4aprilie2009

24 pagini,

1 leu

an X, nr. 124

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

„Speculator“-ul [i prada lui Valeriu Gherghel

Erorile lui Russell KirkSorin Bocancea

Cultura `n Fran]a [i antiamericanismulBogdan C\linescu

Pu]in\ lehamite [i alte poeme Ioan Pintea

Identit\]iproblematice (II)

GABRIELA GAVRIL

Domina]ia discursului resentimentului,tratarea „culturii socialiste“ `n `ntregime ca unproiect exogen, o „fic]iune ideologic\“ a apa-ratcik-ilor, un transplant for]at de „gene str\i-ne“ `ntr-un corp (dintotdeauna!) s\n\tos –analizate de Teresa Walas `ntr-un studiu con-sacrat „culturii poloneze dup\ comunism“1 –pot fi identificate [i `n spa]iul rom=nesc. ~nanii ’90, aten]ia cercet\torilor din cele dou\]\ri s-a concentrat asupra fenomenelor extre-me, asupra „socrealizm“-ului/ proletcultismu-lui, asupra represiunii [i a cazurilor spectacu-loase de tr\dare a intelectualilor2. Urm\toriiani au interesat mai pu]in `n Polonia, [i aceas-ta – crede autoarea polonez\ – [i pentru c\abordarea lor trebuia f\cut\ din alt\ perspecti-v\, care presupunea dep\[irea atitudinii reven-dicative `n favoarea descrierii reci, [tiin]ifice[i a diagnostic\rii corecte, f\r\ parti-pris-uriideologice. ~n Rom=nia, acest interval de timpnu a fost ocolit, dimpotriv\ chiar, numai c\ afost mai pu]in cercetat [tiin]ific, c`t reconsti-tuit, deseori rescris [i inventat, prin nenum\ra-te texte de factur\ confesiv\. Am asistat la oadev\rat\ explozie de jurnale [i de produc]iiautobiografice, „mica istorie“ p\r`nd la unmoment dat singura cale de recuperare a tre-cutului, de refacere (sau de manipulare?) amemoriei colective. Depozi]iile celor care ausuferit persecu]iile staliniste sau au supravie-]uit Gulagului comunist au ajuns s\ fie concu-rate de mul]imea dest\inuirilor tardive, `n careautorii lor `nregistreaz\ cu meticulozitateobscure h\r]uieli cu cenzura, conflicte cu [efiiierarhici numi]i sau sus]inu]i de partid, cu di-ver[i colegi [i cunoscu]i, cu delatorii m\run]i,raporturile cu reprezentan]ii Securit\]ii, des-criu forme de defensiv\, de critic\ a regimului`n intimitate etc3.

~n vreme ce Leszek Kolakowski, CzeslawMilosz, Josef Tischner, Adam Michnik [imul]i al]i intelectuali [i scriitori polonezi aupublicat – `n timpul comunismului, asum`ndu-[i toate riscurile – texte fundamentale antico-muniste, `n Polonia sau `n exil, nenum\ra]iscriitori, jurnali[ti [i actori publici rom=ni `[iinventariaz\ s`rguincios, `n perioada postco-munist\, momentele de posibil curaj [i de re-lativ\ independen]\ de g`ndire, nemul]umirile[i frustr\rile personale. Fenomenul rom=nescare, f\r\ doar [i poate, o component\ (narci-sist-) autentic\, una comercial\ (beningn\, `nfond), dar [i o alta ce ]ine tocmai de refulareaunei indentit\]i neconvenabile.

(continuare `n pagina 13)

Num\r ilustrat cu fotografii din cadrul Expozi]iei Num\r ilustrat cu fotografii din cadrul Expozi]iei Homo VidensHomo VidensED

ITO

RIA

L

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

aprilie 2009

2 AgoraTIMPUL

BOGDANC|LINESCU

Am f\cut recent mai multe conferin]edespre antiamericanism la dou\ Universit\]iprovinciale din Fran]a `nfiin]ate `n perioadamitterandian\ de la `nceputul anilor ’80, c`nds-au creat universit\]i `n acela[i ritm cu noile[osele. De fiecare dat\ c`nd abordez acest su-biect [tiu c\ voi declan[a reac]ii pasionalesau agresive. Ceea ce s-a [i `nt`mplat. Publi-cul din sal\ era `n majoritate convins c\ totce s-a `nt`mplat – r\u – `n lume `n ultimii 40-50 de ani se datoreaz\ americanilor. E vorba,bine`n]eles, de toate catastrofele umanitare,loviturile de stat, dictaturi, crize, etc… Am`ncercat s\ explic, cu argumente solide, c\lucrurile nu stau chiar a[a cum se spune `npresa din Fran]a [i cum scriu mul]i intelectu-ali. Cred sincer c\ am convins pe c`]iva dinpublic. Cel mai dificil a fost `ns\ atunci c`ndam atacat tema culturii. „Vede]i, pentru c\ne-am protejat cultura de americani, `n Fran]aam reu[it s\ cre\m adev\rate opere culturalede calitate“, m-a `ntrerupt o doamna exce-dat\. „Dac\ nu am fi f\cut protec]ionism cul-tural, nu am fi reu[it `n fa]a americanilor“, acompletat un domn ce-mi arunca priviri du[-

m\noase. A[ fi vrut sincer s\ fiu de acord`ns\ ce s-a `nt`mplat `n ultimii ani e exactcontrariul. Trec peste ignorarea culturii ame-ricane, a literaturii contemporane de foartebun\ calitate (libr\riile pariziene propun lav`nzare zeci de romancieri americani) [i m\opresc la situa]ia culturii franceze.

Fran]a cheltuie[te pentru cultur\ – pe capde locuitor – de 29 de ori mai mult dec`tAmerica (1.5% din PIB contra 0.3% `nSUA, 0.7% `n Germania [i 0.5% `n MareaBritanie). Ministerul culturii dispune de unbuget de 3 miliarde de euro [i angajeaz\22000 de func]ionari (ministerul AfacerilorExterne are [i el un buget aparte [i un num\rimportant de func]ionari ce se ocup\ exclu-siv de „str\lucirea cultural\ a Fran]ei ̀ n lume“).Care s`nt rezultatele acestor cheltuieli debani publici? Din totalul c\r]ilor publicate `nlume, 27% s`nt `n limba englez\, 12% `n ger-man\ [i doar 8% `n francez\. Doar 8% dinc\r]ile traduse `n englez\ provin din literatu-ra francez\ (iar printre traduceri trebuie nu-m\ra]i [i „clasicii“ Camus, Sartre etc., ce s`ntreedita]i `n fiecare an).

~n cinematografie, Fran]a nu a ob]inutdec`t un premiu Oscar `n ultimii 30 de ani (`ncategoria „Filme str\ine“) `n ciuda faptuluic\ peste 200 de filme fran]uze[ti s`nt produ-se, pardon, subven]ionate, `n fiecare an. ~ndomeniul artelor plastice, printre primii osut\ de arti[ti ce conteaz\ `n lume, putem nu-m\ra 36 germani, 26 americani, 11 britanici[i doar 4 francezi. Dac\ ]inem cont de tran-zac]iile operelor de art\, primul francez nu

se afl\ dec`t pe locul 108 [i al doilea pe locul238! Ast\zi, `n Fran]a se fac doar 8% din to-talul tranzac]iilor mondiale!

~n fine, studen]ii str\ini prefer\ alte desti-na]ii dec`t Fran]a. Doar 9% dintre ei vin anual`n Universit\]ile franceze, 30% prefer\ StateleUnite, 14% Marea Britanie [i Germania, 10%se duc s\ studieze `n Australia. Vive l’excep-tion culturelle française!

NATO [i antiamericanismul

Tot `n cadrul conferin]elor men]ionatemai sus, am asigurat publicul din sal\ c\, `nciuda alegerii lui Obama, manifesta]iile anti-americane vor reveni c`t de cur`nd la mod\.Nu m\ a[teptam `ns\ ca moda s\ reapar\ a[ade repede. Reuniunea NATO de la `nceputullunii aprilie de la Strasbourg [i vizita nouluipre[edinte american au fost prilejul unor„lu\ri de pozi]ii“ virile ale mai multor depu-ta]i [i intelectuali francezi `mpotriva domi-na]iei americane `n NATO. Mai mult, sute demanifestan]i au invadat str\zile foarte pl\cu-tului ora[ Strasbourg, distrug`nd vitrine [i lo-curi publice. Sincer s\ fiu, nu am v\zut vreodiferen]\ cu perioada lui Bush. Din p\cate,unele ideologii s`nt nemuritoare. Antiameri-canismul face parte din ele.

Ajutor, vor s\ salvezecapitalismul!

Presa francez\ e ditirambic\: Liderii reu-ni]i `n capitala Angliei au salvat economia

mondial\. „Un [oc de `ncredere“, scrie ziarulLes Echos pe prima pagin\, „O nou\ sim-fonie mondial\“, titreaz\ Le Figaro, chiar [icotidianul de st`nga Libération pare foartesatisf\cut: „Un compromis istoric“. Cum auf\cut? E simplu. Au decis s\ distribuie peste1000 de miliarde de dolari din buzunarelecontribuabililor. Cui [i de ce? Asta va decideFondul Monetar Interna]ional condus defrancezul Dominique Strauss-Kahn. Putemfi siguri c\ zeci de miliarde vor fi pierdutesau vor ajunge `n conturile mai multor dicta-tori africani. C`nd politicienii vor s\ salvezeeconomia, nu ne putem a[tepta la ceva bun.E extraordinar faptul c\ majoritatea celor `n-truni]i la Londra au reu[it (cu ajutorul pre-sei) s\ impun\ `n opinia public\ cauzele falseale crizei economice de ast\zi: paradisul fis-cal [i hedge funds (singurele fonduri privatece nu s`nt reglementate). Au zapat cu mult\abilitate adev\ratele cauze: politica laxist\ decredit imobiliar [i politica monetar\ a B\nciiCentrale Americane. O adev\rat\ reu[it\ po-litic\! C`nd m\ g`ndesc c\ tot ei vor s\ sal-veze capitalismul…

Un text inedit de Cioran

Coperta s\pt\m`nalului Le Point (din 2aprilie) anun]\ apari]ia unui text inedit (laEditura L’Herne) de Cioran despre Fran]a:„Le grandiose désastre français“. Ça promet.Vom reveni, cu siguran]\.

Paris, aprilie 2009

Cultura `n Fran]a [i antiamericanismul

NOTE INUTILE

~ntr-o peti]ie (semnat\ deja de 1709 depersoane) `ndreptat\ `mpotiva scoaterii ore-lor de logic\ din programa liceelor numero[iuniversitari, profesori, elevi, studen]i orip\rin]i arat\ c\ m\sura luat\ de MinistrulEduca]iei, Cercet\rii [i Inov\rii, doamnaEcaterina Andronescu, nu are fundament [ti-in]ific [i educa]ional, tr\deaz\ lipsa cronic\de `n]elegere a importan]ei disciplinelor u-maniste pentru formarea tinerilor [i pentrudezvoltarea spiritului civic.

~n plus fa]\ de argumentele aduse de sem-natari (Societatea Rom=n\ de Filosofie, In-stitutul de Filosofie [i Psihologie ,,ConstantinR\dulescu-Motru“, Facultatea de FilosofieBucure[ti, Facultatea de Istorie [i FilosofieCluj-Napoca, Facultatea de Filosofie [i{tiin]e Politice Ia[i, Facultatea de {tiin]ePolitice [i {tiin]ele Comunic\rii Timi[oara,Facultatea de Istorie, Filosofie, GeografieCraiova, alte catedre [i departamente de filo-sofie din ]ar\) se mai pot ridica cel pu]in treicategorii de argumente ce arat\ nocivitateaacestei m\suri [i, mai grav, consecin]ele de-zastruoase pe termen lung.

Pe plan educa]ional, frecventarea unuicurs de logic\, la `nceputul liceului, contri-buie `n mod hot\r`tor la ob]inerea deprinde-rilor de munc\ independent\, la punerea ba-zelor pentru ca elevii s\ poat\ `nv\]a s\ `nve-]e. Elevul dob`nde[te instrumente extrem deimportante pentru formarea deprinderilor delucru la toate celelalte discipline de studiudin liceu. Pentru [tiin]ele naturii, logica fa-miliarizeaz\ elevii cu g`ndirea exact\, curigoarea `n argumentare, cu algoritmicitatea.Pentru disciplinele umaniste, logica ofer\ odeschidere ra]ional\ mai larg\, stimuleaz\imagina]ia [i creativitatea prin obi[nuin]a dea g\si solu]ii ori argumente pentru rezolva-rea exerci]iilor.

Dup\ m\sura luat\ acum c`]iva ani descoatere a filosofiei din programa unor licee,m\sura de acum a scoaterii logicii are conse-cin]a c\ va reduce drastic, dac\ nu cumvacomplet, num\rul absolven]ilor de filosofiecare s\ doreasc\ s\ profeseze `n licee. Prac-tic, `nv\]\m`ntul superior filosofic dinRom=nia va fi lipsit peste trei ani de finalita-te: se vor forma speciali[ti care nu vor avea

unde profesa. Mai mult, sc\derea num\ruluide ore de specialitate ale profesorilor careactiveaz\ `n momentul de fa]\ `n `nv\]\m`n-tul liceal are dou\ consecin]e la fel de dra-matice: disponibilizarea profesorilor de filo-sofie sau obligativitatea de a ]ine ore la 2-3licee. Dac\ mai lu\m `n calcul [i faptul c\ unabsolvent de filosofie poate preda la liceulogica, psihologia [i filosofia, `n condi]iile `ncare toate aceste trei discipline au fost scoa-se din programa de `nv\]\m`nt, consecin]aeste c\ din anul universitar 2010-2011 majo-ritatea cov`r[itoare a actualilor profesori deliceu se va vedea `n situa]ia de a nu mai aveace preda. A[adar, din punct de vedere profe-sional, m\sura doamnei Andronescu love[temortal `n `nv\]\m`ntul filosofic, at`t la nivelliceal c`t [i la nivel universitar, av`nd darulde a conduce, `n numai c`]iva ani, la disponi-biliz\ri, concedieri [i la `nchiderea facult\]i-lor [i departamentelor de filosofie. Este om\sur\ cu consecin]e mult mai dezastruoasedec`t celebrele m\suri luate pe vremuri deSuzana G`dea.

Dac\ pe plan profesional, m\sura scoate-rii orelor de logic\ din licee are consecin]edramatice pentru `nv\]\m`ntul filosofic, peplan politic consecin]ele ating siguran]a na-]ional\. Avem `n vedere faptul c\ logica (lafel ca [i filosofia) contribuie la dezvoltareag`ndirii tinerilor, la dezvoltarea spirituluicritic, la formarea unei g`ndiri clare, precise,riguroase. ~n]elegerea realit\]ii, comunicareag`ndurilor [i ideilor nu s`nt posibile dec`t pebaza `nsu[irii unor cuno[tin]e generale de lo-gic\. A[a se face c\ pe termen lung, tinerii nuvor mai putea `n]elege importan]a unei orga-niz\ri politice democratice, nu vor mai aveaspirit critic, at`t de important `n democra]ie,nu vor mai `n]elege temeiurile unei `ntocmiripolitice democratice. Obscurantismul, into-leran]a [i violen]a vor conduce pe termenlung la surparea bazelor pe care este cl\dit\societatea noastr\ democratic\.

Adrian Ni]\Conf. univ. dr.

Universitatea din Craiova

Scrisoare deschis\ adresat\Primului-Ministru, ParlamentuluiRom=niei [i Pre[edintelui Rom=niei

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

3

aprilie 2009

AgoraTIMPUL

ALIONA GRATIINGA DRU}|

A.G. La sf`r[itul lui martie am avut ocazia,Inga Dru]\ [i subsemnata, ambele de laAcademia de {tiin]e a Moldovei, s\ partici-p\m la Colocviul Interna]ional cu genericulLes langues-cultures à l’université, organizatde Facultatea de Rela]ii Economice Interna-]ionale a Academiei de Studii Economice dinBucure[ti. Asemenea manifest\ri [tiin]ifices`nt `ntotdeauna profitabile pentru oricine `[idore[te un eventual schimb de experien]\, cuat`t mai mult pentru noi, cei din RepublicaMoldova, ner\bd\tori a intra `n contact directcu lumea liber\ [i cosmopolit\. ~ntrunirea `nchiar inima Bucure[tiului a avut, desigur, ni-velul a[teptat, cel pe care ne-am obi[nuit a-lnumi european. Programul anun]a un bogatrepertoriu de comunic\ri, c`teva zeci de per-sonalit\]i din domeniul filologiei de laBucure[ti [i din alte ora[e ale Rom=niei, oa-meni de [tiin]\ din Fran]a, Finlanda, Turcia,Bulgaria, Algeria, Liban [i Taiwan [i-au pro-pus s\ se lanseze `ntr-un dialog privind di-mensiunea intercultural\ a `nv\]\rii limbilorstr\ine, competen]ele socioprofesionale aletraduc\torului, demersul discursiv al culturii„celuilalt“ etc. Perspectiva de a asculta `n ur-m\toarele trei zile discursuri emancipate decampania electoral\ ni s-a p\rut fantastic\, cumni s-a p\rut la fel de extraordinar\ ideea de auita, m\car pentru un scurt timp, de problemaidentitar\ expus\ dizgra]ios `n articolul 13 dinConstitu]ia (nu pot s\ zic: a noastr\) RepubliciiMoldova. Ei bine, nu a fost s\ fie...

Impresionate de nivelul sus]inut al [edin]ei`n plen [i profit`nd de circumstan]ele deosebitde favorabile, am `nceput s\ urm\rim cu aten-]ie lista vorbitorilor `n c\utarea unor eventualiparteneri de proiecte [i colabor\ri. ~n una din-tre sec]iuni urma s\ vorbeasc\ o cercet\toaredin Rusia cu un nume care nu ne spunea ni-mic `n fond – Vera Dmitrieva. Faptul c\ veneade la Sankt Petersburg, capitala cultural\ aRusiei, ne-a determinat s\ o c\ut\m febril prinsal\, `ncerc`nd s\ descifr\m de la distan]\ nu-mele de pe ecusoane. Era chiar `n fa]a noastr\.Organizatorii colocviului au menajat-o, ofe-rindu-i un traduc\tor (o t`n\r\ care vorbeabine ruse[te, venit\ [i ea ceva mai `nainte dinRepublica Moldova `n c\utarea unei vie]i maibune). Discutau [i `n spaniol\, deconstruindimaginea noastr\ despre cet\]eanul rus care]ine mor]i[ s\ vorbeasc\ peste tot doar pre lim-ba lui, a[a c\ ne-am apropiat de ea `n timpulunei pauze de cafea pentru a face cuno[tin]\ [ia afla nemijlocit de la surs\ preocup\rile de ul-tim\ or\ ale filologilor din ora[ul de pe Neva.La `nceput, conlocutoarea noastr\ a r\mas u[orsurprins\ c\ poate comunica – la Bucure[ti! –`n limba rus\, aproape imediat `ns\ [i-a rec\-p\tat siguran]a de sine, prob`ndu-[i ursul sibe-rian de[teptat prematur din b`rlogul incon[ti-entului. Discursurile i-au devenit din ce `n cemai `nfl\c\rate [i, spre stupoarea noastr\ [i ne-dumerirea celor care nu o `n]elegeau, VeraDmitrieva a `nceput s\ ne debiteze cu tupeu(culmea, `n chiar centrul Bucure[tiului) argu-mente privind un oarecare criteriu social carear permite `nv\]a]ilor s\ confirme existen]alimbii „moldovene[ti“.

Aflate `nc\ sub efectul primelor impresii,i-am ar\tat cuminte dezacordul. Pe o tonalita-te mai pu]in `nfierb`ntat\, colega mea a `ntre-bat-o dac\ a discutat vreodat\ acest subiect cusavantul rus Rajmund Piotrowski, care repre-zint\, se [tie, comunitatea filologic\ din SanktPetersburg. Drept r\spuns, d`nsa ne-a oferitc`teva detalii „non-[tiin]ifice“, intime, a[ spune,din via]a omului de [tiin]\, care, probabil, tre-buiau s\ pun\ `ntr-un con de umbr\ afirma]iileacestuia despre inexisten]a limbii „moldove-ne[ti“. Spectacolul ar fi fost suficient de dis-tractiv dac\ discu]ia noastr\ se termina aici,`ns\ „femeia-savant\“ Vera Dmitrieva a cre-zut de cuviin]\ c\ lec]ia nu a luat sf`r[it [i a `n-ceput s\ ne toarne c`te [i mai c`te, mai cu sea-m\ despre faptul c\ Dun\rea ar desp\r]i terito-riul unde se vorbe[te limba rom=n\ de un altul,ai c\rui locuitori ar comunica `ntr-o limb\ hi-brid\, intermediar\ `ntre rom=n\ [i limbile ve-

cine. „Dunai ne pereidio[i, ne perepl`vio[i“* –repeta d`nsa metaforic, cu agresivitatea pecare o percepeam ca [i familiar\ dup\ at`]iaani de convie]uire cu „fratele mai mare“, celkulturnic. Mi-am imaginat `ndat\ figurile ce-lor din Ia[i, Suceava, Hu[i etc. la auzul acestorinep]ii. „Bine, i-am zis eu, dar oamenii demultau g\sit solu]ia transcenderii rapide a Dun\rii.“Replica mea [i z`mbetul complice al colegeimele nu au fost b\gate `n seam\, iar c\tre sf`r-[itul pauzei ne-am trezit, colac peste pup\z\,invitate `n sec]iunea unde urma s\-i ascult\mjudec\]ile `n ceea ce prive[te „La situation deslangues sur le territoire de la Presqu’ileIbérique“. Fereasc\-i Dumnezeu pe spaniolide criteriile imperialiste!

Dovezile certe c\ avem `n fa]\ un caz deautism nu ne-a `mpiedicat, a doua zi, s\ `ncer-c\m a o convinge pe colega noastr\ provizoriec\ nu are dreptate. {i aici e cazul s\-i daucuv`ntul Ing\i Dru]\, care are darul coeren]eide lingvist [i al exactit\]ii de terminolog [icare `[i va reproduce mult mai bine discursulpersuasiv.

I.D. „Ia s-o bat pe rusoaic\ cu propriile-iarme!“ – mi-am zis [i am intrat `n regimulupload, fi[ierul „Romani[ti ru[i celebri despreunitatea moldo-rom=n\“.

Prof. dr. Ruben A. Budagov, membru co-respondent al Academiei Ruse de {tiin]e(Sankt Petersburg-Moscova): „Unitatea delimb\ rom=no-moldoveneasc\ s-a cristalizatde foarte mult\ vreme, `nc\ din perioada deformare a limbilor romanice. La ora actual\aceast\ tez\ este recunoscut\ de to]i speciali[-tii care trateaz\ problema `n cauz\. Ca [i mul]ial]i lingvi[ti sovietici, am c\zut `ntr-un timp `ngre[eal\, c`nd m\ str\duiam s\ depistez o anu-mit\ «autonomie» a limbii «moldovene[ti»fa]\ de limba rom=n\. M-am str\duit c`t m-amstr\duit, dar n-am reu[it s\ ar\t – pe baz\ defapte concrete [i edificatoare – deosebiriledintre limbile „moldoveneasc\“ [i rom=n\, `nafar\ de c`teva `mprumuturi din rus\, nesem-nificative pentru structura unei limbi. Nici da-tele lingvistice, nici datele istorice nu au oferit[i nu ofer\ temeiuri pentru a `ncadra graiurilemoldovene[ti de la vest de Prut `ntr-o limb\,iar graiurile din RSSM `ntr-o alt\ limb\. Pen-tru a dovedi totala lips\ de seriozitate a celorce sus]ineau contrariul, am recurs la o «prob\simpl\ [i incontestabil\» – `nceputul Luceaf\-rului eminescian, dup\ edi]ia critic\ a luiPerpessicius [i dup\ edi]ia «moldoveneasc\»,ap\rut\ la Chi[in\u `n 1954, cu litere ruse[ti, [i`nceputul Amintirilor din copil\rie ale luiCreang\. Unica «deosebire» se reducea la al-fabet, `n rest totul este exprimat absolut lafel. Prin urmare, «moldoveneasca» [i rom=nanu s`nt dou\ limbi diferite, ci o singur\ limb\,care are o structur\ gramatical\ unitar\ [i unfond principal de cuvinte tot at`t de unitar“1.

Prof. dr. Stanislav Semcinski (Kiev): „Ma-rele lingvist Eugen Co[eriu, originar dinMoldova, men]iona `ntr-o lucrare c\ nu este oregul\ ca limbile s\ aib\ acela[i nume ca [i po-poarele care le vorbesc; din punct de vedere

istoric, nu popoarele s`nt cele care determin\denumirea limbilor, ci dimpotriv\. Orice dic-]ionar enciclopedic con]ine date cu privire lafaptul c\ exist\ un num\r extrem de mare decazuri c`nd mai multe popoare vorbesc una [iaceea[i limb\, de exemplu, `n limba englez\,sau `n variantele ei locale, vorbesc englezii,americanii din SUA, anglo-canadienii, anglo-australienii, anglo-neozeelandezii, anglo-afri-canii [.a. Spaniola se vorbe[te nu numai `nSpania, ci [i `n America Latin\, portughezaeste vorbit\ nu numai de c\tre portughezi, ci [ide c\tre brazilieni, ca [i de mai multe popoareafricane, iar germana este limb\ oficial\ `nGermania, Austria, Elve]ia, Luxemburg,Belgia. Astfel, la `ntrebarea cum trebuie s\ fiedenumit\ limba oficial\ a Republicii Moldova,exist\ un singur r\spuns: din punct de vederestructural, limba literar\ a popula]iei majori-tare din Moldova nu se deosebe[te prin nimicde limba rom=n\. P`n\ nu demult deosebireaconsta `n utilizarea unor grafii diferite – latin\`n Rom=nia [i rus\ `n Moldova, deosebire carenu mai exist\ (din 1989). Limba `ntrebuin]at\`n calitate de limb\ oficial\ `n Moldova repre-zint\ de facto una dintre formele de existen]\ale limbii rom=ne contemporane. Din celemai vechi timpuri, identitatea limbii pe terito-riile est-romanice dun\rene era limpede nunumai pentru exponen]ii ei, ci [i pentru veci-nii acestora. Slavii de R\s\rit, `n special ucrai-nenii, `i numeau pe timpuri cu un singur numeat`t pe locuitorii Moldovei, c`t [i pe cei dinValahia, chiar [i pe o bun\ parte din locuitoriiTransilvaniei; to]i erau pentru ei volohi (va-lahi), ceea ce demonstreaz\ c\ ucrainenii `iidentificau pe moldoveni, transilv\neni [imunteni dup\ limb\. O asemenea identificarea fost mo[tenit\ din limba protoslav\, `n care

voloh `nsemna «om care vorbe[te o limb\ lati-n\ (romanic\)», iar slavii au `mprumutat acestnume de la germani (volcae).

~n primii ani dup\ ocuparea Basarabiei(1812), `n Rusia era recunoscut\ denumireatradi]ional\ a limbii literare de «limb\ rom=-neasc\». ~n 1816 la Chi[in\u a ap\rut o Cartede rug\ciuni, tip\rit\ `n «rom=ne[te `n exarhi-ceasca tipografie a Basarabiei pentru biserici-le [i preo]ii moldoveni», iar `n 1817 a fost editat`n «rum=ne[te» [i Ceaslovul. Pe Noul [i VechiulTestament, tip\rit `n 1819 la Sankt Petersburg,era indicat «t\lm\cire rom=neasc\»“2.

Prof. dr. Rajmund Piotrowski (SanktPetersburg): „Limba rom=n\ [i «limba moldo-veneasc\» s`nt denumiri ale aceleia[i limbi.Termenul «limba moldoveneasc\» are o isto-rie mai veche `n Basarabia, fiind un instru-ment al politicii imperiale ]ariste, iar apoi alpoliticii staliniste-bol[evice. Menirea lui erade a izola Basarabia, iar mai t`rziu RSSM, dearealul rom=nesc“3.

...`ns\ ochii doamnei semnalau clar:Cannot find... Connection failed!

„Dunai ne pereidio[i, ne perepl`vio[i...“A.G. Nici acest episod regretabil [i nici

chiar [tirile despre ispr\vile de la frontier\,a[ijderi [i altminteri „minunate“, ale demnita-rilor Republicii Moldova `n preajma s\rb\to-ririi a 91 de ani de la Unirea Basarabiei cu}ara, nu au avut puterea s\ ne spulbere resur-sele de entuziasm. Bucure[tiul ne administrab\i de soare vernal, alternate cu ploi curative.De[i gr\bi]i, bucure[tenii ne ghidau binevoi-tori printre casele prea frumoase pentru a neordona capacit\]ile de orientare spa]ial\. Dis-cursurile calme [i consistente ale participan-]ilor la colocviu, care [i-au f\cut din cunoa[te-rea limbajului celuilalt `n toat\ specificitatea[i diferen]ele lui culturale, sociale, psiholo-gice etc. un obiect de preocupare [tiin]ific\,ne-au proiectat `ntr-o alt\ dimensiune, cea areciprocit\]ii active `ntr-o lume global\, acolounde nu ne mai urm\resc viziunile anchiloza-te ale fo[tilor/actualilor/viitorilor prestidigita-tori de limbi proletcultiste.

* „Dun\rea nu poate fi trecut\ nici pe jos, nici `not.“ 1 Cu privire la unitatea de limb\ rom=no-moldove-

neasc\, articol scris `n colaborare cu S.B. Bernstein,prezentat `n 1956 la revista Voprosy jazykoznanija (Pro-bleme de lingvistic\) din Moscova [i interzis pentru publi-care. Ap\rut `n 1988 `n revista Nistru, nr. 11, p. 132-136.

2 Limba rom=n\, nr. 4 (22), 1995, p. 29-32.3 Limba rom=n\, nr. 4 (22), 1995, p. 25-28.

Impresii pe dou\ voci

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

AgoraTIMPUL4

aprilie 2009

GABRIELANDREESCU

Dincolo de etapizare

~n articolul s\u „Modernizarea Rom=nieipostbelice – dincolo de ne`n]elegeri [i te-meri“ publicat `n num\rul anterior al revis-tei Timpul, dl Adrian-Paul Iliescu revineasupra Raportului Tism\neanu pe care `l cri-ticase `n contribu]ia sa la Iluzia comunismu-lui. Reaminte[te aprecierile absolut con-tradictorii din Raport privitoare la „moder-nizarea sub comunism“, subliniaz\ op]iunearegimurilor comuniste pentru o „moderni-zare rapid\“ ca strategie pentru c`[tigarea`ntrecerii cu capitalismul [i sus]ine c\ mo-dernizarea sub totalitarism, par]ial\ [i in-complet\, r\m`ne incontestabil\. DomnulIliescu identific\ modernizarea cu industria-lizarea, urbanizarea [i secularizarea [i ia, careper defini]ional, ce ofer\ `n aceast\ pri-vin]\ Enciclopedia britanic\.

~n context, dl Iliescu se refer\ [i la obser-va]ia mea din num\rul 1/2009 al revisteiTimpul: dac\ o cercetare va folosi ca refe-ren]ial pentru judecarea „moderniz\rii“ `nperioada regimului comunist „existen]auman\ [i interioritatea sa“, atunci rezultatulva fi sigur negativ. Criteriul „existen]ei u-mane“ este `nt`mpinat de domnia sa `n ace[titermeni: „existen]a uman\ [i interioritateasa… vor fi cont`nd drept criteriu `n discu-]iile noastre de pe malul D`mbovi]ei, dar(fiind at`t de vagi) ele nu figureaz\ ca atare`n nicio dezbatere teoretic\ din Occidentasupra moderniz\rii“.

Prefer s\ nu comentez atitudinea impli-cit\ a dlui Iliescu. A[ sugera `ns\ cititorilorinteresa]i care au acces la o baz\ de date `ndomeniul cercet\rilor de filosofie [i [tiin]esociale s\ fac\ o scurt\ cercetare. Vor g\si,`n c`teva zeci de minute, sute de articole ca-re leag\ „modernity“ de „human condition“.~n Occident, dezbaterile conceptualizate a-supra rela]iei dintre modernitate [i condi]iauman\ au tradi]ie [i prestan]\. O lucrare alui Hannah Arendt `n care modernitatea erag`ndit\ din perspectiva a trei principale acti-vit\]i umane: labor, work, and action, puse`n coresponden]\ cu „condi]iile“ existen]eiumane: life, worldliness, and plurality, arechiar titlul The Human Condition. A f\cutcarier\ defini]ia lui Elisabeth Ellis (pe c`t desubstan]ial\, pe at`t lipsit\ de patetism con-ceptual) care subsumeaz\ sensul modernit\-]ii chiar statutului fiin]ei umane: „Moderni-tatea este cel mai bine de `n]eles ca un fel decondi]ie, mai cur`nd dec`t desemnarea uneiperioade particulare de timp“. {i JürgenHabermas asum\ criteriul condi]iei umane,dar p\streaz\ etapizarea istoric\: „`nainte deRevolu]ia francez\, `nainte de mi[c\rilemuncitorilor din Europa, `nainte de r\sp`n-direa educa]iei secundare, `naintea mi[c\riifeministe… via]a femeii sau b\rbatuluivalora mai pu]in…“.

Condi]ii [i consecin]e

Dar prezentarea pe care o face moder-nismului Enciclopedia britanic\? Dar in-

dustrializarea, urbanizarea [i secularizareape care insist\ domnul Iliescu? Modernita-tea este un concept paradigmatic. Atributelecu care este asociat\ depind enorm de con-texte. Accentele puse de autori nu fac nea-p\rat distinc]ia dintre „sensul adecvat“ [i„cel neadecvat“, ci aleg semnifica]ia pe caredoresc s\ o afirme ca fiind cea relevant\, orimai bogat\ pentru cadrul de analiz\ ales. Otrecere `n revist\ a felului `n care diferi]iautori chestioneaz\ modernitatea arat\ ca unturn Babel al abord\rilor. Unii s`nt interesa]ide condi]iile care au permis evolu]ia sprenoua condi]ie uman\: apari]ia tiparului, cre-area sistemelor de educa]ie na]ional\. Al]iiau `n vedere statutul fiin]ei moderne, pre-cum emanciparea individului fa]\ de tradi-]ie, c\utarea [i asumarea progresului [.a.S`nt [i autori care amestec\ condi]iile mo-dernit\]ii cu consecin]ele lor `n plan uman,astfel: progresul [tiin]ific, cre[terea econo-mic\, st\p`nirea naturii, universalismul poli-tic [i etic, autonomia persoanei, respectulpentru ra]iune [i transparen]a ra]iunii.

Nu de pu]ine ori, rela]ia unui acela[i fe-nomen cu modernitatea se poate pur [i sim-plu r\sturna datorit\ schimb\rii punctului deobserva]ie. Un bun candidat la exemplifica-re este na]iunea. Saltul de paradigm\ din a-nii ’80 ai secolului trecut `n cercetarea asu-pra na]ionalismului [i na]iunii a f\cut s\ le`n]elegem ca rezultat al descoperirilor [tiin-]ifice, r\sp`ndirii tiparului, cre[terii comple-xit\]ii activit\]ilor umane cu corolarul ei,specializarea [i ca urmare, implicarea statu-lui `n educa]ie (vezi `n acest sens clasiciisaltului de paradigm\: Benedict Anderson [iErnst Gellner). Lista anterioar\ descriechiar premisele modernit\]ii: na]iunea [i na-]ionalismul s`nt prin excelen]\ componenteale moderniz\rii.

Totu[i, ast\zi, pentru mul]i, na]ionalismul[i chiar na]iunea par mai cur`nd opusul mo-dernit\]ii. Manifest\rile na]ionaliste ar re-prezenta un simptom al „tribalit\]ii“, ar fi `nesen]\ opuse progresului aclamat de moder-nitate. „L’Europe et les tribus“ se intitula oconferin]\ din prim\vara anului 1992, orga-nizat\ de Consiliul Europei sub emo]ia eve-nimentelor din fosta Iugoslavie.

O schimbare de perspectiv\ paradoxal\preconizeaz\ ast\zi unii cercet\tori ai isla-mismului. Perspectiva tipic\ este s\ vezi `ninsurgen]a fundamentalismului islamic orevan[\ a atitudinilor premoderne. Oare nurecunoa[tem `n resurec]ia legii islamiceopusul a ceea ce saluta Jürgen Habermas laethosul modernit\]ii? Nu este aceast\ mi[ca-re contrar\ educa]iei secundare, contra e-mancip\rii feministe, nu dispre]uie[te eavia]a femeilor [i b\rba]ilor?

Totu[i, unii cercet\tori sus]in exact con-trariul. Ea leag\ islamismul militan]ilor detip Al Queda de ra]ionalismul sus]inerii o-biectivelor, de conceperea mijloacelor `ntermeni utilitari[ti [i `n special, de preocu-parea lor pentru o putere conceput\ `n ter-meni contemporani. Acestea s`nt considera-te argumente `n favoarea reg`ndirii islamis-mului `n logica modernit\]ii.

S\ reprezinte oare abord\rile neconven-]ionale amintite dovada c\ autorii lor nus-au uitat prin enciclopedii ori dic]ionareexplicative? Tocmai intimitatea cu dome-niul permite valorificarea neconven]ional\ aunui concept paradigmatic cum este cel demodernitate.

Modernitatea [i comunismul

O problem\ asem\n\toare ridic\ [i con-fruntarea dintre comunism [i modernitate.Zeci de ani oamenii au fost `nv\]a]i de c\tretextele leniniste, apoi staliniste, apoi ceau-[iste c\ socialismul progreseaz\. Zeci de aniau fost bombarda]i, de o propagand\ caden-]at\, cu date privind evolu]ia indicatorilorindustriali, sociali, urbani [.a.m.d. A[a aajuns s\ devin\ aproape un reflex mintalasocierea industrializ\rii [i urbaniz\rii cuprogresul [i cu modernizarea.

Numai c\, dac\ aplic\m mecanic aceast\aritmetic\, vom ajunge – nu doar `n cazulcomunismului; este valabil pentru toate to-talitarismele – la concluzii aberante ori de-adreptul monstruoase. Conform unei astfelde logici, ar urma s\ vedem `n Holocaust unsalt unic al moderniz\rii, de vreme ce statul„a progresat at`t de mult“ `n aplicarea meto-delor industriale `nc`t a ajuns s\ le foloseas-c\ la eliminarea fizic\ a raselor considerateinferioare. Oare nu ar urma, din aceea[i per-spectiv\, s\ vedem `n Marele Salt ~naintecel mai r\sun\tor ethos al modernit\]ii? Nuau fost pu[i sute de milioane de oameni carecultivau p\m`ntul s\ renun]e la ocupa]ia lortradi]ional\ ca s\ preg\teasc\ o revolu]ie in-dustrial\? Zeci de milioane de ]\rani [i-auschimbat munca ocup`ndu-se de topirea atot ceea ce era metal `n gospod\riile ]\r\-ne[ti, `n loc s\ planteze orez.

Cu asemenea premise, am avea motive s\vorbim despre natura cu totul original\ a co-munismului kampuchian. ~n timp ce alteelite comuniste p\reau obsedate de urbani-zare, kmerii ro[ii au adunat popula]ia dinora[e [i au mutat-o la sate. Ca urmare, regi-mul kmerilor ro[ii nu ar fi o form\ de comu-nism extrem, ci ceva opus esen]ei comunis-mului: `n timp ce Stalin, Gheorghiu-Dej [iCeau[escu ar fi construit modernitatea,camarazii lui Pol Pot [i Yeng Sary i-ar fiinversat cursul.

~n toate societ\]ile comuniste femeile auprimit dreptul la vot, de care elve]ienele nus-au putut bucura dec`t `ncep`nd cu anul1958. Ar fi de `n]eles, de aici, c\ femeile din]\rile comuniste erau mai emancipate dinpunctul de vedere al statutului politic?

M\ opresc de la listarea unor astfel deimplica]ii aberante rezult`nd din transfor-marea factorilor fizico-economici `n expre-sia ad litteram a modernit\]ii. Industrializa-rea, urbanizarea, nici chiar ateismul dogma-tizat nu reprezint\ prin ele `nsele substan]amodernit\]ii. Ceea ce nu `nseamn\ c\ ele-mente ale unei moderniz\ri reale nu s-ar fifuri[at `n via]a societ\]ilor `n ciuda – [i nu `nvirtutea – planurilor ideologilor comuni[ti.Dac\ totu[i milioane de oameni ajun[i s\tr\iasc\ `n mediul urban `n anii ’60-’70 auavut `ntr-un sens rezonabil o via]\ „mai mo-dern\“ dec`t cea a milioanelor care populausatul interbelic, aceasta s-a `nt`mplat `ntru-c`t, de la un punct `ncolo, socialismul realnu a mai fost nici socialismul Marelui Salt~nainte, nici socialismul revolu]iei culturale.Istoria societ\]ilor comuniste are o comple-xitate care r\m`ne `nc\ s\ fie descris\ `n ter-meni adecva]i. Istoriei industrializ\rii, urba-niz\rii [i seculariz\rii ar trebui s\ i se adau-ge o istorie a vie]ilor omene[ti.

