1

What about PR?

Biroul de Statistica a muncii din Statele Unite estimeaza ca 200 000 de persoane din intreaga tara lucreaza deja

in acest domeniu si ca relatiile publice vor constitui una dintre industriile cu cea mai rapida dezvoltare in

viitorul apropiat. O analiza publicata in revista Fortune situeaza relatiile publice pe locul 8 in lista "celor mai

bune locuri de munca in viitor". Desi domeniul relatiilor publice a luat cea mai mare amploare in Statele Unite,

el se dezvolta si in alte parti ale lumii, dar mai ales in Europa si Asia. Companiile europene cheltuiesc

aproximativ 3 miliarde de $ pe relatii publice, in schimb "americanii" cheltuiesc in jur de 10 miliarde de $ pe

aceasta activitate.

Definitii

Practicianul de relatii publice - sfatuitor pentru clientii sai si tehnician care produce si raspandeste mesaje cu

ajutorul mijloacelor de comunicare.

Asociatia Internationala a Relatiilor Publice - aprobata de Adunarea Mondiala a Profesionistilor in Relatii

Publice - Mexica, 1978

"Practica relatiilor publice este arta si stiinta sociala a analizarii unor tendinte, a anticiparii consecintelor lor,

a sfatuirii liderilor unor organizatii si a implementarii unor programe de actiune care vor servi atat interesele

organizatiei, cat si interesele publicului."

Public Relations News

"Relatiile publice sunt functia de conducere care evalueaza atitudinile publicului, apropie politicile si

procedurile unui individ sau ale unei organizatii de interesele publicului, planifica si executa un program de

actiune pentru a castiga intelegerea si acceptarea publicului."

Rex Harlow

"Relatiile publice = functie manageriala distincta care contribuie la stabilirea si mentinerea unor directii

reciproce de comunicare, intelegere, acceptare si cooperare intre o organizatie si publicurile sale. Aceasta

functie:

implica gestionarea problemelor sau a evenimentelor,

ajuta conducerea sa fie informata cu privire la opinia publica si sa reactioneze fata de ea,

defineste si intareste responsabilitatea conducerii de a sluji interesul public,

ajuta conducerea sa tina pasul cu schimbarea si sa o foloseasca eficient ca un sistem de avertizare timpurie

si de anticipare a tendintelor,

foloseste atat cercetarea cat si tehnicile comunicarii etnice ca instrumente principale de lucru."

W. Long si Vincent Hazelton

Relatiile publice - "functia de conducere a managementului, prin care organizatiile se adapteaza, se modifica

sau isi mentin mediul pentru a-si atinge tintele organizationale."

[ps: din punctul Mirelei -adica eu- de vedere, definitia asta e cea mai falsa si mediocra dintre toate :)]

PRISA - Institutul de Relatii Publice din Africa de Sud

Relatiile publice = "managementul prin comunicare al perceptiilor si relatiilor strategice dintre o organizatie

si partenerii sai interni sau externi."

Clubul Danez de Relatii Publice

Relatiile publice = "efortul managerial sustinut si sistematic prin care organizatiile publice si private incearca

sa obtina intelegerea, simpatia si sustinerea acelor cercuri publice cu care au intrat sau spera sa intre in

contact."

S. M. Cutlip si colaboratorii

2

Relatiile publice = "functie manageriala, care stabileste si mentine legaturi reciproc benefice intre o

organizatie si publicul de care depinde succesul sau falimentul ei."

J. E. Grunig si T. Hunt

Relatiile publice = "managementul comunicarii dintre o organizatie si publicurile sale."

