21 aprilie 2011

JOISÃPTÃMÂNA SFÂNTÃ

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Pe Cristos Domnul, care pentru noi a fost ispitit

ºi a pãtimit, veniþi sã-l adorãm.

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Pe Cristos Domnul, care pentru noi a fost ispititºi a pãtimit, veniþi sã-l adorãm.

Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacãInvitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.



IMNUL

Glasurile noastre bucuroase cântãMarea bãtãlie, lupta neînfrântã;Pe Cristos îl cântã, sfânta lui izbândã,Cântã liberarea lumii din osândã.Crucea, instrumentul morþii de ruºine,Semn de biruinþã ºi stindard devine.La-nceputuri, omul, plãmãdit din tinã,A muºcat din pomul vieþii din grãdinã.ªi-a gãsit nu viaþa, însã moartea, plânsul,Atrãgând întreaga lume dupã dânsul.Cum fusese lemnul purtãtor de moarte,Tot el trebuia, deci, viaþa sã ne-o poarte.

Joi, Sãptãmâna Sfântã2

Boala, rãul, care pe pãmânt existãE rodit de pomul de-amintire tristã.Lemnul crucii însã roade dulci aduce;Viaþa ºi speranþa înfloresc pe cruce.Cum, prin lemn, Satana învinsese-odatã,Tot prin lemn izbânda este câºtigatã.Când soseºte timpul hotãrât de Tatãl,Fiul sãu, din ceruri, vine-n lume, iatã-l!Ziditorul lumii umil se coboarãPe pãmânt ºi prinde trup într-o Fecioarã.Firea noastrã slabã vine s-o îmbrace,Sã ne mântuiascã, sã ne-aducã pace.La sfârºitul vieþii chinuri grele-ndurã,Tatãlui jertfindu-i propria fãpturã.Sub privirea Mamei ce-n dureri se frânge,Moare pe o cruce tot scãldat în sânge;Ca un miel se lasã dus la-njunghiere,Tatãlui i-aduce jertfa ce i-o cere.Slavã þie, Tatã, care din iubireNi l-ai dat pe Fiul preþ de ispãºire.Fiule, mãrire! Tu din ascultareAi bãut paharul patimii amare.Preamãrire þie, Duhule Preasfinte!Îþi jurãm, Treime, dragoste fierbinte. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Am ostenit strigând, aºteptându-l pe Dum-nezeul meu.

Psalmul 68 (69),2-22.30-37

Râvna casei tale mã mistuieI-au dat sã bea vin amestecat cu fiere (Mt 27,34).

I2 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, *

cãci apele mi-au ajuns pânã la gât!

Oficiul lecturilor 3

3 M-am afundat într-o mlaºtinã adâncãºi n-am nimic de care sã mã prind, †

am cãzut în vâltoarea apei *ºi curentul mã trage cu sine.

4 Am ostenit strigând, mi s-a uscat gâtlejul; *ochii mi s-au împãienjenit

aºteptându-l pe Dumnezeul meu.5 Cei ce mã urãsc fãrã motiv *

s-au înmulþit mai mult decât firele de pãrde pe capul meu;

s-au întãrit duºmanii, cei care mã calomniazã, *trebuie sã le dau înapoi, deºi n-am furat nimic.

6 Dumnezeule, tu ºtii nebunia mea *ºi greºelile mele nu-þi sunt ascunse.

7 Sã nu fie fãcuþi de ruºine din pricina meacei care sperã în tine, *

Doamne, Dumnezeul oºtirilor!Sã nu fie rãvãºiþi din cauza mea *

cei care te cautã, Dumnezeul lui Israel!8 Pentru tine îndur batjocurã *

ºi ruºinea îmi acoperã faþa.9 Am ajuns un strãin pentru fraþii mei, *

un necunoscut pentru fiii mamei mele;10 cãci râvna casei tale mã mistuie, *

batjocurile celor care te insultã au cãzut asupra mea.11 A plâns în mine sufletul ºi am postit *

ºi aceasta a fost spre dezonoarea mea.12 M-am îmbrãcat în sac *

ºi am ajuns obiectul lor de batjocurã.13 Cei care stau la porþi mã vorbesc *

ºi cântecele beþivilor sunt împotriva mea.

Ant. Am ostenit strigând, aºteptându-l pe Dumnezeulmeu.

Ant. 2 Mi-au pus venin în mâncare ºi, când îmi erasete, mi-au dat sã beau oþet.


II14 Dar eu cãtre tine îmi înalþ rugãciunea, Doamne, *

în timpul bunãvoinþei tale;în marea ta bunãtate, rãspunde-mi, Dumnezeule, *

pentru fidelitatea mântuirii tale.15 Scoate-mã din mlaºtinã, ca sã nu mã afund, †

scapã-mã de cei care mã urãsc *ºi de apele adânci.

