24Jude]ean Alba

Românialiterar\

Revist\ a Uniunii Scriitorilor din România Director: Nicolae Manolescu anul XLIV 15 iunie 2012 24 de pagini 2,5 lei

®Finan]at\ de

ConsiliulJude]ean Alba24

IOAN HOLBAN despre poezia lui Nicolae PrelipceanuProz\ de DORA PAVEL

R|ZVAN VONCU: G. B\l\i]\, publicist [i povestitorVIRGIL MIHAIU: Cosmopolitism jazzistic pe t\râm sibian

RODICA BINDER despre Premiul Interna]ional de Literatur\ primit de Mircea C\rt\rescu `n Germania

Interviu cu scriitorul ceh Martin Vopenka de Ana Chiri]oiu

Norman Manea – Premiul Na]ional

MICHEL HOUELLEBECQ

[i

BERNARD PIVOT

Interviurile „României literare“

Premiile USR pe anul 2011

>

România lliterar\ ®Revist\ eeditat\ dde

Uniunea SScriitorilor ddin RRomânia [i Funda]ia RRomânia lliterar\

Redac]ia: NICOLAE MMANOLESCU – directorGABRIEL CCHIFU – ddirector eexecutiv IONELA SSTANCIU – ssecretar ggeneral dde rredac]ieMARINA CCONSTANTINESCU – rredactorSORIN LLAVRIC – rredactorANA CCHIRI}OIU – rredactorCOSMIN CCIOTLO{ – rredactor aasociatANGELO MMITCHIEVICI – rredactor aasociat

Corectur\: SIMONA GALA}CHI (pag. 22, 33, 44, 55, 66, 77, 88, 99, 110, 111, 112, 113), NINA PPRUTEANU (pag. 11, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 220, 221, 222, 223, 224).

Concep]ia ggrafic\: MIHAELA ßßCHIOPU(varia]iuni ppe ttema „altfel dde ccas\““ )Fotoreporter: ION CCUCUTehnoredactare ccomputerizat\: IONELA SSTANCIU GEORGE MMAXIMILIAN IIONESCU Prelucrare iimagine: VALENTINA VVL|DANCoresponden]i `̀n sstr\in\tate: RODICA BBINDER(Germania), GABRIELA MMELINESCU (Suedia),LIBUŠE VVALENTOVÁ (Cehia)

Funda]ia România lliterar\, CCalea VVictoriei133, ssector 11, ccod 0010071, BBucure[ti.Director aadministrativ: VALENTINA VVL|DANSecretariat: SOFIA VVL|DAN, GHEORGHE VVL|DANCont `̀n llei: BBRD-GGSG AAgen]ia {{incai,RO91BRDE441SV59488894410. CCont `̀n vvalut\:BRD-GGSG AAgen]ia {{incaiRO87BRDE441SV59488974410 ((USD),RO37BRDE441SV59489004410 ((EUR)

Conform pprevederilor SStatutului, UUniuneaScriitorilor ddin RRomânia nnu eeste rresponsabil\pentru ppolitica eeditorial\ aa ppublica]iei [[i nnicipentru ccon]inutul mmaterialelor ppublicate.

România lliterar\ este mmembr\ aa AAsocia]ieiRevistelor, IImprimeriilor [[i EEditurilor LLiterare(A.R.I.E.L.), aasocia]ie ccu sstatut jjuridic, rrecunoscut\

de cc\tre MMinisterul CCulturii [[i PPatrimoniului NNa]ional.

ISSN 11220-66318

Din ddecembrie 22010, rrevista Românialiterar\ apare ccu ssprijinul ffinanciaral MMinisterului CCulturii [[i PPatrimoniu-lui NNa]ional.

e-mmail: [email protected]; [email protected];

http://www.romlit.ro; tel.: 021-2212.79.86; ffax: 0021-2212.79.81

Imprimat lla FED PPRINT

Pentru rubrica Po[ta redac]iei, textele vor fi trimise pe adresa: [email protected]

Premiile Romââniei llitterare,

de ddebut [[i „„Cartea aanului”, ssunt

accordate ccu ssprijinul

FFunda]iei AAnonimul

2................................................................................................................................................................................................................................................ România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012

Editorial de Nicolae Manolescu – p. 3

Po]i înv\]a s\ scrii literatur\?

Ioan Holban – p. 3

Sufletul m\run]it pe un toc\tor

Premiile USR pentru anul 2011 – p. 4

Contrafort de Mircea Mih\ie[ – p. 5

Seara târziu, dup\ spectacol

Iulia Iarca: Cartea de proz\ –

p. 6

Poveste glossy

Irina Petra[: Cartea de poezi

e – p. 6

„Golul de-plin” al frigului

Cronica literar\ de Cosmin Ciotlo[ – p. 7

Pe vremea când nu m\ gândeam la moarte

Poeme de Ruxandra Cesereanu – p. 8

Cronica ideilor de Sorin Lavr

ic – p. 9

M\nu[a întoars\ pe dos

Dora Pavel – pp. 10-11

Las\ vulpea s\ fug\ azi

Interviurile Rl: – pp. 12-13

Michel Houellebecq: Cred c\ ches

tia cea mai comercial\

într-o carte sînt pasajele amuzante

Bernard Pivot: Nu fac distinc]i

i între literatura înalt\ [i cea

popular\

Comentarii critice de Marius Mihe] – p. 14

Literatura loser -ilor

Cronica edi]iilor de R\zvan Voncu –

p. 15

George B\l\i]\, publicist [i p

ovestitor

P\catele limbii de Rodica Zafiu – p. 16

„rag\m nu...“

Po[ta redac]iei de Horia Gârb

ea – p. 16

„Eu, un ve[nic ratat“

Tropice sur`z\toare de Mihai Zamfir – p. 17

}ara lui Pelé (I)

Lecturi libere de Gabriel Dim

isianu – p. 17

Înapoi la Caragiale!

Cronica dramatic\ de Marina Constantinescu

Portret al artistului la maturitate– p. 18

Cronica filmului de Angelo Mitchievici

Oameni [i câini – p. 19

Virgil MihaiuCosmopolitism jazzistic pe t\

râm sibian – p. 20

Coresponden]\ din Germania de Rodica

Binder– p. 21

Mircea C\rt\rescu – Premiul Interna]ion

al de Literatur\

Ana Chiri]oiu, Helliana Iancules

cu – p. 22

Martin Vopěnka: „România a fost important\ pe

drumul inspira]iei mele“

Meridiane – p. 23

actualitateaeditorial de nicolae manolescu

Po]i înv\]a s\ scrii literatur\?

Sufletul m\run]it pe un toc\tor

ioan holban

Prima dat\ când amauzit expresiacreative writing,a fost când am citit,în leg\tur\ cuManuel Estrada,autorul Radiogra-

fiei pampei, o carte din anii1970 despre Argentina,c\ imensul succes al c\r]iil-a scutit de a mai scrie oalta [i l-a determinat s\accepte o catedr\ universitar\[i un curs practic a c\ruititulatur\ m-a uimit: „Cumse scrie poezia“.

Cartea nu avea nici o leg\tur\cu poezia. Lipsa, apoi, a semnuluide întrebare ar\ta, dup\ toateprobabilit\]ile, c\ Estrada urmas\ le explice studen]ilor cum potdeveni poe]i. Nu-mi trecuse niciodat\înainte prin cap c\ po]i fi înv\]ats\ scrii versuri. Mai târziu am aflatc\ exist\ astfel de cursuri înnumeroase universit\]i americane[i de prin alte ]\ri. Cu asta se ocup\,de exemplu, un personaj dintr-unroman al lui Philip Roth, care pred\un astfel de curs practic la seralunor b\rba]i [i femei în toat\ firea,cu meserii diferite, famili[ti saucelibatari, atra[i, s-ar zice, de ideeade a deveni scriitori. Dup\ 1989,au ap\rut [i la noi cursuri de creativewriting. Un num\r recent din revistaclujean\ „Steaua” con]ine o prezentarea unui asemenea curs ]inut de opoet\ [i eseist\. Desigur, întretimp, informa]ia mea pe temacu pricina s-a îmbog\]it substan]ial.Uimirea nu m-a p\r\sit totu[i.

Principalul motiv este c\ nucred c\ po]i înv\]a s\ scrii literatur\.Po]i înv\]a multe lucruri despreliteratur\ [i, îndeosebi, cum s-ocite[ti. Dar nu cum s-o scrii. Pentruasta trebuie s\ ai talent. Nu ajunges\ vrei s\ devii scriitor, precumstuden]ii personajului lui Roth.Talentul poate fi, desigur, cultivat,o instruc]ie sistematic\ îl ajut\ s\se dezvolte, s\ se rafineze, dar,în nici un caz, nu-i poate ]ine locul.În plus, talentul nu se poate simula.{i, în definitiv, nici meseria, chiardac\ ea se [i înva]\, într-o oarecarem\sur\.

Lucrurile sunt mai simple decâtpar: scriitorul bun are totdeaunaceva de spus [i descoper\ instinctivcum trebuie s-o fac\. Contribu]iaprofesorului de creative writingîi poate, cel mult, atrage aten]iaasupra gre[elilor pe care, în practicascrisului literar, le fac, atât al]ii,cât [i el însu[i. E paradoxal, daradev\rat: ceea ce creative writing

te poate înv\]a este, mai ales, cums\ cite[ti, nu cum s\ scrii.

În ce m\ prive[te, a[ orientaînv\]\tura c\tre cititul corect alliteraturii, evitând preten]ia dea-i înv\]a pe doritori cum s\ scrieliteratur\. Pe lâng\ argumentelede mai sus, mai am unul de ordin,a[a-zicând, moral: creative writingpoate constitui o surs\ de iluzii,care, la rândul lor, conduc aproapeinevitabil la frustr\ri [i, înc\ [imai grav, la veleitarism agresiv.

Am oarecare experien]\ înmaterie de înv\]are a citituluiliteraturii. Am constatat cu ani înurm\, cu ocazia primelor cursuride masterat introduse la noi,cât de pu]in [tiau absolven]ii dela Litere despre exigen]ele uneibune lecturi a romanelor saupoeziilor. Am început prin a-i rugas\ aleag\ un text, care s-a nimerits\ fie o poezie foarte cunoscut\ alui Eminescu, [i s\ propun\ opera]iilenecesare pentru în]elegerea [ianaliza textului, ca [i ordinealor de prioritate. Am primitnumeroase propuneri, care maide care mai sofisticat\: s\ descifr\msimbolistica sau s\ determin\mmotivele de ordin personal-umancare l-au f\cut pe Eminescu s\scrie versurile cu pricina. Li s-ap\rut c\-i ironizez când le-amsugerat c\ prima opera]ie este,în toate cazurile, citirea atent\ apoeziei, oricât de bine cunoscut\ar fi. S-au sim]it batjocori]i de-adreptul când am numit a douaopera]ie: citirea atent\ a poeziei.{i când le-am cerut s-o reciteasc\.Când i-am invitat s\ spun\ ce v\dei cu ochiul liber în poezie (m\refeream la faptul c\ poezia respectaprozodia, c\ ritmul era iambic, c\versurile aveau rim\ [i erau grupateîn strofe de câte patru [i a[amai departe), nici unul nu s-adovedit în stare s\ remarce oparticularitate, vizibil\ cu ochiulliber, extrem de rar\ în poezialiric\ de factur\ tradi]ional\ [ianume ghilimelele, adic\, prezen]aa dou\ voci. Nemul]umi]i de ceeace considerau o abordare simplist\,m-au reclamat decanului c\ lesubapreciez inteligen]a. Câ]ivami-au spus dup\ un timp, cândne-am reîntâlnit întâmpl\tor, c\lec]ia mea ar fi fost la locul ei înprimul semestru de facultate.Aveau dreptate. {i eu a[ fi planifi-cat-o la începutul studiilor deliteratur\. Cu precizarea c\ a[ ficonsacrat un num\r de ore, înainteaînv\]\rii cititului literaturii, dezv\]\riide anumite rele deprinderi de lec-tur\, pe care le între]ine [coala.

România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012....................................................................................................................................................................................................................................................3

Într-o m\rturisire de pe coperta apatra a celei mai recente c\r]i depoezie, La pierderea speran]ei (Casade Pariuri Literare, 2012), NicolaePrelipceanu ne îndeamn\ s\ nuc\ut\m aici vreo structur\ derezisten]\, f\r\ a-[i refuza, îns\, „o

aparen]\ de unitate“ care vine „dinconstan]a obsesiilor mele [i a celorce-mi trec prin cap, fie [i întîmpl\tor“.

Asta în viziunea (auto)critic\ a poetului– un alt fel de captatio benevolentiae –,pentru c\, iat\, trecînd repede în imaginaruls\u, vom g\si toate semnele coeren]ei tematice[i ale unei ferme structuri de adîncime. Maiîntîi, sursa poeziei. Ioanid Romanescu, înultima sa carte, Noul Adam, tip\rit\ în urm\cu aproape dou\zeci de ani, imagina poetulca pe un „mecanism” al cerului, spunerea safiind „sfînt\”, cuvintele venindu-i dintr-omemorie cosmic\ a tot ceea ce s-a rostit aici,jos, la suprafa]a lutului arghezian; numaiDumnezeu – spunea Ioanid Romanescu –poate s\-l foloseasc\ pe poetul care dicteaz\ceea ce i se dicteaz\ din memoria de sus. Nualtceva crede „subsemnatul Prelipceanu V.Neculai” care declar\ pe propria r\spundere„c\ tot ce am scris îmi apar]ine numai în parte[i atunci cînd/ v\ vine s\ c\sca]i/ la auzul/vederea cuvintelor mele/ c\ toate cele carev\ intereseaz\ s-au scurs de undeva dinnecunoscut/ c\ în locul meu a scris altcineva/îmbr\cat în pielea mea cu mîna mea dreapt\m\nu[\ a lui dreapt\/ stînga mea m\nu[a luistîng\/ inima mea toc pentru inima lui/ ochiimei transplant de la el integral cu cele optsute de mii de fire invizibile” (iar \la de acumcîteva luni). Mai mult înc\, într-un poemprecum dumnezeu, scrieri alese, se indic\aceea[i surs\ divin\ a versurilor: „cel de susare multe poeme/ probabil stive întregi/ nule ]ine pentru el/ nu are ce face cu ele”.

Dac\ în]elesurile acestei teme ar fi r\masaici, ecua]ia liric\ din la pierderea speran]eiar fi fost prea simpl\, aproape banal\; de[ipare a transcrie, ca în imaginea derizorie a„poetului automat”, ceea ce i se distribuiecu generozitate de sus sau ceea ce îi treceprin cap, fie [i din întîmplare, cum sespune în amintita scurt\ ochire critic\ asuprac\r]ii, poezia lui Nicolae Prelipceanu ]inte[te,în fapt, departe la marginea vizibilului,spre „aceast\ îndep\rtare”, în departele undevorbe[te altcineva. Astfel se structureaz\prima metafor\ obsedant\ a liricii lui NicolaePrelipceanu, prezen]a cel mai adesea nelini[titoare,agresiv\, a Celuilalt, du[man, dar [i camarad,co-autorul poemelor din la pierderea speran]ei;autorul dispare „în propria vreme”, pentruca poezia s\ se scrie în timpul co-autorului,al lui altcineva, primul î[i pierde speran]a,Cel\lalt o reg\se[te, poetului – „mumia vie”– r\mînîndu-i [ansa de a fi solidar cu altcinevapentru a fi „ferici]i în afara vremii noastreveninoase”. Tema alterit\]ii structureaz\cartea lui Nicolae Prelipceanu, aproape fiecarepoem adunîndu-se în jurul figurilor celor maidiverse care marcheaz\ prezen]a st\ruitoare

în absen]\ a Ce-luilalt; cel dinoglind\ sau dinspatele ei („înspatele oglinziie chipul meu alt\u al ei al t\u almeu/ al ei”),umbra dezosat\,drume]ul, trec\-torul, semenul,„acest ins dez-gust\tor care-miseam\n\”, îna-inta[ul, „prietenulmeu marinar”,poemul însu[i ca

un „frate de sînge”, un „altul de la suceava”,nimeni, dublul – „m\ uitam mirat în oglind\/[i deodat\ mi-am dat seama c\-l rad pe altul[i m-am [i întrebat/ atunci pe loc/ de ce-l radeu pe acest str\in îmb\trînit/ cu care nuam nici o leg\tur\ vizibil\”, se scrie însubstituirea (sau pe cine rad eu diminea]a [icine m\ rade) – acestea sînt ipostazele celemai frecvente ale Celuilalt, prezen]a (înabsen]\) care amuz\ [i nelini[te[te, relaxeaz\[i sperie. Cartea se construie[te în focaruldintre dou\ oglinzi paralele: primul [i ultimulpoem al c\r]ii, l.p.s. [i iar \la de acum cîtevaluni, prima [i a doua „poveste”, pe-afar\unde e fiin]a care se gînde[te s\ scrie „untext de renun]are”, care se aga]\ de tot felulde referen]i, de vremea sa, parc\ pentru aopri evolu]ia/involu]ia.

Are dreptate poetul care î[i „critic\” propriacarte; la pierderea speran]ei nu e, neap\rat,„o carte trist\ [i demobilizatoare”, dar î]i vines\-l întrebi, chiar în logica subtextelor sale,ce-i cu pesimismul \sta, tovar\[e poet? Înfond, la pierderea speran]ei e o carte adev\rat\,ca via]a îns\[i, vesel\ [i trist\, tr\it\/scris\într-o lume peste care „a trecut cu pa[i glorio[iminciuna” [i care a pierit, pe t\cute, „an cuan [i deceniu cu deceniu”, în peisajul dezolantal str\zilor goale pe unde „nu mai treceanimeni” într-o noapte de ianuarie, la [coalaunde tinerii îi înva]\ pe cei b\trîni desprememorie [i amintire, în dimine]i stinse„din na[tere” [i pe dealuri cu „o iarb\ putred\din prima ei clip\ de via]\”, cu povesteamuntelui de ghea]\ care a zdrobit Titanic-ul[i, apoi, a navigat, cum se descrie în titanicfals, „chiar în largul portului constan]a dinromânia”, la Ecuator, pe lîng\ „insulelegalapagos”, l\sîndu-se privit „cu mirare” debroa[tele ]estoase, pe Nistru, la izvoareleNilului, „pe undeva pe la moscova”, în sfîr[it,în iadul de lîng\ noi, pe cele mai înalte culmiale extazului, fiecare exclamînd, cu fireasc\mîndrie, „what a wonderful world” pentruc\ sîntem, iat\, pe locul întîi pe lumea cealalt\:„iarna î[i ia cortegiul ei de mor]i/ oameni [icîini p\s\rele pisici grauri [i porumbei/vine prim\vara cu floricele [i p\s\rele/ pleac\[i ea cu cortegiul ei specific/ [i vara [i toamnala fel/ cresc recoltele/ cre[te pib-ul mor]ii/suntem pe cele mai înalte culmi/ locul întîipe lumea cealalt\” (locul întîi pe lumea cealalt\).

((ccoontinuuaree `̀n ppagina 1111)

4................................................................................................................................................................................................................................................ România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012

CALENDAR17.06.1888 - s-a n\scut Victor Papilian(m. 1956) 17.06.1888 - s-a n\scut I. E. Torou]iu(m. 1953) 17.06.1913 - s-a n\scut PetronelaNego[anu (m. 2001) 17.06.1927 - s-a n\scut Sütö András(m. 2006) 17.06.1934 - s-a n\scut ValeriuBucuroiu (m. 1980) 17.06.1960 - s-a n\scut C\t\linMihuleac 17.06.1962 - s-a n\scut Sorin Gârjan17.06.1975 - s-a n\scut Lucian DanTeodorovici

18.06.1886 - s-a n\scut Dinu Nicodin(m. 1948) 18.06.1909 - s-a n\scut LenaConstante (m. 2005) 18.06.1914 - s-a n\scut Al. Raicu (m. 1991) 18.06.1917 - aa mmurit TTitu MMaiorescu(n. 11840)

18.06.1921 - s-a n\scut Ion Lungu (m. 2001) 18.06.1937 - s-a n\scut Bárány Ildikó 18.06.1948 - s-a n\scut Adrian Fr\]il\ 18.06.1948 - s-a n\scut Ion Zuba[cu(m. 2011) 18.06.1960 - s-a n\scut Vlad Zografi18.06.1978 - a murit Corneliu Popel(n. 1950) 18.06.2008 - a murit Nae Antonescu(n. 1921)

19.06.1899 - s-a n\scut G. C\linescu(m. 1965) 19.06.1925 - s-a n\scut Vitalie Cliuc19.06.1947 - s-a n\scut VasileSevastre Ghican 19.06.1953 - s-a n\scut VasilianDobo[ 19.06.1957 - s-a n\scut AngelaFurtun\

20.06.1891 - a murit MihailKog\lniceanu (n. 1817) 20.06.1913 - s-a n\scut Aurel Baranga(m. 1979) 20.06.1919 - a murit Petre P. Carp (n. 1837) 20.06.1925 - s-a n\scut CsávössyGyorgy 20.06.1938 - s-a n\scut Mihai Merticaru 20.06.1942 - s-a n\scut Geo Vasile20.06.1954 - s-a n\scut Daniel Pi[cu20.06.1995 - a murit Emil Cioran (n. 1911)

21.06.1888 - s-a n\scut Horia Furtun\(m. 1952) 21.06.1921 - s-a n\scut Eugen B.Marian (m. 2012) 21.06.1936 - s-a n\scut Sergiu PavelDan 21.06.1942 - s-a n\scut LucianTeodosiu 21.06.1946 - s-a n\scut Galina Furdui 21.06.1988 - a murit George Iva[cu (n. 1911)

eseu

Miercuri, 5 iunie, aavut loc, la SalaOglinzilor, cere-monia de decernarea Premiilor USRpentru anul 2011.Evenimentul s-a

deschis cu un recital de piansus]inut de tîn\rul IulianOchescu. Dup\ ce pre[edinteleUSR, Nicolae Manolescu, adeschis ceremonia, a luat cu-vântul pre[edintele juriuluide nominaliz\ri, Mircea A. Dia-conu, care a vorbit despredatoria unui juriu de-a fi onest[i de a se pune în slujba literaturii,de-a nominaliza c\r]i reprezen-tative.

„Premiile sînt un omagiu adusliteraturii”, a mai punctat el, de[ila ceremonii de acest fel paremai valabil\ reciproca. Diaconu acontinuat: un juriu poate gre[e[te,dar via]a nu gre[e[te. {i niciposteritatea nu gre[e[te. Din juriulde nominaliz\ri au mai f\cut parteLucian Alexiu, Iulian Boldea,Dan Mircea Cipariu [i Sanda Cordo[.În continuare a luat cuvântulDan Cristea, pre[edintele juriuluide premiere, oferind la rândul s\uasigur\ri de onestitate [i amintindde vremurile dinainte de ’89, cândlui Norman Manea i s-a retraspremiul acordat înainte, din cauz\c\ între timp autorul p\r\siseRomânia. „Trebuie s\ ne amintimde acele vremuri ca s\ ne d\mseama c\ tr\im în libertate”, a maispus Dan Cristea. Din juriul depremiere au mai f\cut parte PaulAretzu, Gabriel Co[oveanu, NicolaeOprea [i Vasile Spiridon.

Premiul ppentru ddebut a fostanun]at de Gelu Ionescu [i deCosmin Ciotlo[. Premiul le-a revenit,ex aequo, universitarei craioveneGabriela GGheorghi[or, pentruvolumul Mircea Horia Simionescu.Dezvr\jirea [i feti[izarea literaturii,ap\rut la Muzeul Literaturii Române,[i lui Alex GGoldi[, pentru multi-premiatul Critica în tran[ee, publicatla Cartea Româneasc\. Mai fuseser\nominaliza]i la aceast\ categorieBianca Bur]a-Cernat, cu Fotografiede grup cu scriitoare uitate, CarteaRomâneasc\, Adina Dini]oiu, cuProza lui Mircea Nedelciu, TracusArte, Andrei Dósa, Când va veniceea ce este des\vâr[it, TracusArte, Daniela Matei, cu Ma[ina deîntors timpul, Editura Art, [i Aura}eudan, Coji de nuci verzi subunghii, Limes.

Premiul ppentru lliteratur\ îînlimbile mminorit\]ilor nna]ionale aavut doar dou\ nominaliz\ri, f\cutede Comitetul pentru Minorit\]i alUSR: Király László, A kövadászokklubja, [i Egyed EEmese, Briszéisz,ambele ap\rute la Erdélyi HíradóKiadó. Premiul a fost anun]at de

poetul clujean Karácsony Zsolt [ia fost primit de romanul din urm\,Briszéisz. Ar fi o ini]iativ\ binevenit\ca editurile s\ publice în române[tem\car c\r]ile premiate din limbileminorit\]ilor, altfel, conlocuireae oarecum stranie când majoritateanu [tie nici m\car s\ pronun]e titlulc\r]ii premiate, nemaivorbind de-a avea habar despre ce se scrie, înalt\ limb\, în propria ]ar\.

Premiul ppentru ttraduceri a fostdecernat de Denisa Com\nescu,directoarea Editurii HumanitasFiction, [i a fost primit de DinuFl\mând pentru Opera poetic\ alui Fernando Pessoa, EdituraHumanitas Fiction. Celelalte tra-duceri nominalizate au fost: LeoButnaru, Avangarda rus\, Cheiron,Livia Cotorcea, F. M. Dostoievski,Adolescentul, Polirom, Violeta Popa,George Volceanov, Horia Gârbea,W. Shakespeare, Opere, IV, Paralela45, [i Alexandru Al. {ahighian,Herta Müller, Mereu aceea[i nea[i mereu acela[i neic\, HumanitasFiction. „Provin dintr-o genera]iecare s-a instruit prin traduceri”,a declarat câ[tig\torul, explicândapari]ia, în plin comunism, atraducerilor din Kafka, Faulknersau Pavese prin func]ionareadefectuoas\ a „cenzurii lene[e”.„Prin traduceri se poate realizaadev\rata integrare în Europa [iîn marea cultur\ de care am fostmult\ vreme desp\r]i]i”, a mai spusDinu Fl\mând.

Premiul FFunda]iei AAndrei BBanta[,acordat de juriul USR cu sprijinulfinanciar al Funda]iei Andrei Banta[,[i anun]at de Mircea Mih\ie[, arevenit volumului Opere IV deShakespeare, în noua traduceresemnat\ de Violeta PPopa, GGeorgeVolceanov [i Horia GGârbea.

Premiul ppentru ddramaturgie afost anun]at de Nicolae Prelipceanu[i primit de Gellu DDorian, pentruvolumul Confort Freud, ap\rut laTimpul. N. Prelipceanu a ]inut s\precizeze c\ unul dintre volumelenominalizate nu era de teatru, cide critic\ a teatrului. Celelaltevolume nominalizate au fost: GeorgeBanu, Reformele teatrului în secolulreînnoirii, Nemira, [i Vlad Zografi,Toate min]ile tale, Humanitas.

Premiul ppentru ccritic\, anun]atde câ[tig\torul edi]iei precedente,Livius Ciocârlie, i-a revenit lui MihaiZamfir, pentru volumul Scurt\istorie. Panorama alternativ\ aliteraturii române, Cartea Româneasc\.Câ[tig\torul a ]inut s\ precizezec\ e prima dat\ când prime[teun premiu USR, „deci poate ficonsiderat un premiu de debut. Nutrebuie s\ ne pierdem speran]a.Dac\ mînca]i ce trebuie, tr\i]i bine,atinge]i o anumit\ vîrst\, premiilevor veni singure”. Celelalte nomi-naliz\ri: Corin Braga, Psihobiografii,Polirom, Constantina Raveca Buleu,

Paradigma puterii în secolul al XIX-lea, Ideea European\, Nicolae Mecu,George C\linescu fa]\ cu totalitarismul,Dacia XXI, Angelo Mitchievici, De-caden]\ [i decadentism, Curtea Veche.

La categoria „Premii sspeciale”,nominaliz\rile au fost una [i una:Mircea C\rt\rescu, Zen, Humanitas,Bogdan Ghiu, Contracriza, CarteaRomâneasc\, Gheorghe Mocu]a,Cea mai bun\ dintre lumi, TracusArte, Ioana Pârvulescu, Lumea caziar, Humanitas, Eugen Simion,Andrei Grigor, Cronologia vie]iiliterare române[ti, vol. IV-VII,Muzeul Literaturii Române, CassianMaria Spiridon, Despre barbari sauInvazia omului plat, Litera, [i DoinaUricariu, Scara leilor, Polirom.Volumul câ[tig\tor a fost anun]atde Varujan Vosganian [i i-a revenitlui Cassian MMaria SSpiridon.

În ce prive[te Premiul ppentrupoezie, juriul a avut de ales dintreGabriel Chifu, Însemn\ri din ]inutulmisterios, Cartea Româneasc\,Nichita Danilov, Imagini de pestrada Kanta, Tracus Arte, {tefanManasia, Motociclete de lemn,Charmides, Ion Pop, În fa]a m\rii,Limes [i Ioan Es. Pop, Unelte dedormit, Cartea Româneasc\. Premiul,anun]at de Ana Blandiana, i-arevenit lui Gabriel CChifu, care arecitat un poem din volumul câ[tig\tor.

Premiul ppentru pproz\, anun]atde Ion Vianu, câ[tig\torul edi]ieiprecedente, i-a revenit lui AlexandruVlad, pentru romanul Ploile amare,ap\rut la Editura Charmides. Re-marcând c\ în 1980 a primit Premiulpentru Debut al aceleia[i institu]ii,Alexandru Vlad, vizibil emo]ionat,a declarat c\ de-acum se poate l\sade scris. Numeroase voci din sal\l-au conjurat îns\ s\ n-o fac\. Celelaltevolume nominalizate: Nicolae Breban,Singura cale, Contemporanul, MagdaCârneci, FEM, Cartea Româneasc\,Emilian Galaicu– P\un, }esutviu, 10 x 10, Cartier, Marta Petreu,Acas\, pe Câmpia Armaghedonului,Polirom, Octavian Soviany, Via]alui Kostas Venetis, Cartea Româneasc\,Lucian Dan Teodorovici, MateiBrunul, Polirom.

Premiul nna]ional ppentru lliteratur\,anun]at de Gabriel Dimisianu, i-arevenit lui Norman MManea, caren-a putut fi contactat în intervalulscurt dintre deliberarea juriului [iceremonie. Prezidiul s-a ar\tatoptimist c\ scriitorul, rezident deaproape dou\ decenii în SUA, vaprimi acest premiu.

Actuala edi]ie a PremiilorUSR a fost sus]inut\ financiar deMinisterul Culturii [i PatrimoniulNa]ional [i de Prim\ria Sectorului2 Bucure[ti. La finalul ceremoniei,pre[edintele USR s-a ar\tat optimistc\, în ciuda vremurilor grele princare trece Uniunea, va exista [i oedi]ie viitoare, sub auspicii maibune. (Red.)

Premiile USR pentru anul 2011

Din experien]a mea limitat\în domeniul muzicii, amconstatat c\ dirijorii,instrumenti[tii [i adeseorichiar cânt\re]ii au o re-marcabil\ abilitate dea-[i exprima gândurile

privitoare la art\. Dintre toatecategoriile de arti[ti, ei îmi par ceimai dispu[i la medita]ie, filozofare[i comunicare intelectual\.

