29 octombrie 2010

VINERISÃPTÃMÂNA A XXX-A DE PESTE AN

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Bun este Domnul, binecuvântaþi numele lui.

Psalmul 94 (95)

Chemare la preamãrirea lui DumnezeuÎndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Bun este Domnul, binecuvântaþi numele lui.Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã

Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNUL

Doamne, Creatorul lumii, slava Tatãlui rãsfrântãPeste noi, ne fii alãturi cu iubirea ta preasfântã.Sã rãmânã fãrã tine, cine oare nu se teme?Pentru noi ar fi acesta cel mai greu dintre blesteme.Inimile ne sunt pline de lumina ce ne vineDe la Duhul Sfânt, cel care e trimis mereu de tine.Uºa inimilor noastre, Doamne, tu mereu ne-o-nchide,Sã nu intre-n ea duºmanul cu capcanele-i perfide.Ne-ameninþã fãrã preget a pãcatului stihie;Mila ta ºi îndurarea peste noi mereu sã fie.Paºii noºtri ni-i conducã legea ta ºi mâna-þi blândã,Sã nu facem niciodatã fapte demne de osândã.

Vineri, sãptãmâna a XXX-a de peste an2

O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate;Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate.Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare,Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta.

Psalmul 37 (38)

Rugãciunea umilã a pãcãtosului aflat în primejdieToþi cunoscuþii lui stãteau departe (Lc 23,49).

I2 Doamne, sã nu mã mustri în mânia ta *

ºi sã nu mã pedepseºti în furia ta.3 Cãci sãgeþile tale s-au înfipt în mine *

ºi mâna ta apasã peste mine.4 Nimic nu este sãnãtos în trupul meu

în faþa mâniei tale,†ºi nu este pace în oasele mele *din cauza pãcatelor mele.

5 Cãci fãrãdelegile mi-au acoperit capul, *ca o povarã prea grea pentru mine.

Ant. Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta.

Ant. 2 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea.

II6 Au putrezit ºi s-au înveninat rãnile mele *

din pricina nebuniei mele.7 M-am încovoiat ºi m-am gârbovit cu totul; *

toatã ziua umblu în mâhnire.8 Rãrunchii îmi sunt cuprinºi de febrã *

ºi nu mai e nimic sãnãtos în trupul meu.

Oficiul lecturilor 3

9 Sunt frânt ºi istovit cu totul, *strig din cauza zbuciumului inimii mele.

10 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea *ºi suspinul meu nu-þi este ascuns.

11 Inima mi se zbate, m-au pãrãsit puterile *ºi mi-am pierdut chiar ºi lumina ochilor.

12 Prietenii ºi cunoscuþii se îndepãrteazãdin cauza rãnii mele, *

ºi rudele mele stau deoparte.13 Cei care vor sã-mi ia sufletul îmi întind curse, †

cei care-mi vor rãul vorbesc de pieirea mea, *ºi vicleºuguri pun la cale ziua întreagã.

Ant. Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea.

Ant. 3 Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrã-seºti, Doamne, mântuirea mea.

III14 Iar eu, ca un surd, nu iau aminte *

ºi sunt ca un mut ce nu-ºi deschide gura,15 ca omul ce nu aude *

ºi nu iese rãspuns din gura lui.16 Pentru cã în tine, Doamne, mi-am pus speranþa, *

tu îmi vei rãspunde, Doamne, Dumnezeul meu!17 Spuneam, de fapt: „Sã nu râdã de mine

când mi se clatinã piciorul, *sã nu se ridice cu mândrie împotriva mea”.

18 Sunt gata sã mã prãbuºesc *ºi durerea înaintea mea este pururea.

19 Cãci eu îmi mãrturisesc fãrãdelegea *ºi mã înspãimânt de pãcatul meu.

20 Duºmanii mei sunt plini de viaþã ºi sunt puternici *ºi s-au înmulþit cei care mã urãsc fãrã motiv.

21 Ei îmi rãsplãtesc binele cu rãu *ºi mã acuzã pentru cã eu caut binele.

22 Sã nu mã pãrãseºti, Doamne; *Dumnezeul meu, sã nu te îndepãrtezi de la mine!


23 Grãbeºte-te sã mã ajuþi, *Doamne, mântuirea mea!

Ant. Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrãseºti,Doamne, mântuirea mea.V.Au slãbit ochii mei de dorinþa mântuirii tale.R. ªi dupã cuvintele dreptãþii tale.

