Tipurile de peisaje geografice

• peisajul desemnează o parte de teritoriu - perceput ca atare de către populaţie, al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani (CONVENŢIA EUROPEANĂ a peisajului);

• peisaj, peisaje, s.n. – 1. parte din natură care formează un ansamblu artistic şi

este prinsă dintr-o singură privire; privelişte; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creaţi de om;

– 2. colţ din natură reprezentând un ansamblu estetic; – 3. reprezentare artistică (în pictură, literatură, muzică etc.)

a unui colţ din natură; – 4. gen artistic corespunzător (pictural, literar, muzical etc.).

Peisajul geografic

• reprezintă aspectul exterior al suprafeţei terestre;

• are un caracter vizibil şi creează o anumită impresie prin componentele sale;

• cuprinde elemente naturale şi antropice, un mod de aranjare a acestora în spaţiu, legăturile dintre ele, precum şi o evoluţie în timp; altfel spus, este rezultatul interacţiunii a trei componente: abiotice, biotice şi antropice.

Tipul de mediu / tipul de peisaj

• între tipul de mediu şi tipul de peisaj există o anumită suprapunere;

• ne referim la mediu atunci când realizăm o caracterizare a acestuia pe baza unui anumit număr de parametri şi ne referim la peisaj atunci când sintetizăm aspectele mediului prin latura lor cea mai vizibilă şi mai observabilă...

• Peisajul geografic este partea omogenă şi vizibilă a mediului geografic, caracterizată printr-un element dominant, care poate fi clima sau vegetaţia, sau relieful, sau apa, sau impactul antropic. Prin urmare, peisajul geografic rezultă din sinteza părţilor omogene şi vizibile ale mediului. În acest sens, peisajul geografic se distinge fie printr-un relief caracteristic, fie printr-o asociaţie vegetală specifică, fie printr-o întindere de apă, fie prin modul de utilizare a terenurilor.

Relieful se individualizează prin:

• peisajul montan;• peisajul carpatin;• peisajul alpin;• peisajul andin;• peisajul carstic;• peisajul vulcanic;• peisajul deşertic;• peisajul deluros;• peisajul de câmpie;• peisajul de luncă etc.

Peisajul munţilor înalţi

Aspect din peisajul unui lanţ muntos

• Peisajul munţilor ocupă 28% din suprafaţa uscatului şi se caracterizează prin diferenţieri mari.

• Un lanţ montan se prezintă în peisaj ca un spaţiu cu forme de relief dispuse alungit, alcătuite din culmi, depresiuni, văi şi podişuri interne, repartizate paralel, pe lungimi de sute şi chiar mii de kilometri.

Asociaţiile vegetale se reprezintă prin:

• peisajul de stepă;

• peisajul de savană;

• peisajul pădurilor ecuatoriale;

• peisajul pădurilor canadiene etc.

• Peisajul pădurilor este apreciat la 3,4 miliarde de hectare, respectiv 25% din suprafaţa uscatului.

• Peisajele forestiere se diferenţiază după structura floristică, înălţime şi masa biotică. Cele mai întinse peisaje forestiere sunt reprezentate de pădurile din America Latină (27%), Siberia (15%), Africa (15%), Asia (13%), America de Nord (13%).

Întinderile de apă se exprimă prin:

• peisajul maritim;

• peisajul lacustru;

• peisajul oceanic;

• peisajul bălţilor etc.

... toate fiind componente ale mediului acvatic...

Peisaj fluviatil de pe Valea Nilului

Aspect din peisajul de baltă

Aspect din peisajul oceanic

• Apa, ca parte vizibilă a mediului, defineşte peisajul lacustru, peisajul maritim şi peisajul oceanic printr-o întindere relativ netedă, cu mişcări provocate de diferenţele de presiune şi temperatură, de forţe de atracţie a Soarelui şi Lunii.

• Peisajul întinderilor de apă se modifică prin mişcarea acesteia, produsă de valuri, maree etc.

• Monotonia peisajului oceanic şi maritim este întreruptă de prezenţa insulelor izolate, grupate sau aliniate.

Modul de utilizare a terenurilor a determinat apariţia:

• peisajului agrar;

• peisajului viticol;

• peisajului urban;

• peisajului rural etc.

Peisaj rural

Peisaj urban

• Peisajul rural se reprezintă, în spaţiu, prin fizionomia aşezărilor, cu profil jos şi prin concentrarea redusă a construcţiilor în zonele cu relief înalt şi infrastructură slab sau deloc realizată. În continuarea vetrelor aşezărilor rurale, se află moşiile cu terenuri agricole ce se reprezintă prin peisaje ale culturilor cerealiere, pomicole, viticole, păşunilor şi fâneţelor etc.

• Peisajul urban se distinge în spaţiul geografic prin: aspectul construcţiilor, definit prin profil înalt, mediu, jos; concentrare ridicată a construcţiilor, mai ales în partea centrală a oraşelor, cu reţea stradală compactă şi infrastructură complexă. Peisajul urban este complex şi datorită integrarii diferitelor activităţi, marcate prin industrie, căi de comunicaţie, comerţ, servicii etc.