Una din influen]ele decisive asupramea a avut-o profesorul meu de muzic\,dl. Hugo Hauptmann, un om extrem decultivat, de-o mare sensibilitate [i de-unrafinament înn\scut. Îi datorez multpentru felul în care, la vârste aleiresponsabilit\]ii, precum copil\ria [iadolescen]a, a [tiut s\ ne conduc\ prinlabirintul fermecat al muzicii clasice.Dac\ e adev\rat ceea ce-mi spun uniiprieteni, flatându-m\ [i exagerând, c\în scrisul meu exist\ o vag\ und\ demelodicitate (eu cred c\ exist\ doarmunc\ [i transpira]ie!), acest lucru i sedatoreaz\ profesorului meu. Audi]iilerepetate ale unor piese, explicarea tehnicii[i strategiei din spatele partiturilor,încercarea de a pune în eviden]\ inten]iilecompozitorului [i ale interpretului aufost lec]ii de hermeneutic\ înr\d\cinateîn mintea mea.

Repet: cunosc pu]in\ lume în spa]iulmuzicii, am arareori prilejul s\ portdiscu]ii cu aceast\ specie de arti[ti. Îns\de fiecare dat\ când îi întâlnesc, îi privesc[i-i ascult fascinat. În adâncimi – rostesco banalitate – artele comunic\ între ele.E suficient s\ cite[ti Na[terea tragedieia lui Nietzsche pentru a g\si r\spunsurila dilemele [i pseudo-dilemele care-lmacin\ pe „comparatistul” amator n\ucitde dorin]a de limpezime. Cred c\ artainterpretativ\ muzical\ seam\n\ cel maimult cu formula în care m-am exersateu însumi mult\ vreme – critica literar\.A interpreta un text muzical e un actsimilar analizei critice: stabile[ti pun]ide leg\tur\ între punctul A al crea]iei [ipunctul B al deslu[irii sensurilor. Dirijorul,instrumentistul [i cânt\re]ul, asemeneacriticului literar, r\spund uneia dincerin]ele stabilite de Nietzsche în ultimaparte a Considera]iilor inactuale, dedicat\lui Wagner: „Pentru ca un eveniment s\aib\ m\re]ie, trebuie s\ se întruneasc\dou\ condi]ii: sim]ul m\re]iei la ceice-l s\vâr[esc [i sim]ul m\re]iei lacontemporanii s\i.”

Cu alte cuvinte, nu exist\ crea]ieartistic\ absolut\, dac\ nu exist\ receptoripe m\sur\. Acest lucru nu se aplic\ doarstrictei actualit\]i, ci [i celor care, având„sim]ul m\re]iei”, indiferent de epoc\,sunt capabili s\ perpetueze miracolul.Nietzsche a intuit aceast\ situa]ie [i a

descris-o în termeni categorici: „...cores-ponden]a dintre fapt\ [i receptarea eieste luat\ în calcul [i vizat\ întotdeaunacând se ac]ioneaz\, atât în cadrul celormai mici, cât [i al celor mai mari evenimente;iar cel ce vrea s\ dea trebuie s\ ia seamas\ g\seasc\ primitori pe m\sura daruluis\u. Tocmai de aceea, nici fapta izolat\a unui om, chiar mare, nu are m\re]iedac\ este scurt\, [tears\ [i steril\; c\ciîn clipa în care el a s\vâr[it-o trebuies\-i fi lipsit, în orice caz, convingereaprofund\ c\ ea era necesar\ exact atunci:el nu ]intise destul de precis, nu cunoscuse[i nu alesese destul de bine momentul:îl dominase întâmplarea, pe când a fimare [i a avea sim]ul necesit\]ii suntdou\ lucruri strâns legate” (trad. SimionD\nil\).

Mi-am reamintit toate acestea în timpce parcurgeam interviul – semnalat [iîn articolul meu anterior, O sear\ la oper\– luat de Marie d’Origny marelui tenorJonas Kaufmann. N\scut în 1969, elapar]ine unei extraordinare genera]ii decânt\re]i de oper\ care domin\, de vreozece ani, scenele lumii. E unul din ceicare, al\turi de Anna Netrebko, RolandoVillazón, Elīna Garanča, DorotheaRöschmann, Juan Diego Flóres, AngelaGheorghiu, Roberto Alagna, Ildebrandrod’Arcangelo [i mul]i al]ii au adus opereio grandoare [i str\lucire f\r\ precedent.Rivalizând în popularitate [i succes cuvedetele muzicii pop, ei se [i comport\asemeni confra]ilor obi[nui]i s\ cânte înfa]a a zeci sau sute de mii de oameni.Paradoxul face c\ opera, pe m\sur\ ce(re)devine tot mai popular\, î[i dezv\luieenormele resurse de seduc]ie, profunzime[i complexitate.

Voci sublime au existat întotdeaunaîn lumea „teatrului liric”. Unul dinhandicapurile majore – [i o cauz\ amarginaliz\rii spectacolelor – îl constituiecontrastul dintre voce, melodie [i text,pe de o parte, [i cel care transmite mesajul,pe de alta. Expus (ba chiar supraexpus)la mont\ri recente, am ajuns s\ nu

mai pot privi operele interpretate demae[trii apar]inând genera]iilor anterioare.N-am v\zut-o în suficiente roluri pe MariaCallas (iar când am v\zut-o, calitateaînregistr\rilor era proast\), încât s-ocompar cu urma[ele ei de azi. În schimb,interpre]i pe care-i divinizam (de la TitoSchipa, la Franco Corelli, Giuseppe diStefano, Mario Lanza, Placido Domingoori Luciano Pavarotti) îmi par, ca prezen]escenice, privi]i acum, simple caricaturi.

Probabil voi sup\ra pe mul]i, darmarea, deprimanta dezam\gire o reprezint\pentru mine Pavarotti. Nu vocea, desigur,ci incapacitatea lui [ocant\ de a interpreta.Impasibil ca o stânc\, cu o fa]\ opac\,pare, indiferent de rol, c\ aspir\ s\-lîntreac\ în imobilism [i deta[are plictisit\pe Buster Keaton. Am f\cut gre[eala s\v\d, consecutiv, montarea din 1981, dela Metropolitan Opera, a Elixirului dragostei,cu Pavarotti [i Judith Blegen, [i ceadin 2005, de la Wiener Staatsoper, cuRolando Villazón [i Anna Netrebko. Eibine, m-am lecuit pe vecie de comparatism!Dac\ varianta cu Pavarotti din 1981 e,totu[i, pasabil\, reluarea din 1991 (al\turide Kathleen Battle în rolul Adinei) tesperie de-a dreptul. Privi]i-i [i asculta]i-ipe Netrebko [i Villazón [i ve]i în]elegesaltul uluitor din preistoria operei încontemporaneitatea ei cea mai seduc\toare.

Acesta e [i atuul decisiv al genera]ieide cânt\re]i de azi: talentul actoricesc.Apropierea de teatru [i de film e atât demare, încât grani]ele dintre genuri se[terg. Inexpresivitatea scenic\ deprimant\,statismul vechilor cânt\re]i sunt înlocuitede un dinamism excep]ional. Antrena]i(pentru c\, da, e vorba de mult efort fizic,de dobândirea unor tehnici speciale derespira]ie [i multe alte secrete) s\ cânteîn orice pozi]ie, purta]i pe bra]e, cu capulîn jos, f\când tumbe ori s\rind coarda,dezinvol]i [i dezinhiba]i, ei au atinsaproape imposibilul: au redat naturale]eoperei, anulând o parte din artificialitateastructural\ a genului. Dar acest lucrupresupune nu doar talent, ci [i inteligen]\.Vorbind despre o montare recent\,integral\, a lui Don Carlo, Jonas Kaufmanninsista asupra importan]ei motiv\riipsihologice a rolului: „Cu cât cânt maides versiunea în cinci acte, începând cuîntâlnirea dintre Don Carlo [i Elisabettaîn p\durea de la Fontainebleau, cuatât îmi dau seama c\ versiunea lung\e mai bun\ [i mai interesant\: ea ajut\mult la construirea personajului DonCarlo, la definirea lui ca fiin]\ uman\, [inu ca un individ nebun. E importants\ vezi acele momente fericite, s\ urm\re[tiun b\rbat tân\r îndr\gostindu-se, [i totulp\rând atât de p\truns de fericire, iarapoi s\ vezi destinul lovindu-l nemilos.Dac\ nu ai aceste elemente, cortina seridic\ [i vezi personajul suferind pentruc\ e îndr\gostit de propria mam\. {i astacontinu\ pe tot parcursul operei. [...]Incluzând scena de la Fontainebleau,devine limpede ce l-a zdrobit.”

Ca spectatori, ar trebui s\ [tim ce s-aîntâmplat, dar eliminarea primului actne-a privat de informa]ie: tat\l s\u, Filipal II-lea al Spaniei, a decis s\ se însoarecu prin]esa francez\ pe care ini]ial i-odestinase... Ca orice form\ de art\, operapierde prin amputare. {i al\turi de muzic\,pierde [i psihologia!

contrafort de mircea mih\ie[

România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012.................................................................................................................................................................................................................................................5

Seara târziu, dup\ spectacol

actualitatea22.06. 11905 - s-a n\scut NicolaeM\rgineanu (m. 1980) 22.06.1912 - aa mmurit IIon LLucaCaragiale ((n. 11852)

22.06. 11913 - a murit {t. O. Iosif (n. 1875) 22.06.1916 - s-a n\scut Jeni Acterian(m. 1958) 22.06.1930 - s-a n\scut OlteaAlexandru (m. 1991) 22.06.1940 - s-a n\scut ConstantinC\lin 22.06.1943 - s-a n\scut George Banu 22.06.1946 - s-a n\scut Melania Cuc22.06.1947 - s-a n\scut AlexandruSfârlea 22.06.1950 - s-a n\scut Valeria Grosu 22.06.1951 - s-a n\scut BucurDemetrian 22.06.1951 - s-a n\scut {tefan VidaMarinescu 22.06.1952 - s-a n\scut BiancaMarcovici 22.06.1964 - s-a n\scut EmilianGalaicu-P\un 22.06.1974 - s-a n\scut AmeliaSt\nescu 22.06. 11992 - a murit Constantin VirgilGheorghiu (n. 1916)

23.06.1834 - s-a n\scut AlexandruOdobescu (m. 1895) 23.06.1909 - s-a n\scut OvidiuPapadima (m. 1996) 23.06.1913 - a murit Ilarie Chendi (n. 1871) 23.06.1935 - s-a n\scut Horvat S\luc23.06.1943 - s-a n\scut Viola Vancea 23.06.1944 - s-a n\scut Petru Pistol23.06.1954 - s-a n\scut Traian {tef23.06.1957 - s-a n\scut GeorgeLisandru 23.06.1996 - a murit Aurel Chirescu(n. 1911)

24.06.1939 - s-a n\scut Sânziana Pop 24.06.1945 - s-a n\scut ConstantinVoinea Bujor 24.06.1947 - s-a n\scut Dinu FFl\mând

24.06.1950 - s-a n\scut Ivan MiroslavAmbrus 24.06.1973 - a murit Olimpia Radu (n. 1947) 24.06.1987 - a murit VirgilTeodorescu (n. 1909) 24.06.1988 - a murit Mihai Beniuc (n. 1907) 24.06.2008 - a murit AlexandruLungu (n. 1924) 24.06.2009 - a murit Matei C\linescu(n. 1934)

Rubric\ rrealizat\ dde NNiiccoollaaee OOpprreeaa

actualitatea

6.................................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012

Dup\ excelenta cercetareIstoriile periferiei.Mahalaua în romanulromânesc de la G.M.Zamfirescu la RaduAldulescu, GeorgianaSârbu debuteaz\ în proz\.

Romanul Desp\r]iri are un impactasupra cititorului a[a cum papilelegustative percep gustul piersiciidup\ ciocolat\: fad.

Fire[te c\ cele dou\ c\r]i apar]inunor genuri literare diferite, dar calitateaeste punctul în care ele se despartireconciliabil. Nu îmi explic ra]iuneaunui fel de regul\ nenumit\ care seaplic\ celor mai mul]i dintre scriitoriicontemporani: debutul editorial marcheaz\cartea cea mai bun\ a autorului. Exist\excep]ii, destule, din fericire, în carepromisiunea f\cut\ la început esteonorat\ cu asupra de m\sur\. Cazulromanului Desp\r]iri, îns\, urmeaz\regula general\.

Subiectul este interesant, iar carteaare parte de pasaje bune. Cu totulîns\, cartea e sufocat\ de platitudine.A[a cum o cunoa[tem de peste tot, f\r\a fi împachetat\ într-o povestire cuadev\rat vie din punct de vedere literar.Imaginea cu care `ncepe romanul estememorabil\. Oricât am citi [i reciti, c\uta[i r\s-cauta, nu vom mai g\si una m\caregal\ cu aceasta: „Camera începuses\ m\ strâng\. […] Milioane de particulede praf se roteau în lumin\, pluteaucu încetinitorul ca ni[te fulgi de z\pad\într-o ninsoare lini[tit\ care de-abia aînceput. […] Nu eram singur\ însalon. Pe cear[afuri r\v\[ite, mototolite,se leg\nau ritmic corpuri de mumiiînf\[urate în fâ[ii albe, l\sând s\ se vad\marginile unor saltele soioase, cadrilate.M\ dureau to]i mu[chii. Din tavan coboraun p\ianjen pe un fir lung de pânz\ carese desf\[ura progresiv. […] Îl vedeamtot mai aproape, îi distingeam picioarelecare ]eseau neîntrerupt firul. Ajunsesela zece centrimetri de mine. Se opri.Ceva îi f\cu s\ tremure carcasa gheboas\.Deslu[eam un bâzâit agitat. În pânza dedeasupra se prinsese o musc\ [i încercas\ se desprind\ din firele lipicioase.P\ianjenul a sim]it-o. Într-o secund\ eralâng\ ea, croindu-i din picioarele luime[tere un corsaj lipicios [i complicat,exact pe m\sura ei. Apoi se a[ez\într-un col] al pânzei. A[teptând. A[ fivrut s\ m\ mi[c, dar nu puteam. O

mânc\rime sâcâitoare, una dintr-aceeade-]i vine s\-]i rupi pielea. Dar cu ce?!Aveam mâinile petrecute într-o crucestrâmb\ pe abdomen, într-o c\ma[\care se lega la spate. A[ fi vrut s\ lerog pe cele dou\ femei-mumii din patulde lâng\ u[\ s\ m\ dezlege. Simt c\ m\cuprinde din nou somnul.” Identificareapropriului trup cu musca prins\ în pânzade p\ianjen e f\cut\ cu instrumentelecelei mai fine proze. A[ zice chiar cumvade o vag\ inspira]ie c\rt\rescian\.

Povestea romanului e cea a uneifete venite în Bucure[ti la facultate,locuie[te într-o zon\ sordid\ a ora[ului(spa]iu c\ruia îi pip\ie cu preciziepulsa]iile, oamenii, obiceiurile etc.). Nise înf\]i[eaz\ [i discu]iile cu colegelede facultate, care par ni[te gospodinepreocupate mai degraba de re]ete [ipovestiri casnice decât de cursuri. Ochiulcare observ\ discursurile este atentîn a reda autenticitatea acestui tip delimbaj – un melanj între stilul popular,cu moral\ b\trânicioas\, [i cel vulgar-tineresc, marcat de o îndr\zneal\ învarianta ei fundamental incult\. Îns\vocea se contamineaz\ (sau face parte?)de (din) spiritul acestei lumi-mo[tenire,patriarhale, în care femeile se adun\s\ c\ineze – pline de dulcea]a supliciului– asuprirea b\rbatului neîndur\tor [icrud. Pe care îl ur\sc pentru c\ nu îlîn]eleg, dar c\ruia i se supun. Defapt, pilonul central al povestirii îlreprezint\ urmele pe care diver[i b\rba]ile las\ în sensibilitatea naratoarei cândîi ating, meteoric, existen]a [i c\utareapartenerului ideal, care nu mai apareodat\! {i care, atunci când apare, îiumple golul, îi vindec\ depresia [i îiîmpline[te feminitatea prin procreere.Exist\, desigur, taton\ri, indecizii,abandonuri temporare de ambele p\r]i,incidente traumatizante, suferin]anaratoarei consumat\ în salonul despital. Îns\ finalul este cum altfel decâtfericit. Sugerat, în mod ce]os, fericit.În loc de „au tr\it ferici]i pân\ la adâncib\trâne]i”, naratoarea spune: „Panicai se cuib\ri în carne ca un tremurde-abia când închise u[a apartamentuluis\u. {ov\ia. O n\p\di nevoia meschin\de-a se lipi de un trup care s-o protejeze.Se urî pentru asta. Ea singur\ luasehot\rârea de a pleca, dar acum se vedeaincapabil\ s\ [i-o asume. Dac\ s-apripit? […] Î[i lu\ cheile de unde learuncase [i ie[i în diminea]a ca funinginea.”

De la un cap la cel\lalt al romanuluiDesp\r]iri, verosimilitatea este împins\pân\ în sfera banalit\]ii. Cu o expresivitate,desigur, mai piept\nat\, povestea estede factura celor din revistele feminineglossy. Pasajele [i frazele elaborate care,din când în când, împlinesc gustul esteticde-a lungul lecturii nu [tiu dac\ sunt deajuns pentru a salva cartea de la plasareaîn raftul al doilea, din spate, al bibliotecii.

IIuulliiaa IIaarrccaa

Cartea de proz\

Într-o genosanaliz\ la poeziaAurei Christi, re]ineam cadefinitoriu jocul femininelorcu un pinten ambigen, al am-bigenelor bucurându-se defa]a feminin\ sau al mascu-

linelor „alc\tuite” din magm\ fe-minin\: „putere de o]el”, „mun]ide singur\tate”, „lini[te de plumb”,„reziduuri de lumin\”, „parcele defrig”, „clar de pând\”, „r\d\cin\de în]eles”, „vârf de ardere”, „dorde ghea]\”.

Frumuse]ea acestor împerecheri st\în ambiguitatea pe care o introduce prepozi]iade. Ea nume[te apartenen]a, dar înseamn\[i „f\cut din”. Nimic nu mai are [iform\, [i con]inut, ci o form\ împrumutânddrept con]inut un alt lucru. Emblematuturor e „golul deplin” – g\selni]a strecurat\abil de poet\, l\sând-o s\-[i aluneceîn]elesurile. Fiindc\ poate fi citit\ oricând„golul de plin” [i tradus\ prin s\r\ciaexcesului, instabilitatea definitivului,moartea vie]ii.

În Elegii nordice (2002), Aura Christiîmi ap\rea ca o fat\ de hârtie, pentru carecultura e un înlocuitor de existen]\ [i oemblem\. Împotmolit\ în propria [tiin]\,ca specia îns\[i, trudea la în\l]area uneiopere cu o n\ucitoare voin]\ de perfec]iune[i cuprindere la vârsta taton\rilor [i aprobelor. Evolua f\r\ plas\. Înaltul sepropunea singur ca marc\ la o scriitoarecare nu-[i l\sa r\gazul de a se bucura,m\car din când în când, de lucrurile joaseale timpului ei/nostru. Tr\ind la o temperatur\mereu mai înalt\ decât a p\mântenilor derând, o presim]eam chiar amenin]at\, când[i când, s\-[i piard\ „p\mântarea”. Niciazi nu-mi pare s\ fi renun]at la în\l]imilerarefiate. C\r]ile ei, fie c\ e vorba de versuri,de eseuri, de proz\, sunt tot atâtea largi,r\bd\tor înfrigurate, nes\buite [i pedanteexerci]ii de descriere a c\l\toriilor repetate[i halucinate în profunzimile înalte alefiin]ei. Ca la Marta Petreu, se completeaz\cu fiecare nou\ carte o biografie a angoaseifecunde. Autoanaliza e accidentat\, excesiv\,pr\p\stioas\. Infernul de uz personal setranscrie cu privirea a]intit\ aproape hipnoticasupra materiei negre dintre zile: „Nu,puterea neagr\ din sufletul meu / nu este,nu poate fi a mea […] Ea locuie[te absen]acape sine îns\[i, / dându-i un mister negru[i nesfâr[it, / ca o fântân\ / din care niciosuflare / n-a b\ut vreodat\ / [i nici nu vabea”; „Stau [i tremur în miezul for]ei atroce./Mi-e frig. Din ce în ce mai frig”.

O ruptur\ brutal\ în partitura ritmat\a viului aduce accente noi [i o nou\ în]elegerea golului de-plin. Al\turi de Gr\dini austere(2010), Sfera frigului e cartea finitudiniipalpabil-victorioase („s\ te reduci ladisperatul triumf / de a împlini lucrurilepierdute / în tânguirea lor spre fiin]\”).Trimiterile la alte bocete – „vecin\t\]iîmboldind vitala moarte”, „incitând rigoa-rea / celui din urm\ frig” – sunt acumaglutinate, apropriate. Referin]a livresc\nu mai are aproape nicio importan]\, eaî[i pierde sensul înalt, devine partedintr-o urzeal\ a mor]ii generalizate,apocaliptice: „Totul, totul, totul este teribil!/ Zeii se mut\ în florile de câmp”. Goethe,Hölderlin, Nietzsche, Blaga, Bacovia, NichitaSt\nescu, Ion Mure[an sunt martori oarecumanonimiza]i ai frigului. Moartea intravital\(„Nu trece nici o zi / f\r\ s\ m\ gândescla moarte”) nu (mai) ]ine de o abstract\disciplin\ a muritudinii, nu e crepuscular-elegiac\ [i nici „parafin\”, ci ]ine devecin\tatea înfipt\ brutal în viscere asfâr[itului („stau pe marginea disperat\a trupului…”). Nu mai e vorba de exerci]iide finitudine, de simul\ri ale lucidit\]iisub comand\ expresiv\. Degust\torii demoarte afini se retrag acum ca ni[te pietreîn adânc [i alc\tuiesc matca vag ocrotitoareîn care curge apa neagr\, tulbure a spaimeiacute, solitare: „M\ ghemuiesc. M\ sfârtec.În mine m\ înghesui / ̀ n str\vechiul stârval propriului eu”; „Bezna-i deas\. E deas\./{i nimeni nu vine”; „[i tremuri în razamarelui frig; / e[ti viu, [i al\turi nu-i nimeni”.Apele negre se înso]esc cu aerul negru,cu sorii sângero[i, cu p\mântul „adunatdin soarele negru, / din luturi [i ape, /sfintele ape murdare”, în tablouri sumbre,cu past\ îngro[at-expresionist\, ale degrad\riielementelor. {tefania Mincu remarc\ pebun\ dreptate: „Toposurile recurente alepoeziei Aurei Christi în cele dou\ volumesunt, în chip curios pentru cititorul neprevenit,bezna [i c\derea, cu toate derivatele lor;iar aceasta nu ca idei abstracte, ci ca senza]iiontologice adânc resim]ite”. Apartenen]elede ordin livresc din subtext asigur\valabilitatea acestor poeme atroce, debiografie concret\. Datarea unor instrumente[i figuri se atenueaz\ sub autenticitateatr\irii. Poemul ezit\ între frângeri [i sacad\ri,dar are înc\ [i for]a de a se desf\[ura cuvoluptuoas\ avari]ie, sperând s\ existeo noim\ care s\ umple golul. Golul de-plin al sensurilor ultime [i al lipsei de sens:„E cineva… Nu poate s\ nu fie cineva /care îndeamn\ fulgii s\ cad\”; „m\ desprind,treptat-treptat, mai departe, / urm\rind(nu f\r\ mirare) felul în care / a[trii sedesprind de lut, copiii de somn, / delfinii– de arcurile apei, mor]ii – de uitare”.A[a încât, moartea „nu e decât o punte /spre un ochi mai mare, / unde va începeun alt cântec / [i unde va fi – oho – va fi /la fel de frig”.

IIrriinnaa PPeettrraa[[

Cartea de poezie

„Golul de-plin” al friguluiAAuurraa CChhrriissttii,, SSffeerraa

ffrriigguulluuii.. PPooeemmee,,BBuuccuurree[[ttii,,

EEddiittuurraa CCoonntteemmppoorraannuull,,22001111,, 110022 ppaagg..

Poveste glossy

GGeeoorrggiiaannaa SSâârrbbuu,,DDeesspp\\rr]]iirrii,, BBuuccuurree[[ttii,,

EEddiittuurraa CCaassaa ddeePPaarriiuurrii LLiitteerraarree,,22001122,, 222266 ppaagg..

e

Despre debutul, cupoezie, al lui MariusChivu, n-ar fi, critic,multe de spus. Odovede[te chiarprima reac]ie la carte,ap\rut\ în num\rul

trecut al „României literare“sub semn\tura Raluc\i Dun\:o recenzie mai curând amabil\decât favorabil\ (aici e ches-tiune de gust.)

O observa]ie demn\ de interese de factur\ tipologic\: „auto-învestirea existen]ial\ în actulde a scrie, nemediat\ de imagina]ie,necosmetizat\ estetic, poate generaîn unele cazuri (similar, cel al luiIon Zuba[cu) fenomene literare încare poeticitatea ar trebui reformulat\”.Demn\ de interes, nu [i numaidecâtîndrept\]it\. Nu v\d, de pild\, dece descrierea aceasta i-ar vizaexclusiv pe Marius Chivu [i pe IonZuba[cu, [i nu, odat\ cu ei, pemul]i, pe foarte mul]i dintre poe]iiactivi de ast\zi. Poate pentru c\ lacei doi referin]a e (pe de-o parte)cunoscut\ [i (pe de alt\ parte)frisonant\? Sigur, mai adânc deboala cu consecin]e mortificante[i de moarte ca atare nu se poate,ca experien]\, fora. Dar de ce ardeveni simplul accident biograficargument literar, nu-mi dau seama.{i nici Raluca Dun\ nu precizeaz\atunci când propune, en passant,în chip de concluzie, rediscutareacriteriului poeticului.

În plus, „similar” e un cuvântnepotrivit. Cuvânt care amestec\merele cu perele. Nu exist\ asem\nareîntre ultimele c\r]i ale lui IonZuba[cu [i aceasta, prima, a luiMarius Chivu. Fie [i numai dinpricini valorice. C\ci vîntureasa deplastic e un volum, cum se spune,din alt\ lig\. Mult superioar\. Cumspuneam, sub raport critic nu suntprea multe note de f\cut. În cei[ase ani care separ\ cea dintâivariant\ a c\r]ii de cea actual\,încredin]at\ tiparului, manuscrisula fost lucrat în detaliu.

Nici nu s-ar fi putut altfel.La p. 86, un vers (dintre cele

cu ajutorul c\rora mama î[i recap\t\deprinderile sintactice) începeastfel: „marius este exigent”. CititoriiRomâniei lliterare de acumaproape un deceniu, ca [i cei ai„Dilemei vechi” de ast\zi pot depunem\rturie în sensul acesta.

Experien]a de cititor i-a servitdin plin scriitorului Marius Chivu.

Nu în problemele de bun\ frazare

a poemelor (c\ci acesta e un truccare se înva]\ relativ rapid), ci înbuna orientare a întregii c\r]i.vîntureasa de plastic fiind, într-ade-v\r, o carte acut tematizat\, cuatât mai acut cu cât are o tensiuneepic\, dificultatea era aceea de ao face s\ se reverse peste propriatem\. De a transforma o povestedespre boal\ [i despre covâr[itoareaaventur\ a recuper\rii postoperatoriiîntr-una despre via]\ [i atât. Dup\p\rerea, implicit formulat\, a Raluc\iDun\, încercarea se soldeaz\ cuun e[ec. Aceasta nu vede aici decâtun jurnal de convalescen]\. (Îngenul pa[optistului C.A. Rosetti,în definitiv.) Pe care-l supraevalueaz\tale quale. Ar fi, totu[i, mult preapu]in.

Spre norocul c\r]ii, exist\contraargumente la o asemeneaperspectiv\ reduc]ionist\. {i elesunt evidente:

„eram doar un pu[ti/ [i ea îmispunea:// femeile [i-a[a au o soart\nenorocit\// nu contribui [i tu lanefericirea lor/ iube[te-le dac\ po]i,dac\ nu/ treci mai departe/ îns\ aigrij\ de ele/ nu te gândi niciodat\mai întâi la tine/ o vor face elecu asupra de m\sur\/ fii tandru cuele protejeaz\-le/ nu le min]i/ nule vorbi urât/ nu cumva s\ le love[ti/nici m\car cu o floare/ iar de veic\lca strâmb nu l\sa s\ se vad\//dac\ e nevoie/ iube[te-le ca [i cumle-ai iubi cu adev\rat!// te-amînv\]at tot ce-am [tiut [i eu/ restulvei afla singur/ a[a c\ pleac\ departe/întâmpin\-]i via]a f\-]i norocularat\ ce po]i/ nu te gândi la mine/nimeni nu te va iubi la fel de mult/dar eu sunt singura pe care ai voies-o p\r\se[ti” (p. 70).

Este, în tot acest vademecumerotic, ceva spitalicesc? Da, înadâncimile pretextului.

Sau, la fel, aici: „zilele astea am încercat s\ m\

obi[nuiesc/ cu mine din nou//am scris e-mailuri/ mi-am aerisitdulapul cu haine/ am citit revistepentru b\rba]i/ («10 pa[i pentruun abdomen plat»)/ am ascultattwelve moons pe repeat/ amb\ut vin/ (dar am urm\rit [i extremesurgery/ pe discovery)/ o vremem-am sim]it curat odihnit bine/apoi mi-a fost ru[ine/ [i n-am [tiutce s\ fac/ cu acest llux aal eegoismului//nimic mai greu decât singur\tateade sânge/ când cea din carnea tanu a r\mas decât/ un trup mutpe care-l plimbi/ de colo coloprin cas\/ îl ridici din pat îl urci pecanapea/ îl a[ezi pe un scaun încol]ul camerei în care/ î]i faci delucru/ un trup pe care din cândîn când/ îl îndrep]i spre lumin\/îl [tergi/ îi pui ap\/ ca unei floridintr-un ghiveci/ cr\pat” (p. 94).

Ce vreau s\ spun e c\ o lectur\unidirec]ional\ a c\r]ii, în dimensiuneaei strict emotiv\, ar priva-o detonusul ei literar.

Apropo de acesta din urm\,câteva puncte de suspensie mise par necesare.

Format\ din poeme (ale c\rortitluri sunt scufundate în versuri[i marcate cu bold), cartea alc\tuie[te,totu[i, un singur, mare, poem.Compozi]ional, vîntureasa de plasticpune în mi[care o dubl\ repliere.Prima se desf\[oar\ stilistic înspreproza am\nuntelor (Marius Chivufiind, aici, mai apropiat de nuvelistulRadu Cosa[u decât de oricare dintrecongenerii lui, poe]i instinctivi);cea de-a doua, perfect lipsit\ deornamenta]ie, asigur\, printr-orafinat\ art\ a decupajului, lirismul.Efectele nu sunt, a[adar, ale poezieiîn]eleas\ ca poezie.

De aici [i frapantul aer deoriginalitate. Efectele exist\, îns\ele nu sunt acelea, obositoare prinrodaj, ale poeziei. (Mai ales aleaceleia practicate ast\zi cu succes[i aplaudate de o parte lene[\ acriticii). A[a se explic\ de ce, malgrétout, Marius Chivu nu cade nicio clip\ în melodram\.

