2020 REVISTA I...Dragi camarazi, Această sărbătoare, pe lângă momentele de bucurie şi...

REVISTA INFANTERIEIREVISTA INFANTERIEI

EDITATĂ DE CENTRUL DE PERFECȚIONARE INFANTERIE Nr. 1-2 / 2020

EDIȚIE OMAGIALĂEDIȚIE OMAGIALĂEDIȚIE OMAGIALĂ

30 APRILIE 1830 - 30 APRILIE 202030 APRILIE 1830 - 30 APRILIE 202030 APRILIE 1830 - 30 APRILIE 2020

INFANTERIA ROMÂNĂ MODERNĂINFANTERIA ROMÂNĂ MODERNĂINFANTERIA ROMÂNĂ MODERNĂ

CUPRINS

REVISTA INFANTERIEIeditată de

CENTRUL DE PERFECŢIONARE INFANTERIE

Apare de două ori pe an. Responsabilitatea pentru

conţinutul articolelor revine autorilor.

Reproducerea articolelor este permisă

cu specificarea sursei. Manuscrisele

nu se înapoiazăI.S.S.N. 1842-1660

COLECTIV DE ELABORARE

Lt. col. Ştefan CÎMPEANLt. col. Daniel GĂBUREANULt. col. Ioan GHIDULt. col. Cosmin SÎRBP.c.c. Cătălina POPESCUP.c.c. Veronica DUCU

DIFUZAREP. c.c. Ioan BOIERIU

Revistă de specialitate militară

pentru infanterie sub egida

Statului Major al Forţelor Terestre

Fondată în anul 1887sub denumirea de Revista Infanteriei

Serie nouă, nr. 1-2 / 2020(28), anul XX, 2020.

ADRESA:Făgăraş, Str. Tudor Vladimirescu nr. 66Telefon: 0268/ 214042/145,104Fax: 0268/213377 mail: [email protected],[email protected]

Tiparul este executat laCentrul Tehnic-Editorial al ArmateiB din

Tel. 021/224.26.34Fax. 021/224.04.05

MESAJUL ȘEFULUI STATULUI MAJOR AL FORȚELOR TERESTRECU PRILEJUL SĂRBĂTORIRII ZILEI INFANTERIEI ROMÂNE

INFANTERIA – O ARMĂ VERSATILĂ A SECOLULUI XXI

TOȚI DOROBANȚI, CURCANI ȘI CĂCIULARI

TENDINȚE ȘI PROVOCĂRI ALE RĂZBOIULUI MODERN

LEADERSHIP MILITAR. AUTODEZVOLTAREA UN CRITERIU DE BAZĂ

INFANTERIA LA CEAS ANIVERSAR

CONSIDERAȚII PRIVIND ÎNTREBUINȚAREA INFANTERIEI ÎNOPERAȚII MULTINAȚIONALE

DIRECȚIILE DE DEZVOLTARE A VIITORILOR LIDERI MILITARI ȘI IMPLEMENTAREA ACESTORA PENTRU REZOLVAREA NOILORPROVOCĂRI ÎN GESTIONAREA CONFLICTELOR ASIMETRICE

NEVOIA DE TRANSFORMARE / ADAPTARE A INFANTERIEI MARINE ROMÂNEÎN CONTEXTUL DE SECURITATE ACTUAL

PREGĂTIREA SPECIFICĂ PENTRU PARTICIPAREA

LA MISIUNEA ÎN TEATRUL DE OPERAŢII A DETAŞAMENTELOR

INTERNATIONAL MILITARY POLICE

STRUCTURI MILITARE ALE UNIUNII EUROPENE

PREGĂTIREA SPECIFICĂ PENTRU PARTICIPAREA LA MISIUNI

INFLUENȚE ALE LEADERSHIPULUI LA NIVEL TACTIC, IPOSTAZA OFIȚERULUI ÎN CALITATE DE LIDER

ETAPELE PREGĂTIRII UNUI TÂNĂR OFIŢER

INSTRUCTOR ȘI/SAU MENTOR?

UN VIS ÎMPLINIT...