„Nu figureaz\ `n nici o dezbatereteoretic\ din Occident“Despre modernitate [i condi]ia uman\

Actori-politruci,rromi [i ginerimisterio[iBOGDAN ULMU

www.bogdanulmu.eu

La Vila Scriitorilor de la Neptun, pu-]in\ lume cunoscut\ – 7-8 persoane, din’90. Dar e cea mai comod\ solu]ie de asta, vara, la soare; [i-n plus, nu mai s`ntCase de Crea]ie [i Odihn\ ale Uniunii –except`nd Valea Vinului, unde n-am fost.Duc nostalgia Vilei de la Sinaia... Mda...

¤O actri]\ de 81 de ani se pl`nge `ntr-un

ziar central c\ nu e b\gat\ `n seam\ deconducerea teatrului pe care l-a slujit cusucces, timp de 63 de ani. E dreptul ei.

Dreptul meu e acela de a-i c\ina peactorii, la fel de mari, care n-au apucatv`rsta asta; [i de-a o da ca exemplu pemarea Aura Buzescu care, dup\ pensio-nare, s-a automarginalizat, refuz`nd s\mai urce pe scen\.

¤Rromii mei prefera]i: Romy

Schneider...¤

Un scriitor cunoscut spune, `n 2008,c\ a fost considerat ani `n [ir, pe vre-mea comunismului, ba ginerele luiD\sc\lescu, ba al lui Miu Dobrescu, c`ndde fapt socrul s\u era un anonim.

Just: are dreptate. Dar, ca s\ fim sin-ceri p`n\ la cap\t, a [i profitat de acestepresupuneri, `n perioada cu pricina,t\c`nd...

¤Citesc o list\ a actorilor cu func]ii

politice `ntre anii 1948 [i 1989. S`ntomisiuni flagrante, desigur. Cu toateacestea, interesant e c\ unii dintre ceicare au avut activitate politic\ `nainte de’89, au [i azi; iar dac\ nu mureau, pro-babil c\ to]i s-ar fi bucurat de privilegiilefunc]iei... (o s\ r`de]i, dar Caragiu [iCotescu ar fi fost sigur, printre ei!).

C`teva exemple de oameni care vi-seaz\ func]ii, dintotdeauna? Ar[inel,Albulescu, Mihai Dinvale, Ileana-Stana,Mih\i]\, Og\[anu, Silviu St\nculescu,Ilinca Tomoroveanu, Dorel Vi[an,Lucian Iancu...

¤Fiindc\ tot vorbim de directori: Gic\

Popovici, un mare actor al Na]ionaluluiie[ean, `i spunea c`ndva, nepotului s\u,importantul actor Sergiu Tudose: „Dac\vrei s\ ai rela]ii bune cu colegii, s\ nudore[ti s\ fii [ef. Este mult prea frumoas\meseria de actor, ca s-o murd\re[ti!“.Corect!

Cu toate astea, dup\ cum s-a v\zut,mul]i cred contrariul...

¤Un titlu spiritual, dintr-un ziar:

„Europa este un biet continent, Rom=niaeste o lume!“. S`nt un pic invidios c\ numi-a venit mie, ideea; dar dac\ a[ fiscris-o eu, a[ fi scos biet...

¤Criticilor de teatru tineri le-a[ propu-

ne ca motto al scrisului lor, un citat dinmai v`rstnicul Tudor Caranfil: „Am con-ceput `ntotdeauna exerci]iul critic ca peun spectacol“.

~n fond, [i regizorul face, `n montarealui, exegez\: de ce n-ar `ncerca exegetul,regie? (fiecare, pe scena lui, evident).

BAZACONII TEATRALE

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

5Agora TIMPUL

aprilie 2009

FLORIB|L|NESCU

~n sictir este tratat scriitorul Paul Goma `nRom=nia, adic\ gol\ne[te, oric`te sclipiciuri [ifasoane ar at`rna de br\cinarii v\tafilor cultu-rii. A spus Securitatea c\ nu are talent, deci nueste scriitor, apoi au colportat activi[tii de peogorul literaturii, [i-ai luptei um\r l`ng\ um\ral\turi de securitatea poporului – s\pt\m`ni[-tii, rezisten]ii, dar [i al]ii. Ce au decretat secu-ri[tii [i tovar\[ii de la Cultur\, au canonizatcriticii literari. Se [tie, av`ndu-l `n frunte peMarele Critic de renume mondial, Ceau[escu`nsu[i... {i-apoi, mai de gelozie mocnit\ –Goma fiind primul scriitor rom=n care a avutnebunia de a-[i trimite manuscrisele refuzatede cenzur\ afar\, autorul primului roman ro-m=nesc despre deten]ia politic\, „singurul“Soljeni]`n al nostru –, mai de sictir, mai desastiseal\ (Mai las\-m\ domnule cu Goma!Ce-at`ta Goma!?), de c`r, de m`r, de nu [tiucum, ne trezim dup\ zeci de ani de comunism,aceia[i ani `n care unii au auzit despre Goma(de la Europa Liber\), dar nu au citit nimicscris de el... ne pomenim hodoronc-tronc cu oso]ietate literar-cultural\ [i foarte academic\s\tul\ [i `ngre]o[at\ de Paul Goma.

De dou\ zile (aud f\r\ s\ vreau din televi-zoarele date la maxim) pe toate canalele curg`n ne[tire boceli despre moartea „omului decultur\“ Ion Dol\nescu, dup\ ce, zile `n [ir,ajunsesem `ntr-o stare exasperant\ din cauzafiicei pre[edintelui, actual\ [i viitoare piatr\de hotar a politicii rom=ne[ti. Oric`te erori arfi f\cut `n vie]ile lor politice, Marghiloman,Take Ionescu sau Titulescu se r\sucesc azi `nmorm`nt. Ne place s\ facem litanii, s\ organi-z\m petreceri aniversare sau politice, dar [i s\bocim, la `nmorm`nt\ri cu [taif, eventual cudoliu na]ional. Pl`ngem p`n\ ]`[nesc lacrimiledin pietre [i r\bd\rile din min]ile echilibrate.Ne izbim `n fa]a camerei de luat vederi cu tu-rul n\dragilor de p\m`nt, ne smulgem din capp\rul (coafat `n culise), facem un talme[-bal-me[, o telenovel\ f\r\ sf`r[it! Acesta este, tra-gic vorbind, nivelul nostru cultural, `n sensnerestrictiv. Cei c`]iva intelectuali [i scriitorifabrica]i pentru export nu dau seama pentrup\rerea bun\ despre noi `n[ine, pe care o afi-[\m ̀ n momentele de grea „cump\n\“ (cu men-talitatea asta am r\mas [i, din p\cate, mul]i„formatori de opinie“, „exper]i“ [i intelectualide toat\ factura o `ntre]in). Pia]a [i criteriile eine-au deturnat ra]iunea. ~mi imaginez cu spai-m\ ziua, inevitabil\, c`nd admiratorii de oca-zie [i minimalizatorii de totdeauna ai lui PaulGoma se vor `nt`lni prin studiouri [i `n pagini-le publica]iilor pentru a v\rsa o „lacrim\ sin-cer\“ pentru „cel mai mare dizident rom=n“...,iert`ndu-i „p\catele“, c\ noi s`ntem un poporfoarte iubitor, iert\tor [i profund r\bd\tor. De-sigur, nu `[i va aminti niciunul c`t\ nedreptatei-a f\cut poporul rom=n, prin reprezentan]iilui cei mai de seam\ – intelectualii [i poli-ticienii – scriitorului [i omului Paul Goma. Vafi, `n sf`r[it, concordie.

{i-atunci, nu m\ mir\ deloc (evalu`nd isto-ric [i circumstan]ial „tematica Goma“) felul `ncare este tratat scriitorul, `nc\, refugiat politic:la un pol lipsa reac]iilor – la cel\lalt lu\ri `nv`rful opincii autoritare, `ns\ de o joas\ spe]\stilistic\. ~ntre cei doi poli: o cazuistic\ amin-tind de ma[in\ria de propagand\ ideologic\.Divaga]ii, permut\ri etc. ~n tot r\stimpul scurs

de la debutul seriei Goma la Editura CurteaVeche (noiembrie 2008), doar dou\ cronici,scrise de Mihai Iov\nel [i Petru Ursache. O fimult, o fi pu]in, o fi relevant? Cu siguran]\,are o semnifica]ie: primul nu vine din „zona“Goma, cel\lalt e recognoscibil `n apropiereasa. Dou\ genera]ii diferite, chiar dou\ lecturi[i expresii diferite. Ambele, `ns\, concord\ `na-l considera un scriitor valabil.

Dac\ uit\m pentru o vreme umorile secre-tate de lumea literar\ (central\, cu p`rghiile eide presiune provinciale) [i arunc\m o privire`n... istoria recent\ (de care istoriile literaturiinu prea ]in cont) o s\ d\m peste p\rerile unoroameni, c\rora, m\car `n prim\ instan]\, leputem acorda credit.

~n 1971-1972, apar multe cronici, ocazio-nate de traducerea romanului „Ostinato“, `n„Le Figaro“, „Le Monde“, „L’Express“, „Leslettres françaises“, „Frankfurter AllgemeineZeitung“ etc., semnate de Eugène Silianoff,Jacques Cabau, Dumitru }epeneag, HubertJuin, sau Dieter Schlesak.

P`n\ [i acestea au fost puse de negatorii luiGoma pe seama momentului politico-ideo-logic, consider`nd, de ast\ dat\, c\ a fost bene-ficiarul unor gesturi de „discriminare poziti-v\“. La noi se poate spune orice, f\r\ argu-mentare, tot a[a cum po]i distruge sau umfla`n pene un scriitor cu armele „profesionale“ale criticului.

„Este de prev\zut c\ din cauza personalit\-]ii autorului — Paul Goma a `ndurat [apte anide `nchisoare [i de domiciliu for]at — [i a su-biectului romanului s\u, `n care ni se red\experien]a sa din lumea concentra]ionar\, seva vorbi de un Soljeni]`n rom=n. ~n Germania,unde cartea a ap\rut cu titlul s\u original«Ostinato», este un lucru deja stabilit, cu toatedeosebirile fundamentale dintre ace[ti doiscriitori...

(…) Greutatea analizei — [i uneori a lec-turii — vine de la structura complicat\ a ro-manului [i din c`teva particularit\]i ale formei.Ac]iunea se desf\[oar\ la nivele diferite c\-rora le corespund stiluri adecvate. Lungilorfragmente descriptive, foarte realiste, undepersonajele se exprim\ `n argoul `ntemni]a-]ilor, le succed f\r\ tranzi]ie pasaje `ntre vis [irealitate...

~n aceste pasaje anevoioase, autorul ajungela distrugerea sintezei, f\r\ `ndoial\ pentru areda mai bine climatul anihilant al vie]ii con-centra]ionare.

Folosind `n acela[i timp povestirea la per-soana `nt`ia [i vocea naratorului, autorul, alec\rui leg\turi cu muzica apar foarte intime, seded\ la prestidigita]ii tipografice. Separ\ ele-mentele unei fraze cu lungi puncte de org\, despa]ii albe, sau comprim\ mai multe cuvinte`n vocabule bizare, care ne-ar aminti deQueneau, de n-ar fi tragicul situa]iei.

Aceste procedee, cunoscute de mult\ vre-me `n Occident, reg\sesc un fel de prospe]ime[i chiar de noutate, la un scriitor a c\rui since-ritate nu poate fi pus\ la `ndoial\. Ele producefectul, `n indiferent ce ]ar\ comunist\, al uneiinadmisibile `ndr\zneli [i ar aduce autoruluilor acuza]ia de «formalism», una din crimelecele mai grave sub domnia realismului socia-list. La Goma, aceast\ manier\ se justific\prin `n]elegerea unei lumi `n acela[i timp real\[i halucinant\ [i nu apare mai pu]in conving\-toare ca descrierea pur realist\ a lumii con-centra]ionare a lui Soljeni]`n.“ (EugèneSilianoff, „Le Figaro“, 5 noiembrie 1971)

„Cenzura rom=n\ nu s-a `n[elat. Ea nu-lcondamn\ pe Paul Goma pentru c\ut\rile saleestetice, nici pentru acuza]iile sale politice. Eacondamn\ ironica disperare care justific\ re-

gimul printr-o metafizic\ a absurdului, in-spirat\ de Dostoievski.

Dl Ceau[escu s-a recunoscut a[adar `nportretul Marelui Inchizitor?...

Cartea se impune [i ar trebui s\ antreneze ore`nnoire a interesului pentru literatura rom=-n\, `nc\ slab cunoscut\ `n Fran]a. De ce oareatunci c`nd Estul `l redescoper\ prudent peDostoievski, discipolii lui trebuie s\ fie con-damna]i la t\cere?“ (Jacques Cabau, „L’Express“, 6-12 decembrie 1971)

„Ostinato transform\ inventarul intern alRom=niei staliniste din perioada de dup\r\zboi [i p`n\ la suveranitatea relativ\ subCeau[escu, `n oper\ de art\ apar]in`nd unuicap traumatizat de dictatur\.

Trecutul prezentat de Goma vizeaz\ at`t deevident prezentul, `nc`t trebuie s\ te temi c\acest prezent ar putea plagia cartea lui Goma,arunc`ndu-l, cu autoritate, din nou, `n celul\.Este vorba de un test din exterior `n ce prive[-te limitele conceptului cultural interior, maiales acum, dup\ m\surile `n\sprite din iulie“.(Dieter Schlesack, „Frankfurter AllgemeineZeitung“)

{i tot a[a, de-a lungul anilor [i apari]iilorc\r]ilor sale `n diverse limbi… cronici dincare vedem c\ scriitorul este citit [i luat `nseam\ `n mod firesc. Cu adev\rat interesa]ierau tovar\[ii de la DIE, care se ocupau a-siduu de dosarul de pres\ al scriitorului, chiardac\ acesta era unul informativ… Ei [tiaufoarte bine c\ au de a face cu un „element“ [idu[m\nos [i periculos. ~n realitate, le-a fostfoarte la-ndem`n\ s\ construiasc\ alibiul lipseide talent, pentru c\ gr\dinarul `[i cuno[teamarfa: scriitorimea rom=n\ era un p\m`nt bun`n care scenariile diversioniste ale Securit\]iiaveau toate [ansele s\ se prind\.

„Rezisten]a prin cultur\“ – un alt alibi, dedata asta fabricat de c\tre intelighen]ia noastr\– nu este dec`t un imens rictus `n fa]a cenzurii,o anevoioas\, dar at`t de transparent\, defini-]ie a autocenzurii/ reeduc\rii. Despre care PaulGoma a tot vorbit [i vorbe[te, epuiz`ndu-se pesine, f\r\ a-[i epuiza mijloacele, de[i par at`tde sub]iri. Pentru c\ energia `i vine dintr-o`nc\p\]`nare consubstan]ial\ cauzei pentrucare a suferit toat\ via]a.

Un mic fragment din textul SandeiStolojan, „Gazette de Lausanne“, 8 noiembrie1976, la apari]ia `n traducere a romanuluiGherla, este mai mult dec`t relevant:

„Anumi]i romancieri din ultimii ani — [inu din cei lipsi]i de talent — au elaborat, estedrept, un stil abuziv, o re]et\ pentru a vorbiprintre r`nduri. Re]et\ subtil\, accesibil\ nu-mai cititorilor rom=ni, tot at`t de pruden]i ca [iscriitorii lor. Dar nici un cuv`nt nu a izbutit s\spun\ negru pe alb, cu for]a, adev\rul crud.

Paul Goma a sim]it nevoia s\ fac\ acestpas.“

Ce mai putem spera `n aceast\ nebuloas\ acon[tiin]elor, credin]elor [i mentalit\]ilor? C\va veni [i vremea c`nd scriitorul [i criticul `[ivor vedea cum se cuvine de menirea lor, care`nseamn\, printre altele, scrutarea adev\ruluidincolo de micimile fiec\ruia dintre noi, unminim fair-play. Se va `nt`mpla probabilatunci c`nd vom ajunge s\ `n]elegem c\scriitorul [i scriitura nu au doar rostul de aprovoca pl\cerea lecturii, sau de a `mbl`nzispaimele orgolio[ilor.

Poate c\ este nevoie [i de „cutremurulcon[tiin]elor“, de „transformarea f\pturii“.

Sictiria. T\r`mul dintre pierdereade sine [i pierderea speran]ei

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

Asocia]ia „Euroarte“ a organizat `n perioada 31 martie – 15 aprilie 2009, la Casa deCultur\ a Studen]ilor Bucure[ti, expozi]ia de fotografie „Homo Videns“ unde au fostprezentate cele mai frumoase 30 de fotografii realizate `n cadrul proiectului „HomoVidens“, fotografii de making of [i trei filmule]e create la Bu[teni.

Proiectul a fost organizat de Asocia]ia Euroarte `n parteneriat cu Alian]a Organiza]iilorpentru Persoane cu Dizabilit\]i din Republica Moldova, Casa de Cultur\ Bu[teni, Casa deCultura a Studen]ilor Bucure[ti, Asocia]ia „Vasiliada“, Asocia]ia „1 iunie 2001“ [i finan]atde Comisia European\, prin programul „Tineret `n Ac]iune“.

Au participat 30 de tineri cu dizabilit\]i auditive [i de vorbire din Basarabia [i Rom=niacare, timp de 10 zile, au dat fr`u liber creativit\]ii, `mbin`nd utilul cu pl\cutul [i distrac]ia cu`nv\]area activ\, participativ\ (fotografie, filmare, videoproiec]ii, exerci]ii, c\l\torii,recreere, jocuri).

Ilustr\m revista TIMPUL cu fotografii realizate `n cadrul acestui proiect.

Homo Videns

Cronici din tranzi]ieTIMPUL6

aprilie 2009

BORIS MARIAN

La Editura Hasefer a ap\rut Jurnalul luiVictor Klemperer din anii 1933-1945, subtitlul Vreau s\ depun m\rturie p`n\ la cap\t,`n traducerea Ruxandrei Hosu, redactor {tefanIure[. De ce este cunoscut [i apreciat VictorKlemperer (9 oct. 1881- 11 febr.1960)? S\ ur-m\rim c`teva date biografice, care singureprezint\ un interes special.

Mic comerciant, la `nceput, student, jurna-list, apoi, profesor de literatur\ specializat `niluminismul francez, la Technische Hochschuledin Dresda, a devenit mai cunoscut postum, `n1995, c`nd i s-au publicat jurnalele de o valoa-re documentar\ [i artistic\ excep]ional\. S-an\scut la Landsberg (actualmente, Polonia),tat\l s\u fiind rabin. V\rul s\u a fost celebruldirijor Otto Klemperer, alt\ rud\, un cunoscutchirurg, Georg Klemperer, a fost medicul per-sonal al lui Lenin, alt v\r, actor. VictorKlemperer a dus o via]\ diferit\ de a celor dinfamilia sa, sub multe aspecte. A studiat filo-sofia, lingvistica la universit\]i din München,Geneva, Paris, Berlin, a colaborat la presaberlinez\, a ob]inut doctoratul `n 1913, a sus-]inut cursuri la Neapole, apoi s-a `nrolat vo-luntar `n armata german\. ~n 1912, `ndemnat[i de fra]ii s\i, se converte[te la lutheranism,fiind convins c\ ata[amentul pentru culturagerman\ cere [i acest pas.

Din 1933 p`n\ la finele celui de al doilear\zboi mondial a scris Jurnalul, publicat ulte-rior `n dou\ volume, pe care apoi le-a utilizatla `ntocmirea unei c\r]i cu totul originale,Lingua Tertii Imperii. S-a referit `n special lapersecu]iile antievreie[ti `n cele mai am\nun-]ite aspecte, fiecare av`nd o semnifica]ie. S`ntprezentate sinuciderile suspecte ale unor prie-teni, deport\rile la Terezin, dup\ ocupareaCehoslovaciei1. ~nc\ din 1935, prin aplicarealegilor rasiale, Klemperer pierduse toate titlu-rile, serviciul, fiind obligat s\ lucreze ca labo-rant `ntr-o fabric\. Parc\ ne amintim c\ `n tim-

pul regimurilor de tip stalinist se aplicau m\-suri asem\n\toare `n ]\rile a[a-zis socialiste.De[i so]ia sa, Eva, era „arian\“, scriitorul estepermanent urm\rit de Gestapo [i se afl\ `n pe-ricolul de a fi deportat, `mpreun\ cu ea, oric`tde „arian\“ ar fi fost. La 13 februarie 1945,c`nd ultimii evrei din Dresda erau deporta]i,iar ora[ul era bombardat masiv de avia]ia a-merican\, familia Klemperer fuge din ora[.Scriitorul `[i scoate steaua galben\ pe care opurtase `n ultimii ani [i se retrage `ntr-o zon\unde nu era cunoscut. Revine la Dresda dup\c\derea regimului nazist pentru a solicita re-trocedarea casei ce fusese „arianizat\“ (m\-sur\ similar\ cu cele impuse `n toamna anului1941 `n Rom=nia de c\tre legionari [i `n 1948,sub regimul lui Dej).

Klemperer se stabile[te `n RDG, este alesparlamentar `n 1950, dar pre]ioasele sale jur-nale r\m`n `n continuare `n sertar. Din 1995scriitorul devine cunoscut, prin traduceri, `nEuropa [i `n lume. Publica]ii de prestigiu s-auf\cut ecoul recunoa[terii postume a luiKlemperer: „O voce absolut necesar\“ („Eve-ning Standard“), „M`na unui maestru trans-form\ efemerul `n peren“ („Sunday Tele-graph“), „Unul dintre cei mai mari cronicariai secolului XX“ („Spectator“) [.a. VictorKlemperer [i-a continuat Jurnalul din 1945p`n\ `n 1959, ceea ce `l face realmente unmartor al secolului. German–negerman subnazi[ti, comunist–necomunist sub regimulredegist, el a avut de `nfruntat dou\ dictaturiaflate sub lozinci diferite, dar cu efecte foarteasem\n\toare. Pe deasupra, precum `n anec-dota cu evreul care s-a `mboln\vit de lepr\,era [i evreu, indiferent c\ s-a convertit.

~n prefa]a scris\ de Almut Giesecke la edi-]ia german\ a jurnalului, se subliniaz\ pasiu-nea lui Klemperer de a scrie jurnal, manifes-tat\ `nc\ de la v`rsta de 17 ani, dar [i risculenorm pe care [i l-a asumat scriind un jurnalsincer `n anii dictaturii naziste, din dorin]a dea fi martorul „direct“ al persecu]iilor [i al ma-sacrului evreilor. Jurnalul a fost continuat [i `n

anii regimului socialist. „30 ianuarie 1933 –Hitler cancelar. Ceea ce p`n\ `n duminica ale-gerilor numeam teroare era un bl`nd prelu-diu... Din nou e surprinz\tor c`t de repede sepr\bu[e[te totul“, astfel `ncepe cutremur\torulJurnal. Ca [i cum, aflat undeva, la iarb\ ver-de, te treze[ti `nconjurat de o hait\ de c`ini s\l-b\tici]i. O prim\ m\sur\, aparent f\r\ mariecouri – Uniunea Central\ a Evreilor dinThuringia este desfiin]at\ pentru c\ a criticatguvernul „`n manier\ talmudist\“. Ceva mi-roase a antisemitism, dar pericolul `nc\ nueste evident. Oare? Zvastica devine simbolulna]ional, peste tot zvastici, de parc\ Germaniaducea lips\ de simboluri.

Klemperer era un na]ionalist-conservatorcare a suferit din cauza `nfr`ngerii Germaniei,`n 1918. Dar ce conta el pentru nazi[ti? Era unevreu convertit, at`t [i nimic mai mult, bachiar mai suspect. Citind fragmentele `n carescriitorul `[i m\rturise[te „grea]a [i ru[inea“,ne d\m seama c\ era `nc\ naiv. ~nc\ nu venisefrica, marea fric\ de care nici un om cu mintea`ntreag\ nu scap\, c`nd vede c\ iadul se in-staureaz\ ca ordine de drept. ~n 1933, atmos-fera era deja una de pogrom ]arist. Primaetap\ a persecu]iei – boicotul economic al `n-treprinderilor, al magazinelor de]inute de e-vrei. Apoi interzicerea practic\rii unor profe-sii, concedierea evreilor din `ntreprinderi,propaganda antisemit\ de[\n]at\. Dar teamanu se insinueaz\ numai printre evrei. Germanii,cei care nu au `mbr\]i[at nazismul, se tem, iarla plebiscitul din septembrie, care acorda pu-teri dicre]ionare lui Hitler, se merge cu teamaviol\rii secretului votului. Teroarea falsific\opinia real\ a cet\]enilor. ~n 1935, la votul dinSaar, pentru alipirea regiunii la Germaniahitlerist\, procentul favorabil este de 90%.Führerul era `nving\tor prin vot aparent liber.~nc\ naiv, Klemperer regreta moartea feldma-re[alului Hindenburg, care practic nu f\cusenimic pentru a `mpiedica ascensiunea luiHitler, accederea sa la puterea suprem\. Uniicomenteaz\: Hitler aduce comunismul, Hitler

`i ajut\ pe evrei s\ plece din Germania `nPalestina. Incredibil pentru cititorul de ast\zi!Klemperer sufer\ ca german [i nu se simteevreu, de[i prietenii s\i s`nt evrei ca [i el. Elsper\ c\ nemernicia nazist\ se va autodistruge.Da, dar cu ce pre]? Alte comentarii ce trezescnedumerirea – ce este mai bine? S\ fii nazist?S\ fii bol[evic? Klemperer cite[te dinRousseau, dar se g`nde[te c\ totul este inutil,c\ nazismul va fi `nving\tor. A[a pare. ~nGermania este lini[te. Democra]ie? Cine seg`nde[te la ea?

~n Spania izbucne[te `n 1936 r\zboiul civil.Germania este stabil\, totul pare normal. Daravalan[a evenimentelor spulber\ orice speran-]\. Klemperer este arestat de mai multe ori, subdiverse motive. Izbucne[te r\zboiul. Popula]iaeste intoxicat\ cu [tiri triumfaliste. Finalulr\zboiului se cunoa[te. Jurnalul urm\re[te pascu pas „cre[terea [i descre[terea celui de altreilea Reich“, dar nu sub aspect istoric, ciprin prisma unui om care suferea dublu – cagerman convins de existen]a unei culturi [iunei civiliza]ii pe care le iubea [i la care acontribuit [i ca evreu obligat s\ se ascund\mereu sub masca unui convertit pe care na-zi[tii nu voiau s-o ia `n seam\.

Victor Klemperer devine un personaj kaf-kian, prins `n capcana `n care a intrat de bun\voie (putea, ne g`ndim noi ast\zi, s\ se refugi-eze `n SUA sau `n alt\ ]ar\...), pedepsit pentruceea ce nu f\cuse niciodat\ – c\ci nu a tr\datpatria care, prin vremelnica domina]ie anazismului, i-a ar\tat un chip vr\jma[. Deaceea, Jurnalul acestui „Mihail Sebastian alGermaniei“ este at`t de complex [i trebuie cititcu toat\ disponibilitatea de a `n]elege, dincolode tragedia istoric\, drama uman\. Ne provoac\la medita]ie [i ne interzice judec\]ile tran[ante.

1 Un detaliu semnificativ pentru meschin\ria sadic\ aregimului – `n 1942 Klemperer este obligat s\-[i ucid\motanul, `n urma ordinului conducerii „Reichului de omie de ani“, care preciza c\ evreii nu pot avea animaledomestice.

Unul dintre cei mai mari cronicari ai secolului al XX-lea – Victor Klemperer

DOREL SCHOR

~n urm\ cu mai mul]i ani, Muzeul de Art\ din Tel Aviv aprimit o foarte important\ dona]ie: renumita colec]ie Mizne –Blumental. Este probabil cel mai important adaos la tezaurulde art\ israelian, de o valoare incomparabil\. Se spune c\fiecare oper\ de art\ are istoria sa, cu at`t mai mult o colec]iecare adun\ piese reprezentative pentru stilurile [i curentelemajore din prima jum\tate a secolului trecut. ~n mod firesc,alc\tuirea unei asemenea colec]ii este legat\ de personalitateacelor care au adunat piesele, de biografia lor, de educa]ia lorestetic\ [i, uneori, de conjunctur\ [i noroc.

Mark Mizne a fost el `nsu[i nu numai colec]ionar, ci [ipictor. {i un iubitor pasionat de muzic\, ceea ce, e de pre-supus, a prilejuit cuno[tin]a lui cu celebra pianist\ FeliciaBlumental, cu care apoi s-a c\s\torit. P`n\ la izbucnirea celuide al doilea r\zboi mondial, peregrin\rile lor prin lume au fostlegate de apari]iile Feliciei ca solist\ `n concertele multor fai-moase orchestre simfonice. Dar [i de c\l\toriile lui Mark, om`nterprinz\tor [i antreprenor de succes. ~n 1939, fiind am`ndoievrei [i celebritatea transform`ndu-se, pentru ei, `n pericol, aucerut viza de emigrare la mai multe ambasade europene, darau reu[it numai la cea a Braziliei. {i iat\-i pe so]ii Mizne-Blumental pe noul continent, achizi]ion`nd direct de la pictorisau `n licita]ii, lucr\ri de art\ brazilian\ [i latino-american\. A-cela[i lucru s-a `nt`mplat, `n timpul frecventelor c\l\torii dina-

intea r\zboiului [i din anii de dup\ r\zboi, `n Italia [i Austria,Rusia [i Marea Britanie, Spania [i Germania.

Tocmai datorit\ diversit\]ii numeroaselor lucr\ri care cugreu pot fi catalogate, comentariile critice ale colec]iei s`nt, `ncontextul istoriei artei moderne, de o mare diversitate. Se `n-t`lnesc, `n mod armonios, tot ce a fost mai bun `n arta secolu-lui trecut, cu o mare deschidere [i `ntelegere a avangardei. Dela Jugendstil-ul [i expresionismul german, la cubism [i futu-rism, la constructivismul rusesc, la suprarealism [i realismulfantastic, la figurativul combinat cu abstractul.

So]ii Mizne-Blumental au cunoscut personal somit\]i alemuzicii, precum Arthur Rubinstein, Hector Villa-Lobos,Rudolf Kempe sau Yehudi Menuhin, mae[tri ai artelor plastice– Chagall, de Chirico, Braque, Kokoschka, van Dongen,Foujita, Gonciarova, Leger, Ben Nicolson, Dubuffet, Duffy.{i mul]i al]ii. Se pare c\ „piesa de rezisten]\“ a colec]iei estep`nza lui Klimt intitulat\ Maria Beer, dar nu lipsesc alte ade-v\rate capodopere precum Prin]esa din Babylon a lui vanDongen, lucr\ri foarte valoroase semnate de Vlaminck, Gris,Mondrian, Tanguy, Max Ernst, Magritte...

Interesant este c\, pentru a realiza aceast\ incomparabil\colec]ie, muzeul din Tel Aviv a fost `n concuren]\ cu institu]iiprestigioase `n domeniu, cum ar fi Kunsthaus din Zürich,Guggenheim Museum [i MOMA (muzeul de art\ modern\)din New York, State Art Museum din Copenhaga [.a. A fostpreferat ora[ul israelian pe care, `ntr-o anumit\ m\sur\, artal-a transformat dintr-o localitate mediteranean\ `ntr-o metro-pol\ cosmopolit\ [i un dinamic centru cultural.

Colec]ia Mizne – Blumental

Prin]esa din Babylon, Kees Van Dongen

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

7Cronici din tranzi]ie TIMPUL

aprilie 2009

VALERIU GHERGHEL

Cu un interes deosebit a fost primit\ ultimacarte semnat\ de {tefan Afloroaei, Metafizicanoastr\ de toate zilele: Despre dispozi]ia spe-culativ\ a g`ndirii [i prezen]a ei fireasc\ as-t\zi, Bucure[ti: Humanitas, 2008. {i pe bun\dreptate. Autorul este un g`nditor de prim\m`n\ [i, de ce nu am spune-o?, unul dintre ceimai iscusi]i scriitori contemporani. Stilul s\ueste limpede f\r\ s\ cad\ `n comun, sclipitorf\r\ s\ cad\ `n baroc, ad`nc f\r\ s\ devin\ ob-scur… ~n desf\[urarea ei, Metafizica noastr\de toate zilele… urm\re[te, `n special, patru`ntreb\ri principale (care nu s`nt negre[it ace-lea ale lui Kant), c\rora le consacr\ sec]iuniseparate: i) ce `nseamn\ la urma urmelor ag`ndi?; ii) `n ce const\ modul speculativ alg`ndirii?; iii) care ar fi imaginile (id est fig-urile speculative) predilecte ale acestei g`n-diri?; [i iv) ce semnifica]ie putem da „feno-menului speculativ“?

{tefan Afloroaei atac\ meticulos [i, `n ace-la[i timp, cu o v\dit\ bucurie fiecare din aces-te venerabile `ntreb\ri. Nu [tiu c`t de cotidianeste `ns\, `n pofida subtitlului optimist-leib-nizian, exerci]iul metafizic… Filosofia e pri-vit\, de obicei, cu dispre] [i, departe de a ve-dea `n ea o regin\ ascuns\ `ntr-un turn suve-ran, omul de r`nd pare a descifra `n capriciileei („Iubita care nu `nceteaz\ niciodat\ s\ necerte“, pp.257-265) cel mult mofturile uneifemei de moravuri u[oare. Oricum, turnul re-

ginei se pr\bu[e[te, p`n\ la urm\, precum,odinioar\, turnul Babel, [i din toat\ superbiametafizicii nu mai r\m`ne adesea mare lucru.Dac\ [tim identitatea reginei, s\ cercet\m cinepoate fi, totu[i, curtezanul ei cel mai `nfocat,speculator-ul.

Esen]a acestui „personaj filosofic“, cu ex-presia lui Deleuze-Guattari (autorul bicefal alc\r]ii Ce este filosofia?) se dezv\luie abia la oanaliz\ etimologic\. El nu este nici „preten-dentul“, nici „preotul“ [i nici „idiotul“ (pentrua cita c`teva din personajele inventariate deaceia[i Deleuze [i Guattari). E, mai degrab\,un ins solitar, a[ezat mai sus dec`t cei ce pri-vesc „natura“ (cf. Aristotel, Metafizica,1005a35), un ins obligat la o p`nd\ anxioas\.Iat\ cum `l prezint\ autorul: „~n fond termenulspeculator a numit `nainte de toate omul sim-plu, cu lumea [i grijile sale, aflat la un mo-ment dat `ntr-o situa]ie pe c`t de obi[nuit\ sauconcret\, pe at`t de grav\. Despre ce anumeeste vorba? Era bine cunoscut\ situa]ia celuicare, l\sat singur `ntr-un post de observa]ie,de regul\ noaptea, pe o `n\l]ime oarecare, a-vea obliga]ia s\ vad\ cu aten]ie ce anume se`nt`mpl\ `n jur sau `n dep\rtare. Acestui om `irevenea o misiune nu tocmai simpl\, aceea dea sta de veghe peste noapte `ntr-un loc retras.Faptul ca atare era oarecum inevitabil `nvreme de r\zboi [i de nesiguran]\ a vie]ii.Macrobius, de pild\, `n Saturnalia, V, 15, f\-c`nd o compara]ie `ntre vechea lume greac\ [icea roman\, vorbe[te despre o necesar\ spe-culatio nocturna, supravegherea pe timp denoapte a unui ]inut sau a unei tabere milita-

re… Nu oricine `ns\ putea s\ fie l\sat de ve-ghe, ca speculator. C\ci `n timp ce restul oas-tei era retras\ `ntr-o mic\ depresiune pentruodihn\, el urma s\ r\m`n\ singur [i s\ veghezepe una din `n\l]imile apropiate. Sau urma s\inspecteze locurile din jur, asemeni unui buncerceta[. Trebuia atunci s\ priveasc\ `n toatep\r]ile cu mult\ grij\, ca s\ observe la timpceea ce ar fi putut s\ pun\ `n primejdie via]asa [i pe a celor din apropiere“ (pp.108-109).

Am reprodus acest pasaj nu doar pentru asemnala una din semnifica]iile mai vechi aletermenului „speculator“, ci pentru `ns\[i fru-muse]ea rostirii. Fire[te, `n timp, acest person-aj solitar, „p\zitorul“ cov`r[it de r\spunderi [igriji, va cunoa[te o evolu]ie interesant\. Vaveni o vreme (Evul Mediu) `n care `nalta, se-mea]a lui privire se va confrunta cu o „enti-tate“ ce nu poate fi sesizat\ nicidecum de dea-supra: anume cu Dumnezeu. Cum se va numiel atunci? Ce chip va lua? ~n ce fel va privi?Ei bine, precizeaz\ {tefan Afloroaei, g`ndito-rii (un Bernard din Clairvaux, printre ei, `nsecolul al XII-lea) vor distinge, acum, `ntredou\ modalit\]i ale privirii, speculatio [i con-templatio; ambele s`nt, deopotriv\, versiuniale verbului considerare: a privi astrele, uni-versul sideral: „c`nd este `n joc vederea spe-culativ\, se sub`n]elege c\ accesul la cele di-vine nu este nemijlocit. Dimpotriv\, el descrieun drum ce pleac\ de la cele omene[ti sautemporale [i duce dincolo de acestea“ (118).Privirea `ns\[i se metamorfozeaz\: specula-tor-ul devine un umil contemplator. Nu mai enici singur, nu mai are, poate, nici temeri.

Oricum, simpatia mea se `ndreapt\, `ntreag\,spre cel dint`i: spre p`ndar…

Cartea lui {tefan Afloroaei, Metafizicanoastr\ de toate zilele…, este, f\r\ `ndoial\,una din cele mai semnificative apari]ii filoso-fice ale anului 2008.

„Speculator“-ul [i prada lui

ELENA POPA

Care este rolul metafizicii ̀ ntr-o lume anco-rat\ `n concret [i tot mai pu]in interesat\ despecula]ii [i dispute f\r\ de sf`r[it? ~n condi]iile`n care metafizica nu poate s\ ne ofere niciclaritatea [i exactitatea [tiin]ei, nici avantajeletehnologiei, nici m\car sentimentele puternicepe care le tr\im `n fa]a unei opere de art\, seridic\ o serie de `ntreb\ri cu privire la statutul[i evolu]ia acesteia. A devenit metafizica oocupa]ie cu un rol controversat ce apar]ineexclusiv filosofilor? Mai mult, deconectareaacesteia de la „concretul“ care ne preocup\ dince `n ce mai mult va duce la transformarea saradical\, sau poate chiar la dispari]ie? {tefanAfloroaei surprinde `n cartea sa, Metafizicanoastr\ de toate zilele (Bucure[ti: Humanitas,2008), o ipostaz\ diferit\ a metafizicii, pornindde la `ntreb\ri profund umane, de neocolit, [iajung`nd la explica]ii ce str\bat secole `ntregide reflec]ie asupra acestor chestiuni.

Dup\ cum o spune [i titlul, cartea trateaz\metafizica at`t din perspectiva oarecum re-strictiv\ [i critic\ a filosofului, c`t [i din punc-tul de vedere al celui care, pornind de la `ntre-b\ri aparent banale, din via]a de zi cu zi, ajun-ge la marile dileme ale metafizicii. „Cum g`n-dim?“, „Care s`nt grani]ele lumii vizibile?“,„Cum este lumea‚ `n sine?“ s`nt doar c`tevadin `ntreb\rile care `[i caut\ r\spunsul pe teri-toriul fascinant, dar totodat\ dificil de parcursal metafizicii. Dup\ cum subliniaz\ autorulvolumului, „nu o doctrin\ sau alta import\ deaceast\ dat\, ci mai cur`nd o form\ de sensi-bilitate, o dispozi]ie care se manifest\ `n repre-zent\ri [i imagini, credin]e [i idei, `n limbavorbit\ [i `n voin]a care ne expune timpuluidat“ (p.13). A[adar, miza c\r]ii nu este de apurta cititorul prin diferite zone ale metafizicii[i de a-i oferi priveli[ti ame]itoare, ci de a pune`n lumin\ rolul cov`r[itor pe care metafizica `ljoac\, de la un anumit punct, `n g`ndirea uma-n\. {tefan Afloroaei are aici `n vedere un vechiargument prin care Immanuel Kant `ncerca s\scoat\ metafizica din starea de „aren\ a certu-

rilor f\r\ de sf`r[it“: metafizica este o dispozi-]ie natural\. Dup\ cum au ar\tat mai t`rziuautori ca Nietzsche, Colingwood sau Gadamer,avem nevoie de metafizic\ at`t timp c`t s`ntempreocupa]i de limbaj [i gramatic\ sau de pre-supozi]iile care stau la baza celor mai simplecercet\ri. ~n Metafizica noastr\ de toate zilele,autorul sus]ine o idee care, la prima vedere, arp\rea uimitoare: problema nu este de a facesau nu metafizic\, ci de a nu putea, pur [i sim-plu, s\ nu facem metafizic\.

