L22: ROMÂNIA ÎN PERIOADA “RĂZBOIULUI RECE” (1947-1991) :

1.”RĂZBOIUL RECE” :a)A fost conflictul politic şi ideologic început după sfârşitul celui de-al doilea razboi mondial între cele două grupări de state care aveau ideologii şi sisteme politice diametral opuse:- grupul statelor democratice din Occident (în frunte cu S.U.A.) ;- grupul statelor comuniste din Est (în frunte cu U.R.S.S.) ;b)Sub aspect militar, cele două grupări au format marile alianţe rivale dominate de cele două superputeri mondiale, S.U.A. şi U.R.S.S. :- NATO (Organizaţia tratatului Atlanticului de Nord sau Alianţa nord-atlantică): format în 1949 de către statele occidentale în frunte cu S.U.A.;- Pactul de la Varşovia : format în 1955 de către statele comuniste din Europa de est în frunte cu U.R.S.S.; c)Deşi “războiul rece” a avut câteva mari crize politico-diplomatice şi chiar militare (“criza Berlinului” şi construirea celebrului zid, războiul din Coreea din 1950-1953, “criza rachetelor cubaneze” din 1962, războiul din Vietnam sau invazia sovietică din Afghanistan) în care cele două tabere s-au implicat, direct sau indirect, din fericire între ele nu s-a produs nici un conflict direct, deschis, care ar fi avut consecinţe catastrofale asupra lumii ;d)"Războiul rece” s-a încheiat în 1991, când s-a destrămat U.R.S.S. (după ce, în 1989, avusese loc şi prăbuşirea comunismului în Europa de est) .

2.ROMÂNIA ŞI RELAŢIILE CU U.R.S.S ŞI “PACTUL DE LA VARŞOVIA” :a)Între 1945-1958, Romania a fost ocupată de armata sovietică şi s-a aflat sub dominaţia strictă a U.R.S.S.; Astfel, ea a trebuit să intre în 1949 în C.A.E.R. (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), structură economică formată din statele comuniste europene şi dominată de U.R.S.S, a intrat în “Pactul de la Varşovia” în 1955 iar în 1956 a susţinut (politic) intervenţia sovietică în Ungaria (acolo unde avea loc o mişcare de reformare a comunismului);b)După retragerea armatei sovietice de pe teritoriul ei (1958), România a început să se distanţeze de Moscova şi să ducă o politică internă dar şi externă tot mai independentă. Astfel, s-au strans relaţiile cu Iugoslavia (stat comunist neagreat de Moscova), iar în 1964 Partidul muncitoresc român a dat celebra “Declaraţie din aprilie” prin care comuniştii români proclamau, de fapt, independenţa partidelor comuniste faţă de Moscova; De asemenea, tot în 1964, România s-a opus “Planului Valev” propus de U.R.S.S. prin care România urma să fie (economic vorbind) o ţară agrară şi furnizoare de materii prime în lumea comunistă; Începand din 1965, noul lider comunist de la Bucureşti, Nicolae Ceauşescu, continuă politica independentă faţă de Moscova, refuzând să mai colaboreze cu “Pactul de la Varşovia” şi refuzând să participe şi condamnând intervenţia acestuia din Cehoslovacia din 1968 (acolo avea loc o mişcare antisovietică) ;

3.ROMÂNIA ŞI RELAŢIILE CU OCCIDENTUL ÎN TIMPUL “RĂZBOIULUI RECE” :a)Încă din anii ’50, România reia legăturile cu statele din Occident (aderă la O.N.U. în 1955, stabileşte relaţii comerciale cu Occidentul);b)După 1960 România reia relaţiile politico-diplomatice normale cu statele occidentale;c)După stabilirea relaţiilor cu Germania de vest (1967), menţinerea relaţiilor diplomatice cu Israelul după “Războiul de şase zile” (1967) şi atitudinea curajoasă a lui Ceauşescu faţă de intervenţia sovietică din Cehoslovacia (1968), popularitatea lui Ceauşescu în Occident a crescut spectaculos (el a vizitat statele din Occident dar şi România a fost vizitată de către preşedinţii Franţei şi S.U.A.); d)În 1972 România a devenit membră a F.M.I. (Fondul Monetar Internaţional) şi B.M. (Banca Mondială);

e)În 1975, România a semnat Acordurile de la Helsinki, prin care comunitatea internaţională punea un tot mai mare preţ pe respectarea drepturilor omului şi a minorităţilor; Aceste acorduri s-au întors împotriva lui Ceauşescu şi a regimului comunist din România: regimul încălca grav drepturile cetăţenilor români şi pe cele ale minorităţilor (cetăţenii români de origine germană sau israeliană erau lăsaţi să plece din România în schimbul unor taxe de emigrare). Statele occidentale au evitat România, care nu mai avea, în anii ’80, decât relaţii politice şi economice cu state sărace şi cu regimuri dictatoriale “din lumea a treia” . România era, practic, izolată pe plan internaţional în anul 1989, când regimul comunist s-a prăbuşit în urma evenimentelor sângeroase din decembrie.