16 Sã nu treacã valurile peste mine, †sã nu mã înghitã adâncul *ºi gura prãpastiei sã nu se închidã deasupra mea.

17 Ascultã-mã, Doamne; †îndurarea ta este plinã de bunãtate; *în iubirea ta cea mare, întoarce-þi privirea spre mine.

18 Nu-þi ascunde faþa de la slujitorul tãu, †cãci sunt în necaz; *grãbeºte-te sã mã asculþi!

19 Apropie-te de sufletul meu ºi rãscumpãrã-mã, *elibereazã-mã de duºmanii mei!

20 Tu cunoºti jignirea, ruºinea ºi batjocura mea, *înaintea ta sunt toþi duºmanii mei.

21 Dispreþul îmi sfâºie inima ºi sunt copleºit de apãsare; †aºtept mângâiere, dar în zadar, *aºtept mângâietori, ºi nu gãsesc nici unul.

22 Ei mi-au pus venin în mâncare, *ºi, când îmi era sete, mi-au dat sã beau oþet.

Ant. Mi-au pus venin în mâncare ºi, când îmi erasete, mi-au dat sã beau oþet.

Ant. 3 Cãutaþi-l pe Domnul ºi inimile voastre se vorbucura de viaþã.

III30 Eu sunt nenorocit, copleºit de suferinþã; *

Dumnezeu, mântuirea mea, m-a ridicat!31 Voi lãuda numele lui Dumnezeu prin cântãri *

ºi îl voi preamãri, aducându-i mulþumire,


32 ºi-i va fi plãcut Domnului mai mult decât un taur, *decât un viþel care are coarne ºi copite.

33 Sã vadã cei sãraci ºi sã se bucure! *Cãutaþi-l pe Dumnezeu,

ºi inimile voastre se vor bucura de viaþã.34 Cãci Domnul îi ascultã pe cei sãraci *

ºi nu-i uitã pe ai sãi care sunt în închisoare.35 Sã-l laude cerurile ºi pãmântul, *

mãrile ºi tot ce miºunã în ele.36 Cãci Dumnezeu mântuieºte Sionul †

ºi va reclãdi cetãþile lui Iuda: *ºi vor locui acolo ºi le vor stãpâni.

37 Le va moºteni descendenþa slujitorilor sãi *ºi vor locui acolo cei care iubesc numele lui.

Ant. Cãutaþi-l pe Domnul ºi inimile voastre se vorbucura de viaþã.V. Când voi fi înãlþat de la pãmânt.R. Voi atrage toate la mine.

LECTURA ÎNTÂI

Din Scrisoarea cãtre Evrei 4,14–5,10

Isus Cristos, marele preotFraþilor, 4,14 având, aºadar, un mare preot minunat,

care a strãbãtut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, sãþinem cu tãrie mãrturisirea credinþei. 15 Cãci nu avemun mare preot care sã nu poatã suferi împreunã cu noiîn slãbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat întoate asemenea nouã, în afarã de pãcat. 16 Aºadar, sã neapropiem cu toatã încrederea de tronul harului, ca sãprimim îndurare ºi sã gãsim ca ajutor harul sãu latimpul potrivit.

5,1 Într-adevãr, orice mare preot este luat dintre oa-meni, pus pentru oameni în relaþiile cu Dumnezeu, ca sãofere daruri ºi sacrificii pentru pãcate. 2 El poate aveacompãtimire pentru cei care sunt în ignoranþã ºi îngreºealã, întrucât ºi el este cuprins de slãbiciune 3 ºi din


cauza ei trebuie sã ofere sacrificii pentru pãcate atât pen-tru popor, cât ºi pentru sine. 4 Nimeni nu-ºi ia singuraceastã cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la felca Aron.

5 Tot la fel ºi Cristos: nu ºi-a atribuit de la sine gloriade a deveni mare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus:Fiul meu eºti tu;eu, astãzi, te-am nãscut;6 dupã cum se mai spune în alt loc:Tu eºti preot în veci,dupã rânduiala lui Melchisedec.

7 În zilele vieþii sale pãmânteºti, el a oferit, cu strigãteputernice ºi cu lacrimi, rugãciuni ºi cereri cãtre acelacare avea puterea sã-l salveze de la moarte ºi a fostascultat datoritã evlaviei lui. 8 ªi, deºi era Fiu, a învãþatascultarea din cele ce a pãtimit, 9 iar dupã ce a fost fãcutdesãvârºit, a devenit cauzã de mântuire veºnicã pentrutoþi cei care ascultã de el, 10 fiind numit de Dumnezeumare preot dupã rânduiala lui Melchisedec.