Prima sec]iune aduce `n discu]ie problemag`ndirii. ~n c\utarea unui r\spuns la `ntrebarea„ce este g`ndirea?“, se trece dincolo de o defi-nire a g`ndirii ca act pur logic sau ca procespsihic, acestea fiind considerate moduri aleg`ndirii. Metafizica intervine acolo unde g`n-direa `[i extinde grani]ele [i urm\re[te maimult dec`t simple obiecte. Concluzia este ace-ea c\ orice g`ndire are caracter autoreflexiv,adic\ se pune `n permanen]\ pe sine `n discu-]ie. Prin aceasta se explic\ [i dispozi]ia specu-lativ\ a g`ndirii, care tinde s\ se dedubleze.Analogia vine pe linia termenului latin specu-lum care desemneaz\ at`t oglinda, c`t [i ima-ginea proiectat\. Trec`nd prin distinc]ia kanti-an\ dintre a g`ndi [i a cunoa[te, se ridic\ pro-blema dac\ limita inferioar\ a g`ndirii esteprincipiul noncontradic]iei. Cu sprijinul fap-telor din realitate, care de multe ori nu pot ficlasificate prin utilizarea unei logici bivalente[i cu cel al considera]iilor f\cute pe marginealimitelor valabilit\]ii noncontradic]iei, g`ndi-rea poate excede acest principiu. ~n continua-rea explicit\rii g`ndirii se ridic\ `ns\ [i o alt\`ntrebare: „cum g`ndim?“. Aici intr\ `n jocproblema categoriilor g`ndirii.

~n cea de-a doua sec]iune, autorul abordea-z\ problema reflec]iei asupra eului [i a limite-lor sale `n cadrul mai larg al lumii. De la dis-tinc]ia efectuat\ de filosofii stoici, `ntre lu-crurile care ne stau `n putin]\ [i cele care nu nestau `n putin]\, se ajunge la problema inevita-bil\ a finitudinii fiin]ei umane. Finitudineapoate fi surprins\ doar printr-o privire de la unnivel superior, care ne permite s\ vedem lu-mea [i locul nostru `n cadrul acesteia. Asemenialtor `ntreb\ri, precum `ntrebarea privitoare la

fiin]a lucrurilor, aceasta reclam\ o postur\ con-templativ\, diferit\ de oricare alte cercet\ri.Aici se `ntrevede importan]a g`ndirii speculati-ve [i ipostaza de „speculator“ a celui care seocup\ de metafizic\. Momentele speculatives`nt identificate `n metafizica propus\ de g`ndi-tori precum Descartes, Hegel, Schelling sauNietzsche. Al\turi de acestea, este prezentat\ [icritica g`ndirii speculative. Critica este una dinmodurile de raportare la metafizic\, de parteacealalt\ g\sindu-se continuarea acesteia. Ceeace trebuie subliniat este c\, deopotriv\, accep-tarea metafizicii ca dispozi]ie natural\, c`t [icritica acesteia presupun o form\ de metafizi-c\. De aici [i concluzia c\ metafizica este ine-vitabil\. Aceast\ concluzie este sus]inut\ [i decaracterul speculativ pe care multe preocup\rispecific umane ̀ l prezint\: dialogul (Gadamer),interac]iunea cu cel\lalt (Levinas), structurilegramaticii (Nietzsche) etc.

Reflec]iile asupra demersului metafizic s`ntcontinuate de studiul unor obiecte ale g`ndirii

speculative. Acestea reprezint\, `n linii marisemnifica]iile conceptului de fiin]\. Pornindde la discu]ia lui Aristotel asupra fiin]ei dinMetafizica, se ajunge la modurile speculative,`n care faptul de a fi este perceput cotidian: aexista, a fi de fa]\, a fi real, a se afla, a se `n-t`mpla. Al\turi de acestea s`nt analizate [i con-cepte specifice modernit\]ii, precum „a fi `nmod efectiv“, problema `nt`mpl\rii [i „a sur-veni pur [i simplu“. Discu]ia asupra fiin]ei se`ncheie cu o ilustrare a atrac]iei pe care aceast\`ntrebare specific metafizic\ o exercit\. ~n a-cest sens, s`nt considerate semnificative des-crierile unor filosofi precum Kant [i Aristotel.

Cartea se `ncheie cu un studiu asupra lucru-lui `n sine, considerat obiect spre care tindepermanent g`ndirea speculativ\, numit „feno-men speculativ“. La prima vedere, aceast\ for-mulare ar p\rea paradoxal\, `ns\ paradoxulpoate fi `nl\turat dac\ percepem fenomenul cape ceva care apare nu numai pe baza experi-en]ei empirice, ci [i a altor experien]e, precumvoin]a sau credin]a. Dintre multiplele sensuriale lucrului `n sine pe care le utilizeaz\ Kant,iar autorul se opre[te asupra lucrului `n sine caperspectiv\, ca mod de a vorbi despre un obiect.Aici se poate observa analogia dintre fenomen[i lucru `n sine, ca moduri diferite de a vorbidespre un obiect: a[a cum apare el pentru noi[i a[a cum este el `n sine. Lucrul `n sine, caorice fenomen speculativ implic\ o structur\antinomic\ [i experien]a a ceva str\in. Aici sepoate identifica o alt\ surs\ a metafizicii:leg\tura str`ns\ dintre fenomenele speculative[i sentimentul existen]ial. Acestea se prelun-gesc `n problema libert\]ii [i a necondi]ion\riicare aduce din nou `n lumin\ o interoga]ie ase-m\n\toare celei kantiene.

Dup\ studiul acestor probleme speculative,se poate ajunge la o concluzie deloc surprinz\-toare: dac\ accept\m c\ ra]iunea este supus\ `npermanen]\ antinomiilor de tot felul [i `ntreb\-rilor perene, trebuie s\ recunoa[tem [i impor-tan]a metafizicii, ca demers inevitabil. Con-frunt`nd aceast\ imagine cu exemplele [i argu-mentele construite de {tefan Afloroaei putem`ntrez\ri prezen]a de necontestat a metafiziciiprintre preocup\rile esen]iale ale omului.

Este cu adev\rat metafizica inevitabil\?

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

Cronici din tranzi]ieTIMPUL8

aprilie 2009

LOREDANA

OP|RIUC

Cum nu doar rezervele naturale s`nt peterminate, ci [i cele ale artei (m\ `ntreb dac\umanitatea ar mai putea `nf\ptui ceva f\r\obsesia unui sf`r[it, de un fel sau altul, f\r\sabia lui Damocles numit\ mai colorat-au-tohton drobul de sare, un veritabil obiect alnevrozei, nu doar sindrom al prostiei), auto-rii de la cap\tul unei istorii bogate `n diver-sitate [i chiar experimente-limit\ apeleaz\ lajoc pentru a destructura [i restructura, ames-tec`nd „re]ete“ de scriitur\ pentru a ob]ine uncolaj alc\tuit [i din tu[e proprii [i din materi-ale refolosibile, [i din „materialul clientului“.

Mixajul romanesc al lui C\lin Torsan, in-titulat Recycle BUN (Humanitas, 2007) esteun exemplu de literatur\ ce `mbin\ metodadadaist\ a scrierii unui poem, povestirilesuspendate [i nara]iunea autobiografic\.Jocul nu e doar al naratorului, ci [i al sor]iicare-i presar\ de la un capitol la altul c`te ocarte de joc, pentru a-i aminti c\ ultimulcuv`nt `n toat\ aceast\ desf\[urare a hazardu-lui `l are altcineva.

Func]ion`nd [i ca proze independente, ce-le opt p\r]i ale romanului, acompaniate de unCV sprin]ar [i de un epilog, surprind o direc-]ie sigur\ a literaturii, aceea alimentat\ devarietatea formulelor [i de reabilitarea lim-bajului comun, care, dup\ cum am `nv\]at cuto]ii la stilistic\ [i nu numai, con]ine la r`n-dul s\u o doz\ `nsemnat\ de abateri menites\-l transforme `n limbaj expresiv.

CV-ul, „pu]in roman]at“, dup\ preciz\rileprecaute ale autorului, face parte din materiapropriu-zis\ a romanului, `nlocuind expozi-]iunea tradi]ional\ care s\ prezinte persona-jele [i locul lor `n univers. ~n maniera noti]eibiografice din Te voi iubi p`n\ la sf`r[itulpatului cartea de poezii postavangardiste alui Daniel B\nulescu (ap\rut\ la CarteaRom=neasc\, `n 1993), CV-ul sub formaunei confesiuni con]ine lucrurile discret su-gerate pe parcursul celor 150 de pagini:groaza de gravitate [i sabotarea ei prin joc(joc de cuvinte, muzical, existen]ial), dar [isila de autoprezent\rile sobre, inventare defapte m\re]e [i premii decorative, scind`ndnefiresc via]a intim\ [i spectacolul social.Astfel c\ autorul prefer\ s\-[i enumere „bu-curiile“ [i nu comitetele [i comi]iile din careface parte: „Cuv`ntul [i sunetul, dou\ maribucurii pe care le-am avut `n via]\. Umbritenumai de existen]a surzilor, pe care de multeori `i v\d, nefiresc de optimi[ti, undeva pel`ng\ Armeneasc\, atunci c`nd m\ duc s\ jocfotbal cu b\ie]ii“. Scrisul este definit drept„c\lc`iul lui Ahile“, studiile nu mai conteaz\,locul de munc\ nici m\car at`t, `n schimbfaptul c\ nunta proprie „a ar\tat ca `nmor-m`ntarea lui Mozart“ trebuie trecut `n enu-merarea de `nt`mpl\ri esen]iale. Concluziaineditului CV, redactat aproape de miezulaventurii terestre, la 37 de ani, ne veste[te c\„via]a este un lucru frumos“, dar c\ acest lu-cru se `n]elege ori se deprinde dup\ ani bunide sentimente contrarii.

Tot de nota aparte a volumului ]ine [i co-lajul de impresii ale prietenilor, mai mult saumai pu]in obiectiv critice, `nlocuind sobrulCuv`nt `nainte.

Primul capitol, Pentru binele copilului,descrie `n mare ravagiile bibliotecii asupraanatomiei umane (mai ales feminine), in-compatibilitatea `ntre lumile fic]ionale ata-cate de molii [i cele fiziologice. Stupiditateacondi]iei func]ion\re[ti condamnate la lim-baj `nlemnit `n stereotipii este compensat\de binecuv`ntata coabitare om-bibliotec\, defaptul c\ meseria de citit zilnic se mai [i pl\-te[te. Daniel B\nulescu numea sala de lec-tur\ „salon de levita]ie“ `n celebra sa balad\,iar bibliotecarul nostru `i calc\ pe urme: „Lafiecare pagin\ citit\ sim]eam cum m\ `nal]cu trei centimetri“. Cum locul de munc\ de-vine `n cele mai multe cazuri „un cimitir cuoameni vii“, povestitorul este un fericit, pen-tru c\ are parte de lectur\ pe s\turate [i nudevine o „anex\ a c\r]ii de munc\“ (o alt\defini]ie apar]in`ndu-i autorului celui maibun roman al tuturor timpurilor).

Observatele note misogine se reg\sesc `ntipologiile fixate `n acest prim capitol: fe-meile singure, „dependente de carier\“, biju-teriile incitante de pe str\zile Bucure[tiului(„femeile noastre devin, pe zi ce trece, maifrumoase [i mai proaste“), feminitatea salva-t\ numai de maternitate etc. Concluzia (amedicului, desigur, la care ajunge bibliote-cara epuizat\ c\ nu poate r\m`ne `ns\rcinat\)este c\ „femeia risc\ s\ ajung\ stearp\ dac\nu o va rupe cu biblioteca“. Argumentele s`ntirefutabile (cuv`nt potrivit `n context!).

A[a c\ autorul-narator-personaj ajunge s\ocupe minunatul post de bibliotecar, `n loculfemeii hot\r`te s\-[i salveze feminitatea, iarspa]iul `n]esat de c\r]i `l face, ca pe MirceaHoria Simionescu odinioar\, s\ porneasc\ `naventura scrisului. Cea de-a dou\ parte a ro-manului dezvolt\ un elogiu `n r\sp\r al mun-cii [i al colegialit\]ii: „St\team la birou nu-mai pentru a mai bea c`te o bere cu colegiisau pentru a-mi lua salariul. Asta de dou\ oripe lun\. La chenzin\ [i lichidare“. C`t desprecolegialitate [i prietenie, ca realit\]i incom-patibile, explica]ia merit\ citat\ `n `ntregime:„Cu un coleg de munc\ `ncepi prin a fi prie-ten. ~]i este cumva recunosc\tor pentru fap-tul c\ `ncepi s\ m\n`nci din acela[i c\cat dincare el se hr\ne[te de c`]iva ani buni de zile,cu g`ndul la pensie. C`teva date onomastice,s\rb\torite `mpreun\, chiar `n birou, cu pl\-cin]ele luate de la Fornetti, cu [erve]ele gal-bene, cu suc natural [i ceva alcool – lucruilegal – , par s\ apropie colegii `ntre ei. Darpojghi]a sub]ire a unei astfel de prietenii cra-p\ sub greutatea cuantic\ a unui nor spumosde flutura[i. Flutura[ii de salariu. H`rtiile a-lea tehnice, care despic\ leafa `n fel [i chip,`n func]ie de vechimea angajatului, de spo-rurile pe care acesta le prime[te [i de num\-rul zilelor de concediu“. Sociologia sarcastic\este, astfel, un domeniu `n care C\lin Torsanexceleaz\, construind un pamflet `mpotrivatuturor, de la femeia de serviciu care nu r\s-punde la salut [i socrul care face critic\ lite-rar\ familial\, p`n\ la postmodernism, „cuibulacesta de nevropa]i [i pigmei, gata oric`nd s\ad\posteasc\ orice gest gratuit“.

Fascinat de via]a cuvintelor, re`nc\rc`n-du-le cu motiva]ie, povestitorul `[i opre[te a-desea discursul pentru a reflecta `n inteligen-te analize lexico-ontologice asupra unuia saualtuia dintre vorbele enun]ate aproape auto-mat: „Dou\ sticle, pe jum\tate pline. Ia, uite,ce chestie, am ales jum\tatea plin\! N-a[ ficrezut c\ s`nt un optimist“. Divaga]ia lexi-cal\ este `ndeletnicirea preferat\ a bibliote-carului `nconjurat de dic]ionare [i rafturiburdu[ite („Probabil, se sim]ea singur\. Sin-gur\ [i neprotejat\. Uite, un titlu bun pentruo telenovel\“), `ns\ acumul\rile de vocabu-

lar sofisticat `i provoac\ [i reac]ii autoironi-ce: „Ajunsesem condamnatul propriului felde a m\ exprima. C\lin Torsan Patapievici“.

{i cum spiritul ludic ajunge s\ cople[eas-c\ toate divor]urile `ntre semnificant [i sem-nificat, protagonistul se arunc\ `n jocul ana-gramelor, dovedind o sensibilitate literal\aproape maniacal\, `nso]it\ [i de o imagina-]ie semiotic\ aparte. De exemplu, atuncic`nd ajunge la prima cifr\ a CNP-urilor,povestitorul d\ drumul fanteziei de acest fel:„Tr\im `n lumea `n care 1 iese `n ora[ cu 2,pentru ca `n c`tva timp s\ poat\ da na[terealtor unuuri [i doiuri. 1 este ferm [i hot\r`t.Vertical. El sus]ine lumea. [...] 2 este ca oleb\d\, are gra]ie [i g`t lung. [...]Am fost 1 olung\ perioad\ de timp, at`t de lung\ c`t afost necesar ca s\-mi g\sesc [i eu doiul. Dec`]iva ani buni tr\iesc 12. De c`nd a venit pelume Petra, feti]a mea, to]i trei s`ntem `m-preun\ un 122. [...] 21 este casa `n care c`nt\g\ina. 11 [i 22 nu s`nt altceva dec`t minorit\-]ile sexuale. [...] 121 poate reprezenta un tri-unghi amoros. Mai `nt`lnit dec`t acesta esteve[nica triad\ 212, atunci c`nd un b\rbat esteprins `ntre dou\ femei“.

Memorabil\ este [i descrierea ulterioar\ a`nt`lnirii cu substantivul „sensibilitate“, peaceea[i linie a revela]iilor fanteziste.

Realitatea este perceput\, `n ultim\ in-stan]\, ca o anagram\ uria[\, protagonistulc\ut`nd s\ g\seasc\ ordinea semnelor [i des-coperind mereu mai multe solu]ii.

Cum poate deveni limbajul utilitar, lim-bajul nostru cel de toate zilele (de pild\, `n[i-ruirea semnelor de pe o chitan]\ de la banco-mat), limbaj estetic, cum asemenea „scrii-turi“ `nregistreaz\ forfota vie]ii, cu tot deri-zoriul [i sublimul deopotriv\, afl\m `ncep`ndcu partea a treia, c`nd naratorul `[i propunes\ construiasc\ un roman pornind de la h`rtii[i h`rtiu]e aruncate pe strad\, `mp\c`nd s\cu-le]ul dadaist [i hazardul suprarealist. Toateaceste `nsemn\ri devin pretext de fiziologiisociale [i de acroba]ii lingvistice. Adesea,expresiilor idiomatice li se dovede[te sensulliteral, de pild\ povestitorul subliniaz\ c\„Literatura e ([i) la p\m`nt!“ atunci c`ndculege resturile scrise de pe jos, altundevaproverbele de felul „Haina face pe om“ `ideclan[eaz\ reflec]ii cinice de „om cu fes“.„Marea carte a Bucure[tiului“ pe care visea-z\ s\ o compun\ autorul plec`nd de la noti]e-le variate ale personajelor mai mult anoni-me, se `nt`lne[te par]ial [i cu Zenobia luiGellu Naum (inserarea de fragmente care s\adauge la aventurile eului spectacolul lumii)sau cu Fic]iune [i infanterie a lui CostacheOl\reanu (darea de seam\ despre cum sepoate scrie un roman [i cum se poate rata,manuscrisul pierdut care provoac\ dublareatextului de comentariu, fuga de cli[ee, per-sonaje ale c\ror nume s\ fie `nlocuite de nu-mere, coinciden]e senza]ionale), a[adarschema autobiografic\ este completat\ derevelarea unei suprarealit\]i misterioase,semnalate prin „h`rtiile-homeless“ [i c\r]ilede joc, dar [i de postmoderna istorie a faceriiromanului.

Dup\ un principiu gospod\resc, [i anumec\ nimic nu se arunc\, partea cea mai con-sistent\ a c\r]ii este tocmai cea a reziduuriloradunate [i menite s\ reconstruiasc\ un `n-treg, de vreme ce, de la autor citire, „tr\im`ntr-o cultur\ a resturilor“.

De la capitolul intitulat „~n Japonia“,scrierea cap\t\ o dominant\ epic\ [i, f\r\ adisp\rea complet, divaga]iile fanteziste sereduc. ~nt`lnim prea pu]in din exotismul uneiciviliza]ii total diferite, pentru c\ personajulajunge prad\ plictiselii `n ]ara miracolelor

tehnice de tot felul, dar [i angoasei c\ str\ziles`nt prea curate [i nu-[i mai poate continuaromanul. Legitimitatea amantei, `nregistr\ri-le cu triluri de p\s\rele, butoanele sofisticate`i creeaz\ aceea[i senza]ie de „uimire [icutremur“ descris\ `n romanul lui AmélieNothomb, pentru ca, `n finalul aventuriinipone, dorul de bor[ul rom=nesc [i de str\-zile pline de h`rtii s\ fie mai puternic dec`tdorin]a de cunoa[tere.

Ultimele dou\ capitole, `n care este „recu-perat\“ scrierea pierdut\ a unui anumit IlarieM\]\u – O carte de o sut\ [i ceva de pagini– au mai pu]in\ for]\ imprevizibil\, care-lprinde at`t de bine pe autor. Dincolo de con-tamin\rile urmuziene [i nu numai, precizate`n analizele succinte ce prefa]eaz\ scrierea,se `ntrevede o epopee a banalit\]ii, cu perso-naje amintind de cele ale lui Cimpoe[u dinSimion liftnicul. Supravie]uiesc, spre bineletextului, inciziile la nivelul sensurilor: „toc-mai de aia nu `i tr`ntise receptorul `n nas, cechestie, ̀ n nas, c`nd, de fapt, telefonul nu poa-te fi tr`ntit dec`t `n furc\!“ sau „nu `n]eleg dece se zice acum dou\zeci [i cinci de ani, `nloc de atunci dou\zeci [i cinci de ani!“.

Oroarea de seriozitatea ordinar\, comedia[i hermeneutica banalit\]ii (miraculosul p`n-de[te sub fiecare carte de joc), pirueteleavangardiste, crizele de tot felul culmin`ndcu epicriza eului fac din Recycle BUN unexemplu fericit de literatur\ „lights“ (f\r\ cadeterminantul `mprumutat de pe pachetelede ]ig\ri s\ fie depreciativ).

Cartea m-a `nc`ntat `n mare parte, ampunctat de ce, dar m-a [i enervat, a[a cum `i[ade bine unei c\r]i vii. Pentru c\ autorul `[ipierde uneori inutil cerneala (pardon, tone-rul) f\c`nd caracteriz\ri sociale dup\ criteriul„Spune-mi ce cite[ti ca s\-]i spun cine e[ti“sau denun]`nd impostorii din „liberala lumea artei“, fraze prea explicite pentru ansam-blul subtil al textului. {i formul\ri naive, chiardac\ inten]ionat ironice, precum „goana ne-bun\ dup\ cuv`nt“, [i o confuzie benign\ defelul „perioada albastr\ a lui Dali“ trebuieamendate, `ns\, cum ponderea acestora esteredus\, nu `mboln\vesc textul `n ansamblu.

{i cum C\lin Torsan urmeaz\ s\ c`nte [i s\citeasc\ `n Ia[i s\pt\m`na viitoare, articolulde fa]\ se vrea un cuv`nt de bun-venit.

C\lin Torsan `n fabrica universal\ de literatur\

CMYK

CMYK

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

9Recitiri TIMPUL

aprilie 2009

Z. ORNEA, Anii treizeci. Extremadreapt\ rom=neasc\, cu o prefa]\ deNicolae Manolescu, Editura EST(Samuel Tastet Editeur), Colec]ia deo-sebit\, 11, Bucure[ti, 2009, 560 pagini,pre] neprecizat

La aproape 15 ani de la prima edi]ie[i `n ciuda faptului c\ `ntre timp au ap\-rut [i alte c\r]i, de valori inegale, dedi-cate direct sau colateral temei – semnatede Marta Petreu, Florin }urcanu, LeonVolovici, Mihaela Gligor, AlexandraLaignel-Lavastine etc. –, cartea lui Z.Ornea `[i p\streaz\ ne[tirbit\ actualitatea[i valoarea. Poate c\ noua edi]ie nu vamai stimula dezbaterile, polemicile [ienervarea din 1995, pentru c\ informa-]iile s-au `mbog\]it [i exegezele au reu[its\ clarifice mai bine `nfierb`ntata peri-oad\ supus\ analizei, poate c\ va fi pri-vit\ cu mai mult calm, dar reeditarea nuse dovede[te mai pu]in necesar\. Nudoar din pricina priorit\]ii `n tratarea ca[i exhaustiv\ a temei, ci [i pentru c\ r\-m`ne [i acum cercetarea cea mai temei-nic\ [i, pe deasupra, vine `n continuareaaltei importante exegeze orniene, ceadedicat\ deceniului rom=nesc interbelicanterior – Tradi]ie [i modernitate `n de-ceniul al treilea –, pe care autorul reu[i-se s\ o publice, `n ciuda contextului na-]ional-comunist nefavorabil, cu pestezece ani `nainte de pr\bu[irea regimului.

Z. Ornea a fost, f\r\ `ndoial\, un inte-lectual de st`nga, un democrat de st`nga`ns\, spre lauda sa nici cartea anterioar\,nici Anii treizeci. Extrema st`ng\ rom=-neasc\, de[i s`nt analize de natur\ ideo-logic\, nu reprezint\ [i etichet\ri de ace-ea[i natur\. Remarcabilul istoric al cul-turii, literaturii [i ideologiilor nu aplic\etichete, nu d\ cu anatema, ci pur [i sim-plu analizeaz\, cu o remarcabil\ apleca-re pe textele importante, `ncerc`nd, mai`nt`i s\ `n]eleag\ el `nsu[i [i ajut`ndu-ne[i pe noi s\ `n]elegem mai bine una dincele mai complicate perioade ale istorieinoastre moderne.

Prin urmare, o reeditare absolut ne-cesar\, pentru care Editura Est merit\toate laudele. Cum le merit\ [i pentrucalit\]ile grafic-tipografice excep]ionaleale acestei edi]ii.

(L. A.)

BU

RS

AC

|R

}IL

OR

DORIS

MIRONESCU

Romanul Cele mai frumoase creiere deSilviu Gherman ]ine aproape de inflamareafracturist\ de acum c`]iva ani. Este un produs„avangardist“, a[a cum poate ar\ta un astfelde produs ast\zi. Americanii din anii ’70-’80l-ar fi sim]it, probabil, ca perfect contempo-ran, ceea ce trebuie s\ ne fac\ aten]i la vechi-mea valului avangardist ale c\rui aluviuniajung la noi abia acum. ~n cartea sa Framingthe Sign (1988), Jonathan Culler considera,mai `n glum\ mai `n serios, c\ pentru a da sea-m\ despre o parte a literaturii americane con-temporane era nevoie s\ se inventeze o „gar-bage theory“, r\spunz`nd unei deja existente„garbage literature“. Era vorba de o proz\anarhist\ [i parodic\, anume scris\ prost, pen-tru a insulta pretinsul gust elitist al unui pu-blic alexandrin (c`nd or fi fost americanii ale-xandrini?). Ca exemplu se d\dea romanul luiDonald Barthelme, Snow White (1967), pas-ti[\ dup\ Alb\ ca Z\pada, pe care l-am citit cugr\bire acum c`tva timp, `ntru consolidareapropriei sensibilit\]i antiacademice. Romanulpoate fi considerat, `ntr-adev\r, o b\taie de jocla adresa literaturii. O Alb\ ca Z\pada porno-grafic\. B\nuiesc `ns\ c\ ea nu-i avea `n vede-re, ca posibili cititori, pe copii. Publicul s\u]int\ era unul informat, preg\tit pentru expe-rimente, gata postmodernizat. Ce eficien]\ `ndestabilizarea obi[nuin]elor de lectur\ mai pu-tea s\ aib\ aceast\ frond\?

O replic\ – probabil involuntar\ – laBarthelme d\ t`n\rul prozator bucure[tean,Silviu Gherman, `n romanul s\u publicat anultrecut de editura Cartea rom=neasc\. Literatu-r\ gunoistic\ `n sensul de mai sus, ]in`nd de oavangard\ deja istoric\. E drept c\ avangardarespectiv\ nu e cea rom=neasc\ [i nu ]ine deansamblul culturii interbelice pe care Ionu]Chiva o persifleaz\, obtuz [i suficient, de peultima copert\. P\rin]ii literari ai celei mai noiinsurec]ii d`mbovi]ene s`nt ceva mai obscuri.N-are a face! Cunosc\nd mai bine filmele de-c`t c\r]ile americanilor, vom numi acest ro-man o fic]iune „pulp“ `n toat\ regula. Mai e-xact, o scriere care se m`ndre[te cu faptul c\ eprost articulat\, kitschoas\, coprofil\ [i antiso-cial\, sper`nd c\ se salveaz\ de la rigola isto-riei literare prin inser]iile ironice, ar\t`nd ocon[tiin]\ de sine `n stare de supremul sacrifi-ciu de a se lua peste picior.

Concret, romanul lui Gherman e compusdin trei pove[ti paralele ale celor trei perso-naje centrale – „frumoasele creiere“ din titlu.O aluzie la romanul lui Leonard Cohen, citatcam degeaba `n context. „Creierele“ s`nt unins dependent [i furnizor de droguri `n acela[itimp, student la SNSPA, urm\rit prin metroude halucina]ii opiacee; o student\ la Litere se-dus\ [i abandonat\ de un tip din State, av`ndconexiuni cosmopolite, prin Australia, America[i Fran]a, care face un avort [i apoi prizeaz\droguri de la SNSPA-istul mai sus men]ionat;`n fine, un „teolog“ cu pulsiuni mistic-anarhi-ce, care se `nroleaz\ `n grup\ri parabiserice[tice lupt\ `mpotriva unor demoni precumTeoctist sau Frederick Arbucker (un predica-tor sectant). Cei trei au fost colegi `n liceu, iarultimul episod `i g\se[te pe doi dintre ei c\r`n-du-l pe al treilea `n spate dup\ o be]ie. ~n afar\de asta, coeren]a epic\ a `ntregului lipse[te.Dac\ autorul dore[te astfel s\ parodieze roma-nul cu mai multe paliere narative [i simbolicecare se intersecteaz\, de tipul Craii de CurteaVeche sau Zgomotul [i furia, opere main-stream numai bune de demitizat, [i-a alesgre[it obiectul. Aceste scrieri nu [i-au epuizat`nc\ poten]ialul de noutate [i nu s`nt resim]iteca f\c`nd cu adev\rat parte din establishment.

~i recomand, pentru `ncerc\ri viitoare, R\s-coala [i Eugénie Grandet. Lipse[te [i coeren]aintern\ a fiec\reia dintre cele trei pove[ti, duse`nainte cu, aparent, unicul scop de a mai `ngh-esui c=te un bob`rnac la adresa „tocilarilor“ dela SNSPA [i a pateticilor adep]i ai ortodoxis-mului de extrem\ dreapta. Am putea acceptacu pl\cere tentativa anarhist\ a lui SilviuGherman, am putea s\-i salut\m `ndr\znealade a alege s\ scrie proz\ proast\ ca s\ fac\ odemonstra]ie literar\. Dar dac\ ideea e aceeade a-i ridiculiza pe ortodoxi[tii legionaroizi,nu cred c\ era nevoie de o carte `ntreag\. ~nnici un caz de o carte de literatur\.

Autorul mizeaz\ constant pe degradareanivelului stilistic p`n\ la penibil prin kitsch-ulsentimental. Lungi pasaje din text s`nt luxateastfel: „De ce-ai murit, Brake? Aveam at`tanevoie de tine... Nu erai tu singurul cu carevorbeam f\r\ s\ fie nevoie de cuvinte? Nu eraitu cea mai frumoas\ creatur\ pe care am v\-zut-o vreodat\?“. ~ns\ asta nu e de ajuns. Per-sonajele fac impostur\ intelectual\ pe fa]\, lu-cru care trebuie citit ca o denun]are din parteaautorului a ilegitimei autorit\]i intelectuale afilosofilor. Exemplu: „c\ci ce e realitatea dac\nu o iluzie, iar iluzia o poten]are a realit\]iiirealului (m\ viseaz\ oare fluturele sau eu `lvisez pe el? – cine [tie? nimeni nu [tie)“. Eclar c\ pasajul e stupid [i personajul care `lroste[te la fel. ~ns\ `[i d\ seama autorul de lip-sa de haz a unei astfel de fronde antifilosofi-ce? Prin astfel de ironii, gunoismul, perfectacceptabil estetic, se transform\ `n pamflet ig-nobil, vecin cu calomnia, la adresa p\r]ii a[a-zis „spiritualiste“ a intelectualit\]ii autohtone,invocate `n mai multe r`nduri (Patapievici,Bernea, „Rugul Aprins“). Or, ce se face citito-rul c\ruia Horia Bernea sau chiar Patapievici`i este indiferent? {i ce se face cu aceast\ indi-feren]\ `ntregul experiment al lui SilviuGherman?

~n aceste condi]ii, autorul trebuie s\ fac\periodic dovada c\ `n]elege mediocritatea a-pelor `n care se scald\. {i o face: fie prin in-forma]ii luxuriante despre droguri [i efectelelor asupra organismului, fie prin referin]e cul-turale aiuritoare turnate laolalt\ f\r\ sistem\

(Andy Warhol, Anthony Hopkins, PatriciaKaas). Ideea, se-n]elege, este de a alunga de-monii culturii elitiste [i totodat\ de a aruncanoi capcane `n fa]a cititorului. Una dintre a-cestea const\ `n folosirea de citate false, deru-t`nd lectorul: un anume Goscinny-Uderzo esteinvocat ca autor al unei fraze oarecare `n fran-cez\. Teribilul antroponim, amintind de due-tul Deleuze-Guattari, desemneaz\ de fapt cu-plul scenarist-desenator al filmului de anima-]ie Asterix et Obélix. E drept, e nevoie de oc\utare pe Google ca s\ afli asta... Mai ciudat\este utilizarea, tot la derut\, a referin]elormainstream [i chiar high-brow: bulbuleatoriilui Silviu Gherman consum\ un drog numit„Maria Mancini“, adic\ binecunoscuta marc\de ]ig\ri agreat\ de Hans Castorp din Muntelevr\jit. Ce caut\ aluzia thomasmannian\ `ntr-oscriere afect`nd incultura [i prostul gust? Nucumva e aici o `ncercare de atragere a unuipublic pe care romanul pretinde c\ `l dispre-]uie[te? Facem revolu]ie, dar numai cu voiede la autoritatea tutelar\, care poate recu-noa[te, la o adic\, aluzia la un scriitor pre-miant Nobel...

Produsul finit este unul facil, o fic]iunepulp, `n sensul propriu al cuv`ntului din limba„american\“: o istorie senza]ionalist\, c\reia`i lipse[te virtuozitatea, compensat\ printr-oaccentuat\ deriziune cu privire la sine. Poves-te aproximativ\, realizat\ `n dispre]ul publicu-lui, consum`ndu-se `ntr-o negare. Nu lipse[teobligatoriul gest avangardist de refuz al co-munic\rii cu publicul, `n final: „Am scris untext destul de consistent. L-am mai corectatpe ici-pe colo, l-am recitit [i mi s-a p\rut bun.Dar n-o s\-l public niciodat\. Nimic nu e maipenal dec`t un drogat care-[i poveste[te via]a.O s\ selectez tot [i o s\ dau delete. Pe urm\ os\ m\ ridic de aici [i o s\ m\ duc acas\“. O `n-cheiere simplist\, o revolt\ dup\ re]et\, meri-t`nd penalizat\ pentru inautenticitate. Dac\asta s-a ales din gloriosul, pe vremuri, post-modernism rom=nesc, dac\ din experimenta-lismul auroral jemanfi[ist de acum treizeci deani s-a ajuns la o biat\ fars\ literar\ mul]umit\de sine, nu putem dec`t s\ ne `nclin\m. Cums-ar zice, istoria [i-a spus cuv`ntul!

Literatur\ gunoistic\

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

PoezieTIMPUL10

aprilie 2009

IOAN PINTEA

nu exist\ un loc mai bun

sub acest clopot de sticl\ uria[ tr\iesc [i mor`ngrijorat c\ la un moment dat totul se va pr\bu[i `n preajma meacu mare [i r\sun\toare eficacitate

nu s`nt `n stare `nc\ s\ `n]eleg motora[ele`nceputului[i `ncerc din r\sputeri s\-mi dep\[esc c`nt`ndla saxofon nemul]umirilee ca o partitur\ de jazz tot ceea ce v\ relatezcu mare acribie acumrescriu din memorie genealogia dup\ mam\[i consemnez selectiv date [i teme din trecu-tul familiei meletotul pare o dezn\dejde de zile maridoar sufletula[ezat pe un covor zbur\tor are parte de feri-cire deplin\el singur `mi contrazice frica [i `ngrijorarea[i `mi demostreaz\ cu argumente vizibilec\ nu exist\ un loc mai bun altundevacare s\-mi garanteze salvarea

flac\r\

s`nt protejat doar de propria-mi inim\[i m\ mul]umesc cu amintirea ei tot maipalid\cred c\ frumuse]ea ei m\ va ajunge din urm\[i c`ndva umbrit din toate direc]iilevoi afla lini[teadeocamdat\ m\ a[ez cuminte `ntr-un jil] deargint[i privesc neputincioscum tot ce a fostprime[te aura [i grandoarea regretului [i cre[te vertiginos ridic`ndu-se precumflac\ra chibritului aprins extras cu maxim\ rapiditatedin cutiu]ele de carton colorat

mi se pare de-a dreptul melancolicca aceast\ flac\r\ s\ ard\ cu obstina]ie[i ei s\ nu-i pese

din respect pentru trecutar putea s\ o sting\ cu degetele de la o m`n\din respect pentru trecutar putea cel pu]in s\-[i aprind\ un kent kingsize

psalm

cum va fi Doamnede vreme ce eu nu cunosc `ntristarea deplin\[i nu am atins deloc adierea durerii[i nu voi sim]i niciodat\ descompunereaultim\?cum va fi Doamnede vreme ce `nc\ bucurie este St\p`n\[i s\n\tatea st\ fixat\ ca o excrescen]\ orgo-lioas\ de-a pururi `n corpul acesta?cum va fi Doamnede vreme ce de t`n\r am cunoscut fericirea[i nimeni [i nimic nu mi-a `ntunecat pacea [ilini[tea[i virtutea [i mila [i fapta bun\au fost roadele mele v\zute?

cum va fi?

pu]in\ lehamite

nulehamitea nu e un corp str\in `n sufletul meunu nu

ea e supremul medicament pentru a rezista`n fa]a maimu]elorea e singura otrav\ recomandat\ pentrumoartea [obolanilor`n cazul de fa]\ singur\ eanumai ealehamintea

numai eae arma mea atomic\ `mpotriva maimu]elor[i a [obolanilorealehamiteae soldatul universal e jean -claude van dammee chuk norris[i matrix[i sylvester stallonenulehamitea nu e un corp str\in `n sufletul meunu nu

phoebus

pofta de via]\ e at`t de mare `nc`t pe locanuleaz\ toate recomand\rile sub`n]elesefac eforturi bru[te [i disperate s\ pot ie[i `nzori din aceast\ carapaces`nt un soi de past\ gelatinoas\ [i `ncerc s\m\ adun [i s\ m\ desprind dintre cei patru pere]i`ntuneca]ifac eforturi bru[te [i disperate s\ ies lalumin\sentimentul c\ m\ nasc e at`t de puternic`nc`t gestul `n sinezguduie din temelii `ncuietorile mor]ii [i aleiaduluis`nt omida uniform\ care sparge `n buc\]elemici zidul de protec]ienimeni [i nimic nu-mi poate opri z\mislirea[i na[tereatot ce ating se transform\ rapid `n cenu[\ [iscrumcei care cunosc bine proorocirile [tiu c\ evorba de copilul phoebus

dau `ns\ de acest fir de iarb\ pe care `l ador[i de aceast\ paji[te pe care se joac\ fetele [ib\ie]ii de la orfelinatmi-e aprope team\ s\ ating cu degetele firulde iarb\mi-e ru[ine s\ intru `n vorb\ cu fetele [ib\ie]ii de la orfelinatchiar dac\ p`n\ `n clipa de fa]\ am d\r`mattoate barierele [i toate obstacolelecare mi-au obturat timp de nou\ luni trupul[i numeles`nt at`t de speriat `nc`t `mi vine s\ m\ retrag`n bezna ini]ial\[i de acolo din pozi]ia de baz\ chircit [i con-torsionat s\ strig

tuturor nen\scu]ilor tuturor omizilor tuturorcelor care [i-au asumat via]a de fluturesta]i cumin]i! sta]i la locul vostru! fi]i pru-den]i!afar\ exist\ cele mai sofisticate mijloace [icele mai complicate ma[in\riicare iat\ reduc la minim dorin]a de-a existaa copilului phoebus

stau zile `ntregi ascuns dup\ un zid ro[u [iprivesc de dup\ col]cum de dup\ un alt zid ro[u m\ prive[te unfluture speriatst\ fixat `n orificiul dintre dou\ c\r\mizif\r`mi]ate [i tremur\pare un artefact surprins de b`rfa [i curiozi-tatea c`rcota[ilorm\ `nclin `n fa]a lui o dat\ de dou\ ori de treiori de patru ori[i `i fac semne disperate cu aripioarele`n cele din urm\ m\ salut\ [i el printr-o`nclinare de arip\realizez pe loc c\ e pur [i simplu fascinat derecuno[tin]a mea pentru c\ brusc se desprinde din zid [i f`l f`lse `ndreapt\ spre minem\ prezint scurt:copilul phoebusse prezint\ scurt:copilul phoebus

sturnus vulgaris

e o situa]ie de-a dreptul grandioas\din care nu exist\ ie[irem\ bucur din toat\ inima

s`nt de-a dreptul uluitpentru c\ ace[ti grauric`nt\ deodat\ cu noi

b\tr`ne]ea [i sf`r[itul

e un fenomen nemaint`lnitocazia aceasta unic\norocul acesta rarissims\ putem c`nta`n gr\dina din runc`mpreun\ cu grauriib\tr`ne]ea [i sf`r[itul

ah! ce n-a[ das\ fii cunoscut de t`n\rc`te ceva despre via]a loreram cu siguran]\ mult mai c`[tigat`n ceea ce prive[te b\tr`ne]ea [i sf`r[itul

acum e t`rziu[i totu[ifaptul c\ putem c`nta `mpreun\cu grauriim\ consoleaz\ grozav[i trebuie s\ recunosce o situa]ie de-a dreptul grandioas\b\tr`ne]ea [i sf`r[itul

Pu]in\ lehamite [i alte poeme

ELIZABETH BURNS

Poveste de iarn\

O pal\ de fulgi albi de nea venind din cerulalbastru]i se a[eaz\ pe m`nec\, pe vechile frunze de stejar,pentru o clip\, ]i se pare c\ ninge – dar nu s`nt dec`t fulgi de cenu[\, `mpin[i `n susde v`rtejul de fum mov. Arunc\ o privire pestegard,[i uit\-te bine `n amfiteatru, unde soarele ierniinu ajunge niciodat\, sub [irurile de b\nci `nghe]ate`n acel loc plin de noroi c\lcat `n picioare care estescena,acolo se afl\ un foc aprins: o v`lv\taie aprig\, cubu[tenideja mistui]i [i albi, iar gr\dinarul t`r\[te pecoridoarer\m\[i]ele ve[tejite [i crengile uscate.