LECTURA ÎNTÂI

Din cartea Înþelepciunii 8,1-21

Înþelepciunea trebuie cerutã de la Dumnezeu1 Înþelepciunea se întindede la o margine la alta a lumii cu tãrieºi toate le întocmeºte cu bunãtate.2 Am iubit-o ºi am cãutat-o din tinereþile meleºi am vrut sã o iau ca mireasã,ºi am iubit mult frumuseþea ei.3 Ea îºi aratã generozitateaîn comuniune de viaþã cu Dumnezeu,pentru cã Domnul a toate a iubit-o,4 cãci ea conduce la disciplina lui Dumnezeuºi alege lucrãrile lui.5 Dacã bogãþiile sunt de dorit în viaþã,ce este mai bogatdecât înþelepciunea care sãvârºeºte toate?6 Dacã inteligenþa lucreazã,cine dintre cele care sunt este mai lucrãtor decât ea?7 ªi, dacã cineva iubeºte dreptatea,strãdaniile înþelepciunii sunt putere:cãci ea învaþã sobrietatea ºi prudenþa, dreptatea ºi tãria,tot ce este mai util în viaþa oamenilor.8 Dacã cineva doreºte sã aibã pricepere multã,înþelepciunea ºtie cele trecuteºi pe cele viitoare,ea ºtie întorsãturile cuvintelor ºi dezlegãrile întrebãrilor;ea ºtie de mai înainte semnele ºi minunileºi evenimentele timpurilor ºi ale veacurilor.


9 Am hotãrât, aºadar, sã mi-o iau ca tovarãºã de viaþã,ºtiind cã mã învaþã cele bune,ºi-mi va fi mângâiere în strâmtorãri ºi în necazuri.10 Voi avea prin ea claritate faþã de mulþimiºi, deºi sunt tânãr, cinste în faþa celor bãtrâni;11 voi fi gãsit pãtrunzãtor în judecatãºi voi fi uimitor în faþa celor puternici.12 Când voi tãcea, vor aºtepta sã încep sã vorbesc;când voi vorbi, vor pune toþi mâna la gurã.13 Voi avea prin ea nemurireaºi amintire veºnicã voi lãsapentru cei care vin dupã mine.14 Voi conduce popoarele ºi neamurile îmi vor fi supuse;15 tirani renumiþi se vor temecând vor auzi vorbindu-se de mine,iar eu voi fi bun în faþa mulþimilor ºi viteaz în lupte.16 Intrând în casa mea, mã voi odihni cu înþelepciunea,cãci conversaþia cu ea nu este amarã ºi convieþuirea cu ea nu are durere, ci veselie ºi bucurie.17 Meditând acestea ºi purtându-le în inima mea, am înþeles cã nemurirease aflã în cunoaºterea înþelepciunii,18 ºi în prietenia cu ea sunt bucurii sfinte ºi lucrãrile mâinilor sale sunt bucurii nesfârºite;participând la discursurile sale,dobândeºti înþelepciune ºi claritateîn împãrtãºirea cuvintelor ei;voi umbla de jur împrejur, cãutând sã o iau cu mine.19 Am fost copil bunºi am avut parte de un suflet fãrã rãutate,20 sau, mai degrabã, fiind bun,am intrat într-un trup fãrã de patã.21 ªtiam cã n-aº fi putut sã o obþin altfel,dacã Dumnezeu nu mi-ar fi dat-o,– ºi tocmai aceasta este înþelepciunea:a ºti de la cine vine darul –m-am îndreptat spre Domnul ºi m-am rugat lui.


RESPONSORIUL Înþ 7,7.8a; Iac 1,5R. M-am rugat ºi mi s-a dat pricepere; * l-am implorat,

ºi duhul înþelepciunii a coborât asupra mea, ºi am þinutla înþelepciune mai mult decât la împãrãþii ºi la tronuri.V. Dacã îi lipseºte cuiva dintre voi înþelepciunea, sã

o cearã de la Dumnezeu, care o dã tuturor din belºug ºifãrã mustrare, ºi i se va da. * L-am implorat, ºi duhul înþe-lepciunii a coborât asupra mea, ºi am þinut la înþelep-ciune mai mult decât la împãrãþii ºi la tronuri.

LECTURA A DOUA

Din Operele sfântului Balduin de Canterbury, episcop(Trat. 6: PL 204, 451-453)

Cuvântul lui Dumnezeu este viu ºi eficaceCuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere ºi mai

ascuþit decât orice sabie cu douã tãiºuri (Evr 4,12). Iatãcât de mare este puterea ºi înþelepciunea cuprinsã încuvântul lui Dumnezeu! Textul este deosebit de semnifi-cativ pentru cel care îl cautã pe Cristos, care este cuvân-tul, puterea ºi înþelepciunea lui Dumnezeu. Acest cuvânt,încã de la început, era la Tatãl, veºnic împreunã cu el,la timpul sãu a fost revelat apostolilor, prin ei a fostvestit ºi primit cu credinþã umilã de popoarele care cred.Aºadar, este cuvânt în Tatãl, cuvânt în predicare, cuvântîn inimã.