Doua mari cercetari: una coordonata de profesorii de profil de la universitatile americane din San Diego si

cealalta de David Dozier - au identificat urmatoarele roluri:

1. rolul de tehnician al comunicarii: practicientii scriu, editeaza, fac productie audiovizuala, creeaza sigle si orice

alte mesaje necesare pentru executarea programelor de relatii publice; - nu trebuie sa ia decizii - doar aplica

deciziile altora, nu fac cercetari, nu planifica, nu evalueaza;

2. rolul de manager al comunicarii: planifica si conduc un program de relatii publice, consiliaza conducerea si

iau decizii in ceea ce priveste politica de comunicare a organizatiei; sunt implicati in toate segmentele luarii

deciziilor, utilizeaza cercetarea pentru a planifica si a evalua munca lor

3 subtipuri:

rolul de expert: specialistul are functie de conducere, cerceteaza si defineste problemele specifice ale relatiilor

publice, dezvolta programe si isi asuma responsabilitatea pentru implementarea acestora.

rolul de a facilita comunicarea: asigura flux continuu si bilateral intre organizatie si public; este om de

legatura, de interpretare si de mediere.

rolul de a facilita rezolvarea problemelor: specialistul ajuta alte persoane din organizatie sa isi rezolve

dificultatile de comunicare;

David Dozier spune ca ar exista inca 2 roluri:

3. rolul de legatura cu media: practicianul asigura o comunicare bilaterala eficienta intre media si

organizatie;

4. rolul de legatura comunicationala: specialistul este manager al comunicarii, reprezentand organizatia la

diferite evenimente sau creand evenimente in care conducerea organizatiei are ocazia de a comunica direct cu

publicul intern sau extern.

S. M. Cutlip, A.H. Center si G. M. Broom

1. (rolul de) tehnician al comunicarii

2. (rolul de) expert

3. (rolul de) facilitator al comunicarii

4. (rolul de) facilitator al rezolvarii problemelor

John Marston - functii:

Research - cercetare - Care este problema/situatia?

Action - actiune - Ce se va face in cazul respectiv?

Communication - comunicare - Cum va fi informat publicul?

Evaluation - evaluare - A ajuns mesajul la public? Care a fost efectul acestuia?

Definitii focalizate pe efecte:

garant al democratiei

J. A. R. Pimlott: "relatiile publice sunt una dintre metodele prin care societatea se adapteaza la schimbari si

atitudini, idei, institutii, persoane opuse."

Public Relations Society of America: "relatiile publice ajuta societatea noastra complexa si pluralista sa

functioneze intr-un mod mai eficient contribuind la intelegerea reciproca dintre grupuri si institutii."

creator al unei atmosfere intre organizatii si indivizi

E. L. Bernays: "relatiile publice sunt un instrument esential de ajustare, interpretare si integrare intre indivizi,

grupuri si societate."

3

Institutul Britanic al Opiniei Publice: "relatiile publice sunt efortul deliberat, planificat si sustinut de a stabili

si a mentine intelegerea reciproca dintre o organizatie si publicurile sale."

instrument de persuasiune - S. M. Cutlip, A.H. Center si G. M. Broom: "relatiile publice sunt un efort

planificat de a influena opinia publica prin buna reputatie si comportament responsabil pe baza unei

comunicari reciproce, bilaterale si comun satisfacatoare."

J. Peace: "relatiile publice = persuasiunea planificata0 pentru a schimba opinia publica nefavorabila sau

pentru a intari o opinie publica, precum si evaluarea rezultatelor in vederea utilizarii lor ulterioare."

L. W. Nolte: "Intai specialistul in relatii publice trebuie sa convinga conducerea sa faca acele lucruri care vor

face o organizatie sa fie demna de aprobarea publicului; in al doilea rand, el trebuie sa convinga publicul ca

organizatia merita aprobarea sa."

