21 ianuarie 2011

21 ianuarie

SFÂNTA AGNEZA,FECIOARÃ MARTIRÃ

Comemorare

A fost martirizatã la Roma în a doua jumãtate a secoluluial III-lea sau, mai probabil, la începutul secolului al IV-lea.Papa Damasus i-a împodobit mormântul cu o inscripþie înversuri ºi mulþi pãrinþi ai Bisericii, începând cu sfântul Ambro -ziu, i-au cântat laude.

Invitatoriul

V. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe regele martirilor, Domnulnostru.

Psalmul 94 (95)

Chemare la preamãrirea lui DumnezeuÎndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,

7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Veniþi sã-l adorãm pe regele martirilor, Domnul

nostru.Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã

Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNul

Cu suflet arzând de iubire divinã,Pornirile firii Agneza-ºi dominã;Rãmâne fidelã cerescului Mire,Fãcându-i pe îngeri în cer s-o admire.

21 ianuarie, sfânta Agneza, fecioarã martirã2

Fiind mucenicã, murind fãrã fricã,Curatul ei suflet la cer se ridicã;Ea stã cu Cristos la ospãþul de nuntã:Aceasta-i rãsplata cã moartea o-nfruntã.Spre tine, ºi gândul, ºi ruga azi zboarã,Slãvitã martirã ºi castã fecioarã;Suntem tulburaþi de-o nesigurã soartã;Ne dã ajutor ºi spre ceruri ne poartã.Agnezã, de Domnul Cristos sã ne-apropii,Sã fim ale sale imagini ºi cópii,Implorã-l cu harul sãu sfânt sã ne-mbrace,Ca-n inimi s-avem bucurie ºi pace.Prinos de cinstire ºi cânt de iubireÞi-aducem, Cristoase, divinule Mire.ªi þie cinstire, fecioarã aleasã,Sã fii pentru Mielul din ceruri mireasã. Amin.

PSAlMOdIA

Ant. 1 Veþi fi urâþi de toþi din cauza numelui meu;însã cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela se vamântui.

Psalmul 21 Pentru ce se frãmântã neamurile *

ºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte?2 Regii pãmântului se rãscoalã †

ºi cei puternici se sfãtuiesc împreunã *împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu:

3 „Sã rupem legãturile lor *ºi sã scãpãm de jugul lor!”

4 Cel care locuieºte în ceruri surâde, *Domnul îi face de ruºine.

5 Apoi în mânia sa le vorbeºte *ºi în furia sa îi înspãimântã:

6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion, *pe muntele meu cel sfânt!”

Oficiul lecturilor 3

7 Voi vesti hotãrârea Domnului; †el mi-a zis: „Tu eºti Fiul meu, *eu astãzi te-am nãscut.

8 Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenire *ºi marginile pãmântului în stãpânire!

9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier *ºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!”

10 Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune,*trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului!

11 Slujiþi-i Domnului cu fricã, *bucuraþi-vã cu teamã!

12 Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânieºi sã pieriþi pe cale, *

cãci mânia lui se aprinde degrabã.Fericiþi toþi aceia *

care nãdãjduiesc în el.Ant. Veþi fi urâþi de toþi din cauza numelui meu; însã

cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela se va mântui.

Ant. 2 Nu pot fi asemãnate suferinþele timpului defaþã cu mãrirea viitoare, care va strãluci în noi.

Psalmul 10 (11)1 În Domnul îmi gãsesc refugiul, †

cum spuneþi sufletului meu: *„Fugi în munþi ca o pasãre”?

2 Cãci iatã, pãcãtoºii îºi încordeazã arcul, †pe coardã îºi potrivesc sãgeata, *ca sã tragã pe întuneric în cei drepþi cu inima.

3 Când se clatinã temeliile, *ce poate face cel drept?

4 Domnul locuieºte în templul sãu cel sfânt, *Domnul îºi are scaunul de domnie în ceruri.

Ochii lui privesc spre cel sãrman, *pleoapele lui îi cerceteazã pe fiii oamenilor.

5 Domnul cerceteazã pe cel drept ºi pe cel nelegiuit. *Duhul lui îl urãºte pe acela care iubeºte violenþa.


6 El va face sã plouã peste cei rãi cãrbuni aprinºi; *foc ºi pucioasã, ºi suflare de foc

este partea lor de moºtenire.7 Cãci Domnul este drept ºi iubeºte dreptatea; *

cei drepþi vor vedea faþa lui.Ant. Nu pot fi asemãnate suferinþele timpului de faþã

cu mãrirea viitoare, care va strãluci în noi.Ant. 3 Domnul i-a încercat ca pe aur în cuptor ºi i-a

primit ca pe o ardere de tot.

