TIPURI DE MEDII ŞI PEISAJE GEOGRAFICE PE TERRA

Criterii de diferenţiere

• Evoluţia relaţiilor dintre cele şase componente majore ale mediului a condus la individualizarea unei multitudini de unităţi ale acestuia, ce se diferenţiază după dimensiuni, structură, reflectare în peisaj, dar şi după poziţia ierarhică.

• Primul criteriu de diferenţiere a acestora este suportul pe care s-au dezvol-tat, evidenţiindu-se: - medii de pe uscatul continental - medii din bazinele marine şi oceanice.

• În cadrul acestora se diferenţiză tipurile zonale de medii, determinate de factorul climatic: - medii din zona caldă - medii din zona temperată

- medii din zona rece • După altitdine se diferenţiază mediile azonale dispuse pe verticală, generate

de existenţa reliefului montan• Ceilalţi factori de mediu, între care şi omul, cu influenţă pe plan local sau

regional, determină mediile intrazonale

PRINCIPALELE MEDII ALE USCATULUI CONTINENTAL

ŞI PEISAJELE CARACTERISTICE

• Mediile de pe uscat desfăşoară pe 29% din suprafata Pămantului, fiind prezente la toate latitudinile (mai ales în emisfera nordică).

• Mediile Intertopicale• În functie de conditiile climatice se deosebesc urmatoarele tipuri:

- mediul pădurilor ecuatoriale - mediul pădurilor tropicale umede (inclusiv păd. musonice) - mediul savanelor - mediul stepelor tropicale şi al semideşerturilor - mediul deşerturilor tropicale

• Mediul pădurilor ecualoriale

• Desfăşurare, Se află de o parte şi de alta a Ecuatorului, în medie pana la 50 latitudine, cu o extensie deosebită în America de Sud (bazinul Amazonului, Podişul Guyanelor, N Podişului Brazilian), Africa (bazinul fluviului Congo, litoralul Golfuiui Guineii), Indonezia, Filipine, Malaysia etc., la altitudini de regulă până 1 000 m.

• Caracteristicile factorilor de mediu.

• Climatul ecuatorial are un rol esenţial, remarcându-se prin uniformitate termică şi a precipitaţiilor:

- temperatura med. anuală 25-28 °C

- umiditatea relativă peste 85 %

- precipitaţii 1 000-3 000 mm cu regim aproape diurn

• Alterarea chimică este favorizată de temperaturile ridicate şi de umezeală. Ca urmare, aici se dezvoltă:

- scoarţe de alterare groase bogate în oxizi de fier şi aluminiu

- stânci şi coloane convexe (căpăţâni de zahar)

- pe râurile mari, praguri pe care se formează cascade renumite.

Climat EcuatorialAndagoya, Columbia 5° N

Climat EcuatorialIquitos, Peru 40 S

http://www.braziltravelpictures.net/index_Brazil_travel_pictures4.htm

• Vegetaţia este reprezentată de pădurea luxuriantă, care imprimă caracteris-tica esenţială a peisajului. Cunoscută în America de sud sub numele de selvas, hylaea, bosanes etc., are următoarele caracteristici:

- este verde tot timpul anului, frunzele se schimbă treptat, întâlnim în orice perioadă a anului frunze, flori şi fructe pe ramuri

- prezintă o distribuţie etajată a elementelor vegetale având două etaje arboricole şi două etaje arbustive precum şi numeroase plante agăţătoare (epifite şi liane)

- prezintă o mare diversitate floristică, cuprinzând mulţi arbori şi arbuşti cu valoare economică (arborele de cauciuc, arborele de cafea, arborele de cacao, palmierul de vin, de ulei, acaju, abanosul, palisandrul, mango, arborele de scorşişoară bambusul etc.).

- în regiunile litorale joase se întâlnesc asociaţiile de mangrove

• Peisajele din regiunule montane.

- În munţii din zona ecuatorială care depăşesc 1 000 m altitudine, tempera-turile sunt de 10 °C la 3 000 m şi de 0 °C la 5 000 m; precipitatiile devin din ce in ce mai pţine la peste 3 000 m.

- Ca urmare, pana la 3 000 m, deşi vegetatia este abundentă, scade numărul de specii si înaltimea copacilor.

- La peste 3 500 m altitudine se realizează trecerea treptată de la pajişti cu tufe înalte la pajisti cu ierburi scunde, iar în final la stâncarie, muşchi, licheni şi chiar gheţari (de exemplu, în munţii Kenya si Kilimandjaro),

- Modificări locale de mediu şi peisaje variate apar şi pe versanţii masivelor muntoase cu orientări diferite în raport cu direcţia dominantă a maselor de aer sau la gurile de vărsare ale fluviilor (Amazon Congo, Niger).

• Elementele antropice

- Unele ţinuturi din zona ecuatorială sunt destul de populate, iar suprafeţe importante de pădure (mai ales în Asia de Sud-Est) au fost defrişate, locul lor fiind luat de culturi de orez, manioc, arbori de cacao arbori de cauciuc, bananieri etc. Ca urmare, în timp, în aceste locuri s-au produs schimbări ale mediului şi respectiv ale peisajului (pădurea ecuatorială este înlocuită de un mediu antropizat de culturi, pentru ca, ulterior, prin abandonarea culturilor, să se revină un mediu natural, altul decat cel iniţial, în care se mai păstrează sechele ale intervenţiei omului).

- Schimbările sunt mult mai profunde în regiunile de ţărm, unde peisajul este dominat de amenajări portuare, apar în spaţiul intens populat cu mari oraşe ori cu mari artere de comunicaţie modernizate (Transamazonianul).