PUBLICUL – C. Coman

- orice grup ai cărui membri au un interes comun, într-o anumită situație, sau împărtășesc valori comune;

- orice grup sau individ care este implicat în vreun fel în viața unei organizații – Newsom et alii;

Clasificare:

J. E. Grunig și T. Hunt: După gradul de implicare în procesele de comunicare, susținere sau constrângere a

unei organizații: active, pasive (care nu se implică și nu se simt afectate de diversele activități ale organizației)

sau latente (sunt pasive, dar au potențial de a deveni active);

J. E. Grunig și F. C. Repper: După comportamentul organizațional:

a) Publicurile tuturor problemelor – iau parte activ la toate dezbaterile;

b) P. apatice – sunt puțin active;

c) P. unei singure probleme – active doar în ceea ce privește un nr. limitat de teme;

d) P. problemelor fierbinți – devin active doar după ce presa a transformat o problemă într-o chestiune de

maximă actualitate.

R. E. Freeman: publicuri direct vizate (interesate direct de organizație) și afectate (pot afecta sau sunt

afectate de către acțiunile organizației).

L. W. Nolte:

a) primar (salariați, proprietari, consumatori și comunitatea – adică persoanele care așteaptă ca o

organizație non-profit să facă ceva pt. ei respectiv persoanele care trăiesc în vecinătatea unei organizații și

sunt afectate de aceasta în virtutea proximității lor spațiale),

b) secundar (educatori, furnizori, distribuitori, guvernul și competitorii – adică persoane care nu sunt

permanent implicate în viața unei organizații),

c) special (persoane care aderă în mod conștient și pt. perioade limitate de timp, al căror scop este

promovarea unor cauze generale – democrația, protejarea florei și faunei etc.)

F. P. Seitel – clasificare în funcție de:

- Poziția față de organizație: interne (din interiorul organizației) și externe (plasate în afara org.);

- Resursele pe care le pot pune la dispoziția organizației: primare (au o mare putere de a ajuta organizația),

secundare (sunt mai puțin importante) și marginale (au foarte puțină influență asupra org.).

- Atitudinea față de organizație: sprijinitori, oponenți și neutri.

- Prezența în organizație: tradiționali (public deja legat de organizație) și viitori (public ce ar putea deveni

interesat de org.).

J. A. Hendrix:

1. Mass-media 2. Angajații 3. Membrii

4. Comunitatea 5. Instituții guvernamentale 6. Investitorii

7. Consumatorii

4

D. W. Guth și C. Marsh:

a) Tradiționale (deja legate de organizație) și netradiționale (care interferează în mod neașteptat cu org. –

vedete, grupuri de gay etc.);

b) Latente, constiente și active (vezi Grunig și Hunt);

c) Primare (afectează în mod direct capacitatea organizației de a-și atinge scopurile) și secundare (au relații

cu organizația dar nu-i afectează acțiunile);

d) Interne și externe;

e) Naționale și internaționale.

Dennis Wilcox: Relatiile publice ca proces

Feedback-ul duce la evaluarea programului care devine elementul esential in dezvoltarea altui proiect de

relatii publice.

Declaratia oficiala a Societatii Americane de Relatii Publice asupra rolului relatiilor publice in societate

Relatiile publice:

- ajuta societatea sa ia decizii si sa functioneze mai eficient;

- slujesc la armonizarea politicilor publice cu cele private --- retea de decizii privind alegerea obiectivelor, a

mijloacelor si a resurselor alocate pentru atingerea lor in situatii specifice;

- deservesc o varietate de institutii sociale (afaceri, ong-uri, institutii de invatamant etc.) care trebuie sa

dezvolte legaturi eficiente cu multe publicuri diferite (salariati, clienti, colaboratori) dar si cu societatea in

ansamblul ei.

Conducerea: trebuie sa inteleaga scopurile si valorile publicurilor pentru a-si atinge scopurile institutionale.

5

Practicianul: consiliaza conducerea => astfel scopurile private se transforma in politici si actiuni rezonabile,

acceptabile de catre public.