Minimalist nu e fiindc\ nu-l las\tema. Neoexpresionist nu e fiindc\nu-i permite con[tiin]a artistic\.(Ca s\ rezum grosier, în termeniindige[ti, cele dou\ direc]ii consa-crate ale poeziei de actuale.) Dela proz\ la poezie drumul n-arenici o denivelare:

„de vecernie intr\m cu ea înbiseric\/ ne prive[te lumea cumaducem c\ruciorul pe bra]e/ dup\slujb\ iar o s\ primim/ zeci de colacimere/ biscui]i cu crem\// locul i separe familiar/ prive[te lini[tit\icoanele acoperind pere]ii de lemn/nu mai strig\, nu mai geme/ dincând în când ]ip\ scurt/ vrând s\cânte laolalt\ cu preotul...// îi iaumâna stâng\ [i o închin/ încercânds\-i reamintesc gestul/ ea descriedoar uun ccerc uuria[ în care/ necuprinde pe to]i privind/ cu aten]ieundeva drept în sus// la sfâr[itîmping c\ruciorul înspre pronaos/

ea apleac\ u[or capul/ apropie fa]ade icoan\/ [i spune timid:/ bun\seara!” (p. 63).

Metisajul acesta d\ rezultate,cum se vede, extraordinare.

În centrul acestei c\r]i cutitlu straniu pentru c\ spontan (a[ase recomand\, abia revenit\ lavia]\, mama convalescent\), seafl\ de fapt limbajul. Nu unul cares-ar cuveni recreat, ci unul carea[teapt\, cumva, s\ fie locuit:

„mi-am dorit întotdeauna/ s\inventez lumea pentru un singurom,/ dar acum/ tot ceea ce spundevine un ecou întors împotriv\/trebuie s\-mi m\sor cu grij\ vorbele/un om care nu mai [tie nimic/ epredispus la dezam\gire/ dezn\-dejde/ abandon/ (ce triste]e s\vorbe[ti unui om redus la cuvinteletale!)” (pp. 42 – 43).

Supus\ unei lecturi emo]ionale,vîntureasa de plastic e o cartefrumoas\. Supus\ unei lecturi reci,vîntureasa de plastic r\mâne o cartefrumoas\.

cronica literar\ de cosmin ciotlo[

Pe vremea când nu m\gândeam la moarte

xperien]a de cititor i-a servit din plin scriitorului

Marius Chivu. Nu în problemele de bun\ frazare a

poemelor (c\ci acesta e un truc care se înva]\ relativ

rapid), ci în buna orientare a întregii c\r]i.

actualitatea

MMaarriiuuss CChhiivvuu,, vvîînnttuurreeaassaa ddeeppllaassttiicc,, IIlluussttrraa]]iiii ddee DDaann SSttaanncciiuu,,

TTiimmii[[ooaarraa,, EEddiittuurraa BBrruummaarr,,22001122,, 9966 ppaagg..

România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012...............................................................................................................................................................................................................................................7

MMIIEERRCCUURRII,, 2200 iiuunniiee,,va ap\rea cel de-al 9-lea volum

din noua colec]ie Nobel,,editat\ de Jurnalul NNa]ional,

Comediantade WWłłaaddyyssłłaaww RReeyymmoonntt

(Nobel 11924)Traducere din limba polon\ [i note:

Stan VVeleaPrefa]\ [i cronologie:

Constantin GGeamba[u

Con]ine motiva]ia Juriului Nobel [i frag-mente din eseul critic dedicat lui

W. Reymont de Per Hallström, pre[edintele Comitetului Nobel al

Academiei Suedeze.

„Marele polonez a avut geniala intui]ie de a p\stra o distan]\ egal\ `ntre

pastorala à la Georges Sand [inaturalismul brutal à la Zola.“

Liviu RRebreanu

poezie1.

mâna mea e în dreptul inimii prin spatele t\ulegat\ cu o e[arf\ ro[ie la ochipiciorul meu de ieder\ se ca]\r\ pe piciorul t\uînot prin aer cu umerii înflori]i în prim\var\cristalul swarowski se mi[c\ pe piept [i m\soar\

cus\tura inimiio cutie plin\ cu funda rupt\stau pe vârfuri apoi pe c\lcâie încât doar o pagin\ de hârtie

mai încapep\rul t\u m\ atinge în vreme ce ne alungim ca s\ge]ilepiciorul meu de ieder\ se ridic\ în aer ca un bra] t\iat cristalul swarowski m\ love[te în fruntefemeia închide ochii mirosind câmpiile din buenos airesmâna mea se retrage de pe [ira spin\riimâna ta se retrage pân\ la marginea pieptuluip\rul t\u leag\ gâtul meu apoi îl dezleag\piciorul meu de ieder\ se ridic\ în aer [i cadepiciorul t\u a[teapt\ [i îmi opre[te c\derea.

2.pe vârful degetelor respira]ia ta e un talismande[i p\rul nu-mi curge pe umeri, ci e tuns scurt fran]uze[teînot cu spatele [i tocurile pantofilor taie podeaua

cu în]ep\tura lorcei trei pa[i înapoi [i crucea lor sunt semnul meu de femeieumerii t\i mi[c\tori [i pieptul înalt sunt semnul t\u

de b\rbatîntre aceste puncte de via]\ atingerea e o biseric\între ni[te dansatori care merg pe sârm\ei se împleticesc a[a cum le porunce[te st\pânul tangouluifemeia ar vrea s\ fac\ mai multe mi[c\ri spre cer cu

piciorul ei de[ucheatdar b\rbatul îi strânge um\rul într-o menghin\[i nu o las\ s\ plece în lume decât împreun\ cu el.

3.nici [oldurile nici coapsele nu vor fi atinsedoar pieptul în supraelastic[i p\rul strâns într-un coc impulsiv de div\chiar dac\ e tuns scurt b\ie]e[tedegetele tale de b\rbat sunt strâmbe [i finedegetele mele de femeie sunt drepte [i asprene sprijinim ca ni[te pomi dezgoli]i cu scoar]a t\iat\iar între noi se na[te o putere de via]\pe care noaptea nu o poate distruge [i diminea]a

nu o poate alungadin gâturi iese semiumbra care îmi ]ese rochia[i-i coase mânecile r\sfrânte împunse de pantofi.

4.femeia este o capodoper\ cu jartiera aranjat\ pentru danspicioarele ei sunt ni[te spini uria[i care nu în]eap\b\rbatul are c\ma[\ lucioas\ [i taie puterea prin um\rcei patru ochi ai lor doar la sfâr[it pot s\

împart\ lumini]e întotdeauna cu mersul de rac se mi[c\ femeiaf\r\ s\ [tie cine se afl\ în dâra ei perfect\cu aerul din pl\mâni în\l]at cu [oldurile coborâte în gleznespini uria[i se sparg în tulpini vr\jitedar dac\ sunt [lefui]i ei vor da la iveal\ un ocean de coapse.

5.respiri ca o magnolie b\rb\teasc\ [i m\ a[tep]i s\ te

ajung cu piciorul pe coaps\glezna mea te atinge de parc\ ai fi o pisic\apoi se învârte în aer [i plonjeaz\ asemenea unui înot\torde data aceasta eu trebuie s\ str\bat cu trufie

respira]ia iar tu s\ fii slujitoruls\ munce[ti pentru st\pâna ta dansatoare cât pentru o

via]\ întreag\s\ fandezi f\r\ s\ fii spadasin doar atât cât ea s\ ajung\

în partea cealalt\ a corpuluifiindc\ doar din partea cealalt\ se va putea vedea dac\

inima este una singur\ori s-a preschimbat în cei doi pl\mâni din care a crescut

mi[carea lumilor.

6.vârful piciorului meu lâng\ vârful piciorului t\u ca ni[te

boturi de animalefiecare pe cel\lalt vrea s\ îl ajute s\ înoate în afara apelorîntre aceste boturi de animale exist\ o complicitate de

spovedaniea[a cum între bra]ele noastre exist\ o complicitate de

juc\rii despachetate[oldurile mele sunt pe m\sura pieptului t\uca ni[te steaguri vii pe câmpul de b\t\lieîn rochia mea de femeie exist\ o violen]\ tandr\a[a cum în c\ma[a ta de b\rbat exist\ o dulcea]\ crud\atunci când rochia s-a despicat de la str\lucirea m\taseimâinile tale au atins-o ca pe o materie invulnerabil\apoi în\untrul rochiei femeia s-a în\l]at la ceriar în afar\ a r\mas doar mi[carea picioarelor pe vârfuri.

7.piciorul meu fuge în timp ce pieptul t\u r\mâne[i caut\ urma piciorului fugit din imperiudoar [oldurile î]i aduc aminte c\ a existat cândva un

trup coerentalc\tuit din dou\ tuburi omene[ticare se în\l]au deopotriv\ cu pieptulurcând în locurile de unde se z\reau ni[te inimipiciorul meu fuge vicleanel se retrage ca s\ îl dore[ti cât mai aproape de tineca pe o carne de b\rbat ori de femeie care s-a înstr\inat[i nu-[i mai g\se[te perechea decât tulburându-se.

8.m-am în[urubat înaintea pieptului t\ugenunchiul meu ]i se a[ezase pe [old[i lustruia osul pelvian ca un pantof cu tocrochia îmi era despicat\ pe [ira spin\riite auzeam cum numeri pa[ii înapoi

scâr]âind pe parchetîntre vârful piciorului [i c\lcâi se g\sea o via]\ de femeieiar între gâtul [i gura mea se g\sea o via]\ de b\rbattrupurile erau ni[te litere anonimea[a cum sufletele erau ni[te figuri geometrice inventatefiecare [iroia pe muchii resturi de extaz [i cruzime.

9.te în]ep cu tocul în coaps\acesta e semnul c\ dansul poate începe[i c\ obr\znicia mea e îng\duit\rochia mea e rupt\ iar panglica de catifea de la gât e singura bijuterie

care m\ provoac\de parc\ mi-a[ ar\ta din]ii [i oaselemâna mea alunec\ pe spinare ca s\ te împresoare

[i s\ te atacesunt o îngrijitoare a corpurilor mi[c\toareînfrico[at\ de obiectele nemi[c\toare[i totu[i tocul meu ar în]epa chiar [i coapsa lui dumnezeu dac\ ar putea ajunge la cerul lui ]eap\nca s\ fac\ din b\rbatul acela b\trân [i

celebru un dansator.

RUXA

NDRA C

ESERE

ANU

8................................................................................................................................................................................................................................................. România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012

Asta aplecat peste undosar din arhivaCNSAS e un chin.Dispozi]ia pe care oîncerci nu are preamulte în comun cusatisfac]ia estetic\.

Sub unghi intelectual sfîr[e[tiprin a c\p\ta un gust de dezolarecontemplativ\.

De vin\ nu e doar limba în caree scris – jargon inept mustind decli[ee compacte –, dar mai alesatmosfera nefireasc\ ce eman\ dinfilele lui: o halen\ grea, deprimant\,provocat\ de drama unor oamenicare nu pot face nimic împotrivaunui regim care a hot\rît s\-ielimine. E ca o treptat\ strîngerea la]ului social, dar o strîngere lacare cititorul asist\ retrospectiv,contemplînd r\ceala unui labirintbirocratic, în care victimele suntsufocate sub sunetul neutru alprevederilor juridice.

Ioana Diaconescu a sim]it dinplin deprimarea pe care o inspir\aceste catastife macabre, de-alungul celor 11 ani cît a cercetatarhivele CNSAS, spre a scoate înfinal acest volum-bilan], în margineaa 21 de personalit\]i culturale careau avut de-a face cu Securitatea:de la Ernest Bernea la Petre Pandrea,de la Dinu Pillat la Nicolae Carandinosau de la {tefan Baciu la AlexandruIvasiuc.

Senza]ia pe care cineva o tr\ie[te]inînd în mîini scriptele de la CNSASnu e u[or de împ\rt\[it, dat\ fiindnuan]a de „ini]iere în jos”, adic\de coborîre într-o lume absurd\,cu tenebre [i atrocit\]i. Tocmai deaceea m\rturisirea autoarei dinprefa]\ e binevenit\: „Am p\trunsîntr-un univers de neimaginat,nociv, toxic, violent, atroce, dincare cunoa[tem doar fragmente.Dar ceea ce începusem s\ descop\rintrînd tot mai adînc în arhiv\dep\[ea cu mult limita omenescului.Or, omul e o fiin]\ bine definit\biologic [i spiritual. Aici îns\, toatedatele problemei disp\reau într-olume întunecat-haotic\, totulfunc]iona pe contrasens, totul seopunea normalit\]ii ca o m\nu[\întoars\ pe dos. Intrasem directîn infern.” (p. 7)

E inutil a b\nui aici accentepatetice, cînd de fapt e vorba de ostare pe care cel mai adesea, dincomoditate [i neglijen]\, o definimca „stare inefabil\”, adic\ dreptun sentiment pe care nu-l po]iprinde într-o fabul\ l\muritoare.

Impresia de infern, de „m\nu[\întoars\ pe dos”, cu care IoanaDiaconescu a r\mas citind dosareleSecurit\]ii, are ceva aparte, oarecumnetransmisibil, iar cauza st\ însenza]ia de aer închis, de înc\pereermetic\, care a venit spre autoareindirect, prin buclele unui exasperantlimbaj de lemn. Oricine a fost laCNSAS a sim]it asta: c\ sub jargonullivid al sintagmelor operative seascund tragedii reale.

În fond, fiecare dosar e o jungl\de formalisme absurde, în careinculpatul e încapsulat precum oinsect\ într-un pic\tur\ de r\[in\împietrit\: un set de verdicte-[ablon care îl prind sub o etichet\ideologic\, ale c\rei grada]iisunt uimitor de monotone. Indiferentc\ e vorba de Sandu Tudor sau deAlexandru Ivasiuc, de AlexandruMarcu sau de Ion Petrovici, protocolulonomastic menit a-i înfiera e acela[i:autor mistic-religios, instigator laac]iuni contrarevolu]ionare, uneltitorîmpotriva ordinii de stat [i, dreptanatem\ suprem\: du[man alpoporului.

O victim\ împachetat\ în ]es\turaacestor epitete este vinovat\ dinclipa intr\rii în aten]ia „organelorîn drept” (expresia e uria[\ princomicul involuntar pe care îlpresupune discrepan]a dintreordinea de drept [i nedreptatea pecare o f\ceau institu]iile cu pricina),un dosar nefiind atît o colec]iede probe pledînd pentru o culp\,cît o harababur\ de detalii care nuface decît s\ confirme culpa ini]ial\,de care nici Dumnezeu nu seîndoie[te.

Dar, dincolo de aceste stigmate,de sub carapacea tern\ a jargonului

acuzator ies la iveal\ episoade curatomene[ti, nenorociri tr\ite de-adreptul, f\r\ preocup\ri de ostenta]ieteatral\. Afli de pild\ bolile de caresufereau unul sau altul, schingiuirilela care era supus, [antajul [iamenin]\rile îndurate etc. Episoadeleacestea sînt cele care dau miezdosarelor, caz în care grija unuicercet\tor e s\ le scoat\ la lumin\,cu pre]ul înghi]irii a sute [i mii depagini de iner]ie terminologic\. {ichiar asta face Ioana Diaconescu,autoarea avînd vigilen]\ cinegetic\,adic\ inten]ia de a vîna aceleparagrafe care nu au fost acoperitede lespezile limbajului de anchet\.De aceea, cînd d\ peste episoadeleîn cauz\, autoarea simte cum ma]ullung al cli[eelor se întrerupe, iaropera con]opistului aflat în pieleasubofi]erului înceteaz\, spre a l\saloc adev\rului c\utat. Din acestmotiv, valoarea volumului st\tocmai în petele de adev\r pe careIoana Diaconescu a reu[it s\ leextrag\ din molozul de fragmentebirocratice care împînzesc catastifelede urm\rire informativ\. A[a seface c\ cititorul simte cum, pring\urile codului impersonal aleaparatului represiv, se strecoar\drama unor spirite care au formatelita interbelic\.

Spuneam c\ ce izbe[te la IoanaDiaconescu e m\rturisirea traumeipe care a tr\it-o în intervalul celor11 ani de cercetare arhivistic\,trauma culminînd cu inten]ia dea renun]a de cîteva ori, din cauzadisconfortului pe care îl resim]eala contemplarea groz\viilor g\site:de pild\, tortura celor întemni]a]i(nici un intelectual care a trecutprintr-o anchet\ a Securit\]ii nua sc\pat f\r\ tortur\: VladimirStreinu a r\mas f\r\ din]i îngur\ dup\ prima [edin]\ deinterogatoriu, Vasile Voiculescus-a ales cu deformarea coloaneivertebrale, Noica cu atrofiamusculaturii fesiere, iar Tonegarucu distrugerea cartilajelor articularede la genunchi [i [olduri). Pe acestfundal de bestialitate vine reac]iaIoanei Diaconescu: „Nu de pu]ineori, în ace[ti 11 ani, am vrut s\renun]. Sau s\ fac o pauz\. Diferitelemaladii specifice muncii de cercetareîn arhive î[i începuser\ atacul destulde violent. Era «botezul focului».Dar trebuia s\ continui, orice s-arfi întîmplat. Îmi asumam oboseala,[ocurile emo]ionale resim]ite lafiecare revelare a adev\rurilor,revenirea obstinat\ asupradocumentelor ce soseau uneori [idup\ ani de a[teptare, starea demelancolie ce m\ n\p\dea dup\orele de lectur\ în arhiv\, cînd, îndrum spre cas\, toate mi[c\rilecorpului meu, de la mers pîn\ lami[carea bra]elor, erau încetiniteparc\ de un calm depresiv de carenu m\ mai puteam desprindeore întregi.” (p. 8)

Calmul depresiv e acea inhibi]iede protec]ie ce vine dup\ aflareaunei violen]e nedorite, [i numai

a[a î]i po]i face o idee de „stareanetransmisibil\” pe care o au ceicare au stat cu ochii în dosareleCNSAS: rude, prieteni, urma[i saucercet\tori. E un element indicibilaici, de bolgie în care intri prinpraful filelor de dosar, un elementdin care o minim\ imagina]ie poateintui propor]ia tragediilor petrecuteîn camerele de anchet\. {i atunci,merit\ s\ te întrebi cu inten]iecritic\: cîte c\r]i de fic]iune potinduce o asemenea stare cititorului?Cîte romane te las\ cu un „calmdepresiv”? E ceva în aluatul fic]ionalal textelor de crea]ie care excludeinhibi]ia de protec]ie: drama peviu, f\r\ zorzoane stilistice, întocmaica în relat\rile din dosarele CNSAS.

O remarc\ special\ se cuvinediagnosticelor pe care de]inu]ii leprimeau înaintea mor]ii, dup\un scenariu [tiut: pîn\ în clipaagoniei to]i erau s\n\to[i tun, niciun control medical nedepistîndm\car o r\ceal\, pentru ca apoi,în momentul în care intrau în stadiuterminal, s\ li se descopere o pletor\de afec]iuni. Simpla parcurgerea pomelnicului patologic î]i d\un gust de lazaret negru, chiarîn cazul pacien]ilor care nu au sfîr[itîn închisoare. Ion Petrovici: „ectazieaortic\ cu tulbur\ri de tensiune [irimt cardiac accentuat” (p. 112);Mircea Vulc\nescu: „sl\bire progre-siv\ – a pierdut 40 de kg –, starede debilitate extrem\, tremur\turiale degetelor, exoftalmie, tahicardie,miocardit\ [i pleurezie dubl\ TBC.”(p. 108), Vasile Voiculescu: „febr\tifiod\, tifos exantematic, febr\recurent\, hepatit\ epidemic\,TBC pulmonar stîng, sindromcardiovascular, colit\ cronic\ defermenta]ie, cistit\ cronic\, apen-dicit\ cronic\.” (p. 68) La AlexandruMarcu se atinge apogeului cinis-mului alb, c\ci în fi[a de deces st\scris c\ medicul a constatat c\„moartea a fost real\ [i nu exist\nici o b\nuial\ asupra cauzelor ei.”(p. 100)

O carte f\r\ literatur\, în caredocumentul de arhiv\ e mai redutabildecît fic]iunea.

cronica ideilor de sorin lavric

IIooaannaa DDiiaaccoonneessccuu,, SSccrriiiittoorrii îînnaarrhhiivveellee CCNNSSAASS.. IInntteelleeccttuuaalliiuurrmm\\rrii]]ii iinnffoorrmmaattiivv,, aarreessttaa]]ii,,ccoonnddaammnnaa]]ii,, uuccii[[ii îînn ddeetteenn]]iiee

11994466-11998899,, BBuuccuurree[[ttii,, FFuunnddaa]]iiaaAAccaaddeemmiiaa CCiivviicc\\,, 22001122,, 442244 ppaagg..

mactualitatea

M\nu[a întoars\ pe dos

Ioan PPetru CCulianu, Iteer iin ssilvis.. EEseeuurideespree ggnooz\ [[i aaltee sstuudii, ttraducere ddeDan PPetrescu, CCorina PPopescu, HHansNeumann, iintroducere dde EEduard IIricinschi,Ia[i, EEditura PPolirom, 22012, 2244 ppag.Convins c\ nihilismul este destinul Occidentuluimodern, Culianu îi caut\ avatarurile înAntichitatea tîrzie, Rena[tere [i în Romantism.

Montesquieu, Deespree sspirituul lleegiloor, EEdituraAntet, 22011, 3312 ppag.O carte clasic\, într-un stil aproape aforistic,în care baronul de Montesquieu arat\ c\ f\r\legi nu exist\ libertate.

erit\ s\ te întrebi cu inten]ie critic\: cîte c\r]i

de fic]iune pot induce o asemenea stare

cititorului? Cîte romane te las\ cu un „calm

depresiv“?

România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012...................................................................................................................................................................................................................................................9

Alte apari]ii recente

proz\

10.............................................................................................................................................................................................................................................. România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012

e u vin din lumea vacarmului [i vin în lumea lor,

una a lini[tii. O lini[te indus\ de zgomotul de

fond al oceanului, zgomot la care ei au

devenit imuni, nici nu-l mai disting.

B\nuiam, mi-a spus, b\nuiameu ceva... [i nu m\ [ocheaz\,îmi place, nu sîntem monogami,o constatat pe propria piele,vorbea pre]ios, îl priveam în

oglind\ în timp ce perora, îl [tiusemt\cut, se schimbase, i se sub]iase[i profilul de cînd nu-l mai v\zusem,cite[te-o neap\rat (t\ceam, n-aveamchef de vorb\, era trecut de miezulnop]ii [i August înc\ st\tea pe capulmeu, m\ plictisea cu cartea unuibritanic), te l\mure[te perfect denormalitatea a ceea ce tr\ie[ti tu(îi turnasem o poveste pe jum\tateadev\rat\, o reînviasem anumes\-l derutez, avea reflexul \statîmpit de-a te trage de limb\ [in-aveam de gînd s\ m\ las descusut,nu de asta venisem la cap\tul lumii,s\-mi consum energia cu el), neap\rats-o cite[ti, promite-mi, insista,spunea banalit\]i [i nici m\carnu se scuza, de fapt, zicea, îmi place[i povestea ta, sîntem rude, sîntemveri, dar tu e[ti altfel, ai o imens\disponibilitate afectiv\, acum oag\]i de acea femeie, iar eu gîndeam,ce femeie, omule, habar n-ai cedeparte e[ti de adev\r, ce femeie.

Presupun c\, la fel, n-avea habarnici de problemele prietenilor carei se dest\inuiau în timp ce-[i dezveleaulucr\rile sau doar t\ceau prop-tindu-[i-le pe lîng\ pere]i, a[teptîndverdictul, o re]ii sau n-o re]ii, ziodat\, o cumperi sau n-o cumperi,sau poate doar se odihneau în timpultranzac]iilor, trîntindu-se aici, pecanapeaua lui uzat\, o canapea degalerist, pr\fuit\ [i p\tat\, pe careajunsesem acum s\ dorm eu,dintr-un capriciu al sor]ii. Nu-mispusese unde m\ va caza, dac\a[ fi [tiut ce solu]ie g\sise nuveneam, nu-mi place neprev\zutul,iar la el nu puteam trage, era limpede.Vino, mi-a spus, o s\-]i g\sesceu o gazd\ [i mi-a trîntit telefonul.

Ajuns aici, nu pot spune c\ numi-a convenit, Tofino e un s\tucde arti[ti, la ocean. I-am înv\]atrepede. Gerald, filosoful, Chris,fotograful, Greg, designerul, v\rulmeu August, galeristul, Nick,sculptorul în lemn, David, anticarulorb, [i nu i-am spus decît pe cî]ivadintre cei care sînt [i foarte lega]iîntre ei, prieteni nedesp\r]i]i. Unsat de arti[ti cu cercul lor închis,în care produsele nu se vînd, sedau la schimb, se propag\ de launul la altul, tricourile imprimatede Greg ajung marf\ de schimbpentru peliculele lui Chris sau pentruperora]iile culturale ale lui Gerald.Gerald, cel mai bine cotat. Nu vreaus\ vorbesc despre Gerald. Nu potacum. Aici oamenii sînt liberi [ipu]ini, ca focurile de pe plaj\, cî]ioameni, atîtea focuri, fiecare cufocul lui, în dreptul c\su]ei lui.Se ascult\ doar unul pe altul. Oamenii\[tia au ceva din psihologiaeschimo[ilor, din „retardul” lorautoprotector. Nu m\ integreaz\,n-o pot face, nici nu vor, nu se

„încarc\” cu mine, m\ simt agitat,ei simt c\ port în mine tumultulaltei lumi, m\ miros de la o po[t\.Eu vin din lumea vacarmului [i vinîn lumea lor, una a lini[tii. O lini[teindus\ de zgomotul de fond aloceanului, zgomot la care ei audevenit imuni, nici nu-l mai disting.La fel ca pe[tii, ei n-aud oceanul.Eu îl aud. Oceanul e fondul sonorimprimat pe urechea lor interioar\dinainte de-a se na[te. Vuietul f\r\de care în inima continentuluis-ar panica imediat, crezînd c\ auasurzit.

Cît August î[i continua discursul,priveam pe furi[ sub rever fotografiamea cu Gerald, o am tot timpulla mine, o fotografie f\cut\ de Chris,ca plat\ a ultimelor perora]ii alelui Gerald pliate pe problemele luiChris, [i-n timp ce-o priveam auzeamoceanul. Pe cel real, dar [i pe celdin fotografie, pentru c\ exist\ unzgomot captat [i de pelicul\, descifratnumai de mine, nu [i de Chris,cel cu aparatul, nu [i de b\[tina[ulpe care îl înso]eam în imagine,mult-ova]ionatul-de-to]i-Gerald,fantele de cafenele. M\ vedeam înspatele lui, în picioare, cu dou\capete deasupra lui, Gerald emai înalt decît mine, doar c\ st\jos. Privim în aparat, în ochii meise vede vinov\]ia, el n-o va vedeaniciodat\. Oricine o poate citi, elnu. O mîn\ mi-e în aer, se întindef\r\ s\ apuce. F\r\ s\ apuce,s-apuce. S-ar fi vrut pe um\ruldin fa]\, um\rul lui Gerald. Geralde relaxat, n-are nici cea mai mic\b\nuial\, privirea e deschis\,n-are nimic de-ascuns. Gerald eb\rbatul-c\ruia-îi-st\-bine-lîng\-un-alt-b\rbat, m\ auzi]i, lîng\-un-alt-b\rbat, îmi vine s\ urlu asta,mi-e greu s\ cred c\ nu i s-a maispus, sigur nu i s-a mai spus, dars\ nu-[i dea nici el seama mi separe de neconceput pentru o minteca a lui. Îl simt impasibil [i rece.Chipul lui, curat, falnic, buze umezitede alcool, cred c\ [i le-a lins.„Auzeam” oceanul în spa]iul dintrecapul meu [i capul lui Gerald, sunetuloceanului ne ]ine capetele drepte,la distan]\, era descoperirea mea[i pentru ea m\ sim]eam superioratot[tiutorului Gerald. Dar nu vreaus\ vorbesc despre Gerald. Geralddoarme acum [i-l voi l\sa s\ doarm\.Las\ vulpea s\ fug\ azi [i o po]ivîna din nou mîine. Mama spuneaasta.

Gerald doarme sau poate e înc\pe metereze, în cafenea, e primanoapte de var\ [i nu vrea s\ o piard\,nu cite[te, acum nu cite[te, acumvorbe[te, el-care-cite[te-tot-timpul,

el-care-vorbe[te-tot-timpul. Nue singur, Gerald nu e niciodat\singur, î[i adun\ admiratorii cumî[i adun\ aici oceanul limbile de peplaj\, vanitos, tentacular, perînd. Dar nu vreau s\ vorbesc despreGerald. A[a i-a ademenit pe to]i,cu povestitul, a[a l-a cucerit [i peDavid, cel cu o [uvi]\ de p\r vopsit\în verde, nelipsitul de lîng\ el încafenea între anumite ore, orbulpe care-l z\risem coborînd de laAugust chiar a doua zi dup\descinderea mea în Canada. Urcamîn fug\ sc\rile, a fost un [oc s\-lv\d, m\ lipisem de perete s\ num\ dibuiasc\, îi v\zusem maiîntîi bastonul, îl flutura în aer, nu

bîjbîia deloc, scara îi era familiar\,avea totu[i o rigiditate în mers, m\„mirosise”, [tia cine sînt [i c\ eueram, nu-n]elegeam ce c\utase lav\rul meu, nu-mi imaginasem c\un orb, odat\ „amputat” atît desever, ar putea avea [i el gusturi[i nevoi, mai ales în materie depictur\, vai de capul lui, de[i unorb nu e un bolnav, nu e, chiar credc\ nu e, [uvi]a lui verde îmi ar\tac\ nu e.

Nu mult dup\ asta l-am rev\zutîntîmpl\tor în pr\v\lie, nu [tiamc\ e consigna]ia lui, nici c\ e [i elcolec]ionar, nici unde intrasem nu[tiam, înc\perea era prost luminat\,putea fi o pan\ de curent, de[i arfi trebuit s\ intuiesc, întunericul laîntuneric trage. Tot el m\ recunoscuseprimul, dup\ ce m\ depistase [iatunci, la August, pe sc\ri, cumspun, dup\ miros, cînd eu m\f\cusem una cu peretele s\ nu m\simt\, po]i s\ treci, mi-a spus, hai,treci odat\. Revenisem „acas\”prea devreme, nu gîndeam c\ [iîntîlnirile cu un galerist se deruleaz\dup\ o programare strict\, dar elîmi re]inuse deja mirosul, str\in,unul impregnat adînc [i-n canapeauadin galerie, diferit de restul mirosurilor,pasagere, ale celorlal]i clien]i, legatde asta cred c\-i pusese cîtevaîntreb\ri [i v\rului meu, doar c\

August îi vorbise de mine mult preamult [i la asta nu vedeam rostul,s\ spui mai mult decît e[ti întrebat:cum fusese nevoit s\ m\ cazeze îngaleria lui..., acolo [i dormeam...,o necuviin]\ dac\ stai s\ te gînde[ti,nim\nui nu-i convine s\ se-a[ezeacolo unde tu dormi, ziua el, noapteatu, nu [tiu de ce-i spusese astaAugust tocmai lui David, vrîndpoate s\ justifice schimbarea deor\ la care fusese obligat [i pe caremi-o punea mie acum în cîrc\,e-adev\rat, nu reu[eam s\ m\trezesc la timp, mereu diminea]acîte cineva m\ prindea cu panta-lonii-n vine, foarte nepl\cut.

