bldndb gi maiestuoas[, de al c6rui har ise umplu sufletul 9i se simfi atdt decopleqit, incdt nu putu scoate niciuncuvdnt, ci se prlbuqi cu fruntea depietrele reci, murmurdnd:,,Doamne,minunat egti intru sfinlii TAi!"

- Nu trebuia sd se intdmPle asta,dar am ficut voia Domnului. Nu suntdecdt un bdtran neputincios qi pdcdtos,Nicodim. care s-a retras in aceastdpegterl s[ se roage pentru sufletul slu.Am fugit de lume pentru cd lumea imiaducea laude. Am venit din MunteleAthos gi am construit m[ndstireaTismana. Roagd-te pentru mine qi ceeace vei vedea mdine s[ spui tuturor clDumnezeu a fbcut aceasta, inbunitateaSa, pentru ca oamenii s[ poat[ merge peunde poftesc. Pe mine de-acum n-o s6m[ mai vadl nimeni. Bdtrdnul oftd cudurere din addncul sufletului 9i parcdpe$tera igi mai deschise o gurl neagrdprin care el trecu, p[qindincet, sprijinitde toiagul s[u, ca qi cum nici n-ar fi fostacolo niciodatd. Lumdnarea se stinse qiea qi Constantin, buimicit,abiav[zu sd

iasdafardla lumina lunii, care-i c6l6uzipagi i spre ieqirea din Pddureaintunecat[. Nu mai avea nevoie decuvinte: in sufletul sdu simfea cdaaflattot ceea ce voia s[ $tie.

A doua zi de dimineatd,devreme, tot sltucul in care trdiaConstantin era intr-o continud agttatie.Tofi localnicii, de la mic ai pdn6la ceimai in v0rst1, se indreptau in grabd sprep6dure. Tofi priveau cu uimire la un poduriaq, din stdnc[ calcaroasi, ce seintindea dintre stdnci, sprijinindu-gi unpicior de pietre masive in partea opusl,in aga fel incdt sd poat6 fi accesibil. Darnimeni nu indrdznea sd mearg[ pe pod.

Constantin alergl la Plrintelesdu, care il indemnd s6 facd ceea ce i-aspus bltrdnul pustnic, dupd care aletgdqi el'c[tre locul unde, peste noapte'Dumnezeu, la rugdciunea SfdntuluiNicodim - clci el era bdtrdnul pustnicce ctitorise mlndstirea Tismana qi seretrlsese apoi intr-o pegterd - ridicd unpod de stdnci de o frumusefe uimitoare.Ajuns acolo, plin de curaj gi de credinll,

24 25

Constantin p[qi fbrd fric[ primul pepod, strigdnd cAt putu de tare:

- Acesta este , ,Podul lu iDumnezeu", c5;ci numai El poate sdfaci pietrele sI se miqte qi sd clldeascdce omulnupoate face.

$i legenda spune mai departe c[oamenii din sat au devenit mai buni gicu cdt credeau mai multin Dumnezeu qiin sfinlii Sdi, cu atdt primeau ajutor innevoile lor. Iar..Podul lui Dumnezeu"este mirturia prezenfei puterii divine pepdmAnt gi a rugdciunii oricui se roagdcu smerenie, cu credinJi qi cu inimdctratd.

Astdzi, aceastS minunatd formbnaturald se afl6 in comuna Ponoarele,ldngd Baia de Aramd, din judelulMehedin{i, chiar in centrul localitltrii,aproape de primdrie, qi este unul dintrecele trei poduri naturale din lume, aldoilea ca mdrime din Europa, formatdin calcare? ca urmare a surpdriitavanului unei pegteri.

Boul Domnului gi pustnicul necunoscut

u numal oamenu sau locurileau fesut legendele 1or, ci chiarqi vietSlile iqi au legenda lor de

viafl. Precum cea care urmeazdmaijos.Undeva. intr-o chilioard din

mijlocul unei poieni insorite, aflate inaddncul unei plduri dintre mun1i, trdiaun pustnic cdrunt de vreme, despre carenimeni nu qtia cine este qi de unde vine.Singur qi numai el gt ie cum, iqiconstruise chilioara, cu mdinile sale,din buqteni de brad qi, aldturi de ea, omici bisericuJi unde-gi indlfa neincetatrugdciunile cdtre Creatorul sdu. Sehrdnea cu ce dbdea Dumnezeu dupianotimp qi-qi astAmplra setea dintr-unpArdiaq ce curgea gipotind vesel, ?napropiere. Tot ce avea spre folosin{iagonisise intr-o via(6 de om, prin trudasa zilnicS, fbrb s[ primeasci ajutorulnim[nui. Mila qi ajutorul lui Dumnezeuau fost tot timpul cu el. Era mereu veselgi fericit. C6nta gi se ruga, muncea Eil[uda pe Creator qi nu de puline ori,viet6{i ale p[durii, mai mici sau mai

2726

mari, indrdzneau s[ se aProPie,nefbcdndu-i niciun r[u, dar nici ele nuplecau ,,nemiluite" cumva de la bdtrdn.Nu mai vdzuse fald omeneasci de zecide ani, de cdnd iqi gdsise aici locul. Dealtfel, nici el numai gtianum[rulanilorsdi.

ii era tare bine aga, pdnd intr-onoapte, cAnd Cel v ic lean ceruinglduinfa lu i Dumnezeu si-1ispiteascd pe bdtrdn. Bineinfeles clDumnezeu cunoaqte inima omului qitotdeauna intoarce rlul spre bine. $iuite-aga, in toiul nopfii, se trezi b[trAnulcu un gdnd: ,,Doamne, cd tate md maiplictisesc toatd ziuat. Dacd-aq avea opereche de boi, aq vorbi cu ei, i-aq ingrijgi am munci impreund. Ce lucuriminunate aq mai face! Ce-i mare treabdo pereche de boi!" Se vede bine cd nuera un gdnd curat Pentru un bltrOnintlrit in ruglciune qi smerenie! $iadormi.

Dimineala devreme, devreme,cum ii era obiceiul, bdtrdnul pustnic setrezi s6-qi inceapd ziua cu rugdciune, cu

bucurie, cu munc6. Deodatd iqi amintide gindul siu pe care-l crezu vis qi,cuprins de spaime, se scuturd ca de cevaingrozitor, cerdndu-gi iertare de laDumnezeu. Cdnd deschise uqa chiliei,amuli de ce-i vdnxdochii: o pereche deboi frumogi qi zdraveni st[teau cuminlildng6 uq6, parc[ aqteptdndu-l sd iasdafard.

- Oooh, Doamne, nu! strigd dinaddncul sufletului b[trdnul, ridicdndu-gi mdinile c[tre cer qi cizdnd in genuchicu fa{a in ![rdna uscat[.

in t imp ce zdcea aqa,incremenit, un glas ca din cer auzi,spundndu-i:

- ,,I-ai cerut, i-ai primit. Sunt ait[i acum, ca s6nute plictiseqti".

- Doamne, dar n-am qtiut ce cer,a fost doar un gdnd, iart[-m[!

- ,,Dar ce mare treabl este opereche de boi? I-ai cerut, i-ai primit.Sunt ai tli acum", se auzi glasulDomnului adouaoar[.

Bdtr0nul se ridic[ de jos, iqigterse lacrimile gi praful de pe fa15 9i, cu

28 29

Iochii cbtre cer ,spuse de data asta cu oliniqte in suflet:

- Doamne, i{i mullumesc !$i din clipa aceea, bdtrdnul

pustnic, datoritd smereniei qi ruglciuniisale curate gi neincetate, a intorsviclenia ispititorului, care a fugit inpustiu, ldsdndu-l in pace. Ce a fdcutbdtrdnul nostru? Le-a purtat de grijdintru toate boilor ca propriilor copii,muncind elpentru ei giin locul lor.