RESPONSORIUL Cf. Evr 5,8.9.7R. Deºi era Fiu, Cristos a învãþat ascultarea din cele

ce a pãtimit; * ºi a devenit cauzã de mântuire veºnicãpentru toþi cei care ascultã de el.V. În zilele vieþii sale pãmânteºti, el a oferit, cu strigãte

puternice, rugãciuni, ºi a fost ascultat datoritã evlavieilui. * ªi a devenit.

LECTURA A DOUA

Din Omilia de Paºte, a lui Meliton din Sardes(Nr. 65-71: SCh 123, 94-100)

Mielul jertfit ne-a salvat de la moarteMulte lucruri au fost prezise de profeþi referitoare la

misterul Paºtelui, care este Cristos, cãruia sã-i fie glorieîn vecii vecilor. Amin (Gal 1,5). El a coborât din ceruripe pãmânt pentru omenirea suferindã; s-a îmbrãcat cuomenitatea noastrã în sânul Fecioarei ºi s-a nãscut ca om.


A luat asupra sa suferinþele omului suferind, prin inter-mediul trupului supus suferinþei, ºi a distrus patimilecãrnii. Cu Duhul nemuritor a distrus moartea ucigaºã.

Într-adevãr, el a fost condus ºi ucis de cãlãii sãi ca unmiel, ne-a eliberat de modul de a trãi al lumii ca din Egiptºi ne-a salvat de sclavia diavolului ca din mâna farao-nului. A însemnat sufletele noastre cu propriul Duh ºimãdularele trupului nostru cu sângele sãu.

El este cel care a acoperit de ruºine moartea ºi l-aaruncat pe diavol în plânset, ca ºi Moise pe faraon. Eleste cel care a lovit fãrãdelegea ºi nedreptatea, dupã cumMoise a condamnat Egiptul la pustiire.

El este cel care ne-a scos din sclavie la libertate, dinîntuneric la luminã, din moarte la viaþã, din tiranie laîmpãrãþia veºnicã. A fãcut din noi o preoþie nouã ºi unpopor ales pentru totdeauna. El este Paºtele mântuiriinoastre.

El este cel care a luat asupra sa suferinþele tuturor. Eleste cel care a fost ucis în Abel, iar în Isaac i s-au legatpicioarele. A umblat peregrinând în Iacob, iar în Iosif afost vândut. A fost depus pe ape în Moise, iar în miel afost ucis. A fost persecutat în David ºi în profeþi a fostdezonorat.

El este cel care s-a întrupat în sânul Fecioarei, a fostatârnat pe cruce, a fost îngropat în pãmânt ºi, înviinddin morþi, s-a suit în înãlþimile cerurilor.

El este mielul care nu-ºi deschide gura, el este mielulucis, el s-a nãscut din Maria, miel fãrã patã. El a fost luatdin turmã, condus la ucidere, jertfit spre searã, îngropatnoaptea. Pe cruce nu i s-a zdrobit nici un os ºi sub pãmântnu a fost supus descompunerii. El a înviat din morþi ºia fãcut ca omenirea sã învie din adâncul mormântului.

RESPONSORIUL Rom 3,23-25a; In 1,29bR. Toþi au pãcãtuit ºi sunt lipsiþi de gloria lui Dum-

nezeu dar sunt justificaþi în mod gratuit de harul luiprin rãscumpãrarea care este în Cristos Isus, * pe acestaDumnezeu l-a pus jertfã de ispãºire prin credinþã, însângele lui.


V. Iatã Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa pãcatullumii. * Pe acesta Dumnezeu l-a pus jertfã de ispãºireprin credinþã, în sângele lui.

Rugãciunea de încheiereVrednic ºi drept este sã te iubim mai presus de toate,

Dumnezeule; te rugãm, înmulþeºte în noi revãrsãrileharului tãu negrãit. Dupã cum prin moartea Fiului tãune faci sã nãdãjduim ceea ce credem, fã-ne ca, prinînvierea lui, sã ajungem la þinta spre care tindem. PrinDomnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Laudele




IMNUL

Cuie, lance, cruce, ucigaºe scule,Dornice de sânge, crude, nesãtule!Rãstignit pe cruce, sus, lângã cetate,Salvatorul nostru în dureri se zbate;Sângele ce-l varsã în dureri amareE menit sã spele lumea de-ntinare.Cruce, de când Domnul e bãtut în cuie,Nicãieri pe lume lemn mai nobil nu e.Rodul ºi sãmânþa, minunata floareCe-o oferi tu lumii, e Cristos ce moare.Din unealta morþii ce-ai fost mai-nainte,Ai ajuns obiectul închinãrii sfinte.