N-am inten]ionat s\ discut cu

David în particular, ce-ai puteadiscuta cu un orb pe care nu-lcuno[ti, totu[i, cînd l-am reîntîlnitîn consigna]ie îl auzisem spunînd,dup\ ce se apropiase [i vorbea cumine de ceva vreme, p\rea c\ ne[i împrieteniser\m, dar eu nub\gasem de seam\, nu eram atent,m\ sustr\gea abunden]a din interior,a[a c\ habar n-am cum ajunseser\mla un asemenea subiect, se preapoate s\-i fi pus eu o întrebareimbecil\ din polite]e, iar el continuas\ speculeze, cred c\ se molipsisede la Gerald, da, spunea el cînd amreînceput s\-l ascult, sînt obi[nuitcu mine a[a cum presupun c\ sînt,sau nu presupun, ci chiar sînt,pentru mine nici n-am fost vreodat\altfel. {i atunci mi-am amintitce-l întrebasem, de fapt avusesemun [ir de întreb\ri în cascad\, dincele f\r\ nici o jen\, pe care le punnumai copiii cînd stau fa]\-n fa]\cu un orb, dar eu chiar fusesemcurios dac\-[i cunoa[te culoareaochilor [i dac\ asta are pentru elvreo importan]\, [i dac\ o va maiscoate vreodat\ la lumin\. Davidîns\ se-ndep\rtase, [i el, cammulti[or de subiect, a[a c\ amad\ugat doar ca s\ lungesc vorba,[i chiar nu crezi c\ te-ai schimbatodat\ cu vremea, adic\ chipult\u nu crezi c\ arat\ altfel acum

Dora Pavel

Las\ vulpea s\ fug\ azi

proz\

România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012.................................................................................................................................................................................................................................................11

-am venit din spate, m\ preg\team s\-ntind mîna,

s\-i ating ridurile senzuale, ca [i cum a[ face-o din

gre[eal\ cît i-a[ înl\tura o [uvi]\ rebel\ de pe frunte,

p\rul lui [aten e lung pîn\ pe umeri [i buclat...idecît în urm\ cu zece ani, m\intereseaz\ schimb\rile radicalepe care le sim]i tu, am ad\ugat,numai astea m\ intereseaz\. {iel a rîs a[a cum numai nev\z\torii[tiu s\ rîd\, cu capul în jos, rigid,într-o stare de continu\ alert\, da,sigur, a zis, netezindu-[i p\rul [iselectîndu-[i între degete cu oprecizie uimitoare exact [uvi]a ceaverde, doar c\ nu a[a cum crede]ivoi c\ m-am schimbat, ci a[acum îmi place mie s\ m\ v\d, cu„ochii” de-acum, pentru c\ acumam o alt\ p\rere despre mine, [iacesta e noul meu chip: nouamea p\rere despre mine. Vorbind,î[i mi[ca globii oculari pe subpleoapele lipite, erau într-o alerg\tur\neobosit\, ni[te [oareci speria]iîntre pere]ii unei cu[ti f\r\ ie[ire,numai c\ roz\toarele n-ar fi rezistatatî]ia ani f\r\ lumin\ [i ap\, a[acum rezistau ace[ti ochi, [i m-amgîndit, poate îns\[i goana asta lefortifica mu[chiul, altfel orbiteles-ar fi îngropat de tot [i pielea lorar fi z\cut la mare adîncime pefundul unui crater osos, ce lugubru.Dar omul ar\ta bine, ni se puteaînf\]i[a pe „viu”, f\r\ ochelari, [ieu înv\]am s\-l citesc, [i cred c\dac\ i-a[ sta prin preajm\ m\carcîteva s\pt\mîni a[ ajunge s\-iîn]eleg gîndurile, sînt sigur c\mi[carea ochilor lui tr\deaz\ cuvinte,c\ ei se deplaseaz\ într-o logic\strict\, într-un fel anume pentrufiecare silab\ în parte, a[a cumdegetele noastre urmeaz\ acela[idans pentru fiecare liter\ pe tastatur\.L-am întrebat dac\ nu-i e team\c\ gre[e[te atunci cînd spune c\pentru el nu conteaz\ cum îl v\dceilal]i [i i-am turnat truismulcu: în func]ie de cum te v\d ceilal]i,de cum te judec\, de cum te plac,cum te admir\, cum te respect\sau nu, a[a te placi [i tu pe tine.M\ asculta cu aten]ie, uneori î[iînclina pu]in capul, p\rea c\ [i-l [imi[c\ ascultîndu-m\, dar nu înritmul vorbelor mele, nu, era poateritmul în]elegerii lui sau pur [isimplu al tr\irilor lui optice înpreajma mea, dac\ le pot spuneastfel, tr\iri optice, [i cred c\ pot,a[a le spusese [i el.

M-am ar\tat curios dac\-[irecunoa[te clien]ii, [i cum [i-irecunoa[te, tot dup\ miros, ca pemine?, [i el a rîs, da, pe cei vechi,da, oarecum, [i dup\ miros ca petine, pe tine înc\ nu te auzisemvorbind, de-aia ziceam de miros,dar îi recunosc mai ales dup\ voce,[i s-a corectat imediat, de fapt îiidentific chiar înainte de a-[i deschidegura, dup\ vibra]ia care le preced\vocea, în ani, mai mult decît voceaîns\[i, vibra]iile unei voci pe punctulde a-[i da drumul devin materiaorganic\ sau obiectul, reperul decare po]i s\ te lipe[ti sau nu, pecare po]i s\-l atingi sau s\-l ocole[tif\r\ cîrje, apoi a t\cut [i eu mi-amimaginat imediat vibra]iile-cîrje

care-]i indic\ exact pasul pe cares\-l faci, cotitura pe care s-o iei,fandarea cu care s\ te aperi, îmivorbise despre toate astea pu]inîncruntat, ca [i cum invocarea lori-ar aduce un plus de concentrare,atunci am observat c\-i st\teaubine [an]urile dintre sprîncene,prea pronun]ate pentru un tîn\rca el, [i mi-am urmat primul impuls,m-am apropiat. În a[a fel încît s\nu m\ simt\, era o naivitate dinpartea mea s\ cred asta, c\ ar puteas\ nu m\ simt\, odat\ mi-a [ispus-o, e[ti un naiv.

I-am venit din spate, m\ preg\teams\-ntind mîna, s\-i ating ridurilesenzuale, ca [i cum a[ face-o dingre[eal\ cît i-a[ înl\tura o [uvi]\rebel\ de pe frunte, p\rul lui [atene lung pîn\ pe umeri [i buclat, prinsîn coad\ la ceaf\, [i-atunci a fostprima oar\ dup\ luni de zile cîndam sim]it din nou acel fior alune-cîndu-mi prin gît c\tre bra]e,îngreunîndu-le pîn\-n vîrful degetelor,brusc îmi atîrnau ca degetele uneim\nu[i prin care se scurge întregtorentul unei ploi de var\. Am amu]itde spaim\ [i poate de indignare,[i de scîrb\, [i de pl\cere, sigur descîrb\, sigur de pl\cere, nu-mivenea s\ cred c\ omul m\ ghicise,era printre pu]inii b\rba]i care of\ceau din prima, se r\sucise brusc,palma lui lat\ se-ncovoiase la odistan]\ milimetric\ de gura [ib\rbia mea, ca [i cum le-ar cuprinde,f\r\ s\ m\ ating\ îns\, abia mairespiram, duhnea a nicotin\, dac\mi-a[ fi mi[cat cît de pu]in buzelea[ fi atins-o eu [i nu m-a[ fi pututab]ine s\ n-o mu[c, îmi place s\mu[c, îmi place, dar cum s\ mu[tio palm\ de orb, fie ea [i b\rb\teasc\.P\rea s\ se rezume [i el la atît,[ocat el însu[i de curajul lui de orb,de[i îmi era limpede c\ nu miza peconcesiile de care au parte nev\z\torii,nu se comporta abuziv, ca un orbc\ruia i se tolereaz\ orice, ac]ionacu virilitatea unui pervers spurcat[i responsabil, [tia cînd e cazuls\-[i dea drumul, [i cît, [i cucine, o f\cea cu bun\-[tiin]\ [i cudestul de mult\ non[alan]\, chiardac\ situa]ia p\rea pentru el opremier\, nu [tiu din ce am dedusasta. R\m\sesem [i eu încremenit,îmi spuneam c\ unui orb nu-ipo]i refuza nimic, începuser\ s\m\ doar\ pome]ii, chiar a[a, tatona]i,neatin[i, dar ce se-ntîmplase [i dece d\dea înapoi [i de ce-i tremuraudegetele, [i-n clipa urm\toaream v\zut un tîn\r mulatru dinainteavitrinei, moment în care David[i-a încordat iar\[i degetele, f\r\a le schimba pozi]ia, pentru a m\]ine pe loc, b\nuiesc c\ m-a sim]itgata s\ sparg vraja dac\ trec\toruls-ar fi îndreptat spre clan]\ [i arfi dat peste noi. P\rea c\ orbulpl\nuise de mult aceast\ manevr\,de apropiere a noastr\, [i acum pur[i simplu n-o putea rata, nu voia,cum brusc nu mai voiam nici eu,

nu cedam nici unul nici un pas,miza era important\, pentru minemai pu]in. Eu nu-mi dezlipeamochii de la cel oprit pe trotuar, nu[tiam dac\ popasul lui era pentrua ne studia pe noi sau doar seconcentra asupra unui obiect expus,abia mai tîrziu, cînd am ie[it [i amstat [i eu exact pe locul lui, amdedus c\ ne crispaser\m degeaba,interiorul r\m\sese pentru el completîn cea]\, spatele vitrinei [i lucrurilede dinapoia ei, gura mea aproapeastupat\ de palma unui orbexperimentat în pip\it, pofta lui [ipofta mea, b\t\ile inimii [i aburulbuzelor mele, [i-n clipa în caremulatrul s-a r\sucit reluîndu-[idrumul, David n-a mai a[teptat altsemnal, s-a relaxat, [i-a retraspalma a[ezîndu-[i bra]ele cruci[,peste piept, [i, ag\]îndu-[i-le deumeri, [i-a ridicat în sfîr[it fa]aspre mine, ca [i cum m-ar prividrept în ochi. Atunci am perceputceva ce n-a[ fi b\nuit s\ pot percepevreodat\, goliciunea ochilor luiînchi[i, o goliciune ca adîncituraunui sloi de ghea]\ care se formasenu de dou\zeci [i ceva de ani, cide mii de ani [i se c\scase bruscîn jurul meu [i-mi era destinat\

numai mie, gata s\ m\-nghit\,s\ m\ fosilizeze [i n-am pututîn]elege ce anume îl înstr\inase demine atît de radical, am sim]it doaro sfî[ietoare p\rere de r\u la gîndulc\ totul avea s\ se sfîr[easc\ aici.

Mai departe, n-am v\zut cînd adeclan[at soneria care m-a speriatde moarte, am auzit numai cumi-a spus femeii r\s\rite în u[a dinspate, pe un ton foarte nepl\cut,vreau s\ spun, unul de repro[,Areta, arat\-i domnului c\limaraadus\ ieri de Alexander, nu?, aiate interesa, nu?, [i ne vorbea simultan,mie [i surorii lui, care-i sem\naleit, doar c\ ea era v\z\toare,mie pref\cîndu-se c\-mi cereconfirmarea, dar afirmînd înlocul meu, iar pe ea îndrumînd-oc\tre mine, ni se adresa în felul \laprovocator la care î]i vine s\ replici,du-te naibii, ]i-am cerut eu ceva,nu ]i-am cerut nimic, pentru c\ euchiar nu voisem nimic, iar soranu-[i avea rostul, o strigase degeaba,c\limara se afla deja la vîrful degetelorlui, o culesese singur din gr\madadecora]iunilor din sticl\, o splendoare,o bijuterie.

(fragment ddintr-uun roman îîn ppreg\tire)

Sufletul m\run]it pe un toc\tor((uurmaree ddin ppagina 33)

Citit\ în aceast\ cheie, poezia lui Nicolae Prelipceanu pare o enciclopedie a nimicului(„niciodat\” [i „nimic” sînt cuvinte foarte frecvente în poemele c\r]ii), scris\dup\ ce se va fi stins „în lumina reflectoarelor” noaptea Sfîntului Bartolomeu pecare „se bizuia” poetul în volumul Ma[ina de uitat din 1990; protagoni[tii acesteienciclopedii care „se extinde enorm/ ia forme aberante f\r\ sfîr[it încît î]i vine s\

zici c\ e însu[i universul himeric” sînt v\duva, b\trînul cer[etor de cioburi, un om s\rman„care cite[te cu sete/ a[a cum trage din ]igar\”, acordeonistul care cînt\ melodii vechi„dincolo pe lîng\ universitate”, pentru ca decorul ei s\ se reg\seasc\ în „tabloul întreg”al vremii în care a disp\rut fiin]a cu sufletul „m\run]it pe un toc\tor perseverent” [i ac\rei meserie e triste]ea, încercînd s\ uite tot: „s\ ui]i s\ te na[ti/ s\ ui]i s\ înve]i s\vorbe[ti/ s\ ui]i s\ te duci la [colile vie]ii/ s\ ui]i s\ cite[ti/ s\ ui]i s\ înve]i s\ tr\ie[ti/s\ ui]i/ s\ dormi/ s\ ui]i/ s\ mori/ s\ ui]i s\ scrii acest poem/ al c\rui titlu nesigur se]ine scai de tine/ înc\ din prima copil\rie/ pe care ai uitat-o de mult” (s\ ui]i). Dar în lapierderea speran]ei (alt\ firm\, acela[i „La Mongolu’” din Clujul de demult), NicolaePrelipceanu scrie [i o poezie a poeziei, nu în registrul cunoscut al intertextualit\]ii, ciîn acela al transferului, al trans-punerii în vremea surpat\ a fiec\rui poet pe care îlsubstituie azi pentru a-l rena[te [i, deopotriv\, pentru a-l face s\ dispar\ din nou:Apollinaire, „la al c\rui mormînt de piatr\ cenu[ie/ abia cioplit\ pu]in m\ închin decîte ori ajung în Parisul visurilor mele/ de adolescent neterminat”, Queneau [i „ion dela gar\”, subiectul „d\ rîs”, cum îi zice autorul, Poe al c\rui corb chiar „fîlfîie strîmb [iaterizeaz\ for]at f\r\ victime”; astfel, nu cu opera, ci cu pasul: „[i cum veneam eua[a noaptea prin ploaia de noiembrie/ pe geamul unei case mici l-am v\zut pe georgebacovia/ [i clavirista cîntîndu-i/ cu un sîn mai l\sat/ el pr\bu[it într-un fotoliu de alt\dat\/care supravie]uise în mod miraculos veacurilor/ c\ci veacuri trecuser\ de la prima luipoz\ acolo/ nu aveam nimic mai bun de f\cut decît s\ intru pe u[\/ fraudulos fire[te maiîntreba]i/ s\-l dau la o parte [i s\ m\ pr\bu[esc eu în fotoliul acela/ numai c\ atunci cîndm-am a[ezat/ praful s-a ales de toate/ [i de cas\ [i de fereastr\ [i de clavirist\/ [i maiales de bacovia/ st\team pe o banc\ putred\ [i sim]eam asta/ pe propria-mi piele/ [i nicibaudelaire/ nici poe/ nici rollinat/ nu mai mi[cau/ cu toate c\ eu îi vedeam prin perdeauaploii foarte bine/ înc\ avansînd [ov\ielnic departe în fa]a mea/ [i începusem s\ nici numai cred c\-i voi ajunge vreodat\/ nu cu opera/ nu/ vai de mine/ cu pasul vreau s\ v\spun” (o noapte ploioas\ în bucure[tiul veacului dou\zeci [i unu); cu pasul, înadev\rul trist al „Odioseii”, din Echinox-ul crî[mei lui Mongolu’ a vremii surpate, pela plaja nudi[tilor de la 2 Mai, în troleibuzele 79 [i 86, pe toc\torul perseverent, în turnulînclinat spre partea neagr\ a existen]ei [i, deopotriv\, spre partea de lumin\ a poezieiînalte.

IIooaann HHoollbbaann

12................................................................................................................................................................................................................................................. România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012

interviurile R.l.

ceasta este imaginea condi]iei omului. Moartea ne

atac\ pe fiecare în parte, dar cînd îl vedem pe un

altul murind, spunem nu ne prive[te pe noi, cu

triste]e [i disperare...aHouellebecquiada

Diferen]a dintre nevoianoastr\ de recunoa[tere [i ceaa unei culturi cum este ceafrancez\ reiese [i de aici: în LeMonde des livres din vinereaTârgului de carte de la Bucure[ti,nimic despre onoarea pe careBookfest a f\cut-o Fran]ei între30 mai [i 3 iunie ([i nici înnum\rul urm\tor). Dup\ cums-a anun]at la deschidereastandului francez, România vafi invitata de onoare a Salonuluide carte de la Paris din prim\varalui 2013: s\ vezi atunci ecouride pres\. Pe de alt\ parte,nici literatura francez\ nu maiface la Bucure[ti valuri ca alt\dat\.A[a stînd lucrurile, prezen]a adou\ figuri centrale ale sceneiliterare franceze la Bucure[ti,Bernard Pivot [i MichelHouellebecq, al\turi de altecîteva de prim-plan, DominiqueFernandez sau Sylvie Germain,dar nu numai, v\de[te o politic\cultural\ s\n\toas\ a cererii [ia ofertei: vre]i cultur\ francez\?Lua]i Pivot! Vre]i staruri? Lua]iHouellebecq!

Pivot, veriga ast\zi absent\din ]es\tura care aduce împreun\media cea mai imediat\ –televiziunea – [i literatura, maifusese în România. Elegan]a,vivacitatea, modera]ia sînt laele acas\. Pentru mine, îns\,Pivot a fost mereu prea francez,un soi de Anatole France almediei literare. Împreun\ cuHouellebecq, copil teribil alromanului francez din anii 1990[i, sper s\ nu gre[esc, cel maiimportant scriitor francez învia]\ pe plan mondial (dintre„b\rba]ii albi”), cei doi au suportatla Bucure[ti o presiune mediatic\constant\. Premiantul Goncourtdin 2010 i-a f\cut fa]\ mai greu.Însingurat, în ciuda unor înso]itorifideli (desenatorul Cezar Petry,dar [i traduc\torul în englez\,Gavin Bowd, un sco]ian simpatic,rocker, bun cunosc\tor alRomâniei), posac, aerian ca unavion de hîrtie prea u[or pentrua ateriza, dar [i pentru a zburacu destina]ie, Houellebecqp\streaz\ încontinuu nu doaro cutie de bere în mîn\, cimai ales o lic\rire [ugubea]\,ca o aprindere în stand by caresoarbe scurt via]a dintr-undefileu constant de ziari[ti,cititori sau curio[i. Desigur,Houellebecq nu e cel mai marescriitor francez în via]\. Pentruc\ el nu [tie s\ scrie, de[i Proustîl precede; pentru c\, locuitoral unei culturi carteziene, e unrecalcitrant; ca locuitor al uneiculturi pascaliene, n-are nuan]\.Nici geometrie, nici fine]e, nicirevolt\. Uite de ce e literaturafrancez\ vie. (Al. MM)

Cel mai greu mi-a fost s\ citescExtinderea domeniului luptei, primuldumneavoastr\ roman. L-am citit tîrziu,mergea greu, era acolo o atmosfer\ in-suportabil de ap\s\toare, ca în scena încare un b\rbat zace mort într-un super-market [i clien]ii trec peste [i pe lîng\ el.Era vorba despre personajul b\rbatuluiurît, care se sinucide din cauza asta?

Cred c\ oamenii tr\iesc mai mult unii înpreajma altora decît unii cu al]ii. În volumulmeu de eseuri Inamicul public amintesc unadintre frazele care m-au impresionat cel maimult în via]\, cred, una a lui Pascal. Oameniistau unii lîng\ al]ii, ca într-o celul\ colectiv\,[i din cînd în cînd cineva este c\utat [i b\tut,iar ceilal]i îl privesc cu triste]e [i disperare.Aceasta este imaginea condi]iei omului.Moartea ne atac\ pe fiecare în parte, darcînd îl vedem pe un altul murind, spunemnu ne prive[te pe noi, cu triste]e [i disperare...

Crede]i [i acum c\ în destinele noastreconcuren]a sexual\ e esen]ial\?

Da, concuren]a sexual\... Nu [tiu dac\cel mai r\u este s\ accep]i jocul sau s\ ie[idin el de tot, cum face naratorul (la persoanaI, în acest caz). E prea obositor pentru el [ide aceea iese.

Naratorul ar fi putut s\ aib\ o atitudinefratern\ fa]\ de personajul nefericit,dar nu, naratorii romanelor dvs. sînt îngeneral neutri, observ\ de la distan]\,de aici [i for]a nara]iunilor. {i realismullor. „V\” pune]i într-o pozi]ie desuperioritate, de omniscien]\, ceea ced\ un timbru oracular vocii carepoveste[te – cum a]i f\cut ieri laambasad\ (c`nd a]i spus pe teras\:„Cînd omenirea a început s\...” [i v-a]ioprit [i a]i rîs). Nu sînte]i modest.

Cred c\ pot spune lucruri adev\ratecare n-au fost spuse niciodat\. Cred c\modestia este promovat\ de oameni careau un interes. Schopenhauer spunea c\oamenii gîndesc în felul acesta: „Dac\cineva vrea s\ exceleze printre noi, s\se duc\ s\ excelze în alt\ parte!”

Revenind la concuren]a sexual\, caretraverseaz\ romanele dumneavoastr\,înaintea ultimului, exist\ urme

autobiografice? A]i tr\it multeînfrîngeri de genul acesta? Are Bruno,din Particule, ceva din dumneavoastr\?

Nu, a[ spune c\ nu, via]a mea a fost altfel.În liceu, eram un adolescent bine v\zut,pl\ceam fetelor, eram inteligent, colegii m\respectau, eram peste medie. Îmi f\cusemdeci o imagine de intelectual, citeam Nietzsche,fetele erau sensibile. {i atunci mi-amspus, dac\ încep s\ fac curte fetelor, toat\imaginea asta o s\ se duc\ dracului [i ors\ spun\ c\ nu-s a[a de superior cum par.{i cînd în cele din urm\ m-am culcat cu ofat\, a fost foarte departe de liceu. Era prostesc,dar voiam s\ le ar\t celorlal]i c\ sînt multmai sus decît ei.

{i literatura, a fost ca o continuare, cevaprin care încerca]i s\ r\mîne]i deasupra[i s\ v\ lua]i cumva revan[a? M\gîndesc iar la personajele dvs, care au oactivitate sexual\ nefericit\, darevident\.

Nu, erau alte lucruri care m\ f\ceau s\m\ gîndesc la literatur\. Munceam multca s\-mi cî[tig traiul [i speram s\ potvinde c\r]i. Nu era deloc vorba de vanitatesau considera]ii de prestigiu.

Cum l-a]i cunoscut pe Maurice Nadeau,care v-a lansat?

Eu am debutat ca poet, la Editura LaDifférence, în 1991, cu La Poursuite dubonheur, pentru care am luat Premiul TristanTzara. Editorul de aici m-a lansat, JoaquimVital, un personaj bizar. Nadeau m-a lansatca romancier, într-un moment în care nucredeam c\ pot scrie un roman, mi se p\reamult prea complicat, prea mult de lucru.Vital s-a sup\rat, dar el nu pl\tea deloc.}ineam la el, am fost foarte trist cînd a murit.Nici cu Nadeau nu am r\mas prea mult înrela]ii bune. Vital îmi pl\cea mai mult, Nadeaunu m-a ajutat niciodat\.

{i atunci a]i ob]inut primul succes. A]ivîndut 10000 de exemplare dinExtindere. Ce era la mijloc? Voceadumneavoastr\ nou\, lucrurile pe carele avea]i de spus, peisajul literaturiifranceze în epoc\, toate astea aucontribuit la succesul c\r]ii?

Da, nu era nimic demn de luat în seam\atunci, a[a e.

Ideologic, îns\, c\r]ile dvs. pot fi taxateca fiind de atitudine anticapitalist\,reac]ionar\, xenofob\ uneori. Sunte]iconservator, spunea]i chiar ieri. Da, darscena aceea din magazin, e una pe carenici un autor de stînga n-ar renega-o.

Da, a[a e. E paradoxal, dar atunciparadoxul nu se opre[te la mine. Oameniis\raci nu mai voteaz\ cu stînga în Fran]ade mult\ vreme. Muncitorii nu voteaz\deloc cu stînga. E vorba [i despre atitudineafa]\ de str\inii care le iau locurile de munc\,cred ei.

Crede]i c\ xenofobia are partea ei deadev\r?

Muncitorii nu sînt xenofobi, cred eu, sîntegoi[ti. N-au chef ca s\racii s\ n\v\leasc\

în Fran]a. Nici eu nu sînt xenofob. Le e team\de fapt de concuren]a interna]ional\. Maiîntîi, e aceast\ team\. Apoi, ei sînt împotrivaEuropei. Muncitorii mai exist\ înc\ în Fran]a,dar e vorba mai ales de interimari, de ceicare au un statut precar. De aceea voteaz\mai mult cu dreapta în ultima vreme.

Crede]i c\ exist\ o ierarhie asociet\]ilor, a comunit\]ilor? A]i vorbitdespre arabi, în Platforma, desprecomunit\]ile libertare [i libertine post-1968 în Particule... Crede]i c\ civiliza]ianoastr\ a istovit [i c\, vorba lui Valéry,„toate civiliza]iile sînt muritoare?”

Da, e poate adev\rat, doar c\ el vorbeamai degrab\ din perspectiv\ intelectual\,f\r\ s\ ]in\ cont de un fapt banal, dar evident,factorul demografic, faptul c\ popula]ia alb\este în sc\dere, c\ alte popula]ii devin totmai frecvente în Europa [i în lume.

Voiam s\ v\ întreb, reluînd pu]in temasexualit\]ii: cu excep]ia ultimuluiroman, Harta [i teritoriul, toate c\r]iledumneavoastr\ abund\ de sexualitate.E ceva programatic din punct de vedereestetic sau poetic ori o încercare la felde con[tient\ de a v\ vinde mai bine?

Nu. Cred c\ chestia cea mai comercial\într-o carte sînt pasajele amuzante. {i delocsexul.

Dar [i sexul (se) vinde, nu?

Nu, sexul nu vinde deloc. Cred c\ ceeace e mai comercial în c\r]ile mele sînt pasajelesentimentale. {i sînt în fiecare carte.

De ce universitatea nu v\ place foartemult?

Nu cred, universitatea m\ iube[te. Tocmaia fost un colocviu organizat în cinstea meala Amsterdam (de c\tre Gavin Bowd); tocmaia avut loc un colocviu despre mine la Marsilia,în mai.

Da, dar sînte]i departe de a face partedintre cei mai studia]i scriitori francezi,în Fran]a.

Asistam la un moment dat la o discu]ieîntre universitari pe subiectul acesta, alrecept\rii mele. {i nu ajungeau la un acord,în privin]a asta. Nu m\ plîng, deci.

Literatura v\ echilibreaz\ sau v\consum\? Banii pe care i-a]i cî[tigat v-au ajutat?

Nu, m\ ajut\. M\ ajut\. Ating deja o vîrst\[i reu[esc s\ supravie]uiesc romanelor mele,ceea ce e deja bine. Dar, e drept, accesulmeu la universitate e înc\ limitat.

{i, ca s\ asigur\m simetria cu interviulcu Bernard Pivot: crede]i c\ un anumitgrad de cenzur\ a f\cut sau face bineliteraturii?

Nu, nu cred. Dar cred c\ o cenzur\institu]ionalizat\, una declarat\, e mai pu]insup\r\toare decît riscul permanent de procespe care îl supor]i permanent. E sup\r\torpentru c\ te oblig\ s\ fii foarte atent cu tineînsu]i pentru a nu dezvolta o autocenzur\[i a r\mîne liber. Într-un regim de cenzur\declarat\, e mai pu]in\ autocenzur\.

Michel Houellebecq: Cred c\ chestia cea maicomercial\ într-o carte sînt pasajele amuzante

interviurile R.l.A]i început s\ realiza]i emisiuniliterare la televizor la sfîr[itulanilor 1960?

Nu, mai tîrziu pu]in. În 1973 amînceput o emisiune care se numeaDeschide]i ghilimele; în 1975, Apostrophes,apoi Bouillon de culture în 1991 [i, înfine, zece ani mai tîrziu, Double Je, oemisiune lunar\ în care d\deam cuvîntulunor femei [i b\rba]i care locuiau fieîn Fran]a, fie în str\in\tate, [i carealeseser\ limba francez\ ca limb\ adoua sau a treia.

Voiam s\ v\ întreb de la început:care vi se pare perioada cea maifericit\ a literaturii franceze dinpunctul de vedere al prestigiuluisocial, al rela]iei cu mass media?

Da, nu merg atît de departe, încîts\ vorbesc despre Ludovic al XIV-lea,pentru c\ atunci avem o abunden]\incredibil\ de scriitori. Dar e drept c\între Molière, Racine, Corneille, LaFontaine [i contemporanii no[tri distan]ae mare. Acum, ca s\ r\spund seriosîntreb\rii dumneavoastr\ [i ca s\ vinmai aproape de zilele noastre, credc\ e vorba despre perioada imediatdup\ r\zboi. Îl aveam pe Sartre, tr\iaînc\ Gide, mai erau Camus, pe Malraux,Julien Green, Georges Simenon, MargueriteDuras, Aragon, René Char, MargueriteYourcenar.

Dar aici amesteca]i nume, poategre[esc eu, [i e rînduldumneavoastr\ s\ m\ l\muri]i, dinliteratura mai degrab\ critic\,Marguerite Duras de pild\, care epublicat\ de Minuit, [i cea maidegrab\ popular\, cu Julien Greensau Simenon.

Nu fac distinc]ii între literatura înalt\[i cea popular\. Marguerite Duras scrieîntr-adev\r ni[te piese de teatru foartemoderne, experimentale, dar [i Barajîn Pacific sau Amantul, care se adreseaz\unui public larg. Aragon scrie pentrumarele public, de[i înainte f\cuse partedin mi[carea suprarealist\ care nu eratocmai popular\. Camus public\ romanecu un succes de libr\rie mondial,cum este Str\inul, dar în acela[i timpscrie eseuri filozofice care nu sînt cititede toat\ lumea.

Desigur, dar exist\ [i un alt partaj.Sînt scriiitori citi]i de milioane deoameni, ca Marc Levy sauGuillaume Musso, dup\ p\rereamea de nivel sc\zut, al]ii, cum eHouellebecq, care se adreseaz\unui public larg, dar care au ceva despus [i, în fine, experimentali[tii,cei mai difcili, ca de pild\ EricChevillard.

Da, dar asta a existat mereu.

Da, dar face]i diferen]e între depild\ Marc Levy [i MichelHouellebecq?