Dar, spune legenda, pentru cdcele povestite se int6mplau demult, pevremea cdnd turci i umblau sIcotropeasc[ orice petic de p[mdnt, nuqtiu cum se face cd aceqtia, in goana lornebuneascd, au dat peste b[trdnulpustnic ldngdpdrdiaqul din pddure. Dinharullui Dumnezeu, turcii nu i-au frcutnimic bdtrdnului, dar in schimb,crezdnd c[ acesta nu este singur, ci cusiguranf[ mai are pe cineva cu el, fievreun fecior pe care sd-l ia in oastea lor,fie vreo fecioard pe care s-o ia la cur{ilelor, i-au cerut sd-i aducd ce suflete are inchilioara sa. in timp ce bltrdnul se

indrepta cu pagi m[runli cdtre chilie, culacrimi fierbin{i se ruga din addnculsufletului, ca Dumnezeu s[-i ia boiiinapoi numai sE nu incapd pe mdnaturcilor. Se opri in fafa uqii inchise gicdzu in genuchi cu fala cuprinsd inpalme. Turcii deschiserd cu putere ugade perete qi nici nu intrarb inlduntru sdvadd ceva, atdt de mic[ era cdmirula.Bdtrdnul se r idic[ in picioare qivdzdndu-qi inc[perea goald, le spuseturcilorplin de curaj:

- Eu sunt singurul suflet!Nu mai gtia dacd era viu sau

mort, clci ridicdnd ochii, nu maivdzupe nimeni, ca qi cdnd nici nu fusesevreodatd cineva. in locul boilor, pe jos,doul insecte mici, doi gdnddcei roqii cupete negre, unul ldngd altul st[teaucuminli parcd privindu-l pe bltrdn.Acesta, u imit pdnS peste poate,exclam6, ddnd slavd lui Dumnezeu:

- Boii Domnului; cu adevdratacegtia sunt boii Domnului.

$i ddndu-i afard in iarbd le-aspus sl trdiascd liberi, s[ se inmulleasc[

3130

gi sdnu facdniciunr6u.Aga spune legenda cd au ap6rut

aceste gdze mici, pe care le vedem pestetot pe pim6nt, in zilele de vard qi cucare, de multe ori, copiilor le place sI sejoace.

Inima de piatrd

ulte qi minunate sunt lucrurileqi lucr[rile Domnului! Peintreg pdmdntul se aratd

puterea Lui. Aqa se intdmPl[ 9i inlegendaurmltoare.

Cdnd cineva ii sPune altcuivacdare o ,,inim[ de piatri", aga cum esteqi o vorb[ din popor, se infelege c[ e unom f[r[ suflet, neplsdtor la suferin]elecelorlalfi. Dar nu intotdeauna inima depiatr[ se,,naqte" din lucrurile rele. Deqie de piatrd, ea poate fi gi caldl, nu numairece, aga cum ar pdrea sd fie o piatr[.

Se spune c6, nu cu foarte multtimp in urm[, dorind s6-qi inchine vialalui Dumnezeu, intrase la mdndstire unt0ndr credincios qi rdvnitor, care aga a 9ir[mas pdnd a plecat la Domnul. Fratelenostni, care dup[ ani de ucenicie a fostcilug[rit cu numele Metodie, avea undar deosebit de la Dumnezeu, gi anumecdntatul. ii placea foarte mult sd cdnte,pundndu-qi tot sufletul in aceast6slujire. Obqtea m[ndstirii, vdzdnddragostea sa pentru a- l cdnta

aaJJ

iartot

Domnului, dar, in acelaqi timp, gievlavia qi smerenia lui, a hot[rdt sd-idea ca ascultare tocmai acest lucru: sdfie cdntlref permanent in strand qi sd seocupe de tot ce l ine de muzicabisericeascd. Ce e mai minunat ca a-lcdnta Domnului! Ce e mai minunatdecdt a inilfa imnuri de slavd gi a sta tottimpul pe buze, in inimd gi in gdnd cucdnt[ri duhovniceqti!

La aceast6 ascultare, insd, n-aajuns el chiar din prima, ci dupl mulliani, timp in care a trecut prin mai multeascultdri, adicd prin diferite treburi alemdndstirii, aga cum se obignuieqte cufi ecare cdlugdr in p arte, pdnd, cdnd, la unmoment dat, se stabilegte intr-un loc. $iindiferent unde era trimis sau la ce erapus sd facd Metodie o fdcea cdntdnd,incdt era o bucurie pentru oricine s5 ilaibd in preajm6. Ba se spune cd aqa demult ii pldcea sI cdnte, incdt se strdduias6-i invefe gi pe ceilalli frafi doritori,bucurdndu-se cdnd maicdnta cineva cuel, pentru cI nu avea nicio urmd deegoism sau de rdutate. Chiar qi in

34

timpul mesei, inima lui c0nta,rugdciunile de la chilie le fdceacdntdnd.

eauza acestui dar al sdu,Metodie avea qi multe ispite pentru acddea in mdndrie, dar reuqea de fiecaredat[, cu ajutorul ruglciunii qi alsmereniei, sd treacd Peste ele. S-aintdmplat odati, fiind foarte bolnav qizdcdndlapat, sd nu mai poat6 cdnta cuglasul, dar cei din jurul sdu il vedeaucum b6tea parc[ un ritm cu mdna pe pat,iar ochii qi,,m6rul luiAdam" se migcauin acelaqi sens, c6ci el cdnta tot timpul,cu inima qi cu sufletul.

Altd dat6, merg6nd imPreundcu un frate la pddure, duP[ lemne, intimp ce cOnta pe cale un condac chiarSfdntului Metodie pentru a-i apdra devie{ i r i toarele nePoft i te, acesta,indemnat de ispititor, l-a intrebat:

- Cum de fi-a datDumnezeuunglas aqa de frumos, de ingeresc, cd eunu sunt bun de nimic in m[ndstire; eu n-am niciun dar aqa ca al tdu!

Metodie igi termind cdntarea,

35

-T---

fEcu o metanie mic[, dup6 care, lu6ndu-I pe frate de mdnd, se agezari pefrunzele ruginii qi fognitoare dintr-unmic luminig unde, printre crengilecopacilor, rdzbeau cdteva raze cdldtgede soare. Era toamn[ tdrzie, iar vdnfuliqi iu{ise prezenla, ftcdndu-i pe cei dois5-gi strdng6 ilicele de l6n[ mai bine peei. Metodie trecuse prin multe incerclripdnd atunci qi il cunogtea pe cel del6ng[ el ca fiind un om tare sdritor in a-iajuta pe ceilaltri. De aceea, ii gi rdspunsefoarte linigtit tot cu o intrebare:

- Frate, dacd ar veni acum la noi'un animal fioros, ce ai face? C[ eu,sincer i{i spun, a$ cdnta in continuare.

Fratele, ludnd in ser iosintrebarea, nef i ind foarte coptduhovnicegte, i -a r6spuns cusinceritate:

- Ce sI fac? Sar si te apdr peCuviogiaTa, nuaga se cuvine?...