Psalmul 16 (17)1 Ascultã, Doamne, dreptatea mea, *

ia aminte la strigarea mea;pleacã-þi urechea la rugãciunea mea, *

de pe buze care nu au înºelãciune.2 Judecata mea sã vinã de la tine, *

ochii tãi sã vadã dreptatea.3 Pune la încercare inima mea, cerceteaz-o noaptea,

încearcã-mã în foc, *dar nu vei gãsi în mine nedreptate.

4 Gura mea nu a pãcãtuit,fiind pãrtaºã la faptele oamenilor; *

pentru cuvintele buzelor talem-am pãzit de cãile fãcãtorilor de rele.

5 Tu îmi pãstrezi paºii siguri pe cãile tale, *ca sã nu se clatine picioarele mele.

6 Strig cãtre tine, Dumnezeule, cãci tu mã asculþi, *pleacã-þi urechea spre mine

ºi ascultã cuvintele mele.7 Aratã-þi bunãtatea ta cea mare, †

tu, care cu dreapta ta îi scapi de duºmani *pe cei care se încred în tine.

8 Pãzeºte-mã ca pe lumina ochilor; †adãposteºte-mã la umbra aripilor tale *

9 de faþa celor rãi care mã prigonesc.Duºmanii sufletului meu mã împresoarã cu furie, †

10 ei ºi-au închis inima, *gura lor vorbeºte cu aroganþã.


11 Acum vin asupra mea, mã înconjoarã, *ochii lor mã aþintesc ca sã mã doboare la pãmânt,

12 cu înfãþiºare ca de leu gata de pradã *ºi ca un pui de leu ce stã la pândã în ascunziºuri.

13 Ridicã-te, Doamne! Ieºi în calea lor ºi împiedicã-i! *Cu sabia ta scapã sufletul meu de cel nelegiuit.

14 Mântuieºte-mã, Doamne, cu mâna ta de aceºti morþi, *

de muritorii ce ºi-au luat partea în viaþa aceasta.Din rezervele tale tu umpli stomacul lor, *

se vor sãtura fiii lor ºi va rãmâne destul ºi pentru copiii lor.

15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faþa ta, *când mã voi scula mã voi sãtura de chipul tãu.

Ant. Domnul i-a încercat ca pe aur în cuptor ºi i-aprimit ca pe o ardere de tot.

V. Mã cuprinde teama ºi neliniºtea.R. Dar eu îmi gãsesc plãcerea în poruncile tale.

lECTuRA îNTÂI

Din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paulcãtre Corinteni 4,7–5,8

În încercãri este arãtatã puterea lui CristosFraþilor, 4,7 noi avem aceastã comoarã în vase de lut

pentru ca puterea imensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nude la noi. 8 Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile,dar nu striviþi; suntem în cumpãnã, dar nu disperaþi;9 persecutaþi, dar nu abandonaþi; doborâþi, dar nu uciºi.10 Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isusca sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru. 11 Cãci noicare trãim suntem mereu daþi la moarte pentru Isus, pen -tru ca ºi viaþa lui Isus sã se arate în trupul nostru muritor.12 Aºa încât în noi lucreazã moartea, iar în voi, viaþa.

13 Dar având acelaºi duh al credinþei, dupã cum estescris: Am crezut, de aceea am vorbit, credem ºi noi ºi deaceea vorbim, 14 ºtiind cã cel care l-a înviat pe Domnul


Isus ne va învia ºi pe noi împreunã cu Isus ºi ne vaaºeza lângã el împreunã cu voi. 15 De fapt, toate suntpentru voi, pentru ca, înmulþindu-se harul, sã sporeascãaducerea de mulþumire prin cât mai mulþi spre gloria luiDumnezeu.

16 De aceea noi nu ne descurajãm, dimpotrivã, dacãomul nostru din afarã se trece, cel interior se înnoieºtedin zi în zi, 17 cãci suferinþa noastrã scurtã ºi uºoarã nepregãteºte un belºug nemãrginit al gloriei veºnice, 18 pen -tru cã noi nu cãutãm cele care se vãd, dar cele care nuse vãd, cãci cele care se vãd sunt trecãtoare, pe cândcele care nu se vãd sunt veºnice.