Ca functie a managementului, relatiile publice includ:

- anticiparea, analizarea si interpretarea opiniei publice;

- consilierea conducerii la toate nivelurile organizatiei (cu privire la deciziile politice, la directiile de actiune si

comunicare);

- cercetarea, elaborarea si evaluarea permanenta a unor programe de actiune si comunicare (vizand intelegere

din partea publicului informat);

- planificarea si implementarea eforturilor organizationale de a influenta sau a schimba politica publica;

- stabilirea obiectivelor, planificarea bugetului, recrutarea si instruirea personalului, urmarirea facilitatilor de

dezvoltare;

Cunostinte necesare in PR - domenii:

artele comunicarii

psihologia

psihologia sociala

sociologie

stiinte politice

economie

principiile de management si etica

- alte cunostinte si abilitati necesare:

cercetare a opiniei publice

relatii cu mass-media

direct mail

publicitate institutionala

publicatii

productii de film/video

evenimente speciale

discursuri si prezentari

Practicianul foloseste o gama larga de abilitati profesionale din domeniul comunicarii.

PRSA - Societatea Americana de Relatii Publice - Componentele relatiilor publice:

1. Consilierea - furnizarea de sfaturi catre management, privind politicile, relatiile si comunicarea;

2. Cercetarea - determinarea atitudinilor si comportamentelor publicurilor, pentru a se elabora strategiile de

relatii publice;

3. Relatiile cu media - colaborarea cu mass-media pentru popularizare sau pentru a raspunde interesului aratat

fata de organizatie;

4. Popularizarea - raspandirea mesajelor planificate, prin intermediul unor media selectate pentru promovarea

intereselor organizationale;

5. Relatiile cu angajatii/membrii - preocupare fata de interesele angajatilor/membrilor, fata de informarea si

motivarea lor;

6. Relatiile cu comunitatea - activitate planificata in cadrul unei comunitati, pentru a mentine o ambianta

benefica atat pentru organizatie cat si pentru comunitate;

7. Afacerile publice - dezvoltarea unei implicari eficiente in politicile publice si sprijinirea organizatiei in a se

adapta la asteptarile publicului;

8. Afacerile guvernamentale - legatura directa cu legislatorii si agentiile de reglementare in numele organizatiei

(ex: strategia de lobby);

9. Managementul problemelor - identificarea si rezolvarea problemelor de interes public care afecteaza

organizatia;

10. Relatiile financiare - crearea si mentinerea increderii investitiilor si construirea unor bune relatii cu

comunitatea financiara (se mai numesc si relatii cu investitorii/actionarii);

11. Relatiile cu industria - legaturi cu alte firme din industria unei organizatii si cu asociatiile comerciale;

12. Strangerea de fonduri - demonstrarea necesitatii si incurajarea publicului pentru a sustine o organizatie, mai

ales prin contributii financiare;

6

13. Relatiile multiculturale - relatiile cu indivizi si grupuri din diferite arii culturale;

14. Evenimentele speciale - stimularea interesului fata de o persoana, un produs sau o organizatie, prin

intermediul unui eveniment improvizat (happening), activitati menite sa permita interactiunea cu publicurile si

ascultarea opiniilor acestora;

15. Comunicarea de marketing - combinarea activitatilor desemnate sa vanda un produs, un serviciu sau o idee

(incluzand reclama, materiale colaterale) de popularizare, promovare, direct mail, targuri, evenimente

speciale.

direct mail - email trimis unui nr mare de potentiali clienti prin care se promoveaza un produs

sau un serviciu (explicatie care nu trebuie invatata, pentru ca nu este in bibliografie, dar trebuie

retinuta => invatati logic!)

RELAȚII PUBLICE – termeni desciptivi

„O’Dwyer’s PR Services Report” a analizat lista celor 500 de corporații de top din revista Fortune și a

descoperit denumirea cea mai comună (dată relațiilor publice) „Comunicare corporatistă” – folosită de 165

de companii. Pe locul 2 – „Relații publice” – 64 de companii. Alte denumiri populare:

1. Comunicare

2. Relații corporatiste

3. Afaceri publice corporatiste

~ termeni mai puțin măgulitori ~

Flack/flak – termen argotic ironic, folosit deseori de ziariști pt. a se referi la un agent de presă sau oricine

altcineva care lucrează în domeniul relațiilor publice.