Laudele 9

Arbore al vieþii, lasã sã se pleceRamurile tale, lasã trupul receBraþele din cuie sã ºi le desprindã,Ca sã-mbrãþiºeze lumea suferindã,Lasã-l sã coboare, ca sã ne audãCum ne plângem vina pentru moartea-i crudã.Cruce glorioasã, tu eºti lemnul carePorþi pe tine preþul de rãscumpãrare.Toatã-mpurpuratã de preasfântul sânge,Tu îl ierþi pe cel ce vina ºi-o deplânge.Celui ce-ºi trãieºte viaþa în derivãTu îi eºti salvarea, cruce milostivã.Slavã þie, Tatã, care din iubireNi l-ai dat pe Fiul preþ de ispãºireFiule, mãrire! Tu din ascultareAi bãut paharul patimii amare.Preamãrire þie, Duhule Preasfinte!Îþi jurãm, Treime, dragoste fierbinte. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Priveºte, Doamne, ºi vezi, cãci sunt în strâm-torare; ascultã-mã degrabã!

Psalmul 79 (80)

Viziteazã, Doamne, via taVino, Doamne Isuse! (Ap 22,20).

2 Pãstor al lui Israel, ascultã, †tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã, *tu, care ºezi peste heruvimi, aratã-te în strãlucirea ta;

3 aratã-þi puterea în faþa lui Efraim,Beniamin ºi Manase *

ºi vino sã ne mântuieºti.4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem, *

fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!5 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, †

cât va dura mânia ta, *fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu?


6 Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelor *ºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimi.

7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtri *ºi duºmanii noºtri râd de noi.

8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, *fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!

9 Tu ai scos o vie din Egipt *ºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti.

10 Ai pregãtit terenul pentru ea, *i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul.

11 S-au acoperit munþii de umbra ei *ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu.

12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mare *ºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu.

13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul, *încât toþi trecãtorii o jefuiesc?

14 O pustieºte mistreþul din pãdure *ºi o pasc animalele sãlbatice.

15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te! †Priveºte din cer ºi vezi, *viziteazã via aceasta.

16 Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta *ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine.

17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi *sã piarã la ameninþarea feþei tale.

18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei tale, *peste fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine.

19 Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine, †tu ne vei da viaþã *ºi vom invoca numele tãu.

20 Doamne, Dumnezeul oºtirilor,fã-ne sã ne întoarcem, *

fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!Ant. Priveºte, Doamne, ºi vezi, cãci sunt în strâm-

torare; ascultã-mã degrabã!Ant. 2 Iatã Dumnezeul mântuirii mele: în el mã voi

încrede ºi nu mã voi mai teme.

Laudele 11

Cântarea Is 12,1-6

Bucuria poporului rãscumpãratDacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã bea (In 7,37).

1 Te preamãresc, Doamne, †fiindcã, deºi erai mânios împotriva mea, *mânia ta s-a abãtut de la mine ºi m-ai mângâiat.

2 Iatã, Dumnezeul mântuirii mele; *în el îmi pun toatã încrederea ºi nu mã voi mai teme.

Cãci tãria mea ºi lauda mea este Domnul *ºi el este mântuirea mea.

3 Veþi scoate apã cu bucurie *din izvoarele mântuirii.

4 ªi veþi spune în ziua aceea: *„Preamãriþi-l pe Domnul ºi invocaþi numele lui,

vestiþi printre neamuri faptele lui minunate; *amintiþi-le cã preaînalt este numele lui!

5 Cântaþi Domnului, cãci a fãcut lucruri minunate! *Sã ºtie aceasta tot pãmântul!

6 Tresaltã de bucurie ºi înalþã laude,tu, care locuieºti în Sion, *

cãci mare este în mijlocul tãu Sfântul lui Israel!”Ant. Iatã Dumnezeul mântuirii mele: în el mã voi

încrede ºi nu mã voi mai teme.

Ant. 3 Domnul ne-a hrãnit din lamura grâului ºi cumiere din stâncã ne-a sãturat.

Psalmul 80 (81)

Reînnoirea solemnã a legãmântuluiLuaþi seama sã nu fie în vreunul dintre voi o inimãînrãitã de necredinþã (Evr 3,12).2 Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru, *

strigaþi de bucurie cãtre Dumnezeul lui Iacob!


3 Începeþi cântarea, bateþi toba, *sunaþi din harpa cea plãcutã ºi din alãutã.

4 Sunaþi din trâmbiþã la lunã nouã ºi la lunã plinã, *în ziua noastrã de sãrbãtoare.

5 Aceasta este o lege pentru Israel, *o poruncã a Dumnezeului lui Iacob!

6 El a pus-o drept mãrturie în Iosif *când a ieºit din þara Egiptului.

Atunci am auzit un glas pe care nu-l cunoºteam: †7 „I-am descãrcat povara de pe umeri *

ºi mâinile lui au pus coºul jos.8 În necazul tãu ai strigat la mine ºi eu te-am eliberat, †

þi-am rãspuns din locul tainic al tunetului, *te-am pus la încercare la apele de la Meriba.

