“ Pauzele prea mari

ruginesc gândirea”

Marin Voiculescu Aforisme, Maxime, Cugetări

• Depozitele au rolul principal de: - acumulare,

- păstrare- livrare a produselor.

• În practică, păstrarea normală, corespunzătoare a mărfurilor alimentare este asigurată prin aşa-numitul

• regim optim de păstrare, • care reprezintă un echilibru determinat al acţiunii şi

dependenţei reciproce dintre• factorii externi şi• factorii interni• ai mărfurilor alimentare supuse păstrării într-un spaţiu de

depozitare.• Regimul optim se exprimă prin limite determinate ale

parametrilor factorilor interni (calitatea mărfii) şi factorilor externi (condiţiile şi regimul depozitării).

• Dezechilibrul dintre aceşti factori, provocat de valorile necorespunzătoare ale parametrilor factorilor externi, conduce întotdeauna la degradări calitative, chiar şi la produsele care aveau iniţial o calitate normală.

• Principalii factori interni sunt:- compoziţia chimică a produsului;- structura anatomică şi gradul de integritate (sau gradul de prelucrare tehnologică) ale produsului;- proprietăţile biologice: starea biologică (eubiotică, hemibiotică, anabiotică, abiotică), imunitatea, natura şi numărul microorganismelor existente în produs în condiţiile normale ale proceselor tehnologice etc.;- proprietăţile fizice: starea de agregare (lichidă, solidă sau stări intermediare), densitatea, masa specifică, vâscozitatea, căldura specifică, conductibilitatea termică, consistenţa etc.

• Principalii factori externi sunt:- solicitările mecanice în timpul manipulării produselor;- compoziţia aerului atmosferic şi din depozit;- temperatura aerului din depozit;- umiditatea aerului din depozit;- lumina şi alte radiaţii, la care sunt expuse produsele;- ambalajul de contact direct cu produsul;- microorganismele din mediul extern;- regimul depozitării (vecinătatea produselor, starea sanitară şi de curăţenie a depozitului, absenţa insectelor şi a rozătoarelor etc.).

• Factorii atmosferici provoacă - modificări fizice (pierderi în greutate),- psihosenzoriale (închideri la culoare, - modificarea aspectului, a proprietăţilor estetice ale alimentului), - dar mai ales modificări chimice prin schimbări ale conţinutului de apă, ale acidităţii, degradări şi descompuneri ale componentelor organice cu eliminare de substanţe mai mult sau mai puţin toxice pentru sănătatea umană.

• De aceea, se acordă o atenţie deosebită respectării parametrilor factorilor externi:

- temperatură, - umiditate relativă a aerului, - compoziţie a aerului - radiaţii din spaţiile de depozitare.

• Temperatura aerului - este un parametru controlat şi supravegheat pe toată durata păstrării, fiind specific pentru fiecare tip de produse.

• Orice fluctuaţie de temperatură influenţează negativ echilibrul care trebuie să existe între umiditatea aerului şi umiditatea produselor, provocând umectarea sau uscarea lor.

• De asemenea, creşterea temperaturii intensifică procesele respiratorii, scurtând durata păstrării sau cauzând alterarea legumelor, fructelor etc., cu pierderi cantitative.

• Împreună cu alţi factori, temperatura ridicată stimulează dezvoltarea microorganismelor şi a altor dăunători.

• Ridicarea temperaturii accelerează diferite reacţii chimice în produse, influenţând vâscozitatea şi consistenţa produselor.

• Umiditatea relativă a aerului este un factor extern în funcţie de care produsele pot fi:

- higroscopice (când presiunea vaporilor de apă din atmosferă este mai mare decât presiunea vaporilor de apă din produs şi acesta absoarbe umiditate);

- în echilibru (când presiunea vaporilor de apă din atmosferă este egală cu presiunea vaporilor de apă din produs, fără ca acesta să primească sau să cedeze vapori de apă);

- hidroemisive (când presiunea vaporilor de apă din atmosferă este mai mică decât presiunea vaporilor de apă din produs şi acesta pierde din umiditate). Umiditatea de echilibru este specifică pentru fiecare tip de produse alimentare şi are o mare însemnătate practică pentru păstrarea optimă a acestora. La majoritatea produselor alimentare, umiditatea de echilibru depinde de temperatură, reducându-se o dată cu creşterea acesteia.

• Compoziţia aerului din depozit are rol deosebit prin componentele aerului, care influenţează calitatea produselor în timpul păstrării. Aceste componente sunt:– fixe (oxigenul, azotul, argonul, hidrogenul, heliul, neonul, criptonul, xenonul şi

radonul); - variabile (ozonul, bioxidul de carbon, vaporii de apă);- întâmplătoare (bioxid de sulf, amoniac, metan, vapori de acizi, particule fine de praf organic şi praf mineral, precum şi microorganisme).

• Oxigenul favorizează desfăşurarea normală a proceselor fiziologice în cereale, legume şi fructe, însă are o acţiune negativă asupra produselor prelucrate: - oxidarea grăsimilor, a vitaminelor, a pigmenţilor.

• Ozonul este folosit la dezinfectarea şi reîmprospătarea aerului din depozite,• Bioxidul de carbon este folosit în anumite condiţii la frânarea proceselor de

încingere. • Diferitele componente întâmplătoare ale aerului conduc de regulă, la

impurificarea, infectarea mărfurilor alimentare, respectiv la degradarea sau alterarea lor.

• Compoziţia aerului din depozitele de mărfuri alimentare trebuie să fie cât mai apropiată de a aerului atmosferic pur.

• Prin ventilare, se poate regla atât compoziţia aerului, cât şi temperatura din depozite, în limitele valorilor optime pentru fiecare grupă de mărfuri păstrate.

• Radiaţiile influenţează puternic asupra proceselor biochimice din produse şi asupra vitalităţii micro şi macrodăunătorilor.

• În majoritatea cazurilor, radiaţiile luminoase joacă un rol negativ. Lumina declanşează două tipuri de reacţii fotochimice:

- fotoliza - fotooxidarea.

• Fotoliza este o descompunere fotochimică produsă sub acţiunea radiaţiilor din spectrul vizibil sau ultraviolet.

• Spre deosebire de fotoliză, fotooxidarea se desfăşoară într-un timp mai îndelungat, energia radiaţiilor nefiind suficientă declanşării modificărilor chimice la nivelul produsului. Drept pentru care se completează cu energia rezultată din procesele de oxidare externă.

• Totuşi, lumina şi mai ales razele ultraviolete au acţiune vătămătoare asupra microorganismelor şi insectelor.

• Radiaţiile ionizante au acţiune distrugătoare asupra organismelor vii, mai ales la doze mari.

• Microorganismele responsabile pentru cele mai multe deteriorări sunt:

- mucegaiurile, - drojdiile- bacteriile.

• Mucegaiurile, într-o mare varietate, se pot dezvolta pe produse alimentare ca: fructe, gemuri, marmelade, pâine, carne.