Spin Doctor – descrie orice efort al personalului de relații publice de a marca pozitiv un eveniment sau o

problemă importantă.

- Spin = activități incorecte și lipsite de etică + tacticile folosite de consultanții politici;

Prin ce se deosebesc relațiile publice de jurnalism?

Sfera de acțiune

Relații publice

- au mai multe componente (începând de la

consiliere la managementul problemelor și al

evenimentelor speciale);

- necesită o gândire strategică, o mare capacitate de

rezolvare a problemelor și alte calități manageriale;

Jurnalism

-

Obiectivele

Relații publice

- nu doar informează, ci schimbă atitudini și

comportamente, pt. a promva scopurile și

obiectivele unei organizații.

- joacă rolul de „avocat al clientului” (avocat al unui

punct de vedere).

Jurnalism

- furnizează știri publicului.

- sunt observatori obiectivi

Audiențele

Relații publice

- audiențele sunt selectate după diverse caracteristici

demografice și psihologice;

- mesajele sunt adaptate în funcție de necesitățile și

interesele diverselor tipuri de public – pt. a avea

efect maxim.

Jurnalism

- scriu în principal pt. o audiență de masă (cititori,

ascultători, telespectatori ai canalelor la care

jurnaliștii sunt angajați.

Canalele

Relații publice

- folosesc o gamă largă de canale pentru a ajunge la audiențele

descrise anterior. Canalele pot fi o combinație de produse mass-

media (ziare, televiziune etc.); pot include și direct mail, afișe,

newsletters, presă de specialitate, mesaje pe internet etc.

Jurnalism

- ajung la audiențe printr-un singur canal

(tipul de media care publică munca

lor).

7

Prin ce se deosebesc relațiile publice de publicitate?

Formatul și contextul – sunt diferite

Popularizarea (publicity)

= segment al relațiilor publice

= serie de informații despre un eveniment, un individ,

un grup sau un produs

- apare pe post de știre sau reportaj în mass-media

(materialul este pregătit de PR-ist și supus atenției

departamentului de știri);

- Editoii decid dacă materialul va fi folosit sau ignorat.

Publicitatea (adevrtising)

= închiriere spațiu tipografic și timp de emisie (plătite)

= de obicei o pagină sau un minut;

- firma specializată care scrie reclame decide tipul și

grafica reclamei și tot ea coordonează când va fi

reclama plasată.

Activități de relații publice vs activități specifice publicității

Popularizarea (publicity)

- Relațiile publice se bazează pe mai multe

instrumente de comunicare (broșuri, prezentări,

evenimente speciale, discursuri, articole, comunicate);

- se adresează și publicului intern (angajații);

- se ocupă de politicile și performanța unei întregi

organizații, de la moralul angajaților până la modul în

care râspund la apeluri operatorii telefonici.

- au rolul de a crea un mediu în care organizația să

poată prospera. Acesta necesită abordarea unor

factori politici, sociali și economici, care pot afecta

organizația.

Publicitatea (adevrtising)

- se bazează exclusiv pe canale media;

- se adresează doar publicurilor externe;

- se identifică ușor ca o funcție de comunicare

specializată;

- are rolul de a vinde mărfuri și servicii.

Prin ce se deosebesc relațiile publice de marketing?

Amândouă au ca scop final asigurarea succesului și supraviețuirii economice a unei organzații

Perspectiva unui grup de profesori – Colocviu ținut la San Diego State University

Relații publice

= procesul de management al cărui scop este de a

obține și de a menține acordul și înțelegerea mutuală

între grupările sociale de care depinde o organizație,

pt. a-și îndeplini misiunea.