5,1 ªtim cã dacã locuinþa pãmânteascã, cortul nostru,se desface, avem o locuinþã de la Dumnezeu, o locuinþãnefãcutã de mânã, veºnicã, în ceruri. 2 De aceea suspi -nãm în acest cort al nostru, dorind sã ne îmbrãcãm culocuinþa noastrã cea din cer 3 numai dacã vom fi gãsiþiîmbrãcaþi, ºi nu goi. 4 De fapt, fiind în cortul acesta,suspinãm apãsaþi de greutate, pentru faptul cã nu amvrea sã ne dezbrãcãm, ci sã ne îmbrãcãm pentru ca ceeace este muritor sã fie absorbit de viaþã. 5 Cel care ne-afãcut pentru aceasta este Dumnezeu care ne-a dat arvunaDuhului.

6 Aºadar, noi suntem întotdeauna plini de încredere,deºi ºtim cã atât timp cât locuim în trup, suntem departede Domnul, 7 cãci umblãm prin credinþã, nu prin vedere.8 Deci suntem plini de încredere ºi ne place mai mult sãpãrãsim trupul ºi sã ne întoarcem acasã la Dumnezeu.

RESPONSORIul Mt 5,11.12a.10R. Fericiþi sunteþi când vã vor insulta, vã vor persecuta

ºi, minþind, vor spune împotriva voastrã tot rãul din cauzamea. Bucuraþi-vã ºi tresãltaþi de veselie, * cãci rãsplatavoastrã mare este în ceruri.V. Fericiþi cei persecutaþi pentru dreptate, pentru cã a

lor este împãrãþia cerurilor. * Cãci rãsplata voastrã.

lECTuRA A dOuA

Din tratatul Despre fecioare,de sfântul Ambroziu, episcop


(Cartea 1, cap. 2.5.7-9: PL 16 [edit. 1845], 189-191)

Încã nu este capabilã sã sufereºi este deja maturã pentru victorie

Este ziua de naºtere pentru cer a unei fecioare: sã oimitãm în curãþia ei. Este ziua de naºtere a unei martire:sã oferim jertfa noastrã. Este ziua de naºtere a sfinteiAgneza! Conform tradiþiei, a suferit martiriul la vârsta dedoisprezece ani. Cât este de detestabilã aceastã cruzime,care nu a cruþat nici mãcar o fetiþã! Dar cu atât maimare a fost puterea credinþei, care a primit mãrturiaunei vieþi atât de fragede.

Avea oare acest trup micuþ atâta loc pentru rãni? ªitotuºi, cea care nu avea loc pentru loviturile de sabie aavut cu ce sã învingã sabia. La vârsta ei, fetiþele nu potsuporta nici mãcar privirile aspre ale pãrinþilor ºi, cândse înþeapã cu un ac, plâng ca ºi cum ar fi fost rãnite.

Agneza, în schimb, stã fãrã fricã în mâinile sângeroaseale cãlãilor, rãmâne neclintitã la auzul zgomotului fãcutde lanþurile grele pe care le poartã ºi îºi oferã trupulsabiei soldatului furios. Nu ºtie încã ce este moartea,dar este pregãtitã sã moarã. Târâtã cu forþa spre altarulzeilor, îºi întinde printre flãcãri mâinile spre Cristos ºi,de pe acele altare sacrilege, face semnul care îl preamã -reºte pe Domnul victorios. Îºi aºazã gâtul ºi ambelemâini în legãturile de fier, chiar dacã nici un lanþ nuputea sã strângã mãdulare atât de fragede.

Un nou tip de martiriu? Încã nu este capabilã sãsufere ºi este deja maturã pentru victorie. Îi este greu sãlupte, dar uºor sã fie încoronatã. Cea care avea handi -capul vârstei fragede a dat o magistralã lecþie de tãrie.O mireasã nu s-ar fi îndreptat cu atâta grabã sprecamera nupþialã, aºa cum aceastã fecioarã a înaintat, cupas vioi, spre locul supliciului ei; capul ei era încoronatnu cu coroane, ci cu Cristos, nu era împodobit cu flori,ci cu virtuþi.

