STUDIU DE CAZ AL UNUI ŞCOLAR MIC CU COMPORTAMENT AGRESIV ŞI VIOLENT

Profesor înv. primar dr. Florentina Răducanu

Şcoala Gimnazială „Elena Văcărescu”, Bucureşti, sector 1

Studiul de caz este una dintre metodele utilizate frecvent în cercetările din cadrul ştiinţelor

sociale. Este o metodă complexă care include un ansamblu de metode cantitative (anchete şi sondaje de opinie, date statistice din registre etc), calitative (observaţii directe şi participative, interviuri individuale, focus grupurile, studiul documentelor personale etc.) sau o combinaţie a acestora. Robert K. Yin defineşte studiul de caz ca pe „o investigaţie prin care se cercetează un fenomen contemporan în contextul său de viaţă reală, în special când graniţele dintre fenomen şi context nu sunt foarte bine delimitate” (2005, p. 30).

Studiul de faţă face parte dintr-o cercetare mai vastă ce s-a bazat în primul rând pe administrarea unor anchete pe bază de chestionare de opinie şi interviuri. El a venit în continuarea rezultatelor obţinute în urma interpretării chestionarelor, cu scopul de a ilustra legături de tip cauzal între problemele din familie şi comportamentul copiilor la şcoală. Pentru studierea acestui caz s-au utilizat mai multe tipuri de dovezi, şi anume: interviul cu părinţii, interviul cu învăţătorul, interviul adresat copilului în cauză, studiul fişei psihopedagogice, observaţia directă, studiul documentelor şcolare, studiul artefactelor fizice sau culturale (desenele copilului, lucrările de abilităţi practice, caietele copilului, compunerea), testul „Desenul familiei”. Eleva studiată este înscrisă la o şcoală normală şi frecventează cursurile clasei a III-a.

A. Problema: eleva prezintă un comportament violent fizic şi verbal în relaţiile cu colegii şi o atitudine agresivă în raport cu cadrul didactic. B. Scopul studiului de caz: ilustrarea faptului că problemele familiale pot determina agresivitate şi violenţă la copil în mediul şcolar. C. Obiectivele urmărite: - identificarea formelor de agresivitate şi violenţă prezente la eleva în cauză; - determinarea cauzelor comportamentelor indezirabile; - identificarea aportului pe care familia îl aduce în declanşarea şi manifestarea agresivităţii şi violenţei copilului la şcoală. D. Date obţinute din interviul cu învăţătoarea • date despre comportamentul elevei M.A.

“M.A. provine dintr-o familie de intelectuali, tatăl medic şi mama jurist. Eleva a reprezentat o problemă încă din clasa I pentru întregul colectiv. Am remarcat-o din prima zi de şcoală datorită staturii ei neobişnuit de mari faţă de ceilalţi copii, arătând mai degrabă ca un copil de clasa a III-a. Comportamentul ei a fost dificil de la început. În timpul orelor, în clasele I-II, nu vroia să colaboreze cu mine. Dacă nu înţelegea o sarcină sau nu ştia răspunsul spunea că nu vrea să facă nimic şi punea capul pe bancă sprijinindu-l de mâini. Nu ceda la insistenţele mele decât dacă era ameninţată că tatăl va fi sunat sau că va lua la cunoştinţă de aceste fapte. De câteva ori chiar a trebuit să telefonez tatălui în timpul orelor pentru a vorbi cu fetiţa, deoarece nu ridica capul de pe bancă.

În timpul pauzelor avea un comportament deosebit de agresiv şi violent. Nu se integra în nici un joc cu ceilalţi copii. În repetate rânduri am surprins-o în clasele I-II, învârtindu-se în centrul unui cerc format din colegii ei, care o loveau fiecare cu picioarele, mâinile sau cu alte obiecte. Pe de altă parte, colegii o reclamau permanent că le adresează cuvinte urâte, injurii, îi loveşte şi ţipă la ei. Faptele acestea au fost semnalate direcţiunii şcolii, şi părinţii clasei au solicitat mutarea disciplinară a elevei la o altă clasă. În urma intervenţiilor tatălui, eleva a rămas în continuare în aceeaşi clasă, şi treptat a început să-şi modifice comportamentul în sensul colaborării cu cadrul didactic şi diminuării violenţei faţă de colegi. În prezent, M.A. nu mai reprezintă o <<problemă acută>> a clasei, dar se numără printre elevii care sunt implicaţi permanent în conflicte. Ea are tot timpul ceva de reclamat, este nemulţumită, vorbeşte neîntrebată în timpul orelor şi adresează cuvinte urâte colegilor.” • date despre familia elevei M.A.

„M.A. face parte dintr-o familie cu doi copii. Are un frate mai mic cu un an decât ea. Între cei doi părinţi este o diferenţă mare de vârstă, tatăl fiind cu circa 20 de ani mai în vârstă decât mama. Între cei doi părinţi există o stare conflictuală şi tensionată, soldată de cele mai multe ori cu violenţă fizică şi verbală din partea tatălui către soţie şi copii. Vecinii relatează că se aud din stradă vacarmul şi ţipetele mamei şi copiilor atunci când sunt agresaţi de tată. În cadrul unei discuţii cu mama, aceasta îmi povesteşte că soţul este violent, că nu o iubeşte pe fetiţă ci numai pe băiat, şi că o pedepseşte foarte dur pentru orice greşeală sau dovadă de nesupunere.

Au avut loc multe incidente cu tatăl elevei, dar două mi le amintesc cu stupoare. Este vorba despre o situaţie în care vorbind cu tatăl despre fiica sa, şi aflându-ne în pragul uşii clasei care era deschisă, o vedem pe fetiţă lovind un coleg şi ţipând cu toată puterea la acesta. În momentul acela, tatăl, foarte mândru, o încurajează spunând: <<Aşa, A., loveşte-l! Bravo, tată! Nu te lăsa călcată în picioare! Fii mai tare ca el!>>. A doua situaţie a fost când în lipsa mea din clasa înainte de începerea orelor, tatăl a agresat fizic un alt copil deoarece avusese un conflict cu fata.

Relaţia mea cu părintele elevei M.A. a fost destul de anevoioasă dar menţinută în limitele decenţei. La început tatăl recunoştea că o încurajează să se bată pentru <<a se putea descurca>> în viaţă. Era chiar foarte mândru că are o fiică ce ştie să-i pună la punct pe ceilalţi. În urma multiplelor incidente soldate cu decizia de a fi mutată disciplinar, acesta şi-a schimbat atitudinea. A acuzat o “maturizare precoce din punct de vedere hormonal” din partea fiicei drept cauză a agresivităţii sale, şi mi-a cerut ajutorul. Din acel moment, s-a simţit o schimbare în comportamentul copilului, în sensul că agresivitatea fizică aproape a încetat din partea ei, rămânând însă cu un limbaj neadecvat vârstei îndreptat către colegii de clasă. Chiar şi acum în clasa a IV-a, fata rosteşte cuvinte indecente cu voce tare în timpul orelor, spre amuzamentul celorlalţi copii. Îmi amintesc cum la o şedinţă cu părinţii în care se discuta cazul elevei M. A., aceştia mi-au relatat că luându-şi copiii de la şcoală, l-au auzit pe domnul M. care era la o oarecare distanţă, înjurându-şi copiii într-un mod greu de imaginat.