• Se dezvoltă în locuri întunecoase, la temperaturi înalte, un climat tropical fiind excelent pentru multiplicare.

• Drojdiile se dezvoltă foarte rapid la temperaturi de 25-30oC, fiind distruse la temperaturi înalte.

• Temperatura, umezeala şi sursa de glucide sunt factori necesari apariţiei şi evoluţiei lor.

• Deşi diferitele varietăţi de drojdii cultivate sunt folositoare în mod curent în industria alimentară (panificaţie, bere), drojdiile sălbatice pot contamina şi degrada alimentele prin permanenta lor prezenţă în atmosferă.

• Bacteriile.• În afară de bacteriile utile pentru industria alimentară, există

o serie de bacterii patogene ce cauzează intoxicaţiile şi toxiinfecţiile alimentare.

• Deoarece au condiţii foarte diverse de dezvoltare (aliment, umiditate, temperatură, aer), doar anumite bacterii pot supravieţui în anumite alimente.

• Bacteriile au nevoie de o mare cantitate de apă, totuşi, soluţiile concentrate de sare şi zahăr nu le avantajează; drept pentru care cele mai multe dintre ele nu apar în gemuri, murături, produse deshidratate.

• Insectele şi rozătoarele sunt factori de răspândire a bolilor printre alimente, cauzându-le pierderi şi alterări. Fiind purtătoare de bacterii patogene, lanţul infectării şi contaminării trebuie rupt prin eliminarea acestor paraziţi.

• Ambalajul de protecţie mecanică şi fizico-chimică are un rol important în asigurarea stabilităţii produselor alimentare.

• Studiile recente privind echilibrul ca rezultat al interacţiunii dintre factorii interni şi cei externi ai păstrării se bazează pe o concepţie sistemică, începând cu -sistemul bicomponent marfă-ambalaj şi continuând cu sistemul tricomponent marfă- ambalaj -agenţi de agresiune din mediul extern .

• În timpul păstrării, ca urmare a diferitelor procese, la nivelul mărfurilor alimentare pot avea loc următoarele modificări:

• modificări fizice (îngheţarea, topirea, precipitarea, evaporarea, sublimarea, pulverizarea, aglomerarea, desemulsionarea etc.);

• modificări chimice (oxidarea, hidroliza acidă, polimerizarea, condensarea, caramelizarea etc.);

• modificări biochimice (hidroliza, descompuneri şi formări de substanţe ca urmare a activităţii echipamentului enzimatic al produselor sau al microorganismelor incluse în produse în mod necesar sau accidental).

Modificări de natură fizică• Aceste modificări sunt determinate, în special, de:• • acţiunea factorilor mecanici, • de variaţia temperaturii şi, • variaţia umidităţii din spaţiile de păstrare -depozitare.

• Solicitările mecanice distrug în primul rând ambalajele şi ca un rezultat al acestui fenomen, se înregistrează pierderi şi la produsele ca atare (ouă, băuturi, conserve, produse lactate).

• Fluctuaţiile de temperatură din spaţiile de depozitare mobile sau fixe constituie o sursă principală de modificări fizice.

• Scăderea temperaturii sub nivelul optim poate determina: îngheţarea şi contractarea produselor (uneori cu spargerea recipientelor, precipitări, modificări ale solubilităţii); destabilizarea emulsiilor (de exemplu, desemulsionarea maionezei la -15°C); reducerea stabilităţii unor băuturi alcoolice (separarea tartratului de vin, a coloranţilor din băuturile alcoolice tari); pierderi de greutate prin sublimare (la produsele conservate prin congelare).

• Creşterea temperaturii peste optimul stabilit conduce la: dilatarea produselor, creşterea presiunii vaporilor în recipiente (pericol de explozie la băuturile alcoolice îmbuteliate); topirea produselor (transpirarea grăsimii la mezeluri, difuzarea grăsimii prin ambalaje la unt şi ciocolată).

• Umiditatea relativă a aerului influenţează prin modificări calitative importante:

• Creşterea umidităţii aerului determină aglomerarea produselor higroscopice (la lapte praf, făină, bomboane);

• Uscarea produselor din cauza fluctuaţiilor de umiditate şi temperatură

Modificări de natură chimică• Sunt uneori destul de profunde, mergând până la

apariţia unor substanţe noi• (caramelan, caramelen, melanoidine).

• În numeroase cazuri, reacţiile sunt stimulate de diverşi catalizatori anorganici aflaţi în produse (Fe, Cu, Zn), chiar şi în cantităţi mai mici decât doza admisă.

• Temperatura ridicată provoacă intensificarea reacţiilor chimice de oxidare, coroziune, hidroliză acidă, condensare. Procesele de hidroliză acidă a zaharurilor, a lipidelor şi a proteinelor au loc sub acţiunea acizilor şi sunt favorizate de creşterea temperaturii.

• Sub acţiunea razelor luminoase şi a oxigenului din aer se desfăşoară reacţii fotochimice ce conduc la distrugerea unor elemente valoroase din produs (scăderea conţinutului sau chiar distrugerea totală a vitaminelor), afectarea aspectului acestuia (prin schimbarea culorii) sau degradarea lui totală (prin râncezirea grăsimilor).

Modificări de natură biochimică

• Cele mai importante modificări care au loc sub influenţa enzimelor conţinute în produse sunt:

• respiraţia,• încolţirea,• maturaţia • şi autoliza.

- Respiraţia este cel mai important proces de oxidare din celula vie, datorită căruia unele substanţe (glucide, lipide) sunt descompuse oxidativ.

- Procesul respirator este specific în păstrarea cerealelor, legumelor şi fructelor proaspete.Respiraţia poate fi aerobă sau anaerobă şi este stimulată de enzimele oxido-reducătoare şi intensificată de temperatură şi umiditate.

• În timpul păstrării cerealelor, legumelor şi fructelor în stare proaspătă este necesar ca procesul respiraţiei să fie aerob şi să decurgă cu o intensitate minimă.

• În caz contrar, produsele se degradează sau, în lipsa condiţionării aerului, ca urmare a creşterii temperaturii şi umidităţii, se produc procese biochimice şi microbiologice nedorite.

• Dacă procesul este aerob, însă cu intensitate mărită, se consumă o mare parte din substanţele chimice nutritive.

• Încolţirea este un proces fiziologic care implică adânci transformări biochimice provocate de complexul enzimatic al seminţelor (de cereale, leguminoase etc.), în condiţii determinate de umiditate şi temperatură.

• Intensitatea procesului sporeşte o dată cu creşterea temperaturii şi umidităţii relative a aerului.

• Prin încolţire, au loc transformări profunde ale componenţilor chimici, într-o primă etapă predominând procesul hidrolitic.

- Maturarea este un proces biochimic complex, care are loc la unele produse vegetale după recoltare (cereale, leguminoase, diverse fructe) precum şi la alte produse prelucrate (făină, brânzeturi, salamuri crude), proces prin care se ameliorează însuşirile organoleptice (în special gustul şi aroma), structurale şi tehnologice.