Toþi plâng, ea nu varsã o lacrimã. Cei mai mulþi seminuneazã vãzând-o cã îºi dã cu atâta uºurinþã viaþa, pecare încã nu o gustase, ºi o dã ca ºi cum ar fi ajuns la


capãtul ei. Toþi se mirã cã ea se aratã ca martorã a divi -nitãþii, în timp ce, din cauza vârstei, nu putea fi încã stã -pânã pe sine. În sfârºit, ea a fãcut sã i se creadã mãrturiacu privire la Dumnezeu, ea, care nu ar fi fost crezutãdacã ar fi dat mãrturie cu privire la oameni. Cãci ceeace depãºeºte natura vine de la Creatorul naturii.

Câte ameninþãri nu a folosit cãlãul ca sã o înspãi -mânte, la ce linguºiri nu a recurs ca sã o convingã ºicâte promisiuni nu i-a fãcut ca sã accepte sã se mãrite!Dar ea spune: „Ar însemna sã-l ofensez pe Mirele meu,dacã îl voi aºtepta pe cel care trebuie sã mã placã. Mãva avea cel care m-a ales cel dintâi. De ce zãboveºti,cãlãule? Sã piarã trupul care poate fi iubit cu ochii, dar pecare eu nu-l vreau”. S-a ridicat, s-a rugat, ºi-a plecat capul.

Sã-l fi vãzut pe cãlãu tresãrind, de parcã el era celcondamnat, cum îi tremura mâna dreaptã ºi cum faþa îidevenea palidã de frica loviturii date altcuiva, în timpce fetiþa nu se temea de nimic. Aveþi, aºadar, într-o sin -gurã victimã un dublu martiriu, cel al curãþiei ºi cel alcredinþei. Ea ºi-a pãstrat fecioria ºi a dobândit martiriul.

RESPONSORIul

R. Sã celebrãm sãrbãtoarea sfintei Agneza, sã neaducem aminte de pãtimirea ei: * în tinereþe a învinsmoartea ºi a câºtigat viaþa.V. Singura ei iubire a fost pentru acela care este

autorul vieþii. * În tinereþe.

Rugãciunea de încheiere

Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu alegi fãpturilecele mai slabe pentru a-i face de ruºine pe cei puterniciai lumii; te rugãm, dãruieºte-ne nouã, care sãrbãtorimnaºterea pentru cer a sfintei Agneza, martira ta, sã urmãmexemplul ei de statornicie în credinþã. Prin Domnulnostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu,împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cuDuhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

laudele




IMNul

Agneza, în ziua aceasta preasfântã,Scãldatã în sânge, spre cer se avântã;E ziua când cerul pãmântului furãO fragedã floare, o blândã fãpturã.Deºi nu e trupul ei copt pentru nuntã,E copt pentru moartea pe care-o înfruntã;Cu zâmbetul dulce pe faþa seninã,Aºteaptã din ceruri un Mire sã-i vinã.Primeºte poruncã: „De vrei sã fii vie,Aprinde ºi pune pe-altar o fãclie!”Rãspunde Agneza: „Nu torþa pãgânãO þine fecioara creºtinã în mânã.Fãclia aprinsã de voi pe altareCredinþa o stinge în cel ce o are;E inima-n mine o torþã de-a dreptul,De vreþi sã o stingeþi, deschideþi-mi pieptul”.Loveºte cãlãul atunci fãrã milãªi cade ucisã plãpânda copilã.Curatul ei suflet spre cer îºi ia zborul;Isus îºi culege din lume odorul.Isuse, tu eºti preþioasa comoarãAdusã în lume de-o Mamã Fecioarã;


Mãrire sã-þi fie acum ºi-n vecie,Întreaga Treime slãvitã sã fie. Amin.

PSAlMOdIA

Ant. 1 Domnul meu Isus Cristos mi-a dat inelul sãuchezãºie ºi, ca unei mirese, mi-a pus pe cap cununã.

Psalmul 62 (63),2-9

Sufletul însetat de Dumnezeu

Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pen -tru Dumnezeu.

2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, *pe tine te caut dis-de-dimineaþã.

Sufletul meu e însetat de tine, †pe tine te doreºte trupul meu, *ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã.

3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, *ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta.

4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, *de aceea buzele mele te laudã.

5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea *ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu.

6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, *aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã,

7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu *ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea.

8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, *la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.

9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul *ºi dreapta ta mã ocroteºte.

Ant. Domnul meu Isus Cristos mi-a dat inelul sãuchezãºie ºi, ca unei mirese, mi-a pus pe cap cununã.

Ant. 2 Sunt logoditã cu acela cãruia îi slujesc îngerii,de a cãrui frumuseþe se uimesc soarele ºi luna.