- Pdi vezi, frate dragd? Eu aq ficdntat in continuare, frrd sd fac nimic,iar Fr[lia Ta te-ai fi luptat cu fiara;treab6-i asta? La ce ar fi ajutat glasul

meu?Fratele tdcu pentru cdteva

momente, invdrtind metanierul de Pemdn6. Metodie se ridici qi,ludndu-l dinnou de mdn6 pe frate, plecard maideparte dup[ treaba lor, spundndu-i:

- in loc s[ fi fugit sau sd te fiurcat in copac, prin gestul t[u ai datdovadd in fala lui Dumnezeu cd eqti maipresus dec6t mine gi c[ cel mai mare darpe care il ai de la Dumnezeu estedragostea ta pentru cel de ldngd tine. Cepoate fi mai mare dar decdt acela de a-fida via{a pentru semenul tlu! Vezi, fratedragd, niciodat6 nu qtim cdnd scoateDomnul la iveall talanlii din noi, dar sdnu ne 16sdm coplegi{i de niciun gdnd saude weo faptd,citottimpul s[ne rugdm.Sau sl cdnt6m, nu-i aqa?

I Nu de puline ori, fralii maitineri il intrebau pe Metodie :

- P6rinte, ce !i-ai dori cel maimult Cuvioqia Ta, cdnd o fi s[ plecidincolo?

Metodie zdmbeaqi, din addnculsufletului, ca o mdrturisire, dar qi ca o

JI36

rugdciune, le spunea de flecare datd:- Ag vrea sd pot ldsa lumii

intregi inima mea plind de dragostepentru Domnul meu, cu toate cdntirilestrdnse in eal

Cdt o mai fi trait Metodie nu nespune legenda, dar ne spune cusiguranf[ c[ nu a incetat,pdnd,la ultimasuflare a sa, s[ cdnte, chiar dac[ uneoriputerile fizice nu-l mai lineau ca intinere{e.

O vorbd din popor spune: ,,fiiatent la ce ceri, c5 s-ar putea sd seimplineasci ! " Atunci cdnd egti smerit gifaci voia lui Dumnezeu, ,,inima infrdntdqi smeritd, Dumnezeu nu o va urgisi"(Ps. 50, 18). O fi sau nu adevdra| certeste faptulc5 oricine va merge aslhzilamdndstirea Hodoq-Bodrog din Arad,situat[ la 15 km. de oraq, va putea sIvad5, lipiti de peretele bisericii, oforml de iniml clar vizlbil5, construitddintr-o piatrl masivS, de dimensiuni nufoarte mari. Cine pune urechea pe ea,aude b[tlile ei pline de cdldurl qi dedragoste, ea afldndu-se chiar in dreptul

stranei cdnt6relilor, a$a cum c[luglrulMetodie gi-a dorit: o inim[ iubitoaredAruite tuturora, dar gi Creatorului prinmt;zic6; o inim6 care sd r[m0nd incontinuare lipitd pentru vegnicie deloculmitaniei sale.

3938

-tCredinld qi rugdciuneMureSul curge la vale / $i cu el duce pecale, / Necazuri Si bucurii, / MureSe, deunde vii? / MureSe, ce taine Stii?

ga poate mai cdntd qi astdzidoina Mureqului betraniilocuri lor care au inspirat

legenda ce urmeazd. ,,Credinfd qirugdciune" este una dintre acelelegende populare care scot in evidenfdcurajul , credinfa, dragostea,inJelepciunea; in ea se povestegtedespre un personaj ce-gi leagd numelede unul dintre cunoscutele rduri din {aranoastr6,pi anume Muregul.

In wemurile indep[rtate, cdndtdtai i ne cotropeau meleaguri leimbelqugate in roade qi in credin{d,undeva, intr-un sdtuc dinArdeal, triia ofemeie credincioasd, vdduvi, cu zececopii: gase bdieli qi patru fete. Se maispun cd era sdrac[? Nu-i era ugor, darnici nu se pldngea niciodatd de nimic,nici m[car de faptul cd soful ei murisein luptele cu hoardele titare gi rdmisesesingurd cu $ase copi i minor i . Pe

wemuri, oamenii nu se temeau s6 aibdcopii mul{i, ba dimpotrivd! Dou[ fete secdsitoriserd gi erau la casele 1or, iar treib[iefi dintre cei mai mdrigori fugiserd inmunfi pentru a nu fi luali 9i supuqi detdtari.

Mezinul avea o incl inal iedeosebitd c[tre cele sfinte. Deseori i;ipetrecea zilele qi nop{ile la slujbelemlndstirii din apropierea satului.Drumul traversaun coll de pidure gi unpetic de cdmpie, oprindu-se drept infafa unor ziduri inalte de cdrdmid[, ceascundeau cdteva chilii gi o bisericuldinchinatl Maicii Domnului.

Lui Maros, cdci aqa il chema Pefldcdiagul nostru, ii pldcea sd strdbatddrumul, cdntdnd din cdntdrile slujbelor,iar in afara acestora, era fericit cdnd seghemuia pe o lespede rece intr-unungher infunecos din bisericd, sau c6ndieqea nu departe de zidurile mdndstiriigi se ageza pe malul unui Pdrdiaq cecurgea liniqtit, ascultdnd cdntirilecdlugdrilor. Deseori, ucenicea cu turmade vite alituri de fratele Teodor. ii

4140

plecea cI era t6cut gi invdrtea tot timpulpe degete un qir de mdtinii. Uneori, iqiridica ochii spre el, il mdngdiape cap cao binecuv6ntare qi ii spunea cu o vocebldnd5, darhotdr6t[:

- Frate, vdcufele astea pasc incontinuu, iar eu, p[cdtosul, nu facnimic. $i nu uita: tot timpul sd-I slujegtilui Hristos qi Maicii Sale!

$i tdcea. Zilele treceau linigtite,pdnd c0nd intr-o zi, un grup de cdldre{itdtari, venitri ca din senin, se oprir[ laporfile mlndstirii pentru hrand. iqipregitiserd iataganele, dar n-a fostnevoie s[ le foloseascd, fiindcd, de lasine parc5, porfile s-au dat in ldturi qiprdd6torii au luat nestingherifi cdt auputut duce din c[mdrile cu alimente.Aga o zi, aSa dou[, ba poate chiar qidou[zeci gi noud, cdnd, nemaiavdndmdncare, tdtarii s-au hotdrAt s[ ia dinobiectele bisericii, iar pe cdlug[ri s6-itreac[ la credin{a lor, cd tot erau eibb"nzi gi supuqi. insl atunci, b[trdnulegumen s-a infEliqat cu ddrzeniecdpeteniei gi i-a zis in numele tuturor:

- Noi nu mai avem decdttrupurile astea, dacd crezicdili trebuie,ia-le, ins[ sufletele sunt ale lui Hristosqi ale Maicii Sale.

infuria! cdpetenia se pregdteasd loveascl, dar iegind de dupl zidulunde ascultase tot, Maros ii sPusecurajos cdpeteniei:

- Lasd-i pe ei gi ia-m6 pe minecd sunt tdnlr gi-fi voi aduce qi pe fraliimei.

Cdpetenia, g0ndindu-se pu{in,se invoi gi se infeleser[ ca a doua zi sd seintdlneascd negreqi t , d incolo dep0rdiag, ldngd p[dure. Toatd noapteaMaros s-a rugat Maicii Domnului ca s6-I scape dinnecaz. La fel gi clluglrii aufEcut priveghere de noapte pentru el. Adoua zi, fiecare a venit la loculintafiiirii. Maros pldngea gi se ruga.Deodat[, s-a pornit ca din senin ofurtun[ n[prasnicd cu ploaie torenlialdgi o ceafd de nu se vedeanimic. Dupdunsfert de ceas, totul se limpezi gi tdtariiprivirl cu uimire cum in fala lor seintindea o apd mare ce incerca cu putere

4342

sd loveasc[ zidurile mbnlstirii. Speriafide aqa vedenie, crezdndcd pe bdiat l-auluat apele rdului, tdtaiiau fugit gi nu s-aumaiintors.