• Procesul de maturare variază după natura produsului şi constă în reacţii de hidroliză şi mai puţin de polimerizare şi condensare. Este o variantă a autolizei.- Autoliza este, de asemenea, un proces enzimatic complex care constă în descompunerea celulelor moarte sub acţiunea enzimelor litice (proteaza). Se manifestă la carne, peşte şi, într-o anumită măsură, la brânzeturi. Este accelerată de prezenţa bioxidului de carbon şi inhibată de prezenţa oxigenului. Ca urmare a autolizei, produsele respective îşi modifică gustul şi consistenţa.

• Modificări de natură biochimică au loc şi ca urmare a atacului unor dăunători sau al microorganismelor. Astfel, dăunătorii pot provoca pierderi apreciabile produselor alimentare, fie prin distrugerea lor (de către rozătoare, molia grâului, a făinii), fie prin contaminarea acestora (cu dejecţii ale rozătoarelor şi infestări ale produselor sub formă de boabe: fasole, linte, orez).

• Microorganismele diverse produc, de asemenea, pagube însemnate prin transformări microbiene ce se petrec în condiţii nedirijate: fermentaţii, putrefacţii, mucegăiri.

• Din punct de vedere al stării de agregare a materialelor depozitate, există:

- depozite pentru solide şi materiale ambalate;

- depozite pentru lichide;- depozite pentru gaze.

Depozite pentru solide şi materiale ambalate

Materialele solide se depozitează după: - natura lor;- felul cum rezistă la acţiunea agenţilor externi; - categoria dimensională;- forma geometrică;- felul în care sunt păstrate(reambalate su

ambalate)

Depozite pentru materiale solide

Deschise-teren de depozitare-platforme-rampe neacoperite-gropi deschise(pentru produse cu volum mare şi care nu se depreciază într-un interval scurt de timp) sfeclă de zahăr, cartofi

Semiînchise -şoproane-rampe acoperite(fructe, legume)

Închise -construcţii de zidărie

-beton-barăci metalice-lemn-buncăre -silozuri( cartofi, cereale, floarea soarelui)

Depozitarea lichidelor

Rezervoare cilindrice- verticale- orizontale(cu fund plat, pentru lichide la presiune atmosferică)(cu fund bombat, pentru lichide ce depăşesc valoarea presiunii atmosferice(cu fund conic când lichidul are suspensii)

Rezervoare paralelipipedice- verticale- orizontale(cu fund plat, pentru lichide la presiune atmosferică)(cu fund bombat, pentru lichide ce depăşesc valoarea presiunii atmosferice(cu fund conic când lichidul are suspensii)

Depozitarea gazelor În butelii( gazometre

la locul de obţinere)

Gazometre umede

Gazometreuscate

• Depozitarea mărfurilor se va face asigurându-se condiţiile de microclimat impuse de natura produsului. Acestea se referă la:

- temperatură;- umiditate;- lumină; - mirosuri străine.

• depozitele trebuie dotate cu dispozitive pentru controlul temperaturii, umidităţii, oxigenului, bioxidului de carbon şi intensităţii luminoase

• Sarea se depozitează în încăperi uscate, curate. Sacii se aşează pe grătare din lemn având înălţimea de la pardoseală de 15-20 cm.

• Untul, margarina, uleiul şi alte materii uşor alterabile se depozitează în dulapuri frigorifice sau camere frigorifice întunecoase, cu temperatură de 4-10 grade Celsius, fără mirosuri şi cu o umiditate de maxim 80%.

• Laptele şi derivatele din lapte (brânza, caşcavalul) se depozitează în încăperi răcoroase 2-10 grade Celsius, cu o umiditate de maxim 85%.

• Făina se depozitează într-o încăpere în care aerul are temperatura de 10-12 grade Celsius, o bună aerisire, şi coeficient de luminozitate de 0,12(1/12).

• Materiile prime şi auxiliare ce se depozitează trebuie însoţite de certificate de calitate, pe care trebuie să se specifice unul din cele două termene:

- termen de garanţie;- termen de valabilitate.

Funcţiile depozitelor

• - concentrarea şi acumularea de stocuri de mărfuri de la unităţile agricole şi industriale producătoare

• - asigură continuitatea aprovizionării consumatorilor individuali şi intermediari, datorită diferenţelor spaţio - temporale dintre producţie şi consum cât şi nevoii de constituire de stocuri pentru destinaţii speciale sau rezerve de stat;

• - condiţionarea şi păstrarea mărfurilor are rolul de a asigura menţinerea, îmbunatăţirea calităţii acestora deci posibilitatea de a fi apte de consum, utilizare pentru o mai lungă perioadă de timp;

• - constituirea asortimentului comercial în conformitate cu cerinţele pietei. Depozite adecvate şi dotate cu echipamente tehnice corespunzătoare realizează în în prezent stocarea cât mai diversificată a mărfurilor. Trecerea de la sortimentul industrial realizat de o producţie tot mai specializată la sortimentul comercial - solicitat de consumatori, se realizează şi de către firmele comerciale din sfera circulaţiei mărfurilor prin intermediul depozitelor;

• - asigurarea controlului calitativ al marfurilor. Depozitele moderne sunt dotate cu laboratoare care realizează controlul tehnic de calitate eliminându-se din circuitul comercial mărfurile necorespunzatoare.

• - realizarea unora din operaţiile de pregătire a mărfurilor în vederea vânzării: - dozare;

- marcare; - etichetare; - ambalare.

Tipologia depozitelor

În funcţie de rolul îndeplinit:

- depozite de păstrare (depozite de stocare), corespund viziunii tradiţionale asupra depozitelor.

Aceste unităţi realizează stocuri de marfuri în vederea echilibrării cererii cu oferta de pe piaţă şi obţinerea de economii la costuri. Păstrarea poate fi pentru o perioadă mai scurtă

(legume, fructe) sau mai îndelungată de timp (cartofi);

-depozite (centre) de distributie, corespund viziunii moderne asupra depozitelor.

• În aceste depozite păstrarea mărfurilor este temporară în esenţă, centrul de distribuţie fiind un intermediar în derularea circulaţiei bunurilor.

După caracterul activităţii principale pe care o îndeplinesc:

• - depozitele de colectare, care concentreaza cantităţi relativ mici de mărfuri de la diverşi furnizori în vederea formării unor partizi mari (depozitele de legume şi fructe, cereale sau chiar produse industriale, caracterizate prin capacitate fizică şi valorică mare);

• - depozite de repartizare care primesc mari cantităţi de mărfuri industriale sau materii prime (sare, petrol, îngrăşaminte chimice, etc.) şi le transformă în partizi mici pentru a le livra beneficiarilor;

• - depozite de tranzit, amplasate de regula în gări şi porturi, servind pentru păstrarea temporară şi uneori pentru pregătirea mărfurilor în vederea transportării ulterioare la depozitele principale sau la diverşi beneficiari;

După gradul de specializare:• depozite strict specializate în care se păstreaza un singur fel

de marfă (sare, cartofi, combustibili lichizi);• - depozite specializate având ca obiect stocarea unei singure

grupe de mărfuri (confecţii, încălţăminte, cosmetice etc);• depozite combinate care asigură păstrarea a două grupe de

mărfuri apropiate prin cererea de consum a populaţiei (textile-încălţăminte, galanterie-cosmetice);

• depozite generale, destinate fie mărfurilor alimentare, fie celor nealimentare;

• depozite mixte în care se păstreaza atât mărfuri alimentare cât şi nealimentare.