În prezent, tatăl vine foarte des la şcoală, de fiecare dată când copilul reclamă acasă că un alt coleg i-a spus o vorbă urâtă, a împins-o, sau chiar a atins-o din greşeală. Tonul dumnealui este de fiecare ameninţător la adresa colegului considerat de fiica sa vinovat, şi mă somează să iau măsuri altfel va acţiona singur. În schimb, la şedinţele cu părinţii nu participă, ci o trimite pe soţie pentru a nu avea de-a face cu ceilalţi părinţi.” E. Date obţinute din interviul cu eleva M.A.:

Interviul s-a desfăşurat în clasă, în timpul unei pauze, fără ca învăţătoarea să asiste la desfăşurarea acestuia.

• relaţiile cu colegii:

“Eu mă înţeleg bine cu colegii dar ei sunt răi cu mine de când eram la grădiniţă.” “A. a spus că cine este cel mai curajos pune mâna pe agenda doamnei de pe catedră în

pauză, dar I. a spus că cine este foarte curajos o şi deschide. Eu am deschis-o, apoi copiii au dat vina pe mine că am facut asta, fără să recunoască că ei m-au pus.”

“Cu mine copiii nu vor să se joace <<Adevăr şi provocare>> şi eu atunci le-am spus că sunt proşti şi ei atunci m-au alergat prin clasă iar eu le-am pus piedică.”

• relaţiile de prietenie cu alţi copii:

„Eu nu am nici un prieten. Am fost prietenă cu I., dar el nu mai vrea să fim prieteni. Tata a zis că să nu mă mai joc cu I. Şi cu niciun alt băiat.”

• relaţia cu fratele mai mic „R. Este foarte rău şi dă în mine. Mă spune lui tata şi tata îl crede numai pe el, apoi pe mine mă pedepseşte şi mă bate, chiar dacă eu am dreptate.” • relaţiile cu mama şi tata:

„Tata este cel mai rău din lume. Mereu mă bate cu cureaua şi dă pe unde nimereşte. El îl crede numai pe fratele meu, R.”

„Mama este bună. Ea mă apără în faţa lui tata. Ea îmi dă pe ascuns bani pentru dulciuri, îmi ia haine frumoase şi mă iubeşte. Mama niciodată nu mă bate.”

• implicarea părinţilor în rezolvarea sarcinilor şcolare:

„Eu fac lecţiile singură şi tata mă ajută la ce nu ştiu. Când am de învăţat, eu învăţ singură, apoi tata ma întreabă să spun pe derost.”

• pedeapsă sau recompensă din partea părinţilor:

„Dacă iau note mici tata mă bate şi mă pune să fac multe exerciţii în plus. Pe urmă nu mă mai lasă la calculator şi de multe ori se ceartă cu mama. Dacă iau note mari, tata nu-mi dă nimic şi nu mă laudă. El e rău.”

• activităţi comune desfăşurate de părinţi cu copilul:

„Eu nu merg în parc la plimbare cu părinţii. Dacă vreau afară tata mă lasă în curte cu căţelul, dar puţin că trebuie să fac lecţii. Părinţii mei nu au timp să mergem la film sau în altă parte, că zic că au treabă. Noi ne uităm la televizor. Tata nu mă lasă la nici un club de sport că zice că eu trebuie să învăţ.”

• participarea elevei la activităţi extracurriculare:

„Tata nu mă lasă în excursii sau tabere că zice că nu are încredere în doamna învăţătoare. El zice că costă mult.” F. Date obţinute din interviurile cu părinţii elevei M.A.: • structura familiei: nucleară, doi copii; • relaţia copilului cu colegii de clasă declarată de părinţi: bună, cu existenţa unor conflicte între copil şi unii colegi. Tata: “Au existat acte de violenţă fizică şi verbală între copilul meu şi alţi copii din clasă.”

Mama: “Fetiţa mea a avut de multe ori conflicte cu colegii, dar nu a fost ea mereu de vină.” • rezolvarea situaţiilor conflictuale : Tata: „Când apare o situaţie problemă apelez la ajutorul învăţătoarei.” Mama: ”Vorbesc cu ea să văd ce s-a întâmplat, apoi soţul meu vorbeşte cu învăţătoarea.” • relaţiile dintre părinţi: Tata: „Avem o căsnicie liniştită, dar eu sunt baza familiei. Soţia mea nu se pricepe la educaţia copiilor. Eu trebuie să fac totul.” Mama: „Avem o căsnicie bună. Soţul meu este mai temperamental şi se enervează repede pentru ceea ce fac copiii.” • folosirea recompensei pedepsei : Tata: „Dacă copilul meu ia note proaste îl oblig să lucreze în plus la materia respectivă şi îl cert.” „Nu îi ofer nici o recompensă pentru note bune pentru că se învaţă greşit. Trebuie să înveţe pentru ea.” Mama: „Dacă ia note bune, îi arăt mai multă afecţiune şi de multe ori îi iau ceva dulce.” • implicarea părinţilor în efectuarea îndatoririlor şcolare: Tata: „Eu fac temele cu copilul. O las să facă singură, apoi o controlez dacă a lucrat singură.” Mama: „Soţul se ocupă de lecţiile copilului. Eu nu sunt acasă.” • durata timpului petrecut de părinţi cu copilul: Tata: „Petrec cu copilul circa 3-4 ore zilnic, timp în care efectuez temele şi pregătesc masa cu ea.” Mama: „Eu lucrez toată ziua şi nu văd copilul decât seara foarte târziu. Soţul meu este acasă şi se ocupă mai mult de copii.” • activităţi comune desfăşurate de părinţi cu copilul: Tata: „Efectuăm temele, ne uităm la TV, facem exerciţii suplimentare.” Mama: „Ne jucăm împreună jocuri pe calculator şi ne uităm la televizor împreună.” • participarea la activităţi extracurriculare: Tata: „Nu o las în excursii, vizite sau tabere organizate de şcoală deoarece nu am încredere în ea.” Mama: „Soţul meu nu este de acord ca fiica noastră se participe la activităţile extraşcolare organizate de şcoală. Se teme să nu păţesacă ceva.” G. Date obţinute din observarea directă a elevei Observarea elevei s-a realizat după Grila de observare a comportamentului agresiv (Petermann şi Petermann, 2006). Eleva M. A. a fost observată într-un număr de opt situaţii pe parcursul claselor a III-a şi a IV-a (în pauze, la ora de Educaţie fizică, în timpul unor activităţi extracurriculare desfăşurate cu colectivul de elevi). S-a optat pentru observarea repetată pentru a elimina concluziile eronate ce ar putea apărea în cazul unei singure observări, datorate fluctuaţiilor de comportament zilnice sau săptămânale. În urma completării grilei, s-au obţinut mediile pentru fiecare comportament. Tabelul 1. prezintă mediile scorurilor pentru fiecare categorie şi manifestările concrete ale elevei, pentru fiecare categorie din grilă.