0

50

100

150

200

250

300

mc/s

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Lunile anului

REGIMUL DEBITELOR MEDII ALE AMAZONULUI ZONA DE VĂRSARE

• Mediul şi peisajele din regiunile tropical-umede cu două anotinipuri

• Desfăşurare: - Între 5 si 20° latitudine (America Centrală, estul Braziliei, India, Indochina,

China de Sud-Est, nordul Australiei mare parte din Africa Centrală, de la Oceanul Atlantic la Oceani Indian)

- Regional poate ajunge şi la 30-35°latitudine (Argentina sudul Africii); - Cuprinde regiuni de câmpie, podişuri, lanţuri de munţi nu prea înalţi, în care

peisajul se impune fie prin păduri, fie prin formaţiuni ierboase.

• Camcteristicile factorilor de mediu. - Clima se caracterizeaza prin două sezoane calde, unul umed şi altul

secetos. - Sezonul cald şi ploios are temperaturi de 20–250 C, cad peste 70% din

precipitaţiile anuale, de 1.000-1.500 mm care provoacă, umezeală bogată, de 75%

- Sezonul cald şi secetos are temperaturi de 10–200 C, cu precipitaţii rare, dar sub formă de averse

- Sunt inegale ca durată ceea ce se rasfrânge în evoluţia peisajului.

- Solurile au acumulări bogate de oxizi de fier, aluminiu (culoarea roşcată sau violacee) sau de argilă (culoare negricioasă) şi fertilitate redusă.

- Regimul hidrologic al râurilor este puternic influenţat de regimul precipitaţii-lor, cu debite foarte mari (însotite de revărsari şi inundatii) în sezonul ploios, şi debite mici (râurile mici seacă) în sezonul uscat.

- Se înregistrează alterări chimice, spălare de suprafaţă, alunecări de teren în lunile cu intensă umezeală, torenţialitate, la aversele din perioadele secetoase. Ca urmare, rezultă forme de relief specifice, care constituie elemente distincte în peisajul acestor regiuni (pedimente, inselberguri, platouri ce au la partea superioară o crusta de oxizi de fier etc).

- Formatiunile vegetale diferă în funcţie de cantitatile de apa ce rezultă din precipitaţii şi lungimea intervalului secetos, fiind elementul dominant al peisajelor

Diferenţe regionale şi tipuri de peisaje

• Peisajul pădurilor tropicale cu frunzele verzi tot anul (unde seceta durază 2-3 luni, însă rezervele de apă din sol atenuează uscaciunea), din vecină-tatea pădurii ecuatoriale, având o alcatuire şi înalţimi mai reduse, pe măsura departarii de aceasta; din ele se desprind „padurile galerii", care inaintează în lungul râurilor cu debite bogate.

• Peisajul pădurilor tropicale cu frunze căzătoare (unde precipitaţiile lipsesc 4 luni), se află în regiunile unde deficitul de umiditate a cauzat aceasta adap-tare (în vecinătatea savanelor).

• Peisajul pădurilor musonice este specific regiunilor unde se produc musonii. (India, Asia de Sud-Est, Nord-Estul Australiei, Estul Madagascarului, ţărmur-ile Americii Centrale);

- Ploile bogate din sezonul de vară asigură suficiente rezerve de apă în sol, folosite în intervalul cu uscăciune.

- Vegetatia este bogată şi densă, cu arbori şi arbuşti de înăiţime redusă, din care se ridcă însă şi copaci care ating 30-35 m; există specii apreciate pentru calităţile lemnului (santalul, abanosul, teckul);

Climat Tropical MusonicCalcutta, India 22.5° N

Climat Tropical MusonicDarwin, Australia 12,50 S

• Peisajul de savană, este specific climatului subecuatorial cu două anotim-puri – umed şi uscat (mai mult de patru luni), unde cantitatea de precipitaţii nu depăşeşte 1000-1500 mm.

- Alcătuită din specii ierbacee xerofile cu înălţimi care uneori ajung la câţiva metri, pâlcuri de arbuşti sau arbori cu înălţime redusă cu rădăcini profunde şi crengi puţine alcătuind o coroană aplatizată.

- În funcţie de umiditate există savane umede şi savane uscate. - Savanele umede przintă ierburi înalte “păduri galerii”, “păduri parcuri” (în jurul izvoarelor) sau numai pâlcuri de arbori

- Savanele uscate prezintă ierburi mai joase, abori şi arbuşti răzleţi - În Africa, savana ocupă 40% din suprafaţa continentului, existând savane

cu baobabi, savane cu acacii şi savane cu palmieri - În America de Sud, savane cu ierburi înalte şi arbori rari, numite campos,

în Brazilia, llanos, în Venezuela etc. - În Asia ocupă suprafeţe întinse în India şi Indochina - În Australia sunt savane cu eucalipţi şi palmieri, ocopând suprafeţe mai

întinse în Est şi în Nord-Est.

Timbo, Guinea, 100 N, West Africa.

climat subecuatorial 

- Fauna.Savanele formeaza habitatul unor ierbivore precum gazela, caprioara,antilopa, bivolul salbatic, rinocerul, zebra, girafa, elefantul,etc., dar şi al unor animale carnivore precum leii, leoparzii, tigrul, hienele, sacalii, ş.a.

- În Australia dintr ierbivore caracteristic este cangurul.

- În apele râurilor mari traiesc crocodilii, iar în apropierea apelor vieţuiesc rinoceri şi hipopotami sau specii de pasari ca: flamingo, pelicani, egrete ş.a.

- Dintre păsări sunt specifice şi cele mari, alergatoare, cum sunt struţul în Africa, nandu în America de Sud şi emu în Australia.