După forma de proprietate

• - depozite private constituite ca firme comerciale en gros care deţin proprietatea asupra bunurilor păstrate în depozit şi care acţionează pe principiile rentabilităţii economice;

• - depozite de stat care se găsesc în proprietate publică şi concentrează cantităţi mari de produse care fac parte din rezeva de stat;

•

• Tipologia depozitelor poate fi analizată şi din perspectiva altor criterii:

- tipul constructiv, - gradul de automatizare şi mecanizare, - amenajarea interioară a depozitelor etc.

• Conceptul de depozit poate fi abordat şi dintr-o perspectivă extinsă, luându-se în considerare spaţiile de depozitare mobile, respectiv stocarea în tranzit. Mijloacele de transport devin spaţii de stocare pentru produsele livrate clienţilor, pe durata deplasării. Importanta acestor "depozite mobile" a crescut considerabil odată cu extinderea comerţului la distanţe mari şi a celui internaţional.

Procesul tehnologic din cadrul unui depozit

• Din perspectiva funcţiilor mai sus prezentate procesul tehnologic în cadrul unui depozit prezintă următoarele trasaturi:

- este un proces de producţie care a fost transferat în sfera comerţului;

- se caracterizează printr-un grad înalt de concentrare care asigură posibilităţi pentru raţionalizarea operaţiilor (mecanizare şi eventual automatizarea activităţilor);

- presupune dotarea locurilor de muncă cu echipament tehnic adecvat ceea ce realizează apropierea de unele procese industriale (ambalare, sortare, instalaţii de frig).

Activitatea dintr-un depozit implică efectuarea următoarelor operaţiuni :

• - descărcarea mijloacelor de transport care se realizează mecanizat în cazurile în care furnizorii livrează mărfurile paletizate;

• - daca mărfurile nu sînt livrate în sistem paletizat ele vor fi aşezate pe paletă în timpul descărcării manuale a mijloacelor de transport;

• - transportul mărfurilor paletizate de pe rampa de descărcare în compartimentul de recepţie, unde este efectuată recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor ;

• - transportul mărfurilor paletizate din compartimentul de recepţie în cel de depozitare;

• - depozitarea în locurile destinate este determinată de o serie de factori : * marimea şi tipul de construcţie;

* sensul fluxurilor de circulatie;* proprietăţile fizico-chimice ale mărfurilor

depozitate (ce necesită în final respectarea anumitor condiţii de păstrare, frecvenţa comenzilor; viteza de circulaţie etc.).

• - formarea comenzilor în baza notelor transmise de beneficiarii depozitului,operaţiune ce se realizează prin colectarea sortimentelor în cantităţile solicitate de la locurile de depozitare-păstrare;

• - transportul comenzilor executate în compartimentul expediţie ;

• - centralizarea pe rute de transport a comenzilor lansate de mai multe magazine ;

• - transportul partizilor de mărfuri la rampa de expediţie ;• - încarcarea partizilor de mărfuri în mijloacele de transport

auto.

• În vederea reducerii intervalului de timp de la trimiterea notelor de comenzi şi primirea mărfurilor la unităţile comerciale se va organiza astfel activitatea de primire a comenzilor şi realizarea partizilor de mărfuri încât să se elimine drumurile neraţionale, manipulările inutile, formalităţile greoaie etc.

Tehnologia în depozite se subîmparte în principal pe următoarele grupe de operaţiuni :

• - primirea, recepţionarea şi sortarea mărfurilor ;• - manipularea interioară a produselor ;• - depozitarea şi păstrarea lor ;• - formarea loturilor de mărfuri comandate de

beneficiari;• - executarea livrărilor (expedierea mărfurilor la

beneficiari).

Activitatea de bază a depozitelor o constituie organizarea partizilor de mărfuri pentru livrare unităţilor cu amănuntul.

Proiectarea tehnologiei amenajării depozitului se fundamentează pe următoarele elemente:

• - tipul şi dimensiunile depozitului (suprafaţă, înălţime, volum);

• - tipul şi destinaţiile spaţiilor componente ale suprafeţei alocate depozitului (depozitare, ambalare, uscare, coacere, frig etc);

• - corespondenţa dintre fluxurile de mărfuri, ambalaje, informaţii, mijloace de transport;

• - ordonarea funcţională a depozitului.

Amplasarea depozitelor Amplasarea unui depozit urmăreşte în primul rând organizarea raţională a circulaţiei mărfurilor care să conducă la circuite cât mai scurte ale distribuţiei lor.

• Criteriul de bază în amplasarea geografică a unui depozit îl reprezintă organizarea raţională a vehiculării produselor, care să conducă la circuite cât mai scurte ale distribuţiei mărfurilor.

• Asupra modalităţilor de vehiculare a mărfurilor acţionează un complex de factori legaţi nemijlocit de participanţii la procesul de distribuţie a mărfurilor, respectiv:

• producătorul, • distribuitorii, • transportorii, • consumatorul (utilizatorul).

• 1 .Repartizarea teritorială a producţiei bunurilor de consum influenţează, într-o mare măsură, fluxurile de mărfuri, intensitatea şi direcţia acestora, distanţele parcurse şi normele de utilizare a mişcării mărfurilor.

• 2. Repartizarea teritorială a consumului. Spre deosebire de producţie, care înregistrează un anumit grad de concentrare teritorială, consumul se realizează în absolut toate localităţile ţării. Însă localităţile diferă între ele prin mărime, profilul economico-social, deci cererea de bunuri de consum manifestă deosebiri semnificative în profil teritorial.

3. Dezvoltarea şi organizarea transporturilor. Laturile principale ale activităţii de transport, formele şi condiţiile de realizare a vehiculării mărfurilor sunt :

a) Gradul de dezvoltare a reţelei de transport. O reţea de căi de comunicaţii dezvoltată asigură deplasarea mărfurilor de la producător la consumator cu cheltuieli de transport mai reduse ;

b) Gradul de dotare a staţiilor CF cu terminale pentru vehicularea mecanizată a containerelor mici (1,5 t) şi a containerelor de mare capacitate (transcontainere) ;

c) Mijloacele de transport utilizate (tipul, nivelul tehnic, starea de funcţionare) influenţează, de asemenea, viteza de deplasare, condiţiile de transport.

4. Organizarea activităţii comerciale, caracterizată prin nivelul de dezvoltare şi de modernizare a bazei materiale, structurile organizatorice ale verigilor comerciale şi sistemul de relaţii pe care comerţul le întreţine cu ceilalţi participanţi la procesul de distribuţie a mărfurilor.