Tabelul 1. Sumarizarea observaţiilor în cazul elevei M.A.

Categoriile grilei de observare (BAV) Valorile medii

Manifestări concrete observate la eleva M.A.

1. Copilul este insultat ... 3,7 În timpul conflictelor cu colegii, M.A. este insultată.

2. Râde de necazul altora... 3,1 A. se bucură când un coleg are un necaz, sau când vrea să enerveze cadrul didactic ori colegii.

3. Strigă, ţipă ... 4,8 Eleva ţipă şi strigă permanent când vorbeşte sau se joacă cu ceilalţi copii, chiar când povesteşte despre un conflict învăţătoarei.

4. Copilul e lovit... 3,8 A. este agresată fizic de ceilalţi copii pentru că ţipă la ei şi îi loveşte şi jigneşte permanent.

5. Pune piedici... 3 Are obiceiul să pună piedici pe ascuns şi nu-şi ajută niciodată un coleg.

6. Loveşte, calcă ... 3,5 În jocurile cu colegii îşi foloseşte forţa fizică lovindu-i cu pumnii şi picioarele, călcându-i şi împingându-i.

7. Insultarea şi ironizarea propriei persoane...

1,5 Când este avertizată de învăţătoare că greşeşte, se autoblamează.

8. Îşi roade unghiile... 1,5 Se loveşte în cap şi face mişcări ale capului prin care simulează tendinţa de a se lovi, când i se face observaţie.

9. Insultă sau înjură obiecte. 1,7 Foloseşte cuvinte injurioase la adresa penarului sau a stiloului care nu scrie

10. Distruge sau mâzgăleşte ... 1,00 - 11. Autoafirmare adecvată... 1,4 Autoafirmare negativă în sensul că

încearcă mereu să-i supună pe ceilalţi proriilor dorinţe.

12. Cooperare şi comportament de ajutorare...

1,3 Cooperează cu alţi copii doar când este interesată de a obţine ceva de la ei.

13. Autocontrol... 1,00 - 14. Empatie... 1,00 - G. Date obţinute din fişa psihopedagogică completată de învăţătoare: Starea de sănătate: - stare generală bună; - dezvoltare fizică accelerată ( înălţime 1,50 m; greutate 55 kg); - probleme actuale: miopie;

Date despre familie: - părinţi intelectuali (tatăl medic, mama jurist); - familie nucleară ; - doi copii (A., 10 ani şi un băiat R., 9 ani); - locuiesc fără alte rude; - atmosferă conflictuală în familie, cu prezenţa violenţei domestice; - stil educativ autoritar din partea tatălui; Date despre locuinţă: - locuiesc într-o vilă proprietate personală situată în centrul capitalei; - în ultimii doi ani casa este închiriată la diverse firme, familia locuind în subsolul casei; Date despre activitatea şcolară a elevei: - clasele I-IV eleva a obţinut calificativ anual “Bine”; - reuşită şcolară (promovabilitate la toate obiectele de învăţământ); - gradul de integrare în colectiv: slab; - conduita la lecţii: manifestă atenţie şi interes inegal; vorbeşte permanent cu cei din jur ; nu înţelege sarcinile de lucru din prima explicaţie; -conduita în timpul pauzelor: agresivitate şi violenţă verbală şi fizică; - comportarea generală a elevei: cu abateri disciplinare grave; - preocupări extraşcolare: nu există; Caracteristici ale proceselor intelectuale: - Atenţia: predomină atenţia involuntară, puţin stabilă, cu volum redus, cu lipsa mobilităţii acesteia; - Limbajul: volum sărac, coerenţă slabă, expresivitate prezentă, probleme în folosirea acordurilor gramaticale, exprimare scrisă greoaie, cu repetiţii şi dezacorduri, - Gândirea: concretă, bazată pe raţionamente inductive, dificultate în găsirea unor relaţii cauzale; - Memoria: fără criterii logice în învăţare, durata mică a păstrării materialului de memorat, lipsa uşurinţei întipăririi; - Imaginaţia: în special cea reproductivă, predomină imaginaţia pentru activităţi artistice (desenul), prezentă fabulaţia în legătură cu fapte pozitive realizate de propria persoană; Afectivitatea şi motivaţia: - exteriorizează emoţiile foarte puternic; - nu are capacitatea de autocontrol a impulsurilor; - ataşată de cadrul didactic şi de un singur coleg; - foarte dezinhibată şi îndrăzneaţă; - predominant motivaţia extrinsecă; Temperamentul şi caracterul: - temperament coleric: impulsivă, nestăpânită, agresivă şi violentă, puternic exteriorizată, iritabilă, activă, cu tendinţa de a-i domina pe ceilalţi; - trăsături de caracter: atitudine în special negativă faţă de muncă şi faţă de ceilalţi copii, punctualitate prezentă, sinceritate prezentă doar în situaţii favorabile, respect faţă de cadrul didactic doar în anumite momente, conştiinciozitate în formare, indisciplinată; Alte observaţii ale cadrului didactic: Eleva a fost în clasele I-II deosebit de agresivă verbal şi fizic cu colegii, fapt ce s-a diminuat începând cu clasa a III-a. Nu este acceptată de colegi.

H. Date obţinute din studiul documentelor şcolare:

Au fost studiate cataloagele clasei începând cu cel din clasa I anul şcolar 2008-2009 şi terminând cu cel al anului şcolar în curs, respectiv 2011-2012. Situaţia la învăţătură a elevei cuprinsă în cataloage confirmă datele obţinute din celelalte surse, şi anume faptul că aceasta a promovat la toate disciplinele de învăţământ. S-a constatat că M.A. a avut mediile cele mai mici la obiectele Matematică şi Limba Română, şi mediile cele mai mari la dexterităţi, respectiv Educaţie plastică, Educaţie muzicală, Abilităţi practice şi Educaţie fizică. Aceleaşi rezultate au fost evidenţiate şi de registrele matricole. Carnetul de note al elevei cuprinde toate notele obţinute de la începutul clasei I, semnate de tată. Alte documente justificative pentru cazul de faţă care au putut fi studiate au fost procesele verbale de la şedinţele cu părinţii unde s-a discutat cazul elevei M.A. Învăţătoarea elevei a pus la dispoziţie şi citirea unor e-mailuri trimise de părinţi cadrului didactic în care aceştia acuză comportamentul elevei şi cer o rezolvare.