Nici de Maros nu se mai gtienimic. CdlugSri i cred cd MaicaDomnului a fbcut o minune, cdci demulte oriparcLavzeau dintre ape glasullui gi aqa cum deseori ii pldcea sd vind labisericd, aqa qi apele, uneori, incercausd se arunce cdtre zidurile mdn[stirii. Eiaubotezat acest rdu, ce li se pdrea tofugiprietenesc, Maros, dup[ numelebdiatului. Mai tdrziu. localnicii l-aunumit Mureg (tradus din maghiar[) qiaga a r6mas p dn;dinziua de azi.

" Ozarra cea frumos curgatoare"

,,ragu-mi era satul nostru cuOzana cea frumos curgltoaregi limpede ca cristalul, in care

se oglindegte cu mihnire CetateaNeamfului de atdtea veacuri", spunea,in ,,Amintiri din copil[rie", marelenostru povestitor, Ion Creangd, care' cusiguranfl" ii fascineazd, qi astdzi prinscrierile sale, pe mul{i cititori mari 9imici.

Dar oare marele Creang[ o figtiut legenda acestei ,,Ozafre", pe careel o pomenea gi de care il legau multeamintiri frumoase? Cine o fi fostOzana? Sdvedem...

in depdrtdri le vremuri lor,demult, intr-un sat de oameni linigtili,harnici gi credinciogi, tr6ia, intr-o casdla marginea satului, un bdiat cu p[rinfiilui. Bdiatul, Ioan, era cel mai mic intrefra{ii sdi, care deja se c[sdtoriserd 9ierau la casele 1or. Acum ii venise 9i luirdndul la insur[toare qi chiar avea cucine: cu fataboierului din sat- gata 9i eade mdritat! Boierul acesta era omul celmai instdrit, dar, din Pdcate, cam

45iJ44

necredincios. Fata, insd, Ozana, era tarerdvni toare pentru cele sf inte,semdnindu-i bunicii ei, cu care deseorimergea in ascuns la biserica din sat.Acolo, ca un dar de la Dumnezeu, ilcunoscuse incd din copil[rie pe Ioan qiau r[mas prieteni pdn[ la wemea cdnd,fiind destul de cop{i la minte qi la suflet,sd iqi doreascl sf, fle impreund.

Amdndoi, feciorelnici flind, igidoreau o nuntd frumoasd, cregtineascd,dup[ voia Domnului, a$a cum citiserdin clrfile sfinte gi cum au inv5lat de labisericl. Numai c5... nu atdt avereamodest[ a bdiatului era pricini deimpotrivire a tatdlui fetei, ci de bunlseam[ reaua lui credinfd sau, mai bine-zis, lipsa de credin{l, care ii aduceaualte gdnduri, ce nu se potriveau cu alefetei sale. Mama Ozanei plecase laDomnul de cdnd era mic5. iar bunicaera prea bAtrani acum s5 mai poatdspune vreun cuvdnt hotdrdtor in fa{aginerelui sdu. Aqa cd Ozana nu gdseasfat decdt la pdrintele duhovnic care,cunoscdnd sifua1ia, incerca si menJinddreapta-rdnduial[ in toate. Iar pesteorice nevoie gi problemi, rugdciunea

eranelipsit6.Ioan, avdnd amdndoi P[rinlii

credincioqi, la fost crescut qi el indreapta-credinj l g i cu f r icd deDumnezeu, astfel incdt nu fEcea nimicfEr[ ajutorul Domnului in toate 9i fbrd ase sfbtui cu duhovnicul sdu.

$i uite-aga, se face c6, intr-osear[ senin[ gi caldi de primlvar[, Ioangi Ozana se intdlnird cum le era obiceiulin livada plin6 de miresme, din poienilade la marginea satului. Acolo, aveau eiun loc de taind, unde igi dePdnaubucuriile qi tristelile, unde se intdreauunul pe cel[lalt in necazurile ce seiveau.

- in ultima vreme avem s[ nespunem mai mult necazuri decdtbucurii, oftd loan, m6ngdind cozilegroase qi negre ale Ozanei.

, - Asta cam a$a e, oft6 la rdndulei gi Ozana, invdrtind pe deget un fir deiarb[crudd.

- Tat6l tdu e tot mai multimpotriva noastrd gi buna ta doic6, cucare m-am intdlnit, azi mi'a spus c-aaflat cL n-o s6 te mai lase deloc sI ieqidin casd, de fricl sd nu ne mai intdlnim.

4746

- Chiar inchisd in cas[ nu mlpoate !ine. Dar ce-i de ftcut, s5 nu-i iesnici din ascultare tatei. cd incalcporunca, dar sdmdint6lnesc qi cutine?

- Hai si mergem impreund sd nesfrtuim cu pdrintele. Este chiar oraVecerniei; sigur il g6sim.

$i in t imp ce iegeau dinpoieniJd, alerg0nd pe ulila satului cdtrebiseric[, f indndu-se de mdn6, eunldejde in suflet, oamenii boierului,care parcl ii aqteptau pregdtifi, ii giinqfbc6, doi pe Ozana, ducdnd-o cuforfa acasl gi weo trei-patru pe Ioan, decare fata nici n-a mai aflat weodat[ceva. Ajuns[ in curtea casei, unde tatdlei o agteptainpridvoq Ozana se trdnti ingenuchi gi, despletindu-qi p6ru1, iispus:

- Tat[, totdeauna te-am ascultatgi niciodat[ nu {i-am iegit din cuvdnt,dar acum nu infeleg impotrivirea ta.Dar dacd rdmdi hotlrdt in gdndul tdu, s[gti cd eu de aici nu md voi ridica, pdndce nu-{i vei schimba ho tdtdr ea.

$i zicdnd acestea, fata seintoarse cdtre Rls[rit qi, cuprinzdndu-qifatra cu palmele, incepu sI se roage cu

lacrimi qi cu suspine. $i se rug[ cu atdtastdruinll gi dorinll de a face voiaDomnului, incOt simli dintr-o dat6 cump6ru1 despletit ia forma undelor uneiipe, iar intreg trupul ei se transformlintr-o albie de rdu. $i apa creqte' cre$tegi incepe s[ curgd frumos 9i lin, dar taretrist, printre pietre, prinhe case, pdnd lapoartl lui Ioan. Acesta, care fusese duscu forfa acas[ gi pdzit ca nu cumva sApoatd ieqi, incepu qi el s[ se roage cul[rie, pdnd c evdntapace venea cu furieqi care se domoli trist6, dar frumoas6-indreptul lui. Ioan. in addncul sufletuluirecunoscu minunea din fa{a ochilor sdigi ingenuchind cubralele in ap[, gopti:, ,Ozava, e Ozatta cea frumoscurgltoare, care va Purta de acum inundele ei, toate amintirile noastre".

Se zice mai deParte cd loan gi-ar fi flcut o chilioard pe un mal izolatalapei , unde dator i t6 rdvnei saleduhovnicegti a atras mai mulli frafi, ceimpreun[ au construit o bisericu{i inapropierea rdului.

Adevdrat sau nu' tdul Ozanasau rdul Neam{ exist[ qi astlzi, caafluent al rdului Moldova, din judelulNeam{.

48 49

Fiecare om cu fhntdna lui...

e e mai rdcoritor gi mai plin defo4enoi ca, in cdldtoriilepeundrum de [ard,in zile toride de

var5, sd intdlnegti o fhntdnd cu apd recegi proasp[ti. Aproape nu exist[ peisajrural, sub orice formd, ar fi el, fErIprezenlaunei fiintdni.

Despre o fhntdnd saupoate maimulte ne istorisegte gi legenda de fa[d,.Pe wemea cdnd Dumnezeu gi SfhntulPetru coborau pe pdmdnt cu multdbucurie, pentru a se intdlni cu oamenii,a interveni gi a-i ajuta in nevoile lor, sepetrece qi aceastd intdmplare.