Acest cuvânt al lui Dumnezeu este viu ºi Tatãl i-adat puterea de a avea viaþã în el însuºi, dupã cum Tatãlare viaþa în sine însuºi. Pentru acest motiv, Cuvântul nunumai cã este viu, dar este ºi viaþã, dupã cum spune elînsuºi: Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa (In 14,6). Aºadar,este viaþã, este viu ºi poate sã dea viaþã. Dupã cumTatãl învie morþii ºi le dã viaþã, la fel, ºi Fiul dã viaþãcelor cãrora vrea (In 5,21). El dã viaþã atunci cândcheamã mortul din mormânt ºi spune: Lazãre, vinoafarã! (In 11,43).

Atunci când acest cuvânt este predicat, prin glasulpredicatorului, dã glasului sãu, care se percepe în exte-


rior, puterea de a acþiona în interior, motiv pentru caremorþii redobândesc viaþa ºi se renasc în bucuria fiilorlui Abraham. Aºadar, acest cuvânt este viu în inimaTatãlui, viu pe buzele predicatorului, viu în inima celuicare crede ºi iubeºte. Tocmai pentru cã acest cuvânteste atât de viu, nu este îndoialã cã este ºi eficace.

Este eficace în creaþie, este eficace în conducerealumii, este eficace în rãscumpãrare. Ce ar putea sã fiemai eficace ºi mai puternic? Cine va putea istorisi fap-tele minunate ale Domnului? Cine va putea face cunos-cutã toatã slava lui? (Ps 105,2). Este eficace atuncicând acþioneazã, este eficace atunci când este predicat.În realitate, nu se întoarce zadarnic, ci produce roadelesale pretutindeni unde este vestit.

Este eficace ºi mai ascuþit decât orice sabie cu douãtãiºuri (Evr 4,12) atunci când este crezut ºi iubit. Ce arfi fãrã putinþã pentru cel care crede, ce ar fi greu pentrucel care iubeºte? Atunci când acest cuvânt vorbeºte,cuvintele sale strãpung inima, asemenea suliþelor ascu-þite lansate de un erou. Intrã în adâncime asemeneacuielor bãtute cu putere ºi pãtrund aºa de adânc, încâtajung pânã la cele mai adânci secrete ale sufletului.Acest cuvânt este mai pãtrunzãtor decât orice sabie cudouã tãiºuri, deoarece puterea de pãtrundere o depã-ºeºte pe cea a celei mai cãlite lame, iar perspicacitateasa, pe cea a oricãrei inteligenþe. Nici o înþelepciuneumanã ºi nici un produs al inteligenþei nu este atât defin ºi de subtil asemenea lui. Este mai ascuþit decâtorice subtilitate a înþelepciunii umane ºi a celor maiingenioase raþionamente.

RESPONSORIUL Sir 1,5.16a

R. Izvorul înþelepciunii este cuvântul Dumnezeuluicelui preaînalt * ºi cãile ei sunt legile veºnice.V. Începutul înþelepciunii este teama de Domnul.

* ªi cãile ei.


Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic ºi veºnic, te rugãm, fã sã

creascã în noi credinþa, speranþa ºi iubirea ºi, ca sã neînvrednicim a dobândi ceea ce ne fãgãduieºti, fã-ne sãiubim ceea ce ne porunceºti. Prin Domnul nostru IsusCristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cutine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, întoþi vecii vecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

LaudeleV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.



IMNUL

Doamne-n ceruri nu atârnã candelabre de cristale;E destulã strãlucire ºi lumina feþei tale.Totul vine de la tine; cu puterea-þi creatoare,Ai zidit întreaga lume ºi-ai aprins lumina-n soare.S-au stins stelele de cearã de pe bolta sângerândã,Aurora prevesteºte marea soarelui izbândã.Întru lacrimi de durere ni se naºte ziua nouã,Ele cad ºi-aºtern pãmântul cu un strat curat de rouã.S-a eliberat vãzduhul de-ale nopþii bezne sumbre,Soarele i-a smuls veºmântul cel þesut din triste umbre.Astrul zilei din tãrie lui Cristos i-a dat un nume,Cãci Cristos a pus pe fugã întunericul din lume.Tu, Luminã a luminii, zi a zilelor, tu, care,Existând din veºnicie, nu cunoºti vreo înserare,

Laudele 9

Dumnezeu atotputernic, lumea o zideºti ºi iarãÎn neantu-i dinainte, dacã vrei, o faci sã piarã.Doamne, Unule-Nãscutul, ce-ai luat asuprã-þi lutul,De cinstire ºi mãrire îþi aducem azi tributul.Slavã Tatã, ce-n tãrie, în vecie nu te clatini,Slavã Duhule, þi-aducem dupã legi ºi dupã datini.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-odispreþui.