Vreau s\ spun mai întîi c\ a[a a fostîntotdeauna. A existat de pild\ Guy desCars, cu un succes grozav, dar au existat[i al]ii ca Chevillard, Toussaint. Spectrulliteraturii franceze a fost mereu foartelarg, cu autori care aveau sute de miide cititori [i cu scriitori mai îndr\zne]i,mai sofistica]i, care duc într-un felliteratura înainte. Aminti]i-v\ de „Noulroman” [i de succesul critic pe care îlavea. Nu e nimic nou aici. Iar preferin]ele

mele se îndreapt\ c\tre to]i scriitoriicare m\ ating. Mi-a pl\cut mult Robbe-Grillet, dar [i Simenon [i FrançoiseSagan. O sensibilitate n-o împiedic\ pecealalt\. {ti]i, cînd îmi realizam emisiunile,nu puteam s\ fiu rigid, s\ las prejudec\]iles\ m\ domine. Îi invitam [i pe unii, [ipe al]ii, [i pe Guy des Cars, [i pe ClaudeSimon, Robert Pinget, Robbe-Grillet,dar aveam grij\ s\ nu-i invit în aceea[iemisiune. Nu era acela[i gen de emisiunecu unii [i cu ceilal]i.

À propos de emisiuni. V\ pun oîntrebare ceva mai oracular\ dac\vre]i. E[ecul televiziunii ca mijlocde promvare cultural\, în sensulclasic al culturii, ca sum\ de tradi]iiartistice [i filozofice, era înscriscumva în destinul ei? Sau s-aîntîmplat ceva pe parcurs?

Ceea ce remarc, în primul rînd, estec\ atunci cînd a ap\rut televiziuneaîn Fran]a (sfîr[itul anilor 1940, n.m.),singurul canal existent propunea unjurnal, variet\]i, o sum\ de alte emisiuniprintre care se reg\sea o emisiuneliterar\. Magazine littéraire s-a înscrisîn programul tv, nu putea exista programde televiziune f\r\ emisiunea literar\.{tiu c\ multe alte televiziuni dinlume nu au acest obicei, dar la noi acestlucru s-a întîmplat de la bun început.Eu am avut predecesori [i succesori,iar emisiunile literare – sau culturale,în sfîr[it – n-au disp\rut niciodat\ dinprogramul televiziunii franceze. Diferen]ae c\, pe vremea mea, emisiunile începeaula o or\ foarte convenabil\, la 9 [i jum\-tate pentru Apostrophes, apoi 10, apoipe la 11 seara, iar acum ele încep dup\miezul nop]ii. Meritul televiziunii exist\,ele n-au disp\rut, dar ele nu mai au oadresibilitate atît de mare cum aveauemisiunile mele.

S\ [ti]i c\ la noi, la posturileimportante, TVR 1 sau PRO TV maidemult, emisiunile despre c\r]ierau programate mai ales duminic\diminea]a. Iar momentul zilei are [iel o semnifica]ie.

Niciodat\ televiziunea francez\ n-aprogramat emisiuni literare diminea]a.

Trec la o întrebare ceva maidelicat\. Exist\ în Fran]a c\r]i deistoria limbii literare moderne.

Disputa între retoric\ [i istorie eveche în critica francez\. Sau întreretoric\ [i literatura vie, între voce[i scriitur\. Faptul c\dumneavoastr\ sînte]i celebru [iprin dict\rile pe care le da]ipublicului larg, c\ limba francez\se poate difuza prin dictare – ceeace presupune o normativitatestrict\ [i o imagine ascensional\ ast\pînirii limbii, dar [i crearea unuistandard foarte înalt – nuproiecteaz\ o imagine prea elitist\asupra limbii [i deci a culturiifranceze?

Sîntem mo[tenitorii unei limbi, astanu se poate schimba. Limba francez\ ea[a cum e, e o limb\ grea din cauzaortografiei. Din cauza gramaticii, caree complicat\. Exist\ o decaden]\ aortografiei ast\zi, în Fran]a, care atingemai pu]in alte limbi, ca limba englez\de pild\. Apoi, limba francez\ se preteaz\la dictare, iar altele nu. Am fost maidemult s\ dau dict\ri în Liban. Am avutun succes atît de mare, încît s-a hot\rîtc\ obiceiul de a preda limba prin dict\riar trebui preluat [i a fost organizat\ odictare în arab\. Dar, pentru c\ limbaliterar\ arab\ se preteaz\ la nenum\ratevariante, lucrurile n-au putut continua.Toat\ lumea se certa, la sfîr[it, pe diferiteversiuni grafice ale cîte unui cuvînt.Limba francez\ e îns\ fixat\. Da,într-adev\r, faptul de avea o ortografiecomplicat\ nu face bine difuz\rii limbiifranceze. Dar s\ [ti]i c\ atunci cînd daudict\ri, m\ joc într-o oarecare m\sur\.Important e nu s\ nu faci gre[eli, ci s\deprinzi obiceiul de a te duce la dic]ionar,de a c\uta ortografii de care nu e[tisigur. Sau sensul cuvintelor. E vorbadeci de un fel de înv\]are festiv\ a limbii,a cuvintelor. Important e s\ faci progrese,s\ înve]i, de aceea dau dict\ri de 20de ani. Nici nu pot spune uite, francezae o limb\ complicat\, nu te apuca de ea.

Exist\ tot mai multe evenimenteculturale ast\zi. Lans\ri, tîrguri,lecturi, interviuri etc. Crede]i în a[aceva?

Sînt partizanul a tot ceea ce înseamn\eveniment care s\ pun\ în valoarec\r]ile. Sînt adeptul tîrgurilor de carte,al premiilor literare, emisiunilor. Pentruc\, dac\ n-ar exista evenimentele acestea,în Fran]a cel pu]in, nu s-ar vorbi despre

c\r]i decît în paginile culturale. Daratunci cînd se deschide salonul de cartede la Paris, cînd se decerneaz\ PremiulGoncourt, toat\ presa vuie[te [i eu m\bucur. Sînt momente în care, dac\ potspune a[a, cartea devine un fel de star.

Aici sînte]i de p\rerea luiBeigbeder, de pild\: e mai bine s\spui orice despre c\r]i, numai s\ opo]i face cît mai des [i incitant,decît s\ ai opinii care nu încap decîtîn rubrici speciale. O ultim\întrebare acum: este literatura înc\o manifestare a culturii na]ionale,sau criteriul na]ional [i-a pierdutvaloarea pe care o avea maidemult?

Eu cred c\ literatura nu apar]inena]iunilor, ci limbilor. Literatura francez\apar]ine belgienilor, elve]ienilor,marocanilor, vou\ etc. De aceea, amf\cut un repro[, într-un alt interviu,Academiei Nobel, pentru c\ recompenseaz\mai ales scriitori care scriu în limbide circula]ie – cum s-a întîmplat cuHerta Müller, n\scut\ în România, darrecompensat\ abia cînd public\ îngerman\ – [i las\ pe dinafar\ limbilemici. M\ gîndesc [i la Kadare, pe carecred c\ l-a dezavantajat limba [i deaceea nu a luat Premiul Nobel.

Se spune c\ literatura avea încomunism o importan]\ mult maimare decît azi. Pre[edin]ii de statciteau romane [i d\deau drumulcriticilor. Se cî[tigau bani maimul]i. Scriitorii trebuiau s\cheltuiasc\ tezaure de subtilitatepentru a p\c\li cenzura. Ce crede]i?

Asta e una dintre contradic]iile vie]ii.E interesant c\ cenzura te poate faces\-]i ascu]i armele de scriitor. Dar încele din urm\ cred c\ libertatea e totu[imai important\. Este virtutea cardinal\a crea]iei. Libertatea e condi]ia fundamental\a crea]iei. Dar, desigur, e vorba despreun paradox interesant care ]ine, [i el,de natura noastr\ paradoxal\.

xist\ o decaden]\ a ortografiei ast\zi, în Fran]a,

care atinge mai pu]in alte limbi, ca limba

englez\ de pild\. Apoi, limba francez\ se

preteaz\ la dictare, iar altele nu.e

România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012..................................................................................................................................................................................................................................................13

Bernard Pivot: Nu fac distinc]ii între literatura înalt\ [i cea popular\

Pagini rrealizate dde

Alexandru MMatei

14..............................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012

umea e degenerat\ [i ie[it\ din

rosturi, cum e [i comunismul, iar

naratorul sucit reprezint\

corporalizarea omului „nou”.l

Travers\m un timp încare literatura rata-]ilor, a ciuda]ilor [ia loser-ilor este valo-rizat\ cu o fascina]iecrescând\. Prefer\mun asemenea tip de

(anti)erou pentru c\ ofer\perspective grotesc-ideatice,cumuleaz\ savant tragi-comicul, sau, pe de alt\ parte,organizeaz\ carnavalesclumea.

De la celebra „Prefa]\” la dramaCromwell, personajul marginalc\p\ta toate atuurile pentru afavoriza sensuri neb\nuite înliteratur\.

Ast\zi, efectele comicului vindintr-o epatare identic\. Auzim,repetate te miri unde, replicileinternaute ale unor agrama]i, deveni]ivedete gra]ie deficien]elor. Literaturaînregistreaz\, uneori cu o freneziegreu de în]eles, tipologii imprecisece transfer\ asupra unor epociori istoriei înse[i semnifica]ii demulte ori mai profunde decâtsobrietatea obi[nuit\ a biograficuluipropriu-zis. Cine n-a simpatizat cuForrest Gump ori cu Schlomo – dinTrenul vie]ii? În literatur\, lucrurilestau la fel. Deseori istoria este ceacare r\mâne într-un plan oarecumviciat, îns\ nu mai pu]in conving\tor.Se întâmpla în proza unor DanielKeyes, W. Faulkner, Mark Haddon,McEwan ori, dintre scriitorii no[tri,la Blecher, D. R. Popescu, NicolaeBreban, Romulus Guga, Ioan Gro[an,Petru Cimpoe[u, T.O. Bobe, PetreBarbu, Gabriel Chifu, Ana MariaSandu, Cristian Robu Corcan, {t.Ba[tovoi, Aglaia Veteranyi sau MariaManolescu. {i lista poate continua.Iat\, a[adar, ce amploare a luatacest fenomen al prozei contemporane.Eroi pu]in sau defel creditabili for]aucititorii s\ suporte ipoteze vibrante,s\ agonizeze într-o a[teptareneverosimil\ sau s\ accepte verdictetulbur\toare.

La urma urmelor, nu e vorba de

o noutate distinct\, ci de o caracteristic\a modernit\]ii târzii; un r\spuns laopozi]iile de secol 19, dar [i fa]\de radicalismele primei faze aromanului modern. Una e s\ prezin]iistoria printr-un narator lucid [ibine decorat conceptual, [i alta es\ ai drept martor [i narator unindivid deficitar din mai toatepunctele de vedere. Narativitateacâ[tig\ paliere de semnifica]iifrapante, iar limbajul, indiferentde construc]ia interioar\ [i de rela]iaimagistic\, creeaz\ un univers atipic,din care cititorul prelua un evantaide excentricit\]i naive, sfâr[ind,de cele mai multe ori, prin a simpatizacu personaje (naratoare) inclasabile.

Dan Coman propune în Parohiaun narator din aceast\ stirpe, greude acceptat ca verosimilitate. Cititoriiscriitorului n\s\udean nu vor fi,de bun\ seam\, surprin[i nici degenul literar abordat, nici de imaginarulrev\rsat în nara]iuni. În scrisul luiDan Coman (auto)ironia, umorul,[i desf\tarea ludic\ prin grotesc [imorbide]e definesc o structur\artistic\ complicat\. În primulroman, Irezistibil (2010), Dan Comanprefera s\ motiveze contrapuncticun anumit nivel din A[teptarea luiM\laicu-Hondrari, anume toxicitateanarcisismului social.

Cu cel mai recent roman, else g\se[te mai aproape de AdrianChivu, cel din Caiet de desen. {i înParohia avem de-a face cu o lumedizarmonic\, unde r\bufnirileviolente nu sunt neap\rat sumaunor c\ut\ri [i inadecv\ri, cât imita]iiale autorit\]ii din jur. Nu tat\lîncarcerat într-o t\cere interiorizat\este modelul, cât Mîrza, mili]ianulprea preg\tit pentru o localitate deaiurea. Într-un sat din zona deinfluen]\ a Clujului, apar]inândfamiliei unui preot, naratorul (f\r\nume) are câte ceva din tr\s\turilepersonajelor consacrate din literaturaloser-ilor. La aproape 30 de ani, eleste clopotar [i profesor improvizat,

iube[te pe Ninia – o fat\ „[chioap\”,suferind\ de st\ri contradictorii,urmat\ pretutindeni de animalestranii –, î[i plimb\ fratele debil cufrânghia [i alung\ ulii. Mai miccu 3 ani, fratele pare suferind deschizofrenie catatonic\ (blocat în-tr-un ritual motric, imit\ ma[ini).Lumea satului tr\ie[te la grani]aunui cre[tinism cu mo[teniri ezoterice,într-o dictatur\ ce le permite doars\ îngroape cadavrele disiden]ilorvenite pe râu. Cu câ]iva ani înaintede 1989, întâmpl\rile din memoriaunui debil traduc câte ceva dinpersonalitatea [i interesele lui.Nefertile la nivelul lexicului,confesiunile au un grad ridicatde poeticitate, semn c\, în spatelevocii dominante, o instan]\ manevreaz\abil nara]iunea. De altfel, problemaeste mult mai delicat\. Dac\ laînceput naratorul are multe simptomedin categoria întârziatului mintal,el se dovede[te în cele din urm\un psihopat: urm\re[te [i cunoa[tebine sensibilit\]ile victimei (Ninia),pentru ca apoi s\ devin\ agresiv [igrosolan. Totu[i, felul în care d\note informative mili]ianului Mîrza,inclusiv despre familie, denot\ oinaderen]\ clar\ la realitatea politic\.

Parohia este povestea unuiQuasimodo ce dezerteaz\ de lacondi]ia de sucit simpatic, cucerindbrutal o normalitate, f\r\ a-[i p\strastarea de inocen]\ generic\, ciimitând un model autoritar. Elr\spunde realit\]ilor prin putere [ipatologic, nu prin exemplul cre[tinal tat\lui. R\ul e la mod\ [i emolipsitor, cu rezultate – îi demonstraseMîrza – eficiente [i rapide. Criza [imetamorfoza eroului nu suntsubliniate limpede de nicio instan]\,de[i, cum spuneam, se simte înd\r\tulnota]iilor ceva din strategia uneicon[tiin]e superioare. Din aceast\ambiguitate se na[te [i poezia luiDan Coman, ni[te nepotriviri alefiin]ei – marca întregii crea]ii. Nuvor surprinde alternan]a unorcapitole scrise eliptic în stilul luiPalahniuk [i altele poetice, antologicedin punct de vedere al teatralit\]ii.Mai multe episoade sunt savuroaseîn acest sens: erotismul dintre„Chela” Mîrza [i cei doi fra]i, scenade la stomatolog, tentativa de „aprinde” finala televizat\ de laCampionatul European de Fotbaldin 1988 prin copaci, scena în carepreotul din satul vecin aducefiica puber\ la acest adolescentîntârziat mintal [i, în special, opozi]iacomunit\]ii la schimbarea preotului.Nu întâmpl\tor o cortin\ invizibil\cade, în finalul c\r]ii, peste vocilemedia ce anun]\ evenimentele din1989. Lumea ca teatru se sfâr[e[tegrotesc pentru a o lua de la cap\t.

O lume în deriv\ înregistrat\de un semi-retardat agonizeaz\,aparent f\r\ sentimentul tragicului;îns\, prin ochelarii acestui narator,istoria nu are cum s\ p\trund\dincolo de o anumit\ senzorialitateobsesiv\. Lumea e degenerat\ [iie[it\ din rosturi, cum e [i comunismul,iar naratorul sucit reprezint\

corporalizarea omului „nou”, dintoate punctele de vedere. Dac\în prima parte a relat\rii citim parc\un portret de tinere]e al unui TeodorCiupe (nebunul din Moartea luiIpu), pe parcurs, debilul aparentperfect manipulabil devine unGrenouille (din Parfumul): colec]ioneaz\mirosuri („Cheala”, eleva, Ninia)într-o strategie psihotic\ de anularea inocen]ei. Dar f\r\ a avea nimicgenial sau artistic, afar\ deegocentrismele sexuale. Cu toateacestea, Dan Coman construie[teun personaj cu totul în afara inocen]ei.Exclusivismul tenden]ios este ocapcan\ pentru cititorul neantrenat,o pânz\ de p\ianjen sigur\ pentruc\ut\torii de circumstan]e atenuante.Este interesant cum Dan Comanintroduce tu[e livre[ti la grani]esuprarealiste: Ninia pare a fitranspunerea Laurei, infirma dinMenajeria de sticl\, c\ci ce altcevasunt animalele ei misterioase, dac\nu o menajerie din realismul magic?Dup\ cum o femeie cu p\rul ro[uapare c\utând un iepure… Trimiterileintertextuale [i cele suprarealistecontureaz\ un roman desprespectacolul utilit\]ii – obsesianaratorului [i una dintre mizelec\r]ii. Evenimentele, însemnatesau nu, trebuie s\ justifice existen]aunui individ obsedat de îndatoriri,pentru c\ ele motiveaz\ mai apoiirezistibilul concret, niciodat\ altruist.De pild\, clopotele trebuie trasenu doar ca s\ anun]e o moarte, cis\ atrag\ fiin]ele Niniei…

Lui Dan Coman îi reu[esc senza]iilede amplificare a sensului în relat\rilecele mai banale [i invers, impresiade firesc din nota]iile suprarealiste.O împ\care poetic\ numai bun\pentru un text incert, cu evidentevalen]e simbolice.

Trist\ [i deseori macabr\ în fibraei expresiv\, proza poetic\ a luiDan Coman are ceva din feeriairealit\]ilor. Parohia este un romanal realit\]ilor contorsionate, în careplasticitatea graveaz\ deopotriv\o istorie vie [i una a neantului.R\mâne de v\zut cum se reinven-teaz\ Dan Coman odat\ trecut dev\mile straniet\]ii [i de imaginarulgreu temperat al freneziilorboln\vicioase. O carte frumoas\ [iun prag periculos.

actualitateacomentarii critice de marius mihe]

Literatura loser-ilor

DDaann CCoommaann,, PPaarroohhiiaa,, EEddiittuurraaCCaarrtteeaa RRoommâânneeaasscc\\,, BBuuccuurree[[ttii,,

22001122,, 116600 ppaagg..

Petre Stoica, Teohar Mihada[, Anatolie Pani[ - 1991Foto: Ion Cucufotote

ca rom

âniei l

iterare

f

Împrejurarea c\ GeorgeB\l\i]\ [i-a câ[tigat no-torietatea abia dup\ce a publicat romaneleLumea în dou\ zile (1975)[i Ucenicul neascult\tor( 1 9 7 7 ) a f \ c u t c a

activitatea sa anterioar\,de autor de proz\ scurt\[i de publicist literar, s\treac\ într-un anume conde umbr\.

Nici chiar volumele ulterioare,cum ar fi Gulliver în }ara Nim\nui(1994), de[i bine primite de critic\,n-au reu[it, totu[i, s\ clatineconvingerea general\ c\ B\l\i]\este un romancier [i, pe cale deconsecin]\, ceea ce datoreaz\publicului cititor este un nou roman,nu culegeri de eseuri [i articoleliterare, oricât de bune ar fi acestea.

În opinia mea, este nedreapt\ignorarea genurilor scurte înansamblul crea]iei lui GeorgeB\l\i]\. {i aceasta, nu numai pentruc\, în chip firesc, cine cite[te cuaten]ie prozele din C\l\toria (1964)[i Conversând despre Ionescu(1966) distinge în ele „exerci]iile”de dinaintea romanului Lumeaîn dou\ zile. Ci [i pentru c\ avemde-a face, în fond, cu un scriitorcomplet, în personalitatea c\ruiavoca]ia prozei se îmbin\ armonioscu con[tiin]a artistic\ [i cu o evident\preocupare pentru conceptele [ivalorile literaturii. F\r\ s\ fie unprozator experimentalist, în genulmai tinerilor s\i confra]i optzeci[ti,George B\l\i]\ este un scriitordublat de ceea ce se cheam\ uncap teoretic. Acest cap teoretical prozatorului transpare cu u[urin]\în textele sale publicistice, ca [i înîncerc\rile de transformare astructurilor prozei scurte, pe carele face, câteodat\ timid, alteoriezitant, la jum\tatea deceniului al[aptelea, într-un peisaj prozasticdominat de figurile emblematiceale genera]iei sale, ca Nicolae Velea,Dumitru Radu Popescu sau F\nu[Neagu. {ocul numit Lumea în dou\zile nu a venit din neant, din hazardulunei „inspira]iuni f\r\ seam\n”,ci în urma unor acumul\ri lente,care au durat un deceniu.

Iat\ de ce mi se pare binevenit\op]iunea prozatorului de a republica,în cadrul seriei de autor care îi esteconsacrat\ la Polirom, o sever\ –dar deloc sub]ire – selec]ie dinproza scurt\ [i din publicistica sa,imediat dup\ Lumea în dou\ zile[i înainte (sper) de Uceniculneascult\tor. Sub titlul Marocco,ne este oferit, în consecin]\, în

dou\ volume, un amplu survol aluniversului de crea]ie al lui GeorgeB\l\i]\.

Structura edi]iei confirm\aser]iunea mea anterioar\, conformc\reia avem de-a face cu un prozatorînzestrat cu o apreciabil\ con[tiin]\critic\. Volumul I al ciclului estealc\tuit dintr-o selec]ie „la sânge”a prozelor scurte publicate înperioada 1958-1967 (mai exact,16 povestiri [i nuvele) [i din pseudo-basmul Întâmpl\ri din NoapteaSoarelui de Lapte, din 1967, primacarte care a semnalat câtorva criticifaptul c\ George B\l\i]\ este pecale s\ ias\ din plutonul bunilorautori de povestiri [i s\ devin\ unprozator cu un univers aparte.Volumul al II-lea, la rândul s\u,este rezervat publicisticii literare,reprezentate de Gulliver în }araNim\nui (1994), înso]it de unAppendix con]inând cinci textenepublicate în volum, [i interviurilorg\zduite în substan]iala culegereCâinele în les\ (2004).

Astfel alc\tuit\, edi]ia configureaz\un profil reprezentativ al povestitorului[i publicistului, criteriile selec]ieifiind deopotriv\ valorice [i morfologice.Au fost l\sate în afara edi]iei, pede-o parte, texte conjuncturale,datate (c\ci este o edi]ie de autor,nu una critic\), iar pe de alta, prozelecare nu au reverberat în crea]iade mai târziu a lui George B\l\i]\.Nu este, îns\, vorba de un autoportretcosmetizat, ci de un original „B\l\i]\par lui-même”.

C\ci devine limpede, citind celedou\ volume, cum a evoluatprozatorul, de la debutul cu C\l\toria[i pân\ la cele dou\ mari romane,Lumea în dou\ zile [i Uceniculneascult\tor. O evolu]ie neliniar\,ezitant\, incluzând [i decol\ri înspredirec]ii care vor fi ulterior abandonate– chiar Întâmpl\ri din NoapteaSoarelui de Lapte, cu „ocheadele”aruncate fantasticului în vog\atunci, a p\rut un astfel de abandon–, dar [i cu permanente acumul\ri,care vor fi din plin valorizate înLumea în dou\ zile.

Tehnica stop-cadrului, bun\oar\,este prezent\ înc\ din nuvela caredeschide Marocco I, [i anumeNebuniile b\trâne]ii sau Cum muriMilon din Crotona închipuindu-[ic\ înc\ e tân\r, în care subiectulde r\zboi – intens frecventat deprozatorii genera]iei ’60, ca refugiudin calea t\v\lugului realist-socialist,dar [i pentru c\ le oferea [ansaunor personaje atipice (nebuni,ambusca]i, eroi) – nu este decât

un pretext pentru o subtil\ încercarede modernizare a tehnicilor narative.{i dubla perspectiv\ (aproapele [idepartele nara]iunii), utilizat\ cuatâta efect în Lumea în dou\zile, e de întâlnit aici, ca [i scindareaclasicei unit\]i interioare a personajului.

„Cre[terea” romancieruluiB\l\i]\, din povestitorul [i publicistulcu acela[i nume, este inspiratdublat\, în prezenta edi]ie, deinterviurile pe care acesta le acord\începând din 1973. Este o [ans\pentru critic, ca [i pentru cititorulde nivel ridicat, faptul c\ acestprozator lucid se auto-analizeaz\,în convorbiri, cu o bun\ doz\ deobiectivare; în ciuda tendin]eiirepresibile de a povesti, aprecierilepe care le face asupra crea]iei sale[i a crea]iei altora sunt demnede luat în considerare în oriceanaliz\ critic\.

Dar nu numai aceste dezv\luiride atelier de crea]ie fac farmeculconvorbirilor cu George B\l\i]\.Prozatorul este un ins [armant, unpovestitor impenitent [i, în acela[itimp, o prezen]\ literar\ neostentativ\,dar ferm\ în convingeri, dup\ cumlas\ s\ se vad\ interviurile sale.B\l\i]\ nu a fost, se [tie, doarprozator [i publicist: scriitorul afost, de-a lungul timpului, [i editor,secretar al Uniunii Scriitorilor,ba chiar… membru al fostului CCal PCR! O prezen]\ de mai bine decinci decenii în literatur\, în ciudadiscre]iei funciare a scriitorului,s-a r\sfrânt, finalmente, [i în spa]iulpublic. Benefic, categoric, în ciudaepisodului cu prezen]a în CC, pecare prozatorul îl regret\ [i îldeplânge, dar cu demnitate, f\r\a-[i pune cenu[\ în cap [i f\r\ a-[iinventa false gesturi subversive(de[i e evident c\ multe c\r]inealiniate, ap\rute în ultimuldeceniu ceau[ist, n-ar fi pututvedea lumina tiparului dac\ directorulC\r]ii Române[ti nu s-ar fi pututprevala, m\car subliminal, deaceast\ calitate politic\). Modera]ia,bunul-sim], refuzul atitudinilorradicale, toleran]a sunt valorilepentru care scriitorul pledeaz\ atâtînainte de 1989, cât [i dup\ aceast\dat\, ceea ce-l situeaz\ pe B\l\i]\de partea literaturii autentice [ia spiritului democratic, într-ocontinuitate a convingerilor careîi d\ scriitorului dreptul de a seplasa, câteodat\, [i piezi[ fa]\ decurentul dominant în literatur\ [i/sau în via]a social\.

Edi]ia de la Polirom, f\r\ s\ fie,repet, o edi]ie critic\, este totu[i

una de un foarte bun nivel [tiin]ific.Textul este excelent îngrijit, iarcronologia (realizat\ de MarilenaDonea) este minu]ioas\ [i precis\,oferind o solid\ baz\ informa]ional\pentru un eventual biograf alscriitorului. Prefa]a NicoleteiS\lcudeanu, pe de alt\ parte, aducepuncte de vedere interesante asuprapovestitorului [i publicistului B\l\i]\(pe care îl consider\, pe bun\dreptate, un prozator în travesti)[i, împreun\ cu un comprehensivDosar de pres\, ce adun\ receptareavolumelor antologate aici, furnizeaz\cititorului un aparat critic complet[i exhaustiv. Cum spuneam [i cualt\ ocazie, asemenea edi]ii î]i ofer\bucuria lucrului bine f\cut [i,totodat\, accesul facil la un instrumentde cercetare demn de încredere.

Cât despre literatura lui GeorgeB\l\i]\, edi]ia de fa]\ ne între]inesperan]a c\ vom citi în curândun al patrulea volum, ce ar puteacon]ine chiar o versiune nou\,de ce nu?, masiv ad\ugit\, aproiectului neterminat inauguratde Ucenicul neascult\tor…

\r\ s\ fie un prozator experimentalist, în

genul mai tinerilor s\i confra]i optzeci[ti,

George B\l\i]\ este un scriitor dublat de

ceea ce se cheam\ un cap teoretic.

România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012..............................................................................................................................................................................................................................................15

GGeeoorrggee BB\\ll\\ii]]\\ –– OOppeerree IIII-IIIIII,, MMaarrooccccoo ((II)),,MMaarrooccccoo ((IIII)),, pprreeffaa]]\\ ddee NNiiccoolleettaa SS\\llccuuddeeaannuu,,

ccrroonnoollooggiiee ddee MMaarriilleennaa DDoonneeaa,, IIaa[[ii,, EEddiittuurraa PPoolliirroomm,,22001111,, 334422 ++ 552222 ddee pp..

cronica edi]i i lor de r\zvan voncu

George B\l\i]\, publicist [i povestitor

actualitatea

Academia Român\, Dic]ionarul literaturiiromâne, 2 vol., coordonator Eugen Simion,vol.1(lit.A-L), 838 p., vol. 2 (lit.M-Z), 836 p., UniversEnciclopedic Gold, Bucure[ti, 2012.

Dinu Pillat, Spectacolul rezonan]ei, eseuri,evoc\ri, sinteze, edi]ie îngrijit\ de MonicaPillat [i George Ardeleanu, Note [i Not\ asupraedi]iei de Monica Pillat, Prefa]\ [i Dosar dereferin]e critice de George Ardeleanu, EdituraHumanitas, Bucure[ti, 2012, 386 p.

Eugen Simion, În ariergarda avangardei,Convorbiri cu Andrei Grigor, edi]ia a II-a,ad\ugit\, Editura Curtea Veche, Bucure[ti,2012, 458 p.

Ozana Cucu-Oancea (coordonator),Marea scriitorilor . Între Olimp [i zidul Puterii,istoric, interviuri, evoc\ri, imagini privind vilascriitorilor de la Neptun, Editura CarteaRomâneasc\, Bucure[ti, 2012, 320 p.

Mihail M. Ungheanu, Metafor\ [icomprehensiune. Despre teoria hermeneutic\a metaforei la Paul Ricoeur, studiu, Prefa]\de acad. Alexandru Surdu, Editura AcademieiRomâne, Bucure[ti, 2011, 210 p.

Apari]ii editoriale

actualitatea

Tudor BBelea. Poezia dvs. estenefixat\. Oferi]i într-un grupaj de[apte texte tot felul de formule decon]inut, dar parc\ niciuna nuv\ mul]ume[te. Ceea ce mi se parefiresc, pentru c\ fiecare estesuperficial\. Trece]i de la poeziereligioas\ la cronic\ rimat\, dela vers liber la prozodie clasic\,dar mai nimic nu se re]ine. Amimpresia puternic\ a faptului c\nu crede]i în ce face]i [i trata]iscrisul ca pe un hobby oarecare.Cititorul v\ este indiferent. Iat\o mostr\ din frivolit\]ile care numi se par de bun augur, mai ales

c\ nu mai sînte]i un adolescent.În conturi nu am mai nimica,/Iar din bugetul p\strat/ Î]i potgaranta/ Companie matur\,/ {ivorbe.../ {i-o mas\ cu blatul zgâriat/{i versuri [i votc\/ {i versuri [ivotc\/ {i compania mea de rahat./Tu – adolescent\ ginga[\,/ Eu –un ve[nic ratat,/ Tu – perversafrumoas\,/ Eu – sentimental demodat.M\car în aceste versuri s\lt\re]ev\ caracteriza]i cu luciditate. Ori-cum, e cazul s\ opta]i, pentru ovreme m\car, între versuri [i votc\.

Dorina SScurhan. A]i debutat înnum\rul trecut [i m\ bucur c\,în lipsa reperelor biografice, s-aîntîmplat s\ dau credit unei poetefoarte tinere, de numai 16 ani dinora[ul Huedin, Cluj. Am vizitatblogul dvs. de poeme, cum m-a]iinvitat, [i mi-a pl\cut destul demult, cît s\-i îndemn [i pe al]ii s\-l caute: http://scurhandorina.blogspot.com/. Succes mai departe[i mai trimite]i texte.