Pe plmdnt, Cei Doi nu puteausd li se arate oamenilor altfel, dec6t inpielea a doi bdtrdni albili de vreme,sprijinifi in toiege, cu blrbi albe gilungi, cu haine sirdc[cioase, mergdndincet gi vorbind rar. Poposeau cOnd intr-un sat, cdnd in altul, aga dupd cumsimfeau c[ weun om ar avea nevoie deajutorul Lor. Dar de fiecare dat[,B[trdnii incercau credinfa celuinevoiaq, cerdndu-i la rdndul Lorajutorul.

intr-o zi,inainte de a cobori pe

pdmdnt, Dumnezeu 9i Sfdntul-Petru,privind din indlfime, zLtird intr-uns[tuc uitat parcd de lume, dar cu oamenigospodari dupd puterile lor qi chiarIredinciogi, un 16ran cu femeia luisdpdnd in curtea casei de zor culopelile. in jurul lor, o droaie de copii cenici nu-i puteai numdra de zbdntuiala 9ide h[rmdlaia ce o ficeau' se Jucau $1lipau. Bdrbatul qi femeia erau camnecbjili qi, din cdnd in cdnd, igi qtergeaucu niduisudoarea de Pe frunte, oftdnd:,,Of,Doamne,d1aP6l"

- Ia uite Petre, la oamenii 6gtia!Suntharnici qi credincioqi, se pare' a$a-i?

- Aga-i, Doamne, dar sunt tarenecdjili. $i nu numai ei, ci intreg satul,r6spunse Sfbntul Petru.

Pdi de ce?Au case, aubisericdcu preot, au coPii, au de mdncare"'

Dar se Pare cd nu au ce bea,Doamne. Tocmai asta cer ei: apdpentruoameni, Pentru animale. Altd aP6, inafara ploiior pe care le trimili, ei nu maiau.

- Ia hai, Petre, sd cobordm qi sdvedem mai de aproape ce zic oamenii

5l50

$i uite-aga se face cd, in timp cebdrbatul gi femeia s6pau de zorf cunddejdea c5 vor da de ap6, au dat c6ndcolo chiar de cei doi Bdtr6ni, poposindlapoartalor.

- Om bun este aicea? b[tu cutoiagul in poartd Sfrntul petru.

fIranul l[si lopata jos gi,indreptdndu-se de gale, igi duse m6nastreaqin[ la ochi, privind cdtre poartadeja deschisd de copi i i ce- i 9 iinconjuraser[pe Cei Do i.

- Nu gtiu daci-s bun, bun eDomnul, rlspunse Jiranul, fbcdndu-gisemnul Sfintei Cruci, dar nu-mi parc avicunoagte, afi depe aicea...

.

-Astaaga e. Venim de departe gini s-a ftcut cam sete, continua sa-irdspund[ tot SfhntuI Petru.

- N-avefi gi pentru noi o ulcic[de apd? intrebi Dumnezeu.

- Bucurogi s6 v6 primim, spuseqi femeia, noi tocmai asta ftceam uc.rm.fdpu- sd ddm de ap[. Dar pentru doib[treni strlini gi insetafi, s-o gesi ceva...

- Numai voi n-aveti apd?intrebi Dumnezeu, spijinindu-se intr-

un toiag din lemn de alun.- Tot satul e aqa gi ni-i tare gteu!

rdspunse fdranul.- V-a{i rugat lui Dumnezeu s6

vd dea ap6? intreb[ qi Sfhntul Petru.- ApAi, rdsPunse {6ranul ,

privind cdtre femeia ce venea cu ojumdtate de ulcic6 de apd, ne-am rugatnoi gi aqteptlm mila Domnului.

- Atat o dat Dumnezeu PenffuFrdf i i le Voastre, spuse femeia,intinzOndu-le ulcica cu apd strdnsd de laploaie. Cealaltd jumdtate am oprit-opentrucopii.

-Da, da, da! sPuse Dumnezeu,mdngdindu-qi barba, duPd ce sorbicdtevainghifituri.

- $i ce v-a{i dori voi cel maimult? intrebl Sfhntul Petru.

- M[car cd{iva oameni din satuldstasd dea de apd, ca sd poatl lua apoitot satul. rdsPunse {6ranul.

- Unde sti Pdrintele vostru? Sdmergem s[ ii sPunem si se roage maimuli sI meargl mdine, chiar de nu-iduminic6, sI t ragi c loPotele,chemdndu-i pe toli oamenii la bisericdgi s[ se roage sd gdseasci apd 9i... poate

5352

Dumnezeu le-o asculta rugdciunea, maispuse Sfhntul Petru.

- gi sI dea gi la al{ii..., mai

addug[Dumnezeu.ldranul ldsl capul in jos, cu

smerenie, in timp ce Bdtrdnii, dupi cemulfumird pentru apd, luard, caleaintoars5, mergdnd agale pe ulifa satului.

Dumnezeu binecuvdntd dindeplrtare satul cu bnful de alun ce-laveainmdn6.

- Ce zic i , Doamne? Nu-imiluiegti cumva? intrebb Sfdntul petru,dupl ce ajunserd inapoi sus.

- Sdvedem, s[vedem...A doua zi de dimineafi, fdranul

nostru, impreun[ cu femeia gi cu copiiisii, plecd labiseric[. Intr6, se inchinl laicoane qi, dup[ ce imbr[c5 hainelepreofegti, trase clopotele, chemdnd totsatul gi ftcdnd slujbl, pomenindu-I,ftrdale gti numele qi pe Cei Doi str[ininecunoscufi. fdranul nosku era chiar elpreotulsatului.

- Doamne, mai spuse SfhnfulPetru, privind pe pdm6nt, Te-auascultat, miluieqte-i !

Dup[ ce s-a terminat slujba la

biseric[, oamenii s-au intors fiecare pela casele lor gi cu mare uimire utvdzat,necrezOndu-le ochilor, cd in fiecaregospodbrie era cdte o fhntdnl cu apiiece qi proasPlti, sd Poatd lua cdtpoftesc, 6a sd mai dea qi la al{ii, duPlcuvdntulDomnului.

Undeva, in jude{ul Prahova,comunaAluniq este una dintre pulinelelocalitl1i din {ard care ate un num6rfoarte mare de frntdni, aproape fiecaregospoddrie arc cdte o fdntdn6, inclusivpe strdzile acesteia.

Ascultarea qi rugdciunea nusunt niciodatd trecute cu vederea deDumnezeu, dacd sunt sPre folosuloamenilor.

) )54

Sinai qi Sinaia

inai qi Sinaia nu sunt nici frategi sor[, nici sof gi sofie, ci, agacum se cunoaqte, sunt dou[

denumiri a dou[ spafii diferite de peTerra. Spun de pe Terra, pentru cd nicimdcar nu sunt sifuate in acelagi loc, ci ladistanfe de mii de kilometri una fa{6 decealaltd: Sinai este un munte qi oaqezare monahal[ in fara Sfhnt[, iarSinaia este un orag-stafiune, la munte,in fara noastrd qi o m[n[stire cu acelaqinume.

Povestea de fa{d istorisegte infapt legenda Sinaiei, poate una dintremultele astfel de legende despre acestora$ cunoscut de majoritatea ca ostafiune de munte foarte cdutati pentruturismul ei, atdtvara, cdt gi iarna. Darmultri au ldsat departe, in negurilevremii, istoria acesteia.