Psalmul 50 (51)

Miluieºte-mã, DumnezeuleÎnnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omulcel nou! (Ef 4,23-24).

3 Ai milã de mine, Dumnezeule,dupã marea ta bunãtate, *

ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale,ºterge fãrãdelegea mea.

4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea *ºi curãþã-mã de pãcatul meu.

5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea *ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea.

6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, *ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut.

De aceea tu eºti drept în sentinþele tale *ºi nepãrtinitor în judecãþile tale.

7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut *ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea.

8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, *fã deci sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu.

9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, *spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada.


10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie *ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta.

11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele *ºi ºterge toate nelegiuirile mele.

12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, *ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu.

13 Nu mã alunga de la faþa ta *ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine.

14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale *ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor.

15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale *ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce.

16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule,Dumnezeul mântuirii mele, †

de vinovãþia sângelui vãrsat, *ºi limba mea va preamãri dreptatea ta.

17 Doamne, deschide-mi buzele *ºi gura mea va vesti lauda ta.

18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute †ºi, chiar dacã þi-aº aduce, *arderile de tot nu te-ar mulþumi.

19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, *inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui.

20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului *ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului.

21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare,arderile de tot ºi ofrandele; *

atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu.Ant. Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui.

Ant. 2 În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºtiîndurãtor.

Cântarea Hab 3,2-4.13a.15-19

Dumnezeu vine sã judece lumeaRidicaþi-vã capul, cãci se apropie rãscumpãrarea voas-trã! (Lc 21,28).

Laudele 11

2 Doamne, am auzit vestirea ta *ºi m-am temut, Doamne, de lucrarea ta!

De-a lungul anilor, dã-i viaþã, *de-a lungul anilor, fã-o cunoscutã!

În mânia ta, *adu-þi aminte cã eºti îndurãtor!

3 Dumnezeu vine din Teman, *Cel Sfânt, din muntele Paran.

Gloria lui acoperã cerurile *ºi pãmântul este plin de lauda lui.

4 Strãlucirea lui este ca lumina, †din mâinile lui izvorãsc raze: *aici se ascunde tãria lui.

13a Ai ieºit sã mântuieºti poporul tãu, *sã-l eliberezi pe unsul tãu.

15 Þi-ai tãiat drum prin mare cu caii tãi *ºi spumegau talazurile multe.

16 Am auzit ºi s-a înfiorat inima mea, *la glasul acesta tremurã buzele mele;

putreziciunea îmi cuprinde oasele *ºi paºii mei se clatinã sub mine.

Voi sta liniºtit în ziua strâmtorãrii *care vine peste poporul ce se ridicã asupra noastrã.

17 Cãci nu va mai înflori smochinul *ºi nu va mai fi rod în vii;

înºelãtoare va fi rodirea mãslinului *ºi nu vor mai da hranã ogoarele;

au dispãrut oile din þarcuri *ºi nu mai sunt vite în staule.

18 Dar eu voi tresãlta de bucurie în Domnul, *voi tresãlta de veselie în Dumnezeu,

mântuitorul meu.19 Domnul, Dumnezeul meu, este tãria mea: †

el face picioarele mele mai iuþi ca ale cãprioarei *ºi poartã paºii mei pe culmi.

Ant. În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºti îndu-rãtor.


Ant. 3 Laudã, Ierusalime, pe Domnul. †

Psalmul 147 (147 B)

Reconstruirea Ierusalimului

Vino sã-þi arãt mireasa Mielului! (cf. Ap 21,9).12 Laudã, Ierusalime, pe Domnul, *

† preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu.13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, *

el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu.14 El dã pace þinutului tãu *

ºi te saturã cu cel mai bun grâu.15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, *

cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare.16 El face sã cadã zãpada ca lâna *

ºi presarã chiciura ca cenuºa.17 Azvârle grindina ca firimiturile, *

ºi gerul lui cine-l poate rãbda?18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, *

stârneºte vântul ºi vor curge apele.19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, *

lui Israel, legile ºi poruncile sale.20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, *

ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale.