9 Ascultã, poporul meu, †vreau sã dau mãrturie împotriva ta; *o, de m-ai asculta, Israele!

10 Sã nu fie în mijlocul tãu nici un alt dumnezeu, *sã nu te închini nici unui dumnezeu strãin!

11 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, †care te-am scos din þara Egiptului; *deschide-þi gura larg ºi eu þi-o voi umple.

12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu, *Israel nu mi-a dat ascultare.

13 Atunci i-am lãsat în voia inimii lor împietrite, *ca sã se conducã dupã planurile lor.

14 O, de m-ar asculta poporul meu, *de-ar umbla Israel pe cãile mele!

15 Într-o clipã i-aº umili pe duºmanii lor *ºi mi-aº întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor.

16 Cei care îl urãsc pe Domnul vor deveni supuºii lui, *ºi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna.

17 L-aº hrãni cu cel mai bun grâu *ºi l-aº sãtura cu miere din stâncã”.

Ant. Domnul ne-a hrãnit din lamura grâului ºi cumiere din stâncã ne-a sãturat.

Laudele 13

LECTURA SCURTÃ Evr 2,9b-10

Vedem cã Isus, pentru cã a suferit moartea, este încu-nunat cu mãrire ºi cinste, întrucât, prin harul lui Dum-nezeu el a suferit moartea pentru fiecare om. Într-adevãr,se cuvenea ca acela pentru care sunt toate ºi prin careexistã toate, care voia sã ducã mulþi fii la mãrire, sã-ldesãvârºeascã prin suferinþã pe iniþiatorul mântuirii lor.

RESPONSORIUL SCURT

R. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, * prin sângele tãu!Ne-ai rãscumpãrat.V. Din toate seminþiile ºi limbile ºi popoarele ºi nea-

murile, * prin sângele tãu! Slavã Tatãlui. Ne-ai rãscum-pãrat.

Ant. la Benedictus: Cu mult dor am dorit sã mãnâncacest Paºte cu voi înainte de a pãtimi.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.


76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *cãci vei merge înaintea Domnului

sã pregãteºti cãile sale,77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *

întru iertarea pãcatelor,78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *

cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric

ºi în umbra morþii *ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Cu mult dor am dorit sã mãnânc acest Paºte cu

voi înainte de a pãtimi.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l implorãm pe Cristos, preotul veºnic, pe careTatãl l-a uns cu Duhul Sfânt ca sã le predice celor închiºieliberarea:

Doamne, îndurã-te de noi!Tu, care te-ai suit la Ierusalim spre a pãtimi ºi a intraastfel în glorie,– cãlãuzeºte Biserica ta la sãrbãtoarea Paºtelui veºnic!Tu, care ai voit sã fii înãlþat pe cruce ºi strãpuns desuliþa ostaºului,– vindecã rãnile noastre!Tu, care ai fãcut din cruce pomul vieþii,– dãruieºte roadele ei celor renãscuþi prin Botez!Tu, care atârnând pe cruce, l-ai iertat pe tâlharul cuprinsde cãinþã,– iartã-ne ºi pe noi, pãcãtoºii!Tatãl nostru.


Dumnezeule; te rugãm, înmulþeºte în noi revãrsãrile

Laudele 15

harului tãu negrãit. Dupã cum prin moartea Fiului tãune faci sã nãdãjduim ceea ce credem, fã-ne ca, prinînvierea lui, sã ajungem la þinta spre care tindem. PrinDomnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medieV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.



IMNUL

Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus,La aceastã orã când pe cruce-i pus.Chinuit de sete-n agonia grea,Bãuturã-amarã i se dã sã bea.O, Isuse, Doamne, Salvator divin,Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin.Foame, sete mare, chin mistuitor,Pentru cele sfinte dã-ne tuturor.Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi,Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi.Potoleºte focul patimii fierbinþiªi alungã bezna rãului din minþi.Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cântÎl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt.Dumnezeu Treimic, nouã tuturorDã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin.

PSALMODIA

Ant. Dupã cum mã cunoaºte pe mine Tatãl, îl cunoscºi eu pe Tatãl ºi viaþa mi-o dau pentru oile mele.


Psalmul 118 (119),65-72IX (Teth)

65 Ai fãcut bine slujitorului tãu, Doamne, *dupã cuvântul tãu.

66 Învaþã-mã bunãtatea, prudenþa ºi ºtiinþa, *pentru cã am rãmas fidel în hotãrârile tale.

67 Înainte de a fi fost umilit, umblam pe cãi greºite, *acum însã þin cuvântul tãu.