CONVENŢIA EUROPEANĂa peisajului

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii, denumite în continuare părţi, considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai bună cooperare între membrii săi în vederea protejării şi promovării idealurilor şi principiilor care constituie patrimoniul lor comun şi că acest scop este atins, în particular, prin acorduri în domeniul economic şi social, preocupate să ajungă la o dezvoltare durabilă bazată pe o relaţie echitabilă şi armonioasă între necesităţile sociale, activităţile economice şi mediu, constatând că peisajul participă într-o manieră importantă la interesul general în ceea ce priveşte domeniile: cultural, ecologic, de mediu şi social şi că el constituie o resursă favorabilă pentru activitatea economică, ale cărui protecţie, management şi amenajare corespunzătoare contribuie la crearea de locuri de muncă, conştiente că peisajul contribuie la formarea culturilor locale şi că acesta este o componentă de bază a patrimoniului natural şi cultural european, contribuind la bunăstarea umană şi la consolidarea identităţii europene, recunoscând că peisajul este o parte importantă a calităţii vieţii

pentru oamenii de pretutindeni: în areale urbane sau rurale, în areale degradate sau în cele care se prezintă într-o stare perfectă, în spaţii recunoscute ca fiind de o frumuseţe deosebită, precum şi în cele obişnuite, ţinând seama că evoluţiile tehnicilor de producţie agricolă, silvică, industrială şi minieră şi politicile în materie de amenajare a teritoriului, urbanism, transport, infrastructură, turism şi agrement, precum şi schimbările economice mondiale continuă în multe cazuri să accelereze transformarea peisajelor, dorind să răspundă voinţei publice de a se bucura de o calitate crescută a peisajelor şi să joace un rol activ în transformarea lor, convinse fiind că peisajul este un element esenţial al bunăstării sociale şi individuale şi că protecţia, managementul şi amenajarea acestuia implică drepturi şi responsabilităţi pentru fiecare, ţinând seama de sursele legale existente la nivel internaţional în domeniul protecţiei şi managementului patrimoniului natural şi cultural, de amenajarea teritoriului, de autonomia locală şi cooperarea transfrontieră, în special de Convenţia privind protecţia habitatelor naturale şi a vieţii sălbatice din Europa (Berna, 19 septembrie 1979), Convenţia privind protecţia patrimoniului arhitectural european (Granada, 3 octombrie 1985), Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural european (revizuită) (La Valletta, 16 ianuarie 1992), Convenţia-cadru europeană privind cooperarea transfrontieră a colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale (Madrid, 21 mai 1980) şi de protocoalele adiţionale la aceasta, Carta europeană a autonomiei locale (Strasbourg, 15 octombrie 1985), Convenţia privind diversitatea biologică (Rio, 5 iunie 1992), Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural (Paris, 16 noiembrie 1972) şi de Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie pe probleme de mediu (Aarhus, 25 iunie 1998), recunoscând că diversitatea şi calitatea peisajelor europene constituie o resursă comună pentru protecţia, managementul şi amenajarea cărora este necesară cooperarea, dorind să instituie un instrument nou, consacrat în mod exclusiv protecţiei, managementului şi amenajării tuturor peisajelor europene, au căzut de acord asupra următoarelor:

CAPITOLUL IPrevederi generale

ARTICOLUL 1

Definiţii • În sensul prezentei convenţii, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

– a) peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie, al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani;

– b) politica peisajului este o expresie prin care autorităţile publice competente desemnează principii generale, strategii şi linii directoare care permit adoptarea de măsuri specifice care au ca scop protecţia, managementul şi amenajarea peisajului;

– c) obiectiv de calitate peisajeră desemnează formularea de către autorităţile publice competente, pentru un anumit peisaj, a aspiraţiilor populaţiilor cu privire la caracteristicile peisajere ale cadrului lor de viaţă;

– d) protecţia peisajului cuprinde acţiunile de conservare şi menţinere a aspectelor semnificative sau caracteristice ale unui peisaj, justificate prin valoarea sa patrimonială derivată din configuraţia naturală şi/sau de intervenţia umană;

– e) managementul peisajelor cuprinde acţiunile vizând, într-o perspectivă de dezvoltare durabilă, întreţinerea peisajului în scopul direcţionării şi armonizării transformărilor induse de evoluţiile sociale, economice şi de mediu;

– f) amenajarea peisajului reprezintă acţiunile cu caracter de perspectivă ce au ca scop dezvoltarea, restaurarea sau crearea de peisaje.

• …

Explicaţi faptul că:

• Peisajul constituie cadrul de viaţă în care omul, prin percepţia sa unică, vine în contact cu mediul său înconjurător.

• Peisajul este un patrimoniu, el incluzând valori naturale, istorice, arhitectonice, etnografice, practici agricole.

• Peisajul este o resursă, deoarece el a devenit o valoare de piaţă pentru activităţi economice majore, pentru turism, perntru amenajare.

• Peisajul este o valoare de identitate, căci el permite omului, locuitorilor din arealul său, să se situeze în timp şi spaţiu, să se identifice cu o cultură, cu o colectivitate umană.

Să ne amuzăm!

• Fotograful englez Car Warner a creat o serie de fotografii ce utilizează alimentele pentru a crea scenariul.

• Imaginile arată grote din sandviciuri/ sendvişuri, păduri, plaje, Soare şi cascade făcute din fructe, legume şi brânză.

Arborii sunt făcuţi din brocoli, mazare şi usturoi. Munţii sunt făcuţi din pâine şi norii din conopidă.

Ingrediente italiene: căruţa e din lasagna, câmpurile din făină, norii din mozzarella, arborii din pătrunjel şi din ardei iuţi. În spate, satul e din brânză.

Orez, nuci de cocos, diverse seminţe.

Cerul e din foi de varză.

Marea e din bucăţi de somon şi rocile din cartofi şi pâine. O barcă din ardei iute completează tabloul.

Aţi observat muntele de pâine?

Jambon: cer, munţi şi fluviu.

Paine: stânci.

Grisine: pereţii casei şi pontonul.

Salam: acoperişul casei.

Temă

• Precizaţi cauzele antropice ce pot degrada peisajele.

• Explicaţi modul în care poluarea poate degrada un peisaj geografic.