Mihaela CClaudia CCondrat. Scrie]icam mult [i infla]ia asta de vorbenu e roditoare totdeauna. Enumera]i,enumera]i, poate se alege ceva?Fiecare text poate fi concentratprin eliminarea unor pasaje deprisos. Redau cîte ceva mai izbutit.Am t\iat eu pe ici pe colo, c\ pedvs. v\d c\ nu v\ las\ inima.

haikuchiar [i p\r\si]i continu\m s\ iubim în lips\ pasiune, necesitatea, nebunie?

magicianul vremea este sur\ se trag clopotele se lipesc afi[e magicianul î[i face lini[titnum\rul oamenii râd f\r\ s\ în]eleag\ doar o fat\ îl prive[teîncrez\toare sufletul ei vibreaz\ ca o sârm\ de telegraf ieri nu avea ce s\ m\nânce azi are pantofi noi magicianul nu mai doarme de-os\pt\mân\ vine iarna, fata are palton nou trece iarna, fata se

îndr\goste[te magicianul î[i prive[te mâinileistovite nu exist\ magicieni

am g\sit unul care a spus nuam g\sit pe unul care a spus nu nu vreau s\ fiu singur nu l\sa]i s\ m\ înghit\ muntele

dou\ câte dou\ lucrurile se limpezesc peîn\l]imi doi câte doi vom str\bateversantul cu poticniri, cu întârzieri, cu abisuri fl\mânde s\ spunem nu împreun\ [i de pe piscul cel mai înalt s\ facem semn cu mâna durerii ce va veni

AA[[tteepptt îînn ccoonnttiinnuuaarree tteexxtteellee [[iiooppiinniiiillee ddvvss.. llaa aaddrreessaa ee-mmaaiill:: ppooss-ttaa..rroommlliitt@@ggmmaaiill..ccoomm

Interpret\rile criticeasupra lumii reprezen-tate în opera lui Cara-giale oscileaz\ de maimult\ vreme între ipo-teza idilic\ (pentru careesen]iale sunt cumse-

c\denia tihnit\ [i defecteleinofensive) [i cea feroce(care pune în prim plan agre-sivitatea [i imoralitatea).

Pentru a verifica aceste modeleinterpretative, poate fi util s\ investig\mgradul în care violen]a verbal\este prezent\ în discursul personajelor,în actele de limbaj tipic agresive(impreca]ie, insult\, amenin]are,provocare, contrazicere etc.), înformele de impolite]e a adres\rii, înrecursul la registrul vulgar – precum[i modul în care violen]a fizic\ ereprezentat\ în text, în pasajelenarative. Obiectul cercet\rii e dublu:violen]a exprimat\ (de obicei de c\trepersonaje) [i cea reprezentat\ narativ(de c\tre personaje sau narator).Ambele tipuri apar în forme filtratede conven]iile epocii [i mai ales deironia auctorial\, agresivitatea verbal\fiind eufemizat\ prin omisiune, prinsubstitute, prin recursul la sugestie,prin combinarea cu formule de scuz\– pardon! – etc.

Se poate u[or constata c\, înschi]ele [i comediile caragialiene,violen]a exist\ (ceea ce poate produceimaginea unei lumi agresive), dar eîntotdeauna minimalizat\, anihilat\discursiv (ceea ce înt\re[te ideeacontrar\, a unei lumi bonome). Ositua]ie prototipic\, fundamentalcomic\, e aceea în care personajulagresat – p\lmuit, de exemplu –r\spunde printr-o perplexitatecognitiv\; nervozitatea în crescendose rezolv\ comic, la Cr\c\nel, printransformare în angoas\ epistemic\:„a! Asta nu poate r\mâne jos...Eu, când îmi trage cineva palme...eu turbez!... cu din]ii îl apuc, nu-llas nici mort pân\ nu-mi spune pentruce? pentru ce mi le-a tras? s\ [tiu[i eu: pentru ce?... Trebuie s\-mispuie mi[elul numaidecât!...” (D’alecarnavalului). Nu onoarea e atacat\,ci logica; personajul e în c\utareaexplica]iei, presupunându-se c\g\sirea ei l-ar lini[ti pe deplin. Lafel de perplex [i calm e, dup\ p\lmuire,cronicarul monden, care invoc\ prinpur automatism onoarea: „{i, scurtmi[carea! pân\ s\-i zic\ unul dintreamici «|ra! da st\i, bri omule!» îitrage dou\ palme vajnice [i iese. –Nu mai în]\leg nimica, pi onoareame! – zice Edgar [i iese [i el” (High-life). În finalul schi]ei Amici, Lacheprime[te palme, dar gestul (perceputde cititor ca o pedeaps\ justificat\)

e pentru personaj doar o confirmarea logicii [i a drept\]ii sale: „Uite, vezi!\sta e cusurul lui – e m\gar!... [iviolent!... [i n-are manier\!”.

Ce e, deci, mai important, pentrua stabili gradul de agresivitate alacestei lumi? Discursiv, palmele(doar relatate) sunt atenuate,minimalizate de reac]ia victimelor.E, desigur, un mecanism comicuniversal, intens folosit de filmelemute [i de desenele animate: violen]abrusc\ stârne[te râsul, cu condi]iade a p\rea inofensiv\, de a nutrezi în spectator empatia, identificareacu suferin]a fizic\ sau moral\ avictimei. La Caragiale, personajelep\streaz\ „un calm imperturbabil,egal [i plin de dignitate”. La fel deemblematic, actul de limbaj al insulteiadresate (care exprim\ o atitudineagresiv\, o inten]ie de r\nire ainterlocutorului) e interpretat casimpl\ aser]iune, ca act referen]ial,cu valoare de adev\r, care poate ficonfirmat sau negat: „Amice, e[tiidiot. – Ba nu, domnule” (C\ldur\mare). De fapt, nici impreca]ia, niciinsulta nu sunt, de obicei, adresate:adversarul lipse[te, iar agresorul î[idescarc\ nervozitatea f\r\ prea maririscuri: „Mare deven\ foarte iritatpronun]at dumnezeu mami, nupersonal cineva, ci ghinion” (Telegrame).În cazul citat, injuria provoac\ totu[i,în mod excep]ional, o amplificarea violen]ei: „Atunci Cost\chel Gudur\ucare sta alt\ mas\ criticând guvernulgura mare, sculat [i apostrofânddirectoru strigat ba pe al m\ti [iridicat bastonu” (ibidem). Violen]aprobabil\ a scenei e filtrat\ comicde relatarea „oficial\” (nu [i neutr\).

Impreca]ia, insulta [i critica suntde preferin]\ indirecte, mediate: potfi, de aceea, puse sub semnul luirag\m nu, form\ sub care caracterizareaun m\gar ajunge la victim\ dintr-oîntâmplare, prin citirea pe dos a uneipor]iuni de pagin\ (Infamie...). Situa]iadin Amici e la fel de interesant\ dinpunctul de vedere al caracteruluiindirect al criticii [i al insultei. Înprim plan apare insulta mediat\cu inten]ie de Lache, prin simulareaunei relat\ri („zice: «O fi de[tept, nuzic; dar e cam... zevzec»”). Tot mediat\(involuntar) e [i caracterizareainsult\toare a lui Lache de c\treMache, care nu [tie (pentru moment)c\ obiectul furiei se afl\ în fa]a sa:„M\ rog ]ie, cine e m\garul \sta,a[ vrea s\-l [tiu...”; „Mizerabilul!canalia!” (Amici). Medierea narativ\[i ironic\ a violen]ei st\ sub semnulinteligen]ei [i al jocului cu limbajul.


p\catele limbii de rodica zafiu

„rag\m nu...“

po[ta redac]ieide horia gârbea

„Eu, un ve[nic ratat“

actualitatea

Este îndemnul pe care[i l-a adresat MartaPetreu prin anii 2001-2002. De ce? Pentruc\ tocmai scrisese uns t u d i u d e s p r e g e -nera]ia ’27 [i „sacro-

sanctul ei mentor”, ceea cea iscat, în ce o prive[te, „ozarv\ deloc prietenoas\”.

Faptul a f\cut-o s\ cread\ c\ar fi mai bine s\ se ocupe „o vremede altceva”, s\ se întoarc\ de pild\la Caragiale. S\ se întoarc\ estecorect spus, c\ci mai lucrase petexte ale sale, ne reaminte[te, „înanii 1980, în c\utare de sofisme,apoi în anii 1990, în c\utare denietzscheanisme”.

A[adar, înapoi la Caragiale!,dând curs unui impuls reactiv,pe de o parte, dictat de felul„neprietenos” în care îi fuseser\primite alte scrieri, dar [i de unimpuls afectiv (spiritual) , c\ci o„veche dragoste logic\” o legape Marta Petreu de I. L. Caragiale,clasicul socotit de eseist\ drept„mintea cea mai luminat\ pe carea avut-o vreodat\ cultura român\”.Ori, o astfel de minte nu ar fi pututs\ r\mân\ „str\in\ de filosofie”.Din astfel de imbolduri, venite,cum vedem, [i din\untru [i dinafar\, a luat fiin]\ studiul Filosofialui Caragiale, publicat în 2003 laEditura Albatros [i republicat acumde Polirom (edi]ia a II-a, rev\zut\[i ad\ugit\), în seria de autor „MartaPetreu”.

Sunt în fond dou\ accep]ii încare se poate vorbi despre filosofiaunui scriitor. Una este aceeacare se refer\ la felul în care acelscriitor în]elege existen]a, evenimenteleei de prim ordin, la sensurile pecare le deslu[e[te din contemplarealumii. Vorbim astfel de o filosofiea lui Rebreanu, a lui Marin Predasau a oric\rui alt mare scriitor.Cealalt\ accep]ie are în vedereelementele propriu-zis filosoficedetectabile la un scriitor, filosofii[i curentele de gândire la careel, eventual, se raporteaz\ [i care,p\trunzând în opera sa, îl conducc\tre o anume viziune general\.

Marta Petreu caut\ în scrierilelui Caragiale, în teatru, în momente[i schi]e, în coresponden]\, în eseuri[i articole, mai pu]in în nuvele [ipovestiri, [i o dimensiune [i cealalt\.{i „filosofia” caragialian\, acel felparticular caragialian de a vedealumea, [i filosofii cu care a venitîn contact I. L. Caragiale, prinini]iative proprii de lectur\ sauprin faptul c\ le erau familiari unorspirite apropiate, lui Eminescu, luiMaiorescu, lui C. D. Gherea, lui

Ion D. Gherea, lui Paul Zarifopol,lui R\dulescu- Motru.

Marta Petreu întocme[te înstudiul s\u, printre altele, un „fi[ierde filosofi”, inventariaz\ nume degânditori din variate epoci lacare Caragiale s-a referit fie [i înfug\ [i care, într-o m\sur\ sau alta,fac s\ se poat\ vorbi despre filoanelefilosofice ale scrisului s\u, oricâtde inaparente.

Rezumând sever constat\rileMartei Petreu, s\ spunem c\ eaconsider\ definitorie pentru filosofialui Caragiale ac]iunea de a c\uta„cauza prim\” a lucrurilor, nu oricefel de cauz\ ci cauza prim\, întradi]ia aristotelic\ nedezmin]it\.„Ca om vechi, îi spune lui Zarifopolîntr-o scrisoare, cred c\ efect f\r\cauz\ nu se poate, [i c\ acela[ice nu poate fi, în acela[i timp, [iefectul lui propriu [i cauza luiînsu[i”.

Este de-a dreptul captivants\ urm\re[ti felul în care MartaPetreu proiecteaz\ filosofic derapajelede limbaj [i de logic\ ale personajelorcaragialiene, urcând, pentru a lepune diagnostice, pân\ la Dialogurilelui Platon populate de sofi[ti.Aici se încadreaz\ discursurileprolixe ale unor Ca]avencu sauFarfuridi, „în care orice afirma]ieeste anulat\ de aser]iunea imediaturm\toare”, aici convorbirea dintrevizitator [i Feciorul din C\ldur\mare, „o adev\rat\ capodoper\ aanamorfozei logice”, prevestindteatrul absurdului ionescian, aiciv\ic\reala confuz\ de la tribunala Leanc\i v\duva c\reia domnulTomi]\ i-a spart clondirul („dintreto]i sofi[tii lui Caragiale, Leanca,exemplarul cel mai n\tâng, parea întrupa o primordial\ stare alogic\”)[i atâtea altele din universulcaragialian minu]ios reconstituit.

O carte doct\ plin\ de farmec.

Pentru majoritatealocuitorilor planeteinoastre Brazilia în-seamn\ cîteva reali-t\]i imuabile: carna-valul (mai ales cel dela Rio de Janeiro),

natura s\lbatec\ (mai alescea din spa]iul amazonic),frumuse]ea fizic\ a locuitorilor(mai ales a femeilor mulatre)[i fotbalul, cu deosebirefotbalul.

Celebritatea nu e îns\ aduc\toaredoar de beneficii, dimpotriv\:fotbalul devenit emblem\ na]ional\i-a f\cut Braziliei [i destul r\u.În plin Campionat European deFotbal ar fi bine s\ ne gîndim [i laasta.

Ecua]ia Brazilia egal fotbal areo istorie îndelungat\ ce nu maipoate fi corijat\, dar care se cereasumat\. De la acel momentîndep\rtat al anului 1950, cîndechipa brazilian\ de fotbal ajungeaîn finala Cupei Mondiale pentrua o pierde pe teren propriu înfavoarea Uruguayului (1 – 2),fotbali[tii din Brazilia s-au sim]itobliga]i s\ fie cei mai buni, s\ajung\ în finale, s\ cî[tige finalele.Cine i-o fi obligat? Sacrosanctaopinie public\ din ]ara lor, fire[te!{i care, în caz de înfrîngere în jocuridecisive, i-a considerat mereupe cei 11 bie]i componen]i ai echipeina]ionale un soi de tr\d\tori depatrie, de iresponsabili, indiferen]ila interesul na]ional. De la nefericitaînfrîngere din 1950 de pe Maracana,e drept c\ fotbali[tii ]\rii de laTropice au cî[tigat de cinci ori CupaMondial\, au învins în chip spectaculoscele mai puternice echipe din lume,dar au mai [i pierdut, fiindc\ nuse putea altfel: atunci toat\ Braziliaa luat foc! Ideea unei înfrîngeri aechipei na]ionale nu poate intraîn mentalul colectiv brazilian. S\joci fotbal cu obliga]ia de a fi mereucel mai bun: î[i poate imaginacineva mai mare teroare? Careechip\ format\ din oameni cumintea întreag\ ar mai putea jucasub asemenea presiune psihic\?

{i uite c\ totu[i echipa din carecîndva a f\cut parte Pelé, devenitîntre timp mascot\ a fotbali[tilorgalben-verzi, continu\ s\ se luptepentru imposibil.

Fie c\ este vorba de Copa Liber-tadores, de campionatul Americiide Sud, de Jocurile Inter-americane,de preliminariile la Cupa Mondial\,fotbalul brazilian se afl\ permanentîn preziua unor întîlniri crucialede care depinde viitorul patriei.Campania de preg\tire a echipelorbraziliene pentru proximul joc(hot\rîtor, desigur!) nu înceteaz\nici o zi.

S-a întîmplat cu fotbalul ceeace s-a întîmplat cu Carnavalul:devenit institu]ie na]ional\, el aatras în orbita lui pe trafican]iide m\rfuri interzise (droguri, arme,femei, pariuri trucate, comer] cujuc\tori). Cluburile de fotbal dinurm\ cu 50 de ani s-au transformattreptat în conglomerate de interesefinanciare, în fabrici de sp\lat baniproveni]i din surse oculte, în mijloacede presiune politic\ – da, chiar [iîn asta. Mandarinii societ\]ii braziliene,guvernatorii, senatorii, deputa]ii,mini[trii, ba chiar [i unii Pre[edin]i(precum faimosul Lula) [i-au legatpe fa]\ numele de cîte un clubde fotbal, transformînd disputapentru locuri frunta[e în clasamentîntr-o disput\ mafiot\. Ceea ce seîntîmpl\ în firavul campionat defotbal al României se întîmpl\ [iîn cel brazilian – doar c\ înmul]itcu zece.

Un eveniment precum Cam-pionatul Mondial ce se va desf\[uraîn Brazilia peste doi ani înseamn\deja o adev\rat\ man\ cereasc\.(Nimeni nu [tie la cît s-o fi ridicatcontribu]ia financiar\ pentru ale-gerea acestei ]\ri drept gazd\ aCupei 2014, dar efortul a meritatcu prisosin]\.) În spatele fa]adeistr\lucitoare Copa 2014 ce se vainstala peste doi ani pe ecraneleTV din toate ]\rile globului se afl\îns\ o realitate mult mai pu]in rozdecît pare. Mai degrab\ un pot auxroses.

lecturi libere de gabriel dimisianu

Înapoi la Caragiale!

tropice sur`z\toare de mihai zamfir

}ara lui Pelé (I)


u o for]\ extraordinar\, regizorul Claudiu Goga

face ca piesa Magdei Fertacz s\ devin\ un

spectacol-manifest puternic. Despre c\derea din

noi. Despre istorie, comunism, familie, om.c

În d e s e n u l t i m p u l u iprezent, pu]ini dintrenoi î[i mai urm\resc unprogram interior, undemers stabilit de comunacord cu sinele, elaborat,flexibil, dinamic.

Ceea ce ]ine de un moment sau dealtul se arat\ a fi mai degrab\ uncontext, o presiune a exteriorului, [inu a intimit\]ii. Tr\im mai repede înritmul alert al dorin]ei de ascensiune,de vizibilitate, de succes decît în armoniecu ritmul interior. Din care nu sîntexcluse coordonatele men]ionate, darcare nu sînt prioritatea absolut\, ciconsecin]a devenirii personale. Construc]iileartistice de orice fel sînt consistente[i durabile dac\ au o baz\ solid\ îninteriorul fiin]ei. Creatorul are anvergur\,cred, dac\ este în armonie cu el însu[i.Se întîmpl\ s\ observ\m festeleunui caracter sau altul, s\ ne întrist\mcînd moralitatea nu înso]e[te performan]aunui scriitor, a unui regizor [i tot a[a.Important\ este, îns\, rela]ia acestuiacomplex\ cu el, cu intimitatea personal\[i cea a crea]iei [i cum func]ioneaz\raportul acesta, dincolo de sus]inere[i de motiva]ia artistic\. De exemplu,cînd scriitorul Günter Grass a fostatacat [i devoalat ca simpatizant alnazismului, opera lui genial\ nu a fostcutremurat\ [i pentru c\ vocea interioar\î[i asumase abaterile din tinere]eaprim\. G\sesc c\ este fundamentalacest raport cu propriul eu în destinulunui creator ce conteaz\ în timp [ipeste timp.

M-am gîndit mult la ce înseamn\un artist ca regizorul Claudiu Gogapentru timpul meu. Un artist pecare îl [tiu de la începutul drumuluis\u, [i pe care îl descop\r mereu, cubucurie, în mii de nuan]e. Profesionale[i umane. Inteligent, cultivat, profund,hipersensibil, interiorizat, taciturn,Claudiu Goga merge pe un drumasumat. Un drum pe care g\se[ti sensulgesturilor, esen]a gîndurilor, aten]iafa]\ de problemele societ\]ii, reac]ialui, întîlne[ti atitudine, opinie, direc]ie,o ]es\tur\ artistic\ mult mai str\lucitoaredecît ar p\rea la o privire superficial\,înc\rcat\ cu numele arti[tilor cu carea lucrat, cu care revine, mereu, cas\ nasc\ evolu]ia tuturor, ca s\ func]ionezeconceptul de „trup\”. Întîlne[ti unartist implicat. În arta lui, în timp, înarta actorului. Un lucru rar... Fiecaretext pe care [i-l alege vorbe[te limpededespre op]iunea lui. Dac\ e[ti atent [ite intereseaz\, po]i s\-i descoperipersonalitatea, vocile interioare,nelini[tile, fr\mîntarea. Nu am s\uit maturitatea [i coeren]a cu care[i-a ap\rat, demult, un spectacol dela Bra[ov pe o tem\ înc\ vulnerabil\la noi: vinov\]ii [i vinova]i. Discursullui elibera preocuparea profund\ fa]\

de om. Omul angrenat în mecanismulcomplicat al vie]ii, al timpurilor. P\reasingur în fa]a altei genera]ii, tributareunui sistem traumatizant. Am sim]itatunci c\ leg\tura mea cu el devineuna solid\. F\r\ prea multe cuvinte.Am sim]it atunci c\ m\ voi str\duis\ ating lumea lui [i s\ caut s\ în]elegceva din alc\tuirea ei. I-am v\zut celemai multe dintre mont\ri [i toatem-au atins, într-un fel sau altul.Urm\rindu-l, mi se pare c\ reg\sesccoordonate din personalitatea luiAlexandru Dabija de acum dou\zecide ani. Leg\tura cu un text alesatent – de multe ori pus pentru primadat\ în circuitul teatral – pentru c\dore[te s\ spun\, chiar s\ spun\ cevacu el [i prin el, leg\tura fascinant\ cuactorii cu care lucreaz\, pre]uindu-i,deturnîndu-i cu subtilitate de la ce[tiu mai bine, de la prejudec\]i,facil, comodit\]i. Intimitatea lucrului.Tensiunile de tot felul. Accentelerebelului din el, prea pu]in intuibilpentru c\ nu exceleaz\ în forme aleextrovertirii. Asumarea profund\ aeu-lui, a rela]iei acestuia cu trecutul[i cu prezentul, cu istoria, cu e[ecurile,cu vulnerabilit\]ile unor genera]ii.Asta mi se pare formidabil! RegizorulClaudiu Goga conduce [i Teatrul „Sic\Alexandrescu” din Bra[ov. De mul]iani. Un teatru cu tradi]ie în peisajulnostru, cu actori mari, personalit\]idistincte. De[i monteaz\ peste tot,[i poate mult prea pu]in în Bucure[ti,regizorul-director-manager are grij\de trup\. De evolu]ia actorilor, de]inerea lor în priz\, de motivarea lorstrict artistic\, singura care poate s\reziste cu adev\rat acum, în junglasupravie]uirii [i a disper\rilor. La Bra[ova invitat regizorii mari, nume, regizoriide pe val, din mode, solicitînd trupape multe registre. Specatcolele puseîn scen\ de el la Bra[ov au, parc\, omelodie aparte, o tandre]e anume fa]\de locul acela, fa]\ de în]elegerearesponsabilit\]ii, fa]\ de actorii cu carec\l\tore[te, aproape constant, într-o

fic]iune sau alta.Ast\ iarn\ scriam despre un spectacol

remarcabil, aproape nev\zut, l\satdeoparte din clasamente [i nominaliz\ri,din analize, de[i se joac\ în buriculcapitalei noastre, de[i este, cu totul,sub semnul performan]ei pure. Cin\cu prieteni de David Margulies. CeraselaIosifescu, Nadiana S\l\gean, VladZamfirescu, Marius Cordo[. Patru actoriminuna]i, dou\ cupluri [i o mul]imede probleme din noi. Dup\ cîteva luni,am fost la Bra[ov. Spectacolul luiClaudiu Goga cu Absint, dup\ textulpolonezei Magda Fertacz, m-a atinsprofund. M-a tulburat pentru c\ îndou\ ore am parcurs distan]e imenseîntre abis [i zbor, între via]\ [i moarte,între esen]ial [i derizoriu. Pentru c\nu am avut „Solidaritea” [i asta nu seva recupera niciodat\. Pentru c\ înscriitura româneasc\ nu exist\ aten]iefa]\ de formele trecutului, fa]\ deschisma produs\ în 1989 în fiecaredintre noi, r\ma[i între lumi, întresisteme, victime [i c\l\i, între adev\r[i minciun\. A[a ambiguu cum esteîn unele locuri – [i cred c\ s-a lucratmult, împreun\ cu traduc\toarea LuizaS\vescu, pe anumite momente [i replici,[i rememor\ri de situa]ii, de conflicte– piesa aceasta este scris\ de cinevan\scut în 1975. Cineva c\ruia îipas\ de unde vine [i încotro merge.{i cum se face asta. {i unde este fracturaîntre genera]ii, între discursul pompos-triumfalist-mincinos din afara familiei[i discursul deviant, violent, excesiv,inhibant, plin de abera]ii comportamentalegrave din interiorul familiei. O tîn\r\,Karolina, protagonista textului scrisde Magda Fertacz, încearc\ s\ fac\echilibristic\, la mare în\l]ime, f\r\plas\, deasupra comunismului amputantschimbat cu un capitalism dobîndit,deasupra vidului emo]ional [i existen]ialal p\rin]ilor, al ei, al timpului. {i cadeîn gol. Se pr\bu[e[te singur\ în moarte.Suicidul este, dup\ mine, înfrîngereaabsolut\. Cu o for]\ extraordinar\,regizorul Claudiu Goga face ca piesa

s\ devin\ un spectacol-manifest puternic.Despre c\derea din noi. Despre istorie,comunism, familie, om. {i merg împreun\cu el, um\r lîng\ um\r, cu o credin]\formidabil\, dep\[indu-[i limite deorice fel, reglînd excese [i topinddificult\]i actorii Iulia Popescu (Karolina),Marius Cordo[ (Aproape so]ul), VioricaGeant\-Chelbea (Mama) [i Mihai Bica(Tat\l). {i portretele, [i tablourile iesdeopotriv\. Umorile [i visceralit\]ilealterneaz\ cu o inocen]\ paralizant\,cu o duio[ie a suferin]ei pe care, înregistre diferite, fiecare actor o poart\,o m\rturise[te, o duce ca pe o cruce.Toat\ povestea este plasat\ într-unspa]iu în care iluzia de vis, de aproape[i departe, de magie [i halucina]ieprovocat\ de aburul t\riei sau aldrogurilor, iluzia, deci, nu dispare nicio secund\. Scenografia Liei Dogare– poate una dintre cele mai emo]ionante[i mai func]ionale din ce am v\zut înultima vreme – este dur\ [i poetic\,în acela[i timp. Ca [i textul, ca [ispectacolul. Este atît de subtil\ [iare atît impact, pe durata întreguluispectacol, încît te face, [i ea, prizonierulunor destine. Jocul între timpul realal ac]iunii [i timpul recuperat prinnararea protagonistei este milimetricconstruit de Claudiu Goga [i de LiaDogaru. Fiecare element al decorului,fiecare gest, fiecare cuvînt, fiecarerela]ie are o argumenta]ia formidabil\în spate. {i firesc. Are profunzimi,nebunie [i enorm de mult\ poezie cares\ te fac\ s\ te doar\ [i mai mult, [imai tare, strig\tul în\bu[it al Karolinei,derapajul Mamei, brutalitatea Tat\lui,escrocheria ieftin\ a Aproape so]ului,hainele care vin parc\ din cer ca s\costumeze ni[te marionete. La picioarelemele este catafalcul Karolinei. S-asinucis în ziua nun]ii. În spatele scenei,este o mas\ de nunt\ [i de parastas.Între moarte [i via]\ este un cîmpde maci. {i filtre care voaleaz\ realitatea[i augmenteaz\ starea de vis-co[mar.De oniric delirant. În toate [i pestetoate este Karolina [i povestea ei. Acelor care au crescut în normele unuisistem [i nu au fost înv\]a]i s\ seadapteze altui sistem, altui cod, alteiexisten]e. Unui alt timp. FragilitateaKarolinei aproape c\ exclude patologicul.Vorbe[te doar de jungla din jur.Cred c\ [i în acest spectacol, regizorulnu pune problema de cine [i cum scap\.Spectacolul acesta este o dezbateredur\ [i emo]ionant\ despre ASUMARE.Pentru c\, nu-i a[a, „via]a doare”, scrieKarolina în pa[aportul ei pentru dincolo.

În desenul timpului meu, artistul[i omul Claudiu Goga m\ înva]\ s\privesc înapoi, s\ nu dau verdicte,s\ m\ str\duiesc s\ în]eleg ce este deîn]eles, s\ pre]uiesc prezentul cu toatevisele [i durerile lui c\ s\ poat\ s\fie un mîine.

cronica dramatic\ de marina constantinescu

Portret al artistului la maturitate

Traducerea: Luiza S\vescu. Regia:Claudiu Goga. Scenografia: LiaDogaru. Distribu]ia: Iulia Popescu,Viorica Geant\-Chelbea, MihaiBica, Marius Cordo[, Demis Muraru,Ciprian Mistreanu.

Teatrul „Sic\ Alexandrescu” Bra[ov:

„Absint”de Magda Fertacz

arte


ilmul lui Considine ne arunc\ nu doar într-o lume a periferiei, ci [i mai

departe, în regn, prin aceste regresii la animalitate. Dintr-o dat\

suburbia a devenit o menajerie, un Jurassic Park, cu deosebirea c\ nu

exist\ niciun gard electrificat care s\ separe carnasierele de om.

Anul acesta am f\cut partedin juriul FIPRESCI la TIFFal\turi de criticii de filmAlberto Castellano (Italia)[i Salome Kikaleishivili(Georgia) în cadrul sec]iuniiintitulate „Oameni [i zei”,

amintind de filmul omonim allui Xavier Beauvois.

Este vorba despre o sec]iune tematic\,selec]ia respectând de o manier\ flexibil\tema anun]at\, tem\ care se va schimbaîn fiecare an. La finalul vizion\rilorîn discu]ie au r\mas trei filme care armerita fiecare un comentariu aparte,îns\ în urma deliber\rii am c\zut deacord asupra filmului britanicului PaddyConsidine, Tiranozaur. Titlul filmuluilui Paddy Considine aminte[te prinrico[eu ironic seria deja consacrat\a lui Steven Spielberg, JurassicPark, iar în film aluzia este înc\ [i maidirect\. Îns\ tiranozaurii clona]i ai luiSpielberg sunt net mai amabili decâtcei umani ai lui Considine, instinctulde pr\d\tori este cel cu care naturai-a înzestrat, fapt care îi situeaz\ învârful lan]ului trofic. Ceea ce-l separ\pe om de animal nu este for]a distructiv\,voracitatea, ci furia. Furia este substan]adin care este alc\tuit Joseph (PeterMullan), un b\rbat în jur de 50 de ani,care nu se poate controla, pentru careaproape fiecare eveniment este exorbitantpentru a deveni pretextul unei exploziide violen]\. Acest hybris nu îi afecteaz\doar pe cei din jur, ci î[i consum\ [igazda, distrugând tot ceea ce ]inede latura sa uman\. Într-un accesde furie, Joseph î[i ucide propriul câinela care ]ine, singurul tovar\[ într-osingur\tate steril\, înc\p\]ânat\.