Extras dintr-un e-mail trimis de părintele elevului V.C. către învăţătoare, în data de 22 februarie 2009: „Sunt M.V., tatăl lui C., şi vroiam de mult să abordez subiectul A. Iniţial, la primele lovituri ale A. v-am scris pentru că aşa am considerat că este normal pentru aplanarea unor conflicte inevitabile între copii. Apoi, din păcate, am observat că acest conflict a fost temporar aplanat, C. continuând să fie lovit de această fată. Făcând o paranteză, din momentul înscrierii lui C. la şcoală, am transmid doamnei directoare temerea părinţilor ce aveau copii în grădiniţa Nr. X asupra faptului că A. este mai mult decât un copil problemă (limbaj şi comportament pe alocuri deviant, toate acestea provenind din mediul „ostil” şi total nesănătos în care este crescută).[ ...] Revenind la problema noastră, C. a continuat să fie lovit de A., motiv pentru care am dorit să vin să vorbesc cu dv. şi tatăl ei asupra acestui aspect. Vă rog insistent pe această cale, să găsiţi o soluţie cât mai eficientă pentru ca această fată să stea cât mai departe de C., atât în ore cât şi în pauze.”

Extras din e-mailul trimis de părintele elevei S.A. către învăţătoare, în data de 14 martie 2009: „Mă numesc L.S. şi sunt mama elevei S.A. În primul rând ţin să vă anunţ că nu îmi face nicio plăcere să vă transmit pe această cale un incident nefericit întâmplat ieri 13.03.2009. Aseară am ajuns foarte târziu acasă şi fiica mea nu a apucat să-mi spună ce s-a întâmplat la şcoală. Azi de dimineaţă când am schimbat-o de hăinuţe am observat că are vânătăi pe abdomen. Am întrebat-o ce s-a întâmplat şi mi-a spus că A. a lovit-o cu picioarele în burtă. Am întrebat dacă a provocat-o în vreun fel şi a spus că a lovit-o fără motiv şi i-a rupt şi o revistă. Înţeleg că A. are probleme de integrare dar nu sunt de acord cu lovituri periculoase şi intenţionate indiferent de context. De asemenea dacă dv. consideraţi că e oportun, aş vrea să mă întâlnesc personal cu părintele A. în prezenţa d-voastră.” I. Studiul artefactelor fizice sau culturale: Au fost studiate următoarele produse ale activităţii şcolare ale elevei M.A.: caietele, lucrări de la abilităţi practice. a) Observaţii şi interpretări pe marginea desenelor elevei M.A.:

S-au ales câteva desene din portofoliul elevei care ni s-au părut sugestive pentru completarea studiului de caz. Observaţiile şi interpretările au avut la bază cercetările specialiştilor în domeniul desenului la copii, cuprinse în lucrarea Psihologia desenului la copil elaborată de

P.Wallon şi colaboratării săi. Desenele colorate se remarcă prin simetria şi echilibrul compoziţiilor, care sunt complete din punctul de vedere al acoperirii spaţiului cu culoare. După Porot (1965), coloritul ne oferă informaţii asupra semnificaţiei personajelor pentru subiect. Faptul că eleva foloseşte culori intense şi vii simbolizează o afectivitate bogată. Conturarea cu negru a personajelor din figura 3. poate indica prioritatea formei asupra culorii, idee pe care o desprindem şi din utilizarea unei palete restrânse de culori în acest desen. Acest contur indică, după părerea specialiştilor, faptul că raţionalitatea primează în faţa emoţiilor. Dacă ţinem cont de cazul elevei şi de situaţia sa familială, putem spune că agresivitatea de care aceasta dă dovadă nu se exprimă în desenele ei. Echilibrul şi armonia picturilor, ca şi coloritul viu pot reprezenta o lume idilică în care M.A. ar dori să se refugieze pentru a scăpa de familie. Reprezentativ pentru cazul M.A. este desenul din Fig.4., denumit de fetiţă „Războinica”. I s-a cerut elevei să deseneze un om, o persoană. Alegerea făcută de ea, este sugestivă atât prin caracteristicile desenului cât şi prin titlul dat. Prin proiecţie, A. s-a desenat pe ea însăşi în postura de luptătoare, exprimându-şi astfel protestul faţă de tatăl care o agresează. Ascunderea unui braţ, aşa cum se vede în desenul elevei, poate sugera în opinia lui Porot, o modalitate de a se debarasa la nivel simbolic de braţul unui părinte care are tendinţa de a-şi lovi copilul. Mascarea feţei, care este acoperită parţial de păr, indică dorinţa de a se ascunde de ceilalţi, de tatăl ei probabil, de a nu fi recunoscută în postura de războinică. Aceeaşi idee de ascundere este sugerată şi de pelerina care vine în continuarea părului şi îi acoperă mare parte a corpului. Ochii accentuaţi din creion, evocă după Royer (1984) fie agresivitate, fie severitate. Personajul ţine un obiect în mână, şi acesta mascat, nedefinit. Putem presupune că este obiectul cu care se luptă, dat fiind faptul că personajul întruchipează o războinică. Conchidem că desenele elevei indică pe de o parte echilibrul şi armonia de care ea nu se bucură, dar pe care şi le doreşte şi pe de altă parte dorinţa de refugiu din sânul familiei şi de protest împotriva tatălui.

. Fig.1.Desenul elevei .A. Fig. 2. Desenul elevei M.A. „Anemone” „Clovnul”

Fig. 3. Desenul elevei M.A. Fig..4. Desenul elevei M.A. ”Trăsura lui Moş Crăciun” „Războinica”

b) Observaţii şi interpretări pe marginea lucrărilor de abilităţi practice:

Lucrările de abilităţi practice se disting prin aceeaşi armonie şi completitudine ca şi desenele de mai sus. Obiectele din ceramică sunt viu colorate şi echilibrate, ceea ce indică puternice trăiri pe plan afectiv. Observăm reproducerea mandalei în câteva dintre acestea, ca semn al nevoii de securitate şi echilibru interior. Covoraşul este lucrat cu minuţiuozitate în culori vii. Faptul că a utilizat culori contrastante, negrul lângă alb, roz şi galben poate sugera existenţa unor conflicte interne între stări emoţionale opuse. Fetiţa din plastilină este îmbrăcată în albastru, culoare ce indică seninătatea. Picioarele care nu sunt prezente, fiind ascunse sub rochie, denotă fie tendinţe depresive, fie descurajare, după părerea specialiştilor (Machover, 1949).