BATALIONUL 812 INFANTERIE „BISTRIȚA”LA CEAS ANIVERSAR

ÎNVĂȚĂM PRIN INSTRUIRE!

RUGĂCIUNE ÎN TRANȘEE

MISIUNI ÎN TEATRELE DE OPERAȚII

3

5

7

9

11

14

15

17

18

20

21

25

29

31

33

35

39

40

43

44

45

47

48

PUTERE ȘI AUTORITATE

BUCURIA BINECUVÂNTĂRII CU...TATĂ MILITAR

SOLDAȚII REZERVIȘTI VOLUNTARI ÎN ARMATA ROMANĂ

CENTRUL DE PERFECȚIONARE INFANTERIE 2 3REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2020

183

0 - 2

02

0

190

DE

AN

I D

E IN

FAN

TER

IE M

OD

ERN

ĂMESAJUL

ȘEFULUI STATULUI MAJOR AL FORȚELOR TERESTRECU PRILEJUL SĂRBĂTORIRII ZILEI INFANTERIEI ROMÂNE

Ziua de 30 aprilie 1830 reprezintă renașterea Armatei Române moderne și a infanteriei, prin înființarea în Țara Românească „a şase batalioane pedestrime şi şase escadroane călărime a străjii pământeneşti”, din care mai târziu s-au înfiinţat trei regimente mixte, a căror locaţie a fost stabilită la Bucureşti, Ploieşti şi Craiova. Concomitent cu această acţiune din Ţara Românească şi în Moldova, s-a înfiinţat un batalion de infanterie şi un escadron de cavalerie, apoi din acestea s-a constituit un regiment mixt dislocat în garnizoana Iaşi.

Aniversarea la 30 aprilie 2020, a 190 de ani de la înfiinţarea armei infanterie ne oferă deosebitul prilej de a readuce în memorie faptele eroice ale bravilor ostaşi care au intrat pentru totdeauna în „cartea de aur a eroilor neamului” şi au înscris astfel, o memorabilă pagină de eroism şi glorie militară.

Cu renumele său de „Regina bătăliilor”, infanteria este arma de bază a oştirii ce şi-a pus amprenta în toate confruntările care au marcat istoria zbuciumată a poporului român.

Ataşamentul faţă de ţară, dârzenia, disciplina, simţul datoriei şi al onoarei militare, puterea, sacrificiul şi curajul sunt valori pe care infanteriştii le-au apărat pe câmpurile de luptă şi le-au afirmat cu tărie decenii la rând, îndeplinindu-şi cu abnegaţie îndatoririle de ostaşi ai Forţelor Terestre.

În evoluţia armatei noastre, ca pretutindeni în lume, infanteria a ţinut cadenţa cu timpul, parcurgând cu succes transformările cerute de necesitatea îndeplinirii misiunilor ce i-au fost destinate de către strategii militari ai vremurilor.

De-a lungul existenţei armatei române, infanteria ocupă locul principal, fiind arma cea mai veche, cea mai numeroasă ca efective, cu cea mai mare contribuţie şi cu cele mai grele jertfe de sânge în lupta pentru apărarea gliei strămoşeşti, pentru libertatea, independenţa şi unitatea naţională a poporului român.

Prezenţi în teatrele de operaţii, unde servesc interesele României, militarii din subunităţile şi unităţile de infanterie îşi îndeplinesc cu devotament misiunile încredinţate sub egida ONU, UE şi NATO, în lupta împotriva terorismului şi pentru restabilirea şi impunerea cursului normal al vieţii, contribuind la promovarea imaginii ţării în lume.

Pe temeiul acestor realizări, solidari cu trecutul, asumându-şi prezentul şi încrezători în viitor, infanteriştii îşi aduc contribuţia la menţinerea păcii şi stabilităţii internaţionale, la apărarea valorilor perene ale umanităţii.

Dragi camarazi,Această sărbătoare, pe lângă momentele de bucurie şi satisfacţie, trebuie să vă dea

imboldul de a munci mai bine, de a da o calitate nouă întregii activităţi, astfel încât misiunile ce vă revin să fie îndeplinite în timp oportun şi la înalţi parametri de performanţă.