Laudele 11

Cântarea Dan 3,57-88.56Toatã creatura sã-l laude pe Domnul

Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitoriilui! (Ap 19,5).57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, *

lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci!58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, *59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul!60 Binecuvântaþi-l, toate apele

care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, *61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul!62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, *63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul!64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, *65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul!66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, *67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul!68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, *69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul!70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, *71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul!72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, *73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul!74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, *

sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci!75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, *76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul!77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, *78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul!79 Binecuvântaþi-l, balene

ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, *80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul!


81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, *82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul!83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, *

lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci!84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, *85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul!86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor,

pe Domnul, *87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima,

pe Domnul!88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael,

pe Domnul, *lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci!

Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiulºi pe Duhul Sfânt, *

sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci!56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, *

vrednic de laudã ºi preamãrit în veci!La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.Ant. Sunt logoditã cu acela cãruia îi slujesc îngerii,

de a cãrui frumuseþe se uimesc soarele ºi luna.Ant. 3 Bucuraþi-vã împreunã cu mine ºi fericiþi-mã,

cãci am primit un tron de luminã împreunã cu toþi sfinþii.Psalmul 149

Noua cântare a sfinþilorFiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucuriepentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius).

1 Cântaþi Domnului un cântec nou, *lauda lui în adunarea credincioºilor sãi.

2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, *sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor.

3 Sã laude numele lui în dansuri, *sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera.

4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu *ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire.

Laudele 13

5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, *sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor.

6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; *ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor,

7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor *ºi pedeapsã asupra popoarelor;

8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri *ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier,

9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; *aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui.

Ant. Bucuraþi-vã împreunã cu mine ºi fericiþi-mã,cãci am primit un tron de luminã împreunã cu toþi sfinþii.

lECTuRA SCuRTÃ 2Cor 1,3-5

Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnuluinostru Isus Cristos, Tatãl îndurãrilor ºi Dumnezeul oricã -rei mângâieri, care ne mângâie în orice necaz al nostru,ca sã putem ºi noi sã-i mângâiem pe cei care se aflã înorice necaz cu mângâierea cu care noi înºine suntemmângâiaþi de Dumnezeu. Cãci dupã cum prisosesc pãti -mirile lui Cristos în noi, tot la fel, prin Cristos prisoseºteºi mângâierea noastrã.

RESPONSORIul SCuRT

R. Dumnezeu îºi pleacã privirea spre ea, * îi stã alãturiºi ea nu se clatinã. Dumnezeu.V. Dumnezeu îi este scãpare ºi tãrie, ajutor sigur în

necazuri, * îi stã alãturi ºi ea nu se clatinã. Slavã Tatãlui.Dumnezeu.

Ant. la Benedictus: Iatã, ceea ce am dorit, acum vãd,ceea ce am sperat, acum am dobândit: sunt unitã în ceruricu acela pe care l-am iubit pe pãmânt cu toatã dãruirea.

CÂNTAREA dIN EvANGhElIE – Benedictus Lc 1,68-79

Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu


68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,

77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Iatã, ceea ce am dorit, acum vãd, ceea ce amsperat, acum am dobândit: sunt unitã în ceruri cu acela pecare l-am iubit pe pãmânt cu toatã dãruirea.

Laudele 15

RuGÃCIuNEA uNIvERSAlÃ

Fraþilor, împreunã cu martirii care ºi-au dat viaþapentru cuvântul lui Dumnezeu, sã-l sãrbãtorim pe Mân -tuitorul nostru, martorul credincios al Tatãlui:

Doamne, ne-ai rãscumpãrat pentru Dumnezeuprin sângele tãu!

Prin martirii tãi, care au îmbrãþiºat de bunãvoie moar -tea ca mãrturie pentru credinþã,– dã-ne, Doamne, adevãrata libertate a spiritului.Prin martirii tãi, care ºi-au mãrturisit credinþa pânã lasânge,– dã-ne, Doamne, puritate ºi statornicie în credinþã.Prin martirii tãi, care au mers pe urmele tale purtândcrucea,– dã-ne, Doamne, harul sã suportãm cu tãrie greutãþile

vieþii.Prin martirii tãi, care ºi-au spãlat veºmintele în sângeleMielului,– dã-ne, Doamne, harul sã învingem toate ispitele trupu-

lui ºi ale lumii.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu alegi fãpturile

cele mai slabe pentru a-i face de ruºine pe cei puterniciai lumii; te rugãm, dãruieºte-ne nouã, care sãrbãtorimnaºterea pentru cer a sfintei Agneza, martira ta, sã urmãmexemplul ei de statornicie în credinþã. Prin Domnulnostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu,împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cuDuhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de oricerãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Ora medie