Ant. Laudã, Ierusalime, pe Domnul.

LECTURA SCURTÃ Ef 2,13-16Acum, în Cristos Isus, voi, care odinioarã eraþi departe,

v-aþi apropiat prin sângele lui Cristos. Cãci el este paceanoastrã, cel care a fãcut din douã una ºi a dãrâmat ziduldespãrþitor, desfiinþând în trupul sãu ura, legea poruncilorcu prescrierile ei, pentru ca pe cei doi sã-i întemeiezeîntr-un singur om nou, fãcând pace, ºi sã-i împace peamândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin cruceaprin care a nimicit ura.

Laudele 13

RESPONSORIUL SCURT

R.Voi striga cãtre Domnul cel preaînalt, * care mi-afãcut bine. Voi striga.V.El va trimite din cer ºi mã va elibera, * care mi-a

fãcut bine. Slavã Tatãlui. Voi striga.Ant. la Benedictus: În iubirea îndurãtoare a Dum-

nezeului nostru ne-a vizitat Cel care Rãsare din înãlþime.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,

77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.


Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. În iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru ne-

a vizitat Cel care Rãsare din înãlþime.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l adorãm pe Cristos care, prin Duhul Sfânt, ºi-avãrsat sângele oferindu-se Tatãlui pentru a curãþa conºti-inþa noastrã de faptele moarte. Sã-i dãm mãrturie cuinimã sincerã:

Voinþa ta, Doamne, e pacea noastrã.Noi am primit de la bunãtatea ta începutul zilei:– dãruieºte-ne deopotrivã harul sã începem o viaþã nouã.Tu ai creat toate ºi le pãstrezi cu providenþa ta:– fã-ne sã vedem necontenit, prin credinþã, pecetea ta

în toatã fãptura.Prin sângele tãu ai pecetluit noul ºi veºnicul testament:– fã-ne sã rãmânem credincioºi legãmântului tãu, împli-

nind poruncile tale.Când atârnai pe cruce, din coasta ta au izvorât sânge ºiapã:– spalã pãcatele noastre în acest râu aducãtor de mântu-

ire ºi înveseleºte cetatea lui Dumnezeu.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereTe rugãm, Dumnezeule atotputernic, primeºte laudele

pe care þi le aducem ºi dã-ne harul sã þi le putem cântamai desãvârºit în veºnicie împreunã cu sfinþii tãi. PrinDomnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie 15

Ora medie




IMNUL

O, Dumnezeule preasfânt,Luminã tu ne dai în zori,Iar la amiazã ne cobori,De sus, cãldurã pe pãmânt.Al patimii nãvalnic focTu stinge-l, Doamne, în noi toþi;Din inimi ura sã o scoþiªi dragoste sã pui în loc.Sã fie Tatãl lãudat,ªi Fiul cel nãscut din el,ªi Duhul dragostei, la fel,Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, dupãcuvântul tãu.

Psalmul 118 (119),73-80X (Iod)

73 Mâinile tale m-au fãcut ºi m-au plãmãdit; *fã-mã sã înþeleg ºi voi învãþa poruncile tale.

74 Cei ce se tem de tinemã vor vedea ºi se vor bucura, *

cãci mi-am pus toatã speranþa în cuvintele tale.75 ªtiu, Doamne, cã judecãþile tale sunt drepte *

ºi întru adevãr m-ai umilit.76 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, *

dupã promisiunea fãcutã slujitorului tãu.


77 Sã vinã asupra mea îndurãrile taleºi voi fi viu, *

cãci legea ta îmi este desfãtare.78 Sã fie fãcuþi de ruºine cei mândri,

cãci cu minciunã m-au asuprit, *iar eu voi cugeta la învãþãturile tale.

79 Sã se întoarcã spre mine cei care se tem de tine *ºi cei care cunosc legile tale.

80 Inima mea sã fie neprihãnitã în orânduirile tale, *ca sã nu fiu fãcut de ruºine.

Ant. Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, dupãcuvântul tãu.

Ant. 2 De cei ce se ridicã împotriva mea, ocroteºte-mã,Dumnezeul meu.

Psalmul 58 (59),2-5.10-11.17-18

Rugãciune împotriva prigonitorilorAceste cuvinte ale Mântuitorului trebuie sã-i înveþe petoþi pietatea faþã de Tatãl (Eusebiu din Cezareea).