- Solurile specifice sunt cele roşii de savană, relativ fertile

- peisaje antropizate. Sunt caracteristice regiunilor unde presiunea antropică este relativ mare (mai ales în centrele de exploatări de minereuri, diamante, apoi pe litoral etc.).

ColoniiColonii de de termite termite

• Medii şi Peisaje din Regiunile Tropical-Aride

• Desfăşurare. Ocupă suprafeţe foarte mari, între 15 – 250 latitudine, uneori până la 300 - în emisfera nordică: N Africii, de la Atlantic şi până la Marea Roşie, apoi în Peninsula Arabia, Irak, Iran, o bună parte din Pakistan, India şi Podişul Mexican; - în emisfera sudică: în S Africii, în Kalahari, în America de Sud, în Atacama, centrul şi E Australiei. - Predomină regiunile joase de câmpie şi de podişuri; se adaugă unele masive muntoase (în Africa, în Iran, Afganistan).

• Caracteristicile factorilor de mediu

- Climatul trpical, este cald şi uscat, cu mari variaţii termice diurne şi precipi-taţii anuale sub 200 mm, cu o distribuţie neuniformă.

-Temperaturile medii anuale sunt ridicate (25–300 C), înregistrându-se mari diferenţieri diurne. În zilele de vară temperaturile pot sa ajunga la 500 C, iar în nopţile de iarna temperaturile pot sa fie negative.

- Precipitaţiile sunt rare şi extrem de neregulate, iar uneori picăturile de ploaie se evaporă înainte de a atinge solul. În Sahara cad ploi extrem de rar (5 mm/an), înregistrandu-se mai mulţi ani consecutivi fără precipitaţii.

- Majoritatea văilor sunt seci; Râurile ce coboară din munţi îşi pierd rapid apa prin evaporare şi infiltrare. Numai râurile foarte mari (Nil, Senegal, Indus Murray), cu izvoare în regiuni cu precipitaţii bogate, pot traversa deşertul, ajungând în ocean sau în unele lacuri interoare – L. Ciad, L Eyre, etc.

Berbera, Somalia 10.5° N Climat Tropical Arid

Alice Springs, Australia 23.5° S Climat Tropical Semiard

SaharaSahara

• Tipurile de medii şi peisaje• Deserturile propriu-zise, unde precipitaţiile sunt sub 150 mm/an şi cad în

câteva averse la intervale mari de timp (sunt şi ani lipsiţi de ploi);

- Relieful specific este reprezentat de întinderile mari de nisip (ergurile sahariene), câmpurile de pietre (hamade), munţi cu versanţi abrupţi şi poale de grohotiş, vârfurile ascuţite izolate etc. Vânturile puternice generează furtuni de nisip violente, care transportă particulele fine pe distanţe mari. Se remarcă crustele de săruri rezultate prin evaporarea apei unor lacuri în depresiunile în care pânza freatică se află la adâncime mică.

- Cele mai tipice deserturi şi stepe tropicale sunt: Sahara, Rub al-Khali din Arabia, Thar în NV Indiei, Gibson, Victoria din Australia etc.

O categoric oarecum diferenţiată între deşerturile tropicale o constituie ţinuturile aride de pe coastele vestice ale unor continente, cum sunt deserturile Namib din sud-vestul Africii, Atacama din Chile, cel din California etc. Explicaţia aridităţii lor este vecinătatea centrelor barice de înaltă presiune de pe ocean, datorită, între altele, şi curenţilor reci. Temperaturile sunt ceva mai coborâte (în jur de 18°C) şi ceţurile persistente. Condensarea cetii asigură o slabă umiditate solului.

- Vegetaţia aproape că lipseşte, speciile de plante prezentând multe

adaptări (ciclu vegetativ scurt pe intervalul de după ploi, dar cu seminţe rezistente în lunga perioadă secetoasă; rădăcini lungi şi adânci, frunze reduse, mici, frecvent transformate în spini etc). - Este localizată pe fundul vailor seci (ueduri) şi în oaze, unde se întâlnesc palmieri, care folosesc rezervele de apa din panzele freatice. - În Sahara predomină ierburile (stipa), tufişurile xerofite (tamarix – cătina), iar în deşerturile Mojave – Sonora (S-V Statelor Unite) sunt caracteristici cactuşii candelabru.

- Solurile, cu un strat subţire de humus, au tendinţe de calcizare şi pe alocuri de salinizare.

- Fauna este la fel de săracă şi are o activitate mai mult nocturnă. Este repre-zentată prin diferite specii de şerpi, scorpioni şi insecte. Camila dromader, specifică deşertului Sahara, a fost domesticită; În Atacama sunt prezente lamele etc. Pentru desertul Kalahari este caracteristic struţul african

Sonora Desert, ArizonaSonora Desert, Arizona

Chihuahua Desert, MexicChihuahua Desert, Mexic

• Semideşerturile se desfăşoară la trecerea dinspre deşert către regiunile vecine (savană sau regiunea subtropicală);

- Cantitatea de precipitaţii este de 300-350 mm, iar ploile cad anual şi mai regulat,

- Vegetaţia de sezon are ierburi joase în strat discontinuu, arbuşti şi plante suculente (brusa cu acacii din nordul Saharei, brusa cu cactacee din Mexic, catinga braziliană etc). În Podişul Colorado la poalele Munţilor Stâncoşi pajiştile sunt în mare parte formate din pelin.

- Văile mai mari au apă în sezonul umed şi asigură condiţii vitrege pentru existenta unor aşezări mici.