Pentru c[ demult, demult de tot,tare demult, se zice c[ un cdlugdrtdndr,care pdr[sise mdnlstirea la care erapentru a se intoarce in lume. s-ardzgdndit dup[ o weme gi a revenit lam[ndstire. Dar ca sd poati fi primitinapoi, starelul m[ndstirii i-a datcanon

s6 plece in muntele Sinai din faraSfant6, ca pustnic, gi s[ se roage pentrupacateie lui. R.luns la locul destina{iei'un b[ t r f ln duhovnic, Pustnlcimbundtdlit ?,vdzdtor cuduhul, il lu[ingrija lui. L-a spovedit, i-a dat canon gi 1-i lisat sd se nevoiasci, ddndu-i ca armein pustie, smerenia qi rugdciunea'indiferent ce i s-arintdmPla'

Au trecut vreo doudzeci de anide la venirea c61ug6ru1ui nostru inSinai. Degi s-a smerit pdn6la sdnge, s-arugat uddnd pimdntul cu lacrimi 9i nu aie-qi t n ic iodate din ascul tareaduhovnicului, fdcdnd totdeaunaintocmai ce i se spunea' cutoate acesteau iort muocit in toti aceqti ani de un duhal desfrdnlrii, in chip de fatb frumoasdce il chema de fiecare dati sd vini cu eain lume. El gtia cd poartd aceastd ispitlpentru faptul ce a pdrdsit mdndstirea qii-a incurcat cu o fecioard, dar nuinlelegea de ce, duPe a!a!91 P1, depustiJasprd, nu se mai vindec[ odatl'r -

- De ce? ii r[sPunse duhovniculzimbind, dupl ce il spovedi' Ca[a1i i-au trebuit Sfintei Maicii noastre MariaEgipteanca s6 se lupte totcuun astfel de

5756

-duh? incd doudzeci de ani, aqa cI vatrebui si mai agtepfi cel pu{in tot pe-atdt.

Cdlug[ru] oftd resemnat gi vnrs[ plece, dar duhovnicul il opri qi iispuse cu bldndefe gi cu infelegere:

- Dumnezeu se uit6 la inimaomului gi la rdvna lui qi, de aceea, mi s-adat s5-fi spun ci toate acestea Ji se tragde la un pdcat nembrturisit, care te-iurmlrit gi te-amuncitinto{i acegti ani.

Cllugdrul, foarte mirat, nuin{elegea ce ar mai putea fi, ins[duhovnicul il ldmuri imediat:

- incurcdndu-te cu aceafecioar[, ea te-a rugat din dragosteasincerd ce i{i purta s[ te cdsdtoteqti cuea. Dar tu, nef in0nd cont desentimentele ei, ai p6r6sit-o, revenindin mdndstire. Cd te-ai intors, n-a fostrdu! Riu a fost c[ ai l6sat-o neajutorat[,singur[ 9i intristati sd poarte de grij[ 9is[ creasc[ copilul t[u despre care gtiai giai evitat s[ m6rturisegti. De aceea, aifost ispitit atdlia ani, cdt arc acum fiicata. Mama ei te-a cdutat la toatemdn[stirile din fard, pdnd a aflat cd, aivenit aici gi nu mai are ce face. La

naqtere, i-apus nume fetei, Sinaia, dup6locul in care gtia c[ ai Plecat.

Cdluglru] se Prdbuqi cu fala laplmdnt, Pl f lngdnd cu amar 'iecunoscdnd pEcatul nemlrturisit'Atunci. duhovnicul, duPd ce se mailinigti pufin, ii sPuse cu hotdrdre:

- -

- Uite ce ai de fEcut acum! Pleciinapoi in fara ta gi gdseqti un loc unde s[faci ceva de folos pentru semenii tdi deacolo gi de pretutindeni. Eu nu ili potspune ce anume sd faci, dat rdvna ta,dragostea gi credinfa ta te vor ajuta s[faci alegerea cea bun6. Du-te cuDumnezJu in Pace, iar de-o mai fi voiaDomnului, ne-om mai vedea Pe lumeaasta, de nu... !

Duhovnicul il binecuvdntl 9i ill[s6 s[ plece. C61ug6rul nostru trecgsgdeja de a doua tinerele, dar, rdvninddupd.iertarea lui Dumnezeu, simfea c6ii intineregte trupul gi prinde puterinebdnuite.

Ajuns din nou in [ara tut, 9strdb[tu de-a lungul qi de-a latul'Ttrecind ceva ani buni qi negtiind undesd se opreasc[, se aqez[ in genughiundeva in munli gi se rugd lui

5958

Dumnezeu, pentru rugEciuni lepirintelui s[u duhovnic s6-i descopereun loc anume gi ce lucru de folos sIfac6. Se gdndea tot timpul ce ar puteaface el, un biet cdlug[r bdtrdn gineputincios, pentru semenii s6i deacolo, dar gi de pretutindeni. in aceanoapte, a{ipindpe o lespede depiatr6, inrdcoarea serii, in mijlocului unei pdduriintunecoase de la poalele unor munfistdncoqi, i se ar[ti in vis SfdntulNicolae la care avea o rdrml deosebitdqi ii spuse:

- Egti foarte aproape de acel loc.Coboard in vale gi du-te la mdn[stireade acolo! Vei in{elege ce trebuie sd faci.

Aga gi fdcu. Cdlugdrul nostrumerse la m[ndstire qi, de acolo, starefulil kimise intr-o mic[ agezere, un micordqel abia formatinjurul mdndstirii dela poalele munlilor, la casa unei femeicredinciose, cdreia s6-i slujeascd atdtatimp cdt va fi nevoie, dar |.ard s[ pundnici o intrebare in tot acest timp.Femeia avea o fat[ mare care zdcealapat de o boald necunoscutd gi cdreiacilug5rul nosku i-a slujit, ingrijind-ocu tot ce avea nevoie, ajutdnd-o gi pe

mama ei la treburile gospoddreqti.Dupd cdliva ani de nevoin{e delocugoare, pe care cdlugdrul le-a dus cusmerenie qi fbrd cOrtire, fErd sd pundintrebdri gi fdrl sd-qi arate vreocuriozitate, acesta, ludndu-gi uneorirdgaz peste zi, Pentru a merge laslujbele mlndstirii, afld cu tristele 9i cudurere ci fata pe care o ingrijise cu toatddragostea cregtineascd a plecat laDomnul.

Abia la slujba de inmorm0ntarec6lugdrul afl 6 toatd tainadin j urul aceleifemei. Fata se numea Sinaia 9i era chiarfiica lui, c[reia i-a slujit al[turi demama ei. Pdnd sd se imboln[veascI,pu{in inainte de venirea c61ugdrului,Sinaia a slujit la mdndstire qi, aldturi deo mdnd de oameni aduna{i la inceput, aajutat la formarea micii aqezdri, cateavea $6 se transforme intr-un ora$ mareqi mult indrdgit. Atunci inlelesecdlugdrul cum a putut sd fie de folossemenilor sdi gi, intr-un mod indirect, 9icelor de pretuiindeni. in amintirea feteicredincioase gi harnice, mica agezere,viitorul oraq de la poalele Carpalilor'avea s1-i poarte numele fetei, Sinaia.

6l60

Cu siguran{d cd, in marea Samild gi iubire de oameni, Dumnezeu l-aiertat pe cdlugdrul din legenda noastrd,care, dator i td nevoin{elor sale,ascultdrii, credin1ei qi dragostei deDumnezeu, $i-a ispdgi t p lcateletinere{ilor sale. Cd o fi adevdratdlegenda sau nu, nu se gtie exact, gi nicice s-a intOmplat mai departe cu el, clcinimeni nu l- amaivdztttqi nu a mai auzitvorbindu-se despre acesta!