- responsabilitatea lor fundamentală este de a construi

și de a menține un mediu de comunicare transparentă

în cadrul unei organizații.

Marketing

= procesul de management al cărui scop este de a

atrage și de a satisface cumpărătorii pe termen lung,

pentru a realiza obiectivele economice ale unei

organizații. Responsabilitatea sa fundamentală este de

a construi și de a menține piețe pentru produsele și

serviciile unei organizații.

James E. Grunig

Funcția de marketing trebuie să aibă în vedere comunicarea cu piețele de interes pt. mărfurile și servicile unei

organizații; relațiile publice trebuie să se preocupe de toate publicurile unei organizații.

Scopul major al marketingului este de a câștiga bani pt. organizație, urcând curba cererilor.

Scopul major al relațiilor publice este de a economisi bani pentru organizație, construind o rețea de relații cu

publicuri care constrâng sau întăresc capacitatea unei organizații de a-și îndeplini misiunea.

O altă teorie

Relațiile publice „excelente” nu includ persuasiunea;

scopul lor ideal este acela de a crea înțelegere și

cooperare reciprocă prin dialog.

Marketingul este prin definiție persuasiv în intenție și

scop – acela de a vinde produse și servicii.

Cum susțin relațiile publice marketingul?

Philip Kotler – Cei 5 „P”

Produs

Preț

Poziție

Promovare

Public Relations – al cincilea „P” al strategiei de marketing.

Comunicarea de marketing – at. când R.P. sunt folosite pentru a susține în mod direct obiectivele de marketing.

8

Thomas Harris

Relații Publice de Marketing (RPM) – funcții ale relațiilor publice care susțin marketingul;

Relații Publice Corporatiste (RPC) – alte activități de relații publice, ce definesc rețeaua de relație a corporației

cu publicuri necumpărătoare.

În funcția de susținere a pieței, relațiile publice sunt folosite pentru a realiza un număr de obiective. Cele mai

importante dintre ele sunt:

- de a crește nivelul de conștientizare;

- de a informa și instrui;

- de obține înțelegere;

- de a crea încredere;

- de a construi legături de prietenie;

- de a oferi oamenilor motive pentru a cumpăra;

- de a stabili un climat favorabil din partea consumatorului.

Dennis L. Wilcox: 8 moduri în care activitatea de rel. publice contribuie la atingerea obiectivelor de marketing:

1. Dezvoltarea unor noi perspective pt. noi piețe (ex. Oamenii care se interesează de un produs după ce au auzit

de el la TV).

2. Furnizarea de materiale suplimentare, cu rol de susținere, prin ziare, reviste, radio și televiziune, prin

comunicate de presă vizând produsele sau serviciile unei companii, implicarea comunității, invenții și

planuri noi.

3. Obținerea unui vârf de vânzări, de obicei prin articole în presa de specialitate despre noi produse și servicii.

4. Facilitarea operațiunilor de vânzare.

5. Folosirea eficientă a fondurilor de promovare și publicitate ale organizației prin furnizarea la timp de

informații despre aceasta și produsele sale.

6. Difuzarea de informații necostisitoare despre vânzări, pentru că articolele și produsele despre companie și

articolele sale pot fi reținute ca materiale informative pentru potențialii cumpărători.

7. Poziționarea companiei ca sursă credibilă de informare despre un anumit produs.

8. Susținerea vânzării unor produse minore, care nu au bugete mari de publicitate.

Comunicare integrată de marketing, comunicare convergentă și comunicare integrată: termenii au luat naștere

în urma concluziei că scopurile și obiectivele unei organizații se realizează cel mai bine printr-o abordare

integratoare.