IMNul

O, Dumnezeule preasfânt,Luminã tu ne dai în zori,Iar la amiazã ne cobori,De sus, cãldurã pe pãmânt.Al patimii nãvalnic focTu stinge-l, Doamne, în noi toþi;Din inimi ura sã o scoþiªi dragoste sã pui în loc.Sã fie Tatãl lãudat,ªi Fiul cel nãscut din el,ªi Duhul dragostei, la fel,Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

PSAlMOdIA

Ant. Domnul a încununat-o cu coroana dreptãþii ºi i-adãruit numele sfânt al slavei.

Psalmul 122 (123)

Încrederea poporului în DumnezeuDoi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milãde noi!” (Mt 20,30).

1 Cãtre tine îmi ridic ochii, *cãtre tine, care locuieºti în ceruri.

2 Iatã, ca ochii slujitorilorspre mâna stãpânilor, *

ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale,

Ora medie 17

aºa sunt ochii noºtri îndreptaþispre Domnul, Dumnezeul nostru, *

pânã când ne va arãta îndurarea sa.3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, *

cãci suntem prea sãtui de ocarã.4 Prea sãtul ne este sufletul †

de batjocurile celor care ne urãsc, *de dispreþul celor îngâmfaþi.

Psalmul 123 (124)Ajutorul nostru este în numele Domnului

Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu suntcu tine!” (Fap 18,9-10).

1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã– s-o spunã Israel, – †

2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, *când oameni s-au ridicat împotriva noastrã,

3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii *în focul mâniei lor;

4 atunci ne-ar fi înecat apele, †ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, *

5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice.6 Binecuvântat sã fie Domnul, *

care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor!7 Sufletul nostru a scãpat †

ca o pasãre din laþul vânãtorului: *laþul s-a rupt ºi noi am scãpat.

8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, *care a fãcut cerul ºi pãmântul.

Psalmul 124 (125)

Domnul este ocrotitorul poporului sãuPacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16).

1 Cei care se încred în Domnulsunt ca Muntele Sionului: *

el nu se clatinã, ci rãmâne în veac.


2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, †ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu *de acum ºi pânã-n veac.

3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmânepeste moºtenirea celor drepþi, *

ca nu cumva cei drepþisã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire.

4 Fã bine, Doamne, celor buni *ºi celor drepþi cu inima,

5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe †Domnul îi va aduna

cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. *Pace peste Israel!

Ant. Domnul a încununat-o cu coroana dreptãþii ºi i-adãruit numele sfânt al slavei.

lECTuRA SCuRTÃ Iac 1,12

Fericit este omul care îndurã ispita, pentru cã, dupã ceva fi încercat, va primi coroana vieþii pe care a promis-oDomnul celor care îl iubesc.

V. În Dumnezeu am nãdãjduit.R. Nu mã tem de ce-mi poate face mie omul.


Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu alegi fãpturilecele mai slabe pentru a-i face de ruºine pe cei puterniciai lumii; te rugãm, dãruieºte-ne nouã, care sãrbãtorimnaºterea pentru cer a sfintei Agneza, martira ta, sã urmãmexemplul ei de statornicie în credinþã. Prin Cristos,Domnul nostru. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Ora medie 19

vesperele

IMNUL

Agneza, în ziua aceasta preasfântã,Scãldatã în sânge, spre cer se avântã;E ziua când cerul pãmântului furãO fragedã floare, o blândã fãpturã.Deºi nu e trupul ei copt pentru nuntã,E copt pentru moartea pe care-o înfruntã;Cu zâmbetul dulce pe faþa seninã,Aºteaptã din ceruri un Mire sã-i vinã.Primeºte poruncã: „De vrei sã fii vie,Aprinde ºi pune pe-altar o fãclie!”Rãspunde Agneza: „Nu torþa pãgânãO þine fecioara creºtinã în mânã.Fãclia aprinsã de voi pe altareCredinþa o stinge în cel ce o are;E inima-n mine o torþã de-a dreptul,De vreþi sã o stingeþi, deschideþi-mi pieptul”.Loveºte cãlãul atunci fãrã milãªi cade ucisã plãpânda copilã.Curatul ei suflet spre cer îºi ia zborul;Isus îºi culege din lume odorul.Isuse, tu eºti preþioasa comoarãAdusã în lume de-o Mamã Fecioarã;Mãrire sã-þi fie acum ºi-n vecie,Întreaga Treime slãvitã sã fie. Amin.