Izvorul Sfdntului Andrei

rate cu Sfdntul APostol Petru,amdndoi pescari, devenili aPoi, ,pescar i de oameni" ,

moqtenind meseria specificl locurilorde la tatdl 1or, Sfbntul Apostol Andreiprimeqte de la Mdntuitorul Hristosdupd indllarea la Cer, misiunea de apropovddui neamuri lor dreaPtacredinld, cuvAntul inv[fdtorului lor,ddtdtor de via![ qi de mdntuire.

$i aqa, Sfhntul APostol Andrei,dupd cum nimic nu este int6mPlltor,ajunge pe meleagurile noastre, in zonaDobrogei de azi,pe atunci Dacia Minorsau Scilia Mic[,la strlmoqii poporuluinostru, geto-dacii sau scilii.

Legenda sPune cd...Era o zi cllduroasd de var6, in

jurul anului 40 d. Hr., la sfdrqitul uneiiaptatnani obiqnuite. Cetatea scililorfoifotea de o mullime Pestri{6 deoameni, caLa tdtg;dar nu eta zi de tdtg'Era o dupd-amiazd insoriti de sdmbdt6,in care f iecare cet[{ean iqi aveardnduiala sa. Numai cd in aceastd zi,pdlcuri-pdlcuri, grupuri de bdrbali, inipecial, localnici gi negustori venili pe

6362

mare, deopotrivd se adunau vorbindintre ei, spre centrul cetdfii, unde separe cd se dusese vestea prezenfei unuibbrbat necunoscut, str6in, chiar, deaceste meleaguri. Era atdt de hotdrdt lamers gi la vorb[, de parcd mai venise qiin alte d51i, qi nu pentru prima oarlacum.

- Se zvoneqte c[ v ine dedeparte, pe mare, dintr-o far[ unde peUnul, Ce-I zice Hristos,L-at omorAt qiEl a inviat, spuse un bdrbat tdndr ce se{inea dupd alfi doi bdrba{i mai in vdrstS.

- A venit sd ne aducd nu qtiu ceveste, rdspunse cel mai in vdrstd dintrecei doi.

- Eu tare m[ tem s[ nu fie unimpostor, igi d6du cu pdrerea gi celdlaltbdrbat.

- Trebuie s[ fim cu luare-aminte, mai addugd bdtrdnul.

Din sens opus, venind intr-unsuflet, un t0ndr chipeq se opri in dreptulcelor trei b[rba]i gi, al5turdndu-se lor, iizorea,spundndu-le:

- Haidefi, haide{i, sd vedefi!Bdrbatul cel str[in vorbegte despre zeiinoqtri, despre credin{d, despre preoti.

Cred cd este un om inv[lat care qtiemulte. $i pare a fi un om bun...

Urcat Pe un bloc de Piatrl, inpia{a centrald a cetd[Li, Sfdntul ApostolAndrei, cdci el era strdinul necunoscut.predica mullimii adunate care il ascultaiu interes. A doua zi eta duminic[, iarApostolul Andrei t rebuia s lpregdteasci terenul pentru intdlnirea cuHristos la Cina Domnului.

- Acesta este adevdratulDumnezeu. Iisus Hristos Cel r6stignit 9iinviat gi cine crede in El, sd cear[botezul!

Aga a ProPovlduit, ainvd\at, abotezat,a hirotonit preofi, a intemeiat oadevdrat i l comunitate creqt indApostolul Andrei' Timp de trei ani dezile, el a rlmas pe p[mdntul romdnesc,in mijlocul oamenilor foarte primitori'Via{apersonald a Sfdntului Andrei erafoarti aspr[, asceticl; refuzdnd s[locuiasc[ in cetate, el qi-a glsit adlpostintr-o pegterd din pustiul dobrogean,care se p [str eazd pdnl ast5;zi, purtdndu-inumele.

Totundeva, in aProPiere, se afl6gi un izvor vindec[tor pentru cei ce cred

64 65

gi despre care legenda spune cd nuexista pdnd atunci. intr-o iarn[ foarteaspr5, cu ger uscat, cum se maiintdmpld in acea zond, de inghefau gicr[pau pietrele, se imbolndvise foartegrav singurul fiu gi mogtenitor al unuimare dregltor al cetdfii, la o sdptdmAnidup[ ce fusese botezat. Dregdtorul,foarte sup[rat, ispitit fiind de Cel RIu s[dea vina pe Apostolul Andrei, trimise oslugl la peqtera acestuia sd-l cheme deindatl. Ajuns in casd, Sfbntul a fostlegat gi obligat si spunl ce i-a frcutcopilului bolnav. Dupd ce s-a rugat culacrimi Mdntuitorului, Apostolul l-achemat la el pe dregdtor qi i-a spus, cu ovoce caldb gi plind de iubire:

- Frate, intruHristos, nubotezuleste pricina bolii fiului t[u, ci tu insu{iegti. . .

- Cum aga?! se mir[ dregdtorulcare, in urma rugdciunii Apostolului, iqimai domolise sup[rarea, poruncind s[ildezlege.

- Ai primit botezul cregtin,mdrturisindu-fi pdcatele, dar ai omis cubund gtiin{d unul foarte grav. Aceastaeste pricina bolii copilului t6u!

Dreg6torul cdz:uin genuchi, cufalalapdmdnt:

- $i ce trebuie sd fac?- Du-te qi sPune-i Preotului 9i

fb, dupd aceea, ce i1i va spune el. Pdn[atunct copilul nu se va vindeca, ci ii vafiqimairlu.

Dupd trei zlle, dregltorul ilchem6 din nou pe Sfdntul Andrei gi iispuse:

Am frcut cum mi-ai sPus, darnu pot face ce mi-a spus plrintele' Nupot!

Atunci nu ai credin! [sufi cientd, ad[ug[ Apostolul, zdmbind'Oricui crede, totul ii va fi cu putin!6'

CuPrins de deznddejde,dreg[torul ieqi in spatele curfii casei'undi, ingenuchind, i9i sprijini capul deo piatrd gi incepu sd pldngd cu an-oar:Venind l6ngd el qi cunoscdndu-isufldtul, Apostolul Andrei atinse cutoiagul sdu, ce-l purta totdeauna cu el,pixrape care se sprijinea dregltorul gidin ea, de indat[ incePu s6 curg6,limpede qi rece, un pdrdiag. Afarl era unger cumplit, de cr[PauPietrele!- Speriat, dregdtorul sdri in

6766

prcroare.- Yezi, dacd crezi? spuse cu

bldndefe, zdmbind, Sf0ntul Andrei.Apoi, intinzdndu-i unulcior: umple-l gidu-i fiului t6u sdbea!

De atunci, multe minuni aleSfhntului Apostol Andrei i-au intors peoameni la dreapta credinf[. Dar tot dinpricina minunilor sale, l-a fEcut peacesta sI plece de acolo, cici i se pdruseindeajuns c[-i intdrise in credinfd peoameni. In locul lui i-a ldsatpe episcopiqipepreofi.

Dar izvorul a rdmas pdnd azi sdspun[ istoria trecerii pe meleagurilenoastre a celui ce este Apostolulromdnilor, Sfdntul Andrei, incd maidinainte de a se fi format poporulromdn.