Stai [i prive[ti, de parc\ ar fi un spectacol deteatru:

r`ndurile de scaune `nclinate, [ocul focului

`n acest loc umed, aceast\ gaur\ a iernii –

unde, `ntr-o sear\ de var\, a dansat Peaseblossom

`n rochia ei de muselin\ `n nuan]e verzui,

Titania, acoperit\ cu petale de trandafir [i catifeaalbastr\

[edea `ntins\ pe un pat de ieder\, iar Puck s-afuri[at,

i-a v\rsat nectarul de flori s\lbatice pe pleoape,

luna era ca un felinar, fiica-]i st\tea `n poal\,

prima ei pies\ de Shakespeare, ochii-i str\lucindputernic,

iar deasupra ta, pe cerul cald al nop]ii, au r\s\ritstelele.

Mirosul de fum de la focul de tab\r\ plute[te

`n aerul st\veziu [i rece. Ca prin minune, fulgii decenu[\

s-au transformat `n z\pad\.

Ultima

Vara t`rziu, ultima raz\ de lumin\ devine din ce `n ce

mai pre]ioas\: ca [i cum dac\ te-ai holba la cer

ai putea cumva purta greutatea apusului,

ai putea `mpiedica `ntunericul ce vine prea repede

[i, `mpr\[tiind funinginea pe c`mp `n amurg

nu te ui]i `n jos unde cade pe p\m`nt

ci prive[ti fix `n sus pe cer,

ultima raz\ de lumin\, de un galben at`t de pal.

traducere de Daniela Oancea

Proiectul European pRO – Traducereapoeziei contemporane de Masterul pentruTraducerea Textului Literar Contem-poran, Bucure[ti

Ini]iat de Prof. Dr. LIDIA VIANU (Di-rector al Centrului pentru Traducerea [i In-terpretarea Textului Contemporan, Universi-tatea Bucure[ti) [i ANNE STEWART (A-gent literar, Londra: http://www.poetry-pf.co.uk/)

Parteneri: CTITC (Universitatea Bucu-re[ti), poetry p f (Londra), revista CTITConline Translation Café (http://www.e-scoa-la.ro/ctitc/index.html , Director Lidia Vianu),Radio Romania Cultural (redactor: DanVerona), Consiliul Britanic Bucure[ti, Revis-ta Timpul (Redactor [ef: Gabriela Gavril),Revista Luceaf\rul (Redactor {ef: DanCristea), PEN Clubul Rom=n.

PRO

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

11Fragmentarium japonez

aprilie 2009

TIMPUL

Iat\ ce-a povestit c\l\torul.

Mergea agale pe str\zile ora[ului s\u nataldintr-o provincie nordic\ la vremea c`nd se`nro[esc frunzele ar]arilor. Urmele l\sate detrec\tori pe pietri[ul `mpr\[tiat pentru lucr\-rile de refacere a str\zii principale `l purtaucu g`ndul la c\rarile de munte care se pier-deau sub stratul gros de z\pad\.

Mai `ncolo era o patiserie cochet\.

C\l\torul a intrat `n\untru.

– Ave]i ceva cu nuci, v\ rog?

Se g`ndea s\ duc\ cuiva un cadou. Femeiadr\gu]\ care i-a r\spuns era coafat\ ca ofemeie m\ritat\, cu p\rul bine `ntins, legat cuun fir de m\tase roz.

– Da, domnule.

~n\ltu]\, kimono-ul aranjat cu grij\ o f\ceas\ par\ `nc\ [i mai svelt\. Era `mbr\cat\ `ntr-un kimono [i un haori din m\tase de Oshima,cu carouri `ntunecate. {nurul str`ns al haori-ului `i scotea `n eviden]\ cu delicate]e rotun-jimea s`nilor... Gulerul `i desena o linie per-fect\ `n jurul g`tului. Prin despic\tura m`ne-cilor, `ntoars\ c\tre interior ca `n rochiilepentru p\pu[i, de-abia se z\rea ro[ul puternical vestm`ntului de sub kimono. Gulerul dinmuselin\ cu motive florale pe un fond movera str`ns sus, ceea ce `i d\dea un aer fragil [imelancolic, specific femeilor n\scute `nregiunile `nz\pezite.

C`nd a intrat el, t`nara femeie se ocupadeja de un alt client.

– A[tepta]i, v\ rog, un moment [i v\servesc.

C`]i ani putea s\ aib\? Vreo dou\zeci.Poate douzeci [i doi, trei? Era foarte t`n\r\.Probabil t`n\ra st\p`na a casei. Tocmai sepreg\tea s\ `mpacheteze ceva.

{i cum `[i f\cea de lucru pe l`ng\ o mas\,`ntoars\ cu spatele, i se puteau ghici dincolode m\tasea transparent\ a m`necilor de lahaori, mi[c\rile delicate ale coatelor.

Poalele kimono-ului i se desf\ceau cu unfo[net de m\tase la fiecare pas pe care `lf\cea `n direc]ia clien]ilor. S-a `nclinat u[or `nfa]a persoanei care tocmai se apropiase: obon\ cu o fa]\ rotund\ [i cu p\rul coafat cu

reflexe ro[iatice, c\reia i-a z`mbit plin\ debun\tate [i i s-a adresat:

– Dr\gu]a mea...

Cea pe care o numise `n acel fel a tres\rit[i a r\spuns cu o voce rece, tr\g`nd de m`ne-cile `n care `ncerca s\ `[i `nfunde m`inile:

– Da, doamn\.

– Vezi acolo pe lada de zah\r o cutie culipici de care a avut nevoie o client\? Vrei s\mi-o dai, te rog?

– Desigur, doamn\.

– Iart\-m\ c\ te pun la treab\, dar ne [timbine [i nu m\ jenez, a mai spus ea cu unz`mbet.

Nasul `i era u[or ascu]it `ntr-o figur\ ova-l\, iar privirea `i era pur\ [i c`nd z`mbea i sevedeau din]ii albi, dar [i pu]in din gingiasuperioar\, de culoarea piersicii. Ce p\cat! {itotu[i acea tr\s\tura o umaniza. Dac\ nu ar fiavut acel semn distinctiv, frumuse]ea i-ar fifost prea nobil\, prea divin\.

– Nu e nici o problem\, doamn\.

– E[ti foarte amabil\.

{i fix`ndu-[i privirea `n direc]ia l\zii, a dats\ `ntind\ ea m`na, sus]in`ndu-[i m`neca cucealalt\ m`n\.

Lipiciul era a[ezat la marginea l\zii dinlemn alb, chiar `n spatele c\l\torului, o lad\care era, de fapt, goal\. ~ntre dou\ averse put-ernice de ploaie cerul se odihnea acum [i oumbrel\ din h`rtie era sprijinit\ de cutie, cuapa `nc\ picur`nd de pe ea.

C\l\torul era `nc\ acolo, sprijinit `n m`ne-rul unei umbrele de `mprumut. Patiseria aveao tejghea `ngust\ [i destul de `nalt\, care se`ntindea de-a lungul a trei laturi ale `nc\perii,iar `n spa]iul rezervat clien]ilor se afla un re-[ou din por]elan cam de `n\l]imea umbrelei.Gestul pe care ea de-abia `l schi]ase l-ar fiputut continua sprijinindu-se de tejghea [iaplec`ndu-se c\tre lad\. Iar dac\ ar fi avut`nc\ bra]ul `ntins f\r\ s\ se mai `ngrijorezedin pricina kimono-ului, frumoasa so]ie ar fiputut s\ ia [i singur\ lipiciul.

Ea `ns\ se adresase bonei pentru a nu-lderanja pe c\l\tor. {i-a dat [i el seama:

– Asta dori]i?

Ea a b`lb`it ceva completamente surprin-s\, pentru a-[i reveni imediat [i a r\spundeplin\ de gra]ie:

– Da, v\ mul]umesc mult de tot.

A luat recipientul de lipici [i cum eraa[ezat\ pe tatami s-a `ndreptat `n grab\ c\trefundul magazinului merg`nd pe genunchi, cuv`rfurile degetelor de la picioare u[or ridi-cate.

A sigilat pachetul, cu degetul cu care seaplic\ rujul pe buze `nmuiat `n lipici. Maiapoi, cu un gest elegant, [i-a [ters inelarul cuo c`rp\. De data aceasta [i-a pliat poala m`ne-cii largi, a prins-o cu delicate]e `n obi oferindastfel vederii dublura interioar\ de culoareaflorii de prun, [i a scos afar\ o m`n\ de ala-bastru. De tavan era ag\]at\ o bobin\ de pan-glic\ de un galben pal.

Oric`t a `ncercat `ns\, cu umerii, cu coap-sele, cu kimono-ul `ntinse la maximum, nu areu[it s\ ajung\ mai aproape de dou\ degetedistan]\ de panglic\. O a[ezase prea sus c`ndo folosise mai devreme. Iritat\, femeia a l\sats\ `i scape un ]ip\t u[or.

Coafura i se mi[ca acum `n acela[i ritm cucapul. S-a aplecat pu]in c\tre spate. Agita]iadegetelor care `ncercau s\ se prind\ de cevate f\cea s\ te g`nde[ti la norii imacula]i deconfetti din origami `n\l]`ndu-se din m`neci-le de h`rtie creponat\ ro[ie c\tre azuriul ta-vanului.

Fascinat, c\l\torul a v\zut atunci panglicadesf\[ur`ndu-se delicat, ]in`nd captive p\s\-rile din h`rtie.

~n timpul acestei opera]iuni, m`neca larg\ie[ise din obi [i at`rna greu. Femeia a prins-o`ntre buze ca s\ termine de `mpachetat [i al\sat s\ `i scape un suspin.

– Gata, am terminat.

Bona [i-a luat pachetul [i umbrela, s-a`ndreptat c\tre ie[irea patiseriei [i a disp\rut`n [osetele ei albastru `nchis.

C\l\torul a revenit la cererea lui ini]ial\:

– Pute]i s\-mi ar\ta]i ce ave]i, v\ rog?

– Sigur c\ da.

Din cele dou\ cutii pe care le-a scos dintejghea, ea i-a ar\tat-o pe cea mai mic\. {ti-ind c\ o f\cuse din polite]e, c\l\torul a ales-ope cea mai mare...

Pe raftul de sus al galantarului se aflaupr\jituri [i produse de patiserie occidental\,aranjate precum florile multicolore `ntr-o flo-r\rie. Dulciurile cu nuci erau `ns\ aliniate `n-tr-o cutie pe raftul de jos. Femeia se a[ezasedin nou pe tatami. ~i oferea acum profilulc\l\torului [i `[i ]inea ochii `n jos. Gulerulmov se reflecta `n sticla vitrinei pe care odeschisese ca u[a unei sere. P`n\ [i cenu[adin re[ou `i p\rea c\l\torului c\ r\sp`nde[teinterminabile valuri de c\ldur\.

Iar nuca aceea... nuca aceea glasat\ a fosto stranie glum\ a destinului.

C\l\torul a v\zut-o pe femeie adun`nd-ocu degetele de pe jos f\r\ cea mai mic\ jen\[i preg\tindu-se s\ i-o pun\ `n cutie. A strigat:

– A, v\ rog! ~n nici un caz! Vreau s\ le duccadou cuiva `n Tokyo.

Fa]a femeii s-a `mbujorat instantaneu. Ru-[inat\, s-a ridicat pe genunchi [i, dintr-o sin-

gur\ mi[care, a continuat s\ se ridice pentru aarunca nuca afar\ prin u[a deschis\ a patise-riei.

M`neca i s-a mi[cat din nou l\s`ndu-i des-coperit cotul, ca o prun\ alb\ atins\ de m`n-g`ierea unui `nger. ~n acel moment s-a auzitde undeva din magazia patiseriei o voce se-mi-uman\, semi-animalic\, care sem\na cucea a unui papagal vorbitor: „F\r\ risip\!F\r\ risip\!“... {i-apoi frrr... frrrr... sunetulunor dulciuri zdrobite.

Nefericita femeie, complet pierdut\, a `n-cercat `n mare grab\ s\ pun\ din nou nuca `ncutie, pentru a se opri din nou, ridic`nd o pri-vire `ntreb\toare c\tre c\l\tor. Mai apoi a dats\ `[i pun\ nuca `n m`nec\ [i a ezitat iar\[i.

~n disperare de cauz\, [i-a unit palmele`ntr-un gest rug\tor [i a[ez`ndu-[i dosul m`i-nii fine pe obraz, gest care a provocat o mi[-care periculoas\ a coafurii `nalte, t`narafemeie a [optit c\tre c\l\tor:

– Ce s\ fac? Din suflet v\ rog s\-mispune]i ce s\ fac...

– Hai s\ m`nc\m fiecare c`te o jum\tate,`mpreun\... i-a r\spuns c\l\torul cu o voceferm\. Nu o rupe]i cu degetele! S`nt din re-giunea asta [i [tiu bine nucile glasate. S`ntfoarte delicate. Se va f\r`mi]a `n mii de buc\-]ele. Mu[ca]i... Iar jum\tatea care r\m`ne...

– Prea bine.

{i `n timp ce `ntreaga-i via]\ `i tremura `nochii mari, vanit\]ile trecute, infernul pe carei-l rezerva viitorul, gura rotund\ i-a `nfloritplin\ de `nc`ntare. P`n\ [i gingiile `i erau fru-moase, irigate de s`ngele care `i umplea obra-jii, iar c\l\torul, cu ochii a]inti]i la nuc\, [i-asim]it v`rful limbii adun`ndu-se `ntr-o sfer\celest\ [i alb\.

O maimu]\ din mun]i, o maimu]\ mare adevorat cealalt\ jum\tate cu tot cu m`na tine-rei so]ii repezindu-se apoi afar\ f\r\ umbrel\,pentru a fugi de-a lungul stre[inilor `ngusteunde ploaia b\tea `n rafale oblice.

A trecut prin fa]a firmei aurite a celei maivechi farmacii din ora[. Din Parcul Norilorde Aur at`rnau peste drum ramurile unui pinb\tr`n care `i surprinser\ privirea `n a[a fel`nc`t a crezut c\ se va lovi de ele. A `ntorscapul [i a v\zut cum paleta de b\gat produse-le de patiserie `n cuptor, `nro[it\ `n foc, seagita `n toate p\r]ile. So]ia era pr\bu[it\ lapicioarele so]ului care o pusese la p\m`ntdintr-o lovitur\. Poalele kimono-ului `i eraur\v\[ite pe jos, m`inile i se agitau `n dezor-dine, pielea i se dezgolise. Numai coafura `ist\tea `nc\ neatins\.

Pentru un moment, c\l\torul s-a g`ndit lao prin]es\ din pove[ti atacat\ de un monstrudiabolic.

Dar trupul lui, membrele lui, nu puteau fidesp\r]ite `n doua... El nu era o nuc\.

~n orice caz, aceast\ nuc\ care `i intrase `nvintre precum ficatul de zah\r al sacrificiuluifusese probabil inoculat\ cu un straniu filtrumagic de c\te zeul muntelui pe c`nd se afla`nc\ `n ad`ncul codrului.

Coroana pinului reflecta umbra munte-lui... Sau cel pu]in a[a i se p\rea `n timp cefugea rup`nd p\m`ntul.

Aceasta a fost povestea c\l\torului.

Prezentare [i traducere din limbajaponez\ de George {ipo[

NucaNumele lui Izumi Kyoka (1873-1939) `i

evoc\ cititorului japonez imaginea unuiscriitor de povestiri fantastice, `n care ele-mentele de grotesc se `mbin\ cu cele tradi-]ional japoneze. Cele mai cunoscute nuvele[i povestiri ale lui Kyoka urmeaz\ exactaceast\ re]et\ care `l plaseaz\ la limitaromantismului t`rziu. Sala de opera]ie(Gekashitsu, 1899) [i C\lug\rul de la Mun-tele Koya (Koya hijiri, 1900) fac parte dinacest segment al operei lui Kyoka. Po-vestirea tradus\ aici, Nuca (Kurumi) apar-]ine `ns\ unei perioade cu totul diferite aoperei scriitorului japonez. Scris\ `n 1924,Nuca este o lucrare demn\ de a sta al\turide scrierile din aceea[i perioad\ ale multmai faimosului contemporan al lui Kyoka,Yasunari Kawabata [i care au fost mai t`r-ziu incluse in antologia Povestiri din palm\(Tanagokoro no shosetsu). Cu o emfaz\`mpins\ p`na la extrem pe realitatea per-ceput\ exclusiv prin sim]uri, Nuca se`ncadreaz\ perfect `n mi[carea literar\ pecare Kawabata o patrona la acea vreme,Noul Sim]ualism (Shinkankakuha).

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

Cronica ideilorTIMPUL12

aprilie 2009CMYK

CMYK

SORIN

BOCANCEA

E[ecul comunismului a reanimat `ncep`ndcu anii ’90 disputele referitoare la [anseleideologiei, la posibilitatea ca acest fenomens\ mai influen]eze `n mod decisiv via]a poli-tic\. S-a readus `n aten]ie o sintagm\ lansat\imediat dup\ c\derea comunismului, „sf`r[i-tul ideologiilor“, falimentul comunismuluifiind `n]eles ca fiind al ideologiei `nse[i. Pen-tru c\ regimurile politice care s-au revendicatde la cele dou\ mari ideologii au fost repre-sive, ac]ion`nd `mpotriva naturii umane, c\-derea lor a fost privit\ ca emancipare, caie[ire de sub st\p`nirea falsit\]ii. La origineaacestei proiec]ii poate fi recunoscut `n]elesulmarxist al termenului „ideologie“: „`n `ntrea-ga ideologie oamenii [i rela]iile dintre ei aparcu capul `n jos, ca `ntr-o camera obscura…“,spunea Marx1. Sf`r[itul comunismului a fostreceptat ca o revenire la normalitate, ca ie[iredin „camera obscura“, fenomen ce a fostnumit deseori dezideologizare.

~n Rom=nia postdecembrist\, o bun\ partedin formatorii de opinie (din orice mediu arproveni) este prins\ `ntr-o capcan\: dintr-oanumit\ dorin]\ de a nu fi cota]i drept victi-me ale unei „con[tiin]e false“, ei resping fe-nomenul ideologic, afirm`nd plasarea `ntr-unprivilegiat teren al neutralit\]ii ideologice,f\r\ s\-[i dea seama c\ opereaz\ cu sensulmarxist al ideologiei, deci, c\ s`nt tributariunei ideologii. Se `nt`mpl\ acela[i lucru ca [icu afirmarea semea]\ a „apolitismului“ castare privilegiat\ a fiin]ei umane cuprins\ deeternul „sentiment rom=nesc al fiin]ei“postdecembriste.

~n iluzia neutralit\]ii ideologice nu locu-iesc doar cei ce tocmai au sc\pat de un regimpolitic criminal, ci [i g`nditori care nu au tr\itniciodat\ sub un astfel de regim. Un aseme-nea fericit este celebrul g`nditor neoconser-vator Russell Kirk. Recent, a ap\rut tradus lanoi un text intitulat Erorile ideologiei2 (este,de fapt, o introducere la o carte a autorului ce`[i propune „ap\rarea politicii pruden]ei `nfa]a politicii ideologice“), `n care Kirk ple-deaz\ pentru conservatorism, pe care `l pre-zint\, dup\ expresia lui Hughes, ca „nega]iaideologiei“; pentru g`nditorul american,„mintea conservatoare [i mintea ideologicastau ca doi poli opu[i“.

Am mari rezerve fa]\ de aceste afirma]ii [ifa]\ de altele ce le `nso]esc. Iat\ despre ceeste vorba.

1. Prima problem\ const\ `n utilizareaunei anumite defini]ii a ideologiei ca fiindunica. Pentru Kirk, ideologia este doar ceeace au `n]eles a fi Destutt de Tracy [i Marx.Este [tiut faptul c\, pentru primul, ideologia`nsemna o investigare eliberat\ de prejude-c\]i a ideilor noastre, care ar garanta `n]ele-gerea provenien]ei acestora din dorin]ele [itrebuin]ele umane. Pe baza acestei investiga-]ii ar trebui realizat procesul de legiferare cear asigura armonia societ\]ii prin promova-rea satisfacerii dorin]elor relevante3. Kirkdepl`nge faptul c\ cei ce au crezut ̀ n succesulunei asemenea preocup\ri s-au `nmul]it chiar[i dup\ ce `nsu[i Napoleon i-a respins, iarJohn Adams le-a numit preocuparea drept„[tiin]a imbecilit\]ii“. Marx va prelua de laDestutt de Tracy dorin]a de a realiza o guver-nare eliberat\ de prejudec\]ile metafizicii [ireligiei, dar ar\t`nd c\ tocmai o astfel deguvernare bazat\ pe [tiin]\ ar fi neideologic\.

Pentru el, ideologia era `ntreaga construc]ieteoretic\ [i juridic\ a modernit\]ii, pe care oconsidera un instrument de dominare `n m`naburgheziei.

Cariera acestui concept nu s-a `ncheiat laMarx. Dimpotriv\, am putea spune c\ la el a`nceput cu adev\rat. Un autor contemporan,Terry Eagleton4, a identificat `n studiile despecialitate [aisprezece defini]ii ale ideolo-giei, dintre care re]ine ca fiind mai importan-te urm\toarele [ase: (1) proces de producerea ideilor, credin]elor [i valorilor `n via]a soci-al\ (defini]ie ce identific\ ideologia cu cultu-ra); (2) ideile [i credin]ele (adev\rate ori fal-se) care simbolizeaz\ condi]iile [i experien-]ele de via]\ ale unui grup social sau ale uneiclase sociale importante; (3) promovarea [ilegitimarea intereselor unor grupuri sociale`n opozi]ie cu alte grupuri (ideologice s`ntdoar interesele relevante pentru sus]inereasau schimbarea unei `ntregi forme de via]\politic\); (4) promovarea [i legitimarea inte-reselor sectoriale legate de activit\]ile uneiputeri sociale dominante; (5) idei [i credin]ece contribuie la legitimarea intereselor unuigrup sau ale unei clase prin distorsionare [idisimulare; (6) credin]ele false sau `n[el\toa-re care rezult\ nu din interesele unei clase do-minante, ci din structura societ\]ii ca `ntreg.

Defini]ii ale ideologiei au fost formulatede c\tre teoreticieni de diferite orient\ri ideo-logice: neomarxi[ti (Karl Mannheim, GeorgLukács, Antonio Gramsci, Theodor Adorno,Raymond Aron, Louis Althusser, HerbertMarcuse, Jürgen Habermas [.a.), pragmati[ti(Michael Oakeshott, Richard Rorty [.a.) [ial]i sus]in\tori ai ideologiilor democratice(Hannah Arendt, Giovani Sartori, Karl R.Popper [.a.). Dintre toate cele pe care le-am`nt`lnit la autorii enumera]i mai sus, re]inurm\toarele trei sensuri majore:

1. ideologia este un set coerent de teorii[tiin]ifice [i filosofice, credin]e [i expresii,asumate `n propor]ie de mas\, prin care indi-vizii [i comunit\]ile `[i percep identitatea,raporturile lor cu lumea [i raporturile deputere (ansamblul acestor obiectiv\ri fiind e-fectul socializ\rii [i liantul oric\rei comuni-t\]i) pentru a ac]iona `n vederea ob]inerii fe-ricirii (orice nume ar purta aceasta: emanci-pare, bun\stare, confort etc.);

2. ideologia este un instrument de domi-nare politic\ (ce poate lua aspectul emanci-p\rii) a c\rui utilizare poate lua mai multeforme: fie impunerea unui tip de ra]ionalitate(cea tehnic\) sau a unui univers simbolic cafiind drept singurul valabil [i dezirabil, fieconceperea unor m\suri de inginerie social\,fie explicarea [i ordonarea faptelor ca des-f\[urare a unei idei;

3. ideologia este metod\ de cunoa[tere `n[tiin]ele sociale.

~n condi]iile existen]ei unei pluralit\]i desensuri prezent\ `ntr-o vast\ bibliografiepost-marxist\, socotesc c\ este cel pu]in ungest de onestitate intelectual\ (cu at`t mai ne-cesar unui autor ce se prezint\ ca fiind neco-rupt ideologic) ca, atunci c`nd vorbe[ti des-pre ideologie, s\ precizezi faptul c\ sensul pecare ]i-l asumi nu este unul care epuizeaz\fenomenul desemnat. Kirk nu face acestgest, ci prefer\ s\ pun\ semnul egal `ntreideologie [i ideologiile emancipatoare, maiales cele ce au stat la originea mi[c\rilorpolitice extremiste [i totalitare.

Cel pu]in un efect discutabil (sub aspectepistemologic) ale acestei abord\ri este toc-mai faptul c\ `n]elesul cu care opereaz\ Kirknu cuprinde toate ideologiile politice. Iat\ cespune el: „Chiar dac\ a fost cea mai puterni-c\ ideologie, marxismul – numai recentpierz`ndu-[i energia – are competitori: formevariate de na]ionalism, negritude, feminism,fascism (o cvasi-ideologie ne-deplin realiza-t\ `n Italia), nazism (un germene de ideolo-gie, scria Hannah Arendt), sindicalism, anar-hism, social-democra]ia, [i c`te [i mai c`te“.Este evident faptul c\, `n opinia autoruluiamerican, liberalismul [i cre[tin-democra]ia(nu mai spun de conservatorism) nu s`ntideologii; sau, dac\ s`nt, ele se `nscriu `ncategoria „c`te [i mai c`te“.

Utilizarea unuia dintre sensuri `n pre] de`n]eles unic al ideologiei nu `nt`rzie s\-i cre-eze autorului dificult\]i chiar `n acela[i text.Atunci c`nd trebuie s\ recunoasc\ existen]aunei ideologii (numit\ `n diferite moduri: a„capitalismului democratic“, a „noii ordinimondiale“ sau a „democratismului interna-]ional“) care legitimeaz\ politica SUA lanivel mondial, Kirk recurge la mici trucuridiscursive: aderarea la o ideologie devine„`nclina]ie nem\rturisit\ pentru cuv`ntulideologie“, cei ce sus]in o ideologie nu mais`nt „oamenii tineri, prost [coli]i, care, `n izo-larea lor, s`nt gata s\-[i investeasc\ entuzias-mul latent `ntr-o cauz\ emo]ionant\ [i vio-lent\“, proveni]i adesea „din r`ndul grupuri-lor sociale care se simt marginalizate“, ciunii americani care „nu urm\resc s\ distrug\toate puterile existente“. De fapt, `n opiniasa, nici nu ar fi vorba de o ideologie, ci doarde „o formul\ pentru o religie civic\, o ideo-logie a americanismului, sau poate a LumiiLibere“, o „ideologie soft“. Conceptul i-a r\-mas lui Kirk prea str`mt [i nu-i poate explicaexisten]a americanismului ca ideologie. Deaceea, a fost nevoit s\-l nuan]eze p`n\ la a-lanula. ~n condi]iile `n care prezin]i ideologiaca fiind o modalitate de a face politic\ `nmanier\ exclusivist\ [i `n care sus]ii ap\sat c\„toate ideologiile fac mult r\u“, nu mai po]ivorbi de o variant\ „soft“, fiindc\ asta ar `n-semna c\ ar fi vorba de o un construct simbo-

lic ce func]ioneaz\ dup\ principiul ter]uluiaproape, pu]in sau cam exclus sus]inut deni[te femei aproape, pu]in sau cam gravide a-flate `n lupt\ cu ni[te adversari pu]in, aproapesau cam vii/mor]i.

2. A doua problem\, ce decurge imediatdin prima, este proiectarea unei ideologiiconsacrate precum conservatorismul `n spa-]iul neutralit\]ii ideologice din care, aten]ie!,ar putea duce o lupt\ `mpotriva ideologiei.Iat\ cum prezint\ Kirk cele dou\ preocup\ri:„ideologia este bazata numai pe «idei», adic\pe abstrac]ii [i fantezii rupte `n mare parte derealitatea social\; pe c`nd viziunea conserva-toare se bazeaz\ pe obiceiurile, conven]iile [iexperien]ele umanului“. Remarc c\ `n spate-le antitezei ideologie-conservatorism se afl\,de fapt, rela]ia ra]iune-experien]\, `mpins\ [iea `n antitez\. Ideologia apare ca fiind `nmod exclusiv o manier\ de a face politic\strict dup\ fantasmele ra]iunii, iar conserva-torismul apare ca un mod natural de a tr\i `ncomunitatea politic\, `ntruc`t propune urma-rea unor comportamente mo[tenite [i a lu-crurilor probate.

Dar: faptul c\ ra]ionalismul a stat la ori-ginea ideologiilor revolu]ionare nu excludefaptul c\ militarea pentru un anumit statusquo, pentru men]inerea tradi]iilor [i pentruaplicarea gradualismului `n practica politic\nu s`nt elementele unei alte ideologii, numit\„conservatorism“. Orice ideologie este unprogram de fericire, propun`nd diverse c\i dea o atinge: unele ideologii consider\ c\ r\s-turnarea regimului prezent, iar altele consi-der\ c\ tocmai men]inerea lui este solu]ia. {i`n entuziasmul revolu]ionar al rousseaui[tilor[i `n rezisten]a moroc\noas\ la schimbare alui Edmund Burke recunoa[tem prezen]a u-nei ideologii. Difer\ doar obiectul adora]iei:„`n aceast\ epoc\ luminat\ nu m\ dau `napoide la a m\rturisi c\, `n general, noi s`ntem oa-meni ai sentimentelor naturale; c\ `n loc s\`nl\tur\m toate vechile noastre prejudec\]i, levener\m `ntr-o m\sur\ considerabil\…“, spu-nea Burke5, un maestru spiritual al lui Kirk.

Ceea nu ia `n calcul Kirk este faptul c\tradi]iile con]in [i acumul\ri de proiecte ra-]ionaliste sedimentate cu timpul `n memoriacolectiv\. Ele configureaz\ cadrul `n carepercepem lumea [i pe care `l numim adesea„sim] comun“. {i acest sim] comun este unprogram de fericire la care un conservator]ine la fel de mult precum revolu]ionarii lautopiile lor. Faptul c\ un conservator nu esteun revolu]ionar nu `nseamn\ c\ este un omlipsit de o concep]ie coerent\ despre lume [ivia]\ care s\-i structureze op]iunile [i ac]iu-nile. Cu at`t mai mult el este adeptul uneiideologii atunci c`nd, precum Kirk, `[i asum\ca misiune ap\rarea unei asemenea concep-]ii. Nu exist\ manuale de sim] comun, iarconservatorismul nonideologic (dac\ esteposibil a[a ceva) pe care se pare c\ `l propuneKirk ca alternativ\ la ideologie nici nu aravea nevoie de astfel de proiecte ra]ionalistecare s\-l apere. Dac\ Kirk ar fi fost un con-servator a[a cum `[i `nchipuie el c\ este con-servatorul, nu ar mai fi scris texte antiideolo-gice, fiindc\ [i-ar fi dat seama c\ risc\ s\ cad\`n capcana ideologiei (chiar `n sensul cu careel opereaz\).

O dovad\ a practic\rii unui militantismspecific ideologiei o g\sim cel pu]in `n urm\-torul fragment: „Toate ideologiile, inclusivideologia maximei vox populi, vox Dei, s`ntostile ordinii, justi]iei [i libert\]ii – deoareceideologia este politica ne-ra]iunii `nfl\c\ra-te“. Autorul nu este `nc\ hot\r`t dac\ ideolo-gia este p\trunderea ra]ionalismului `n politi-c\ sau o politic\ a ne-ra]iunii. Dar, asta nu-l`mpiedic\ s\ vorbeasc\ `n termeni absolu]i,pe care un om prudent i-ar evita.

„Lu`nd `n der`dere orice ideologie de alt\orientare, marxistul `[i construie[te r\bd\tor,

Erorile lui Russell Kirk

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

13Cronica ideilor TIMPUL

aprilie 2009CMYK

CMYK

cu viclenie [i pricepere, propria ideologie“,spune Rusell Kirk. Ce altceva face `nsu[i im-prudentul autor atunci c`nd expediaz\ toateideologiile la extrem\, c`nd la `ngr\m\de[te`n sensul `ngust al conceptului [i c`nd `[i pu-ne la dispozi]ie o produc]ie intelectual\ care„s\ fie de ajutor celor din noua genera]ie careau curajul s\ se opun\ fanatismului ideo-logic“? Tot ideologie.

Ca o parantez\, remarcabil\ este neglijen-]a cu care Kirk folose[te c`nd termenul„ideologic“, c`nd termenul „fanatism ideolo-gic“ pentru a desemna ac]iuni politice vio-lente, induc`nd ideea c\ `ntre ideologie [ifanatism nu ar fi nicio diferen]\. La creareaunor astfel de confuzii din care rezult\ oriceau recurs mai to]i militan]ii, indiferent deideologie.

3. Din problema precedent\, decurge oalta: propunerea conservatorismului ca unic\atitudine dezirabil\. Este evident\ logica ter-]ului exclus `n care au g`ndit radicalii din ori-care ideologie. Iat\ un text pe care [i-l asum\Kirk: „«Mi[carea» conservatoare pare s\ fitrezit la via]\ o nou\ genera]ie rigid\ de ideo-logi. M\ `ngrijoreaz\ s\ `i g\sesc `n num\rat`t de mare [i `n at`t de multe institu]ii. Bine-`n]eles, mul]i s`nt libertarieni, nu conserva-tori. Indiferent cum `[i spun, ei nu s`nt de bunaugur nici pentru ]ara asta, nici pentru civili-za]ia noastr\. Viziunea lor asupra vie]ii esteuna brutal\ [i cinic\“.

Cu astfel de declara]ii, Kirk se plaseaz\ `n„lumea antagonismelor“ pe care tocmai o `n-fiereaz\. Dac\ „conservatorii obi[nuiesc s\ iacina cu opozi]ia“, atitudinea lui Kirk ne do-vede[te c\ el nu a fost [i nici nu va fi invitatvreodat\ la o astfel de `nt`lnire.

4. O tem\ discutabil\ este asimilarea ideo-logiei cu utopia. ~ntr-adev\r, ideologia are odoz\ de utopie, dar ea nu este `n `ntregul s\uutopie. Depinde cu ce `n]elesuri operezi. Deexemplu, Herbert Marcuse6 critica la socie-tatea american\ tocmai faptul c\ empirismultotal ce ar caracteriza-o `nseamn\ reducereafiin]ei umane la unidimensionalitate, rat`n-du-se componenta utopic\ ce aduce progre-sul. Departe de a fi un r\u al societ\]ii, utopiaeste manifestare a libert\]ii [i [ans\ a mani-fest\rii plenare a fiin]ei umane. Ideologiaeste, `n opinia neomarxistului de la Frankfurt,tocmai eliminarea contrariilor, proiec]ia ce `iatenueaz\ omului posibilitatea de a dori [i

altceva dec`t ceea ce este `n mod palpabil, dea se proiecta altfel dec`t este acum.

~n fine, conservatorul nu este o persoan\`n al c\rei univers simbolic nu-[i are loc uto-pia. Numai c\, spre deosebire de revolu]io-nar, care o proiecteaz\ `ntr-un viitor luminos,el o proiecteaz\ `ntr-un trecut imemorial.

Termenii `n care Kirk descrie ideologia sepotrivesc doar mi[c\rilor politice extremiste.Doar despre acelea se poate spune c\ func-]ioneaz\ pe principiul „camaraderie saumoarte“, c\ resping orice negociere [i com-promis, c\ s`nt „lipsite de compasiune“, c\`mbr\]i[eaz\ „iluzia unui Adev\r PoliticAbsolut“, c\ „`[i devoreaz\ copiii“ [.a.m.d..Dar nu se pot pune aceste p\cate `n seamaideologiei ca atare, nici chiar dac\ am con-sidera-o `n sensurile ei din secolul al XIX-lea.De asemenea, nu-i putem acuza de toateacestea pe adep]ii ideologiilor democraticedoar pe motiv c\ fanaticii din ]\rile aflate `nproces de secularizarea probeaz\ acum ceeace au probat europenii p`n\ nu demult.

Consider c\ occidentalii au dep\[it perioa-da exclusivismelor manifestate la nivel ma-cro [i c\ ceea ce se nume[te „epoca post-ideologic\“ este, de fapt o epoc\ a maturi-z\rii ideologice, a manifest\rilor ideologiceneletale. Aceast\ perioad\ nu va fi lipsit\ deconflicte, dar ele vor fi accidente condam-nate de c\tre majoritate [i sanc]ionate de c\-

tre autorit\]ile publice [i nu moduri de a fi.Cei ce ucid `n numele unei idei nu vor mai fisocoti]i eroi, ci ni[te criminali. ~ncepem s\ nelecuim de c\utarea adev\rului `n politic\ [i s\`nv\]\m c\ ceea ce trebuie s\ a[tept\m de laceilal]i este solidaritatea. Cred c\ ne afl\m la`nceputul unei epoci `n care cap\t\ greutatespusa lui Schumpeter7: „a recunoa[te validi-tatea relativ\ a propriilor convingeri [i, cutoate acestea, a le sus]ine cu fermitate – iat\ce `l deosebe[te pe un om civilizat de unbarbar“.

Confuzia pe care o genereaz\ Rusell Kirkatunci c`nd pretinde a analiza ideologia poateavea ca rezultat `nrolarea celor ce iau de buntot ce spune el `ntr-un r\zboi cu un fenomence nu se reduce doar la ac]iuni `n logica ter-]ului exclus. Dac\ unui t`n\r, aflat `ntr-ofireasc\ perioad\ de c\ut\ri, i se va spune c\ideologia este inamicul public num\rul unu,el va c\uta mai departe surse de sens [i vaafla c\ singurele valabile s`nt tradi]ia, religia,obiceiurile, conven]iile [i vechile institu]ii.Dac\ la toate acestea mai ad\ug\m [i convin-gerea c\ „natura uman\ [i institu]iile omuluinu s`nt perfectibile“, deschidem c\i spre pa-seism, fatalism [i spre activarea unor sursede mobilizare ce au produs catastrofe socialep`n\ nu demult.

Societatea rom=neasc\ nu este str\in\ deastfel de proiec]ii. ~ntr-o societate `n care

orele de religie s`nt obligatorii, simbolurilereligioase au invadat spa]iul laic al [coliloriar fundamentali[tii ortodoc[i scot la plimba-re demonii anilor ’30, riscurile s`nt mari. Oimportant\ parte a popula]iei ar putea credela un moment dat c\ dezideologizarea (nouaform\ de emancipare promis\) `nseamn\ in-stituirea unei teocra]ii. Ar fi o mare eroare.Se [tie c\ una dintre cauzele apari]iei ideolo-giei a fost retragerea religiei din spa]iul pu-blic, fiindc\ nevoia de credin]\ a r\mas.Ideologia poate fi socotit\ mo[tenitoarea reli-giei sau o religie civic\ cu mai multe „confe-siuni“ (liberalism, conservatorism, na]iona-lism, cre[tin-democra]ie, social-democra]ie[. a. m. d.). ~n variantele sale democratice, eaa men]inut pacea `n Occident, asigur`nd indi-vizilor libert\]i cum nicio epoc\ precedent\nu a reu[it s\ o fac\. Ce s-ar `nt`mpla dac\ideologia ar fi izgonit\ din spa]iul publicdoar pe motivul c\ unele orient\ri au fostextremiste sau pentru c\ unii cred c\ ea sereduce doar la aceste mi[c\ri? ~mi este impo-sibil s\-mi imaginez o democra]ie f\r\ ideo-logie. ~ntoarcerea la societ\]i religioase nueste o solu]ie. R\zboaiele religioase nu aufost mai pu]in criminale dec`t cele ideolo-gice; ele au fost doar mai mici, pentru c\ pevremea lor nu existau masele. Ce s-ar `nt`m-pla ast\zi dac\ na]iunile ar deveni teocrate,doar din dorin]a de a izgoni ideologia? Kirkspune c\ „adev\rata religie este o disciplin\ asufletului, nu a statului“, dar nu [tiu `n cem\sur\ l-ar mai putea crede cei ce `[i asum\misiunea izgonirii diavolului ideologiei dinspa]iul public. S\ ne fereasc\ Dumnezeu deun nou r\zboi `n numele Lui.