Factorii care influenţează amplasarea depozitelor:

• - repartizarea teritorială a producţiei care determină fluxurile de mărfuri, intensitatea şi direcţia acestora, distanţele parcurse şi normele de realizare a mişcarii mărfurilor.

• - repartizarea teritorială a consumului. Spre deosebire de producţie, care are un anumit grad de concentrare teritorială, consumul este dispersat în spaţiu şi variabil cantitativ şi structural

• - nivelul de dezvoltare şi organizare a transporturilor - infrastructura, mijloace de transport (tipul, nivelul tehnic, starea de funcţionare); existenţa şi posibilitatea de acces din mai multe direcţii, cu evitarea drumurilor aglomerate sau ocolite;

• - organizarea activităţii comerciale, caracterizată prin nivelul de dezvoltare şi de modernizare a bazei materiale, structurile organizatorice ale verigilor comerciale şi sistemul de relaţii pe care comerţul le întreţine cu ceilalţi participanţi la procesul de distribuţie a mărfurilor.

• • - asigurarea utilităţilor cu cheltuieli cât mai reduse, dacă este

posibil în cooperare cu alţi beneficiari (canalizare, apa, gaze, electricitate, telefonie etc.); utilizarea judicioasă a terenului în vederea reducerii costului construcţiei; distanţarea de punctele ce prezintă primejdii pentru calitatea mărfurilor sau care prezintă pericol de incendii ; posibilităţi de extindere a depozitului într-o etapa viitoare; posibilităţi de realizare a unei platforme pentru parcarea autocamioanelor.

• Acţiunea conjugată a acestor factori de influenţă condiţionează alegerea unui canal de distribuţie sau altul şi, în cadrul acestuia, găsirea amplasamentului optim al viitorului depozit, ţinând seama de următoarele cerinţe:

- stabilirea celor mai scurte şi mai rapide căi de vehiculare a mărfurilor;

- respectarea principiului teritorial, prin stabilirea judicioasă a zonei de aprovizionare;

-localizarea depozitului în zona special amenajată în perimetrul fiecărui oraş (schiţele de sistematizare teritorială prevăd o zonă distinctă, destinată amplasamentelor de depozite, de obicei în vecinătatea platformelor industriale de la periferia localităţilor) pentru a exista posibilitatea racordării la arterele rutiere şi la calea ferată;

• La amplasarea în teritoriu a depozitelor trebuie de asemenea să se aibă în vedere ca aprovizionarea reţelei comerciale cu amănuntul să se facă pe o rază optimă.

•

• Depozitele pentru mărfuri alimentare şi unele mărfuri nealimentare de cerere zilnică (detergenţi, săpunuri, cosmetice, hârtie igienică, pungi polietilenă etc), care se vând prin magazine alimentare sau băcanii, se amplasează în oraşe reşedinţă de judeţ şi au raza de activitate judeţeană. De la caz la caz se pot construi depozite de mărfuri alimentare dimensionate în funcţie de necesităţi şi în alte localităţi mari centre de consum, cu condiţia să se justifice din punct de vedere economic. Aceste depozite îndeplinesc de regulă rolul de cămări ale oraşelor respective.

Depozitele pentru mărfuri textile – încălţăminte, se amplasează în oraşele în care îşi au sediul întreprinderile producătoare de textile-încalţăminte cu o rază de activitate cuprinzând 2-4 judeţe.

Depozitele de mărfuri metalo-chimice se amplasează în oraşele în care îşi au sediul firmele producătoare, raza de activitate cuprinzând 2 - 4 judeţe.

• În oraşele reşedinţă de judeţ în care nu există astfel de întreprinderi, precum şi în mari centre industriale, se pot construi depozite de produse metalo-chimice dimensionate judicios pentru anumite grupe de mărfuri (maşini aragaz, frigidere, maşini de spălat etc).

• Pentru unele mărfuri din sectorul metalo-chimice se pot realiza depozite cu raza de activitate pe întreaga ţară (bijuterii - gablonţuri-ceasuri, aparate şi articole foto-muzică, articole de sport, piese auto-moto etc).

• În vederea reducerii consumului de carburanţi la amplasarea depozitelor de mărfuri se vor avea în vedere şi distanţele pe care urmează să le parcurgă autovehiculele. Pentru mărfurile de cerere zilnică se recomanda ca distanţa maxima de aprovizionare să nu depaşească 40 km, iar pentru celelalte grupe de mărfuri - 100 km.

Dimensionarea depozitelor• Principalele caracteristici ale depozitelor sunt

reprezentate de:• suprafaţa, • volumul • şi respectiv înălţimea optimă necesară asigurării

depozitării cantităţilor de mărfuri.

• Pentru dimensionarea optimă a unui depozit de mărfuri se au în vedere următoarele aspecte:

- raza de activitate a depozitului;- volumul previzionat al desfacerilor prin depozit;- stocurile de mărfuri medii şi maxime, prestabilite a fi

depozitate în perioada următoare de timp;- viteza de circulaţie a mărfurilor;- înălţimea până la care se depozitează mărfurile (de

cel puţin 6 m);- sistemul de păstrare a mărfurilor în depozit (stive,

stelaje, vrac);- nivelul de înzestrare tehnică preconizat;- particularităţile constructive ale depozitului.

Suprafaţa principală a unui depozit reprezintă suprafaţa utilizată efectiv pentru depozitarea mărfurilor inclusiv cele pentru manipularea lor.

Volumul principal de depozitare reprezintă volumul ocupat efectiv de către unităţile de mărfuri paletizate.

Suprafaţa de depozitare se poate structura după următoarea schemă:

• A. Suprafaţa principală de funcţionare- suprafaţa de recepţie (descărcare, formarea unităţilor de încărcare,

recepţie cantitativă şi calitativă, transport şi depozitare);- suprafaţa de depozitare (depozitare, păstrare, climatizare, transport şi

ambalare în scopul încărcării şi descărcării mărfurilor din locurile de depozitare);- suprafaţa de livrare (sortare pentru livrare, pregătire pentru vânzare,

transport, formarea de loturi pentru expedierea lor la beneficiari);• B. Suprafaţa secundară de funcţionare:

- birouri;- spaţii pentru procese organizatorice legate de administrarea halei;- laboratoare pentru controlul calităţii mărfurilor;- spaţii sociale, sanitare;- spaţii prestări servicii diverse;- puncte de vânzare cu amănuntul.

• Determinarea suprafeţei utile a unui depozit se face pe baza numărului de palete convenţionale necesare pentru păstrarea mărfurilor.

Dotarea depozitului cu mobilier şi utilaje comerciale

• Exploatarea raţionala a volumului util al depozitelor, reducerea timpului necesar formării comenzilor, uşurarea muncii lucrătorilor, presupune dotarea cu mobilier adecvat sistemelor de depozitare moderne care au la bază paletizarea şi containerizarea mărfurilor, iar pe de altă parte cu tipuri de utilaje comerciale care să asigure mecanizarea şi automatizarea proceselor de muncă specifice diferitelor faze ale tehnologiei din depozite.