- O regiune tipică de semideşert este Sahelul, fâşie situată în sudul deşertului deşertului Sahara ce face tranziţia către savană. Pajiştile relativ sărăcăcioase nu permit creşterea unui număr mare de animale ierbivore, iar seceta se poate prelungii uneori până la suprimarea totală a scurtei perio-ade de ploi, fapt care crează probleme serioase populaţiei, care suferă anii în şir din cauza secetei şi foametei.

• Munţii din regiunile deşertice au altitudini ce depăşesc cu cca 2 000 m nivelul general al acestora. Exemple: Munţii Tassili, Munţii Tibesti, Munţii Ahagar (în Sahara)

- Amplitudinile termice mari, datorate valorilor ridicate ziua şi negative noaptea, determină dezagregări pe versanţi cu pante mari, lipsiţi de vegetaţie şi formarea maselor de grohotiş;

- precipitaţiile sub 200 mm/an fac ca vegetaţia (ierburi şi unii arbuşti) să fie legată îndeosebi de albiile văilor şi de baza versanţilor.

• Oazele (pânza de apă se află la adâncime mică) şi văile mari, cu apă per-

manent sau în cea mai mare parte a anului, constituie medii favorabile aşezărilor umane şi culturilor de curmali, leandri, arbori de fistic şi alte plante necesare alimentaţiei.

• În regiunile cu exploatări de petrol şi gaze s-a ajuns la artificializarea antropică a mediului, peisajul fiind dominat de construcţii şi instalaţii (nordul Libiei, Arabia Saudită, Iran, Kuweit etc).

• Mediile Temperate

• În funţie de conditiile climatice se deosebesc urmatoarele tipuri:

- mediile subtroicale - mediteraneene

- musonice

- mediul temterat-oceanic al pădurilor de foioase

- mediul stepelor-temperate - mediul semideşerturilor şi al deşerturilor temperate - mediul temperat rece

Mediile Subtopicale

• Desfăşurare 30 -400 latitudine, existând 2 tipuri de medii în funcţie de climă:

- mediul subtopical mediteranean

- mediul subtropical musonic

• Caracteristicile factorilor de mediu

• Clima subtropicală (mediteraneană şi musonică)

- Temperaturi medii anuale 18-200 C, precipitaţii 400 -800 mm, două anotimpuri

- cl. mediteraneean: veri călduroase şi secetoase (Maximele Tropicale), ierni blânde şi ploioase(Vânturile de Vest). Este prezent pe ţărmurile vestice.

Regiuni specifice: Baz. M. Mediterane (Europa, Asia, Africa), California, Chile, Africa de SV, Australia de SV

Mediul subtropical mediteraneanMediul subtropical mediteranean

– cl. Musonic, cu veri ploioase (Vânturile Musonice şi Alizee dinspre ocean ), ierni secetoase (mase de aer continentale). Este prezent pe ţărmurile estice

Regiuni specifice: China, Pen. Coreea, S Arh. Japonez, SE SUA, SE Braziliei şi NE Argentinei, Australia de SE

Santiago, Chile 33,50 S San Francisco, California 380 N

DIAGRAME CLIMATICE

Buenos Aires, Argentina 34,50 S

DIAGRAME CLIMATICE

Seoul, Corea de Sud 380 N

• Relieful, predominant muntos diversifică aceste caracteristici o data cu creşterea în altitudine (scad temperaturile şi creşte cantitatea de precipitaţii). Din munţi se dezvolta vânturi locale care antreneaza fie aer rece (mistralul în Franta, bora în Croatia), fie aer cald (Santa Ana in Chile). Procesele geomorfologice diferite diferite în cele două sezoane:

- dezagregări în regiunile montane în sezonul uscat

- denudaţie, eroziune torenţială, alunecări de teren în cel umed determinând apariţia badlands-urilor

• Solurile castanii-roşcate (ca urmare a perioadei de secetă), terra rosa (pe calcare)

• Hidrografia, rîuri cu mari creşteri denivel şi inundaţii (iarna şi prmăvara în bazinu mediteranean) în sezonul umed cu ape mici sau chiar seacă în sezonul uscat, organisme torenţiale

• Vegetaţia – păduri şi tufişuri xerofite

- Păduri mediteraneene xerofite sempeviriscente: stejarul verde, stejarul de plută, pinul de Alep, stejarul de stâncă, cedrul de Liban măslinul sălbatic şi arbuşti şi tufişuri(fistic, mirtul, leandrul, laurul, palmieri pitici, stejarul de cârmâz, rozmarinul, levănţică, cimbrişor)

- Păduri mediteraneene cu frunze căzătoare: stejarul pufos, stejarul balcanic, mojdreanul şi arbuşti (liliacul sălbatic, iasimia, alunul turcesc, cărpiniţa)

- Pădurile mediteraneene au început să fie defrişate încă din antichitate deţinând astăzi suprafeţe reduse pe locul acestora întâlnindu-se tufişuri xerofite, plantaţii de măslin şi viţă de vie.