68 Tu eºti bun ºi faci binele, *învaþã-mã îndreptãrile tale.

69 Cei mândri mã calomniazã, *dar eu voi urma învãþãturile tale din toatã inima.

70 S-a întãrit ca seul inima lor, *dar desfãtarea mea este legea ta.

71 Este bine pentru mine cã am fost umilit, *ca sã învãþ poruncile tale.

72 Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale *decât mii de lucruri de aur ºi argint.

Psalmul 55 (56),2-7b.9-14Încrederea în cuvântul Domnului

Este arãtat Cristos în pãtimirea sa (sf. Ieronim).2 Ai milã de mine, Dumnezeule,†

cãci m-a cãlcat în picioare omul; *toatã ziua, rãzboindu-se, mã chinuie.

3 M-au cãlcat duºmanii ziua întreagã,Dumnezeule preaînalt, *

cãci mulþi sunt ceicare luptã împotriva mea cu trufie.

4 În orice zi în care sunt cuprins de fricã, *eu îmi pun speranþa în tine.

5 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, †în Dumnezeu mi-am pus speranþa

ºi nu-mi este teamã: *ce-mi poate face mie omul?

Ora medie 17

6 Îmi rãstãlmãcesc cuvintele ziua întreagã *ºi toate gândurile lor rele

sunt îndreptate împotriva mea.7b Provoacã certuri, îmi întind curse, *

îmi urmãresc paºii ca sã-mi ia viaþa.9 Tu, care numeri paºii pribegiei mele, †

strânge-mi lacrimile într-un urcior; *oare nu sunt ele numãrate în cartea ta?

10 Atunci vor da înapoi duºmanii mei, †în ziua în care te voi chema. *Am cunoscut cã tu eºti Dumnezeul meu.

11 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, *în Domnul, al cãrui cuvânt îl laud.

12 În Dumnezeu mi-am pus speranþaºi nu-mi este teamã: *

ce-mi poate face mie omul?13 Dumnezeul meu, îmi voi împlini fãgãduinþele

pe care þi le-am fãcut, *îþi voi aduce jertfã de laudã,

14 cãci ai eliberat sufletul meu de la moarte, †mi-ai ferit picioarele de cãdere, *ca sã umblu înaintea lui Dumnezeu

în lumina celor vii.

Psalmul 56 (57)

Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnireAcest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin).

2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, *pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu;

ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare *pânã va trece primejdia.

3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, *cãtre Dumnezeul care îmi face binele:

4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera, †îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, *va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu.


5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu *care-i sfâºie pe fiii oamenilor;

dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi *iar limbile lor, sãbii ascuþite.

6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, *peste tot pãmântul este slava ta!

7 Au întins cursã paºilor mei *ºi au încovoiat sufletul meu.

Au sãpat în faþa mea o groapã, *dar ei înºiºi au cãzut în ea.

8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, †liniºtitã este inima mea. *

9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta.Trezeºte-te, gloria mea! †

Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; *vreau sã trezesc aurora.

10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne, *îþi voi cânta imnuri printre neamuri.

11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, *ºi fidelitatea ta, pânã la nori.

12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, *peste tot pãmântul este slava ta!

Ant. Dupã cum mã cunoaºte pe mine Tatãl, îl cunoscºi eu pe Tatãl ºi viaþa mi-o dau pentru oile mele.

LECTURA SCURTÃ Evr 7,26-27Într-adevãr, de un astfel de mare preot avem nevoie:

sfânt, nevinovat, fãrã patã, separat de pãcãtoºi, maipresus de ceruri; el nu are nevoie, ca marii preoþi, sã aducãjertfã în fiecare zi, mai întâi pentru pãcatele proprii ºiapoi pentru cele ale poporului: Isus Cristos, Domnulnostru, a fãcut aceasta o datã pentru totdeauna, jertfin-du-se pe sine însuºi.V. El a purtat suferinþele noastre.R. ªi a luat asupra sa fãrãdelegile noastre.

Vesperele 19


Dumnezeule; te rugãm, înmulþeºte în noi revãrsãrileharului tãu negrãit. Dupã cum prin moartea Fiului tãune faci sã nãdãjduim ceea ce credem, fã-ne ca, prinînvierea lui, sã ajungem la þinta spre care tindem. PrinCristos, Domnul nostru. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

JOIA CINEI DOMNULUI

Vesperele

Vesperele se recitã numai de cãtre cei care nu iau parte laLiturghia de searã a Cinei Domnului.




IMNUL

De eternã viaþã dãtãtoare Pâne,Întru care moartea Domnului rãmâne,Nesecat izvor de dragoste fierbinte,Tu sã-mi fii în viaþã hranã pentru minte.Pelican eºti, Doamne, ce cu propriul sângeÎºi salveazã puii ce la piept îi strânge;Doar un strop din scumpu-þi sânge, Doamne, poateLumii sã îi ierte crimele ei toate.Sângele-þi ºi mie mântuire-mi poarte,Ca sã-þi vãd în ceruri faþa dupã moarte,ªi unit cu tine ºi cu sfinþii careSunt în cer, Treimii sã-i aduc cântare. Amin.

