DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC I

Conf.univ.dr. Jana MAFTEI

UNIVERSITATEA „DANUBIUS”

DIN GALAŢI

FACULTATEA DE DREPT

2. IZVOARELE DREPTULUI

INTERNAŢIONAL

2.3. IZVOARELE AUXILIARE

Conținutul cursului

1. Noţiuni introductive de drept internațional public

2. Izvoarele dreptului internaţional public

3. Dreptul tratatelor internaţionale

4. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional contemporan

5. Subiectele dreptului internaţional public

6. Teritoriul în dreptul internaţional

2. IZVOARELE DREPTULUI

INTERNATIONAL

2. IZVOARELE DREPTULUI INTERNAŢIONAL

PUBLIC

2.1. Consideraţii generale

2.2. Izvoare principale

2.3. Izvoare auxiliare (subsidiare)

2.4. Alte izvoare ale dreptului internaţional public

2.5. Codificarea dreptului internaţional public

2. IZVOARELE DREPTULUI

INTERNATIONAL

ART.38 AL

STATUTULUI CURŢII INTERNAŢIONALE DE JUSTIŢIE

Curtea, a cărei funcţie este să soluţioneze, în conformitate cu dreptul internaţional, diferendele ce-i vor fi supuse, va aplica:

a) convenţiile internaţionale, fie generale, fie speciale, care stabilesc

reguli expres recunoscute de către statele în litigiu;

b) cutuma internaţională, ca dovadă a unei practici generale acceptate

ca reprezentând dreptul;

c) principiile generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate;

d) sub rezerva dispoziţiilor articolului 59, hotărârile judecătoreşti şi

doctrina specialiştilor celor mai calificaţi ai diferitelor state, ca

mijloace auxiliare pentru determinarea regulilor de drept.

Prezenta dispoziţie nu aduce atingere dreptului Curţii de a soluţiona o cauză ex aequo et bono, dacă părţile sunt de acord cu aceasta.

2. IZVOARELE DREPTULUI

INTERNATIONAL

IZVOARELE AUXILIARE -

JURISPRUDENŢA

JURISPRUDENȚA INTERNAȚIONALĂ și DOCTRINA

specialiștilor celor mai calificați în dreptul public ai diferitelor

națiuni sunt, potrivit art. 38 din Statutul Curții Internaționale de

Justiție, mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept.

NU REPREZINTĂ IZVOARE PROPRIU-ZISE DE DREPT

INTERNAȚIONAL.

HOTĂRÂRILE JUDECĂTOREŞTI INTERNAŢIONALE reprezintă acte de interpretare și precizare a tratatelor sau cutumelor în scopul aplicării normelor de drept la o speţă determinată.

Ele nu constituie precedente de natură să determine apariția de noi norme ale dreptului internațional public.

Jurisprudența internaţională nu poate îndeplini în procesul normativ un rol creator, ea nu se constituie, prin ea însăși, într-o sursă distinctă și independentă de drept internaţional.

2. IZVOARELE DREPTULUI

INTERNATIONAL

IZVOARELE AUXILIARE -

JURISPRUDENŢA

Hotărârile instanţelor judiciare, hotărârile instanţelor

arbitrale internaţionale sunt pronunţate în anumite cazuri

concrete.

Au forţă juridică obligatorie numai pentru părţile în litigiu şi

numai pentru cauza pe care o soluţionează.

Sunt importante pentru sursele dreptului internaţional

deoarece:

- reafirmă principii de drept;

- interpretează norme stipulate în tratate.

ACESTE HOTĂRÂRI SUNT MIJLOACE DE

CONSTATARE ŞI DE APLICARE A DREPTULUI

EXISTENT.

2. IZVOARELE DREPTULUI

INTERNATIONAL

IZVOARELE AUXILIARE - DOCTRINA

JURISPRUDENȚA INTERNAȚIONALĂ și DOCTRINA

specialiștilor celor mai calificați în dreptul public ai diferitelor

națiuni sunt, potrivit art. 38 din Statutul Curții Internaționale de

Justiție, mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept.

NU REPREZINTĂ IZVOARE PROPRIU-ZISE DE DREPT

INTERNAȚIONAL.

DOCTRINA cuprinde opiniile, analizele exprimate de jurişti a căror competenţă este recunoscută pe plan internaţional şi poate să constate existenţa şi să explice conţinutul unor norme de drept internaţional.

Ea nu este izvor formal al dreptului internațional public, nu este o sursă obligatorie și nici nu poate fi considerată un factor creator de drept.

2. IZVOARELE DREPTULUI

INTERNATIONAL

IZVOARELE AUXILIARE - DOCTRINA ART. 38 – „doctrina celor mai calificaţi specialişti în drept public ai diferitelor

naţiuni” = exigenţă necesară în selectarea elementelor de specialitate înscrise în sfera

acestui mijloc auxiliar de determinare a regulilor de drept.

Lucrări ştiinţifice importante au fost realizate în cadrul unor organisme şi

organizaţii internaţionale:

- Comisia de Drept Internaţional al Naţiunilor Unite, înfiinţată în 1947

- Institutul de Drept Internaţional, fondat în 1873

- Asociaţia de Drept Internaţional, creată în 1873

- Institutul pentru Cercetarea Păcii, creat în 1966

- Institutul Internaţional de Drept Spaţial creat în 1960 etc.

NU ARE ROL CREATOR.

CONSTATĂ, SISTEMATIZEAZĂ ŞI INTERPRETEAZĂ DREPTUL

INTERNAŢIONAL.

ADUCE CONTRIBUŢII NOTABILE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PRIN ANALIZA ŞTIINŢIFICĂ A NORMELOR SALE

ÎN LUMINA PRINCIPIILOR, FINALITĂŢILOR ŞI A FACTORILOR

CARE DETERMINĂ EVOLUŢIA VIEŢII INTERNAŢIONALE.

2. IZVOARELE DREPTULUI

INTERNATIONAL