- Pădurile musonice sunt atât semperviriscente (palmieri, bambuşi, magnolia, stejarul de Virginia, eucaliptul în Australia) cât şi cu frunze căzătoare (stejari, fagi, frasini)

• Fauna – magotul, muflonul, şacalul, vipera cu corn, broasa ţestoasă, scorpionul, rozătoare, insecte

Cedrul de LibanCedrul de Liban

Pădure de eucalipţi pe malurile fluviului MurrayPădure de eucalipţi pe malurile fluviului Murray

Eucalyptus regansEucalyptus regans

Ginko BilobaGinko Biloba – arborele pagodelor – arborele pagodelor

• Diferenţieri regionale şi tipuri de peisaje

• Peisajul litoral montan Presiunea umană este intensă ca urmare a existenţei unei populaţii

numeroase încă din antichitate (baz.mediteranean). Ea s-a manifestat prin : - defrişări intense care au condus la accelerarea fenomenelor de eroziune,

degradarea solurilor şi extinderea suprafeţelor cu formaţiuni de tufişuri xerofite

- apariţia unor mari aşezări urbane unele cu activităţi portuare intense - prezenţa numeroaselor numeroase staţiuni turistice litorale, etc. • Tufişuri xerofite formează peisaje caracteristice: - maquis în Corsica – mirt, laur, leandru, măslin sălbatic, rozmarin - gariga în S Franţei – stejar de cârmâz, rozmarin, palmieri pitici - frigana în Grecia – stejari şi palmieri pitici, levănţică, cimbrişor - tamilare în Spania – rozmarin - mattoral în Chile predominant cactuşi - chaparral în California - mallee scrub în Australia – eucalipţi pitici şi acacii - fynbos în Africa de Sud

Thassos IslandsThassos Islands

maquismaquis

ChaparralChaparral – – CaliforniaCalifornia

• Peisaje agricole mediteraneene (grâu, măslin, viţa de vie – tradiţonale; porumb, orez, citrice – mai recente, legumicultura, floricultura;) în câmpiile litorale şi cele piemontane

• Peisaje montane de altitudine cu staţiuni turisice, parcuri şi rezervaţii naturale

• Mediul Pădurilor de Foioase (temperat-oceanic)

• Desfăşurare şi caracteristici• Este situat în spaţiile continentale vecine oceanelor, la latitudini de 40–550

mai ales în emisfera nordică, având o dezvoltare mai mare în regiunile de câmpie şi de dealuri (în Europa de Vest) şi mai restrânsă în dreptul lanţurilor de munţi (Cordilieri, Anzi) care constituie bariere în calea maselor de aer aduse de circulaţia vestică.

• Este caracteristic pentru următoarele regiuni: Europa de Vest şi Centrală, Nord-Estul Chinei, Nordul Arhipelagului Japonez, Estul Americii de Nord până la fluviul Mississippi la Vest şi Marile Lacuri la Nord. Nu are corespon-dent în emisfera Sudică.

• Climatul caracteristic este cel temprat-oceanic temperat-continental moderat în Europa şi în America, cu veri răcoroase şi ierni plăcute (temperaturile medii anuale au valori de 10–150 C iar precipitaţiile 800 – 1.000 mm/an).

În estul Asiei, climatul este dependent de circulaţia maselor de aer dinspre ocean, care vara dau precipitaţii bogate, şi dinspre interiorul continentului, iarna (uscate si reci).

London, England 51,50 N Vancouver, Canada 490 N

• Mediul de Stepă şi Silvostepă

• Se desfăşoară în părţile interioare ale continentelor, la distanţe mai mari în raport cu oceanele, astfel încât inluenţa a maselor de aer oceanic este slabă, mai ales acolo unde se interpun unele lanţuri montane precum Carpaţii, Caucazul, Uralul, Cordilierii, etc.

- Cea mai mare desfăşurare o au în Eurasia, din estul României şi până în vestul Chinei, apoi în America de Nord (podişurile din centrul SUA şi al Canadei - preriile) şi America de Sud (Argentina – pampasul). În Europa acestui tip de mediu îi aparţine şi pusta, din Depresiunea Panonică.

• Climatul este temperat continental cu uşoare noanţe de ariditate. - precipitaţiile înregistrează la valori de 400-500 mm/an, şi cad mai ales primăvara.Secetele sunt frecvente.

- temperaturile sunt ridicate vara şi coborâte iarna (amplitudine termică ridicată).

• Scurgerea apelor râurilor se caracterizează prin debite mari în sezonul cu precipitaţii (iarna şi primăvara în Europa, vara în Asia de Est) şi debite mici în celelalte.

• Vegetaţia este cea a pădurilor de foioase formate din fag, carpen, gorun, ulm, tei în Europa, arţar, frasin, stejar în America de Nord.

- Arborii îşi pierd frunzele în sezonul rece formând un strat gros de litieră, care prin descompunere dă naştere humusului ce fertilizează solurile.

- stratul arbusiv (alunul, cornul, sângerul şi lemnul câinesc) este slab dezvol-tat ca urmare a faptului că pădurea este întunecoasă.

• Solurile din clasa celor Argiloiluviale (argiluvisoluri şi luvisoluri) sunt fertile.

• Fauna : cerbul, căpriorul, mistreţul, lupul, vulpea, ursul brun, jderul, etc.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d0/Laubwald_8_Juni_2003.JPG

• Fiind intens populată, aici condiţiile naturale au fost profund transformate în medii şi deci peisaje de culturi agricole, zone portuare, industriale, numeroa-se aşezări.

• Acestea introduc o notă de antropizare subordonată menţinerii echilibrelor naturale, mai ales în parcurile naturale care ocupă spaţii întinse, în Franţa, Scoţia, Cehia, SUA, Canada etc

• În munţii înalţi s-a impus etajarea condiţiilor de mediu, care se reflectă în peisajele pădurilor de foioase (la poale), conifere, pajiştile alpine (pe creste), iar în spaţiile depresionare sunt prezente aşezări şi activităţi economice deosebite.

Des Moins, Iowa 420 NWinnipeg, Canada 50° N

DIAGRAME CLIMATICE

• Vegetaţia dominantă este cea ierboasă cu specii de graminee xerofite

(stepa euroasiatică, pampasul argentinian, preeria nord-americană, veldul sud- african), la care se adaugă arbuşti (măceş, gherghin, porumbar).