2 Dumnezeul meu, elibereazã-mã de duºmanii mei, *apãrã-mã de cei care se ridicã împotriva mea.

3 Elibereazã-mã de cei care sãvârºesc nelegiuirea *ºi mântuieºte-mã de oamenii vãrsãtori de sânge.

4 Iatã-i cã stau la pândã sã-mi ia sufletul; *cei puternici se ridicã împotriva mea.

5 Nici vinã, nici pãcat nu este în mine, Doamne. *Fãrã nici o pricinã, ei aleargã,

se pregãtesc sã mã atace.Scoalã-te, vino în întâmpinarea mea ºi priveºte, †

10 mã îndrept spre tine, tãria mea, *pentru cã numai tu, Dumnezeule, eºti scãparea mea.

11 Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în ajutor. *Dumnezeu mã va face sã-i privesc de sus

pe duºmanii mei.17 Dar eu voi cânta puterea ta, *

dis-de-dimineaþã voi lãuda bunãtatea ta,

Ora medie 17

pentru cã tu eºti un turn de scãpare pentru mine, *un loc de adãpost, în ziua necazului.

18 Tãria mea, pe tine vreau sã te laud! †Cãci tu, Dumnezeule, eºti turnul meu de scãpare, *Dumnezeul meu, îndurarea mea!

Ant. De cei ce se ridicã împotriva mea, ocroteºte-mã,Dumnezeul meu.

Ant. 3 Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustrã,cãci Domnul rãneºte ºi tot el vindecã.

Psalmul 59 (60)Rugãciune dupã o nenorocire

În lume veþi avea necazuri; însã curaj, eu am învinslumea (In 16,33).

3 Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat, *te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi!

4 Ai zguduit pãmântul, l-ai despicat, *reparã-i spãrturile, cãci se prãbuºeºte.

5 Ai pus poporul tãu la grele încercãri, *ne-ai dat sã bem vinul amãrãciunii.

6 Le-ai dat un semn celor care se tem de tine, *ca sã fugã din faþa arcului.

7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi, *sã ne mântuiascã dreapta ta ºi ascultã-ne.

8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu sfânt: †„Mã voi înãlþa ºi voi împãrþi Sihemul, *ºi valea Sucot o voi mãsura.

9 Al meu este Galaadul, al meu este Manase *ºi Efraim, coiful capului meu,

Iuda, sceptrul meu de domnie, *10 Moab, vasul în care mã spãl;

peste Edom îmi azvârl încãlþãmintea, *peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”.

11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã? *Cine îmi va arãta calea spre Edom?

12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat *ºi nu mai ieºi, o Dumnezeule, cu oºtirile noastre?


Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, *cãci mântuirea de la oameni este zadarnicã.

13 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe, *ºi el îi va doborî pe asupritorii noºtri.

Ant. Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustrã,cãci Domnul rãneºte ºi tot el vindecã.

LECTURA SCURTÃ Bar 4,28-29Cugetul vostru v-a fãcut sã rãtãciþi departe de Dum-

nezeu; întorcându-vã, strãduiþi-vã sã-l cãutaþi din nou.Fiindcã el, care a trimis asupra voastrã prãpãdul, vã vada o datã cu mântuirea o bucurie veºnicã.V.La Domnul este îndurare.R. ªi belºug de mântuire.

Rugãciunea de încheiereDoamne Isuse Cristoase, care în ceasul al ºaselea, pe

când întunericul învãluia pãmântul, te-ai urcat nevinovatpe cruce pentru rãscumpãrarea noastrã, dã-ne pururilumina ta, prin care sã ne învrednicim a ajunge la viaþacea veºnicã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în veciivecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

1 noiembrieTOÞI SFINÞII

Solemnitate

Vesperele I




Vesperele I 19

IMNUL

Pentru sfinþii ce se roagã în a cerului splendoare,Pentru ruga ne-ntreruptã a preasfintei Nãscãtoare,Cea pe care tu ne-ai dat-o ºi de mamã, ºi de sorã,O, Cristoase, ochii pleacã-þi cãtre cei ce te implorã.Îngeri, voi ce-n înãlþime staþi de strajã zi ºi noapte,Ne-ncetat la noi s-ajungã ale voastre bune ºoapte;Când Satana-n drumul nostru

stânci din munþii lui prãvale,La o parte daþi tot rãul ce ni-l pune el în cale.Voi, profeþi, ce-aþi spus cuvinte