Joia Cinei Domnului20

PSALMODIA

Ant. 1 Cristos, primul nãscut dintre cei morþi ºi mai-ma-re peste regii pãmântului, ne-a fãcut pe noi împãrãþie pen-tru Dumnezeu, Tatãl sãu.

Psalmul 71 (72)Puterea regalã a lui Mesia

Deschizând tezaurele lor i-au oferit în dar: aur, tãmâieºi smirnã (Mt 2,11).

I1 Dumnezeule, dãruieºte regelui judecãþile tale *

ºi înzestreazã pe fiul regelui cu dreptatea ta,2 ºi el va judeca poporul tãu cu dreptate *

ºi pe sãracii tãi cu nepãrtinire.3 Munþii sã aducã pacea pentru popor *

ºi dealurile dreptatea.4 El va face dreptate celor sãraci din popor †

ºi-i va mântui pe fiii sãrmanilor, *dar pe asupritori îi va doborî.

5 Ei se vor teme de tine cât soarele ºi luna, *din generaþie în generaþie.

6 Va coborî ca ploaia pe iarbã *ºi ca ropotul ce udã pãmântul.

7 În zilele lui va înflori dreptatea ºi belºug de pace, *pânã când va fi luna.

8 El va domni de la o mare la alta *ºi de la Râu pânã la marginile pãmântului.

9 În faþa lui se vor pleca locuitorii pustiului, *iar vrãjmaºii lui vor linge þãrâna.

10 Regii insulelor ºi cei din Tarºiº vor oferi daruri, *regii arabi ºi din Saba vor aduce prinosuri.

11 Toþi regii se vor închina înaintea lui, *toate popoarele îl vor sluji.

Ant. Cristos, primul nãscut dintre cei morþi ºi mai-marepeste regii pãmântului, ne-a fãcut pe noi împãrãþie pentruDumnezeu, Tatãl sãu.

Vesperele 21

Ant. 2 Domnul îl va salva pe cel sãrac de cel puter-nic ºi pe sãrmanul care nu are ajutor.

II12 El îl va elibera pe sãracul care strigã *

ºi pe sãrmanul care nu are ajutor.13 Va avea milã de cel slab ºi lipsit *

ºi va mântui sufletele sãrmanilor.14 Va rãscumpãra sufletele lor de oprimare ºi violenþã, *

ºi sângele lor va fi preþios înaintea lui.15 Va trãi ºi i se va da din aurul Arabiei. †

Se vor ruga pentru el întotdeauna; *toatã ziua îl vor binecuvânta.

16 Va fi belºug de grâne pe pãmânt, *acestea vor undui pe culmile munþilor;

roadele sale vor înflori precum Libanul *ºi recolta lor va fi ca iarba pãmântului.

17 Numele lui sã fie binecuvântat în veci, *cât va fi soarele sã dãinuiascã numele lui.

În el vor fi binecuvântate toate neamurile pãmântului *ºi toate popoarele îl vor preamãri.

18 Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeu, †Dumnezeul lui Israel, *singurul care sãvârºeºte minuni!

19 Binecuvântat sã fie în veci numele sãu glorios, *tot pãmântul sã se umple de slava lui. Amin. Amin.

Ant. Domnul îl va salva pe cel sãrac de cel puternicºi pe sãrmanul care nu are ajutor.

Ant. 3 Cei sfinþi au biruit prin sângele Mielului ºiprin cuvântul mãrturiei lor.

CântareaAp 11,17-18; 12,10b-12a

Judecata lui Dumnezeu11,17 Îþi mulþumim þie, *

Doamne, Dumnezeule atotputernic,


cel care eºti ºi care erai, *cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare

ºi ai început sã domneºti.18 ªi s-au mâniat neamurile, *

dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþiºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, *

ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari.12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea

ºi împãrãþia Dumnezeului nostru *ºi puterea Unsului sãu,

cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, *care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte.

11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului *ºi prin cuvântul mãrturiei lor;

ºi nu ºi-au iubit viaþa *pânã la moarte.

12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, *ºi voi, care locuiþi în ele!

Ant. Cei sfinþi au biruit prin sângele Mielului ºi princuvântul mãrturiei lor.

LECTURA SCURTÃ Evr 13,12-15Isus, pentru a sfinþi poporul prin propriul sãu sânge,

a suferit în afara porþii. Prin urmare, sã ieºim în întâm-pinarea lui în afara taberei, purtând ocara lui. Pentru cãnoi nu avem aici o cetate stãtãtoare, ci o cãutãm pe aceeacare trebuie sã vinã. Aºadar, sã-i oferim lui Dumnezeuprin el o jertfã de laudã continuã, adicã rodul buzelorcare mãrturisesc numele lui.