• Trecerea de la stepă la pădure de foioase se realizează prin intermediul unei fâşii de tranziţie, numită silvostepă, în care ierburile stepei alternează cu palcuri de copaci.

• Fauna cuprinde animale rozătoare (iepurele, popândăul, hârciogul), diferite specii de păsari (potârnichea, prepeliţa), reptile, etc.

• Solurile cernoziomice fertile au facilitat înlocuirea acestor formaţiuni cu diverse culturi agricole (cele mai însemnate zone cu cereale de pe Glob).

• Peisajului agricol i se adaugă cel al oraşelor şi aşezărilor rurale, cu concentrări ale reţelelor de căi de comunicaţie.

Peisaj de stepă din Câmpia RomânăPeisaj de stepă din Câmpia Română

• Mediul Deşerturilor Temperate

• Se desfăşoară în părţile centrale ale continentelor, la distanţe foarte mari în raport cu oceanele, fiind de cele mai multe ori încadrate de sisteme de munţi înalţi (Cordilieri, Stâncoşi, Altai, Himalaya, etc.), care împiedică pătrundere maselor de aer oceanic.

• Peisajul deşerturilor apare în Asia Centrală (Usti Urt, Kara Kum, Kâzâl Kum, Muiun Kum, Bet Pak Dala, Şari Isik Otrau), Mongolia, China (Gobi , Takli Makan) şi Marele Bazin din SUA.

• Climatul arid are ierni reci cu temperaturi negative, veri lungi, calde şi uscate, între care sunt intervale scurte cu precipitaţii reduse (sub 100 mm/an).

• Reţeaua hidrorafică predominantă este cea cu scurgere intermitentă spre unele depresiuni interioare. - Dintre râurile mai mari cu scurgere permanentă mai importante sunt: Amu Daria şi Sâr Daria care se varsă în Lacul Aral. - Alte lacuri mari ca suprafaţă sunt Balhaş în Asia Centrală şi Marele Lac Sărat în Deşertul Marelui Bazin din America de Nord.

• Vegetaţia cuprinde un număr restrâns de plante xerofite (rogoz, ierburi ţepoase, saxaulul alb şi negru) cu adaptări numeroase. Perioada vegetativă durează 1-2 luni (martie-mai)

Asia CentralAsia Centralăă -- Drumul M Drumul Măăttăăsiisii

MMuuiun kumiun kum

Usti UrtUsti Urt

Bet Pak DalaBet Pak DalaŞari Isik Otrau

Şari Isik Otrau

Kysyl kumKysyl kum

Kara kumKara kum

Munţii HimalayaMunţii Himalaya

DeDeşertul Gobişertul Gobi

Deşertul Takli MakanDeşertul Takli Makan

Podişul TibetPodişul Tibet

TsaidamTsaidamDesertDesert

OrdosOrdosDesertDesert

DjungariaDjungaria

Alashan Desert

Alashan Desert

Lakes Valley

Lakes Valley

• Peisajul major este cel al câmpurilor de nisip cu dune ce au dimensiuni foarte mari, cu microdepresiuni cu eflorescente saline, culmi deluroase sau montane cu versanţi dezgoliţi şi văi seci.

• Alt peisaj este legat de văile importante şi depresiunile unde pânza freatică se află la adâncimi reduse, vegetaţia este bogată, iar aşezările şi culturile agricole sunt importante. Oraşele însemnate se află în lungul văilor cu scurgere permanentă, dar şi la contactul deserturilor cu munţii (unde există izvoare cu debite bogate). Localităţile sunt legate prin drumuri, unele având o folosinţă istorică.

Gobi DesertGobi Desert

Gobi DesertGobi Desert

Gobi DesertGobi Desert – C – Cămile Bactrieneămile Bactriene

Mediul Pădurilor de Conifere

• Se află la latitudini de 50-600 (în unele regiuni ajunge la 700) şi aparţine unor fâşii de trecere la regiunile subpolare (în nordul Americii de Nord, din Scandinavia până în Siberia). Nu este prezent în emisfera sudică.

• Climatul este temperat rece (boreal) fiind influenţat de masele de aer arctice (vara) şi polare (iarna).

- Este zona de formate în timpul iernii a maximelor de presiune polare – anticiclonii Siberian şi Canadian.

- Iernile sunt lungi şi au temperaturi negative ce coboară sub -30 °C (în Siberia, la Oimeakon, s-a înregistrat minima absolută din emisfera nordică -77,8 °C) şi zăpezi în strat gros

- Verile, mai scurte, au temperaturi până la 20 °C şi ploi rare.

Climat temperat rece – SubarcticClimat temperat rece – SubarcticYakutsk, Rusia, 62Yakutsk, Rusia, 620 NN

• Solulurile – podzoluri, cu aciditate ridicată, infertile, sunt îngheţat pe toată grosimea (permafrost).

- Vara, dezgheţul atinge numai o pătură superficială de sol (stratul activ), dedesubt solul îngheţat putând coborî până la 300-400) m.

- Practic, îngheţul acesta subteran pune grele probleme pentru construcţii, pentru săparea galeriilor de mină (bazinul Peciora, peninsulele Kola, Labrador etc).

• Caracteristică este revărsarea râurilor în perioada dezgheţului, de unde întinderile mari de mlaştini (în bazinele fluviilor: Obi, Enisei, Lena, Mackenzie).