1 Karl Marx & Friedrich Engels, Ideologia german\,Editura de stat pentru literatur\ politic\, Bucure[ti, 1956,p. 22.

2 Rusell Kirk, „Erorile ideologiei“, trad. de CosminVictor Popa, în Idei în dialog, nr. 2 (53)/februarie 2009.

3 Cf. David McLellan, Ideologia, Editura Du Style,Bucure[ti, 1998, pp. 28-29.

4 Terry Eagleton, Ideology. An Introduction, Verso,London-New York, 1991, apud George Bondor, „Inter-pretarea ideologic\ drept tipologie. Cazul Noica“ în {tefanAfloroaei, Interpretare & ideologie, Editura Funda]ieiAxis, Ia[i, 2002, pp. 116-118.

5 Edmund Burke, Reflec]ii asupra Revolu]iei dinFran]a, Editura Nemira, Bucure[ti, 2000, p. 129.

6 Herbert Marcuse, „Omul unidimensional“, în Scrierifilosofice, Editura Politic\, Bucure[ti, 1977.

7 Richard Rorty, Contingen]\, ironie [i solidaritate,Editura All, Bucure[ti, 1998, p. 96.

GABRIELA

GAVRIL

Multe volume publicate dup\ 1989 au in-sistat asupra dedubl\rii `ntre planul public [icel privat, suger`nd c\ identitatea comunist\ afost una impus\ din exterior, de un sistemkafkian din care, retrospectiv, individul seautoexclude. „Rezisten]a prin cultur\“, micilevictorii `n fa]a cenzorilor, capacitatea de amanipula codurile aluzive, de a cripta mesa-jele, libertatea `n cercuri restr`nse, prezentateidealizat mai t`rziu, ar trebui s\ dovedeasc\faptul c\ „haina“ comunist\ a r\mas f\r\ ade-ren]\ la structura de profunzime a individului,a avut un rol conjunctural `n creionarea profi-lului s\u, astfel `nc`t, odat\ „rec`[tigat\ liber-tatea“, poate fi abandonat\ aproape instanta-neu, printr-o m\rturisire public\ a anticomu-nismului.

Receptarea unor astfel de scrieri cu tent\memorialistic\ este un fenomen ce ar meritaun studiu am\nun]it. Semnal\m acum doarfaptul c\ statutul lor „impur“ le aduce `n pri-mul r`nd `n aten]ia criticilor [i exege]ilor care,`n tradi]ia locului, se entuziasmeaz\ `n fa]asincerit\]ii lor, le apreciaz\ `n special `n func-]ie de efectele de stil, de erudi]ie [i rafinamentetc., f\r\ a le cerceta dec`t rareori [i din per-spectiva surselor g`ndirii sau a op]iunilorideologice. ~n termenii lui Kierkegaard, seproduce o absolutizare a stadiului estetic.Produc]ii ce au preten]ia de a restabili „istoriaadev\rat\“ sau de a se spune lucruri esen]ialedespre mecanismele social-politice, despretradi]ia intelectual\, de a contribui la `ns\n\-to[irea moral\ a poporului s`nt validate dinpunct de vedere literar de c\tre cronicari im-presioni[ti. Astfel, hibridiz\rile conceptuale,fascina]ia pentru modele discutabile r\m`nnesanc]ioante, iar procesul de mitizare a tre-cutului (analizat pertinent de Lucian Boia)continu\.

Cum avea s\ constate [i Adrian Marino,„mitul situa]iei ireversibile“ a st\p`nit aproapetoate min]ile `n anii ’80, a[a `nc`t majoritateareprezentan]ilor intelighen]iei rom=ne[ti s-alimitat la c\utarea unor tactici individuale desalvare, cultiv`nd o situa]ie ambigu\, poate cu

speran]a prezerv\rii unui set minimal devalori `ntr-un cadru restr`ns, dar f\r\ a con-testa direct ordinea existent\. Cu foarte pu]ineexcep]ii, intelectualii nu au fost „cet\]eni`mpotriva statului“ comunist – cum scria V.Havel –, ci `mpreun\ cu el, eventual undeva lamargine, de nu chiar `n prim-plan. Unii auales demnitatea „exilului interior“, al]ii aufost preocupa]i `n primul r`nd s\-[i salvezepozi]iile, s\ negocieze cu cenzura publicareaoperelor lor.

De ce s-a `nt`mplat astfel? Explica]iile aufost c\utate `n amintirea represiunilor violentedin anii staliniz\rii, `n eficacitatea m\surilorSecurit\]ii, mai t`rziu `n „for]a fantasmatic\“ aaparatului represiv. M. {ora se referea, culuciditate amar\, chiar la un „dat structural“ alintelighen]iei rom=ne[ti, care, `nc\ de la finelePrimului R\zboi Mondial, s-a autodefinit prinstrategii de izolare [i de delimitare de mase.Cert este `ns\ c\ formele de rezisten]\ spe-cifice elitei rom=ne[ti, invocate frecvent dup\1989, nu au fost de natur\ s\ conduc\ la osolidarizare social\ de felul celei `nregistrate`n Polonia `n timpul ac]iunilor „Solidarit\]ii“.De aceea, poate, pentru a da doar un exemplu,grevele minerilor din Valea Jiului din 1977 nuau evoluat spre un „Gdansk rom=nesc“.

***

Despre „tr\d\rile“ unor clasici s-a vorbit [iscris destul de mult, pe diferite tonuri, demulte ori ignor`ndu-se contextul istoric [i po-litic. Ne `ntreb\m `ns\ `n ce m\sur\ neac-ceptarea de c\tre contemporani a uneia dintredimensiunile identit\]ii lor – `n cazul de fa]\ acelei comuniste – marcheaz\ `n continuareatitudinile publice, op]iunile politice, articu-larea tipurilor de discurs [i a proiectelor cul-tural-ideologice din Rom=nia. Ce forme vamai `mbr\ca autoiluzionarea colectiv\ rom=-neasc\, ce idoli se vor mai construi? C`t vamai dura procesul de mitizare a trecutului,mai `ndep\rtat sau recent? C`t timp ne vommai refugia `n fic]iuni justificatoare?

1 Teresa Walas, Zrozumiec swój czas. Kultura polskapo komunizmie – Rekonesans, Wydawnictwo Literackie,Krakow, 2003

2 Ar fi multe de spus despre cum au func]ionatCNCSAS-ul [i IPN-ul, despre criteriile utilizate, despreinstrumentarea politic\ a dosarelor, în fond desprecompromiterea ideii de lustra]ie în cele dou\ ]\ri...

3 În acela[i timp, literatura propriu-zis\ de sertar a fostfoarte slab reprezentat\, unul dintre pu]inii autorisemnificativi fiind I.D. Sârbu.

Identit\]i problematice (II)EDITORIAL

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

EseuTIMPUL14

aprilie 2009

ION ZUBA[CU

Artistul plastic Ion Barbu a luat-o din nou`naintea tuturor [i a scos la Editura Brumar unartefact multimedia, numit incitant Imn h\ituitde b\rba]i, greu `ncadrabil. Oameni de seam\din fascinanta [i eterna Rom=nie a Epocii deTranzi]ie s-au trudit s\-i g\seasc\ un epitetidentificabil, sau m\car o etichet\ clasabil\,acestui z\c\m`nt inclasabil de plasticitate frea-tic\ din ora[ul Petrila. Maestrul „[tiin]ei ex-cep]iilor“, pre numele s\u Luca Pi]u, l-a numitpe Ion Barbu „Omul Nostru din Petrilater“,„Me[ter Manole al scalpelului [arjant, sati-rizant, parodiant, pasti[ial, burlescizant“, iarpl\smuirilor ionbarbuane (de la plasm\, desi-gur!) le-a zis – `n ideolectul s\u inconfundabil– „g`ndirostifacerile Alterit\]ii Sale Petrilate-rale“, `ntr-un studiu doctoral extins, dedicatacestui creator parc\ anume n\scut iar nu f\cuts\ nu-l lase singur de tot `n epoc\ pe n\stru[-nicul la vorb\ [i la port maestru din Cajvana.Las’ c\ nici Liviu Antonesei nu s-a del\sat maiprejos `ntr-o postfa]\ la albumul Frumosul dinPetrila adormit\, dedicat lui I.D. S`rbu, c`nd avorbit de „fabulosul polihistor al graficii“,„fantastica sa singularitate `n spa]iul nostrucultural“ [i chiar de „talentul umoristic careatinge genialitatea“, transform`nd tot ceea ceiese din laboratoarele Cartoon Industries IonBarbu `n produse artistice cu marc\ incon-fundabil\

Dar ceea ce-i une[te pe to]i cei ce au avutg`ndul nes\buit de-a se apuca s\ scrie despreidescriptibilul Ion Barbu e faptul evident c\simt nevoia, fiecare `n parte, de[i parc\ s-ar fivorbit `ntre ei, s\ inventeze o nou\ limb\, ceaveche p\r`nd cu vocabularele pr\fuite [i tocitede retoric\ `n fa]a nout\]ii [ocante a acestuiHomo Petrilensis. {i ca s\ nu r\m`n mai prejosde competitorii mei, antecerceta[i ai „PlaneteiPetrila“, `l voi numi neuroplasticianul IonBarbu, pe cel ce practic\ un fel de ingineriegenetic\, o terapie care someaz\ lenea confort-abil\ a obezit\]ii noastre mentale, p`n\-n a [ap-tea vi]\ [i s\m`n]\, s\ se predea necondi]ionattirului s\u de ingeniozitate, care trage din toatepozi]iile, zi [i noapte.

Ingeniul artefactor

Ar fi o prostie s\ m\ apuc s\ descriu albu-mul complex Imn h\ituit de b\rba]i, subintitu-lat cu modestie: o antologie de distihuri rom=-ne[ti, din simplul motiv c\ nu se poate [i nicinu trebuie descris, ci v\zut [i pip\it, fiindvorba de o colec]ie de nuduri, surprinse `n celemai expresive pozi]ii [i decupaje, av`nd supra-fa]a pielii inscrip]ionat\ cu versuri emblema-tice ale unor poe]i rom=ni din toate timpurile,dar [i desenat\ de artist, ca o p`nz\ vie, inclu-siv `n ascunzi[urile umbroase ale trupului t`-n\r, frem\t`nd de a[teptarea cuvintelor, ideilor[i culorilor. Supuse presiunii ideoplastice a ar-tistului, formele feminit\]ii nude fac dragostecu spiritul s\u, intr`nd ca elemente imaginare`ntr-o compozi]ie `n care carnalitatea se ab-stractizeaz\, pe m\sur\ ce imaginarul `ncepes\ fiin]eze ca un organ nou al pl\smuirilorfascinante de carne idealizat\.

~ntr-un fel de Cuv`nt `nainte, artistul carni-vor (cu imagina]ia) rescrie Geneza biblic\ dinpunctul de vedere al Facerii acestui album:dup\ antologia sa anterioar\ de versuri textile,scrise pe tricouri, poetul Florin Iaru a sugeratla lansare c\ ar fi firesc s\ urmeze una simi-lar\, dar imprimat\ sub tricouri. {i demiurguldin Petrila a zis: „Fac\-se voia ta, Iarule!“. Auurmat zilele a doua [i a treia ale Crea]iei, dup\scrierea unor versuri murale, real&virtual, pezidurile cet\]ii biblice Petrila, `n albumeleAntologia poeziei rom=ne[ti la zid [i Coloniar`sa-pl`nsa, c`nd Creatorul s-a `nt`lnit cuAngela Bra[oveanu, directoarea revisteiPUNKT, [i au hot\r`t `mpreun\ c\ „depozitulen gros de carne vie“ din Republica Moldova,„cea de-a dreapta Domnului Prut“, ar putea fi`nnobilat cu transmiterea unui alt fel de mesaj,toate fetele pe post de papyrus egiptean [i ce-ramic\ babilonian\ `ns\m`n]at\ cu semnecuneiforme venind de la Chi[in\u. Etapele ur-m\toare, cu fericitele lor `nt`mpl\ri sporitoare,au curs de la sine, p`n\-n a [aptea zi a Crea]iei,c`nd demiurgul din Petrila a v\zut c\ trupurilescrise lumineaz\ cu str\lucire proprie, ca as-trele cerului, [i a rostit mul]umit: „AVE EVA!Cititorii te salut\!“.

La realizarea acestei veritabile performan]eartistice, neostenitul Ion Barbu a colaborat cuarti[tii fotografi Roman Rybaleov, Eugen

R\du] [i Ion Andrei Barbu jr., cu o echip\remarcabil\ de traduc\tori, Radu I. Petrescu,Raluca Petrescu, Dana Ionescu [i {erbanFoar]\, cu poten]ialul financiar al Oriflame [iZiua [i mai ales cu deschiderea spre nou aEditurii Brumar, una dintre pu]inele de la noicare investesc `n experimente cu miz\ mare. {ic`nd to]i au v\zut c\ ideea a fost bun\, `ntrea-ga pl\smuire i-a fost dedicat\ de ingeniul arte-factor poetului Aurel Dumitra[cu, ale c\ruiversuri au desp\r]it apele de uscat `n imagi-na]ia creatoare de universuri noi, la interfer-en]a dintre cosmic [i anatomic, real [i imagi-nar, senzualitate [i sfin]enie: „F\r\ numele t\u,aceast\ carte f\r\ cuvinte ar fi“.

Istoria poeziei rom=ne[ti `n carne vie

Cele mai multe trupuri goale ale fetelorfrumoase [i inteligente de la Chi[in\u, actri]e,c`nt\re]e, studente, pictori]e [.a., au fost `ns\-m`n]ate cu versurile de dincolo de moarte alepoetului Aurel Dumitra[cu, `n\l]at din preafraged\ tinere]e la ceruri, `n preajma c\roraneuroplasticianul Ion Barbu a selectat alte 70de distihuri memorabile din crea]ia a cincizecide poe]i rom=ni, de la Alecu V\c\rescu,Eminescu sau Co[buc, la creatori din valurile‘70, ‘80, ’90 [i chiar 2000. Astfel, o bun\ partedin istoria poeziei rom=ne s-a mutat pe trupu-rile vii ale basarabencelor, `ntre s`nii [i pecoapsele lor, ca ni[te inscrip]ii pe pietrele dehotar ale neamului lor de viitoare n\sc\toarede latinitate, tras`nd [i `n acest chip artistic ofrontier\ fabuloas\ care ne va desp\r]i simbo-lic, pentru totdeauna, de stepele Asiei pravo-slavnice. Dar iat\ [i scriitorii rom=ni, maivechi [i mai noi, din crea]ia c\rora fecundulmagician Ion Barbu a scos versuri reprezenta-tive, de cele mai multe ori cu totul surprinz\-toare, pentru a le `ns\m`n]a `n carne vie, `nordinea `n care cuvintele lor s-au mutat dinc\r]ile de h`rtie moart\ `n c\r]ile cu s`nge [isim]ire: Aurel Dumitra[cu, Florin Iaru, MagdaC`rneci, Adrian Alui Gheorghe, GheorgheAzap, Marina Dumitrescu Baconsky, GeorgeBacovia, Ion Barbu, Lucian Blaga, EmilBrumaru, Romulus Bucur, George C\linescu,Mircea C\rt\rescu, Ion Chichere, Dan MirceaCipariu, George Co[buc, Traian T. Co[ovei,{tefan Aug. Doina[, Mihai Eminescu, {erbanFoar]\, Radu Gyr, Dan Lauren]iu, Al.Macedonski, Mariana Marin, Virgil Mazilescu,Gabriela Melinescu, Ioan Moldovan, DinuOl\ra[u, Marta Petreu, Cristian Popescu, PetruRomo[an, Constantin Stamati, Radu Stanca,Nichita St\nescu, Petre Stoica, Ion Stratan,Robert {erban, Marcel Tolcea, ConstantinTonegaru, Mihai Ursachi, Lucian Vasilescu,Ilarie Voronca, Virgil Ierunca, IolandaMalamen, Liviu Antonesei, Alecu V\c\rescu.

~n literatura rom=n\ actual\ se `nt`mpl\ unfenomen cu totul inedit: `ntr-un r\stimp scurt,de c`]iva ani, au ap\rut mari sinteze de istorio-grafie literar\, moumentala Istorie critic\ aliteraturii rom=ne, a lui Nicolae Manolescu,fiind precedat\ de masive volume similare(unele `n faz\ de proiecte `nc\ `n lucru). Dac\poetul Adrian Alui Gheorghe propunea `n fa]aacestei hemoragii de istorii literare, majori-tatea critice, [i una autocritic\ (un alt poet s-arepezit imediat s\-i traduc\ ideea `n practic\!),antologia realizat\ de neuroplasticianul IonBarbu ar putea fi prima panoram\ a poezieirom=ne[ti realizat\ `n carne vie, la propriu, nula figurat.

‘mnezeule, unde a ajunspoezia!!!

Ar mai fi de precizat c\ distihurile selectatedin ampla crea]ie a fiec\rui poet antologat,

traduse `n englez\ [i francez\, s`nt surprinz\-toare prin ele `nsele, nu doar prin compozi]iiledesenate pe piele pe care le-au inspirat. Iat\, caexemplu edificator, ce versuri a g\sit ochiulproasp\t al lui Ion Barbu, de caricaturist cara-gialian, `n arhicunoscuta poezie bacovian\:„Hai la vatr\, la pove[ti/ Pl`ng hormonii la fe-re[ti“. Aceste versuri s`nt scrise pe un baner,prins `n jurul mijlocului unui trup gol, ca unbr`u, sub care e desenat\ `n p\rul pubian o c\-su]\ idilic\, `n timp ce un bra] al nudului at`rn\un masiv c\lc\tor de haine, cu c\rbuni, fontaruginit\ [i muchiile dure ale obiectului con-trast`nd evident cu fragilitatea spiritualizat\ aansamblului compozi]ional. De altfel, toateplan[ele anatomice prelucrate livresc s`ntg`ndite ca lucr\ri plastice complexe, de sinest\t\toare, o `ntreag\ scenografie, cu rechiziteexterioare trupului [i cuvintelor, contribuind laregia insolit\rii spectacolului vizual. ~n acestsens, versurile lui Ioan Moldovan, „’mnezeule,unde a ajuns poezia!!!“, scrise `ntre s`nii unuitrup adolescentin, par s\ exprime unul dinmesajele explicite ale artistului.

Trupuri frumoase cu sufletul la vedere

Dincolo de pitorescul spectacol al albumu-lui Imn h\tuit de b\rba]i, ideea subsidiar\ a`ntregului demers artistic al lui Ion Barbu pre-dispune la c`teva idei majore:

– `ntr-un context global `n care lumea caansamblu civilizator se pare c\ `[i schimb\paradigma istoric\, mut`ndu-[i bibliotecile de`nv\]\tur\ [i `n]elepciune de pe suportul deh`rtie pe cel electronic al vitalei jungle virtua-le, plasticianul Ion Barbu `ntoarce semnul spi-ritual la trupul s\u originar, privit el `nsu[i caarhetip semiotic;

– nudurile scrise [i `n-semnate/inseminatecu mesaje plastice, din acest album fenome-nal, trimit `n mod vizibil la trupurile statuie-telor arhaice, reprezent`nd mumele mari aleepocii matriarhale, din toat\ preistoria, inclu-siv cea autohton\ a civiliza]iilor Gumelni]a,Hamangia, V\dastra sau Tartaria etc., tatuajele„artistice“ aplicate pe pielea n\sc\toarelorfiind mesaje de provocare a fertilit\]ii, dintr-osintax\ originar\, `n care litera trupului viuconvie]uia cu sensul nev\zut al puterii spiri-tuale, conlucr`nd ca virtualitatea semin]ei cuorganicitatea humei;

– valorosul prozator [i str\lucit teoreticianGheorghe Cr\ciun a dezvoltat din obsesiva re-la]ie trup-liter\ o ampl\ profesiune de credin]\,care i-a `ntre]esut `ntreaga crea]ie literar\, `n-trerupt\ prematur ca [i cea a poetului AurelDumitra[cu; o corelare a demersului actual alplasticianului Ion Barbu cu soliditatea con-struc]iei intelectuale a lui Gheorghe Cr\ciunr\m`ne un deziderat extrem de promi]\tor;

– `n timp ce semnele civiliza]iei actuale sevor abstractiza progresiv, pe m\sur\ ce ne vomad`nci `n universul virtual `n care tocmai amintrat, arta va exersa un serios recul compen-sator, de `ntoarcere la materialitatea pulsatil\ aviului, reg\sindu-[i rosturile ei originare, `npreajma imediat\ a vie]ii, a[a cum `n comu-nit\]ile arhaice poezia, c`ntecul sau ideogramanu erau rupte de contextul social, fiind doarelemente conlucr\toare ale `ntregului complexceremonial.

Prin ideea cu `ndep\rtate consonan]e preis-torice a postmodernului Ion Barbu, de a pre-scrie, subscrie [i transcrie trupul universal alfemeii tinere `n versuri ale unor poe]i rom=ni,din toate genera]iile literaturii noastre, frumu-se]ea lor spiritual\ se corporalizeaz\, pe m\su-r\ ce frumuse]ea nudurilor frem\t\toare devia]\ dob`nde[te o meritat\ aur\ spiritual\.

Aceste trupuri `nsemnate de Ion Barbu cuarta sa vie [i-au scos sufletul la vedere.

Z\c\m`ntul de plasticitate freatic\ din ora[ul biblic Petrila

PoiemataKONSTANTINOS KAVAFIS

„... Iar `n]elep]ii, cele ce se apropie“„Zeii le [tiu pe cele viitoare, oamenii [tiu ce

se `nt`mpl\, iar `n]elep]ii, cele ce se apropie.“

Philostratos, Via]a luiApollonios din Tyana, VIII, 7Oamenii doar prezentul `l cunosc.Iar viitoru-i cunoscut de zei,unici [i absolu]i de]in\tori ai deplinei lumini.Din viitor, cei `n]elep]i presimtcele ce se apropie. Urechea lor

aude uneori, `n ceasuri de ad`nc\ iscodire,un vuiet tainic. Astfel ei percepcele ce va s\ vie. {i ascult\cucernici, cu luare-aminte. Dar afar\mul]imile din strad\ surde r\m`n.

(traducere, Elena Laz\r)

Sapientes qvae svbevnt

Dei futura, homines praesentia, sapientes

quae subeunt noscunt.

Philostratus TyanaeiApollonii Vita, VIII, 7Homines noscunt praesentia.

Futura noscunt dei,

pleni et soli domini omnium luminum.

E rebus futuris sapientes quae subeunt

sentiunt. Auditus

eorum interdum grauibus studiis cum con-

secrantur

turbatur. Furtiuus fremor

eos adit rerum propinquarum.

Et eum sequuntur sancti. Haec inter plena uia

foris, nihil audiunt cateruae.

(traducere, Liviu Franga)

VERBA LATINA

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

15Cerneluri TIMPUL

aprilie 2009

LIVIU FRANGA

Exist\ c\r]i despre care nu se scrie nicio-dat\. Sau poate doar `nt`mpl\tor. Ori interesat.Chiar [i la marile t`rguri specializate, publicu-lui, `n general avid de nout\]i [i, mai ales, devarietate, organizatorii evit\ s\-i pun\ `n fa]\astfel de volume. Iar dac\ editurile nu se gr\-besc s\ [i le treac\ `n planurile anuale, c\ut`ndcu insisten]\ sponsori, necum s\ le promovezesus]inut, criticii, respectiv cronicarii de cartecu at`t mai pu]in se simt atra[i de ele, mul]u-mindu-se, eventual, s\ le semnaleze cu ofirav\ noti]\ pierdut\ pe ultima pagin\ a „nou-t\]ilor“ editoriale de acum unul-doi ([i a[a maideparte) ani.

Profund\, dar tot pe at`t de r\sp`ndit\ eroa-re! Din mul]imea de astfel de c\r]i, greu ajun-se `n m`inile [i, din multe cauze (nu numai

cele `ntrev\zute mai sus), sustrase priviriloratente ale publicului cititor avizat, a[ vrea s\m\ opresc ast\zi asupra acelei categorii care,pe o cale sau alta, nu `[i propune altceva dec`ts\ deschid\ c`te o fereastr\ `n Timp. Vorbescdespre acele c\r]i colective, prin care fie seomagiaz\ atingerea unei v`rste robuste `n cre-a]ia, de obicei [tiin]ific\, a unui autor, fie semarcheaz\ intrarea aceluia `ntr-o alt\ dimensi-une a aceluia[i Timp.

Primele aduc cititorului, `n chip firesc, cer-titudinea `mplinirii [i, totodat\, bucuria spe-ran]ei `n puterea de crea]ie a celui colectivomagiat (nu doar `n cercul str`mt al speciali[-tilor, ci, prin ei, de c\tre to]i cei interesa]i), numai pu]in `ncrederea – cu sinceritate `ntre]i-nut\ – `ntr-o prelungire utopic nesf`r[it\ a vi-talit\]ii creatoare. De fapt, ceea ce conteaz\ `nreceptarea unor astfel de c\r]i este acea bucu-rie cvasi-epicureic\ a tr\irii [i ipostazierii cli-pei, a suspend\rii oric\ror interoga]ii dubitati-ve. Fereastra `n Timp se deschide `napoi [i`n\untru, nu spre `nainte [i `n afar\.

Iau exemplul cel mai apropiat meserieimele de zi cu zi. ~n 2006, Editura Humanitaspublic\ volumul Antic [i modern. In honoremLuciae Wald, coordonat de Ana-CristinaHalichias [i Tudor Dinu. Cartea ar fi putut

ap\rea `n oricare dintre anii preceden]i sau ur-m\tori. Tot astfel cum despre ea se poate scrieoric`nd, mai devreme sau mai t`rziu. Pentruc\, marc`nd festiv popasul unei v`rste biolo-gice, un astfel de volum nu face altceva dec`ts\ adune, pentru cititorul informat, la umbraoperei detaliat expuse bibliografic a persona-lit\]ii omagiate, contribu]iile atunci cele mainoi, dar mai ales profesional (aici, [tiin]ific)semnificativ emergente domeniului `n cauz\.

Alte dou\ exemple, situate, de aceast\ dat\,pe bucla finit\ a spiralei. S`nt c\r]ile reme-mor\rii, care ne pun `nainte opera deja oprit\a unui autor. Acele volume omagiaz\ [i ele,dar f\r\ speran]\. Fereastra se deschide acumdoar spre cei care vor veni [i vor privi, prin ea,c\tre oper\. ~n 2004, acela[i concern editorialbucure[tean publica, prin grija (coinciden]\,oare?!...) a doamnei profesor Lucia Wald [i aunui grup de colaboratori, dintre care aparemen]ionat doar Theodor Georgescu, volumulIn memoriam I. Fischer, subintitulat Omagiulfo[tilor colegi [i discipoli. Alte contribu]ii [ti-in]ifice, din domeniile ilustrate de personali-tatea celui disp\rut, dar [i din diverse altele,individualizeaz\ remarcabil valoarea unui ast-fel de volum.

Dispari]ia profesorului Fischer, `n toamnalui 2002, a marcat `nceputul unui lung [ir depierderi din acela[i c`mp rom=nesc, din ce `nce mai `mpu]inat, al literelor clasice: de laAdelina Piatkowski, Mihai Nichita, GheorgheCeau[escu, Stella Petecel (2006) la ConstantGeorgescu (2007) [i, apoi, Dan Slu[anschi [iEugen Cizek (2008). Lor le `nchin\, din nouAna-Cristina Halichias, al\turi de o alt\ cola-boratoare, Maria-Luiza Dumitru Oancea, vo-lumul comemorativ, simbolic [i cuprinz\torintitulat IANVA. Lumea greco-roman\ `nstudii [i articole (Editura Universit\]ii dinBucure[ti, 2009). Ca noutate, evoc\rilor leconsacr\ reputata editoare o sec]iune aparte,reunind contribu]iile celor mai diverse ge-nera]ii.

Care, ca de altfel to]i ceilal]i participan]i,din volumele deja amintite, `[i pun priceperea[tiin]ei `n beneficiul sub`n]elesei cauze comu-ne: aici, `n amintirea, dar [i `ntru sus]inereafilologiei clasice rom=ne[ti. De la o pagin\ laalta a istoriei ei.

A smulge Timpului dreptul la neuitare nucred c\ poate fi, pentru orice cititor, fie [i ne-n\scut, un dar mai de pre]. Viitorul unei [tiin]est\ `n volumele [i volutele memoriei ei.

Volumele [i volutele memorieiRAME

Bucure[ti, 20 noiembrie1973

Stimate [i domnule Andriescu,

R`ndurile ce mi le-ai trimis obligau la un r\spuns maiprompt. Nu l-ai avut din partea mea. Am ezitat mult p`n\ apune m`na pe be]iga[ul de f\cut litere. Fire[te, pentru parteacuvintelor de pricinuit pl\cere din scrisoarea dumitale ar fifost u[or s\ m\ achit, mul]umindu-]i cu altele alese bine [it\v\lite prin miere. Mai stingheritoare, povestea cu... dic]io-narul. Nu numai c\ nu pun la `ndoial\ trimiterea invita]iei dea participa la evolu]ia lui, dar v\ [i asigur c\ am primit aceainvita]ie c\reia nu i-am dat curs. De ce? Fiindc\ ea se repet\`n termenii sublinia]i ai unei reale c\lduri suflete[ti, iat\, v\pot spune de ce. A[ vrea s\ fiu concis [i s\ m\ lipsesc, dac\ eposibil, c`t mai pu]in de ne`n]elegerea dumneavoastr\.

Nu se mai poate spune aproape nimic adev\rat [i aproapenimic `ntr-o form\ personal\, care s\ implice puncte devedere proprii, ra]ionamente critice, aprecieri asupra valoriicuiva situat `n indiferent care dintre cele trei timpuri: pre-zent, viitor sau trecut. Afar\ de paginile care nu cuprindnimic dec`t cumin]enie, cea]\, vid sau bomboane metaforice,altceva e dificil sau imposibil s\ mai poat\ apare `n vreo fil\de revist\ sau `n c\r]i. Actuala noastr\ literatur\ mi se pare `napreciabil\ propor]ie eliptic\ de testicole [i de idei, b`]`indimpotent\ l`ng\ obsesia drepturilor de autor, c\ciulindu-se `ntoate p\r]ile ca o giruet\, nedemn\ de nici un respect [i nevi-zitat\ de nici o con[tiin]\, de nici un ideal, de nici o r\spun-dere. Cum nu m\ simt solidar cu cei ce o reprezint\, vei fiobservat c\ e mult\ vreme de c`nd nu mai public prin revistenici versuri, nici versuri traduse, nici eseuri. Ultimele tenta-tive s-au soldat, [i ele, cu amput\ri de text, ceea ce a `ntre-rupt din parte-mi orice comunicabilitate cu „colegii“ m`nui-tori de sat`re. De aceea [i c\r]ile publicate de mine `n ultimiiani nu con]in dec`t rar lucruri inedite, ci numai relu\ri. {i `nc\`ntr-o carte e altceva, c\ci d`ndu-]i-se afar\ o cantitate depagini, poate c\ mai r\m`ne o alt\ cantitate. Cititorul habarn-are; tu s`ngeri; c\r]ile ies berce, pestri]e, infirme; criticab`z`ie ceva acolo, dac\ are vreme s\ b`z`ie, [i malaxoarelestrivirii duduie `nainte. Bun\oar\ „Duelul cu crini“, v\ vor-besc de volumul acela de eseuri, trebuia s\ cuprind\ 4 vo-lume de c`te 200 pagini fiecare [i toate s\ apar\ odat\, indi-

vidualizate pe c`te un gen de preocup\ri. S-a scos `ns\ dinfiecare volum a[a de mult, `nc`t cartea (netrebuitor de groas\)a trebuit s\ se resemneze la 4 cicluri de articole sub c\ciulaunui titlu care nu le `nc\pea bine pe toate [i care e cu totulaltceva dec`t visasem [i g`ndisem.

~nchei. Nu cunosc motivele refuzului sau t\cerii altora, laini]iativa „Dic]ionarului“ proiectat. Ale mele, `ns\ le-a]i v\-zut. – Sub fascism, am fost cenzurat cu asiduitate, Panopti-cum a fost interzis, m-a urm\rit Gestapo-ul [.a.m.d. dup\1944, pentru libertatea scrisului, am fost condamnat la moar-te [i am executat 11 ani de munc\ silnic\! Felicit\ri acesteilumini... ~n[iratele explica]ii cred c\ v\ s`nt suficiente.

Cu prietenie,Ion Caraion

Constan]a unei viziuni poetice

~mi face mare pl\cere s\ m\ opresc, ori de c`te ori amprilejul, `n locuri [terse, p\r\site, peste care fluier\ v`ntulde toamn\ sau de prim\var\ capricioas\. Pot fi g\site ast-fel de locuri cu u[urin]\, fie c\ e[ti la Bucure[ti, laSuceava, la Ia[i sau `n alt\ parte, `ntr-o ]ar\ binecuv`ntat\cu multe ciori, praf [i mizerie puturoas\. Uitasem sune-tul de clopot, fie c\ eram `n centrul ora[ului sau la mar-ginea lui. Vibra]ii vindec\toare veneau de peste tot cugrij\ s\ m\ `ncing\.

~ncerc s\ m\ vindec citindu-l pe Ion Caraion, un marepoet, din p\cate aproape uitat ast\zi. Dac\ ar mai tr\i, i-a[r\spunde cu aceste cuvinte amare, pe care le scriu at`t det`rziu [i de ineficient... Epistola, extrem de acuzatoare,din 1973, are destul de mult „adev\r“ de r\sp`ndit [iast\zi. Are [i putere de convingere? ~n final, sub ad\pos-tul unor firave puncte de suspensie, se las\ parc\ un locde reluare, nu de salvare. Nu se vorbe[te oare [i ast\zi de„lumini“ care vin de la R\s\rit (...?), sloganul dezastru-lui politic din Est? (Vezi evenimentele recente dinBasarabia).

Textul acesta este un extraordinar autoportret `ntr-osus]inut\ culoare neagr\, care r\spunde cu vigoare adver-sarilor detesta]i. Alegoria este bine construit\ [i metafo-rele corosive.

{i totu[i, neb\nuite s`nt c\ile... firii omene[ti. ~ntreanii 1973-1981 (c`nd prime[te azil politic la Lausanne) apublicat nou\ volume de versuri [i patru volume deeseuri, critic\ literar\, jurnal!

Al. Andriescu

Ion Caraion

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

Est-VestTIMPUL16

aprilie 2009

CHRIS TANASESCU

Cum spuneam `ntr-un episod anterior, no-rocul de a vorbi [i a scrie `ntr-un dialect roma-nic ne-a calificat printre primele ]\ri selectate ̀ nantologia New European Poets, dup\ surorilenoastre de gint\ latin\ din occident. Noroc vala-bil inclusiv pentru Republica Moldova. Imediatdup\ noi, acum urm\rind arealul geografic,vine Grecia. Aici selec]ia este deschis\ cuYiorgos Chouliaras (n. 1951), prezent `n tra-ducerea lui David Mason.

O s\ z\bovesc pu]in asupra lui Mason, careeste un reprezentant de seam\ al poeziei expan-sive de peste ocean. Poezia expansiv\ a ap\rut`n anii ’80, dar reprezentan]ii ei se reclam\, `nepoca modern\, de la Eugen Oneghin al luiPu[kin [i, ca premis\ universal\, de la Homer [iVergiliu. Pe scurt, o asemenea poezie acomod-eaz\ `n versurile sale c`t mai mult – ca ]int\,chiar totul unei culturi – din via]a contempo-ran\, istoria, evolu]iile sociale [i economice,tribula]iile politice etc., deta[`ndu-se deci dem\rginita ([i, cred practican]ii acestei literaturi,de multe ori sterila) auto-centrare a poezieilirice moderne, cantonat\ `ntr-un experimental-ism narcisist poate uneori seduc\tor, dar adesealipsit de relevan]\ pentru o audien]\ comuni-tar\. Expansivismul spune, la nivelul genurilor,c\ poezia `nseamn\ mult mai mult dec`t lirism,c\ ea `n mod ini]ial era martorul [i chiar c\l\uzacea mai cuprinz\toare a istoriei („reale“ sau mi-tice) [i a vie]ii multinivelate a unei comunit\]ilingvistice, [i deci trebuie s\-[i recupereze, caatare, modurile ei epice, epigramatice, satirice,printr-o expansivitate care s-o scoat\ din contu-rul ei liric modern. Zic modern, pentru c\ `nmod tradi]ional, poezia liric\ – `n Grecia antic\,de cel mai uzat [i, totodat\, mai „pururea re`n-tineritor“ exemplu – avea o nedezmin]it\ func-]ie [i manifest\ri publice. Sappho `[i incantaversurile melice, cu nesf`r[it intimele declara]iide inim\ sf`[iat\ `n amor [i cu invoca]ii (parci-monioase `n cuvinte dar tectonice `n efect liric)neostoite c\tre Afrodita [i, uneori, Hermes, prinpie]e, electriz`nd oamenii, r\ma[i cu gurac\scat\ ca la o Janis Joplin a acelor vremuri,acompaniindu-se cu kythare a[a cum GraceSlick, ]icnind [i unduind vocal pe l`ng\ ghita-rele de la Jefferson Airplane, sau Patti Smith,zburleau [i ele p\rul lung al maselor de specta-tori de rock pe cele dou\ coaste ale Americiirecente. Pentru o poet\ ca Sappho, ca [i pentruorice solist de rock adev\rat de mai t`rziu, demulte ori autor al propriilor texte de c`ntec,emo]ia cea mai intim\ [i `mp\rt\[irea cu urlet atr\irii c\tre „toat\“ lumea din jur reprezint\ ele-mente complementare, simbolice [i efectivisteale acelea[i monede de circula]ie comunitar\ –poezia. De altfel Urletul lui Ginsberg de la ju-m\tatea anilor ’50, continuat `n diferite formep`n\ la moartea poetului, `n 1997, este tocmaiaceast\ dureroas\ `ncercare de `ntoarcere spreun eden `n care, cum spunea chiar liderul beat-nik, ceea ce facem `n cel mai strict privat s\avem curajul s\ „comitem“, la fel, [i `n public.

Ceea ce, `ns\, se petrece astfel prin mesajpolitic-apocaliptic [i ton secular [i profetic `nacela[i timp `n zona liric\, e.g. Beat, devineposibil la expansivi ca Mason prin recuperareaepopeii ca gen poetic, sau `n varianta modern\,impunerea `n poezie a romanului `n versuri.Sastisi]i de arbitrarul versului zis liber, ace[tipoe]i vin [i la nivel formal cu o practicare con-secvent\ a versului alb – a[adar metric nerimat,de cele mai multe ori versul cel mai „natural“ alenglezei [i nu numai, pentametrul iambic – caree vehicul adecvat, `n limbile moderne, spa]iilorample, epice, [i totodat\, `nc\ din tradi]ia gre-ceasc\ (a[a cum a fost de pild\ descris deAristotel) [i p`n\ azi, ritmul (cel iambic, a[adar)cel mai favorabil integr\rii `n poem acaden]elor [i neregularit\]ilor colocviale. Altexponent important al expansivismului e, cusecven]e narative consecvente, [i tehnic consis-tente, Dana Gioia, iar `n spa]iul romanului `nversuri, ar mai fi `n Australia John Tranter, `nzona anglo-indian\ Vikram Seth, iar `n Europapropriu-zis\, ca s\ venim la oile noastre, GlynMaxwell.

Europa este de fapt un element de baz\ `nultima carte a lui David Mason, din 2006,Ludlow, un roman `n versuri care constituie ofresc\ a vie]ii minerilor din sud-vestul SUA la`nceputul secolului 20, cu marile tulbur\ri careau avut loc la un moment dat [i cu implica]iilelor sociale [i istorice. Personajul „cel mai“ cen-tral este un lider al mi[c\rilor sindicale din aceavreme, Louis Tikas, un emigrant grec venit dinCreta. ~n descrierea backgroundului acestuipersonaj, Mason dovede[te o bun\ cunoa[tere aistoriei europene `n general [i cretane moderne`n particular [i chiar a limbii grece[ti [i a di-verselor aspecte de ethos greco-ortodox.

Chouliaras este din acest punct de vedere unTikas pentru Mason (nu e exclus chiar s\ fi con-stituit o surs\ de inspira]ie `n construc]ia res-pectivului personaj istoric), un poet grec care e`mbibat de tradi]ie [i `n acela[i timp dezabuzat[i chiar con[tient `nstr\inat de aceasta, un greccare a petrecut o important\ perioad\ de timp `nState [i `n Canada `nainte de a reveni `n Grecia`n 2003, suficient timp c`t s\ ajung\ s\ spun\ c\„poe]ii, chiar [i atunci c`nd cuvintele lor devinmonezile de circula]ie ale unei lingua franca,s`nt creaturi provinciale a c\ror cas\ devinelimba exilului“ (citez dintr-un interviu ap\rut `nrevista Kathimerini, num\rul din mai 2005).