Furia se reg\se[te îns\ în întregulmediu al suburbiei, plute[te în aer,a[teapt\ ca o scânteie cât de mic\ s\provoace deflagra]ia. Considine faceastfel [i o mic\ investiga]ie a mediilorperiferice cu oameni f\r\ c\p\tâi,pentru care violen]a devine o a douanatur\, expresie a marginaliz\rii, afrustr\rii, a lipsei de educa]ie, a lipseiunei perspective, a pauperit\]ii. Îns\toate observa]iile înregistrate de camer\nu sunt articulate în termenii uneiexplica]ii, a[a cum ele nu conduc lao propedeutic\ de igienism social. Unadintre expresiile favorite ale acesteifurii, a neasum\rii unui e[ec personaleste xenofobia pe care o practic\ ritualicunul dintre prietenii de pahar al luiJoseph. Într-un astfel de mediu, oazelede lini[te sunt pu]ine [i în acela[i timpsubliniate cu for]a contrastului. Câini,copii, femei devin victime ale uneitiranii care se exercit\ redundant. Urase înso]e[te cu ura de sine, ca o secre]ie

a unui organism bolnav. Considine nune pune în fa]a unui caz excep]ional[i este departe de a crea un romantismnoir al violen]ei precum David Lynchîn Wild at heart (1990), unde b\iatulde cartier pur [i simplu î[i tr\ie[tetemperamental starea de rebel f\r\cauz\. Nu avem nici violen]a organizat\a tân\rului delicvent pe cale de a-[iconstrui legenda printre mafio]i. Violen]aîn filmului lui Considine nu posed\ oaur\, nu se încarc\ de glamourgangsteresc, nu se înscrie într-o agend\umanist\ a durilor de genul lui ClintEastwood din Gran Torino (2008),nu se asociaz\ cu puterea, ci esteasemeni unei maladii care macin\ dininterior.

Ceea ce confer\ tensiune dramatic\filmului s\u const\ în întâlnirea aproapeneverosimil\ – ea este îns\ motivat\pe parcursul filmului – între Joseph,acest b\rbat de o rar\ violen]\, [i ofemeie care reprezint\ exact opusul,Hannah (Olivia Colman), [i care creeaz\un câmp magnetic al afectelor. Grosol\nialui Joseph este livrat\ sub mascasincerit\]ii, a[a cum furio[ii o în]eleg,ca un denun] al r\ului generalizat allumii [i ca pedeaps\ întoars\ în primulrând asupra celor care contrazic acestadev\r, cei inocen]i. Întâlnirea esteuna emblematic\ din acest punct devedere, [i evident una care conducec\tre nucleul intim al violen]ei, ceaîndreptat\ asupra celor buni, celordrep]i, pu]inii care infirm\ axiomar\ului generalizat. Întâlnirea esteterapeutic\ pentru Joseph în careHannah poate vedea suferin]a, dar[i un sâmbure de bun\tate, [i a[ spune,mai degrab\, de onestitate, pentru c\nicio clip\ Joseph nu pretinde a fialtceva decât este. Ceea ce o face peHannah s\ vad\ dincolo de armura degrosol\nie [i respingere cu care s-aînarmat Joseph este experien]a victimiar\din propria familie.

Cele mai [ocante scene ale filmului]in nu de violen]a care explodeaz\ înfa]\ ca o grenad\, cea pe care orecupereaz\ filmele care fac monografiasulfuroas\ a cartierelor s\race cudelicven]a lor înfloritoare, ci de aceeacare include tortura moral\; întorsacas\ beat, so]ul Hannei, James (EddieMarsan), urineaz\ pe aceasta, iar felulîn care alege s\ îi vorbeasc\ exprim\un dispre] total, dar [i un sadism binecontrolat. Acest sadism nu este str\inde cel practicat de c\tre Joseph cuso]ia sa [i aici avem o explica]ie direct\a titlului. „Tiranozaur” este poreclape care Joseph o d\ unei so]iisupraponderale în urma diabetului decare sufer\, o femeie cândva frumoas\[i care are ca vin\ principal\ inocen]a.Victimele sunt calificate prin bun\tate,esen]a sadismului const\ ̀ n a îndreptar\ul nu asupra celui care deja îl posed\,ci asupra celui cu adev\rat inocentpentru a sublinia gratuitatea violen]ei[i caracterul ei blasfemic. Celui pedepsitîi este atribuit\ drept vin\ tocmaiinocen]a, singurul fapt care contraziceflagrant acest principiu al r\ului absolutîn m\sur\ s\ legitimeze orice act violent.În acest sens, Hannah constituieturnesolul reac]iei violente, îns\ eaac]ioneaz\ în acela[i timp terapeuticpentru Joseph, a[a cum o face [i pu[tiul

cu care este prieten. Câini, femeineajutorate, copii, poten]ialele victimese afl\ acolo. Tiranozaurii dispun deacest areal, de acest teritoriu devân\toare. Înarmat cu o bât\ de baseball,Joseph lichideaz\ câinele unuia dintrehuliganii care îl terorizeaz\ pe protejatuls\u. Uciderea este ra]ional\, victimaeste inocent\, câinele reprezint\ oamenin]are pentru copil îns\ culpabilitatearevine st\pânului iresponsabil. Scenamerit\ privit\ îndeaproape. Huliganuld\ glas furiei sale, expresia este corporal\este elocvent\, î[i scoate tricoul, îlagit\, se ca]\r\ pe gard, î[i împroa[c\adversarul cu insulte [i amenin]\ri,dar în acela[i timp ceva îl opre[te s\traverseze frontiera care-l separ\ deb\rbatul care st\ calm cu o bât\ înmân\ [i-l a[teapt\. Dincolo de furie,instinctul a gravat în acest animalde prad\ avertismentul pe care îlreprezint\ acest calm în a[teptarecu amenin]area animalului maimare [i mai puternic decis s\ î[i apereteritoriul pân\ la ultima suflare.

Filmul lui Considine ne arunc\nu doar într-o lume a periferiei, ci [imai departe, în regn, prin aceste regresiila animalitate. Dintr-o dat\ suburbiaa devenit o menajerie, un JurassicPark, cu deosebirea c\ nu exist\ niciungard electrificat care s\ separe carnasierelede om. Frontierea ar trebui s\ treac\prin achizi]iile pe care orice civiliza]iele face, toleran]a, respectul legii,sensibilitatea religioas\, sentimentulcomunit\]ii etc. În fapt, aceste frontieres-au dizolvat, între oameni [i câinidiferen]a este una de m\rime. Chiar[i cel inocent cedeaz\, iar violen]a luieste maxim\. Este efectul poate celmai devastator, cel care transform\victima în c\l\u chiar [i pre] de o clip\.În mod meritoriu, Considine nu faceloc compens\rilor morale, a justific\rilorfacile, a explica]iilor necesare a[a cumnu semneaz\ o apocalips\ de uz personal.Lumea nu se sfâr[e[te nici cu, niciîn Joseph sau Hannah, exist\ o continuitate,exist\ un calm reg\sit, exist\ speran]\.Îns\ nimic mai mult decât atât.


cronica filmului de angelo mitchievici

Oameni [i câiniRegia: Paddy Considine. Cu:Olivia Colman, Eddie Marsan,Peter Mullan. Genul filmului:Dram\. Durata: 91 minute.Produs de: Inflammable Films.Distribuitorul international:Strand Releasing.

Tiranozaur(Tyrannosaur, 2011)

artef

n aceste timpuri, când zeii jazzului

sunt tot mai rari, o reîntâlnire cu

Ron Carter reprezint\ o adev\rat\

terapie muzical\.

Crizele se succed, dictaturilecad [i renasc, dar – dinfericire – exist\ [i oaze delibertate unde avem [ansade a ne reîntâlni anual.În timp de restri[te („Indürftiger Zeit”, cum ar fi

zis Hölderlin), un asemenea local încânt\rii r\mâne Sibiu JazzFestival, salvgardat de c\treFunda]ia Pro Art Hermannstadt,coordonat\ de H.K.J. Schmidt[i Simona Maxim.

În lumea de azi, pu]ine manifest\ride acest tip se pot l\uda cu etateade 42 de ani... Timp de o s\pt\mân\,frumoasa urbe transilvan\ [i-a justificatînc\ o dat\ renumele de capital\ ajazzului pe t\râm românesc.

Primele zile ale edi]iei 2012 au fostdominate de Galele studen]e[ti deJazz. E vorba despre cea mai important\platform\ de lansare a junilor practican]iai genului din ]ara noastr\, organizat\în colaborare cu Casa de Cultur\ aStuden]ilor din Sibiu. Trofeul SibiuJazz Festival 2012 a revenit forma]ieiUnivox din Chi[in\u, condus\ deinfatigabila Ilona Stepan. Printresperan]ele autohtone recompensatecu premii s-au aflat pianistul AlexandruP\dureanu (Bucure[ti), ghitaristulAlexandru Mu[at (Bistri]a), vocalistaOana Mure[an (Bistri]a) acompaniat\de grupul Aria Blue de la Academiade Muzic\ din Cluj (condus de promi]\torulpianist Paul Pintilie), Tonight JazzQuartet (Târgu Mure[) [i AcademicJazz Grup (Ia[i). Din rândul forma]iiloractive actualmente pe scena româneasc\,au fost invitate în festival: LoungerieII, grupul vocalistei Irina Popa, PeterSarosi &Azara [i Mario & the Teachers,condus de percu]ionistul Mario Florescu.

Acesta din urm\ a reu[it s\ creezeîn urbea sa natal\ – Arad – un pol aljazzului tân\r, demn de a fi urm\rit [isus]inut cu toat\ aten]ia.

Cosmopolitismul programatic alFestivalului sibian ne-a furnizat noimostre din vitalitatea periplanetar\ ajazzului actual. Astfel, tân\rul grupde fuziune Jazzpospolita ne-a adus lazi în privin]a celei mai productive scenejazzistice din Europa central-oriental\:Polonia; flautista [i compozitoareaHadar Noiberg, crescut\ în spirit clasicla Academia de Muzic\ din Tel Aviv,dar afirmat\ ca parte integrant\ aactualei mi[c\ri improvizatoricenewyorkeze, a venit cu un proiectpurtând incitantul titlul PersianLove Song; Ungaria a fost reprezentat\de grupurile Miegymas [i Van; dinspa]iul germanofon provenea cvartetulaustriaco-germano-helvet condus deUlrich Drechsler. Acest maestru alfascinantului clarinet-bas (dar carese manifest\, cu egal\ dezinvoltur\,pe mult mai frecventatul saxofon tenor)nu ezit\ s\ combine filonul jazzisticcu referin]e stilistice heteroclite: hip-hop, rhythm&blues, drum’n’bass, funk& soul, blues, bossa nova... Pe o similar\estetic\ a surprizei au mizat cele dou\forma]ii invitate din Belgia: septetulRêve d’Eléphant Orchestra avertizeaz\prin însu[i numele adoptat („Visulelefantului”) c\ ne putem a[tepta laorice din partea unui asemeneagrup descins din patria suprarealismului.La rândul s\u, proiectul lui TuurFlorizoone, intitulat Mixtuur/Back toAfrica, porne[te de la o tragedie istoric\:ostracizarea c\reia le-au c\zut victime– în anii 1950 – copiii meti[i, procrea]ide coloniali[tii albi în Congo-ul belgian,

smul[i de lâng\ mamele lor [i închi[iîn orfelinate f\r\ a-[i fi cunoscut p\rin]ii.Aceast\ „od\ pentru bastarzii epociicoloniale” a fost pus\ în scen\ subforma unei aventuri muzical-conceptualereunind jazzmeni belgieni [i africani.

Una dintre gale a reprezentat oadev\rat\ fiesta a jazzului hispano-cuban. Continuându-[i program\riletot mai ambi]ioase din ultimii ani,organizatorii sibieni ne-au propus –în premier\ româneasc\ – doi piani[tireprezentativi ai „latin jazzului”: ChanoDominguez [i Harold Lopez-Nussa,împreun\ cu imparabilele lor trupe.Abia trecut de un sfert de secol devia]\, HL-P se înscrie pe linia unorvirtuozi [i, totodat\, sensibili mae[triai claviaturii, din categoria Bebo [iJesus Chucho Valdes, Gonzalo Rubalcaba,Hilario Duran, Omar Sosa etc. Indubitabil,avem de-a face cu înc\ un muziciancubanez capabil s\ redefineasc\ parametriacestei muzici, dintr-o perspectiv\geomuzical\ ce-l fascinase pe DizzyGillespie înc\ din anii 1940.

Adev\rul c\ o multitudine dintrecaracteristicile jazzului latino-americansunt de sorginte hispanic\ fu demonstratcon brio de presta]ia cvartetului ChanoDominguez. Este artistul care a reu[its\ creeze cea mai conving\toare sintez\dintre jazz [i muzica flamenco. {i,culmea, a f\cut-o nu pe ghitar\ (altminteri,instrumentul s\u de debut), ci prinintermediul claviaturii, pe care ob]ineefecte pianistice demne de mae[trighitarei clasice. Stilistic, Chano nu sesfie[te s\ î[i asume o multitudine deinfluen]e – de la Bud Powell, TheloniousMonk, Red Garland, Tommy Flanagan,pân\ la Bill Evans, Chick Corea, HerbieHancock, Keith Jarrett. Îns\ fundamentelegândirii sale muzicale r\mân profundancorate în genul originar din Andalucia(unde muzicianul însu[i s-a n\scut în1960, la Cadiz). Demersul pianistic allui Dominguez [i-a aflat un suportde aleas\ muzicalitate [i sensibilitateprin ac]iunea empatic\ a contrabasistuluiHoracio Fumero – un nume de referin]\al jazzului argentinian –, dar [i prininterven]iile oportune ale bateristuluicatalan David Xirgu [i ale cantaor-uluiandaluz Blas Cordoba.

În deschiderea ultimei gale festivalierea evoluat cvartetul trompetistului [icompozitorului german Joo Kraus,specializat pe reluarea din unghi jazzistica unor cunoscute hit-uri din domeniuljazz-rock [i chiar pop: Birdland-ullui Joe Zawinul, Thriller sau Billie Jeanale lui Michael Jackson, Venus As aBoy de Bjork etc. Un recital cu priz\imediat\ la spectatori, în care protagonistulcânta cu egal\ dezinvoltur\ la trompet\,flugelhorn, vocal, sau ne amintea c\se poate fluiera nu doar a pagub\, ci[i în beneficiul jazzului, iar Ralf Schmidî[i etala pe larg talentul pianistic (pecel de orchestrator [i dirijor i-l cuno[teamde pe albumul Bossarenova, realizatcu SWR Big Band, unde îl avea ca basistpe Decebal B\dil\!).

Încununarea edi]iei 2012 a festivaluluisibian a constituit-o proiectul GoldenStriker, al grupului condus de megastar-ul american Ron Carter. Neologismul

nu are, în acest caz, nicio conota]iepeiorativ\. Din contra, e vorba despreunul dintre titanii jazzului, aflat înc\în plin\ activitate. Uimitoarea saprolificitate artistic\ s-a concretizatîn peste 2000 de albume discografice,dar timbrul extras contrabasului [imaniera de articulare sonor\ r\mâninconfundabile. Cine poate uita prezen]asa în a[a-numitul „cvintet clasic” condusde Miles Davis, între 1963-1968,sau colaborarea la tranzi]ia spre „fazaelectric\” a aceluia[i Miles? Darcolabor\rile sale cu Eric Dolphy, JakiByard, Wes Montgomery sau CannonballAdderley? În acei ani, pe când ghitara-bas p\rea s\ se instaleze – f\r\ minimeformule de curtoazie – în sec]iunearitmic\ a forma]iilor de jazz, Ron Cartera avut un rol-cheie în men]inereanobilului contrabas clasic ca prezen]\inconturnabil\ a identit\]ii sonore aacestui gen.

În aceste timpuri, când zeii jazzuluisunt tot mai rari, o reîntâlnire cuRon Carter reprezint\ o adev\rat\terapie muzical\. La 75 de ani, [i înpofida condi]iilor extenuante impusede un turneu transeuropean, contrabasistulne-a regalat cu sapien]a sa de-o via]\,concretizat\ în arta de a da sens fiec\reinote, fiec\rei fraze muzicale, indiferentdac\ el ac]iona ca ferm suport aldemersului colectiv, ori ca improvizator(de o nesecat\ inventivitate, îns\ f\r\s\-[i refuze nostalgice alunec\ri încitate din standards, asortate de minuneinconfundabilelor sale glissando-uri).Pentru Sibiu 2012 Carter [i-a alc\tuito forma]ie impecabil\, pe un „schelet”de tip trio de coarde: imperturbabilulRussell Malone la ghitar\, cu tu[elesale cromatice [i modula]ii seci,evocatoare ale mo[tenirii lui Joe Passsau a lui Jim Hall; apoi – veritabil\revela]ie – pianistul Donald Vega,originar din Nicaragua, în egal\ m\sur\n\valnic, asemenea unui spiritneoromantic, dar totodat\, lucid însinuoasele-i traiectorii pe claviatur\.Pe lâng\ trinitatea contrabas/pian/ghitar\,grupul Golden Striker a beneficiatde un irezistibil element de coloratur\:percu]ionistul Rolando Morales-Matos(între ale c\rui credite se num\r\ [icolaborarea – ca instrumentist [i dirijorasistent – la produc]ia newyorkez\ afaimosului The Lion King disneyan).Tratându-[i arsenalul de „smallpercussion” ca pe ni[te obiecte deprestidigita]ie, acesta a dat aproapeun... recital paralel de teatru instru-mental: gesticula]ie [i mimic\ de actor,sim] ritmic suveran, ob]inerea celormai nuan]ate efecte dintr-o gam\ mi-nimal\ de instrumente percutate cudegetele, palmele sau baghete demagician. Imagina]i-vi-l pe GeorgeDinic\ interpretând rolul regretatuluiTito Puente, regele [colii de percu]ie„marca Puetro Rico” (insul\ de undeprovine [i Morales-Matos)...

Cu atâ]ia invita]i a c\ror muzic\face s\ fiarb\ sângele, nu e de mirarec\ Sibiu Jazz Festival continu\ s\ fieun elixir al tinere]ii!

VViirrggiill MMiihhaaiiuu

20.............................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012

`arte

Ruy AAdrian LLopez-NNussa © JJazzportraits.at bby GGottfried SSimbriger Ron CCarter

Chano DDominguez

Sibiu Jazz Festival 2012

Cosmopolitism jazzistic pe t\râm sibian

n textul de „laudatio”, prozei lui

C\rt\rescu i se atest\ nu numai

meritul de a reflecta lumea ci [i pe

acela de a crea o lume.`meridiane

România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012.............................................................................................................................................................................................................................................21

Premiul Interna]ional deLiteratur\ – Haus der Kul-turen der Welt –, atribuitlui Mircea C\rt\rescu [itraduc\torilor s\i, GerhardCsejka [i Ferdinand Leopold,la început de iunie, la Berlin,

nu este c\zut din cer.

Prestigioasa distinc]ie decernat\autorului român [i traduc\torilor s\igermani pentru volumul doi, Corpul,al trilogiei Orbitor, ap\rut în traduceregerman\ abia în 2011, este [i rezultanta[ocului estetic ini]ial produs în peisajuldestul de tern al literaturii occidentalecontemporane, de apari]ia unor scrierice p\reau venite dintr-o alt\ lume.

Perplexitatea admirativ\, reac]iileexclamativ-superlative ale criticii deîntîmpinare la c\r]ile lui C\rt\rescu,reperate de-a lungul ultimilor ani înpresa german\, par a vibra ceva maidiscret, subiacent, atît în argumenta]iajuriului Premiului Interna]ional al c\r]ii,cît [i în discursurile rostite de elogiatoriilaureatului.

Cu Corpul, Mircea C\rt\rescu a izbutitun roman fulminant, o oper\ de art\de o rar\ intensitate [i str\lucire,într-un limbaj electrizant. Autoinvestigareapracticat\ de personajul narator Mirceadevine o investigare a lumii [i desf\[oar\re]eaua unei gîndiri literare ceinterconecteaz\ cele mai mici [i celemai mari componente ale existen]ei,unind, prin metafore neuronale, actulreflexiv [i vorbirea cu cosmosul. Corpulseam\n\ cu un caleidoscop stridentcolorat, alc\tuit din cioburi de con[tiin]\[i fragmente de amintiri din copil\rie,din episoade ale vie]ii de familie [iimagini ale Bucure[tiului, în mare partedistrus de Ceau[escu,din instantaneepolitice ale dictaturii [i din fantastice,electrizante înarip\ri de gînduri. GerhardCsejka [i Ferdinand Leopold au transpusvirtuos stilul suprarealist, fantast alc\r]ii, vigoarea lingvistic\ inovatoarea acestui text, sondînd creator [i laadîncimi noi, propriul rezervor de imaginial limbii germane.

Demn de re]inut este [i finalul textuluiprin care juriul î[i argumenteaz\ op]iunea,preferîndu-l pe Mircea C\rt\rescu restuluiautorilor r\ma[i în competi]ie (printreei num\rîndu-se [i Péter Nádas, al c\ruiroman, Istorii paralele, tradus în german\,a avut [i el parte de o entuziast\ primire).

Se mai cuvine notat c\ la ceremoniade decernare a Premiului Interna]ionalde Literatur\ 2012, a fost prezent [i aavut de spus un cuvînt „festiv” [i PéterEsterházy, vechi prieten al lui MirceaC\rt\rescu. În textul s\u, remarcabilprin jocul foarte vioi, zburdalnic deimpresii [i amintiri personale, confrateleungar de breasl\ al premiantului româna „atacat” [i cîteva teme „grele”, pornindde la arta [i dificult\]ile traducerii:dilemele identitare ale creatorului,barierele comunic\rii, rela]ia dintreprovincialism [i globalizare. F\r\ inten]iavreunei trimiteri la actualitatea imediat\,Esterházy a întrev\zut ca factor de

„adîncime a provincialismului” nuobtuzitatea, incultura, lipsa de educa]ieci teama, spaima de o lume care eaîns\[i este deja suficient de însp\imînt\toare.De aici [i agresivitatea provincialismului.

Surprinz\toare este [i definirea „întreac\t” a situa]iei scriitorului, elfiind cel care ridic\ probleme limbajului[i trateaz\ limba matern\ ca pe o limb\str\in\. Cît despre arta traducerii, ead\ un chip nou c\r]ii. Iar adev\rata fa]\a unei c\r]i este una multipl\, rezultat\din suma t\lm\cirii ei în toate limbile.Numai c\ tocmai aceast\ multipl\fa]\ nu exist\, este inaccesibil\, iar dac\totu[i ar exista, nimeni nu ar vedea-opur [i simplu fiindc\ ea este o tain\pe care fiecare carte o p\streaz\ pentrusine. Dar ne-am adunat aici, spuneEsterházy în încheierea discursului s\ufestiv, spre a ne bucura de cea mai nou\fa]\ a c\r]ii lui Mircea C\rt\rescu, colegulmeu, fa]a desenat\ de Gerhard Csejka[i Ferdinand Leopold.

În textul de „laudatio”, con]inîndargumenta]ia juriului, prozei lui C\rt\rescui se atest\, textual, nu numai meritulde a reflecta lumea ci [i pe acela de acrea o lume, de a extinde printr-oexcelent\ contribu]ie registrul creativit\]iiliterare. Aprecierea corespunde întrutotul spiritului însu[i al PremiuluiInterna]ional de Literatur\, decernatpentru a patra oar\ de Haus der Kulturender Welt.

Pîn\ [i în oficialul cuvînt de salut,adresat de filozoful [i profesorul universitarBernd M.Scherer, directorul Haus derKulturen der Welt, la inaugurareafestivit\]ii decern\rii Premiului, seresimte efectul de [oc produs de scrierilelui C\rt\rescu, în ocuren]\, de romanulCorpul, asupra cititorilor aviza]i [i aexper]ilor literari: Cascade de cuvinte,noi crea]ii lexicale, un foc de artificiiverbale,al c\rui ritm îl absoarbe pecititor în text, a c\rui melodie îl face s\vibreze. Literatura se autocelebreaz\dar în acela[i timp, îl celebreaz\ (…) [ipe individ. Un subiect care nu cunoa[teo linie de demarca]ie între în\untru[i înafar\. Un limbaj care dep\[e[teorice linie de frontier\. Iar dac\, potrivitlui Wittgenstein, limitele limbajuluisunt limitele lumii în care tr\im, atunciaceast\ literatur\ tinde s\ anulezefrontierele limbajului [i cele alelumii. Dup\ p\rerea noastr\, nu exist\o mai bun\ alegere a Casei noastre,Haus der Kulturen der Welt, decît aceeade a acorda Premiul Interna]ional alLiteraturii c\r]ii Corpul, de MirceaC\rt\rescu.

~n elogiul adus laureatului, scriitorul[i publicistul german Kersten Knipp,în c\utarea unor mai concrete sistemede referin]\ ale trilogiei Orbitor, evoc\momentul dramatic al cutremuruluidin 4 martie 1977, data dup\ careBucure[tiul, mutilat de catastrofa natural\,va fi desfigurat de proiectele megalomaneale lui Ceau[escu. De la aceste coordonatespa]io-temporale, autorul discursuluiface un salt abrupt în structurile de

profunzime ale textelor lui C\rt\rescu,reu[ind s\ sugereze amplitudineametamorfozei realului în fantastic [iimaginar, datorat\ „corporalit\]ii”discursului romanesc: dens, puternic,percutant. La aceasta se adaug\ calitatearomanului de a se sustrage, prin tocmaiabsen]a unei trame narative clare,dictaturii ac]iunii, de a nu se supuneconstrîngerilor [i dinamismului propriuunei nara]iunii lineare.

F\r\ cei doi virtuo[i traduc\tori,Gerhard Csejka [i Ferdinand Leopold,a mai subliniat Kersten Knipp,inconfundabilul ton, nemaiauzit pîn\acum, al prozei c\rt\resciene, ar fi r\masinaccesibil cititorilor germani.

Fascinanta stranietate a trilogieiOrbitor trebuie s\ fi fost [i cea care i-adetermin\ pe recenzen]ii germani aiscrierilor c\rt\resciene s\ recurg\invariabil la noi compara]ii care men]inla superlativ aprecierile entuziast

formulate. Genial, gigantic, monumental,exclam\ un alt recenzent în „BerlinerZeitung” dup\ lectura volumului doi altrilogiei Orbitor.

Cu monolitul negru, c\zut ca dincer, pe a c\rui suprafa]\ alunec\ privirilenedumerite ale primatelor, în scena deînceput a filmului Odiseea spa]ial\ 2001a regizorului Stanley Kubrick, compar\cronicarul literar al cotidianului „FrankfurterAllgemeine Zeitung” volumul doi, Corpul,din trilogia Orbitor.

Îns\, în absen]a unor minime dovezi,a compara efectul [oc provocat de unroman cu cel produs de un film, iconicitateacu literaritatea, tehnica unui scriitor cucea a unui cineast, r\mîne un demersriscant [i vulnerabil. Autorul croniciinu se d\ b\tut [i continu\: C\rt\rescuîncearc\ în scris s\ realizeze ceea ceKubrick a f\cut în film, [i anume, s\genereze imagini mentale cu totul noi,lipsite de referen]ialitate, deschise petoate laturile. Întocmai cum regizorulamerican, prin tehnica montajului,fundamenteaz\ o gramatic\ a imaginilor,asociindu-le pe cele mai îndep\rtate,[i scriitorul român al\tur\ [i stivuie[tevise, amintiri, viziuni, revela]ii, punîndîn mi[care un flux al gîndirii al c\rui ]eleste la fel de neclar pe cît îi sunt originile.De aceea despre C\rt\rescu se poatespune atît de pu]in cu mijloaceletradi]ionale ale criticii. Dar, tocmaide aceea, to]i cei care dispun de suficientumor [i de destul\ r\bdare spre adescoperi împreun\ cu autorul polivalentelefenomene ale devenirii umane, dar [io felie de absurd\ istorie european\

trebuie s\-l citeasc\.

Mul]imea cronicilor care, în paginilepresei, au întîmpinat fiecare nou\ apari]ieîn spa]iul de limb\ german\ a cîte unuivolum al lui Mircea C\rt\rescu este osuccesiune de revela]ii pozitive, str\b\tut\de efortul de a contextualiza o oper\radical diferit\ de ambian]a beletristiciicontemporane occidentale dar purtîndîn intersti]iile ei genomul universalit\]ii,în ciuda experien]ei particulare de via]\a autorului în România comunist\ [ipost-comunist\.

Acest genom ar fi doar una din cheilesuccesului de care au parte c\r]ile luiMircea C\rt\rescu, în fiecare dinnumeroasele limbi în care au fost traduse.

Distinc]iile literare, la care se adaug\acum Premiul Interna]ional de Literatur\acordat de Haus der Kulturen der Welt,bursele de crea]ie în Germania [istr\in\tate, seminariile care i-au fostîncredin]ate la mari universit\]i occidentaleconfer\ un caracter public, oficial,valorilor intrinseci, de stil [i con]inut,ale unor scrieri de o derutant\, tulbur\toareoriginalitate.

Pentru Mircea C\rt\rescu, actualadistinc]ie ar putea avea o semnifica]iesuplimentar\. Autorul [i-a încheiatscrierea în român\ a acestui opusmagnum la Akademie Schloss Solitude,lîng\ Stuttgart, un loc de recluziunecreatoare [i pentru al]i autori români.Acolo i-a fost d\ruit timpul de care lael acas\ ducea atîta lips\, lini[tea necesar\spre a medita [i scrie, acea singur\tateca mediu esen]ial pentru un artist, chiarîntr-o mare de oameni, o singur\tatemetafizic\ pe care s\ o poat\ c\ra cusine ca pe o cochilie de melc, pretutindeni,avea s\ afirme Mircea C\rt\rescuîntr-un lung dialog pe care l-am avutla castelul Solitude în 2007, unde sesim]ea ca în paradis.

Defini]iile date atunci actului literar,creativit\]ii, r\mîn antologice: un scriitornu este cel care scrie, este cel caremediteaz\ înainte de a scrie, cel careare timpul [i libertatea interioar\ dea-[i în]elege propria situa]ie, cum spuneaKafka, cel care st\ ore în [ir în fiecarezi în fa]a caietului s\u [i scrie, bucl\dup\ bucl\, literele din care se alc\tuie[tesubstan]a c\r]ii.

L-am reîntîlnit apoi la Berlin, iarna,preda la Freie Universität un curs deliteratur\. Nu se afla pentru prima oar\în capitala Germaniei, era din nou acolocu so]ia [i copilul, ceea ce-l f\cea s\ sesimt\ acas\, familiarizat deplin cucapitala german\, exclamînd cu un aeru[or amuzat „Ich bin ein Berliner”. Eracu totul îndrept\]it s\ o spun\, fuseseîn dou\ perioade distincte, la zece anidiferen]\ în acest ora[ despre care aveao imagine 3D.

A scris în romanele [i eseurilesale despre mai toate locurile peunde a trecut, de[i, oriunde s-ar afla,tr\ie[te n\uc în peisaj, fiind un cazanier.Dar dup\ aceea, ora[ele î[i iau revan[a,încep s\ vibreze, s\ fie str\lucitoare.{i, într-adev\r, doi ani mai tîrziu, capitalagerman\ [i-a luat în modul cel maistr\lucit, „orbitor” revan[a, acordîndu-ilui Mircea C\rt\rescu [i celor doitraduc\tori ai s\i, Gerhard Csejka [iFerdinand Leopold, Premiul Interna]ionalde Literatur\.

coresponden]\ din germania de rodica binder

Mircea C\rt\rescu– Premiul Interna]ional de Literatur\ –


Scriitorul ceh Martin Vopěnka, în vârst\de 49 de ani, a fost, anul acesta, unuldintre capetele de afi[ ale FestivaluluiScriitorilor de la Praga, dar [i un invitatde marc\ al Târgului de Carte Bookfest

din Bucure[ti. Vizita scriitorului în Româniaeste de fapt o revenire: câteva dintre c\r]ilesale se petrec într-o Românie rural\ pecare autorul a cunoscut-o cu aproape treidecenii în urm\, în c\l\torii pe cont propriu.Este [i cazul celui de-al doilea roman als\u tradus în limba român\, C\l\torie cufiul meu, ap\rut de curând la EdituraNiculescu, în traducerea Hellianei Ianculescu,care ne-a intermediat cu amabilitate inter-viul ce urmeaz\.