Pădure de molidPădure de molid di din nordul Angliei n nordul Angliei

• Vegetaţia, elementul principal al peisajului este reprezentată de pădurile de conifere alcătuite din:

- molid, brad, pin, laricea în Europa

- brad, molid, zâmbru (laricea siberiană cu frunze căzătoare) şi zadă, în Siberia – taigaua siberiană

- molid, pin, bradul de balsam, zadă şi tuia, în Canada şi SUA – pădurea de conifere canadiană).

- În munţi apare sub forma etajului coniferelor. Pe litoralul pacific din America de Nord apar şi specii de talie foarte mare, precum Sequoia gigantea, unul din uriaşii pădurilor Terrei.

- Pe locurile mlăştinoase se întâlnesc mai multe specii de plop, salcie şi mesteacăn.

- În Anzii chilieni la peste 1400 m creşte o specie de coifere numită araucaria

- La latitudini mai mici, coniferele sunt în amestec cu pădurile de foioase. Aici, condiţiile climatice mai blânde au diversificat peisajul.

• Fauna este reprezentată prin: - elanul, cerbul, renul, ursul brun, lupul, vulpea, etc în Eurasia

- caribu, cerbul canadian, ursul grizzly, ursul negru, lutra, etc în America de Nord.

Sequoia GiganteaSequoia Gigantea

Araucaria araucanaAraucaria araucana

• Elementele antropice: - Populaţia şi aşezările omeneşti sunt rare. - Peisajul taigalei, multă vreme aproape intact, este din ce în ce mai mult

modificat de om, la exploatarea lemnului adăugându-se extracţia unor zăcăminte minerale

- Exploatarea unor zăcăminte de cărbuni (Peciora, Tunguska, Kolyma), de petrol (Alaska, Manitoba ş.a.), de minereu de fier (Scandinavia, Labrador) etc. a dus la dezvoltarea unor aşezări omeneşti cu caracter industrial.

- Există aşezări înşirate în lungul drumurilor transcontinentale –Transsiberianul în Eurasia, magistralele din Canada, etc.

- Vânătoarea animalelor cu blană scumpă (vizonul, castorul, bizamul în America de Nord, zibelina, hermelina în Eurasia) a constituit o ocupaţie specifică, azi în declin, datorită şi răririi acestor animale prin vânat excesiv.

- Există şi suprafeţe cu păşuni şi terenuri agricole, în special în regiunile sudice.

- În munţi, peisajul pădurilor de conifere şi al crestelor alpine au determinat apariţia celor mai extinse parcuri naţionale.

Yosemite National ParkYosemite National Park

Mediile Polare şi Subpolare

În funţie de conditiile climatice se deosebesc urmatoarele tipuri:

- mediul subpolar de tundră

- mediul polar glaciar

Mediul de Tundră• Desfăşurare:

- Formează o fâşie la ţărmul Oceanului Arctic în Europa, Asia şi Amerca de Nord;

- Este prezentă şi pe unele insule din Oceanul Arctic: ceamai mare parte a Arhipelagului Nord Canadian Sudul Groenlandei, cea mai mare parte Islandei, Sudul Arhipelagului, Novaia Zemlja etc.

- În emisfera Sudică este prezentă în unele insule din oceanul ce înconjoară Antarctida: Falkland, Shettland, Graham,etc

- Apare şi în regiunile montane sub forma etajului alpin

TundraTundra

• Climatul caracteristic este cel subpolar cu un sezon de iarnă foarte rece (temperaturi sub -30 °C, zăpadă, vânturi intense) şi unul de vară când temperaturile se pot ridica la 10 °C, producând topirea parţială a zăpezii; precipitaţii reduse (sub 400 mm), care cad frecvent la schimbarea anotimpurilor.

Climat subpolarBarrow, Alaska 710N

• Vegetaţia, elementul dominant al peisajului de tundră este formată din ierburi, muşchi, licheni, mesteceni pitici, sălcii pitice, merişori, afini etc. Mai este denumită şi stepa rece

-Trecerea de la tundră la pădure de conifere se realizează prin intermediul unei fâşii de tranziţie, numită silvotundră, în care ierburile tundrei alternează cu pâlcuri de conifere.

• Există un relief glaciar (circuri, văi, platouri) şi periglaciar (râuri de pietre, culoare de avalanşe, mări de pietre etc).

• Inundaţiile specifice dezgheţului de vară, mai ales pe marile fluvii ce se îndreaptă spre Nord, favorizează desfăşurarea arealelor mlăştinoase.

• Solurile de tundră – rezultate prin dezagregare şi o alterare chimică redusă au aciditate ridicată, sunt infertile şi îngheţate în profunzime (permafrost). Aşezate pe stratul de permafrost, aceste argile se înmlăşlinează la dezgheţ.

Tundra este denumită şi stepa receTundra este denumită şi stepa rece

Solurile de tundră se înmlăşlinează la dezgheţ.Solurile de tundră se înmlăşlinează la dezgheţ.

• Fauna caracteristică:

- renul, boul moscat, ursul polar, vulpea polară, iepurele polar, etc.

- Vara vin un număr mare de păsări migratoare.

- Mai multe specii de pinguini populează îndeosebi arhipelagurile din sud

• Elementele antropice:

- Populaţia foarte rară se ocupă cu creşterea renilor, vânatul, pescuitul (eschimoşii).

- Sunt locuri de popas pentru flotele de pescuit, iar în emisfera australă şi pentru vânatul balenelor.

- Aşezările sunt mai puţine şi concentrate în regiuni cu resurse de subsol (petrol în Alaska, cărbuni şi minereuri în Eurasia), Deci caracteristicile mediului natural se păstrează, influenţele antropice fiind limitate.