Cuvdnt de bun-rdmas,r\

I n anii copil6riei, m-au fascinatI legendele citite, cu ale cdrorI personaje, ca orice copil ,

incercam sd md identific. In amintireaacelor wemuri, anii care formeaz[ gideformeazd caracterul unei persoane,incerc0nd sd empatizez cu copilulzilelor de azi, am adus la lumind aceleaspecte ale viefii cotidiene, care nu potface rdu nim[nui, ba dimpotrivd, dacdtot rostegte c ineva numele lu iDumnezeu sau al unor sfinfi, s[ qtie c[trebuie sl aibd pentru aceqtia toat6cinstirea gi c[ aceste personaje, chiardacd faptele lor au fost sau nuadevdrate, sunt puse in s lu jbaoamenilor, pentru folosul acestora. Unastfel de exemplu poate fi gi povestioaraurmitoare din care reiese clag rela\iasincetd gi dezinteresatd dintre un copilgi Copilul Iisus, aqa cum a fost relatat[de binecunnoscutul folclorist SimionFlorea Marian, ,,Maica Domnului qicopilul" in cartea ,,Parabolele $iinv[!6turile Mdntuitorului Hristos", dargi un altfel de dar, ,,dar din dar", pe careMaica lu i Dumnezeu l -a f [cut

6968

copilului:,,Zice cd s-a aflat odati un bliat

lepddat sau pierdut, care nu se gtia deunde-i qi al cui este.

$i fiindcd b6iatul acela erafoarte cur6{el gi frumuqel, qi pedeasupra incd foarte iste!, de aceeal-aluatunboier de suflet gi l-a dus la curteasa ca s[-1 creascd.

Nu departe de curtea boieruluiaceluia era biserica satului, iar la porlilebisericii se afla o cruce gi pe cruceaaceea era zugrlvit chipul MaiciiDomnului cu Domnul Iisus Hristos inbrale.

Bdiatul aflat, trecdnd odat6 peldngd biseric[ 9i ddnd cu ochii de chipulDomnului nostru Iisus Hristos, acugetat cdaceLa nu e chip, ci un bdie{elmic ca qi ddnsul. De aceea, mai peurm[, ori de cdte ori cdpdta el demdncare, qi mai ales pdine, n-o mdncasingur, ci indatl fugea cu ddnsapAnS laportila bisericii, qi o impir{ea cuDomnul nostru Iisus Hristos, zicdnd:

- Na, mititelule, mdndncd gi tu,cd qtiu cI eqti fl[mdnd!

$i Iisus Hristos intindea mdna

qi lua p6inea. $i aqa s-a intAmPlataceasta de mai multe ori, in mai multezile qi slpt[mdni laolaltd.

De la un timP ins6, bSgdndboierul de seamd c[b[ie(elul aflat, cumc[p6tapdine, indatl qi fugeacuddnsa, i-a venit cam b6t[tor la ochi qi de aceea l-a intrebat intr-o zi; unde se duce 9i faceel cu pdinea, de o gdteqte aqa iute?

- Ce sd fac? - rdsPunsenevinovatul gi nepref6cutul copil - ia, oimpart cu mititelul de la Portilabisericii!

Boierul neqti ind cine estemititelul de la portifa bisericii qicugetdnd c6 e weun atarebdiat din satcare-l momeqte ca sd impartd pdinea cuddnsul, s-a supdrat gii-azisl.

- Daci e aga treaba, aPoi du-te lamititelul acela qi s6-{i dea el de m0ncarede aqum inainte, cd eu nu-ti dau maimultnimic!

Bliatul, vdzdnd c[ boierul s-asuplrat pe ddnsul gi cd nu wea s[-i deamai mult de mdncare, a incePut apldnge gi, ducdndu-se la Port i labisericii, a zis cdtre Domnul nostruIisusHristos:

7l70

- Eu n-am cdpdtat astdzi nimicde mdncare gi-s fldmdnd, cd numai deabia md fin pe picioare!...

A rostit el cuvintele acestea giiatd, cd Maica Domnului, din chip cumera zlugrdvitd pe crucitd, s-a prefbcutdeodatd intr-o femeie vie, a scos o pdinede grdu, alb[ qi mare cdt o roti{d de plug,gi, intinzdnd-o bliatului, ii zise:

- Na, puiule! C5 cine d6,lui iqid1!... Tu ai dat fiului meu, 9i eu i{i intorcacum darul ca sd ai pe un timp maiindelungatcemdnca!

$i cum rosti Maica Domnuluicuvintele acestea, pdinea incepu a seduce de-a dura tnaintea bliatului.

Iar bdiatul , bucur ia lu i ,pornindu-se tot intr-o fugI in urmapdinii qi ajung6nd-o, a luat-o gi s-a duscu dAnsa la curtea boiereascd. $i gapteani de-a r0ndul a mincat el din pOineaaceea gi n-a mai sfhrgit-o:

C[deundet[ia,Nusemai sfhrqea,Ci iardgi cregtea$i mi se fEceaCumultmaifrumoasi,Albd gi gustoas[!"

Oare cAli dintre cei mari Potin{elege cd ochii celor mici vdd altfellucrurile, mai limpede, mai curat, maiadevlrat!

inzestratd de Dumnezeu culocuri, cu forme de relief qi cu altelucruri minunate, Jara noastrd meritdprin aceste legende creqtine sI i sescoat[ in evidenp caracterul religios qisorgintea sa creqtin[, cdci nimic nupoate fi mai frumos qi mai inll{ftor ca a-I da slav[ lui Dumnezeu pentru toate,prin orice fel de mijloace.

,,Darul Maicii Domnului" esteqi darul meu, dragii mei cititori, iar aceafloare parfumatd e cuprinsul acesteic[r!i.

7372

Bibliografiel. >r>r*Biblia sau Sfdnta Scripturd,EIBMBOR, Bucureqti, 1 988;2. Creangd,, Ion, Amintiri din copildrie,Editura Hyperion, Bucureqti, 201 I ;3. ***Diclionarul explicativ al limbiiromdne, Editura Univers Enciclopedic,Bucuregti,l996;4. Marian, Simion Florea, inParabolele Si tnvdldtur i leMdntuitorului Hristos - diaconAlexandru Popovici qi preot Nicolae C.Buzescu, EdituraAxi a, Craiov a 2004.

o2, 06, Zpl^{"$l^*ra {M'

CuprinsLegendaria sau Cuvdnt de bun-g[s i t . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1Darul Maicii Domnului... ....................4Lacul Sfintei Ana.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 3Podul lui Dumne2eu.......................... 1 8Boul Domnului q i pustniculnecunoscut. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27

Inima de piatr[..... ...........33Credin{[ 9i rugdciune ......40,,Ozana cea frumos curgitoare" ........45Fiecare om cu fhntdna lui..................50Sinai qi Sinaia......... ........56Izvorul Sfhnhrlui Andrei.................... 63Cuvhnt de bun-r[mas................ .......,69Bibl iografie .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .74

74 75

r',S'.#f 'f\#f 'ff q/Fi\try"'nF*+-\+FF{!+]ft

+-"+ +-'F1:f'+13ntrtf+-\nr*+ \!d*+*aF*|1Fltn91c^

in anii copildriei, m-au fascinat legendele citite, cu a^lecdror personaje, ca orice copil, incercam sE md identific. Inamintirea acelor lnemuri, anii care formeazd qi deformeazdcaracterul unei persoane, incercdnd sd empatizez cu copilulzilelor de azi, am adus la lumina acele aspecte ale vielii cotidi-ene, care nu pot face rdu nimdnui, ba dimpotrivd, dacd tot ros-tegte cineva numele lui Dumnezeu sau a1 unor sfinli, s5 qtie c5trebuie sd aibi pentru aceqtia toatd cinstirea qi cb aceste perso-naje, chiar dacd faptele lor au fost sau nu adevdrate, sunt pusein slujba oamenilor, pentru folosul acestora.

Insd, legendele cregtine din cartea de fald vin sd aducd re-alitatea duhor.niceascd a existenlei umane,plecdnd de la exis-tenla unor locuri tradilionale, ddndu-le o valoare strict religio-asd.

in nddejdea cd ele iqi vor atinge scopul propus, bun-gdsitin Legendaria sau in lumea Legendelor creqtine !

hJ

rl-'4",.trHr$rff rt'{Frt't.'#.-'{h#ffi