Sunte]i cunoscut ca autor de c\r]ide c\l\torie, de[i fic]ionale. Carecrede]i c\ mai este adresabilitateaunor c\r]i de c\l\torie ast\zi, într-olume tot mai globalizat\ [i maimobil\?

Am scris jurnale de c\l\torie, darnu în sensul propriu al cuvântului, ciele reprezint\ dezvolt\ri ale unor ideifilosofice. Dar jurnalul de c\l\torieîn sens clasic e un gen disp\rut.

Dar totu[i cartea aceasta, ca [ialtele ale dv., din câte în]eleg dinpres\, se centreaz\ în jurul unorc\l\torii. Ce sens are c\l\toria, fie[i ca tem\ literar\, în ele?

Modelul acestei c\r]i [i al c\l\torieievocate în aceast\ carte a fost cartealui Comenius, Labirintul lumii. Comeniuseste un mare gânditor din secolul XVII,pedagog [i filosof, iar cartea sa descrie,în prima parte, drumul prin propriuleu [i z\d\rnicia tuturor c\ut\rilor.În partea a doua, el g\se[te paceape calea credin]ei. În cartea mea, eroulprincipal, dup\ ce pierde totul, î[ig\se[te echilibrul în dragostea fa]\ depropriul copil.

Ce relevan]\ are în carte sau pentruideologia dv. ca autor, dac\ exist\o ideologie în spatele literaturiidv., faptul c\ aceast\ c\l\torie sedesf\[oar\ în Europa de Est, unspa]iu familiar, [i nu într-un spa]iuexotic?

Drumul celor doi, tat\ [i fiu, sedesf\[oar\ treptat; dac\ s-ar fi urcatîntr-un avion [i ar fi plecat într-o ]ar\îndep\rtat\, c\l\toria lor n-ar fi fostatât de plin\ de sens. Ei se duc maiîntâi în Austria, peste grani]\, apoi,din aproape în aproape, ajung înRomânia. Cred c\ în civiliza]ia occidental\omul nu se simte atât de liber, pentruc\ acolo totul func]ioneaz\ perfect. Pecând în Est e mai mult loc pentrulibertatea interioar\. Care nu corespundeneap\rat cu cea exterioar\.

Am observat c\ protagonistul ecritic la adresa trecutului comunist,dar e [i sceptic fa]\ de prezentulconsumist.

Eroul reflect\ într-o mare m\sur\propria mea atitudine fa]\ de comunism

– am fost [i am r\mas un mare oponental acestuia –, care ne-a distrus memoria,r\d\cinile, tradi]iile. Am ie[it dincomunism mult prea târziu, iar acum,în aceast\ „libertate”, apar noi [i noiobstacole. Trebuie spus c\ la începutpozi]ia personajului este pozitiv\, eleste un om împlinit [i n-are nicioreticen]\ fa]\ de prezent. Dar am scriso carte, Sfâr[itul legii, în care-mi descriuviziunea foarte sceptic\ asupra lumii[i în care evoc distrugerea adev\ratelorvalori umane [i ar\t c\ din oameniîncep s\ ias\ unele instincte s\lbatice.Este o lectur\ deloc optimist\ – n-orecomand femeilor îns\rcinate.

Cum se face c\ România revine cadecor în câteva dintre romaneledv.?

România a fost important\ pe drumulinspira]iei mele. A fost prima ]ar\complet diferit\ de a mea în care amputut s\ c\l\toresc. Am ajuns acum,în weekend, în ni[te locuri pe care le-am v\zut ultima dat\ cu 29 de ani înurm\ [i pot s\ remarc c\ diferen]eles-au p\strat. Dar [i eu sunt un omdiferit.

În ce sens este Cehia o ]ar\ completdiferit\ de România? Avem untrecut comun...

Pe vremea aceea, cu 29 de ani înurm\, România era o ]ar\ s\rac\,complet uitat\, în care, cel pu]in înmediul rural, nu întâlneai niciun felde manifest\ri de civiliza]ie. Nu existainfrastructur\, aproape c\ nu se g\seade mâncare, dar satele în care se tr\iao via]\ autentic\ au constituit pentrumine un motiv de inspira]ie. Acumpercep c\ România e o ]ar\ care sedezvolt\, o ]ar\ fericit\ în compara]iecu aceea[i ]ar\ de acum 29 de ani, darproblema este c\ civiliza]ia [i lumeamodern\ au nu numai aspecte pozitive,ci [i aspecte negative. Doresc Românieis\ evite c\ile gre[ite pe care noi, cehii,am apucat-o, [i s\ nu dezr\d\cinezetradi]iile existente.

Care anume sunt acele „c\igre[ite”?

Ar trebui s\ se scrie, de pild\, ni[testudii urbanistice cu privire la construc]iilecare ar trebui s\ apar\ la sate. Ca s\nu se deterioreze aspectul superb alarhitecturii rurale [i s\ nu se intre încontradic]ie cu peisajul montan. Pentruc\ p\strarea acestui peisaj autenticmontan va fi lucrul pe care oameniiîl vor c\uta cel mai mult. Poate c\ acumoamenii se bucur\ c\ într-un anumeloc g\sesc un hotel mare [i modern,dar în curând se vor bucura maimult de peisajul autentic. Mi s-areconfirmat impresia c\ oamenii dinmediul rural sunt foarte ospitalieri –este experien]a pe care am avut-o [iîn urm\ cu 29 de ani.

{i înc\ o întrebare pe temaliteraturii de c\l\torie – folosesc încontinuare aceast\ sintagm\pentru c\ ea este cea consacrat\,de[i am în]eles c\ în c\r]ile dv.c\l\toria este un pretext: cumputem evita privirea colonialist\când descriem alte ]\ri, mai alesunele care sunt considerateinferioare sub raport al dezvolt\riifa]\ de propria noastr\ ]ar\?

În urm\ cu 29 de ani, când am fostprima dat\ în România, eram un students\rac, aveam cu totul alt\ postur\ decâtacum; acum sunt scriitor, conduc oeditur\, am 4 copii. Nu pot s\ fiu sigurc\ m\ uit la lumea de atunci cu privireade acum. Aprecierea unor situa]iitrebuie f\cut\, oricum, cu mult\ grij\.În cartea mea A cincea dimensiune,localizat\ în Argentina, nu apar localnici,ac]iunea se petrece în mun]i, departede orice comunitate uman\. În c\r]ilemele nu fac o apreciere obiectiv\ asitua]iei din diferite ]\ri, ci evoc ni[tetr\iri subiective. Lumea arat\ ast\zimult mai interesant pe hart\ decâtîn realitate.

G\si]i c\ protagonistul acestuiroman are o privire – subiectiv\,desigur – de tip colonial fa]\ de]\rile pe care le parcurge?

La început, da. Pân\ când descoper\oameni care-l ajut\ dezinteresat.Trebuie s\ ajung\ într-o situa]ie dificil\– s\ cer[easc\ prin g\ri – pentru asc\pa de aceast\ privire colonialist\,cum îi spune]i. Cred c\ un om ajunsîntr-o anumit\ ]ar\ cu inima deschis\poate câ[tiga mai mult decât cinevacare vine s\ consume turistic un peisaj.Impresia mea e c\ cehii au senza]iac\ le sunt superiori românilor pentruc\ sunt pozi]iona]i mai la Vest [i defiecare dat\ încerc s\ demolez aceststereotip.

Dac\ nu m\ în[el, scrie]i [i articolede opinie în presa ceh\.

Da, scriu despre situa]ia cultural\[i politic\. Cel mai recent articol seocup\ de modul în care e distrus\democra]ia în Grecia, despre felul încare, prin alegeri libere, se poate ajungela distrugerea democra]iei. Am maiscris despre o grev\ a medicilor dinCehia [i despre faptul c\ medicii auo anumit\ arogan]\, fiind con[tien]ic\ via]a oamenilor depinde de ei. Înarticole abordez aspecte sociale. Scriuasemenea articole o dat\ la câtevas\pt\mâni.

V\ revendica]i de la o anumit\ideologie, de stânga sau dedreapta?

Dup\ ce-am dep\[it comunismul,trebuie s\ fim în continuare de dreapta,pentru c\ oamenii au uitat c\ oameniitrebuie s\ fie responsabili pentru propria

via]\. Dar din aceast\ politic\ de dreaptanu trebuie s\ se piard\ sentimentulde compasiune. Nu sunt adeptul aceluiprincipiu de dreapta foarte dur, survivalof the fittest. Consider c\ bun\stareamaterial\ e un fenomen tranzitoriu,într-atât încât m\ uime[te când euajung într-o asemenea situa]ie, a[a c\nu m\ uit de sus la cei care, din cauzaunor împrejur\ri, n-au reu[it s\ ajung\la succcesul financiar. La noi, ideologiilede stânga încearc\ s\-i conving\ peoameni s\-[i pun\ speran]ele în stat[i s\ cread\ c\ au dreptul la bun\stare;or, eu unul m\ îndoiesc c\ exist\ unasemenea drept.

Care a fost cea mai tradus\ dintrec\r]ile dv. [i care a fost reac]iapublicului str\in?

Deocamdat\ c\r]ile mele ajungdestul de greu în alte ]\ri. Acum scriuo trilogie pentru copii care se parec\ va fi tradus\ în mai multe limbi.Primul volum al trilogiei se nume[teOra[ul care doarme, al doilea – Justi]iacare doarme [i al treilea, Secretelecare dorm. Primul volum a ap\rut dejaîn Cehia [i în Slovacia [i este foarteapreciat de tinerii cititori, care-mitrimit frecvent scrisori. Se pare c\ e ocarte captivant\ pentru copii, iar pentrup\rin]i este horror.

Sunte]i nu doar scriitor, ci [i editor.

~ntr-adev\r, personalitatea mea seîmparte în dou\: sunt atât scriitor, cât[i om de afaceri, editor, care-[i între]inefamilia din publicarea unor titluricomerciale. Ca s\ nu intru în conflictcu scriitorii pe care-i editez, publicscrieri non-fic]ionale. {i nu-mi publicc\r]ile proprii.

{i o întrebare final\ pentru dv. înpostura de cititor: pentru c\ la noiKundera [i Hrabal sunt cei maicunoscu]i scriitori cehi, de caredintre ace[tia doi v\ considera]imai apropiat? Ave]i o cartepreferat\ a fiec\ruia dintre ei?

Îmi e mai apropiat Kundera, pentruc\ el, ca [i mine, are un caracter maiinterna]ional, mai cosmopolit; [i despremine un critic polonez spunea c\ nusunt un scriitor tipic ceh. Carteamea preferat\ semnat\ de Kunderaeste Insuportabila u[ur\tate a fiin]ei.Pentru mine, Hrabal vorbe[te preamult.

În final, a[ vrea s-o rog petraduc\toarea acestui roman,Helliana Ianculescu, dac\ are s\ v\adreseze vreo întrebare. – Da,întrebarea mea ar fi dac\ din punctde vedere stilistic î[i lucreaz\ multfrazele sau le transcrie spontan.

Depinde de genul c\r]ii. În general,scriu mai întâi de mân\, [i apoi,când transcriu pe calculator, reformulez,cizelez, [lefuiesc. La unele c\r]i amsim]it nevoia s\ lucrez pe fiecare cuvânt,altele au ie[it mai u[or. Ocazional scriu[i poezie; consider poezia formasuperioar\ a genurilor literare. Dardup\ p\rerea mea nu se poate scriepoezie tot timpul, trebuie s\ a[tep]imomentul acela special de inspira]ie.

AAnnaa CChhiirrii]]ooiiuu,, HHeelllliiaannaa IIaannccuulleessccuu

meridiane

Martin Vopenka: „România a fost important\ pe drumul inspira]iei mele“

>

Foto

: To

máš

Tes

ař

Fahrenheit 451

Dramaturgul anului

„Na]iunile favorizate“

Sintagma de mai sus d\ titlulunui articol semnat de TimParks în ultimul „New YorkReview of Books” [i se refer\

la Anglia [i America, a c\ror limb\,vorbit\ de un mare num\r deeuropeni, face loc unor vânz\riconsistente de romane provenitedin aceste spa]ii, dar comercializateîn traducere. „Când înve]i o limb\,nu-]i însu[e[ti un simplu mijlocde comunicare, ci î]i faci intrareaîntr-o cultur\ nou\, care teintereseaz\”, spune autorul, [isuntem de acord. Atâta c\ precizarea„în traducere” ar p\rea bizar\, îns\ea se sprijin\ pe un studiu realizatde autorul textului împreun\ cuUniversitatea IULM din Milano [icu câteva organiza]ii cu profil literar.F\când un sondaj simplu într-olibr\rie din Amsterdam, de pild\,po]i afla c\ responden]ii de]in înbibliotec\ „cincizeci [i opt de autorianglofoni, nou\sprezece din alteopt ]\ri [i dou\zeci neerlandezi”.Ce spune aceast\ statistic\ desprecititorii europeni? „În fic]iune pares\ existe o tensiune între evazionism[i realism, între dorin]a de-a citiserios despre lucruri reale (...) [i,simultan, dorin]a de-a evada dindatele imediate ale propriei comuni-t\]i (...). Pentru europeni, o calede a-[i satisface ambele dorin]eeste aceea de-a citi romane tradusedin englez\, ce vorbesc despre ocultur\ îndep\rtat\, îns\ unarelevant\ pentru cititori, datorit\domina]iei culturii anglo-saxone[i în special americane în lume”.{i ce spune ea despre viitorulliteraturii? „Se cite[te [i se scriemai pu]in despre propria societate,a[adar romanele abordeaz\ tot maipu]in teme na]ionale. Se pare c\globalizarea nu omogenizeaz\ totulla gr\mad\; ea poate face ca litera-tura de pe o parte a Atlanticului– sau, mai bine, a barierei de limb\– s\ se dezvolte cu totul altfel de-cât cea de pe partea cealalt\”.

Philip Roth, Premiul Prin]ilor de Asturia

Cei doi succesori ai coroaneispaniole, Prin]ul Felipe al Spa-niei [i Prin]esa Letizia Ortiz,au oferit anul acesta cel de-al

32-lea premiu care poart\ numelecasei regale a Spaniei romancieruluiamerican Philip Roth, în vârst\ de79 de ani. Premiul, constând în-tr-o sculptur\ de Joan Miró [i sumade 50.000 de euro, poate prevestiposibila nominalizare la Nobel,speculeaz\ presa. Romancierul s-adeclarat „încântat” [i „p\truns” laanun]area distinc]iei. Motiva]iajuriului: „personajele, întâmpl\rile,tramele formeaz\ o viziune com-plex\ a realit\]ii contemporane,care lupt\ între ra]iune [i senti-mente, precum un simbol al spiritului[i al nelini[tilor prezentului”.

~n California a murit, în vîrst\ de91 de ani, scenograful [i scriitorulRay Bradbury, autorul romanuluiFahrenheit 451, pe care François

Truffault l-a ecranizat în 1961.Filmul a f\cut epoc\ prin parabola-protest îndreptat\ împotriva cen-zurii [i a controlului cuvîntuluiscris. Parabola pompierilor care,în loc s\ sting\ focul, sunt folosi]idrept incendiatori ai c\r]ilor dinorice cas\, i-a fost inspirat\ scriito-rului de un detaliu fizic mai pu]in[tiut. „Fahrenheit 451” corespunde,în scara Celsius, unei temperaturide 232 de grade, care este chiarpragul termic la care hîrtia de

tipografie i-a foc de la sine. Cenzuraeste chiar pragul termic peste careorice hîrtie trebuie ars\ pentru anu între]ine libertatea spiritului.Cum îns\ apogeul romanului s-adatorat mai mult filmului lui Truffault,criticii sînt înclina]i s\ vad\ în RayBradbury mai curînd un autor deproz\ science-fiction decît un literatîn atribu]ia belestristic\ a termenului.Oricum, la moartea sa, în „LosAngeles Times”, s-a scris c\ „mul]icred c\ Bradbury a ridicat genulscience-fiction la rangul de literatur\.Mali]io[ii vor spune invers: Bradburya coborît literatura la treapta genu-lui amintit.

~n cadrul festivalului „Zileleteatrului la Mülheim”, g\zduitîn Westfalia de cochetul burgaflat pe malul Ruhr-ului, scriitorul

austriac Peter Handke a primitpremiul „Piesa anului 2012”,pentru Immer noch Sturm (Furtunanu trece). Premiul de 15 000 euroeste considerat în breala oamenilorde teatru drept una din cele maiimportante distinc]ii dramaturgicedin Germania, Handke fi indales de juriu în dauna celorlal]icinci candida]i: Claudia Grehn,Darja Stocker, Anne Lepper, MartinHeckmann [i Roland Schimmel-pfennig. Autor rebel, impulsiv[i deseori imprevizibil, PeterHandke este privit de critici caunul din cei mai talenta]i scritoride limb\ german\, chiar dac\

reputa]ia lui are de suferit depe urma ie[irilor politice intempestive.Bun\oar\, în urm\ cu cî]iva ani,scriitorul austriac nu s-a dat înl\turi de a-i lua ap\rarea luiSlobodan Milo[evici, în momentulcînd Curtea de la Haga îl execraca infractor interna]ional. Darpolitica trece, în vreme ce artar\mîne, cel pu]in acesta e cazullui Handke, al c\rui talent sep\streaz\ intact, plutind deasupravalurilor ideologice. La festivalulde la Mülheim, premiul publiculuii-a fost decernat lui Philipp Löhle,pentru comedia Das Ding (Lucrul),o parodie în marginea globaliz\rii,iar premiul acordat celei mai bunepiese pentru copii a revenit buc\]iiSchlafen Fische? (Pe[tii dorm?)de Jens Raschke.

meridianeCartea [oaptelor, la Bogotá

~n prima jum\tate a lunii septembriea acestui an, romanul Cartea[oaptelor de Varujan Vosganianva fi prezentat la Bogotá, în cadrul

Festivalului de Literatur\ „GabrielGarcía Márquez”. Cartea [oapteloreste una dintre cele mai apreciate[i mai premiate c\r]i din anuleditorial 2009. La numai treiluni de la apari]ia romanului încolec]ia „Fiction Ltd.” a EdituriiPolirom, Editura Pre-Textos (Valencia,Spania) a achizi]ionat drepturilede publicare a acestuia în limbaspaniol\. Versiunea spaniol\, Ellibro de los susurros, a ap\rut laînceputul anului 2011, în traducerealui Joaquín Garrigós, [i a fost lansat\,în august 2011, [i în Argentina

[i Uruguay, în prezen]a autorului[i a traduc\torului.

Potrivit datelor oferite de Agen]iaFrance Presse privind vînz\rile decarte din spa]iul hispanic, versiuneaspaniol\ a C\r]ii [oaptelor a înregis-trat un succes de vînz\ri în ]\rilelatino-americane, în Columbia si-tuîndu-se în toamna anului trecutpe primul loc al vânz\rilor de be-letristic\ [i men]inându-se pân\în prim\vara acestui an în Top 5bestseller.

Avînd în vedere succesul depublic [i de critic\ al C\r]ii [oaptelor,organizatorii Festivalului au decisca invitatul de onoare din acest ans\ fie scriitorul român VarujanVosganian.

Al\turi de versiunea spaniol\,a fost publicat\, de asemenea înseptembrie 2011, traducerea înlimba italian\, sub semn\tura Ani-tei Bernacchia [i ap\rut\ la KellerEditore. ~n aprilie 2012 a ap\rutversiunea în limba armean\, întraducerea lui Sergiu Selian.

Cartea [oaptelor va mai ap\reaîn anul 2013 la prestigioasa editur\austriac\ Paul Zsolnay, în traducerealui Ernest Wichner; în ebraic\, laHakibbutz Hameuchad PublishingHouse Ltd., traducere de Any Shilon;în suedez\, la 2244, editur\ lansat\de grupul editorial Bonnier în mai2011 [i specializat\ în literaturiledin zona M\rii Negre. {i editurafrancez\ Syrtes a achizi]ionatdrepturile de traducere a romanului.Romanul se mai traduce, în prezent,[i în limbile bulgar\ [i maghiar\.

România literar\ num\rul 24 / 15 iunie 2012.............................................................................................................................................................................................................................................23

actualitateaSpune-mi ce prive[ti

N-ar fi lipsit de interes s\ facemun experiment simplu: s\ ne oprim oclip\ privirea asupra ofertei pe carediverse firme de televiziune prin cablune-o pun la dispozi]ie, încercând s\configur\m profilul nostru intelectual`n func]ie de ce programe prefer\m.S\ lu\m, de exemplu, Romtelecom.Canalale care emit în România segrupeaz\ în mai multe categorii. G\simcanale generale, destule (unde predomin\,din p\cate, programele de mondenit\]ifacile, cu bârf\ [i scandal, ca [i talk-show-urile politicianiste). Ni se propunapoi canale muzicale (ce cuprind muzic\u[oar\ la pachet cu trupuri dezgolite,muzic\ popular\, manele). Apoi, canalesportive. Apoi, altele care se adreseaz\copiilor. {i altele destinate amatorilorde cinema (dar, vai, ca regul\, cu filmede duzin\). Altele – de [tiri (de fapt,în majoritatea lor, focusate politic, p\r-tinitoare, instrumente de atac aladversarilor politici). Altele – pentruadul]i. Altele cu con]inut religios(l\udabil). Altele, iar\[i l\udabil, canaledocumentare (cu programe preluate,nu realizate la noi). Altele - de lifestyle.Amatorii de specialit\]i culinare au[i ei canalul lor. Chiar [i un sector alcanalelor maghiare exist\. Doar canaleleculturale lipsesc (cu o excep]ie, TVRCultural, care nu strânge decît foartepu]ini telespectatori). Iar pondereaprogramelor culturale în grila diverselortipuri de canale amintite aici este cutotul nesemnificativ\. Ce arat\ toateastea? C\ omul zilelor noastre, atât dedependent de vizual, nu resimte culturaca pe o necesitate. El poate foarte u[ors\ renun]e la cultur\ având sentimentulfals c\ nu pierde nimic. Altele sunt,iat\, priorit\]ile [i pl\cerile sale. Iaraici, în domeniul cererii [i ofertei, cevace nu are c\utare ajunge s\ nu se maiproduc\ [i s\ nu se mai propun\consumatorilor. Adaptând formulacunoscut\, am putea zice: spune-mice prive[ti ca s\-]i spun cine e[ti.

Câteva observa]ii despre filmul românesc

Revista 22 (nr. 23, din 5-11 iunie)consacr\ dou\ pagini lui Cristian Mungiudup\ recentul s\u succes de la Cannescu filmul Dup\ dealuri, „inspirat dintragica poveste de la Tanacu, unde otân\r\ a murit în urma unui ritualde exorcizare”. Este de re]inut ce scriePeter Bradshaw în „The Guardian”despre pelicula regizorului român:„…la finalul proiec]iei au fost fluier\turi

[i vocifer\ri. Dar eu îl consider captivant,misterios [i tulbur\tor într-un modintim – o demonstra]ie teribil\ desprecum s\r\cia creeaz\ un spa]iu caretrebuie umplut cu spaim\ ira]ional\.”Dup\ cum ne atrag aten]ia cîtevadin afirma]iile f\cute cu luciditate, f\r\menajamente de Cristian Mungiu îninterviul acordat revistei: „În cinematografiaromâneasc\ nu exist\ conceptul debox office – nu exist\ actori care s\atrag\ spectatori…”. Sau: „… fiecareautor are o curb\ a lui. Gândi]i-v\ c\Godard este înc\ în via]\ [i lucreaz\,dar filmele cu care a marcat cinematografiaeuropean\ au r\mas cu zece ani înurm\. Asta e, pân\ la urm\.” {i înc\:„… cu timpul m\ resemnez tot maitare cu ideea c\, în final, asta e situa]ia:nu mai exist\ public pentru cinema înRomânia.” În opinia Cronicarului,observa]iile lui Mungiu se pot extindede la film [i în spa]iul literaturii,p\strându-[i perfect valabilitatea.

Confesiune la final

În revista ORIZONT (nr. 5) citim unfoarte frumos interviu cu Irina Mavrodindatând din anul 2006 [i realizat deGilda Vâlcan (transcrierea i se datoreaz\Ilinc\i Ilian). Textul se constituie într-unemo]ionant In memorian, acum, ladesp\r]irea de admirabila traduc\toare,

eseist\ [i poet\. Sunt puse în lumin\capitole însemnate din biografia sa:copil\ria, peregrin\rile prin diverseora[e din ]ar\, rela]ia cu p\rin]ii [icu apropia]ii, anii de [coal\, starea des\n\tate fragil\ din anii tinere]ii.Reproducem aici o confesiune tulbur\toare:„Pe urm\, dup\ ce p\rin]ii mei [i-auterminat studiile, mama medicina [itata franceza, au plecat la Oradea.Amândoi erau din zona Vrancei, darnici nu le-a trecut prin cap s\ r\mân\în Bucure[ti; au plecat la Oradea mâna]ide ideea unei românit\]i care trebuies\ se afirme la grani]a de Vest. Nu eravorba de ni[te fanatici, dar acestaera spiritul care domnea printreintelectualii dintre cele dou\ r\zboaie.Era o capacitate de a face ceva pentrucel\lalt, pentru societatea româneasc\,pentru România pe care tocmai oîntregiser\.” Este vorba aici despre oepoc\ [i o mentalitate care ast\zi, dinnefericire, sunt definitiv îngropate.

Semnele epuiz\riiCu prilejul lans\rii la Ia[i a volumului

de proz\ scurt\ (Victimele inocente [icolaterale ale unui sîngeros r\zboicu Rusia (ca exemplu de concizie [iplasticitate, titlul izbe[te prin redundan]aprolix\), Liviu Antonesei acord\ uninterviu „Suplimentului de cultur\”,unde, printre multe lucruri oneste,fine [i de bun-sim], simte nevoia s\declare c\: „Nu sînt decît foarte rar[i foarte blînd înjurat pentru c\ publiculmeu [i-a dat seama c\ sînt ceea cepretind c\ sunt.” Scriitorul a vrut s\-[ifac\ sie[i un compliment sub paravanulmodestiei [i a reu[it s\ cad\ în comicinvoluntar. E foarte grav cînd publiculchiar te consider\ ceea ce pretinzi c\e[ti, un alt simptom de epuizarescriitoriceasc\ cu greu putîndu-se g\si.Ie[i din interesul public [i intri în conulindiferen]ei, dar ai cel pu]in virtuteade a nu se mai împiedica nimeni denumele t\u. E o form\ de deces [iaceasta.

CCrroonniiccaarr

Ochiul magicS\ ne cunoa[tem trecutul

Num\rul 18 din 2 mai [1968 al Gazetei literare] este aproape înîntregime politizat, cel pu]in la nivelul primei pagini. Editorialul festiv, „1Mai”, este semnat de Paul Georgescu. Dou\ poezii, una de Ion B\nu]\, adoua de Nichita St\nescu, sînt dedicate aceleia[i s\rb\tori muncitore[ti.

Cea de-a doua poezie, cea apar]inîndu-i lui Nichita St\nescu, este construit\pe aceea[i muchie dintre pretextul politic [i textul poetic, destul de distan]ateîntre ele. Titlul poeziei este „Inim\ în luna Mai”, dar restul poeziei este despreun brutar vis\tor, care viseaz\ pîini în form\ de inimi. (...)

Tot aici, în aceast\ pagin\ întîi, o trimitere la pagina a 3-a, încadrat\într-un chenar ro[u, anun]\ publicarea în revist\ a unei „scrisori inedite alui Lucre]iu P\tr\[canu c\tre Lucian Blaga”. Promptitudinea cu care Gazetaliterar\ r\spunde noilor hot\rîri de reabilitare politic\ a lui P\tr\[canu esteuimitoare. Mai mult, este g\sit un document care une[te figura lui P\tr\[canude o alta la fel de pu]in dezirabil\ pîn\ nu de mult, cea a lui Lucian Blaga.Caseta cu chenar ro[u din aceast\ prim\ pagin\ poate fi considerat\ un simbolal revizuirilor [i reabilit\rilor care trebuie s\ fi uimit [i bucurat lumea cultural\a momentului.

Scrisoarea, publicat\ în pagina 3 într-o coloan\ de asemenea încadrat\ închenar ro[u [i publicat\ împreun\ cu fotocopia olograf\, este de fapt o dedica]iepe un volum, dedica]ie pe care Lucre]iu P\tr\[canu i-o trimisese lui LucianBlaga. Textul, datat 3 martie 1946 e politicos, amical chiar [i d\ m\suracomportamentului socio-intelectual în vremurile de dinainte (...).

(Lumini]a MMarcu, „Literatur\ [[i iideologie. GGaazzeettaa lliitteerraarr\\,, 11995544-11996688””))

PPeennttrruu aannuull 22001122 aabboonnaammeenntteellee ppoott ffii ccoonnttrraaccttaattee llaa rreeddaacc]]iiee ssaauu pprriinn iinntteerrmmeeddiiuullPPoo[[tteeii RRoommâânnee..

PPeennttrruu aabboonnaa]]iiii ddiinn ]]aarr\\ [[ii ddiinn ssttrr\\iinn\\ttaattee ccaarree aauu `̀nncchheeiiaatt `̀nn aanniiii ttrreeccuu]]ii aabboonnaa-mmeennttee ddiirreecctt llaa rreeddaacc]]iiee,, rr\\mm`̀nnee vvaallaabbiill\\ aaddrreessaa:: ddiirr.. aaddmm.. VVaalleennttiinnaa VVll\\ddaann,, FFuunnddaa]]iiaaRRoommâânniiaa lliitteerraarr\\,, CCaalleeaa VViiccttoorriieeii 113333,, sseeccttoorr 11,, BBuuccuurree[[ttii,, ccoodd 001100007711,, OOPP 2222..

CCiittiittoorriiii ddiinn ssttrr\\iinn\\ttaattee ccaarree ddoorreesscc ss\\ ssee aabboonneezzee ssuunntt rruuggaa]]ii ss\\ ttrriimmiitt\\ pprriinnmmaannddaatt ppoo[[ttaall ccoonnttrraavvaallooaarreeaa aabboonnaammeennttuulluuii,, [[ii aannuummee:: 223300 eeuurroo ssaauu 330000 UUSSDDppeennttrruu 1122 lluunnii;; 111155 eeuurroo ssaauu 115500 UUSSDD ppeennttrruu 66 lluunnii..

TTaalloonn ddee aabboonnaarree `̀nncceepp`̀nndd ccuu .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

aabboonnaammeenntt ttrreeii lluunnii ((1133 nnuummeerree)) - 3322 lleeii aabboonnaammeenntt [[aassee lluunnii ((2266 nnuummeerree)) - 6600 lleeii aabboonnaammeenntt uunn aann ((5522 nnuummeerree)) - 112200 lleeii

NNuummee .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. PPrreennuummee .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ssttrr.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. nnrr.. .. .. .. .. .. bbll.. .. .. .. .. .. sscc.. .. .. .. .. .. eett.. .. .. .. .. .. aapp.. .. .. .. .. .. .. sseeccttoorr.. .. .. .. .. .. .. llooccaalliittaattee.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ccoodd ppoo[[ttaall.. .. .. .. .. .. .. ..jjuuddee]].. .. .. .. .. .. .. .. tteelleeffoonn .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

Abonamente România literar\

24Jude]ean Alba

Documents

Transcript of 24Jude]ean Alba