Tipologia mobilierului şi utilajelor comerciale

• 1. După natura lor:- mijloace de depozitare: containere, rafturi de orice fel, tancuri

şi palete;- mijloace tehnice - instalatii de transport, de ambalare, de

sortare etc.• 2. După funcţiile pe care le îndeplinesc şi apartenenţa lor la diferite

procese tehnologice:- mijloace pentru depozitare: palete; recipienţi; tancuri; silozuri;- mijloace pentru condiţionarea mărfurilor: echipamente pentru

dozare, porţionare;- mijloace pentru sortarea mărfurilor: aparate ţi instalaţii de

sortare; maşini de calibrare;- mijloace pentru transport: aparate de ridicat, umplerea

rafturilor; palete;- mijloace pentru asigurarea unor servicii materiale: etichetare,

ambalare.

• 3.După locul lor în fluxul tehnologic al depozitului:- dotari tehnice principale: toate mijloacele de muncă ce

îndeplinesc o anumită funcţie a depozitului;- dotari tehnice de completare, acele mijloace ale muncii care

susţin sau completează capacitatea de funcţionare a dotărilor tehnice principale: mijloace de control, dispozitive care asigură depozitarea (rame de susţinere, ghidare etc); mijloace care ajută la transportul intern.

• 4. După mobilitate de care dispun:- mijloace staţionare (fixe);- mijloace mobile;

• 5. După modul în care sunt acţionate:- mijloace manuale;- mijloace acţionate de motoare cu ardere internă;- mijloace care utilizează energia furnizată de baterii electrice

Mijloace de depozitare

Rafturi tip dulapb = 450 - 750 mm

Rafturi cu sertare

Instalaţie de depozitare tip magazin

Mijloace de transport• Mijloacele de transport sunt mijloace ale muncii cu

ajutorul cărora bunurile sunt transportate dintr-un loc în altul.

• 1. Dupa modul de lucru:• - cu activitate discontinuă;• - cu activitate continuă;• 2. Dupa direcţia de lucru:• - orizontale;• - verticale;• - mixte;

• Mijloace de transport cu activitate discontinuă

• Aparate direcţionate manual:• - lise;• - cărucioare;• - trotinete (în 3 colţuri şi 4 colţuri);• - maşini platformă;• - echipamente de ridicare pe înălţimi mici (transpalete manuală).

• Echipamente propulsate cu motor • - electrocare pentru cărat, cu platforma;• - electrotranspalete pentru ridicare pe înălţimi mici, în parte mecanizate;• - electrostivuitoare (pentru ridicare);• - macarale.

• b. Mijloacele de transport cu activitate continuă, denumite şi transportoare, se pot clasifica astfel;

• b.1 Din punct de vedere funcţional:

• - fixe (încorporate în construcţia depozitului);

• - mobile (pot fi mutate dintr-un loc de muncă în altul, deşi în timpul funcţionării sunt fixe).

• b.2 Din punct de vedere al caracteristicilor tehnice şi constructive:

• - transportoare cu banda, formate dintr-o bandă întinsă între doi tamburi cilindrici; banda poate fi netedă, zimţată sau prevazută cu racleţi;

• - transportor cu banda netedă, executat fix ori mobil; banda se confecţioneaza din şipci, de lemn sau metal, montate pe lanţ;

• - transportorul telescopic cu banda, având elementul activ (banda) din cauciuc sau din plăci, cu ori fără traverse sau racleţi;

• - transportor cu placă turnantă, folosit în situaţiile în care de la un transportor de baza (de exemplu din zona de recepţie) mărfurile trebuie dirijate spre gestiuni, ceea ce impune schimbarea direcţiei lor de deplasare; placa turnantă poate fi cu bandă plană, cu role, cu discuri sau cu bile;

• - transportorul cu role ori cu discuri, cu sau fară acţionare mecanică; cele mai utilizate transportoare cu role sunt cele gravitaţionale (o varianta îmbunătăţită a planului înclinat);

• - macazul, un sector al transportorului, fixat la un capăt într-o articulaţie verticală şi sprijinit pe celalalt capăt pe o placa, pe care se pot deplasa mărfurile într-o parte sau alta; cu ajutorul a două role de sprijin; macazul este destinat distribuirii sarcinilor (colete, lăzi, navete), de pe un transportor cu role pe altul;

• - transportorul cu discuri, destinat în principal transportului bunurilor de uz îndelungat (frigidere, maşini de spălat rufe, televizoare etc); din punct de vedere constructiv, în locul rolelor cilindrice se întrebuinţează doua discuri, avantajul acestora constând în greutatea lor proprie mică, în uşurinţa creării de ramificaţii şi de macazuri pe traseu, precum şi în alcătuirea uşoara a sectoarelor curbilinii (sectoare care oferă posibilitatea schimbării, în plan orizontal, a direcţiei de deplasare a mărfurilor), la care se introduc mai multe discuri în partea exterioară, decât în partea interioară;

• - transportorul cu leagan, folosit pentru transporturile de marfuri între etaje, fară a necesita o transbordare a mărfurilor în punctele de legătura orizontale cu cele verticale;

• - transportorul suspendat, numit şi monorai, construit dintr-un lanţ pe care sunt fixate, la distanţe egale, cârlige pentru cărucioare sau suporturi pentru mărfuri (de exemplu pentru confecţii, umeraşe); lanţul de tracţiune al acestui transportor este acţionat de un motor electric şi poate fi suspendat de plafonul depozitului sau poate fi îngropat în pardoseala, când tractează cărucioare.

• Alegerea şi determinarea necesarului de utilaje comerciale

• 1. Criterii tehnico - functionale:• - capacitate (tone/h);• - puterea motoarelor de acţionare (kw/h);• - înălţimea de ridicare (m);• - distanţa de transport (m);• - viteza de deplasare pe verticală sau orizontală (m/s);• - tipodimensiunile utilajelor;• - posibilitatea folosirii la cât mai multe genuri de operaţii

• 2. Criterii economice: • - productivitatea muncii;• - preţul de cumpărare a utilajelor:

- costurile exploatării acestora.

• 3.Alte criterii de alegere:

• - tipul mărfurilor şi modul lor de ambalare pe durata transportării;

• - mijloacele de transport în care sosesc şi pleacă mărfurile la şi din depozit;

• - tipul operaţiunilor de vehiculare;• - locul unde au loc aceste operaţiuni;• - posibilităţile de procurare, întreţinere şi reparare a

utilajelor;• - sistemul constructiv al depozitelor şi posibilităţile de aplicare

a tehnologiilor moderne de depozitare.

• Calculul necesarului de• lize(cărucioare), • cărucioare manuale, • electrostivuitoare,• electrocare, etc• se face raportând cantitatea de mărfuri (tone) ce trebuie

vehiculată într-o zi, pe un schimb cu ajutorul acelui echipament la randamentul utilajului într-un schimb de lucru.