Ovibus moschatusOvibus moschatus

CaribuCaribu

Tundra în GroenlandaTundra în Groenlanda

• Mediul Polar Glaciar

• Se află în Groenlanda, în insulele din Oceanul Arctic şi în Antarctica, fiind cel mai rece de pe Pământ (climatul polar).

• Temperaturile medii lunare sunt negative, valorile cele mai scăzute fiind înregistrate la staţia Vostok (-88,3 °C) în Antarctica; doar în sezonul de vară, în unele zile, temperaturile devin pozitive, provocând o slabă topire a zăpezii.

• Precipitaţiile sunt numai sub formă de zăpadă care, prin tasare, se transfor-mă în mase de gheaţă ce ating în Antarctica şi Groenlanda grosimi de la câteva sute de metri la peste 2 000 m. (gheaţa se formează în cea mai mare parte prin condensarea şi sublimarea vaporilor de apă direct la suprafaţa uscatului)

DIAGRAME CLIMATICE

Isachsen, Canada 79° N Plateau Station, Antarctica 79° S

• Uneori, deasupra gheţarilor se ridică creste şi vârfuri de munţi pe versanţii cărora, în scurtul sezon de vară, se dezvoltă câteva specii de licheni, muşchi etc.

• Fauna este redusă şi reprezentată de unele specii de păsări, morse, ursul polar, în ţinuturile arctice, şi pinguini, în Antarctica.

• Aşezările omeneşti sunt puţine, şi doar în ţinuturile arctice. În Antarctica există mai multe staţiuni de cercetări ştiinţifice aparţinând S.U.A., Australiei, Marii Britanii, Rusiei, etc.

Fiord Fiord îîn Sudul Groenlandein Sudul Groenlandei

Staţiune de cercetări din AntarctidaStaţiune de cercetări din Antarctida

Crevasă îCrevasă înn calota glaciară din Antarctida calota glaciară din Antarctida

Mediile din bazinele oceanice

• Bazinele oceanice acoperă 71% din suprafaţa terestră, ocupând marile depresiuni ale scoarţei terestre, create de factorii tectonici.

• Pe ansamblu, este un mediu general omogen în care se îmbină trei compo-nente naturale: apa, relieful şi vieţuitoarele.

• Pentru partea exterioară a învelişului de apă, se adaugă: - amestecul cu aerul, realizat prin valuri, curenţi, apoi pătrunderea luminii

solare - intervenţia activităţilor antropice, într-o măsură diferită de la o regiune la

alta în zona litorală, platforma continentală (activităţi portuare, exploatări de petrol şi gaze) sau în lungul rutelor navelor.

• Vieţuitoarele sunt cele care reflectă cel mai bine influenţa celorlalte compo-nente ale mediului, determinând diferenţierea subtipurilor.

• Se disting trei tipuri principale, (în cadrul cărora se pot separa subtipurile zonale, regionale, locale): litorale, pelagice, abisale

• a) Mediul litoral se află în vecinătatea ţărmului, pe o parte din şelf (platforma continentală), unde există condiţii bune de lumină, aerare a apei datorită dinamicii active şi o mare varietate de plante şi animale.

- Separarea subtipurilor este impusă de deosebiri regionale de temperatură şi salinitate a apei, de direcţia de manifestare a curenţilor oceanici, de caracteristicile reliefului submers (neted sau stâncos, acoperit de nisip, mâl etc).

- În cadrul su se dezvoltă adevărate “pajişti” submarine de alge verzi, ce constituie baza piramidei trofice din cadrul oceanelor.

- Un loc aparte revine activităţilor economice şi construcţiilor din Iungul ţăr-mului, care de multe ori produc importante modificări ale condiţiilor de mediu pe termen mai scurt sau mai lung, cu repercutare în caracteristicile bioma-sei. Un rol nefast îl au poluarea cu produse industriale (îndeosebi cele rezultate din exploatarea şi prelucrarea petrolului), activităţile portuare, deşeurile şi apele reziduale care ajung în apa mării.

Satellite image of part of the Great Barrier Reef Satellite image of part of the Great Barrier Reef

adjacent to the Queensland coastal adjacent to the Queensland coastal

Heron Island, a coral cay in the southern Great Barrier ReefHeron Island, a coral cay in the southern Great Barrier Reef

Saltwater Crocodile near Darwin Saltwater Crocodile near Darwin

• b) Mediul pelagic, desfăşurat în stratul de apă de la suprafaţa mărilor şi oceanelor în care pătrunde lumina, este bine oxigenat îndeosebi datorită valurilor şi conţine un număr mare de vieţuitoare, care fie că plutesc (fitoplancton, zooplancton), fie că au o mobilitate propice (nectonul);

- În cadrul său se separă subtipuri cu caracter zonal:

- polar, (unde intervine ca factor şi prezenţa banchizei de gheaţă)

- temperat

- tropical

- Subtipurile regionale sunt determinate de prezenţa curenţilor de apă reci sau calzi, deosebirile de salinitate, unele influenţe create prin producerea poluării, etc.

• c) Mediul abisal ocupă cea mai mare parte din Oceanul Planetar,desfăşurându-se între fundul bazinelor acestora şi limita până la care pătrunde lumina. Este un mediu afotic, cu salinitate şi presiune ridicate, temperaturi tot mai scăzute în raport cu adâncimea, o biomasă caracterizată prin specii puţine cu numeroase adaptări.

- Deosebirile zonale sunt cauzate de valoarea temperaturii apei în stratul cuprins între -50 m şi -100 m (de la 20-25 0C în zona tropicală, la -1 0C la latitudinile polare). La adâncimi mai mari de 100 m, mediul abisal devine aproape omogen.