Cu prilejul aniversării Zilei Infanteriei Române, vă felicit şi vă doresc multă sănătate, bucurii, putere de muncă şi tărie morală în îndeplinirea misiunilor încredinţate!

LA MULŢI ANI!

General-maior dr. DORIN BLAIU

CENTRUL DE PERFECȚIONARE INFANTERIE 2 3REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2020

183

0 - 2

02

0

190

DE

AN

I D

E IN

FAN

TER

IE M

OD

ERN

Ă

MESAJUL ȘEFULUI STATULUI MAJOR AL FORȚELOR TERESTRE

CU PRILEJUL SĂRBĂTORIRII ZILEI INFANTERIEI ROMÂNE

Ziua de 30 aprilie 1830 reprezintă renașterea Armatei Române moderne și a infanteriei, prin înființarea în Țara Românească „a şase batalioane pedestrime şi şase escadroane călărime a străjii pământeneşti”, din care mai târziu s-au înfiinţat trei regimente mixte, a căror locaţie a fost stabilită la Bucureşti, Ploieşti şi Craiova. Concomitent cu această acţiune din Ţara Românească şi în Moldova, s-a înfiinţat un batalion de infanterie şi un escadron de cavalerie, apoi din acestea s-a constituit un regiment mixt dislocat în garnizoana Iaşi.

Aniversarea la 30 aprilie 2020, a 190 de ani de la înfiinţarea armei infanterie ne oferă deosebitul prilej de a readuce în memorie faptele eroice ale bravilor ostaşi care au intrat pentru totdeauna în „cartea de aur a eroilor neamului” şi au înscris astfel, o memorabilă pagină de eroism şi glorie militară.

Cu renumele său de „Regina bătăliilor”, infanteria este arma de bază a oştirii ce şi-a pus amprenta în toate confruntările care au marcat istoria zbuciumată a poporului român.

Ataşamentul faţă de ţară, dârzenia, disciplina, simţul datoriei şi al onoarei militare, puterea, sacrificiul şi curajul sunt valori pe care infanteriştii le-au apărat pe câmpurile de luptă şi le-au afirmat cu tărie decenii la rând, îndeplinindu-şi cu abnegaţie îndatoririle de ostaşi ai Forţelor Terestre.

În evoluţia armatei noastre, ca pretutindeni în lume, infanteria a ţinut cadenţa cu timpul, parcurgând cu succes transformările cerute de necesitatea îndeplinirii misiunilor ce i-au fost destinate de către strategii militari ai vremurilor.

De-a lungul existenţei armatei române, infanteria ocupă locul principal, fiind arma cea mai veche, cea mai numeroasă ca efective, cu cea mai mare contribuţie şi cu cele mai grele jertfe de sânge în lupta pentru apărarea gliei strămoşeşti, pentru libertatea, independenţa şi unitatea naţională a poporului român.

Prezenţi în teatrele de operaţii, unde servesc interesele României, militarii din subunităţile şi unităţile de infanterie îşi îndeplinesc cu devotament misiunile încredinţate sub egida ONU, UE şi NATO, în lupta împotriva terorismului şi pentru restabilirea şi impunerea cursului normal al vieţii, contribuind la promovarea imaginii ţării în lume.

Pe temeiul acestor realizări, solidari cu trecutul, asumându-şi prezentul şi încrezători în viitor, infanteriştii îşi aduc contribuţia la menţinerea păcii şi stabilităţii internaţionale, la apărarea valorilor perene ale umanităţii.

Dragi camarazi,Această sărbătoare, pe lângă momentele de bucurie şi satisfacţie, trebuie să vă dea

imboldul de a munci mai bine, de a da o calitate nouă întregii activităţi, astfel încât misiunile ce vă revin să fie îndeplinite în timp oportun şi la înalţi parametri de performanţă.

Cu prilejul aniversării Zilei Infanteriei Române, vă felicit şi vă doresc multă sănătate, bucurii, putere de muncă şi tărie morală în îndeplinirea misiunilor încredinţate!

LA MULŢI ANI!