•

• Pentru calculul randamentului se iau în considerare o multitudine de factori:

• - numărul ciclurilor de transport ce poate fi efectuat de utilaj într-un schimb de lucru,

• - timpul de ridicare a unităţii de încărcătura (ore), • - timpul de transport al unităţilor de încărcătura de la locul de

încărcare la locul final de descărcare, • - timpul de descărcare a unităţii de încărcătura şi, respectiv,

de aşezare la locul final de depozitare,• - timpul de deplasare fără marfă a utilajului de la locul de

descărcare la locul iniţial de încărcare, • - timpul de lucru dintr-un schimb (8 ore), • - capacitatea utilajului, • - coeficientul de folosire a capacităţii utilajului într-un schimb

de lucru şi în funcţie de natura mărfurilor, etc.

Amenajarea interioară a depozitului• Organizarea interioară a depozitelor are la bază următoarele

principii:• - dimensionarea şi delimitarea spaţiilor pe funcţionalităţi şi

asigurarea unui flux raţional al mărfurilor şi al lucrătorilor în cadrul depozitului ;

• - utilizarea intensivă a spaţiilor şi înălţimii de depozitare şi asigurarea unor condiţii raţionale de păstrare a mărfurilor ;

• - amplasarea raţională a mărfurilor în depozit şi identificarea rapidă a locurilor de depozitare;

• - desfăşurarea întregii activităţi cu o eficienţă maximă.• - tipul de palete folosite: simple, cu montanţi, ladă, speciale.

• Operaţiunile principale dintr-un depozit sunt: - receptia, - controlul, - stocajul marfurilor, - pregatirea comenzilor, - ambalarea marfurilor si livrarea acestora catre beneficiar.

• Aceste activităţi se desfasoară în fluxuri continue. Organizarea depozitului trebuie făcută astfel încât circuitele să nu se suprapună.

• În funcţie de amplasarea principalelor zone,• - recepţie, • - depozitare, • - expediţie - există trei variante de flux al mărfurilor într-un

depozit:• - circulaţia mărfurilor în linie dreapta, când zonele de

recepţie şi expediţie sunt paralele, fiind aşezate pe două laturi opuse ale depozitului;

• - circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90°, când zonele de recepţie şi expediţie sunt amplasate perpendicular pe două laturi alăturate ale depozitului;

• - circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180°, când zonele de recepţie sunt amplasate pe aceeaşi latură a depozitului.

• La amenajarea interioară a depozitului trebuie cunoscute următoarele elemente:

• - sistemul constructiv al depozitelor:• - suprafaţă şi înălţime;

- numărul nivelurilor pe care se desfăşoara suprafaţa depozitului; - dotarea cu rampe de descărcare-încărcare;

• - condiţiile de depozitare determinate de specificul produselor: – Cerinţe speciale de temperatură şi umiditate; – necesitatea accesului pentru controlul periodic si efectuarea de

operaţii de întreţinere a produselor în timpul depozitării; – asigurarea respectării ordinii "primul produs intrat - primul ieşit";

• - modul de ambalare: – natura, – forma geometrica şi rezistenţa mecanică la stivuire a ambalajelor de

transport;

• Amenajarea interioară a unui depozit are următoarele obiective:

• - mecanizarea şi automatizarea operaţiilor;• - stabilirea modurilor de depozitare;• - respectarea unor cerinţe referitoare la formarea încărcăturii

pe paletă;• - optimizarea transportului intern;• - informatizarea în gestionarea activităţii.

• Mecanizarea şi automatizarea operaţiunilor din cadrul depozitului,

• - determină creşterea considerabilă a eficienţei muncii în unitate.

• Se impune o modernizare generalizată a tuturor activităţilor din amonte şi avalul celor desfăşurate în cadrul depozitului.

• De exemplu, paletele de transport vor fi folosite în toate etapele fluxului tehnologic:

• - preluare • - manipulare • - stocare• -livrare.

• Dacă vânzătorul expediază mărfurile în sistem nepaletizat (sau necontainerizat) ori paletele-containere se află în mijloace de transport care nu permit utilizarea unor mijloace mecanizate pentru descărcare, timpul necesar preluării mărfii şi formării unităţii de încărcătură pe paletă se mareşte şi este necesară folosirea mai multor persoane;

• - se reduce productivitatea muncii, • - cresc costurile. • - se creează condiţii pentru blocarea mijloacelor de transport,

pentru staţionarea acestora peste limitele normate.

Modalităţile de depozitare• sunt foarte largi, cu particularităţi de la un produs la altul. • Dintre diversele posibilităţi menţionăm:• - depozitarea pe rafturi (fară palete, dar în mici containere), folosite la

unele produse metalo-chimice, alimentare, medicamente, lenjerie etc;• - depozitarea prin stivuirea directă a unităţilor de încărcătura aflate pe

paletă, întâlnită la păstrarea unor produse livrate în saci. Înaltimea stivei depinde de: rezistenta ambalajului (sacului) la forta de apasare rezultata prin suprapunerea paletelor încarcate; de natura şi caracteristicile produsului;

• - depozitarea prin stivuirea paletelor cu montanţi sau a paletelor-ladă, care înlătură inconvenientele menţionate anterior şi lărgeşte aria produselor apte unei asemenea păstrări;

•

• depozitarea pe palete simple, în rastele metalice, oferă avantajele evidenţiate la procedeul precedent; se practică în cazul depozitării unei cantităţi mari, într-o structură foarte diversificată s.a.;

• - depozitarea pe palete simple în stelaje, specifică mărfurilor de sortiment variat, cu număr mare de sortotipodimensiuni. În acest mod se depozitează şi alte mărfuri, precum: mărfurile care necesită acces independent la fiecare paletă; mărfurile care nu permit utilizarea paletei (de orice tip), din diferite considerente (gabarit, grad redus de rezistenţă, fragilitate etc).

• Pe baza experienţei acumulate de unităţile comerciale cu ridicata se pot face următoarele recomandări :

- mărfurile cu un număr mare de sortimente şi în cantităţi mici se depozitează în rafturi (rechizite şcolare şi de birou, articole de galanterie, de parfumerie, condimente s.a.) ;

- mărfurile cu un număr mare de sortimente şi în cantităţi mari se depozitează fie în palete plane sau palete ladă pe rastele (paste fainoase, vopsele, articole electrice, articole de menaj etc.) ;

- mărfurile în sortiment restrîns şi cantităţi mari se depozitează pe palete în stive sau în rastele bloc (făina, zahăr, orez, băuturi la sticlă, conserve etc.);

• La formarea încărcăturii pe paletă se ţine seama de:

• - înscrierea în perimetrul paletei; • depăşirea suprafeţei plane a paletei atrage dificultăţi

în manipularea paletei, în fluidizarea operaţiilor;• - asigurarea stabilităţii coletelor, pachetelor, lăzilor,

navetelor, sacilor care compun (separat) unitatea la încărcătură.

• Ambalajul de transport se aşază, pe cât posibil, cu latura (suprafaţa) cea mai mare paralelă cu suprafaţa plană a paletei.