ce-au cãzut ca ploi de grindeni,Voi, apostoli, ce pe Domnul îl urmarãþi pretutindeni,Ruga voastrã pãmântenii pe cãrarea dreaptã þie-i,Spre-a nu fi excluºi la urmã de la masa-mpãrãþiei.Sfinþi martiri, ce haina-n sânge aþi spãlat-o ca-ntr-o baie,Confesori, ce-aþi ars în viaþã de-a iubirii vii vãpaie,De pe noi luaþi mantaua cea fãcutã din omãturi,Ca, iubind, ºi noi s-ajungem sus în cer cu voi alãturi.Cete sfinte de fecioare, ne-ntinate, diafane,Voi, monahi ºi sfinþi cãlugãri, ce-aþi trãit o viaþã-n strane,Traiul vostru sã ne fie îndreptar de fapte bune,Ca Isus la el în ceruri dupã moarte ne adune.Sã aducã azi Treimii, întru slava ei cea mare,Sfinþi ºi îngeri preamãrire prin aleasa lor cântare.Ne unim ºi noi cu dânºii glasul nostru totodatã:Trinitatea fie veºnic preamãritã, lãudatã. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Lumina cea veºnicã va strãluci sfinþilor tãi,Doamne; a lor este nemurirea, aleluia!

Psalmul 112 (113)1 Lãudaþi, slujitori ai Domnului, *

lãudaþi numele Domnului!

1 noiembrie, Toþi Sfinþii20

2 Fie numele Domnului binecuvântat, *de acum ºi pânã în veac.

3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui *fie numele Domnului lãudat!

4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, *slava lui este mai presus de ceruri.

5 Cine este ca Domnul Dumnezeul nostrucare locuieºte atât de sus, *

6 care îºi pleacã privirea sã vadãce se petrece în cer ºi pe pãmânt?

7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, *înalþã din mizerie pe cel sãrac

8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, *de conducãtorii poporului sãu.

9 El o aºazã pe cea sterilã în casã *ca pe o mamã ce se bucurã de copii.

Ant. Lumina cea veºnicã va strãluci sfinþilor tãi,Doamne; a lor este nemurirea, aleluia!

Ant. 2 Ierusalime, cetatea lui Dumnezeu, te vei bucurade fiii tãi, pentru cã toþi vor fi binecuvântaþi ºi se voraduna la Domnul, aleluia!

Psalmul 147 (147 B)12 Laudã, Ierusalime, pe Domnul, *

preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu.13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, *

el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu.14 El dã pace þinutului tãu *

ºi te saturã cu cel mai bun grâu.15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, *

cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare.16 El face sã cadã zãpada ca lâna *

ºi presarã chiciura ca cenuºa.17 Azvârle grindina ca firimiturile *

ºi gerul lui cine-l poate rãbda?

Vesperele I 21

18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, *stârneºte vântul ºi vor curge apele.

19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, *lui Israel legile ºi poruncile sale.

20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor *ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale.

Ant. Ierusalime, cetatea lui Dumnezeu, te vei bucurade fiii tãi, pentru cã toþi vor fi binecuvântaþi ºi se voraduna la Domnul, aleluia!

Ant. 3 Sfinþii cântau o cântare nouã înaintea tronuluilui Dumnezeu ºi a Mielului ºi rãsuna pãmântul de glasu-rile lor, aleluia!

Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurileunde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficientsã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea Cf. Ap 19,1-2.5-7

Aleluia.1 Mântuirea ºi gloria ºi puterea

sunt ale Dumnezeului nostru, *(R. Aleluia)

2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte.R. Aleluia (aleluia).Aleluia.

5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, *(R. Aleluia)voi, care vã temeþi de el, mici ºi mariR. Aleluia (aleluia).Aleluia.

6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic,ºi-a arãtat domnia *

(R. Aleluia).7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã.R. Aleluia (aleluia).


Aleluia.Cãci a început nunta Mielului *(R. Aleluia)ºi mireasa lui s-a pregãtit.R. Aleluia (aleluia).

Ant. Sfinþii cântau o cântare nouã înaintea tronuluilui Dumnezeu ºi a Mielului ºi rãsuna pãmântul de glasu-rile lor, aleluia!

LECTURA SCURTÃ Evr 12,22-24

Voi v-aþi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dum-nezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc, de zecile demii de îngeri în sãrbãtoare, de comunitatea întâilor-nãscuþiînscriºi în ceruri, de Dumnezeu, judecãtorul tuturor, desufletele celor drepþi duºi la desãvârºire, de Isus, mijlo-citorul noii alianþe ºi de sângele stropirii, care vorbeºtemai bine decât cel al lui Abel.