General-maior dr. DORIN BLAIU

54 CENTRUL DE PERFECȚIONARE INFANTERIE REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2020

183

0 - 2

02

0

190

DE

AN

I D

E IN

FAN

TER

IE M

OD

ERN

Ă

În contextul dezvoltării tehnologiei militare și, implicit, a armelor cu capacitate distructivă mare, cum ar fi tancurile, artileria și rachetele terestre și antiariene, sau a armelor de sprijin care utilizează o tehnologie nouă (comunicații și informatică, CBRN, etc.), precum și a extinderii și specializării structurilor de informații și a celor pentru operații speciale la un nivel fără precedent, rolul structurilor de infanterie este din ce în ce mai disputat. Odată cu dezvoltarea armamentului cu efect distructiv și de mare precizie, este de remarcat totuși tendința armatelor de a dedica structurilor de infanterie o gamă diversificată de misiuni, atât în cadrul operațiilor militare cu o intensitate sporită, cât mai ales în operații de sprijin. Astfel spus, infanteria rămâne unul dintre instrumentele militare de bază în ducerea operațiilor militare, indiferent de tipul acestora. Infanteria menține terenul, angajează inamicul și îl distruge, putând acționa în orice condiții de teren și vreme, fiind flexibilă, puternică, constituind singura armă (cu excepția tancurilor) care poate determina infanteria adversarului să se mute într-o poziție defensivă. Toate celelalte arme de sprijin sunt destinate sprijinului și protecției infanteriei. În analiza rolului structurilor de infanterie trebuie să avem în vedere scopul principal al războiului, și anume acela de a controla o populație, o suprafață de pământ sau ambele. Singurul lucru care poate face asta sunt în fond ființele umane. Nu poți controla o populație cu tancuri, aeronave sau artilerie și nu deții o bucată de pământ decât dacă ai „cizma” pe ea. Infanteriștii constituie singura forţă capabilă să curețe clădirile din zonele urbane și zonele de acces spre acestea, zone pe care vehiculele nu le pot asigura și să asigure zona sau obiectivul după ce aceasta a fost cucerită, realizând securitatea. Mai mult decât atât, infanteria ușoară este alegerea ideală pentru lupta în zone dificile, cum ar fi zona muntoasă împădurită sau junglă, datorită accesibilității și capacității de observare. Astfel, având în vedere procentul mare de teren accidentat, împădurit, muntos sau mlăștinos, unde tehnica grea este inaccesibilă sau greu accesibilă, iar terenul greu de controlat fizic, putem afirma că rolul infanteriei este direct proporţional cu gradul de impenetrabilitate al altor arme în mediul fizic de luptă.

În acest context, restructurarea structurilor de infanterie este un subiect dacă nu controversat, cel puțin discutat, inclusiv la nivelul NATO și al țărilor membre. Astfel, dacă la nivelul NATO, prin directivele comandamentelor strategice (de tip Bi SC) au fost stabilite unitățile de infanterie ca fiind „infanterie grea”, „infanterie medie” și „infanterie ușoară”, majoritatea armatelor (inclusiv a statelor membre NATO) continuă să dețină structuri de infanterie de nivel tactic de tip „motorizat” sau „mecanizat”, în funcție de tehnica din dotare și, implicit, a misiunilor generale ale acestor structuri.