PSAlMOdIA

Ant. 1 Fecioara lui Cristos nu se sperie de ameninþãriºi nici nu se lasã ademenitã de linguºiri.

Psalmul 114 (116 A)1 Îl iubesc pe Domnul, *

pentru cã ascultã glasul rugãciunii mele.


2 El îºi pleacã urechea spre mine, *în ziua în care îl chem.

3 Mã strângeau lanþurile morþii *ºi mã cuprindeau spaimele infernului,

mã chinuiau tristeþea ºi neliniºtea. †4 Am invocat numele Domnului: *

„Doamne, salveazã-mi sufletul!”5 Domnul este milostiv ºi drept, *

Dumnezeul nostru este plin de îndurare.6 Domnul îi ocroteºte pe cei mici: *

am fost umilit ºi el m-a mântuit.7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, *

fiindcã Domnul þi-a fãcut bine.8 El mi-a salvat sufletul de la moarte, †

a ferit ochii mei de lacrimi, *picioarele mele de la cãdere.

9 Voi umbla înaintea Domnului *pe pãmântul celor vii.

Ant. Fecioara lui Cristos nu se sperie de ameninþãriºi nici nu se lasã ademenitã de linguºiri.

Ant. 2 Numai lui îi pãstrez credinþa, lui mã încre -dinþez cu toatã iubirea.

Psalmul 115 (116 B)10 Eu mi-am pãstrat credinþa

chiar ºi atunci când spuneam: *„Sunt foarte nefericit”.

11 Am spus în tulburarea mea: *„Tot omul este mincinos”.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului *pentru tot binele pe care mi l-a fãcut?

13 Voi lua potirul mântuirii *ºi voi invoca numele Domnului.

14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului *de faþã cu tot poporul sãu.

15 Lucru de preþ este în faþa Domnului *moartea credincioºilor sãi.

Vesperele 21

16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, *eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale;

tu ai sfãrâmat lanþurile mele. †17 Îþi voi aduce jertfã de laudã *

ºi voi invoca numele Domnului.18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului *

de faþã cu tot poporul sãu,19 în curþile casei Domnului, *

în mijlocul tãu, Ierusalime!

Ant. Numai lui îi pãstrez credinþa, lui mã încre dinþezcu toatã iubirea.

Ant. 3 Te binecuvântez, Tatã al Domnului meu IsusCristos, cãci prin Fiul tãu ai dat biruinþã slujitoarei tale!

Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b4,11 Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, *

sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea,pentru cã tu ai creat toate, *

ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã!5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea *

ºi sã-i deschizi peceþile,cãci ai fost înjunghiat †

ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu *oameni din toate triburile,

limbile, popoarele ºi naþiunile10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie ºi preoþi

pentru Dumnezeul nostru, *care vor domni pe pãmânt!

12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, †sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea *ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea!

Ant. Te binecuvântez, Tatã al Domnului meu IsusCristos, cãci prin Fiul tãu ai dat biruinþã slujitoarei tale!


lECTuRA SCuRTÃ 1Pt 4,13-14Dimpotrivã, întrucât participaþi la suferinþele lui Cris -

tos, bucuraþi-vã, ca sã puteþi tresãlta de bucurie ºi laarãtarea gloriei lui. Dacã sunteþi batjocoriþi în numelelui Cristos, fericiþi sunteþi, pentru cã Duhul mãririi ºi allui Dumnezeu se odihneºte peste voi.

RESPONSORIul SCuRT

R. Dumnezeu a ales-o * ºi a iubit-o. Dumnezeu.V. În cortul sãu a adus-o sã locuiascã * ºi a iubit-o.

Slavã Tatãlui. Dumnezeu.Ant. la Magnificat: Sfânta Agneza, cu braþele întinse,

se ruga: „Pe tine, Tatã sfânt, te implor; pe tine te-amiubit, pe tine te-am cãutat, pe tine totdeauna te-am doritºi, iatã, acum vin la tine!”

CÂNTAREA dIN EvANGhElIE – Magnificat Lc 1,46-55Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *îl preamãreºte pe Domnul

47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *în Dumnezeu, mântuitorul meu,

48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *ºi numele lui e sfânt.