Angajamentul politic al unui asemenea poeteste ceea ce Mason vrea s\ sublinieze prin se-lec]ia f\cut\ pentru antologia poe]ilor europeni.Primul text ales vorbe[te de un ora[ ocupat (o fivorba de Cipru, sau de istoria zbuciumat\ aGreciei contemporane?) `n care cei `mpin[i `nbezna istoriei [i `n `mbr\]i[area jilav\ a p\m`n-tului `[i dau seama cum s\punul cu care le s`ntsp\late trupurile vinete, lunec`nd „`n propriabrazd\“ va constitui a[chia pe care va aluneca`ntr-o bun\ zi `ntregul regim opresiv respectiv.Confuzia `ntre vocea poetic\ [i poetul `nsu[i,care `n ultimii ani a lucrat ca oficial al guver-nului grec, ar aminti, de bun\ seam\, de diag-nosticul lui Caragiale legat de personajulCoriolan Dr\g\nescu, privind evolu]ia tipic\ aorient\rilor politice ale rom=nului de la social-ist la conservator, de-a lungul vie]ii (de[i, sigur,b`lciul balcanic are corespondentul sumbru alradicalului flaubertian, Sénécal). Chouliarasnu-i Coriolan caragialesc, `ns\, c\ci radicali-tatea lui – literar\ [i de atitudine cultural\ – nupare amor]it\ de lucrul s\u ca demnitar, de vre-me ce e prezent activ [i ne`mbl`nzit `n continua-re `n reviste literare de „v`rf al falangei“, uneledintre ele – Tram [i Hartis – fiind chiar `nfiin-]ate de el. S`nt aici de fapt, cred, dou\ aspecte.

Primul ar fi legat de modul `n care, istoric,grecii au o identificare sau m\car o suprapunerea radicalit\]ii politice cu establishment-ul, astapentru c\ lungi perioade de vreme elita lor ceamai `nalt\ (eclezial\ – bizantin\ – [i chiar [i so-cial\) a fost nevoit\ s\ tr\iasc\ un regim dequasi-exil la ea acas\, devenind astfel emble-ma, `ndemnul [i, de multe ori, chiar sursa radi-calismului celui mai aprig. Sigur c\ ea, inevita-bil, a reprezentat la fel de bine ([i probabil celmai adesea, de fapt) instan]\ de negociere [icompromis. Aceast\ ambivalen]\ e prezent\ defapt [i `n modul `n care David Mason, `n roma-nul `n versuri mai sus pomenit, descrie rela]iagrecilor exila]i cu patria-provincia mam\ [i cuceilal]i emigran]i care vor chiar s\ se implice `nevolu]iile de acas\.

Al doilea se refer\ la modul `n care poezialui Chouliaras, cumva pe urmele clasicilor mo-derni greci, Kavafis desigur, [i mai `ncoace,genera]ia ’30, asimileaz\ mo[tenirea istoric\ [itradi]ia cultural\, poetic\. Distan]a temporal\are ca rezultat `n asemenea poetici un efect deambiguitate `n tradi]ia `ns\[i – ca [i c`nd tempo-ralitatea ([i eventual secularitatea) ar fi o form\de vin\ lumeasc\, manifest\ `n distan]a alienan-t\ fa]\ de „origini“ [i `ntr-un p\cat originar p`n\acum neb\nuit, pe care vocea poetic\ `l descif-reaz\ ca fiind prezent tocmai `n acele „origini“,surs\ a existen]ei specific culturale dar [i a`nstr\in\rii, totodat\. Paradoxal ([i, `n acest caz,firesc), aceast\ „fandaxie“ duce la o aproprierea istoriei [i a tradi]iilor inaccesibil\ poeziei oc-cidentale. Dac\ spui tradi]ional [i modern(ist),ecua]ie efectiv\ cu rafin\ri reciproce ale no]iu-nilor, spui ̀ n vest Eliot. E desigur, dup\ aproapeo sut\ de ani, un loc comun ceea ce ar\ta el des-pre tradi]ia literar\ ca un tot absorbant, mereu

reconfigurat, care tocmai prin inova]ia artistic\respir\, aceasta din urm\ fiind de fapt tocmai omanifestare a tradi]iei `ns\[i. – {i la noi,C\linescu a afirmat, la ceva timp dup\, identi-tatea `ntre tradi]ionalist [i modernist, `n modullui sagace-epatant, sf\tos [i r\spicat totodat\,dar, dincolo de vreo posibil\ filia]ie indirect\, laEliot „filosofia“ e una a continuum-ului berg-sonian (aplicat\ la imperativul tipic modernistmake it new!), `n timp ce a lui C\linescu e unaa serenit\]ii date de clasicul mereu acela[i subsoare. ~ns\ ce se `nt`mpl\ la nivelul „practicii“?~n poezia lui Eliot, `ntr-un mod care `nc\ mar-cheaz\ poezia [i azi, tradi]ia e prezent\ prininserturi, decupaje, citate, parafraze sau aluziicare se integreaz\ (sau tradi]ia recept\rii, celpu]in, dac\ nu [i elementarele a[tept\ri ale unuicititor „onest“ au f\cut s\ par\ evident c\ seintegreaz\) `n discursul poetic care, „`n reali-tate“, provine de la un eu implicit, modern [idepersonalizat, dar ubicuu `n text [i `n ramifi-ca]iile intertextuale, sau de la diverse euri dedramatis personae la r`ndul lor tinz`nd spreintegrare. Acela[i lucru se poate spune [i desprePound, care `ns\ odat\ cu sec]iunea pisan\ dinCanto-uri, dat\ fiind asprimea [i imperiosul cir-cumstan]elor biografice, d\ glas unui eu pro-fund personalizat, care e irigat `n mod imediat,existen]ial, de obi[nuitele avalan[e de referin]eerudite. E un punct de cotitur\ care anun]a poe-zia postmodern\ [i confesiv\, ai c\rei reprezen-tan]i de marc\ s-au reclamat de la aceast\ meta-morfoz\ poundian\. M\ opresc doar la acestedou\ exemple – ar mai fi cel pu]in la fel de in-teresant de amintit variantele de raportare ladiscursul istoriei [i al tradi]iei `n cel pu]in altedou\ mari cazuri de modernism [i „pre-post-modernism“, Wallace Stevens [i WilliamCarlos Williams, dar s\ nu `nt`rziem nepermisfirul subiectului de fa]\ – [i le raportez la mod-urile de care vorbeam mai sus, kavafian, apoi algenera]iei ’30 [i, mai `n am\nunt, al luiChouliaras. Diferen]a esen]ial\ este c\ grecii nuciteaz\ [i nu (doar) includ inserturi parafrazantesau aluzive `n text care s\ fie marcate ca atare,prin distinc]ii de diferite naturi ce vor s\ trasezegrani]a (oric`t de permisiv\ [i de alveolar\) ̀ ntrediscursul actual [i cel al tradi]iei. Occidentalii,dimpotriv\, chiar [i atunci c`nd referin]ele detradi]ie literar\ se topesc `n materia discursuluiliric, fac eforturi s\ le scoat\ totu[i `n eviden]\ca fiind „altceva“, exemplul cel mai notoriu `nacest sens fiind notele pe care [i le-a f\cut Eliot`nsu[i la poemul }ara pustie. Pound e cel maiaproape de modul grec, cre`nd ini]ial prin tra-duceri din poe]i clasici chinezi, truveri sau re-nascenti[ti sau prin rescrieri de canto-uri home-rice, dar dup\ cum am spus deja mai sus, evo-lu]ia lui este c\tre o afirmare at`t de plin\ aeului liric, `nc`t `ncalc\ inclusiv grani]a dogma-tic\ a impersonalismului modernist. La greci,`ncep`nd cu Kavafis, vocea poemului este vo-cea tradi]iei recuperat\ f\r\ nici un scrupul cares\ marcheze individualitatea prezentului. Sim-pla rescriere e marca prezentului, dac\ e s\ fienevoie de a[a ceva, ̀ ns\ principala func]ie a dis-cursului este identificarea cu [i confirmarea tra-di]iei. C`nd vocea lui Kavafis, folosind pluralulcomunitar, se `ntreab\ dac\ nu cumva tocmai `nbarbarii de la por]ile cet\]ii s-ar putea afla sal-varea, ea este `ns\[i vocea tradi]iei, care vorbe[-te pentru un anumit context istoric al trecutului,cum vorbe[te la fel de bine [i pentru prezent. {inu numai.

Cu genera]ia ’30 asist\m la p\trunderea a-vangardelor [i mai ales a suprarealismului peteritoriul grec. Pe l`ng\ Odysseas Elyitis [iGeorgios Seferis, figuri cunoscute publiculuirom=n, al]i doi autori marcan]i s`nt NikosEngonopoulos [i Andreas Embiricos (n\scut `n1901 la Br\ila, ora[ cu puternic\ [i veche comu-nitate greceasc\, dup\ care a studiat `n Anglia,iar la Paris a f\cut parte din cercul apropia]ilorlui Breton, ca [i Naum, la revenirea `n patriedevenind primul psihanalist din Elada), a c\rorrecunoa[tere a venit ceva mai t`rziu, par]ial [idin pricin\ c\ sec]iuni importante ale operei aufost publicate abia postum [i receptarea real\ s-a cristalizat tocmai prin anii ’80-’90. Ace[tipoe]i, ca [i premia]ii Nobel Elytis [i Seferis, aucreat un mare scandal atunci c`nd au ap\rut,„jignind“ multe a[tept\ri [i mai ales „autorit\]i“ale versului f\cut cum trebuie. {i totu[i, c`t de

departe s`nt ei de „nebuniile“ avangardi[tilor [isuprareali[tilor francezi, sau rom=ni, de pild\.Leg\turile pe care ei le p\streaz\ cu poezia popu-lar\ [i cu tradi]iile orale ale culturii grece[ti `idiferen]iaz\ net de colegii de aiurea, de[i nici einici confra]ii de „la centru“ sau din proximi-tatea balcanic\ nu au p\rut s\ se sinchiseasc\ dea[a ceva. ~n definitiv, [i romancero-urile luiLorca, la cealalt\ extremitatea geografic\ euro-pean\, s`nt o mare poezie ([i) surrealist\, plin\de zeam\ folcloric\, magic\ [i pitoreasc\, [ioricum, vorba lui Naum, la marii suprareali[ticel mai pu]in important lucru este faptul c\ s`ntsuprareali[ti. Unul dintre poemele celebre alelui Engonopoulos este amplul text „Bolivar“,care poate fi citit [i pe internet de cei interesa]i– exist\ `n original [i `n traducerea, complinit\cu note, a lui David Connolly. Construit dup\canoane clasice, poemul afirm\ de la bun `nce-put care-i s`nt inten]iile [i miza, explic`nd ale-gerea lui Bolivar ca personaj al poemului toc-mai ca o paralel\ pentru un personaj istoricgrec, erou al r\zboiului de independen]\ –Odysseus Androutsos. La final avem chiar [i o`ncheiere-concluzie, desemnat\ ca atare. Iat\din partea introductiv\ c`teva versuri care ar fide neconceput la un alt modernist sau supra-realist „serios“, mai ales spuse a[a, „pe bune“.„Pentru ei voi spune cuvinte alese, dictate miede Muza/ Inspira]iei, cuib\rit\ `n mintea-miplin\ de emo]ii/ pentru aceste figuri austere,magnifice – Odysseus Androutsos [i SimonBolivar“. Nu vreau aici s\ neg factura radical\a versului modern grec sau, spre exemplu, aprozelor scrise de Embiricos `n dicteu automat.Ceea ce `ncerc s\ circumscriu este rela]ia unic\(`n context european) pe care poe]ii modernigreci o au cu tradi]ia.

~n interviul amintit mai sus, Chouliaras po-veste[te despre eforturile lui de a se desprindede genera]ia ’30, cumva prin influen]a poetuluiMiltos Sachtouris, la care voi reveni ̀ n episodulviitor. ~n mod paradoxal, aceast\ desprindere desuprareali[ti aduce `n sf`r[it un iconoclasm pecare te-ai fi a[teptat s\-l g\se[ti la ei `n primulr`nd. Chouliaras ajunge la o lapidaritate epigra-matic\ [i profanatoare fa]\ de tradi]ie, `ntr-unfel asem\n\toare modului `n care, cum am v\-zut `n acest serial, poeta luxemburghez\ AniseKoltz deconstruie[te nara]iunea (`n sensul luiLyotard) cultural\ cre[tin\. Chouliaras are deluat `n r\sp\r un pachet istoric [i mitologic tipicgrecesc, antic, bogat, divers, [i de aceea „poan-tele“ lui s`nt chiar mai sadice ca s\ poat\ reu[icontrapunctul dorit. Iat\ un text publicat `nrevista Poetica, num\rul din iunie 2006. „Re-zumat clasic“. „Iliada// Au plecat.// Odiseea//S-a `ntors“.

Voi cita acum [i un poem selectat `n antolo-gia New European Poets `n care modul de iden-tificare cu istoria – povestea refugia]ilor (dinAnatolia, din Creta, din Cipru?) – este unulactual [i personal. Exist\ `ns\ [i o ambiguitate„occidental\“ (`n sensul celor analizate maisus) `n aceast\ identificare, lucru care aduce odistan]\ fa]\ de nara]iunea implicit\ [i, totodat\,fa]\ de genera]ia ’30 [i fa]\ de tradi]ia raport\riila tradi]ie din poezia greac\.

Refugia]i

Pe spatele fotografieiscriu ca s\ nu uitnu unde sau c`nd, dar cine

eu nu apar `n poz\

Nu ne-au l\sat s\ lu\mnimic cu noiDoar fotografia asta

Dac\ o s-o `ntorci pe partea ailalt\ o s\ m\vezi pe mine

S`nt `ntrebat, E[ti [i tu `n poz\?Nu [tiu ce s\-]i spun

Panorama poeziei europene contemporane (IV)

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

17Coresponden]\ de pe Tamisa TIMPUL

aprilie 2009CMYK

CMYK

ANA-MARIA PASCAL

Cum decizi dac\ o na]iune are sim] esteticsau nu? Metoda britanic\ este urm\toarea: in-vi]i c`]iva intelectuali de marc\ la o dezbaterepublic\, `i la[i s\ sus]in\ ambele pozi]ii (pro [icontra sensibilit\]ii artistice), iar la sf`r[it supuichestiunea la vot; este esen]ial s\ ai un publicnumeros [i interesat de problema `n cauz\, iarde acest lucru te asiguri introduc`nd bilete deintrare (care nu s`nt ieftine) la eveniment. O-dat\ votul exprimat, supui rezultatul lui uneialte serii de dezbateri – `n pres\, la radio [i te-leviziune; iar tonul [i substan]a comentariilor`]i vor spune dac\ rezultatul este sus]inut depublicul larg, dac\ reprezint\ vocea na]iunii,sau nu.

~n acest caz, publicul a decis: Anglia nueste indiferent\ la frumuse]e. Chestiunea a fostdiscutat\ c`t se poate de serios `n cadrul uneidezbateri publice organizat\ pe 19 martie laTrustul Na]ional – o institu]ie cu 3.5 milioanede membri care, de peste o sut\ de ani, `nde-pline[te rolul de gardian al bog\]iei naturale,arhitecturale [i culturale a Marii Britanii.Aceasta a fost prima dintr-o serie de dezbateripublice dedicate „Calit\]ii vie]ii“ `n MareaBritanie. Invita]i – patru intelectuali de marc\:un filosof (Roger Scruton), un istoric (DavidStarkey), un critic de art\ (Stephen Bayley) [io scriitoare aflat\ printre cei mai cunoscu]i re-prezentan]i ai feminismului `n secolul 20(prof. Germaine Greer, Australia). Primii doiau adus argumente `n sprijinul mo]iunii c\englezii ar fi devenit indiferen]i la frumuse]e;ceilal]i doi au sus]inut contrariul. La final,chestiunea a fost supus\ la vot – [i mo]iunea afost respins\: 362 de voturi `mpotriv\ [i 244pentru. A]i citit bine: peste 600 de oameni au(pl\tit bilete de intrare [i au) asistat la aceast\dezbatere. Avea dreptate unul dintre comenta-tori s\ remarce: „p\i dac\ s`ntem indiferen]i lafrumuse]e, cum se face c\ at`t de mul]i oameniau venit s\ discute un subiect at`t de abstract,`ntr-o vreme c`nd ne confrunt\m cu at`tea con-str`ngeri materiale?“ (The Observer, p. 32).

Mo]iunea [i fundalul ei

A[adar, este oficial: Marea Britanie r\m`nesensibil\ la frumos. Iat\ cum a fost pus\ ches-tiunea: „A murit oare frumuse]ea, este ea ovictim\ `n aceast\ er\ a ma[inii? Din timpulGreciei antice [i p`n\ `n perioada Europei mo-derne, ideea frumosului a constituit un ele-ment central `n cadrul discursului public. Oaream pierdut noi capacitatea de a recunoa[te [iaprecia frumuse]ea naturii din jurul nostru [ide a lupta pentru ap\rarea ei? Orice referin]\direct\ la ideea de „frumos“ pare aproapedefunct\. Politicienii o men]ioneaz\ rar [i s`ntridiculiza]i, c`nd o fac. Oare acest lucru `n-seamn\ c\ am devenit indiferen]i la frumuse-]e? Sau frumosul survine, oricum, `n pofidareticen]ei noastre de a-l invoca `n mod direct?“(Introducerea la dezbatere, accesibil\ online,la: http://www.intelligencesquared.com/past-events.php?event=EVT0190).

Fundalul chestiunii este unul dublu: em-piric [i istoric. ~n plan empiric, putem observa– `n Anglia, ca [i aiurea – o tendin]\ c\tre stri-dent [i exotic (adesea grotesc), at`t `n mod\ [imaniere, c`t [i `n arhitectur\ sau artele plastice.Totul, de la grafitti, indicatoare [i reclame,p`n\ la tunsori [i ticuri verbale, are o nuan]\ deinsolit, agresivitate [i, nu de pu]ine ori, inde-cen]\. Aceast\ tendin]\ spre agresivitate (sauprimitivism) [i o total\ lips\ de nuan]e s`ntpuse, de c\tre Roger Scruton, `n leg\tur\ cuutilitarismul exagerat al britanicilor. Prevalen-]a, la ei, a sim]ului practic, utilitar, asupra celuiartistic, ar face ca amestecul hidos de indica-toare [i postere din strad\ [i de pe cl\diri s\ nuderanjeze pe nimeni.

Din punct de vedere istoric, se poate argu-menta c\ britanicii s`nt o na]ie de scriitori [i nude arti[ti. Jeremy Paxman chiar aduce exem-ple `n acest sens: cei mai remarcabili pictori

britanici – de la Constable [i Turner, p`n\ laGaynsborough [i Romney – alc\tuiesc, defapt, „una din cele mai pu]in impresionantetradi]ii de art\ vizual\ din Europa“. {i explic\:de la Reform\ `ncoace, englezii s`nt „prea ocu-pa]i cu scrisul, ca s\ mai aib\ timp de pictat“(p. 111). Pe de alt\ parte `ns\, epoca victorian\abund\ `n maniere [i obiceiuri culturale a c\rorabsen]\ la contemporanii no[tri `i fac pe ace[-tia s\ par\ insensibili la frumuse]e [i art\ – po-trivit celuilalt sus]in\tor al mo]iunii, istoriculDavid Starkey.

Argumentele

Iat\, pe scurt, care au fost principalele argu-mente ale celor dou\ tabere participante ladezbatere – Roger Scruton [i David Starkeypled`nd `n favoarea mo]iunii, iar StephenBayley [i Germaine Greer `mpotriva ei.

Scruton, filosof [i autor a peste 30 de c\r]i(ultima, intitulat\ simplu Beauty, a ap\rut re-cent la Oxford University Press), este de p\re-re c\ „poporul britanic are sim]ul frumuse]ii,dar nu o respect\“; chestiunea se aplic\ at`tomului de r`nd, c`t [i guvernan]ilor. Iar faptuls-ar datora, cum spuneam, unui exacerbat sim]utilitar. Din subiect de contempla]ie, „aflat `naceea[i categorie cu gra]ia, polite]ea [i deco-rul“, frumuse]ea a devenit simpl\ unealt\ me-nit\ s\ serveasc\ unor scopuri practice – fiind,ca atare, „adus\ la acela[i nivel cu apetitulcrud [i nevoile cele mai elementare“. A[adar,teza filosofului este c\ Marea Britanie a de-venit imun\ la frumuse]e, `ntruc`t sim]ul eiutilitar a luat locul celui contemplativ.

Din partea lui David Starkey, denun]ul este[i mai categoric: `n trecut, societatea britanic\a pus ideea de frumuse]e chiar `n centrul vie]iisale culturale; acest lucru, consider\ istoricul,nu mai este valabil ast\zi. Ceea ce constat\ eleste o tendin]\ exclusiv\ c\tre auto-exprimare,chiar cu riscul de a c\dea `n ridicol, grotesc,sau indecen]\; exemplul pe care `l d\ estesculptura lui Damien Hirst (artistul englez cucel mai mare succes `n genera]ia lui).

De partea cealalt\, doi autori celebri – uncritic de art\ [i o reprezentant\ a feminismului– sus]in cu fermitate c\ publicul britanic r\-m`ne un avid consumator de art\, at`t modern\,c`t [i clasic\. Argumentele lor s`nt urm\-toarele:

1. Orice generalizare este problematic\ –mai ales dac\ are conota]ii negative, `ntruc`tun singur exemplu pozitiv o invalideaz\: „ar fio insult\ [i un semn de ignoran]\ s\ spui c\`ntreaga civiliza]ie britanic\ este indiferent\ lafrumuse]e“ (Stephen Bayley).

2. Este absolut natural ca frumuse]ea s\ fierecunoscut\ [i apreciat\ `n chip diferit ast\zi,dec`t se `nt`mpla `n trecut; modalit\]ile de ex-primare [i creativitate se schimb\, frumosuleste ceva „fugitiv“, adaptat locului [i timpului– „nimeni nu mai compune madrigaluri, Dr.Starkey!“ (Stephen Bayley). Dar frumuse]ea

continu\ s\ constituie o preocupare intens\ apublicului, at`t a celui creator, c`t [i a celuiconsumator, iar acest lucru este evident `nmagazine, [coli de art\ [i design, muzee [i ga-lerii de art\, parcuri [i gr\dini.

3. Oricine sesizeaz\ [i se bucur\ de frumu-se]ile naturii – nu mai pu]in ast\zi, dec`t cu unsecol sau dou\ `n urm\. Germaine Greer a datca exemplu efectele acestei prim\veri asupranoastr\: „Spiritele ni s-au `n\l]at, o dat\ cusosirea prim\verii“. Iar acest lucru confirm\caracterul fragil [i trec\tor al frumuse]ii – pecare tocmai de aceea o sesiz\m [i apreciem:pentru c\ [tim c\ o putem pierde `n clipaurm\toare.

Surprinz\tor la prima vedere – pentru c\ in-stinctiv, mai cur`nd dec`t logic –, acest din ur-m\ argument a fost, cred, acela care a f\cut cabalan]a s\ se `ncline `n favoarea contestatarilormo]iunii. For]a lui a venit din empatia pe carea indus-o `n r`ndurile publicului: „Cu to]ii amfost entuzia[ti s\pt\m`na aceasta, `n\l]a]i spiri-tual. De ce? Pentru c\ ne-a vizitat prim\vara.Nu exist\ nimeni care s\ nu `n]eleag\ ce dife-ren]\ uria[\ a putut face acea lumin\, chiar [imediului celui mai cotidian, de birou“. Fuse-ser\ 17 grade Celsius `n s\pt\m`na aceea [i uncer senin zile la r`nd – fapt rar pe insula brita-nic\ [i care nu a l\sat indiferent pe nimeni.

„Antidot la cinism“, sau nevoie metafizic\?

Unul dintre comentatori avanseaz\ o su-gestie interesant\, privind o posibil\ conciliere(desigur, doar la nivel interpretativ) a celordou\ pozi]ii. El este de p\rere c\ optimi[tii audreptate s\ sus]in\ c\ frumuse]ea a fost „demo-cratizat\“, f\cut\ accesibil\ tuturor, `n cadrulsociet\]ii moderne, pe c\i comerciale [i indus-triale. ~ns\ nici pesimi[tii nu gre[esc s\ con-state c\ rezultatul sau corolarul neinten]ionatal acestui proces este consumerismul, care du-ce la o complet\ devalorizare a oric\rui bun(sau frumos). ~ntruchiparea, `n plan indivi-dual, al acestei boli sociale este cinicul: el „re-cunoa[te pre]ul a orice, dar neag\ orice valoa-re“ (The Observer, p. 32). Iar faptul c\ s`ntem,`nc\, sensibili la frumuse]e ar putea fi unantidot la cinism.

Ce ar putea s\ `nsemne acest „tratament“?Mai bine spus – ̀ n ce m\sur\ este el verosimil?Presupun`nd c\ discut\m exclusiv situa]ia dinMarea Britanie, unde (aproape) tot omul estecinic, de[i se crede inocent – la fel cum mareamajoritate practic\ o form\ sau alta de sno-bism, f\r\ a pierde totu[i nici o ocazie de a-ldenun]a ca pe ceva profund iritant `n atitudi-nea altora – cred c\ e foarte probabil c\ mul]is-ar gr\bi s\ `mbr\]i[eze estetica, drept alter-nativ\. ~n plus, aspectul ei exotic, de activitateasociat\ mai cur`nd unui stil de via]\ „medi-teranean“ sau „asiatic“, u[or libertin [i teribilde interesant, dec`t regimului strict, britanic,nu poate dec`t s\ atrag\; a fi sensibil la fru-

muse]e devine, astfel, la fel de vital ca [i apar-tenen]a la un leisure club. Este o chestiune so-cial\, mai mult dec`t o necesitate personal\ –fizic\, sau spiritual\.

Dar [i alternativa este valabil\. Interpreta-rea respectiv\ (a sensibilit\]ii la frumuse]e canevoie spiritual\) ne-a fost oferit\ de SusanSontag, care a spus simplu – de[i provocator –`n leg\tur\ cu efectele vizibile ale dezastruluide la New York, din septembrie 2001: „Exist\frumuse]e `n ruine“. Ea `l cita pe Bataille, care„`[i putea imagina suferin]a extrem\ ca fiindmai mult dec`t simpl\ suferin]\ – un fel detransfigurare“ (pp. 67, 88).

M-a[ ab]ine s\ emit o p\rere cu privire laprevalen]a uneia dintre aceste dou\ op]iuni `nsocietatea britanic\. Nu pot s\ nu remarc, la felca Stephen Bayley, aspectul superfluu [i, p`n\la urm\, injust al oric\rei asemenea generali-z\ri. Mult mai interesant mi se pare spectaco-lul diferen]elor [i al incongruen]elor – `n ago-ra, ca [i `n galeriile de art\.

Dou\ tipuri de pasiuni

Totu[i, ce facem cu mo]iunea? Accept\msau nu rezultatul votului public? {i dac\ nu,`nseamn\ c\ s`ntem preg\ti]i s\ ne declar\m cafiind purt\tori ai virusului cinismului? Cu ris-cul de a fi suspectat\ de la[itate, voi spune cin-stit c\ dezbaterea nu m-a convins; mai precis,argumentele din cadrul ei nu-mi par a sus]inedirec]ii opuse [i care se exclud reciproc; maicur`nd, ele exprim\ modalit\]i sau variante deg`ndire [i comportament, pe care una [i aceea[ipersoan\ le poate adopta, la momente diferite,f\r\ a fi atins\ de schizofrenie.

Este vorba de o manier\ profund\ [i conser-vatoare de a discuta lucrurile (aceea a kantia-nului Roger Scruton), pe de o parte – [i de oalta modern\, adaptabil\ [i progresist\, pe careo prefer\ jurnali[tii [i... australienii. (Glumesc,`ncerc`nd s\ evit termenul de „feminism“, pecare deja am fost nevoit\ s\-l folosesc o dat\sau de dou\ ori.) Fire[te c\, teoretic vorbind,aceste op]iuni ne apar drept opuse. Dar asta nu`nseamn\ c\ lucrurile [i atitudinile pe care ledescriem cu ajutorul lor s`nt, neap\rat, reci-proc exclusive. Ar fi pueril s\ ne imagin\m c\un kantian este incapabil de frivolitate, deexemplu – [i c\ toate gusturile lui s`nt decise,a[a cum `ncearc\ s\ ne conving\ Scruton, `nplan ra]ional; c\ pl\cerea nu are nimic de-aface cu „adev\rata“ frumuse]e; [i c\ toate acti-vit\]ile nobile ale filosofului s`nt de ordincontemplativ. La fel de naiv – [i, pe deasupra,nedrept – ar fi s\ credem c\ moderni[tii `[i pe-trec tot timpul liber `n baruri, sau pe stadion;ori c\, dac\ s-ar `nt`mpla s\ intre, din gre[eal\,`ntr-un muzeu, singurele obiecte pe care le-aradmira ar fi Craniul lui Damien Hirst (inti-tulat, ironic, For the Love of God), sau Supalui Andy Warhol.

Ceea ce vreau s\ spun este c\ po]i fi [ifilosof, [i „excentric“; `n existen]a noastr\ co-tidian\ – [i despre ea este vorba `n dezbatereacu privire la frumuse]e – elementele de clasi-cism se combin\ la tot pasul cu acelea demodernitate. Po]i citi Fenomenologia luiHegel [i, `n acela[i timp, po]i prefera culorilestridente. Po]i crede `n Dumnezeu [i po]imerge, totodat\, la pia]\. De aceea, Scruton num-a convins c\ ar trebui s\ m\ `ngrijorezenivelul standardelor mele estetice, `n cazul `ncare s-ar `nt`mpla s\-mi plac\ designul auto-buzelor londoneze. La fel cum, pe de alt\parte, a[ ezita s\ m\ consider mai sensibil\ lafrumuse]e acum, dec`t eram ast\ iarn\, doarpentru c\ `ntre timp m-am bucurat de c`tevazile cu soare.

Aprilie 2009

Referin]eThe Observer, 22/03/2009Susan Sontag, Regarding the Pain of Others, Penguin

Books, London, 2003Jeremy Paxman, The English: A Portrait of a People,

Penguin Books, London, 1999

Frumosul, sub semnul `ntreb\rii

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

Est-VestTIMPUL18

aprilie 2009

MIHAELA GLIGOR

Lui Santosh, cu mul]umiri

Chandigarh. Open to give, and open to receive!

Chandigarh sau „The City Beautiful“,cum e numit de locuitorii s\i, a fost con-struit, `ncep`nd cu 1950, din nimic, pentru a`nlocui capitala pierdut\ a Punjabului,Lahore, care, dup\ `mp\r]irea din 1947,apar]ine Pakistanului. Cel dint`i prim minis-tru al Indiei libere, Jawaharlal Nehru, `[idorea ca Chandigarh s\ fie „un simbol alIndiei, o expresie a `ncrederii na]iunii `nviitor“. {i Chandigarh s-a ridicat la a[tept\-rile tuturor, devenind ora[ul model al Indieimoderne. Din 1966, Chandigarh e capitala adou\ state, Haryana [i Punjab, devenind ast-fel un important centru cultural, economic,medical, militar, strategic. Punjab Univer-sity este o universitate modern\, cu studen]ide elit\ [i cadre didactice foarte bine preg\-tite, iar campusul universit\]ii, ca de altfelîntregul ora[, arat\ ca o sta]iune.

Anotimpurile s`nt amestecate `n Chandigarh`n aceast\ perioad\. Unii copaci `[i pierdfrunzele, l\s`nd la vedere culori ce mi-au a-mintit de toamnele noastre. Al]ii abia `nflo-resc, oferindu-]i o explozie de culori crude [imirosuri delicate. E ca [i cum toamna cedea-z\ locul prim\verii, numai c\ e doar o impre-sie; prim\vara e cea care, de fapt, cedeaz\ lo-cul verii, care aici, `n Chandigarh, nu e la felde torid\ [i umed\ ca-n alte p\r]i ale Indiei.

Chandigarh, al c\rui motto e „open to give,and open to receive“, te c`[tig\ prin ospita-litatea [i perfec]iunea sa. Prin culorile turba-nelor credincio[ilor sikh [i prin fizionomiileat`t de diferite ale oamenilor care au venitaici din toat\ India. {i te mai cucere[te prinbuc\t\ria sa, o combina]ie `ntre buc\t\riapunjabi, bihari [i cea a Indiei de sud. ~nChandigarh, vei g\si cel mai gustos tandoorichicken [i cel mai bun momo din `ntreagaIndie. O spun cei care au c\l\torit `ndeajunsprin India s\ `[i poat\ permite astfel de afir-ma]ii. Dincolo de aceste pl\ceri gastronomi-ce, `n Chandigarh am redescoperit, `ntr-o ba-nal\ can\ de iaurt tradi]ional indian, gustulcopil\riei mele, gustul iaurtului preparat debunica, `ntr-un sat pierdut din Apuseni. {imi-am spus atunci c\ diferen]ele, de oricefel, se dizolv\ [i dispar; c\ visele se `mpli-nesc c`nd te a[tep]i mai pu]in… Totul st\ `na da [i a primi. ~n Chandigarh, mai mult caoriunde `n India, `nve]i asta. E legea nescris\a locului.

Amritsar. La grani]adintre sacru [i profan

Amritsar, ora[ul ce ad\poste[te Templulde aur, a fost fondat `n 1577 de Ram Das, alpatrulea guru sikh. Numele ora[ului `n-seamn\ „f`nt`na cu nectar“, cu referire strict\la bazinele ce `nconjoar\ Templul de aur, lo-cul sf`nt al credincio[ilor sikh. Numai c\Amritsar e departe de ceea ce desemneaz\numele s\u. Amritsar seam\n\ at`t de multcu Old Delhi [i cu Calcutta. E foarte aglo-merat, murdar, plin de praf, f\r\ nici o regul\`n circula]ie sau la capitolul bun sim]; arat\ca o mahala ce st\ s\ cad\ peste tine. Atmo-sfera ora[ului e sufocant\. Fiecare pas pecare `l faci trebuie bine g`ndit, cine [tie pe ceai putea c\lca. Ora[ul m-a dezam\git, `ns\dezam\girea mea, ca rezident `n Calcutta [ideci obi[nuit\ oarecum cu aceast\ imagine, afost nimic `n compara]ie cu dezam\girea

indianului ce m-a `nso]it. S-a aflat, la fel ca[i mine, pentru prima dat\ `n Amritsar [i afost ru[inat de starea deplorabil\ `n care seg\se[te ora[ul. Cu at`t mai mult cu c`tAmritsar e unul dintre locurile turistice im-portante ale Indiei. „A[a se prezint\ India `nfa]a str\inilor? {i ne mir\m c\ to]i arat\ `nfilmele lor doar aceste aspecte. India are oparte mizer\, dar ora[ul acesta e prea de tot“,`mi spunea. {i e ciudat s\ fie a[a pentru c\ ecel mai important centru al religiei Sikh [iTemplul de aur atrage suficien]i turi[ti [i cre-dincio[i [i deci suficien]i bani pentru a ridicanivelul de trai al zonei. Pe de alt\ parte, ceimai boga]i oameni din Punjab locuiesc `nAmritsar! Oare nu le pas\ de ceea ce v\d `njurul lor? S\ fie Amritsar reprezentativ pen-tru imaginea Indiei? Pe de o parte mizerie [is\r\cie [i pe de alta fast [i bog\]ie? Pentru c\dac\ ora[ul arat\ cum arat\, Templul de aureste un miracol! }i-e [i fric\ s\ pui m`na, canu cumva s\ se strice. Templul, numit HariMandir, este `nconjurat de bazine `n carecredincio[ii se pot sp\la. Apele ce `nconjoar\Templul s`nt sfinte. De altfel, accesul `n inte-riorul complexului le este permis doar celorcare `[i dau jos `nc\l]\rile, `[i spal\ picioarele[i `[i acoper\ capul. ~n Amritsar, grani]a din-tre sacru [i profan e at`t de `ngust\! Forfota[i mizeria ora[ului dispar de `ndat\ de p\[e[ti`n interiorul complexului. Acolo `nt`lne[ti oalt\ realitate. E sacrul care se revars\ pestetot. ~n jurul t\u, nu mai vezi s\r\cie [i durere;vezi doar bucuria din ochii credincio[ilor [icertitudinea c\ f`nt`na cu nectar `i vapurifica.

Shimla. Aproape de cer

C`nd temperatura din Calcutta deveneainsuportabil\, britanicii `[i mutau treburile

oficiale la Shimla, ora[ situat la nord de NewDelhi. Capital\ a statului Himachal Pradesh,Shimla a f\cut ini]ial parte din Nepal [i purtanumele Shyamala (un alt nume dup\ care ecunoscut\ zei]a Kali). Pentru c\ e situat lapeste 2200 metri altitudine, pu]ini se aventu-rau s\ viziteze, iar num\rul locuitorilor per-manen]i era redus. Asta p`n\ c`nd britaniciiau „descoperit“ zona `n 1819. Trei ani mait`rziu, prima cas\ britanic\ era ridicat\, iar`ncep`nd cu 1864 Shimla a devenit capitalade var\ a Indiei. P`n\ `n 1939, `ntregul gu-vern al Indiei `[i `mpacheta lucrurile [i mi-gra, an de an, 2000 de kilometri ca s\ seascund\ de c\ldura din Calcutta sau Delhi.Construirea `n 1903 a liniei ferate Kalka –Shimla (func]ional\ [i ast\zi) a permis mult

mai u[or accesul `n micul ora[ devenit dintr-o dat\ capital\.

Shimla are farmecul sta]iunilor montanede la noi, completat cu tot exotismul specificIndiei. ~mpr\[tiat, la propriu, pe coamelemun]ilor, cu o priveli[te ce `]i taie respira]ia,Shimla cucere[te prin simplitate. E diferit detot ceea ce am v\zut p`n\ acum `n India.Diferen]ele s`nt vizibile inclusiv `n ceea ceprive[te fizionomia oamenilor, a `mbr\c\-mintei, a bijuteriilor purtate de femei… Ora-[ul e construit `n spiral\, are str\du]e `nguste[i [iruri nesf`r[ite de sc\ri care urc\ p`n\ peplatoul central, unde troneaz\ Christ Church[i statuia Indirei Ghandi. Shimla g\zduie[te[i celebrul Indian Institute of AdvancedStudy, loc de `nt`lnire pentru min]ile lumi-nate ale lumii, aici av`nd loc mereu congrese[i conferin]e interna]ionale. Perl\ a sta]iuni-lor montane indiene, Shimla este, adesea,decor pentru filmele bollywoodiene. Vizi-t`nd Shimla a doua zi dup\ Amritsar, m-ambucurat de aerul curat, de priveli[tea minu-nat\, de diferen]ele `nt`lnite peste tot, deculorile [i sunetele acestui col] de India. {idac\, pentru o clip\ m\car, mi-a fost dor demun]ii copil\riei mele, m\rturisesc c\ mi-afost dor `n Shimla, privind p`lcurile de pinice se `n\l]au spre cerul Indiei.

***

~ntoarcerea `n Calcutta, via New Delhi,m-a readus cu picioarele pe p\m`nt. ~mi erador de Calcutta, de locurile care-mi placaici; de Tagore [i de scrierile lui… Cu toat\forfota, c\ldura `nn\bu[itoare [i nebunia ei,Calcutta m-a transformat. M-a `nv\]at s\ fiumai tolerant\; m-a `nv\]at s\ privesc lucru-rile pe care nu le pot schimba cu deta[are; m-a `nv\]at s\ m\ bucur de fiecare moment [i s\apreciez oamenii de l`ng\ mine. Mi-a fostdor de Calcutta de multe ori `n s\pt\m`napetrecut\ departe. {i mi-am amintit lec]iileCalcuttei. Numai a[a am putut s\ apreciez cuadev\rat oamenii ce mi-au fost al\turi `nChandigarh sau s\ accept realitatea crud\ dinAmritsar.

De la Calcutta la Shimla e cale lung\.Diferen]ele `nt`lnite pe parcurs, de orice felau fost ele, s-au pierdut `n privirea cald\ aoamenilor. C\l\toria aceasta m-a `nv\]at c\omul e cel care d\ sens lucrurilor; grani]adintre sacru [i profan e, de cele mai multeori, foarte sub]ire; cele mai frumoase lucruri[i locuri s`nt cele care rede[teapt\ `n tinesentimente uitate...

Calcutta, 26 Martie 2009

Scrisori din Calcutta (II) De la Calcutta la Shimla

la Golden Temple Amritsar

M`na deschis\, simbolul ora[ului Chandigarh

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

19Est-Vest TIMPUL

aprilie 2009

RANKO VUKOVIC

Sf`ntul na]iunii s`rbe

S`rbii au fost cre[tina]i `n secolul alIX-lea, `ns\ povestea adev\ratului cre[tinisms`rb `ncepe abia `n secolul al XII-lea. Atunci,Sf`ntul Sava `ntemeiaz\ biserica ortodox\s`rb\, ridic\ M\n\stirea Hilandar de laAthos, iar `n Serbia construie[te mai multebiserici, [coli [i spitale. De altfel, RastkoNemanjic (numele purtat de sf`ntul Sava `na-inte de a se c\lug\ri) este [i primul arhie-piscop al Bisericii Autocefale S`rbe. Iubitorde pace, acesta `ncearc\ s\ aplaneze conflic-tele din Balcani, fiind respectat de to]i vecinii]\rii sale. ~n acela[i timp, consolideaz\ stat-ul [i cultura poporului s\u, r\m`n`nd p`n\ `nzilele noastre un simbol na]ional. A[a seexplic\ de ce catedrala din Belgrad, cea maimare din spa]iul ortodox, poart\ numeleacestui sf`nt.