Fig. 5. Lucrările elevei M.A. Fig. 6. Lucrarea elevei M.A. “Ceramică” „Covoraşul”

Fig. 7. Lucrare din plastilină a elevei M.A. “Fetiţa cu fructe”

c) Studiul caietelor a evidenţiat aspectele: - scris neîngrijit, precipitat, cu respectarea parţială a caligrafiei; - caractere înghesuite cu omisiuni de litere; - teme efectuate la zi; - multe ştersături şi greşeli corectate prin tăieturi multiple cu linii suprapuse; d) Date obţinute din analiza compunerii: „Cum mă înţeleg cu colegii mei de clasă”: Criterii de analiză ale compunerii: 1. Respectarea temei date. 2. Respectarea celor trei părţi ale compunerii. 3. Respectarea întinderii celor trei părţi ale compunerii. 4. Folosirea unui vocabular adecvat (logica propoziţiilor, completitudinea acestora, cunoaşterea sensului cuvintelor folosite, înlănţuirea logică a faptelor prezentate, stereotipii verbale). 5. Motivarea faptelor prezentate. 6. Exprimarea opiniilor personale. 7. Aspectul scrisului (caligrafia, respectarea punctuaţiei şi ortografiei învăţate, ştersături). Evaluarea compunerii după criteriile date: Figura 8. reprezintă compunerea elevei. În urma analizei se remarcă faptul că M.A. respectă subiectul compunerii. Vorbeşte despre relaţia ei cu colegii, dar nu motivează decât într-un singur caz de ce nu se înţelege cu una dintre colege. Relatarea despre jocul din pauză, indică faptul că ea este acceptată în joc, ceea ce contrazice dovezile obţinute din partea învăţătoarei. Presupunem că fetiţa îşi exprimă astfel propriile dorinţe de a se juca cu ceilalţi copii. Ea ştie că este respinsă, dovadă fiind chiar proriile-i cuvinte: „m-au acceptat”. Părţile compunerii nu sunt respectate în totalitate, introducerea nefiind marcată cu alineat. Se observă problemele de ortografiere a mai multor cuvinte, dar şi exprimarea directă şi neliterară („e fiţoasă”, „mă tâmpeau”, „mă inervau”). Folosirea repetată a verbului „mă inervează” ne sugerează caracterul conflictual al relaţiilor ei cu ceilalţi copii, putând merge mai departe cu presupunerea că fetiţa retrăieşte stările de nemulţumire de acasă cauzate de relaţia cu tatăl. Starea de conflict dintre ea şi colegi, reiese şi din ultima frază, optimistă de altfel, în care eleva îşi exprimă dorinţa de de a se înţelege cu toţi copiii. Faptul că ea îşi doreşte acest lucru ne poate sugera că prietenia dintre ei nu există. Cuvântul „duşmană” pe care îl utilizează presupune că aceasta este modul de percepţie al copiilor despre ea.

Fig. 8. Compunerea elevei M.A., „Cum mă înţeleg cu colegii mei”

Interpretarea Testului „Desenul familiei” Pentru completarea dovezilor studiului de caz, s-a aplicat elevei M.A. testul proiectiv „Desenul familiei”. Desenul este prezentat în Figura 9.

Fig. 9. „Desenul familiei” aparţinând elevei M.A.

Există variate interpretări ale acestui test, în viziunea a numeroşi specialişti. Noi am interpretat testul cu ajutorul grilei de cotare propusă de C. Jourdan-Ionescu şi J. Lachance, în lucrarea Desenul familiei. Deoarece testul face parte dintr-un studiu de caz mai amplu, am realizat o adaptare a grilei oferită de autori, evitând astfel riscul repetării unor răspunsuri ce au fost deja oferite de interviul adresat elevei. Pe parcursul testului, eleva s-a dovedit cooperantă, bucuroasă că are posibilitatea de a desena. Din relatările învăţătoarei, am aflat că M.A. este dornică să deseneze, şi că frecvent este solicitată de aceasta să realizeze desene, mai ales în pauze, pentru a-i ocupa timpul şi a nu intra în conflicte cu colegii săi. Primul punct al interpretării se referă la compoziţia familiei desenate în raport cu familia reală. Cercetătorii au stabilit o relaţie într valorizarea sau devalorizarea unui personaj şi anumiţi indici ai desenului: poziţia, ordinea, dimensiunea fiecăruia. M.A. o desenează pe mama prima, ceea ce înseamnă că aceasta este cea mai importantă pentru ea în plan afectiv. Plasarea mamei în partea stângă, semnifică aceeaşi idee, după părerea lui Porot. Se observă că tatăl a fost desenat ultimul, ceea ce se justifică, dacă avem în vedere relaţia încărcată de agresivitate pe care copilul o are cu acesta. Familia desenată este completă din punctul de vedere al numărului membrilor care o formează. Aspectul global al lucrării prezintă mai multe elemente interpretative. Eleva a folosit foaia în poziţia orizontală, aşa cum i-a fost dată, ceea ce înseamnă că s-a adaptat la stimulul dat. În ceea ce priveşte situarea desenului în spaţiul foii, majoritatea cercetătorilor consideră că subiectul utilizează spaţiul în desen, aşa cum interiorul său întâlneşte realitatea exterioară. Abraham (1992) scrie că locul în care se află personajul pe foaie reprezintă situaţia subiectivă pe care el şi-o acordă în lume şi condiţiile în care are loc realizarea sa personală. Orice anormalitate în poziţionarea personajelor

ar putea semnifica o imagine de sine alterată sau deficitară. Se consideră că plasarea desenului în colţul stânga-sus, unde eleva noastră şi-a plasat familia, semnifică faptul că subiectul se regăseşte în zona pasivităţii, că aparţine spaţiului ca un spectator al vieţii. Kim Chi (1989) priveşte personajele executate complet în zona superioară ca fiind puse în legătură cu un afect de luptă, sau de refugiu în imaginar. Optăm pentru această variantă a interpretării, deoarece studiul cazului ne-a relevat comportamentul vulcanic de care dă dovadă eleva în relaţiile cu ceilalţi.

Înălţimea personajelor respectă întrucâtva înălţimea reală în cazul elevei M.A. Cu toate acestea, mama care este cea mai înaltă în desen, este investită cu cea mai mare importanţă. Fetiţa se identifică în acelaşi timp cu aceasta. Dimensiunile foarte mici ale personajelor sugerează sentimente de inferioritate, de inadecvare şi ineficienţă, dar şi sentimente de insecuritate. Observarea elevei în timpul executării desenului, a pus în evidenţă folosirea combinată a trasajului dextrogir (de la stânga la dreapta) combinat cu cel sinistrogir (de la dreapta la stânga). Această combinaţie permite presupunerea unor dificultăţi de organizare în plan cognitiv, sau psihomotor. Eleva foloseşte o combinaţie de trasaj continuu şi dicontinuu, ceea ce indică o pendulare între un comportament controlat şi tendinţe impulsive. Totodată, aceasta utilizează o combinaţie între linii frânte pentru desenarea personajelor masculine şi linii curbe pentru cele feminine, ceea ce semnifică o legătură între furie şi agresivitate. Personajele sunt dispuse pe linii diferite după generaţii, şi se observă o atingere între membrii aceleiaşi generaţii: mama cu tatăl şi fata cu fratele ei. În acelaşi timp, copiii sunt ţinuţi de umeri de părintele de acelaşi sex, ceea ce indică preferinţa fiecărui părinte pentru unul dintre copii. Acest fapt este declarat de elevă în interviu.