Locotenent-colonel ŞTEFAN CÎMPEANComandantul Centrului de

Perfecţionare Infanterie

INFANTERIA – O ARMĂ VERSATILĂ A SECOLULUI XXI

In the context of military technology and high distruct ive capacity weapons development, such as Armor, Field Artillery, Air Defense Artillery or NBC, as well as e x p a n s i o n a n d s p e c i a l i z a t i o n o f informational and special operations structures, the role of Infantry is more and more questioned. Together with the development of high destruction and precision effect weapon systems, the inclination of armies to entrust more missions to the infantry it's also noted, both in high intensity military operations, as well as in support operations. Thereby, infantry remains one of the key military instrument in car ry ing ou t mi l i ta ry opera t ions , regardless their type. The reorganization of infantry structures is a controversial and debated matter, even in NATO. Thus, if NATO ,through the directives of the strategic command, established the infantry units as „heavy infantry” , „medium infantry” and „light infantry” , most of the armies (including NATO members) keep using „motorized” or „mechanized” infantry structures at tactical level. The modern armies are trying to organize their infantry units in a modular system, so they can fulfill a wider range of missions. Therefore, regardless the name of infantry units given by NATO or partners, although the role of infantry in military operations is not clear, its units are essential both for specific missions and for terrain control. Considering the fact that mobility is a need for any military structure's flexibility, the role of infantry is even greater because the equipment and machinery allows displacement in hard to reach places and aerial transport of light infantry. Thus, using the infantry units at the right time and place represents the art that a leader must apply in battle in order to obtain success.


183

0 - 2

02

0

190

DE

AN

I D

E IN

FAN

TER

IE M

OD

ERN

Ă În conformitate cu doctrina britanică, tipurile de forțe din compunerea unei brigăzi sunt forțele de cercetare (armoured cavalry) și forțe de manevră (terestre, aeriene și amfibii), în timp ce forțele de manevră terestre sunt compuse din forțe blindate (tancuri și infanterie blindată) – care reprezintă capabilitatea principală protejată, de precizie și pentru acțiuni de șoc a brigăzii, forțe mecanizate – destinate în principal pentru acțiuni diferite faţă de atacul direct și forțe ușoare, cu o mobilitate strategică și operativă semnificativă, și care, la nivel de unitate, pot fi transportate pe calea aerului.

În același context, pe de altă parte, conform manualului de simboluri NATO, există mai multe extensii ale armei infanterie, astfel: infanterie ușoară, infanterie amfibie, infanterie aeromobilă, infanterie mecanizată, infanterie motorizată, infanterie blindată, infanterie amfibie mecanizată, infanterie aeropurtată, infanterie arctică, infanterie marină, infanterie pentru sprijin de luptă (Combat Support Infantry) sau infanterie montană. La o primă privire asupra acestor denumiri, putem afirma că toate aceste tipuri de structuri de infanterie desemnează entități cu o anumită dotare care acționează în diferite medii fizice de luptă, și care înglobează o mare parte a spectrului operațional fizic.

În opinia unor autori, în viitorul război nu va putea supraviețui pe câmpul de luptă orice lucru detectabil, cum ar fi tancurile, artileria, vehiculele mari. Astfel, spun aceștia, infanteria va trebui să acționeze fără sprijinul celorlalte arme, aducând ca justificare două cauze, și anume accesul universal la ISR (informații, supraveghere și recunoaștere) și munițiile de mare precizie.

În aceeași idee, armatele moderne încearcă să își organizeze unitățile și marile unități de infanterie în sistem modular, pentru îndeplinirea unei game cât mai diversificate de misiuni. Pentru îmbunătăţirea adaptabilităţii şi creșterea flexibilităţii din punct de vedere al misiunilor și a capacității de supraviețuire a structurilor, tendința actuală este de a crea o relativă independență a structurilor de infanterie până la nivel companie. Astfel se explică trendul de reorganizare a companiilor de infanterie pentru mărirea securității și a puterii de foc, prin alipirea unor structuri de cercetare, supraveghere electronică, contrabaterie, vehicule aeriene fără pilot și rachete. Toate aceste capabilități vor putea forma o unitate mică, agilă și cu putere de foc ridicată, ce va putea fi folosită într-un spectru larg de misiuni de luptă. Astfel, indiferent de denumirea dată structurilor de infanterie de către NATO sau statele partenere, chiar dacă rolul infanteriei nu este clar definit în cadrul unei operații militare, structurile de infanterie sunt esențiale atât pentru executarea unor misiuni specifice, cât și pentru controlul terenului. Având în vedere faptul că mobilitatea este una dintre condițiile flexibilității unei structuri militare, rolul infanteriei este cu atât mai mare, cu cât dotarea cu tehnică permite deplasarea în locuri greu accesibile și transportul pe cale aeriană a structurilor de infanterie ușoară. De aceea, utilizarea structurilor de infanterie la timpul și locul oportun și în configurația necesară reprezintă arta și știința pe care un comandant trebuie să le aplice în luptă pentru obținerea succesului.