Alegerea locului construirii catedralei

Belgrad `nseamn\ „ora[ul alb“. ~n timpulocupa]iei otomane, cuceritorii au vrut s\ „`n-negreasc\“ cerul de deasupra Belgradului.Astfel, pe 27 aprilie 1595, turcii au ars moa[-tele Sf`ntului Sava chiar pe locul `n careast\zi se afl\ catedrala.

Am putea spune c\ turcii nu au reu[it s\distrug\ spiritualitatea s`rb\, ci, dimpotriv\,printr-un gest de cruzime, au `nt\rit cultulSf`ntului Sava.

Na[terea unei idei

Dup\ cinci sute de ani de domina]ie oto-man\, `n secolul al XIX-lea, Serbia `[i rec`[-tig\ independen]a. La conducerea ]\rii vineregele Petar I Karadjordjevic. Din entuzias-mul pe care l-a sim]it poporul la `nceputulnoii epoci, s-a n\scut ideea construirii uneicatedrale centrale, `n care, la marile s\rb\tori,s\ `ncap\ c`t mai mul]i credincio[i.

De la idee la realizare

Decizia construirii Catedralei Sf`ntul Savaa fost luat\ `n anul 1885, dar `n acel momentnimeni nu a putut estima c`nd vor fi termi-nate lucr\rile. Singura certitudine pe care auavut-o oamenii de atunci a fost aceea c\ sf`n-tul l\ca[ va reprezenta expresia profunduluirespect pe care poporul `l are pentru Sf`nt.

~n 1905 are loc primul concurs de proiec-te. Toate cele cinci lucr\ri participante s`ntrespinse. ~nceputul e de r\u augur, iar istoriase dovede[te a fi mai important\ dec`t cultu-ra. Din nefericire, `ncep r\zboaiele balcanice[i primul r\zboi mondial. Inter arma silentmusae.

Dup\ r\zboi, rena[te ideea `n\l]\rii cate-dralei, iar, `n 1926, se reia concursul. Esteales proiectul arhitec]ilor Bogdan Nestorovic[i Aleksandar Deroko.

O catedral\ [i un destin

Originar din Vene]ia, Aleksandar Derokoa fost una dintre cele mai interesante figuridin lumea artistic\ a Iugoslaviei interbelice.Membru al Academiei S`rbe de {tiin]e [iArte, profesor la Facultatea de Arhitectur\din Belgrad, pictor, scriitor, unul dintre apro-pia]ii lui Corbusier [i Picasso, acesta a fostnu doar un artist des\v`r[it, ci [i unul dintre

primii pilo]i militari s`rbi, dovedindu-[i cura-jul `n primul r\zboi mondial.

Bun cunosc\tor al arhitecturii bizantine,Aleksandar Deroko a realizat planurile Cate-dralei Sf`ntul Sava pornind de la modelulCatedralei Sfintei Sofia din Istanbul.

Cel de-al doilea r\zboi mondial a `nsem-nat `nceputul unui perioade sumbre pentrucatedral\ [i pentru `ntregul popor s`rb. ~n a-ceste condi]ii, Deroko a intuit care va fi mer-sul istoriei [i a `ngropat planurile catedralei.Acesta s-a dovedit a fi un pas corect pentruc\, dup\ ocuparea ]\rii, nem]ii au c\utat pla-nurile inten]ion`nd s\ le distrug\.

Aflat `n primul stadiu de construire, sf`ntull\ca[ a fost transformat `n garaj pentru cami-oanele Wermachtului. ~n acest timp, nici via]aprofesorului Deroko n-a fost de invidiat. Lafel ca multi al]i intelectuali, dar [i ca patriar-hul s`rb Gavrilo Dozic, acesta a p\timit to]ianii r\zboiului `n lag\rele cuceritorului.

~n 1945, la terminarea r\zboiului, noriinegri de deasupra catedralei nu s-au risipit.Cl\direa a continuat s\ fie garaj [i depozit,`ns\ nu pentru fasci[ti, ci pentru noua puterereprezentat\ de regimul comunist al lui Tito.Idealizat de vecini, Josip Broz Tito a fost, defapt, o m`n\ de fier `ntr-o m\nu[\ de catifea.Impun`ndu-se prin for]\, noul lider i-a mar-ginalizat sau lichidat pe to]i poten]ialii inam-ici ai sistemului, `n fond, pe to]i aceia care [i-au permis s\ g`ndeasc\ liber (preo]i, arti[ti,intelectuali etc.).

Supus presiunilor puternice ale regimului,arhitectul Deroko a fost obligat s\ accepteschimbarea destina]iei cl\dirii proiectate deel. ~n loc de biseric\, trebuia s\ se constru-iasc\ fie un patinoar pentru copii, fie unmuzeu sau o bibliotec\. Decizia lui Derokoi-a surprins pe mul]i, `ns\ ne putem imaginacum s-a sim]it un om at`t de curajos [i de ver-tical obligat s\ ajung\ la un compromis cunoua ordine.

Adev\rul este c\ niciodat\, nu a fost u[orpentru oamenii de spirit. Dilema este veche:ori faci un mic compromis, ori e[ti izolat [i o-colit. Ideea se reg\se[te [i `ntr-unul din c`nte-cele lui Goran Bregovic: „I cime od sveta dase braniš?/ Kao ruza sa dva smešna trna ilisnom/ uzalud sve je protiv nas.“ („{i cum s\te fere[ti de oameni?/ Ca un trandafir care arenumai doi ]epi ori vis`nd/ dar, din p\cate,totul e `mpotriva noastr\.“).

Totu[i, roata se `nv`rte, iar vremurile seschimb\. Faptul c\ [i-a `ngropat planurile `np\m`nt a dovedit c\ Deroko nu [i-a pierdutsperan]a [i credin]a `n adev\r, r\m`n`nd ast-fel om.

Smerenie [i `n\l]are spiritual\

Dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial, su-fletul poporului s`rb a fost parc\ ]inut prizo-nier `n ziduri reci de beton. ~ntr-o lume f\r\Dumnezeu, patriarhul German, care p\s-torea pe atunci, a avut infinit\ r\bdare n\-d\jduind `ntr-un destin mai bun pentru CasaDomnului.

Astfel, `n perioada 1958-1984, patriarhula depus optzeci [i opt de cereri pentru apro-barea continu\rii lucr\rilor. Chiar [i pentrucei mai convin[i atei, num\rul cererilor coin-cide `n mod miraculos cu cel a anilor vie]iipre[edintelui Tito (1892-1980).

~narmat cu smerenie, patriarhul a `nvins `ncele din urm\. ~n 1984, a ob]inut aprobareade continuare a construirii Catedralei Sf`ntulSava. A existat, totu[i, o condi]ie: trebuia p\s-trat\ discre]ia, nef\c`ndu-se mare v`lv\ `n ju-rul evenimentului. A[adar, soarele ap\rea din

nou pe cerul Serbiei, iar `n sufletul poporuluise trezeau noi for]e spirituale.

Printre cei care s-au bucurat din plin dereu[ita patriarhului German s-a num\rat [iprofesorul Deroko care avea atunci nou\zecide ani. Dup\ patru ani, pleca din aceast\ lu-me cu sufletul `mp\cat c\ cel mai drag pro-iect al lui avea s\ fie dus la bun sf`r[it.

Ridicarea cupolei: `ntre inginerie [i miracol

~n anul 1989, `n fa]a c`torva sute de jur-nali[ti [i ingineri din `ntreaga lume, a avut locunul dintre cele mai importante evenimentedin timpul construirii catedralei. Av`nd ogreutate de patru mii de tone, cupola trebuia`n\l]at\ patruzeci de metri.

Importan]a acordat\ evenimentului era pedeplin motivat\ `ntruc`t era pentru prima dat\c`nd o cupol\ cu tot cu cruce, complet con-struit\ pe p\m`nt, era `n\l]at\ cu ajutorul sis-temului hidraulic.

Aproape suprarealist\, scena a fost perce-put\ de mul]i credincio[i ca un miracol, aces-tora p\r`ndu-li-se c\ crucea ridic\ cupola.Dup\ dou\zeci de zile, c`t a durat ridicarea, adevenit clar pentru toat\ lumea c\ fusese`nf\ptuit\ o adev\rat\ minune inginereasc\.

Bucuria reu[itei nu a fost de lung\ durat\pentru c\, `n anii ’90, au `nceput r\zboaielecare au m\cinat Iugoslavia. ~n contextul so-cio-politic extrem de agitat, a avut loc unproces de stagnare.

Datorit\ sprijinului acordat de fostul pre-mier Zoran Djindjic, lucr\rile se reiau `n anul2000. A[a se explic\ de ce slujba de `nmor-m`ntare a premierului a avut loc `n catedral\,de[i aceasta nu era complet terminat\.

La ora actual\, cu toate c\ au loc slujbe `nbiseric\, se lucreaz\ la decorarea interioar\.

Mozaicul: tradi]ie ortodox\?

Sf`ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe S`rbe adecis ca pere]ii interiori ai catedralei s\ fiedecora]i cu mozaic. Hot\r`rea a st`rnit con-troverse [i a `mp\r]it opinia public\ `n dou\tabere. Unii au fost de p\rere c\ mozaiculapar]ine tradi]iei catolice. Adev\ra]ii exper]iau afirmat c\, dimpotriv\, aceast\ tehnic\este specific\ artei bizantine [i, prin urmare,st\ la baza arhitecturii ortodoxe.

~n Evul Mediu, `n perioada `n care mozai-cul ajunge din spa]iul bizantin `n cel occiden-

tal, nu conta dac\ biserica era catolic\ sauortodox\, ci averea ctitorului. Dac\ acesta erabogat, putea s\-[i permit\ folosirea acesteitehnici costisitoare. Au existat [i cazuri `ncare, din motive economice, s-a recurs laimitarea mozaicului. A[a s-a `nt`mplat `ncazul vechilor biserici ortodoxe s`rbe, undebaza frescei este aurie, iar pe deasupra s`ntdesenate p\tratele care amintesc de micilebuc\]ele de smal], piatr\, ceramic\ sau sticl\care alc\tuiesc mozaicul.

Dincolo de discu]iile iscate `n r`ndul opi-niei publice, r\m`ne problema realiz\rii pro-priu-zise a lucr\rilor. Va fi nevoie de o peri-oad\ de cel pu]in opt ani [i va trebui depus\o munc\ uria[\ pentru a putea acoperi cu mo-zaic cei cincisprezece mii de metri p\tra]i.

M`ndrie [i sacrificiu

Construit\ `n stilul s`rbo-bizantin, cate-drala poate primi 12 000 de credincio[i. Toa-te cifrele care o caracterizeaz\ s`nt impresio-nante: 13 cupole, 5 semicupole, 18 cruci, 130de geamuri. Cupola principal\ are o `n\l]imede 70 de metri, iar crucea de deasupra ei 12metri. Lungimea catedralei este de 91 de me-tri de la est la vest, iar de la nord la sud de 81de metri. ~n cele patru turnuri ale catedraleise afl\ 49 de clopote. Acestea au o greutatetotal\ de 22 de tone. Legate prin sistem com-puterizat, clopotele c`nt\, `n fiecare zi lapr`nz, Imnul Sf`ntului Sava.

~n pia]a catedralei se afl\ biserica Sf`ntulSava, Biblioteca Na]ional\, statuia Sf`ntuluiSava [i aceea a lui Karadjordje (unul dintrecei mai importan]i eroi s`rbi de la `nceputulsecolului al XIX-lea), iar `n viitor se va con-strui Patriarhia S`rb\.

~ntr-adevar, s`nt multe motive de m`ndrie,`ns\ totul a fost f\cut cu sacrificiu.

De la ideea construirii catedralei p`n\ `nzilele noastre, am putut asista la o serie deevenimente: s-au schimbat opt patriarhi [idou\ dinastii, au avut loc dou\ r\zboaie mon-diale, au murit doi regi s`rbi, comunismul atrecut prin dou\ etape (Tito [i Miloševic), s-adestr\mat Iugoslavia, iar premierul ZoranDjindjic a fost asasinat. ~n final, `ns\, cate-drala a reu[it s\ se ridice deasupra tuturorproblemelor [i m\run]i[urilor oamenilor.

La nivel material [i spiritual, CatedralaSf`ntul Sava reprezint\ dovada vie a impor-tan]ei ortodoxiei `n spa]iul european. ~n con-cluzie, o idee nobil\ trebuie dus\ la bun sf`r[it`n ciuda tuturor obstacolelor.

Povestea Catedralei Sf`ntul Savadin Belgrad

Catedrala Sf`ntul Sava din Belgrad

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

VitraliuTIMPUL20

aprilie 2009

TRAIAN DANCIU

Papa care a t\cut

Ambi]iile Papei Benedict al XVI-lea de aconduce o Biseric\ Catolic\ unit\ dau gre[.Cum afl\m din presa interna]ional\, unele din-tre gesturile sale atrag dup\ sine critici viru-lente, venite at`t din partea institu]iilor [i orga-niza]iilor evreie[ti, c`t [i din r`ndurile catoli-cilor. Reabilitarea episcopului ultraconserva-tor britanic, un nega]ionist al Holocaustului,Richard Williamson, a provocat [i reac]ii lanivel politic, iar acestea au venit `n primul r`nddin partea Germaniei, care probabil are celmai mult de suferit `n urma decizilor „nechib-zuite“ ale actualului Pap\. ~n ultima vreme, s-a citit [i auzit tot mai des c\ decizia reabilit\riiunui antisemit declarat nu este luat\ doar dePapa de la Roma, ci „tocmai de acest Pap\ ger-man“. La nivel cultural, Papa Benedict alXVI-lea [i-a `nceput aventura „tocmai“ `nGermania, cu o expozi]ie dedicat\ unui prede-cesor nu mai pu]in controversat dec`t epsicop-ul britanic reabilitat.

Amen reloaded

Scenariul filmului „Amen“, `n care MarcelIure[ `l interpreta pe cel mai controversat Pap\al istoriei moderne, revine `n aten]ia presei [i aopiniei publice interna]ionale. Doar c\ imagi-nea lui Eugenio Pacelli, Papa Pius al XII-lea,nu se contureaz\ acum nici pe marele ecran,nici pe h`rtie, nici `n ceruri, ci pe p\m`nt, `ntreVatican, unde Papa Benedict al XVI-lea `i pre-g\te[te canonizarea, [i Germania, ]ara de ac\rei istorie s`nt legate gravele acuza]ii aduseSuveranului Pontif dintre anii 1939 [i 1958.

Dramaturgul german Rolf Hochhuth, ac\rui pies\ de teatru, „Vicarul“, a fost adaptat\pentru marele ecran cu titlul „Amen“, `n 2002,a atras aten]ia asupra lipsei de reac]ie a lui Piusal XII-lea fa]\ de crimele nazi[tilor: „Un repre-zentant a lui Christos care a v\zut toate aces-tea (n.n – ororile razboiului) [i totu[i a t\cut,un asemenea Pap\ este un criminal.“ T\cereaPapei `n timpul celui de Al Doilea R\zboiMondial este principalul cap de acuzare `nscandalul care zguduie din nou Biserica Ca-tolic\. Papa „a t\cut“ ca [i cum nimic nu s-ar fi`nt`mplat `n Europa, ca [i cum exterminareaevreilor nu ar avea nici o tangen]\ cu BisericaCatolic\, ca [i cum rolul Papei ar fi fost s\ ape-re doar interesele bisericii, uit`nd de `nv\]\tu-rile credin]ei. Acestea s`nt, `n mare, repro[urilef\cute de criticii lui Pius al XII-lea. Iar Vaticanul`[i ap\r\ fostul conduc\tor, sus]in`nd c\ rezis-ten]a [i protestele sale au fost mult mai subtile.Nu a f\cut prea mult „zgomot“ din tronul papal,ci a `ncercat, prin fin\ diploma]ie, s\ „limiteze“consecin]ele ac]iunilor naziste asupra evreilor.{tim `ns\ c\ au existat [i destui prela]i catolici,din `ntreaga Europ\, care si-au riscat via]a, cri-tic`nd [i acuz`nd politica lui Hitler.

„Asculta]i t\cerea Papei“

Tocmai `n Berlin, din dorin]a actualuluiPap\, s-a organizat expozi]ia dedicat\ acestuipredecesor al s\u. Momentul de deschidere alexpozi]iei, 23 ianuarie, a fost bine ales, ]in`ndcont ca pe biroul lui Benedict al XVI-lea se a-

fl\ documentul de, s\-i zicem, „bun\ purtare“,care, dac\ ar fi semnat, l-ar apropia pe Pius alXII-le de „`n\l]area“ `n r`ndul sfin]ilor. ~ntr-oarip\ a castelului Charlottenburg din Berlins`nt prezentate sute de exponate, fotografii,documente, `nregistr\ri, instala]ii, care ilus-treaz\ via]a lui Eugenio Pacelli, devenit `n1939 Pius al XII-lea. O via]a care, dac\ e s\ ointerpretam `n sensul Vaticanului, s-a dedicatluptei `mpotriva regimului nazist.

Walter Brandmüller, pre[edintele ComitetuluiPapal, a subliniat `n discursul s\u de deschi-dere al expozi]iei c\ „Vaticanul nu `ncearc\ oprezentare apologetic\, ci una obiectiv\. Ori-cine poate `n]elege asta dac\ este dispus s\ va-d\ expozi]ia biografic\ despre Pius al XII-leaf\r\ prejudec\]i ideologice“. Vaticanul dove-de[te c\ e capabil de autoironie, dar prin aceas-ta nu face dec`t s\ `nfurie opinia public\ ger-man\. Expozi]ia se deschide cu un bust al luiPius al XII-lea turnat `n bronz, dotat cu un mi-crofon, `nso]it de inscrip]ia: „aici asculta]i t\-cererea Papei“. Ironia ar avea, pare-se, meni-rea s\ ̀ l reabiliteze ̀ ntruc`tva pe controversatulPontif. Dar cui `i arde de ironie, c`nd lucruriles`nt mult mai complicate dec`t `ncearc\Vaticanul s\ le expun\, la propriu [i la figurat?C`nd Biserica Catolic\ are de g`nd s\ beatificeun om care, de[i statutul i-ar fi permis, nu aprotestat pe m\sur\, nu a `ntreprins mai nimicpentru a influen]a politica nazi[tilor, ba chiarar fi colaborat cu ace[tia – dac\ e s\ d\m cre-zare dramei compuse de Hochhuth `n 1963.Vaticanul vede lucrurile altfel, iar drept dova-d\ a implicarii lui Pius al XII-lea de partea vic-timelor ofer\ o `nregistrare radio din decem-brie 1942, `n care Suveranul Pontif declara c\responsabil\ pentru ororile r\zboiului este „men-talitatea scandaloas\ a lumii care vede totuldin punct de vedere politic [i care exclude ori-ce perspectiv\ a g`ndirii morale [i religioase“.

T\cerea Vaticanului

„Toata omenirea este datoare cu aceast\juruin]\ acelor sute de mii de oameni condam-na]i la moarte sau la o existen]\ mizer\ numaidin cauza apartenen]ei lor la o anumit\ na]iu-ne“, afl\m dintr-un fragment. L`ng\ acesta esteredat un alt discurs al lui Pius al XII-lea, din1943, ]inut `n fa]a cardinalilor – „compasin-unea mea profund\ se `ndreapt\ `n primul r`ndc\tre cei care, din cauza na]ionalit\]ii sau arasei lor, s`nt supusi unor chinuri imense, chiar[i f\r\ a se fi f\cut vinova]i personal de ceva“.Pentru cei care se pronun]\ `mpotriva lui Piusal XII-lea, astfel de dovezi prezentate deVatican ̀ n favoarea fostului Suveran Pontif s`ntneconving\toare. „Cuvintele «evreu», «geno-

cid» sau «Hitler» nu au fost auzite din guraacestui Pap\“, scrie publicistul german PhilippGessler. Declara]iile lui Pius al XII-lea l-au iri-tat [i pe ambasadorul Marii Britanii la Vaticandin timpul celui de-al Doilea R\zboi Mondial.Pentru acesta, „afirma]iile vagi ale Papei pu-teau face la fel de bine referire [i la bombarda-mentele asupra ora[elor germane“.

Incomodul scriitor Rolf Hochhuth s-a ar\tat[i el indigant de inten]ia Vaticanului de a-l rea-bilita pe Pius al XII-lea, mai ales dup\ ce Sf`n-tul Scaun l-a acuzat ca ar fi compus o dram\„irelevant\ istoric [i fals\“. Ce ar putea dezv\-lui documentele istorice `n leg\tur\ cu atitu-dinile lui Pius al XII-lea fa]\ de ororile nazistenu se [tie [i nici nu vom afla nimic p`n\ la des-chiderea arhivei Vaticanului din anii 1939-1958,„cel mai devreme `n 2014“, cum declara purt\-torul de cuv`nt al Papei, Federico Lombardi.Dovezile „neoficiale“, pe care se bazeaz\ [i pie-sa de teatru a scriitorului german, s`nt `ns\ dem-ne de aten]ie [i justific\, cel pu]in `n parte, b\nu-ielile asupra politicii duse de Pius al XII-lea.

{oapte `n cercuri diplomatice

~n timp ce Vaticanul caut\ dovezi `n spriji-nul ideii c\ Pius al XII-lea a dorit s\ limitezeurm\rile politicii na]ional-socialiste, criticiiacestui demers recurg la argumente „lume[ti“c`nd acuz\ „t\cerea“ vinovat\ a fostului Pap\.Pe tot parcursul r\zboiului, Suveranul Pontifnu s-a manifestat deschis `mpotriva genocidu-lui, nici n-a `ncercat s\-i apere pe catolicii ca-re, `n Germania sau Olanda, s-au sacrificatpentru semenii lor evrei. ~n 1949 `ns\, c`ndautorit\]ile comuniste de la Budapesta au ordo-nat re]inerea cardinalului Joseph Mindeszenty,acuz`ndu-l de spionaj, Papa a protestat `n fa]acorpului diplomatic [i a ]inut pentru cel arestato slujb\ de solidaritate. „Atitudinea Papei vi-zavi de holocaust treze[te dubii chiar [i ̀ n s`nulBisericii Catolice“, subliniaz\ Gessler `ntr-unarticol din cotidianul german „Taz“. „~n timpce `n Germania [i `n alte p\r]i ale Europei ocu-pate de nazi[ti, sute de simpli preo]i catoliciprotestau `mpotriva deport\rii evreilor sau `iajutau pe evrei, pl\tind cu libertatea [i via]a lor(2000 dintre preo]ii catolici aresta]i de nazi[tiau murit atunci), singurul lucru pe care `l f\ceaPapa ̀ n ̀ ndep\rtata Rom\ era s\ discute proble-ma nazist\ `n [oapt\, `n cercuri diplomatice“.

Papa [i „Ruta [obolanilor“

Expozi]ia de la Charlottenburg are `n cen-trul s\u ac]iunile prin care Pius al XII-lea acontribuit la salvarea evreilor din sudul Italieidup\ ocuparea Romei, `n 1943, de c\tre for]ele

naziste. Atunci li s-a permis celor urm\ri]i, v`-na]i de nazi[ti s\ se ascund\ ̀ n m\n\stri. Pentrucriticii Suveranului Pontif, este un gest c\ruiai se exagereaz\ importan]a. „Discre]ia“ Papeiar fi fost, spun ap\r\torii s\i, determinat\ [i deprotestele episcopilor olandezi `mpotrivadeport\rii evreilor, care nu ar fi f\cut altcevadec`t s\ `nr\ut\]easc\ situa]ia. „~n urma acestorproteste“ – scrie Gessner – „nazi[tii au `nceputs\-i urm\reasc\ [i pe evreii converti]i la catoli-cism. Dar s\ fie aceasta justificarea neimpli-c\rii [i a t\cerii lui Pius al XII-lea?“ ~ntrebarear\m`ne.

~nainte de `nceperea r\zboiului, Pacelli, `ncalitate de Nuntius (Amabasador al Papei `nBavaria), a contribuit la redactarea a[a-numi-tului „Concordato fra la Santa Sede ed il ReichGermanico“, pactul `ntre Statul Nazist [iBiserica Catolic\, considerat prima mare vic-torie a lui Hitler. Rolul Papei dup\ terminarear\zboiului e v\zut, de asemenea, diferit de is-torici [i de biseric\. Benedict al XVI-lea sus]i-ne c\ Pius al XII-lea a fost „preg\titorul celuide al doilea Conciliu ecumenic“, recunoscutca atare doar de Biserica Catolic\, [i care pro-paga o modernizare a bisericii. „Cu aceasta a-firma]ie, Benedict nu poate face referire la aju-torul dat de organiza]iile catolice unor crimi-nali de r\zboi, precum Joseph Mengele sauAdolf Eichmann“, ac]iune care a intrat `n isto-rie sub numele „Ratline“ („ruta [obolanilor“)“,comenteaz\ presa german\. ~ntrebat `n leg\-tur\ cu acest episod din pontificatul lui Pius alXII-lea, istoricul afiliat Vaticanului, ThomasBrechenmacher, prezent la inaugurarea expo-zi]iei de la Berlin, a r\spuns: „Papa nu a fostimplicat `n ajutorarea acestor criminali de aajunge `n America Latin\, nici nu ar fi permisa[a ceva“.

Neonazi[tii, `ncuraja]i de epsicopul britanic, Richard Williamson

Pius al XII-lea este „m\rul discordiei“ `nrela]ia, oricum nu prea relaxat\, dintre Vatican[i Israel. Ministrul izraelian Isaac Herzog adeclarat `n octombrie 2008 c\ „beatificarea luiPius XII este inacceptabil\“ [i a povestit toto-dat\ despre `nt`lnirea din 1943 dintre buniculs\u, Yitzhak Herzog, primul mare rabin aske-naz al Israelului, [i Suveranul Pontif, `n care acerut ajutorul pentru salvarea evreilor dinUngaria. „La ie[irea din audien]\“ – `[i amin-te[te ministrul – „bunicul meu a sim]it nevoia s\fac\ o baie de cur\]ire `ntr-o Mikve din Roma“.

Papa Benedict al XVI-lea confrunt\ catoli-cismul cu mai multe probleme, iar imaginea [iautoritatea sa, precum [i cele ale Vaticanuluiau de suferit. Canonizarea lui Pius al XII-leaeste doar una dintre ele, care ar mai putea firemediat\, prin nesemnarea actului oficial.Dar reprimirea `n r`ndul catolicilor a „epis-copilor rebeli“, care s-au opus „actualiz\rilordogmelor bisericii“ impuse de Conciliul din1962 al Papei Ioan al XXIII-lea [i, `n con-secin]\, au fost excomunicati, este deja `nf\p-tuit\. Printre cei patru episcopi sco[i din r`ndu-rile Bisericii Catolice [i grupa]i mai apoi `njurul arhiepiscopului Marcel Lefebvre, se nu-m\r\ [i episcopul britanic Richard Williamson.Acesta din urm\ a sus]inut de cur`nd, `ntr-uninterviu televizat, c\ „poate au murit dou\, treisute de mii de evrei `n lag\rele de concentrare,dar nici unul dintre ei nu a fost gazat“. Iar a-ceast\ afirma]ie nu a fost prima care las\ de`n]eles c\ episcopul neag\ Holocaustul. Re-centul interviu transmis de televiziunea sue-dez\ [i gestul actualului Pap\ l-au transformatpe controversatul episcop `ntr-o figur\ „adu-lat\“ de grup\rile neonaziste, care v\d `n el unnou „avocat“ al cauzei lor.

Papa Pius al XII-lea – criminal sau sf`nt?

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

21Vitraliu TIMPUL

aprilie 2009

CODRU} CONSTANTINESCU

Lumea cultural\ anglofon\, at`t de vast\ [ibogat\ (at`t din punct de vedere material c`t[i spiritual) este recunoscut\ prin metodeleneconven]ionale de a promova arta sau lite-ratura. Ultimul exemplu descoperit este oini]iativ\ interesant\ a ziarului britanic TheGuardian, care prezint\ `n edi]ia sa electro-nic\, la sec]iunea cultur\ (nu [tim dac\ se`nt`mpl\ [i `n edi]iile tip\rite), o rubric\ celpu]in atipic\: camerele de lucru ale scriitori-lor.1 O idee aparent foarte simpl\, dar care sedovede[te o g\selni]\ foarte inspirat\. Des-crierea camerei de lucru a scriitorului, reali-zat\ de el `nsu[i, este `nso]it\ [i de exem-plificarea acesteia prin publicarea unei foto-grafii menit\ a proba cuvintele scriitorului.De ce s\ se a[tepte moarte scriitorului pentrua-i transforma locul de munc\ `n muzeu po-ten]ial [i pentru a-l oferi cititorilor?! Rubricaeste actualizat\ s\pt\m`nal. Marea majoritatea interven]iilor s`nt oferite de scriitori con-temporani, `ns\ reg\sim [i expuneri ale ca-merelor de lucru ale unor scriitori clasici delimb\ englez\ precum Rudyard Kipling,Virgina Woolf, Charles Darwin sau GeorgeBernard Shaw. „Camera acestuie din urm\era „un loc nepotrivit pentru un socialist cubarb\ ro[cat\, cu idei generoase despre cums\ schimbe lumea. Dar cumva, i se potrivealui Shaw. Era, p`n\ la urm\, un geniu para-doxal. Oamenii m\ deranjeaz\ s-ar fi con-fesat Shaw am venit aici s\ m\ ascund de ei.Din acest loc, Shaw putea s\-i deranjeze f\r\`ncetare pe oameni. Cu toate acestea, loculunde a venit s\ locuiasc\ `n 1906, c`nd dejaavea 50 de ani, era ciudat. Satul Ayot St.Lawrence din Hertfordshire avea un maga-zin, dou\ biserici, nici o gar\ [i nici unchio[c de ziare. Dup\ ce Shaw regiza piese,rostea discursuri, `i zorea pe editori, se certacu biografii [i, `n general, `[i respectastatutul de fenomen universal, Shaw seretr\gea `n b`rlogul lui“.

Camera de lucru a laureatului PremiuluiNobel pentru literatur\ Seamus Heaney seafl\ „`n mansarda casei noastre din Dublin.~n cealalt\ parte a mansardei se afl\ un lumi-nator mai mare, de unde se poate vedea pa-norama vast\ a golfului Dublinului [i acapului Howth dar [i a portului Dublin, cunavele care pleac\ [i vin. Suprafa]a birouluieste format\ dintr-o plac\ a[ezat\ pe dou\corpuri de lemn, dar atunci c`nd ne-am mu-tat pentru prima oar\ `n cl\dire, acumtreizeci de ani, nu aveam dec`t dou\ sc`nduricare fuseser\ `ntrebuin]ate ca b\nci ale s\liide lectur\ din Carysfort College, sc`nduri destejar bine [lefuite de studen]i timp de unsecol. ~ntotdeauna am sim]it o fric\ supersti-]ioas\ de a aranja o camer\ de lucru perfect\,pentru ca mai apoi s\ constat c\ scrisul adevenit imperfect. Chiar [i a[a, mansarda afost reamenajat\ acum zece ani, ad\ug`n-du-i-se luminatorul mare [i o bibliotec\ pen-tru mormanul de c\r]i“. Observ\m [i o gean-t\ rezemat\ de biroul improvizat. SeamusHeaney are o camer\ de lucru modern\. Alt-fel stau lucrurile cu scriitorul Colm Toibin:„Fereastra acestei camere d\ c\tre cl\diriledin centrul Dublinului. Masa de lucru amadus-o `napoi din apartamentul `n care amlocuit la New York, unde am avut o burs\ la

Biblioteca Public\. Scaunul este unul dintrecele mai inconfortabile fabricate vreodat\.Dup\ o zi de lucru provoac\ mari dureri `np\r]i ale corpului care nici nu [tiai c\ exist\.Dar m\ ]ine treaz. Mica pictur\ de deasuprac\minului este un peisaj din Viengar Hilld`nd c\tre Enniscorthy, `n comitatulWexford, imagine pe care o puteam privi dincasa unde am crescut. Este realizat de mamamea care a murit acum [apte ani. Mascaafrican\ de deasupra podelii a apar]inutfratelui meu mai mic, Lian, care a murit [i elacum doi ani. L`ng\ masc\ se afl\ `nr\mat\ opagin\ imprimat\ din volumul FinnegansWake care i-a apar]inut lui James Joyce.Camera este precum o pe[ter\ `n care-mi ]inc\r]ile pe care le iubesc“.

Andrew O’Hogan scrie: „cred c\ am de-venit obsedat. David Beckham se pare c\ du-ce toate cutiile de Coca Cola dietetic `n fri-gider pentru a ar\ta la fel `n fiecare diminea-]a, iar eu `mi ascut toate creioanele pe careapoi le aranjez `n borcan `nainte de a m\ a[e-za [i a `ncepe ziua de lucru. Dintr-o zi `n altam\ a[tept s\ `ncep s\-mi calc coper]ile c\r]i-lor. Trebuie s\ [tiu unde se afl\ fiecare lucru`nainte de a `ncepe s\ caut lucrurile din capulmeu [i de fiecare dat\ c`nd `mi ridic privireadin birou m\ ajut\ s\ v\d ordine. De aceea,de altfel, camera este at`t de curat\ [i binepus\ la punct. ~mi place s\ amestec lucrurilepersonale – o fotografie cu fra]ii mei din1973, o partitur\ cu un c`ntec pe care o m\tu-[\ din Glasgow obi[nuia s\-l c`nte – cu afi[e[i postere. Este `nr\mat\ [i o copie a recen-s\m`ntului din Irlanda din 1910, ar\t`nd casa`n care locuia James Joyce, el fiind trecut castudent. ~mi place mobila care are opoveste“. Un alt scriitor irlandez, SebastianBerry recunoa[te c\ biroul lui: „nu arat\foarte ordonat, dar `nc\ din copil\rie amiubit sentimentul de provizorat `ntr-o came-r\. Masa de lucru o am din anii 1980, c`nd eu[i so]ia mea Ali am c\rat-o din pia]a de pestrada Francis tocmai c\tre cartierul MiculIerusalim din Dublin, o distan]\ apreciabil\.Stofa de pe imprimant\, dar [i cutia de lemns`nt turce[ti, cump\rate `n timpul unei va-can]e acum c`]iva ani, c`nd era aproape s\mor din cauza unei intoxica]ii alimentare“.Sebastian Berry `[i continu\ succintul text cuo descriere justificativ\ a obiectelor relevan-te (pentru autor) care `l `nconjoar\ [i inspir\

(o can\, un tablou, o gravur\, o mic\ statuietibetan\, o lamp\) toate str`nse din diversec\l\torii sau oferite de persoane dragi auto-rului. Eric Hobsbawm lucreaz\ `n fostacamer\ a fiului s\u Andy, la etajul casei dinHampstead: „Camera a fost modificat\ `nmod dramatic, trec`nd de la tinere]e la b\tr`-ne]e, cu excep]ia aerului haotic care continu\s\ domine `nc\perea printre teancurile de fi-[e de cercetare, foi tip\rite, scrisori care `nc\`[i a[teapt\ r\spunsul, facturi, c\r]i recentprimite toate pentru a ajuta o memorie care`ncepe s\ dea rateuri. Pentru c\ profesia meaeste cea de istoric s`nt `nconjurat de foartemulte h`rtii care au tendin]a de a se aduna pesuprafa]a celor dou\ birouri rotunde dar [ideasupra laptopului f\r\ de care nu a[ maiputea lucra, fiind introdus `n epoca calcula-toarelor la sf`r[itul anilor ‘80 de c\tre stu-den]ii mei din New-York. Prea pu]ine lucrurim\ distrag de la munc\ `n aceast\ camer\.Nu am nici un scaun confortabil. Un afi[ cu

Billie Holiday [i o pictur\ ro[ie [i neagr\ seafl\ ag\]ate pe singurul perete care nu esteacoperit cu rafturi de c\r]i. Cam asta-i tot.Mai am [i un radio-casetofon dar nu preaascult la el nimic. Muzica te confisc\ preamult. Rafturile bibliotecii mele con]in c\r]icare m\ ajut\ s\ scriu despre subiectele carem\ preocup\, na]ionalismul [i istoria bandi-tismului. Cele mai multe s`nt `ns\ pline cuedi]ii str\ine ale c\r]ilor mele. Num\rul lorm\ bucur\ [i s`nt fericit c\ ele continu\ s\ fietraduse `n alte limbi dup\ cum societ\]ilerespective se deschid c\tre lume – `n hindisau vietnamez\, de exemplu. Cum nu pot s\le citesc, ele m\ ajut\ din punct de vederebibliografic, iar `n momentele de descurajare`mi aduc aminte cum un vechi cosmopolitnu a e[uat `n cei cincizeci de ani de `ncercare`n a comunica istoria cititorilor“. EdnaO’Brian recunoa[te c\ scrie de m`n\: „Nu`n]eleg cum oamenii pot deveni creativifolosind calculatorul. De multe ori nu maig\sesc vreo carte de care am nevoie dispe-rat\ [i m\ reped la cea mai apropiat\ libr\riepentru a cump\ra un exemplar, de aceea ampatru-cinci edi]ii ale c\r]ilor mele favorite.Multe dintre c\r]i au autografele autorilorcare-mi s`nt prieteni dar premiul pentru ceamai depreciativ\ dedica]ie `i revine lui TedHughes care mi-a scris, O recolt\ de sedi-mente... ~mi iubesc camera [i harababura dinea. T`rziu `n noapte, c`nd focul mocne[te `n[emineu, m\ ridic, deschid o carte, citesc:Este miezul nop]ii. Ploaia bate la ferestre.Nu era miezul nop]ii. Nu ploua din Molloyde Samuel Backett. {i m\ g`ndesc ce recolt\nepre]uit\ este literatura“.

Mai pot fi reg\site m\rturiile mai multsau mai pu]in vinovate ale multor altor scri-itori, mai pu]in cunoscu]i `n spa]iul culturalrom=nesc precum Louis de Bernieres,Wendy Cope, Richard Fortey, MichaelBerkeley, Simon Gray, Roald Dahl, DavidHarsent, Michael Rosen, Anne Enright,Charlotte Mendelson, Sebastian Faulks,Joanna Briscoe, Marina Warner, RobertIrwin etc. Toate aceste fotografii degaj\ `ns\acela[i aer de prosperitate [i siguran]\ finan-ciar\ pe care statutul de scriitor profesionistle asigur\ `n lumea anglofon\.

1 http://www.guardian.co.uk/books/series/ writersrooms

Camere de lucru

camera scriitorului Seamus Heaney

camera scriitorului Eric Hobsbawm

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

22 LabirintTIMPUL

aprilie 2009

OVIDIU PECICAN

Cu privire la tipul de pasiune a lecturiicare `l anima pe don Quijote de la Mancha,autorul celebrei c\r]i este destul de precis.„...Dintre toate [c\r]ile], nici unele nu i sep\reau la fel de bune ca acelea pe care lealc\tuise vestitul Feliciano de Silva, deoare-ce limpezimea prozei sale [i rostirile sale `n-tortocheate i se p\reau veritabile perle, maicu seam\ c`nd ajungea s\ citeasc\ declara-]iile de dragoste [i scrisorile de provocare,unde `n multe locuri g\sea scris: «Ra]iuneaira]iunii f\cute ra]iunii mele `mi vl\guie[te`ntr-at`ta ra]iunea, `nc`t cu deplin\ ra]iune m\pl`ng de frumuse]ea voastr\». {i la fel c`ndcitea: «~naltele ceruri care divin divinitateavoastr\ cu stele v-o `nt\resc [i v\ fac a v\merita meritul meritat de `n\l]imea voas-tr\...».// Cu asemenea ra]ionamente bietulcavaler `[i pierdea judecata [i veghea nop]ileca s\ le priceap\ [i s\ le dezghioace t`lcul, pecare nici Aristotel `nsu[i, dac\ ar fi `nviat fie[i numai `n acest scop, nu l-ar fi scos [ipriceput“ (Cervantes, Don Quijote de laMancha, vol 1, Pite[ti, Ed. Paralela 45,2004, trad. de Sorin M\rculescu, p. 32).

Se observ\ astfel c\, `n loc s\ fie un bietnebun, a[a cum le putea p\rea cititorilor deodinioar\ ai eroului de la Lepanto, donQuijote se dovede[te, la drept vorbind, unuldintre degust\torii de stil rafinat, vestitor alaltor epoci, precursor direct al celor care, `nsecolul al XX-lea, au adus, prin lectura lorasidu\ [i entuziast\, gloria lui EdmundHusserl, dar mai ales a lui Martin Heidegger.Manierismul formal satirizat de Cervantes `ncele dou\ mostre de stil pe care le a[az\ subochii evlavio[i ai cavalerului cu mintea `n-cins\ a ajuns, printr-o frumoas\ ironie aistoriei, s\ urce `n box office-ul contemporanfoarte sus; semn al unor excelen]e individua-le, dar [i al unei predispozi]ii mai largi `ntr-o epoc\ de contraste, repezi prefaceri [i e-fecte imprevizibile, `n care cultura – cel pu-]in cea a marilor limbi de circula]ie mai multsau mai pu]in universal\ – lumineaz\ firma-mente mai vaste dec`t numai ale idiomuluioriginar. Exist\ exege]i care `nchin\ analizekilometrice, sagace [i subtile, splendiduluigalimatias despre fiin]\, fiin]are, fiin]ial [ifiin]enie, transform`ndu-l `ntr-un discursgrav, de violoncel [i bas, `nc\rcat de taineaurorale ori crepusculare, dup\ plac, `ntr-un– vorba lui Blaga – orizont al misterului.