Factori care au alimentat tendința de integrare:

1. Micșorarea și redefinirea organizațiilor;

2. Bugetele pentru marketingul și comunicarea organizației au fost reduse;

3. S-a înțeles că marketingul produselor și serviciilor poate fi afectat de probleme publice care țin de politicile

sociale (ex: legislația mediului înfluențeză ambalarea și conținutul produselor);

4. S-a extins rețeaua de relații a marketingului. – Cei patru P din anii '60 au devenit cei patru C de azi

(cumpărătorul și nevoile lui, costul pentru satisfacerea acestor nevoi, cumpărare și facilități de comunicare).

Conceptul de integrare înseamnă: înțelegerea necesității de coerență în comunicare a unei organizații.

În multe organizații marketingul este vocea dominantă. Relațiile publice au fost retrogradate la funcția de

susținere a marketingului, concentrându-se pe tehnici și nu pe strategii.

În general – 90% din bugetul alocat se folosește în publicitate; 10% - în PR. Dacă practicienii de relații publice

vor să aibă credibilitate în fața clienților și a angajaților, trebuie să recunoască rolurile jucate de alte discipline

de comunicare, precum publicitatea, marketingul direct și promovarea vânzărilor. La fel și alte discipline

trebuie să accepte potențialul masiv și dinamic al relațiilor publice.

Astăzi lumea are nevoie de comunicatori și de intermediari atenți care pot explica țelurile și metodele unor

personalități, organizații și guverne, într-o manieră responsabilă pe plan social, nu de și mai multe informații.

9

Acești experți în comunicare trebuie să furnizeze propriilor angajați cunoștințe despre ce gândesc alții, să-i

îndrume inteligent în stabilirea politicilor lor, pentru binele comun.

9 MODURI ÎN CARE RELAȚIILE PUBLICE CONTRIBUIE LA SUCCESUL ORGANIZAȚIEI – Patrick Jackson

Proces

1. Conștientizare și informare

2. Motivare organizațională

3. Anticipare a problemelor de

interes

4. Identificare a oportunităților

5. Management al situațiilor de

criză

6. Prevenire a formării

conducerii ca enclavă

7. Promovare a schimbării

8. Responsabilitate socială

9. Influențare a politicii publice

Activități principale

Popularizare, promovare,

stabilirea segmentului țintă,

publicații

Comunicare și relații interne,

intervenții ale organizațiilor de

dezvoltare

Cercetare, creare legăturii cu

toate publicurile, echipe de

anticipare a problemelor de

interes

Interacțiune cu audiențele interne

și externe, „cunoașterea pieței”

Reacții a sau rezolvare a

problemelor de interes public,

dezastre, atacuri, construire de

coaliții

Consilierea managerilor privind

starea de fapt reală, cercetare

Cultură corporatistă, tehnici

similare, cercetare

Evidență socială, cercetare,

crearea unor proiecte de interes

public și conexiuni, voluntariat,

filantropie

Relații cu comunitățile, crearea

de coaliții, activități de lobby,

campanii „la firul ierbii”

(grassroots)

Rezultate

Pregătirea strategiei pentru

vânzări, strângere de fonduri,

oferte de acțiuni etc.

Ridicarea și menținerea

moralului, muncă în echipă,

productivitate, cultură

corporatistă; eforturi pentru

conturarea unei singure voci

clare, unitare

Prevenirea problemelor de interes

major a schimbării

sociale/politice, a temerilor

comunităților

Descoperirea noilor piete, a

produselor, a metodelor, a

aliaților, a aspectelor favorabile

Menținerea poziției, păstrarea

aliaților și a membrilor,

menținerea cursului operațiunilor

în ciuda conflictelor

Decizii realiste, competitive,

inspirate

Slăbirea rezistenței la schimbare,

promovarea unei tranziții ușoare,

redarea încrederii membrilor

afectați ai comunității

Crearea reputației, creșterea

succesului economic prin „duble

strategii”, câștigarea încrederii

Acordul public asupra

activităților, produselor,

politicilor; îndepărtarea barierelor

politice

10