Army Field Manual, Volume 1 Part 1B, Brigade tactics, p. 1-14, 1-151

1

„Salt înainteee! Culcaaat! Aviație inamică la joasă înălțimeee! Armă automată din dreapta!!! Grenadă în mijlocul plutonului!!! Culcaaat!!! Atac la baionetăăă! … încet, bocancii osteniți de atâta mărșăluit prin praf, ploaie, și pământul reavăn, lasă la iveală niște găuri mari, negre, din care ies ghiocei, viorele, toporași și toate florile pământului… frumoase și proaspete de atâta rouă și lumină. În jur, parfumul lor îmbătător și tandru de primăvară timpurie vestește că instrucția nu s-a terminat, iar gleznele se bucură în tăcere și se înfioară de atingerea ierbii înrourate, de adierea foșnitoare a frunzelor de-abia desfăcute, de brusture, ca o mângâiere, de la un luptător la altul, până la încheietorul plutonului aflat în atac… Cu răsuflarea controlată, cu mișcări agile, exersate în mii de ore de pregătire în marșuri și aplicații fără de sfârșit, copiii pământului strâng la piept armele și la semnalul trompetului se avântă ca unul, de neoprit, către următorul aliniament, de flori și oase strălucind, în primele raze ale dimineții…”

Abstract

Motto: Strecurați prin plumbi și săbii, Dorobanții drum deschid...


Infants de terre... sau iepurii de câmp în limba franceză, cam aceasta ar fi etimologia cuvântului care denumește cea mai frumoasă dintre arme, supranumită pe drept cuvânt Regina Armelor sau Arma Roșie – Infanteria. Prima în cronologia apariției armelor și cea mai numeroasă în personal, din trecutul îndepărtat și până în zilele noastre, infanteria nu a încetat să fascineze mii de tineri, care, îmbrățișând meseria armelor, și-au dorit ceva mai mult decât atât: disciplină liber consimțită, provocare reală, testarea la maxim a capacităților fizice, intelectuale și psihice, a curajului, probațiunea perseverenței și dorinței permanente de autodepășire.

În vechea Armată Română, sub denumirea tradițională de curcani sau dorobanți, soldații infanteriști aparțineau unui corp de oaste a cărui existență este atestată istoric începând din secolul al XVII-lea, mai precis din 1657, sub conducerea unei căpetenii care la acea vreme purta denumirea de agă. Acest corp de ostași pedeștri forma Armata Teritorială, formată din 34 de Regimente de dorobanți, care au avut un rol deosebit de însemnat în Războiul de Independență din 1877, plătind un greu tribut de sânge și scriind file glorioase de istorie. Infanteria Teritorială a funcționat astfel până în anul 1891, când Ministrul de Război de la acea dată – Gl. Iacob Lahovari, a unificat dorobanții cu infanteria de linie. Tot de la acea dată, culoarea specifică a armei infanterie este roșu.

Provocările armei infanterie, cu toate specialitățile sale, au fost complexe de la bun început. Forma fizică excelentă, inițiativa, spiritul combativ și reacția adecvată în situații limită sunt esențiale pentru obținerea succesului pe câmpul de luptă, pentru a devansa acțiunile adversarului. Mânuirea ireproșabilă și cu precizie a armamentului din dotare este esențială. Desigur că aceste deprinderi se obțin în timp, cu multe antrenamente, privațiuni și renunțări de natură personală, performanța nefiind posibilă fără vocație sau abilități native. Este important să te identifici cu sacrificiul pe care îl faci, și chiar dacă nu este ușor, să îți dorești mereu mai mult. Altfel, luând pregătirea ca pe o obligație, performanța infanteristului este imposibil de atins. Să faci echipă cu camarazii tăi, să crezi neabătut în victoria finală, chiar atunci când totul pare pierdut, să nu cedezi, dintr-un motiv simplu, care ține de principiul infanteristului de a nu renunța, chiar dacă a căzut ridicându-se iar, și iar la nesfârșit.