Desenul este minuţios realizat. Nu prezintă elemente de perseverare, nici bizarerii. Personajele sunt desenate cu faţa. Poziţia membrelor este identică la cei doi părinţi şi la cei doi copii luaţi separat. Faptul că fiecare părinte îşi ţine mâinile pe umerii unui copil, poate sugera nevoia de protecţie a subiectului, dar şi cenzura din partea părinţilor sau agresivitatea acestora. Poziţia în formă de „V” întors a braţelor copiilor este indiciul unei emoţii puternice, al bucuriei sau al chemării în ajutor. Postura părinţilor pare fermă, ceea ce semnifică echilibrul şi siguranţa, iar a copiilor sugerează mişcarea, ceea ce indică nevoia de afirmare de sine.

Culoarea personajelor oferă informaţii pentru înţelegerea sentimentelor. Faptul că eleva s-a colorat pe sine şi şi-a colorat mama cu aceeaşi culoare, denotă o identificare călduroasă. Aceeaşi identificare este valabilă şi pentru tată şi frate, care sunt coloraţi cu verde. Interviul adresat elevei ne confirmă o parte din această idee, fetiţa comparându-l pe fratele ei cu tatăl „cel rău”. Utilizarea creionului negru pentru conturarea personajelor, poate indica prioritatea formei asupra culorii, şi deci, a raţionalităţii asupra emoţiei. Culoarea roz cu care s-a colorat pe ea însăşi, poate fi simbolul agresivităţii şi dinamismului. Portocaliul mamei denotă veselia, înţelepciunea şi superioritatea. Verdele, în cazul nostru, este semnul amărăciunii dar şi a a mâniei, de care dau dovadă tata şi fratele. Expresia personajelor este veselă.

În privinţa detaliilor, se observă că acestea nu sunt foarte numeroase. Părul este desenat diferit la personajele de sex opus pentru a le diferenţia. Capul semnifică în general sediul Eului, locul intelectului. Desenul se remarcă prin dimensiunea foarte mare a capului mamei, semn al unei supravalorizări a acesteia, de către subiect. Prin comparaţie, tatăl are un cap extrem de mic, semn al devalorizării sale. Niciun personaj nu are sprâncene desenate. Ochii sunt trasaţi asemenea unor linii, fără prezenţa pupilelor, semn de dezinteres sau confuzie în perceperea mediului înconjurător. Nasul lipseşte la toate personajele, iar gura este mică şi mai degrabă rotundă, ceea ce indică prezenţa unui caracter infantil. Gâtul este cel care face legătura dintre viaţa instinctuală şi cea raţională. Mama şi fiica au gâtul foarte scurt, aproape inexistent, indiciu al unor personalităţi posomorâte şi primare. Tatăl are un gât lung, semnificativ pentru lipsa de control. Trunchiul reprezintă zona instinctelor, în opinia specialiştilor. Trunchiurile părinţilor sunt acoperite de trupurile copiilor, care stau în faţa acestora, semn că eleva ar dori să ascundă o parte din corpul părinţilor. Putem pune acest fapt în legătură cu comportamentul agresiv al tatălui faţă de întreaga familie şi de nemulţumirea ei faţă de

mama care nu reuşeşte să o apere întotdeauna. Umerii mamei sunt pătraţi, ceea ce denotă tendinţe ostile, iar umerii tatălui sunt foarte mici, semn al unui sentiment de inferioritate. Putem interpreta această inversiune a desenării umerilor prin prezenţa tendinţelor ostile ale mamei în raport cu tatăl agresor şi devalorizarea tatălui care apare aici inferior. Formele rotunjite ale trunchiului fetiţei sugerează tendinţe feminine, dependente şi agresive, iar formele unghiulare ale fratelui sugerează tendinţe masculine. Talia subţire a fetiţei indică existenţa unui conflict, unei inhibiţii sau o constrângeri.

Mâinile şi braţele trebuie interpretate simbolic ca organe de contact cu anturajul şi de stăpânire a mediului. Mâinile mamei sunt vag desenate, amestecate cu umerii fetiţei, iar ale tatălui sunt rotunjite şi mai clar definite, semn că tata este personajul cel mai puternic. Remarcăm forma mâinilor celor doi copii, care deşi de dimensiuni mici, seamănă cu nişte gheare, semne ale agresivităţii celor doi. Picioarele sunt desenate atât la mamă cât şi la fiică lungi, fapt ce poate fi pus în legătură cu dinamismul personajelor. Tatăl se află pe aceeaşi linie cu mama, având picioarele la fel de lungi, spre deosebire de băiat care are picioare scurte. Ca aspect deosebit la desenarea picioarelor personajelor remarcăm suprapunerea acestora la personajele de acelaşi sex. Practic picioarele se confundă la mamă şi fiică, dar şi la tată şi fiu. Acest fapt îl putem pune în legătură cu puternicul sentiment de identificare pe îl are subiectul vis-a-vis de propria persoană şi mamă, dar şi de fratele ei cu tatăl. Un alt aspect neobişnuit este linia pe care se află fratele, care nu corspunde cu a celorlalţi membrii ai familiei. Se crează impresia că băiatul se află undeva suspendat în aer, susţinut de mâinile tatălui. Acest fapt indică fie percepţia fetiţei asupra valorizării pe care tatăl o acordă fratelui ei în defavoarea sa, fie agresivitatea tatălui în raport cu acesta. Din punctul de vedere al sexualizării desenului, remarcăm diferenţierea dintre sexe prin coafura feminină a personajelor de sex feminin şi marcarea vagă a liniei sânilor la fetiţă, care se confundă cu mâinile mamei. Îmbrăcămintea este astfel desenată încât ajută la diferenţierea personajelor. Fără accesorii, hainele mamei şi ale fetiţei pun în evidenţă feminitatea: fetiţa are rochia scurtă şi îşi arată picioarele, iar mama are probabil o rochie cu umerii dezgoliţi, deoarece umerii şi braţele au aceeaşi culoare cu faţa. Tatăl în schimb, poartă în partea de jos un obiect vestimentar alb, care se confundă cu o rochie. Acest fapt ne poate sugera confuzia cu privire la rolurile parentale sau la sexul părinţilor. Ultima parte a interpretării testului vizează aspectul clinic al desenului. Valorizarea sau devalorizarea personajelor reprezintă unul dintre indicatorii acestui aspect. Aşa cum am precizat mai sus, eleva M.A. exprimă clar în desenul ei valorizarea mamei şi devalorizarea tatălui. Acest fapt este pus în evidenţă prin ordinea desenării, dimensiunea superioară a mamei, poziţia în partea stângă a foii, şi coloritul acesteia. Identificarea, un alt indicator al aspectului clinic, este evidenţiată în desen prin faptul că mama este cel mai mare personaj, dar mai ales prin desenarea suprapusă a fetei cu mama. Dacă privim desenul din punctul de vedere al organizării personalităţii, remarcăm în execuţia acestuia o combinaţie între „raţional” şi „senzorial”. Personajele care întruchipează copiii dau impresia de mişcare, expresie a personalităţii senzoriale, pe când părinţii au un aspect rigid, imobil, ca expresie a personalităţii raţionale. Proximitatea personajelor indică o dorinţă de intimitate, un ataşament crescut. Am putea crede că atingerea braţelor părinţilor semnifică sentimente pozitive între aceştia, ceea ce este valabil şi pentru cei doi copii care-i ţin mâinile foarte apropiate. Studiul de caz, ne-a relevat însă problemele grave ale acestei familii, faptul că tatăl este violent şi agresiv cu toţi membrii acesteia. În această situaţie, putem corela atingerea personajelor cu dorinţa fetiţei pentru înţelegere şi armonie, fapt care se observă în toate desenele elevei care au fost prezentate, nu numai în desenul familiei. Ca o concluzie, considerăm că interpretarea testului de faţă aduce un plus de informaţie ce confirmă în mare parte celelalte dovezi ale studiului nostru de caz.