În loc de responsoriu se spune:

Ant. Cristos s-a fãcut pentru noi ascultãtor pânã lamoarte.

Ant. la Magnificat: Pe când erau la Cinã, Isus a luatpâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi a dat-o ucenicilorsãi.

Vesperele 23

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55

Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul46 Sufletul meu *

îl preamãreºte pe Domnul47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *

în Dumnezeu, mântuitorul meu,48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *

Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *

ºi numele lui e sfânt.50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *

peste cei ce se tem de el.51 A arãtat puterea braþului sãu, *

i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *

ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *

iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *

amintindu-ºi de îndurarea sa,55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *

lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *


Ant. Pe când erau la Cinã, Isus a luat pâinea, abinecuvântat-o, a frânt-o ºi a dat-o ucenicilor sãi.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l adorãm pe Mântuitorul nostru, care, la Cina ceade Tainã, în noaptea în care era vândut, a încredinþatBisericii memorialul morþii ºi învierii sale, pentru a ficelebrat de-a pururi. Sã-l rugãm, spunând:

Sfinþeºte, Doamne,poporul pe care l-ai rãscumpãrat cu sângele tãu!


Isuse, rãscumpãrãtorul nostru, dã-ne harul sã intrãmmai adânc în pãtimirea ta prin pocãinþã,– ca sã dobândim mãrirea învierii!Dã-ne harul sã ne bucurãm de ocrotirea Mamei tale,mângâietoarea mâhniþilor,– ºi învaþã-ne sã-i întãrim pe cei întristaþi cu alinarea pe

care ºi noi o primim de la tine!Dãruieºte credincioºilor tãi harul ca, în greutãþile lor, sãfie pãrtaºi la pãtimirea ta,– pentru ca mântuirea ta sã se arate în ei!Tu, care te-ai smerit fãcându-te ascultãtor pânã lamoarte, ºi încã moartea pe cruce,– dã slujitorilor tãi harul de a fi ascultãtori ºi rãbdãtori!Binevoieºte a-i face pe cei rãposaþi asemenea cu trupulmãririi tale– ºi fã-ne ºi pe noi pãrtaºi cândva de fericirea lor!Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule, care pentru mãrirea ta ºi pentru

mântuirea neamului omenesc ai voit ca Fiul tãu IsusCristos sã fie marele preot veºnic, fã ca poporul pe careel þi l-a dobândit prin sângele sãu sã primeascã, prinparticiparea la memorialul pãtimirii lui, puterea cruciiºi a învierii lui. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiultãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºteºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi veciivecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

CompletoriulV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.



Completoriul 25

IMNUL

O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare;Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare,Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã,Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã.Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã,Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã.Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine,Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine.Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise,Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise,Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã.Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã.Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale,Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale.Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã.Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã.O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate;Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate.Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecareCa ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

Amin.

PSALMODIA

Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme despaima nopþii.

Psalmul 90 (91)Sub ocrotirea Celui Preaînalt

Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi pestescorpioni (Lc 10,19).

1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt *ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic

2 îi spune Domnului: †„Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, *Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”.


3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului *ºi de ciuma pustiitoare.

4 El te va acoperi cu aripile lui †ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; *fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã.

5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii,nici de sãgeata care zboarã ziua, †

6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, *nici de molima care bântuie în plinã zi.

7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, †ºi zece mii la dreapta ta, *dar de tine nimic nu se va apropia.

8 E de ajuns cu ochii sã priveºti *ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor.

9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” *

ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost,10 nici un rãu nu te va lovi, *

nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta,11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi *

sã te pãzeascã pe toate cãile tale.12 Ei te vor purta pe mâini, *

ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã;13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere *

ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri.14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, *

îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele.15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, †

voi fi alãturi de el în necazuri. *Îl voi elibera ºi-l voi preamãri.

16 Îi voi dãrui viaþã lungã *ºi îi voi arãta mântuirea mea.

Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme despaima nopþii.

LECTURA SCURTÃ Ap 22,4-5Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe

frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai

Completoriul 27

avea nevoie nici de lumina candelei, nici de luminasoarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iarei vor domni în vecii vecilor.

În loc de responsoriu se spune:

Ant. Cristos s-a fãcut pentru noi ascultãtor pânã lamoarte.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteº-te-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel

29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,

32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereViziteazã, te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi înde-

pãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãisfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar bine-cuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos,Domnul nostru. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,

Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,

tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,

Fecioarã de-a pururi,care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,

îndurã-te de noi, pãcãtoºii.Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 29

21 aprilie 2011

Documents

Transcript of 21 aprilie 2011