RESPONSORIUL SCURT

R. Sã tresalte de bucurie cei drepþi * înaintea Domnu-lui. Sã tresalte.V. ªi sã cânte cu veselie. * Înaintea Domnului. Slavã

Tatãlui. Sã tresalte.

Ant. la Magnificat: Pe tine te mãreºte corul preaslãvital apostolilor, pe tine te slãveºte numãrul vrednic delaudã al profeþilor; pe tine te laudã ceata strãlucitã amartirilor; pe tine toþi sfinþii ºi aleºii într-un glas tepreamãresc, Treime Sfântã, un singur Dumnezeu!

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55

Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul46 Sufletul meu *

îl preamãreºte pe Domnul47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *

în Dumnezeu, mântuitorul meu,

Vesperele I 23

48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *ºi numele lui e sfânt.

50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *peste cei ce se tem de el.

51 A arãtat puterea braþului sãu, *i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;

53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *amintindu-ºi de îndurarea sa,

55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor,

pe tine te slãveºte numãrul vrednic de laudã alprofeþilor; pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor;pe tine toþi sfinþii ºi aleºii într-un glas te preamãresc,Treime Sfântã, un singur Dumnezeu!

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l rugãm cu bucurie pe Dumnezeu, cununa tuturorsfinþilor:

Prin mijlocirea sfinþilor, mântuieºte-ne, Doamne!Dumnezeule preaînþelept, care, prin Cristos, i-ai rânduitpe apostoli temelie Bisericii,– pãstreazã-i pe credincioºi statornici în învãþãtura lor.Tu, care ai dãruit martirilor tãria de a da mãrturie pânãla vãrsarea sângelui,– fã-i pe creºtini martori credincioºi ai Fiului tãu.


Tu, care ai dat fecioarelor sfinte darul ales de a-l imitape Cristos cel feciorelnic,– dã-le harul sã recunoascã în fecioria consacratã þie un

semn deosebit al bunurilor cereºti.Tu, care în toþi sfinþii îþi arãþi prezenþa, chipul ºi cuvântul,– dãruieºte-le credincioºilor harul ca, cinstindu-i pe ei,

sã se simtã mai aproape de tine.Primeºte-i pe cei rãposaþi în lãcaºurile veºnice, alãturide Fericita Fecioarã Maria, de sfântul Iosif ºi de toþi sfinþii– ºi, prin mijlocirea lor, dã-ne ºi nouã sã ajungem, odatã,

printre ei.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic ºi veºnic, care ne-ai dat bucu-

ria de a cinsti într-o singurã sãrbãtoare meritele tuturorsfinþilor, te rugãm ca, având în faþa ta asemenea mulþimede mijlocitori, sã primim de la tine belºugul mult dorital îndurãrii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiultãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºteºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi veciivecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de oricerãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Completoriul




IMNUL

Acum, când e timpul de mers la culcare,În rugã mai cerem o datã-ndurare:

Completoriul 25

Privirile tale ce pururi sunt trezeAsuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.În vis mintea noastrã te aibã pe tineIar inima noastrã de doru-þi suspine,Te cânte pe tine, te simtã aproape,Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.Ne fie odihna ºi somnul în pace;Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã,Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugã-ciunea mea.

Psalmul 4

Aducere de mulþumire

Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviatdin morþi (sf. Augustin).

2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; †

din strâmtorare, m-ai scos în larg: *ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea.

3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? *

Pânã când veþi iubi deºertãciuneaºi veþi alerga dupã minciunã?

4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minunipentru cel credincios: *

când strig cãtre el, Domnul mã aude.


5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! †Meditaþi acestea în inimile voastre, *în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi.

6 Aduceþi jertfe de dreptate *ºi nãdãjduiþi în Domnul.

7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” *Fã sã rãsarã peste noi, Doamne,

lumina feþei tale!8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea *

decât au ei atunci când li se înmulþeºtegrâul ºi vinul.

9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, *cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã.

Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugã-ciunea mea.

Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii.

Psalmul 133 (134)Rugãciune de searã în templu

Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui,toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5).

1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnulvoi toþi, slujitorii Domnului; *

voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului.2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar *

ºi binecuvântaþi-l pe Domnul.3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, *

el, care a fãcut cerul ºi pãmântul.Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii.

LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7

Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, estesingurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeultãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toateputerile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi leporuncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi

Completoriul 27

sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pedrum, când te culci ºi când te scoli.

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel

29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,

32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereViziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta,

pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne pu-tem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºidomneºte în vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã MariaApoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,

pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,Fecioarã de-a pururi,

care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Sau:Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 29

29 octombrie 2010

Documents

Transcript of 29 octombrie 2010