50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *peste cei ce se tem de el.

51 A arãtat puterea braþului sãu, *i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;

53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *amintindu-ºi de îndurarea sa,

Vesperele 23

55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Sfânta Agneza, cu braþele întinse, se ruga: „Petine, Tatã sfânt, te implor; pe tine te-am iubit, pe tinete-am cãutat, pe tine totdeauna te-am dorit ºi, iatã,acum vin la tine!”

RuGÃCIuNEA uNIvERSAlÃ

În ceasul în care regele martirilor ºi-a oferit viaþa la cinacea de tainã ºi ºi-a dat-o pe cruce, sã-i mulþumim, spu-nând: Te adorãm, Doamne!

Te adorãm, Doamne, pentru cã ne-ai iubit pânã la sfârºit, Mântuitorul nostru, izvorul ºi exemplul oricãrui mar-tiriu: Te adorãm, Doamne!

Pentru cã i-ai chemat la rãsplata vieþii pe toþi pãcãtoºii care se cãiesc: Te adorãm, Doamne!

Pentru cã i-ai încredinþat Bisericii tale puterea sã ofere sângele noului ºi veºnicului legãmânt, vãrsat spre ier-tarea pãcatelor: Te adorãm, Doamne!

Pentru cã în aceastã zi ne-ai dat harul de a persevera în credinþã: Te adorãm, Doamne!

Pentru cã le-ai dat multor fraþi ai noºtri harul sã fie pãrtaºi la moartea ta rãscumpãrãtoare:Te adorãm, Doamne!

Tatãl nostru.


Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu alegi fãpturilecele mai slabe pentru a-i face de ruºine pe cei puterniciai lumii; te rugãm, dãruieºte-ne nouã, care sãrbãtorimnaºterea pentru cer a sfintei Agneza, martira ta, sã urmãmexemplul ei de statornicie în credinþã. Prin Domnul


nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu,împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cuDuhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de oricerãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Completoriul



ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.IMNul

Acum, când e timpul de mers la culcare,În rugã mai cerem o datã-ndurare:Privirile tale ce pururi sunt trezeAsuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.În vis mintea noastrã te aibã pe tineIar inima noastrã de doru-þi suspine,Te cânte pe tine, te simtã aproape,Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.Ne fie odihna ºi somnul în pace;Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã,Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSAlMOdIA

Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne.

Completoriul 25

Psalmul 87 (88)Rugãciunea unui om grav bolnav

Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului(Lc 22,53).

2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, *zi ºi noapte strig înaintea ta.

3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, *pleacã-þi urechea la strigãtul meu.

4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele *ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor.

5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, *sunt ca un om care nu mai are putere.

6 Stau întins printre cei morþi, *ca cei uciºi, culcaþi în mormânt,

de care nu-þi mai aduci aminte *ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit.

7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, *în întuneric ºi în umbra morþii.

8 Mânia ta apasã asupra mea *ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine.

9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, *m-ai fãcut urâciune înaintea lor.

Sunt închis ºi nu pot ieºi, *10 ochii mei s-au stins de suferinþã.

Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, *ºi-mi întind mâinile spre tine!

11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? *Sau se vor scula umbrele sã te laude?

12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta *ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii?

13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric *ºi dreptatea ta în þara uitãrii?

14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, *de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine.

15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? *Pentru ce îmi ascunzi faþa ta?


16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; *sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale.

17 Peste mine au trecut mâniile tale *ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit.

18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã *ºi toate împreunã se revarsã peste mine.

19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin *ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei.

Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne.

lECTuRA SCuRTÃ Cf. Ier 14,9bTu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu

este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne,Dumnezeul nostru!

RESPONSORIul SCuRT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã -

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro -teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA dIN EvANGhElIE – nunc diMittis Lc 2,29-32

Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *

dupã cuvântul tãu, în pace,30 cãci au vãzut ochii mei *

mântuirea ta,31 pe care ai pregãtit-o *

înaintea tuturor popoarelor,32 luminã spre luminarea neamurilor *

ºi slava poporului tãu, Israel.

Completoriul 27

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro -teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm,

harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscutîn moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim aînvia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºteºi domneºte în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer -nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,

pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,Fecioarã de-a pururi,

care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Sau:Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:


Bucurã-te, Reginã, Maica milei,viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!

Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum -nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 29

21 ianuarie 2011

Documents

Transcript of 21 ianuarie 2011