9.1.3. Concluziile studiului de caz Considerăm dovezile prezentate relevante pentru faptul că eleva M.A. reprezintă un caz tipic de elev cu comportament agresiv şi violent în mediul şcolar. Ea manifestă agresivitate şi violenţă atât fizică cât şi verbală, îndreptate în special către colegii de clasă dar şi către cadrul didactic. Aceste comportamente sunt prezente în timpul orelor de curs, dar mai ales în pauzele dintre ore când violenţa ei capătă forme şi intensităţi accentuate. Mărturiile învăţătoarei şi ale celorlalţi părinţi dovedesc faptul că eleva loveşte colegii, îi jigneşte, le vorbeşte urât.

Observaţiile directe realizate după Grila de observare a comportamentului agresiv întocmită de F. Petermann şi U. Petermann (2006) ne indică acelaşi lucru (Tabelul 1.). Cele mai mari medii ale scorurilor obţinute au fost la categoriile 3, 4, 1 şi 2 în ordine descrescătoare. Categoriile 3 şi 4 semnifică prezenţa unui comportament agresiv activ verbal manifestat prin strigăte, ţipete şi insulte adresate colegilor, care are ca efect o agresivitate pasivă nonverbală din partea celorlaţi copii (este agresată fizic de ei). Categoriile 1 şi 2 semnifică prezenţa unei agresivităţi verbale indirecte (râde de colegi, face comentarii cinice şi batjocoreşte pe ceilalţi), care are ca efect o agresivitate pasiv verbală din partea colegilor (este insultată şi certată de copii). Aceste forme de agresivitate sunt completate de o atitudine ostilă faţă de cadrul didactic şi refuzul de a îndeplini sarcinile şcolare. Interviul adresat elevei, cel adresat învăţătoarei, şi fişa psihopedagogică dovedesc faptul că eleva nu s-a integrat în colectivul de elevi pe parcursul celor trei ani şi jumătate de şcolaritate. Copiii o resping, nu o acceptă în jocurile lor. Dacă în prima parte a şcolarităţii (clasele I-II) M.A. a avut o reacţie complet ostilă faţă de cadul didactic, după incidentul în care tatăl a lovit un alt elev din clasă pentru că s-a certat cu fiica sa şi s-a luat decizia de mutare disciplinară a elevei, aceasta şi-a modificat atitudinea faţă de învăţătoare şi parţial faţă de elevi. Putem pune această transformare pe seama intervenţiei tatălui în educaţia copilului. Începând cu acea perioadă, A. a început să colaboreze cu cadrul didactic fără a fi nevoie de telefon către tată în timpul orelor, iar violenţa fizică îndreptată către colegi s-a diminuat considerabil. Cu toate acestea, eleva a rămas în stare conflictuală cu ceilalţi copii, ea continuă să-i jignească dacă este nemulţumită, se supără şi îi pârăşte învăţătoarei, iar dacă o atinge din greşeală un copil se adresează tatălui care vine imediat la şcoală să-i facă dreptate. Atitudinea vehementă a tatălui faţă de copiii cu care se ceartă, dar mai ales care o ating pe fiica sa, reprezintă o contradicţie în raport cu comportamentul acestuia faţă de copil şi faţă de întreaga sa familie. Dovezile prezentate arată că M.A. face parte dintr-o familie de intelectuali, o familie nucleară, cu doi copii. Familia locuieşte într-o casă proprietate personală, destul de spaţioasă, care însă este mai mult de trei sferturi închiriată. Faptul că părinţii şi copiii locuiesc în subsolul casei amenajat de curând drept locuinţă, ne duce cu gândul că eleva nu beneficiază de un spaţiu adecvat vârstei ei (nu are camera sa, camerele sunt mici, fără ferestre, după afirmaţiile copilului şi ale învăţătoarei), care să fie propice îndeplinirii sarcinilor şcolare. Din interviul luat cadrului didactic, relaţiile dintre părinţii elevei M.A. sunt conflictuale, marcate de violenţă domestică. Vecinii de locuinţă declară că au fost martori la agresarea soţiei şi a copiilor, atât verbală cât şi fizică, care s-a petrecut pe veranda locuinţei. Aceste fapte sunt confirmate şi de câţiva părinţi din clasă, care declară că domnul M. îşi înjura copiii pe stradă într-un moment în care venise să îi ia de la şcoală, fără să ţină cont de faptul că erau şi alţi părinţi cu copiii lor prin apropiere. Procesul verbal de la una dintre şedinţele cu părinţii clasei conţine mărturia unui grup de părinţi ai căror copii au frecventat aceeaşi grădiniţă cu M.A., în care se spune cum acesta a ameninţat educatoarea şi chiar a încercat o tentativă de agresiune fizică asupra acesteia, nemulţumit fiind de existenţa unor conflicte între fiica sa şi alţi copii. Se remarcă aici o atitudine violentă a tatălui atât faţă de soţie, faţă de copii dar şi faţă de alte persoane implicate în educaţia fetei. Acest lucru nu este recunoscut nici de domnul M., nici de doamna M. în interviurile care le-au fost adresate. Tatăl declară că are o familie în care relaţiile sunt bune, liniştite, iar mama la fel, deşi