Nu toat\ lumea gust\ `ns\ asemeneadeserturi din esen]e distilate, mul]i prefer`nd– din instinct, nu din prea mult\ cultur\ – s\se ]in\ c`t mai aproape de `ndemnul stoic allui Wittgenstein: „Despre ceea ce nu se poa-te vorbi trebuie s\ se tac\“ sau, `ntr-o alt\ tra-ducere: „Ce nu poate fi spus trebuie ]inut `n

t\cere“. ~n ambele versiuni, soma]ia filoso-fului vienez ajuns la Cambridge ia `nf\]i[a-rea unui imperativ, semn de ner\bdare `n fa]aabuzului de verbiaj al exponen]ilor tendin]eide g`ndire opuse. Tr\nc\neala sublim\, com-binat\ mai pe fa]\ sau mai discret cu elanu-rile esoteriste – de la Papus la René Guénon[i de la Rudolf Steiner [i Edgar Cayce laVasile Lovinescu – are o excelent\ receptare,`n continuare, printre contemporanii no[tri.Pe de alt\ parte, noile abord\ri din epistemo-logie [i din filosofia limbajului pot fi privite[i ca reac]ii vivace la asemenea eflorescen]e,vr\jirea [i dezvr\jirea lumii `n[iruindu-se `nsimultaneitate, de-acum, [i nu `n vreo suc-cesiune istoric\ dat\. Nici nu mai este, poate,vorba despre adev\rul superior al uneia din-tre abord\ri `n raport cu cealalt\, c`t mai cu-r`nd de sensibilit\]i complementare, de sti-luri `n placarea problematicilor lumii [i vie-]ii, de op]iuni instinctive, temperamentale.

Dar dac\ a[a stau lucrurile, don Quijote `lcite[te [i savureaz\ pe Feliciano de Silva dinmotive de stilistic\ ori datorit\ unor cauzepsihologice ad`nci, analiza acestei raport\riput`ndu-se face cu folos cu ajutorul grileifilosofiei stilului elaborate de Blaga sau prinpaginile dedicate tipurilor umane de c\treCarl Gustav Jung. Asta, desigur, dac\ nucumva `nt`lnirea celor dou\ puncte de pleca-re s-ar dovedi mai lesne de descifrat prininstrumentarul lui Constantin Noica din cele{ase maladii ale spiritului contemporan. O`ntreprinde, sumar, chiar g`nditorul rom=n,din primele pagini ale c\r]ii lui: „~n cultura

european\ exist\ un extraordinar model albolnavului de horetit\: don Quijote. Tot zbu-ciumul acestuia este s\-[i dea determina]ii;dar ele `i s`nt refuzate, cu adev\rul lor, `nprima parte a operei (s`nt mori de v`nt [iturme de oi), pentru c\ le invent\ el, iar `npartea a doua nu-i s`nt determina]ii realepentru c\ totul ]ine de inven]ia altora“ (C.Noica, Spiritul rom=nesc `n cump\tul vre-mii, Bucure[ti, Ed. Univers, 1978, p. 11).Celebrul hidalgo ar suferi, deci, de horetit\,`n]eleas\ de inventatorul ei ca fiind maladiace exprim\ „tortura [i exasperarea de-a nuputea f\ptui `n acord cu g`ndul propriu“. Nurezult\, totu[i, din acest diagnostic de ce arsavura ambiguit\]ile, `ntors\turile de fraz\gongorice, oximoroanele cu aer savant [iabisal un ins care `[i caut\ determina]iile.Pesemne este vorba de altceva, altcumva,mai apropiat de complexul oamenilor n\s-cu]i `n medii modeste sau m\car anonimecare se viseaz\ descenden]i ai marilor eroi aiantichit\]ii troiene, grece[ti ori romane (s\-ispunem „complexul Mateiu Caragiale“). Unpersonaj al lui Pirandello, `nchis `ntr-un azilpsihiatric, se socotea pe sine un rege me-dieval, d`nd o ilustrare repede clasicizat\ aacestei op]iuni socotite, ironic, necesar a fitratat\. Doar doamna Bovary, vis`nd o gloriefeminin\ mult mai special\ dec`t `i ofereaprovincia [i amantl`cul mediocru din antu-rajul ei, [i-a administrat singur\ leacul defi-nitiv, l\s`nd intact misterul succesului sti-listic al obscurit\]ii cu ifose.

Freiburg von... La mancha

MIRCEAGHEORGHE

Mediocritatea incon[tient\ de sine estelipsit\ de `ndoieli [i deseori eficace fiindc\,pornind de la ceea ce o deosebe[te de nuli-tatea patent\, se ia drept valoare.

Mediocritatea cealalt\, con[tient\ de pro-priile-i limite `n raport cu valoarea adev\rat\este `n schimb umil\ [i nefericit\ fiindc\ seia drept nulitate. Uneori, ea devine snoab\ –dispus\ s\ admire [i s\ `ncurajeze ceea ce nu`n]elege.

Care dintre cele dou\ e de preferat? Saucare este mai d\un\toare?

*

S`nt oameni pe care o `mprejurare, o lec-tur\, o prietenie, un amor `i „de[teapt\“, adi-c\ le dau puterea s\ sesizeze probleme pecare nu le b\nuiser\ [i s\ `n]eleag\ lucruri lacare nu se g`ndiser\ niciodat\. Devin entu-zia[ti, plini de iluzii [i m`ndri.

Dar c`nd influen]a `nceteaz\, oameniiace[tia alunec\ `n somnul [i `n toropealadinainte. Mintea lor revine la limitele pro-prii, ca un balon umflat c\ruia `i dai drumulnelegat.

Asta s\ fie o educa]ie `ngrijit\ `n copil\-rie, continuat\ cu grij\ [i pruden]\ `n tinere-]e? A]a care se `nnoad\ la gura balonului,dup\ ce a fost umflat bine?

*

B`rfa este un fel de hermeneutic\ `ntre-prins\ cu mijloace derizorii. La cine o prac-tic\ sistematic, cu talent [i fa]\ de toat\ lu-mea `nt`lne[ti mai toate ipostazele acesteia:b`rfitorul descoper\ inten]iile celui pe care-lanalizeaz\, descifreaz\ cu grij\ [i perspica-citate sensul vorbelor [i faptelor lui [i inven-teaz\ semnifica]ii cu con[tiin]a curat\ [i lim-pede a cuiva care se bucur\ de propria-iinventivitate.

B`rfa urm\re[te acela[i scop de `njosireca [i calomnia, dar este demonstrativ\, ironi-c\ [i intelectual\. ~[i ascunde violen]a spre ap\rea lipsit\ de patim\ [i demn\ de crezare.

B`rfa este rezervat\ celor asupra c\rora sepoate pretinde, cel pu]in c`nd nu s`nt de fa]\,un simulacru de superioritate.

Calomnia, `ns\, este p\strat\ pentru ceicu o superioritate evident\ [i cople[itoare.At`t de cople[itoare `nc`t nici un argumentnu o mai poate zdruncina. {i atunci, este ne-cesar\ def\imarea violent\, c\ci superiorita-tea aceasta, neput`nd fi negat\, trebuie s\dispar\, credibilitatea ei trebuie distrus\.

*

Sc`nteile s`nt identice, indiferent de undeprovin, de la un incendiu neronian sau de laun foc meschin, f\cut cu o m`n\ de vreas-curi.

Nu e tot astfel cu vanit\]ile literare?

*

Violen]a incapabil\ s\ se manifeste, inhi-bat\ de o la[itate funciar\ sau strunit\ de oalt\ violen]\, mai puternic\, din exterior,poate fi confundat\ cu bl`nde]ea.

Francine

De c`teva zile, plec`nd spre cas\ de la bi-blioteca din Longueuil, unde lucram de c`te-va luni, o conduceam pe colega mea Francinela sta]ia de metrou Berri-Uqam, unde i-ar fivenit foarte greu s\ se orienteze cu bastonulei de oarb\ prin mul]imea gr\bit\ trec`nd depe un peron pe altul.

Francine avea `ntre 25 [i 30 de ani [i eraur`t\. Dar era a[a fiindc\ nu [tia cum arat\, [ideci nu avea cum s\ remedieze [i s\ pun\ `nvaloare ceea ce, `n fiin]a ei, ar fi putut devenifrumos. Uneori, `n `ntunericul care o `ncon-jura doar pe ea `n autobuzul ce ne ducea spresta]ia de metrou, uita, pentru c`teva secunde,c\ este observat\. S-ar fi zis c\ se credeasingur\ [i-[i z`mbea sau `[i freca nasul cuinsisten]\.

Altminteri, era sensibil\, citise mult (`nbraille), `i pl\cea muzica de oper\ [i aveaopinii literare nuan]ate.

Nu aveam o conversa]ie bogat\ cu ea, darnu din vina ei. Sim]eam c\ ar fi fost grozav demul]umit\ s\ tr\nc\nim despre toate cele. Labibliotec\, de altfel, era foarte vorb\rea]\ cuAni, colega ei, tot oarb\, pe care o `nv\]a s\lucreze la ordinator, sau cu Nadine, secretara.Nadine nu era oarb\, dar `n schimb erane`nchipuit de gras\ [i suferea din cauza asta.To]i de acolo aveam handicapurile noastrepersonale...

Ieri, `n ultima zi a s\pt\m`nii, vineri,Francine era de-a dreptul fericit\: pleca pestec`teva ore `ntr-o c\l\torie `n Statele Unite, `nNew Hampshire, unde avea s\ r\m`n\ c`tevazile. Cu chum-ul ei, fire[te. Dar mai `nt`i, seducea `n Estrie, unde `i locuiau p\rin]ii. „Efrumos `n Estrie“, am zis. A tres\rit. „Da, efrumos“, [i a trecut mai departe, s\-mipovesteasc\ `nc`ntat\ cum o s\ fie `nAmerica.

Nu o mai ascultam. M\ sim]eam stupid.Cum po]i `ncerca s\ vorbe[ti cu un orb despre

frumuse]e? Avea oare Francine o impresie c`tde vag\ despre ce era cu adev\rat Estrie? Nicim\car nu [tiam dac\ Francine a v\zut vreo-dat\. Cei care au v\zut c`ndva [i [i-au pierdutla un moment dat vederea nu s`nt niciodat\ cutotul orbi. Spunea [i Borges asta. V\d cu min-tea masa, covorul, piatra din calea lor, [tiucum arat\ o form\ rotund\ sau una ascu]it\,[tiu ce `nseamn\ un culoar, un perete, sau oscar\; au `n minte imaginea unei p`ini, a unuistrugure, [tiu cum arat\ casele, iarba, pomii,cerul. Dar ceilal]i? N\scu]i `n `ntuneric, eidescoper\ cu mare greutate [i niciodat\ su-ficient, c\ `ntunericul e populat de formestranii, de un num\r infinit de obiecte desprecare nu vor [ti niciodat\ altceva dec`t c\exist\, c\ se spune despre ele c\ s`nt p\trate,rotunde sau ascu]ite; obiecte pl\cute saunepl\cute la pip\it, obiecte care trebuie saunu trebuie ocolite.

Or, Francine `mi povestea bucuroas\ dec\l\toria ce `ncepea la sf`r[itul s\pt\m`nii. S\fie `ntunericul de la Montréal altfel dec`t `n-tunericul de la New Hampshire? Care erauemo]iile inedite ce o a[teptau, c`t\ vreme celelegate de peisaj `i erau refuzate? C\ci majo-ritatea emo]iilor noi, c`nd c\l\torim, s`nt le-gate de peisaj – o ap\, un munte, chipuri noi,o plaj\, un restaurant intim, o camer\ de hotelluminoas\, o fereastr\ care se deschide spre oimagine agreabil\, o catedral\ medieval\, unbulevard plin de lume... „O s\ fie o c\l\toriefrumoas\“, `mi spunea Francine.

Am condus-o la linia de metrou ce trebuias-o duc\ spre cas\ [i am ajutat-o s\ intre `nvagon. Avea `nc\ `ntip\rit\ pe fa]\ `nsufle]ireacu care `mi povestise despre c\l\toria pl\-nuit\. {i atunci, fiindc\ era ultima dat\ c`nd ocondusesem, i-am f\cut spontan un semnamical de desp\r]ire, din nou f\r\ nici o noi-m\, f\r\ s\-mi dau seama imediat c\ e inutil.U[a metroului s-a `nchis [i privirea ei a r\maslipit\ de geam, pietrificat\ [i radioas\.

Inscrip]ii

CAPRICORN

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

23VitraliuTIMPUL

aprilie 2009

CONSTANTIN

ARCU

De[i nu trecea printr-o criz\ de con[tiin]\,spera s\ se cure]e de p\cate, alung`nd r\ul care`ncepuse s\-i dea t`rcoale. Nu se mai spove-dise de c`]iva ani [i r\ul `[i f\cea lucrarea ap\-s`ndu-l implacabil. Nu se considera p\c\tosdin cale afar\, pe o scal\ de la 1 la 10 [i-ar fidat nota [apte plus la conduit\. Era nevoit s\admit\ c\ uneori mai c\lca pe al\turi `n tra-ficul cotidian [i un supraveghetor celest i-ar fiputut acorda ni[te puncte. Nimic deosebit to-tu[i, ceilal]i semeni `l considerau b\iat fain.P\rea curat [i uscat, doar din c`nd `n c`nd ser-vea c`te o t\rie `n plus, nu-l prea tr\gea inimas\ posteasc\ [i d\dea cam rar pe la biseric\.Cam at`t. Dar nu fura [i nu a dat `n cap lanimeni, nu lua `n de[ert numele Domnului, nupizmuia pe nimeni [i `[i cinstea p\rin]ii, aveainim\ larg\ [i se bucura de fiecare clip\.

Totu[i, avea senza]ia c\ de c`tva timpDumnezeu se sc\rpina nemul]umit `n barb\ [ip\rea decis s\-[i ia m`na de pe cre[tetul lui. Iarsemnalele au `nceput s\ apar\. Antichristul `[i

ar\ta col]ii [i ghearele. Un prim semn l-a con-stituit strategia noului guvern de a dep\[i crizaarunc`nd tot greul pe umerii s\r\canilor [i aiurma[ilor lor. Cu leafa lui de profesor, Ion seincludea printre cei viza]i. Dar m\car n-aveacopii, se sim]ea pe jum\tate r\zbunat. Numaic\ o ministres\ aiurit\ ]inea mor]i[ s\ fac\ re-form\ personal\ desfiin]`nd [coli `ntregi [i laorizont se profila disponibilizarea. La patru-zeci de ani nu putea s\-[i `nchipuie un viitormai sumbru.

F\c`nd un bilan] [i analiz`ndu-se atent,`n]elese c\ nu-i pe deplin curat. ~n mijloculpostului, el citea cartea lui John Updike – Olun\ de duminici, `n care reverendul ThomasMarshfield este for]at s\ plece `ntr-un exilbizar [i s\ se spovedeasc\ `n scris despre p\ca-tele adulterine cu mai multe dintre enoria[elesale. ~n locul Evangheliei, Ion se delecta ci-tind elucubra]iile unui duhovnic r\t\cit. Acumvenise s\ se spovedeasc\ [i s\ se lepede depofte care s`nt pietre de moar\ legate de g`tulomului. S\ smulg\ r\d\cina p\catului din ini-ma sa. Mai ales „poftele ochiului“ p\reaugreu de `nfr`nat [i ispite se iveau la tot pasul.Chiar [i aici, pu]in mai `n fa]\, l`ng\ icoanam`ntuitorului, o blond\ cu [epcu]\ de sub careies zulufi, `n blugi [i hanorac, face de zormetanii. El nu-[i poate lua ochii de pe fundulrotund [i coapsele zvelte, `ncordate `n mi[ca-rea repetat\ cu os`rdie. O vede goal\ pu[c\, `nmintea lui nu reu[e[te s-o `mbrace. Din spate,`i percepe clar despic\tura [i c`teva firi[oare

de p\r asudat `ntre picioare, nu se poate ab]ines\-[i imagineze [i s`nii ca ni[te cupe mici [i`nmiresmate. Iar preotul amenin]\ cadelni-]`nd: „... `ns\ eu v\ spun c\ oricine se uit\pofticios dup\ o femeie a preacurvit cu ea `ninima sa...“. Ion `ncearc\ s\ se scuture de ori-ce sentiment de vinov\]ie, `n fond Dumnezeua creat p\m`ntul [i toate vie]uitoarele, inclusivf\ptura asta cr\pat\ [i `nc`nt\toare, apoi [i-aexaminat lucrarea constat`nd cu satisfac]ie„c\ erau foarte bune“. Cum po]i p\c\tuiadmir`nd lucrarea Domnului?

Tipa sf`r[e[te cu gimnastica ecumenic\ [ise retrage `ntre femei, eliber`ndu-i `nchipuireade calvarul b\lai. Ion `ncearc\ s\ deslu[easc\picturile murale [terse de timp, sfin]i cu figurigolite de expresie [i cu s\bii sau suli]e `nm`n\. (~n mod ciudat, portretele `i amintesc depersoane relativ cunoscute.) Pu]in mai t`rziu,preotul se a[az\ pe un scaun [i enoria[ii trecpe r`nd prin furcile caudine m\rturisindu-[ip\catele. Nu exist\ confesional ca `n bisericilecatolice [i, `n general, ai senza]ia c\ indiviziivin aici pentru a se autoflagela. Ion `ngenun-cheaz\ al\turi, preotul `i pune patrafirul pecap [i-l supune unui interogatoriu. Se spunec\ duhovnicul este dator s\ primeasc\ pe fie-care la spovedanie cu bl`nde]e [i evlavie.Confesorul `ns\ nu [tie de glum\, e viforos [iintransigent ca un sf`nt de pe perete. Ion r\s-punde c\ n-a postit dec`t o s\pt\m`n\. Apoiobi[nuita plac\: nu `njur\ [i nu pune m`na pebunul altuia, doar c\ pe la biseric\ a dat mai

rar. Treaba asta `l sup\r\ pe preot, noroc c\ n-are sabie pentru c\ i-ar lua g`tul probabil. ~n-cepe o tirad\ arunc`ndu-i drept `n fa]\ mirosuldulceag al gurii. C`t s`nte]i tineri, `i repro[ea-z\, nu da]i pe la biseric\ pentru c\ ave]i plozide crescut [i de [ters la nas, la maturitate sta]icu fundul `n sus uit`ndu-v\ la televizor, darnici `n preajma mor]ii nu veni]i la sf`nta bi-seric\?! Ion `[i `ntinde g\tul de sub patrafirpentru ca popa s\ bage de seam\ c\ nu-i pemoarte, `ns\ acela nu se-mpiedic\ de fleacuri[i-l amenin]\ cu focul ve[nic.

Ion nu poate fi dus de nas. La patruzeci deani se simte `n putere [i are de g`nd s\ tr\iasc\`nc\ pe-at`t, chiar dac\ i s-a albit pu]in p\rul lat`mple. {i-a f\cut un plan de b\taie pentrusitua]ii dificile, inclusiv pentru caz de dispo-nibilizare, e descurc\re] din fire [i nu se las\b\tut a[a u[or, ce-i tot d\ `nainte cu moarteapreotul \sta? Dup\ ce scap\ din chingile du-hovnice[ti, o taie ca din pu[c\. Iese pe u[a bi-sericii av`nd senza]ia c\ din icoane `l privescmucenicii Emil, t\ietorul de sporuri salariale,Ecaterina, f\c\toarea de himere & comp. Sespune c\ Domnul nu bate cu ciomagul. Estefoarte exact. C`nd vrea s\ te bat\, Dumnezeu`]i d\ conduc\tori care te croiesc de nu te vezi.Mai ceva dec`t cu jordia. Se simte totu[i cevamai u[urat. Poate c\ Domnul le va da `n celedin urm\ minte. Poate c\ neamul acesta nu-ichiar at`t de p\c\tos. Nu degeaba se crede c\pe meleagurile astea se va `nchega `n cur`ndleag\nul spiritualit\]ii omenirii.

Spovedania unui pi[icherBRIEFING

DORIN TUDORAN

~n seara de 25 martie, s-a stins la Broomall,Pensyilvania, Michael Radu, cercet\tor principal[i co-pre[edinte al centrului dedicat de ForeignPolicy Research Institute din Philadelphia`n]elegerii terorismului [i elabor\rii unorstrategii de combatere a pustietorului flagel –Center on Terrorism, Counter-Terrorism, andHomeland Security.

O gean\ peste [ase decenii de via]\, licen]e`n filozofie [i istorie ob]inute la Cluj, un doc-torat str\lucit `n [tiin]e politice luat la univer-sitatea Columbia din New York, 15 c\r]i, una ̀ ncurs de apari]ie (Europe’s Ghost: Islamism andJihad in West Europe), alte c`teva `n lucru, ne-num\rate articole, expedi]ii de cercetare `npeste 40 de ]\ri, substan]iale apari]ii `n emi-siuni de radio [i televiziune – cifre.

Plecat din Rom=nia `n 1976, Michael Radua fost cel mai temeinic analist politic americande origine rom=n\ al genera]iei sale; [i poate nudoar al ei. Ocupat\ cu popularizarea toren]ial\a unor analize produse dup\ criteriul stahano-vist „c\l\toria [i p\l\ria“, ]ara sa de origine nua f\cut nimic, dup\ c\derea comunismului alc\rui cunosc\tor str\lucit era, s\ `[i apropie ex-pertiza celui considerat „o enciclopedie mobil\a violen]ei politice“, intelectual la dispari]iac\ruia Paul Dickler scrie: „Na]iunea noastr\ apierdut o adev\rat\ comoar\. Michael a avut o`n]elegere f\r\ pereche a mecanismelor grupu-rilor teroriste [i a conflictelor globale“.

Dintre cei trei co-fondatori ai revisteiAGORA (1987-1993), Michael Radu a fost cel

care a pomenit cu extrem\ parcimonie contri-bu]ia sa la apari]ia publica]iei, de[i s-a oferit ([ia reu[it `n timp record) s\ se ocupe de parteacea mai complicat\ a proiectului: ob]inereafondurilor ini]iale. Capacit\]ii grote[ti [i ne`n-trerupte de a intra pe sub pielea tuturor mai-marilor Rom=niei post-decembriste, de lapre[edin]i la fo[ti politruci recicla]i `n consilieride toate felurile, Michael `i d\duse un nume:„r`ie“. Nu uita s\ adauge: „ro[ie – ca `n genea-logie; portocalie – ca `n caracter“.

~n vreme ce at`]ia al]ii (se amuza c\ numi-sem, inten]ionat pleonastic, astfel de mutan]i„lichele cu geometrie variabil\“) se prezint\drept democra]i, c`nd ace[tia s`nt la putere, [irepublicani, c`nd puterea revine `n aceast\tab\r\, Michael [i-a declinat limpede op]iunilepolitice [i le-a r\mas fidel la bine [i la r\u. Astanu l-a `mpiedicat s\ fie impar]ial de dur cu in-competen]a ambelor tabere. Harvey Sicherman(pre[edintele FPRI [i consilier al nu mai pu]inde trei fo[ti Secretari de Stat) `[i aminte[te c\Michael observase c`ndva c\: „~n vreme cest`nga american\, de[i cunoa[te realitateaLumii a Treia, refuz\ s\ o `n]eleag\, conser-vatorii americani `[i iau propriile dorin]e (vezi,«toat\ lumea t`nje[te dup\ democra]ie») dreptrealitate“. La ce conduce un asemenea somna-bulism „strategic“, Michael nu a ezitat s\ scrie`n repetate r`nduri, spre deziluzia ambelor aripiale spectrului politic american.

~n vreme ce mul]i s`nt interesa]i de eve-niment, Michael a fost atras de `n]elegerea pro-cesului. De aici [i o anume particularitate apersonalit\]ii sale, rar `nt`lnit\ printre ameri-cani, cum bine observ\ Sicherman, care adau-g\: „(Micahel) [tia c\ lucrurile pot s\ mearg\([i) foarte prost. {tia totul despre cum potmerge lucrurile prost“. Y compris (`n)Rom=nia, m\ gr\besc s\ adaug.

Michael Radu a fost un om incomod, dar deo onestitate exemplar\. Pasiunea lui pentru dis-cu]ii ̀ n contradictoriu devenise legendar\. AlanLuxenberg, vicepre[edintele FPRI, poveste[te:

„C`nd am `nso]it-o pe so]ia lui Michael,Patricia, la casa funerar\, ca s\ o ajut cu logis-tica `nmorm`nt\rii, i-am men]ionat directoruluicasei c`te ceva despre activitatea lui Michael.Directorul mi-a spus c\ Michael trebuie s\ filucrat pentru guvern. Nici vorb\, i-am r\spuns,nici un guvern nu l-ar fi tolerat `n structurilesale pe Michael Radu. ~i pl\ceau prea multdiscu]iile `n contradictoriu. Chiar dac\ erai deacord cu el, el `[i declara dezacordul cu tine.|sta era. Dar puteai conta `ntotdeauna peMichael, c`nd era vorba de un anume lucru:onestitatea discursului. Nu `[i poleia niciodat\cuvintele, nu-[i mu[ca limba ca s\ tac\, dac\avea ceva de spus. ~n privin]a aceasta nu aveateam\. ~ntotdeauna spunea exact ce credea,indiferent cu cine st\tea de vorb\“.

Doar la o prim\ vedere p\rea o pasiune de acontrazice. ~n realitate, era mai degrab\ unscepticism `nn\scut. ~n paginile de analiz\, el `lajuta pe Michael s\ `ntoarc\ faptele pe toatep\r]ile p`n\ s\ le poat\ considera dovezi aleunui proces ce poate explica un eveniment orialtul. ~n via]a de zi cu zi, acest scepticism f\ceadin Michael un om ciufut. Harvey Sichermanpoveste[te amuzat de replicile ce se repetau caun refren `n timpul discu]iilor pe care le aveau`n contradictoriu: „~l puteam `nt`mpina cu«Bun\ diminea]a, Michael! Afar\ str\luce[tesoarele.» ~mi r\spundea, arbor`nd un z`mbetabia schi]at [i sceptic, «E[ti sigur?»“

Michael a fost un om de o generozitate ne-obi[nuit\. Era incapabil de invidie. A ajutat f\r\agend\ [i nu a a[teptat niciodat\ nimic `nschimb. Via]a nu a fost `ntotdeauna fair cu el,dar nu l-am auzit pl`ng`ndu-se vreodat\. C`ndera extrem de deziluzionat de oameni, nu-ib`rfea. Avea un fel special de a-i scoate dinvia]a lui.

Dup\ ce l-a ajutat s\ prind\ primul job stabildin noua sa via]\ [i l-a luat, doar spre a-i des-chide por]ile, partener `n c`teva proiecte alesale, Michael i-a cerut c`ndva fostului s\uprotejat o scurt\ scrisoare de sprijin pentru un

nou proiect – simpl\ formalitate pentru `ntoc-mirea unei cereri de finan]are. Fostul pupil a totam`nat s\-i dea cele c`teva r`nduri, p`n\ c`ndMichael a `n]eles cu cine avea de-a face: „Poorguy. Not much of a giver; just a taker. /S\r-manul, [tie doar s\ ia, nu s\ [i ofere.“

De atunci, de c`te ori `l pomenea, nu-l nu-mea dec`t pe numele de familie. Uit`ndu-i nu-mele de botez, Michael `l aruncase pe „TheTaker“ `ntr-un fel de anonimat al nomenclatu-rii, de unde [i ap\ruse `n via]a lui.

{tiind c\ nu prea s`nt `n apele mele, m-asunat `n seara zilei de 12 martie. Voia s\ aflecum m\ simt [i cu ce m\ poate ajuta. Peste treizile, plecam din nou, pentru dou\ s\pt\m`ni, `nAmerica Latin\, parte a lumii despre care `n-v\]asem de la el [i Jean-François Revel maimult dec`t din toate celelalte surse consultatede-a lungul anilor. La re`ntoarcere, pl\nuiam `navionul ce m\ aducea la Washington s\-l sun adoua zi [i s\-i spun c\ un profesor [i c`]iva stu-den]i m\ `ntrebaser\ la ce lucreaz\ [i c`ndpl\nuie[te s\ reediteze Violence and the LatinAmerican revolutionaries, cartea sa din 1988.N-am mai apucat. Aveam s\ g\sesc un mesajde la Patricia. M\ ruga s\ o sun. Am sunat-o...

Michael m\rturisise c`ndva c\ nu scrie de c`tc`nd este furios; furios pe ignoran]a [i tembelis-mul at`tora. ~n cele 97 de mesaje primite deFPRI p`n\ la ora `nmorm`nt\rii, cuvintele cerevin cel mai frecvent s`nt „`n]elepciune“ [i„curaj“. M\ uit pentru ultima oar\ la Michael.Chipul s\u este lini[tit. Realizez c\ prietenulmeu, obosit s\ tot discute `n contradictoriu, s-adus, vorba poetului, s\ moar\ pu]in. E ceea ceface, p`n\ la urm\, orice `n]elept furios.

Conduc de la Philadelphia la Washington,pe acela[i drum pe care l-am f\cut prima oar\acum 23 de ani. ~mi amintesc ce ascultam a-tunci `n ma[in\. Cuplez ipodul la radioul ma-[inii [i caut. G\sesc. De necrezut – primulAndrii Popa `nc\ rezist\. Ca pe vremea Echi-noxului clujean, at`t de drag lui Michael.

~n]eleptul furios

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro

aprilie 2008

24 FlashTIMPUL

LIVIUANTONESEI

Solidaritate. S\ `ncep cu ceva legat detextul vecinului meu de pagin\, MihaiVakulovski. Imbecilitatea autorit\]ilor rom=ne`n cazul expulz\rii scriitorului AlexandruVakulovski a fost „fericit“ `nso]it\ de iner]iap\turii intelectuale [i a clasei politice din mi-nunata noastr\ patrie. Cu excep]ia unei peti]iisemnate de c`teva sute de scriitori, intelec-tuali, dar [i oameni la locul lor [i a c`torvaarticole din Cotidianul, o „t\cere asurzitoa-re“, `n condi]iile `n care mai toate revistele decultur\ au scos cel pu]in o edi]ie de atunci. C`tprive[te politrucii, ace[tia par ocupa]i cueuroparlamentarele trasferate `n b\ltoaca b\[-tina[\ [i cu alte felurite sarcini. Iar pre[edin-tele tinde s\ devin\ un om de-a dreptul calm,

dac\ nu lent. A avut nevoie de o s\pt\m`n\ dela declan[area terorii voroniene `mpotriva ti-nerilor p`n\ s\ gr\iasc\ molcom `n Parlament,a[a c\ situa]ia lui Alexandru Vakulovski –reamintesc c\ peti]ia `i este adresat\! – maipoate s\ a[tepte.

S-a dus [i Petre Stoica. Dac\ interesul fa]\de problemele celor vii se tot dilueaz\, m\cara mai r\mas respectul fa]\ de cei care pleac\dintre noi. Majoritatea revistelor culturales\pt\m`nale au marcat tristul eveniment. A[remarca, totu[i, grupajul, inclusiv fotografiadin prima pagin\, din num\rul 8/2009 dinLuceaf\rul de diminea]\, dedicat puternicu-lui [i discretului poet, eminentului traduc\tordin poezia german\. Iar eu `mi amintesc maimulte vodci [i lungi [i instructive discu]ii pe-trecute `mpreun\ cu marele disp\rut, cu regre-tatul Virgil Mazilescu, cu venerabilul filosofMihai {ora [i cu mul]i din colegii mei degenera]ie. Dumnzeu s\-l odihneasc\ `n pace!

Arti[tii la vorbitor. Nu [tiu dac\ scriitoriimai scriu, pictorii mai picteaz\ ori muzicieniimai c`nt\ [i compun, dar par s\ aib\ chef devorb\! Din acela[i Luceaf\rul, numerele dinaprilie, a[ semnala intreviurile cu Ioan Es.

Pop (de Andra Rotaru), Ileana M\l\ncioiu,Mircea C\rt\rescu (de {tefania Co[ovei) [iLucian Dan Teodorovici. „Visul e o parte a rea-lit\]ii“ constat\, pe drept, autorul Orbitorului.Din p\cate, [i co[marul, a[ ad\uga! Co[marulintern [i extern, co[marul personal [i colectiv.Despre unul din aceste co[maruri, crunta re-presiune declan[at\ de regimul Voronin `mpo-triva tinerilor basarabeni, poetul scrie, dealtfel cu pathos conving\tor, un articol la ru-brica sa din Evenimentul Zilei. A[ vrea s\semnalez, de asemenea, interviurile cu DanLungu, Forgach Andras, Jean Mattern [i DanPerjovski din num\rul 221, 9 – 15 aprilie, alObservatorului Cultural.

Ion Barbu salveaz\ abatajul! Trec`ndprin Ia[i `n drum spre Chi[in\u, ca s\-[i lan-seze acolo excep]ionalul album poetic Imnh\ituit de b\rba]i – sper c\ va fi reu[it s\ serepatrieze, c\ pleca `ntr-acolo cu o zi `naintede izbucnirea revoltei tinerilor! –, graficianulIon Barbu mi-a `nm`nat `n cadrul festiv alunei cafenele, pe l`ng\ exemplarul binemeri-tat al antologiei de poezie scris\ pe pielea fe-meilor frumoase, primul num\r din Nirvavasocial\. Ziar de perete al celor pu[i la perete,

probabil prima publica]ie de cultur\ din ValeaJiului, dedicat\ p\str\rii memoriei celui maicelebru scriitor din Vale, Ion D. S`rbu. ~ntrealtele, publica]ia ar trebui s\ serveasc\ reali-z\rii „Memorialului S`rbu“, proiect ini]iat deForumul Academic Rom=n, Funda]ia cultu-ral\ Condi]ia Rom=n\, Bookblog, IndustriileCaricaturii Ion Barbu SRL, care `ncearc\ s\mobilizeze resursele necesare, inclusiv princhet\ public\, dup\ modelul „leului pentruAteneu“. Eu mi-am pl\tit obolul, sper s-o fac\c`t mai mul]i!

Tinerii autori [i teoria literar\. Vreau s\salut ini]iativa unui grup de tineri autori loca-liza]i `n Bucure[ti, `n jurul lui Bogdan Ni]\,dup\ cum mi-am dat seama, dat fiind c\ dinpartea sa mi-au sosit informa]iile, revista `nformat electronic [i invita]ia de a participa lalansarea oficial\ din 15 aprilie, pe care nu amputut-o onora, deci vreau s\ salut ini]iativalans\rii pe pia]\ a publica]iei Texte. Revist\ deteorie literar\, `n ritm trimestrial. Primul nu-m\r mi se pare interesant [i `i doresc redac]ieis\ men]in\ [tacheta m\car la aceea[i `n\l]ime!

14 aprilie 2009, `n Ia[i

Sarcofagul de h`rtie

Colegiul de redac]ie:{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi:J. W. Boss (Amsterdam)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Aliona Grati (Chi[in\u)Ramona Mitric\ (Londra)Ana-Maria Pascal (Londra)Alina Savin (Stockolm)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redac]ia:

Radu AndriescuSorin BocanceaMaria-Elena C=mpeanNicoleta DabijaClaudia FitcoschiAndreea GrineaMihai MocanuLaura P\ule]Lucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu

Colaboratori:Dan AcostioaeiC\t\lina Butnaru (marketing)Radu Pavel GheoGabriela HajaAdrian MarinAndi MihalacheElena-Mirabela OpreaCristian P\tr\[coniuFlorin }upuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ TimpulDirector general: Gabriel Cucuteanu

Director executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n

paginile revistei apar]ine autorilor

Adresa redac]iei:

Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5

Casa Conachi, cod 700506

www.timpul.ro

E-mail: redactia@timpul.ro

ISSN 1223-8597

Nr. catalog Rodipet 4624

Pre]: 1 leu

Abonamentele revistei „Timpul“ seprimesc la toate oficiile po[tale din ]ar\.

Costul unui abonament este de 3 lei petrei luni, 6 lei pe [ase luni, 11 lei pe an.

Cititorii din str\in\tate se pot abonaprin S.C. Rodipet S.A., cu sediul în Pia]aPresei Libere nr. 1, Corp B, sector 1,Bucure[ti, România, la P.O. Box 33-57, lafax 004021/318.70.02, e-mail: abona-mente@rodipet.ro; sau on line la adresawww.rodipet.ro.

MIHAIL VAKULOVSKI

Dac\ `l suni pe frate-meu pe telefonulcelular `]i r\spunde o voce feminin\: „Ocu-pat-Zaniato“. Asta pentru c\ de ast\zi frate-meu nu mai e `n Rom=nia – a fost amendat,expulzat [i interzis – ca om, nu neap\rat cascriitor. Existen]ialism rom=nesc (pe modelul„postmodernismului rom=nesc“), un exemplucrud [i concret de fr\]ie rom=no-rom=n\.

Frate-meu, Alexandru Vakulovski, rom=n,scriitor rom=n, a publicat doar `n Rom=nia, afost co-fondatorul revistei web „Tiuk!“ –www.tiuk.reea.net, a absolvit Facultatea deLitere `n Rom=nia (Universitatea Babe[-Bolyai din Cluj-Napoca), apoi a muncit [i alocuit `n Cluj, Bucure[ti [i Bra[ov (din 1996),lucr`nd ca ziarist, a tradus [i publicat c\r]i `nrom=n\ (3 c\r]i de Vladimir Sorokin, jurnalullui Venedikt Erofeev, romanul fra]ilorPresniakov, texte din muzica rock ruseasc\),a scris `n rom=n\, a vorbit `n rom=n\... Adebutat `n 2002 cu Pizde] (roman, edituraAula, Bra[ov), Oedip regele mamei lui Freud(poezie, editura Aula, Bra[ov) [i Ruperea(teatru, Biblioteca de Poezie, Bucure[ti). Amai publicat LETOPIZDE}. Cactu[i albipentru iubita mea (Ed. IDEA Design & Print,Cluj, 2004), ecstasy (poezie, Ed. Pontica,

Bucure[ti, 2005), TU (Biblioteca de Poezie,Bucure[ti, 2002) [i BONG (roman, Ed.Polirom, 2007). Piesele sale de teatru s-aujucat `n Rom=nia, Germania, Anglia; prezent`n antologii [i dic]ionare din Rom=nia [i str\i-n\tate cu poezii, proz\, teatru, eseuri.

N\scut `n Basarabia (1978), p\rin]i, bu-nici, str\bunici, str\-str\-str\-str\bunici ro-m=ni, a[teapt\ cet\]enia rom=n\ de mai multde 4 ani (a ap\rut o dat\ `n „Monitorul Ofi-cial“). ~ntre timp a absolvit facultatea, lucrea-z\, lucreaz\, lucreaz\ [i a[teapt\ cet\]enia ro-m=n\. A a[teptat-o p`n\ acum c`teva zile, darpe 9 aprilie, ziua lui de na[tere, `i va expirapa[aportul moldovenesc, a[a c\ s-a dus laPoli]ia din Cluj-Napoca, s\-[i pl\teasc\ amen-da (inevitabil\) pentru c\ i-a expirat „[edereatemporar\“. Verdictul a fost acesta: 12 mln.lei vechi amend\, expulzarea din Rom=nia (`nmaximum 15 zile) [i interdic]ie de a intra `nRom=nia `n urm\torii 2 ani [i jum\tate. Doarpentru c\ scriitorului rom=n i-a expirat „[e-derea temporar\“ [i tot n-a ob]inut cet\]eniarom=n\, aceast\ doamn\ Godot. Asta cucet\]enia e super dur\ pentru cei cinsti]i (ma-terial didactic: Mito[ Micleu[anu – „T\r`mullui Kafka“, poate fi citit `n nr. 21 din„Tiuk!“). Dac\ te ui]i pe lista noilor cet\]enirom=ni g\se[ti aproape doar nume str\ine(mai ales arabe). C`t despre basarabeni, nu

[tiu cum se `nt`mpl\, dar cel mai u[or `[i iaucet\]enia rom=n\ basarabenii de limb\ rus\...Frate-meu a[teapt\ de ani de zile cet\]enia, iaral]ii pun m`na pe ea `ntr-o s\pt\m`n\. Vorbescde cazuri de mit\, dar exist\ [i un exemplu pu-blic, recent, cu fotbalistul Maximilian Nicu.Maximilian Nicu s-a n\scut `n Germania, atr\it toat\ via]a `n Germania, dar [i-a ob]inut

cet\]enia rom=n\ `n c`teva zile, iar la jur\m`nta vorbit doar `n german\. N-am nici o treab\cu omul, dar e un exemplu.

Azi diminea]\ am primit un mesaj de lafrate-meu: „am trecut vama. sal“.

(25 martie 2009, Bra[ov, Rom=nia)

TATUAJE

Frate-meu de peste Prut, la propriu

Festival de teatru de comedie, 3 - 10 mai, detalii pe www.euroartiasi.ro