• De asemenea, se realizează aşa-numita “ţesere-legare" a ambalajului de transport, ambalajului colectiv, amplasat pe paletă într-o anumită ordine, relaţie de susţinere reciprocă.

• Fiecare unitate de ambalaj este susţinută de cel puţin alte două asemenea unităţi aflate în stratul inferior.

• În cazurile în care o asemenea aşezare-ţesere nu este posibilă se apelează în mod obligatoriu la unul din sistemele de fixare recomandate (chingi, benzi adezive, metalice sau din fibre plastice, folie contractabilă).

• Transportul intern va fi optimizat prin asigurarea fluenţei deplasării, în condiţiile existenţei unor căi de acces corect dimensionate şi ale trasării unor sensuri de circulaţie degajante, propice evitării blocării pe aceeaşi cale de acces.

• Fluxul transportării produselor intrate să evite suprapunerile cu fluxul transportării mărfurilor destinate livrărilor, expediţiei.

• De asemenea, optimizarea transporturilor interne reclamă o perfectă corelare între genul, particularităţile produsului (produselor) şi caracteristicile tehnico-funcţionale ale mijlocului de transport intern.

• Folosirea informaticii în gestionarea activităţii depozitului este o premisă a înlăturării erorilor asupra evidenţei mărfurilor, a desfăşurarii corecte, şi a unei bune coordonări a operaţiilor.

• Implantarea detaliată a grupelor de mărfuri în halele de depozitare trebuie să aiba în vedere următoarele criterii:- caracteristicile mărfurilor:

frecvenţa de livrare,volumul, greutatea, gradul de complementaritate a diferitelor articole;

- cerinţe tehnice: particularităţi de manipulare, de stivuire a ambalajelor colective; de dotare cu anumite utilaje specifice.

Varianta de zonare pe orizontală a suprafeţei de depozitare :

• ZONA I, situată în imediata vecinatate a căilor principale de acces, este destinată produselor care se livrează cu frecvenţă mare, în cantităţi mari;

• ZONA a ll-a, localizată de o parte şi de alta a primei zone sau în adâncime faţă de aceasta, este destinată pentru păstrarea mărfurilor livrate cu o frecvenţă şi în cantităţi medii;

• ZONA a lll-a, amplasată în părţile periferice ale depozitului, cele mai îndepartate de căile principale de acces, este afectată păstrării mărfurilor cu circulaţie lentă sau din extrasezon.

• Pentru mărfurile din extrasezon se recomandă a se folosi şi spaţiul de păstrare ce se poate amenaja în partea superioară a secţiilor de recepţie şi expediţie, ca urmare a posibilităţilor de valorificare a diferenţei de înălţime ce se creeaza între cele doua secţii pe de o parte, şi hala de păstrare, pe de altă parte.

• Varianta de sectorizare a înălţimii de depozitare a unui stelaj urmărindu-se creşterea productivităţii muncii şi a operativităţii formării comenzilor:

• Zona I, situată pe primul nivel al stelajului, este destinată mărfurilor de volum şi greutate mare sau cu o viteză de circulaţie accelerată;

• Zona a ll-a, situată pe al doilea nivel al stelajului este destinată mărfurilor de volum şi greutate mică sau cu o viteza de circulaţie lentă;

• Zona a lll-a, formată din nivelurile trei şi patru ale stelajului, constituie spaţiul destinat stocurilor de rezervă.

•

• Mărfurile care prezintă cel mai mare volum fizic vehiculat prin depozit se vor păstra în celulele de stelaj aflate în vecinatatea zonei de expediţie şi de preferinţă la nivelurile inferioare.

• Practica comercială evidenţiază faptul că aceste sortimente, cu o frecvenţă mare în volumul fizic de mărfuri vehiculate (circa 80%), reprezintă aproximativ 20% din numărul total al sortimentelor

Metode de aranjare şi localizare a stocurilor în depozit

• O metoda clasică constă în a afecta un stelaj sau un amplasament precis unui produs determinat. Această metodă facilitează căutarea prin obişnuinţă, dar determină crearea de spaţii libere, neocupate raţional.

• O alta metoda clasică este aceea în care se utilizează orice loc liber existent în momentul în care trebuie să se amplaseze un articol oarecare. Această metodă utilizează la maximum orice loc disponibil în incinta de depozitare fiind nevoie de un sistem de reperare precisă a produselor.

• Pentru stocurile de produse paletizate localizarea se poate face astfel:

• pe suprafaţa de depozitare disponibilă se trasează imaginar linii drepte orizontale şi verticale care prin intersectare vor delimita benzi;

• ulterior acestea vor fi identificate prin litere majuscule, respectiv minuscule.

• Se va folosi următorul sistem de coordonate:• o literă majusculă indicând (precizând) abscisa stivei;• o literă minusculă precizând (dând) ordonata aceleiaşi stive;• o cifră indicând nivelul la care se găseşte produsul pe paleta.

• În cazul produselor depozitate pe stelaje, în palete, lăzi sau cutii, localizarea va fi realizată printr-un număr de trei cifre indicând:

• numărul aleii;• numărul stivei;• nivelul la care se găseşte celula.

Metoda "primul intrat, primul ieşit".

• Produsele care pot fi depozitate o anumită perioadă de timp vor fi eliberate primele din depozit, în ordinea intrării lor. Se vor dispune paletele în şiruri paralele pe sol iar produsele vor fi prelevate într-o anumită ordine, aceea a intrării lor

• Pentru produsele dispuse pe stelaje se poate lipi o etichetă colorată pe care se va trece luna de intrare sau un număr corespunzator săptămânii în care au intrat în stoc pentru ca acestea să poată fi eliberate cu uşurinţă în funcţie de vechimea lor.

Metoda de localizare pe baza frecvenţei de rotaţie.

• Importanţa manipulărilor într-un depozit este caracterizată de relaţia

t(tone) x distanţe parcurse• Aceasta implică a determina în prealabil frecvenţa de rotaţie a

produselor depozitate:produsele A corespund la 20% din referinţe şi 80% din ieşiri;produsele B corespund la 35% din referinţe şi 15 din ieşiri;produsele C corespund la 45% din referinţe şi 5% din ieşiri.

Produsele din categoria A vor fi apropiate de căile de acces în depozit. Acest sistem cere o bună cunoaştere a localizării produselor, reduce manipulările şi facilitează pregătirea comenzilor.

Tehnologia altor operaţiuni desfăşurate în cadrul depozitelor

• Într-un depozit comercial au loc o serie de procese adiacente celor principale

propriu- zise: - sortarea,

- porţionarea, - condiţionarea,- ambalare, - etichetare,- cât şi prestarea de servicii materiale ce pregătesc

anticipat consumul.

• Echipamente tehnologice pentru procese adiacente în depozitele comerciale:

- maşini pentru cântărire, tăiat, sortat, preambalat;

- maşini de umplere automate;- maşini pentru ambalare, etichetare;- maşini pentru legare, sigilare;- maşini pentru montare, demontare;- maşini pentru diverse testări.