recunoaşte că soţul este mai temperamental şi se enervează uşor datorită copiilor. Din povestirile cadrului didactic, reiese că la un moment dat, mama s-a destăinuit acesteia şi a recunoscut că are probleme cu soţul, care o nedreptăţeşte pe fetiţă şi o agresează pentru toate greşelile ei, dar şi ale fratelui mai mic. Această atitudine a tatălui este confirmată şi de fetiţă în interviul adresat ei, care spune mereu că tata este rău, că o bate şi pedepseşte pentru orice, chiar şi dacă a greşit fratele şi nu ea. Putem presupune că există o legătură între faptele de violenţă ale tatălui şi cele ale copilului în mediul şcolar. Eleva adoptă la şcoală un comportament similar cu cel al tatălui vis-a-vis de ea. Teoretic, situaţia este o confirmare a teoriei susţinută de Albert Bandura, conform căreia agresivitatea este un comportament social învăţat prin imitaţie şi modelare. Dovezile prezentate arată că familia elevei se implică în activitatea şcolară a copilului. Atât învăţătoarea cât şi părinţii declară că tatăl face temele cu fata, îi dă exerciţii suplimentare dacă ia note mici şi o ajută la ceea ce nu înţelege. Carnetul de note al copilului are toate notele vizate de părinte, ceea ce înseamnă că acesta monitorizează atent rezultatele şcolare ale copilului. Cu toate acestea, tatăl este extrem de autoritar şi agresiv faţă de copil la efectuarea temelor. Copilul spune că tata se enervează, că ţipă la ea şi chiar o atinge dacă greşeşte sau nu înţelege. Mama în schimb, nu este implicată în activitatea şcolară datorită serviciului. Cea mai mare parte a timpului din zi, copilul o petrece cu tata care lucrează acasă. În timpul rămas liber, A. nu participă la activităţi sportive, culturale sau recreative, având ca ocupaţie jocurile pe calculator sau privitul la televizor. În interviu, copilul declară că mama se joacă uneori cu ea la calculator, sau că privesc împreună la TV. Jocul la care copilul participă cu mama este însă încărcat de agresiune şi violenţă, fapt care ne duce cu gândul influenţa negativă a acestuia asupra comportamentului fetiţei. Se pare că spre deosebire de tată, mama este mai afectuoasă cu A., o recompensează când ia note bune şi se poartă frumos, fără ştirea soţului. Cu toate acestea, A. este sub autoritatea tatălui, care petrece cel mai mult timp cu copiii. De altfel domnul M. declară că doar el ştie ce trebuie făcut în privinţa copiilor, şi o blamează pe soţie acuzând-o de nepricepere în educarea copiilor. Analiza dovezilor este semnificativă pentru prevalenţa unui stil autoritar parental în familia M. Tatăl este cel care educă copiii, dovedind agresivitate şi violenţă, autoritate în luarea deciziilor. Copilul trebuie să dea dovadă de supunere necondiţionată, nu are dreptul la replică sau la opinie proprie. În interviu, domnul M. consideră că educaţia copilului trebuie să se bazeze pe conformarea copilului la regulile impuse de părinţi. Acesta dirijează activitatea fetiţei nu numai acasă dar şi la şcoală. Îi interzice să se joace cu anumiţi copii. În clasa a IV-a, A. a reuşit să-şi facă un prieten în clasă, pe I. Dar tatăl îi restricţionează prietenia şi o somează să nu mai vorbească cu I. Din documentele şcolare reiese că situaţia la învăţătură a elevei este bună. Clasele I-III s-au soldat cu reuşită şcolară, în sensul promovabilităţii la toate disciplinele cu medii bune. Studiul cataloagelor şi al registrelor matricole arată că notele cele mai slabe au fost la disciplinele Matematică şi Limba Română. Din fişa psihopedagogică completată de învăţătoare reiese că eleva cunoaşte o dezvoltare fizică accelerată pentru vârsta sa, şi o dezvoltare a proceselor intelectuale ce se încadrează în normalitate. În schimb, apar probleme de ordin afectiv, a comportamentului în clasă şi la lecţii. Toate sunt dominate de agitaţie, agresivitate, nemulţumire, neatenţie, lipsă de concentrare. Comportamentul problematic al elevei M.A. se conturează pe fondul unui temperament predominant coleric. Totodată, învăţătoarea remarcă o aplecare a elevei către domeniul artistic, aceasta având rezultate foarte bune la educaţie plastică, abilităţi practice şi educaţie muzicală. În sprijinul acestor afirmaţii stau şi cele câteva fotografii cu produsele finite ale elevei. Compunerea cu tema „Cum mă înţeleg cu colegii mei” confirmă rezultatele mai slabe la limba română. Ea dă dovadă de dificultăţi în exprimare şi în înlănţuirea logică a faptelor, în folosirea corectă a ortografiei şi punctuaţiei, dar şi a formulării unor opinii personale. Presupunem că neavând dreptul la replică acasă, copilul manifestă inhibiţie în exprimarea propriei păreri. Studiul de caz este deosebit de ilustrativ pentru cercetarea din care face parte. Dovezile aduse sunt relevante pentru confirmarea majorităţii ipotezelor cercetării. Deşi nu pot avea valoare

statistică, cu posibilitatea de generalizare la întreaga populaţie şcolară, considerăm că aduc un aport important în confirmarea teoretică a ipotezelor. Atmosfera şi situaţiile prezente în familia elevei M.A. confirmă ipotezele conform cărora un mediu familial dominat de violenţă domestică, în care părinţii se agresează între ei şi îi agresează pe copii, duce la agresivitate şi violenţă a copilului în mediul şcolar. În ceea ce priveşte ipoteza conform căreia dacă părinţii petrec puţin timp cu propriii copii, aceştia manifestă violenţă în mediul şcolar, nu se confirmă. În cazul de faţă, eleva A. petrece cea mai mare parte a zilei alături de tată, care însă se dovedeşte a fi deosebit de agresiv şi autoritar cu ea. Presupunem că nu durata redusă a timpului este cea care determină agresivitate şi violenţă la copil, ci în primul rând calitatea petrecerii acestui timp. Deşi mama este înţelegătoare, aceasta nu poate anula atitudinea tatălui din restul timpului. Ipoteza conform căreia un stil educativ autoritar determină violenţa şi agresivitatea copilului la şcoală se confirmă. Dovezile demonstrează că tatăl elevei M.A. întruneşte toate atributele specifice acestui stil educativ. Bibliografie: 1. Abraham, A. (1992). Les identifications de l’enfants à travers son dessin. Tolouse: Privat. În Jourdan-Ionescu, C., Lachance, J. (2006). Desenul familiei. Bucureşti: Editura Profex. 2. Jourdan-Ionescu, C., Lachance, J. (2006). Desenul familiei. Bucureşti : Editura Profex. Kim, Chi, N. (1989). La personalité et l’épreuve de dessin multiple. Paris: P.U.F. În Jourdan-Ionescu, C., Lachance, J. (2006). Desenul familiei. Bucureşti : Editura Profex. 3. Machover, K. (1949). Personality projection in the drawing of human figure. Springfield: Thomas Publishers. În Jourdan-Ionescu, C., Lachance, J. (2006). Desenul familiei. Bucureşti : Editura Profex. 4. Porot, M. (1965). Le dessin de la famille. Revue de Psychologie Appliquée, 15 (3). În Jourdan-Ionescu, C., Lachance, J. (2006). Desenul familiei. Bucureşti: Editura Profex. 5. Petermann, F., Petermann, U. (2006). Program terapeutic pentru copiii agresivi. Cluj- Napoca: Editura RTS. 5. Royer, J. (1984). La personalité de l’enfant à travers le dessin du bonhomme. Bruxelles: Editest, 2ème édition. În Jourdan-Ionescu, C., Lachance, J. (2006). Desenul familiei. Bucureşti: Editura Profex. 7. Yin, R.K. [1994] (2005). Studiul de caz. Designul, analiza şi colectarea datelor. Iaşi: Editura Polirom, p. 30.