Cu mult respect și considerație pentru toate armele, care evident sunt necesare și au rolul lor bine determinat în luptă sau sprijin luptă, la ceas aniversar al Infanteriei trebuie să dăm cezarului ce e al cezarului. Până la urmă, Victoria finală nu se obține numai după loviturile aeriene, de artilerie sau rachete. Aceasta este evident o condiție necesară, dar nici pe departe suficientă. Victoria este deplină numai după ce bocancii infanteristului au ajuns în arie. Apărarea unui teren sau recâștigarea celui pierdut nu se obțin din fotografii aeriene, imagini satelitare sau prin senzori și nici cu toată tehnologia la un loc. Istoria a demonstrat în timp, dar și recent în teatrele de operații, că teritorii care aparent sunt sub controlul forțelor guvernamentale, de fapt cu multă greutate pot fi asumate chiar și cu forțe de manevră prezente la fața locului. Niciodată armele performante, inteligente, nu pot lua locul infanteristului din teren, acesta dispunând de înțelegerea situației, comunicarea cu toate elementele de dispozitiv, intuiție și previziune, care fac diferența, chiar și în conflictele moderne. Armele inteligente pot lovi chirurgical, dar succesul adevărat este obținut tot de infanteriștii prezenți în teren.

Col. Ştefan MIHALCEA Şef de Stat Major

C.N.I.Î. „Getica“ Cincu


183

0 - 2

02

0

190

DE

AN

I D

E IN

FAN

TER

IE M

OD

ERN

Ă

În conformitate cu doctrina britanică, tipurile de forțe din compunerea unei brigăzi sunt forțele de cercetare (armoured cavalry) și forțe de manevră (terestre, aeriene și amfibii), în timp ce forțele de manevră terestre sunt compuse din forțe blindate (tancuri și infanterie blindată) – care reprezintă capabilitatea principală protejată, de precizie și pentru acțiuni de șoc a brigăzii, forțe mecanizate – destinate în principal pentru acțiuni diferite faţă de atacul direct și forțe ușoare, cu o mobilitate strategică și operativă semnificativă, și care, la nivel de unitate, pot fi transportate pe calea aerului.

În același context, pe de altă parte, conform manualului de simboluri NATO, există mai multe extensii ale armei infanterie, astfel: infanterie ușoară, infanterie amfibie, infanterie aeromobilă, infanterie mecanizată, infanterie motorizată, infanterie blindată, infanterie amfibie mecanizată, infanterie aeropurtată, infanterie arctică, infanterie marină, infanterie pentru sprijin de luptă (Combat Support Infantry) sau infanterie montană. La o primă privire asupra acestor denumiri, putem afirma că toate aceste tipuri de structuri de infanterie desemnează entități cu o anumită dotare care acționează în diferite medii fizice de luptă, și care înglobează o mare parte a spectrului operațional fizic.

În opinia unor autori, în viitorul război nu va putea supraviețui pe câmpul de luptă orice lucru detectabil, cum ar fi tancurile, artileria, vehiculele mari. Astfel, spun aceștia, infanteria va trebui să acționeze fără sprijinul celorlalte arme, aducând ca justificare două cauze, și anume accesul universal la ISR (informații, supraveghere și recunoaștere) și munițiile de mare precizie.

În aceeași idee, armatele moderne încearcă să își organizeze unitățile și marile unități de infanterie în sistem modular, pentru îndeplinirea unei game cât mai diversificate de misiuni. Pentru îmbunătăţirea adaptabilităţii şi creșterea flexibilităţii din punct de vedere al misiunilor și a capacității de supraviețuire a structurilor, tendința actuală este de a crea o relativă independență a structurilor de infanterie până la nivel companie. Astfel se explică trendul de reorganizare a companiilor de infanterie pentru mărirea securității și a puterii de foc, prin alipirea unor structuri de cercetare, supraveghere electronică, contrabaterie, vehicule aeriene fără pilot și rachete. Toate aceste capabilități vor putea forma o unitate mică, agilă și cu putere de foc ridicată, ce va putea fi folosită într-un spectru larg de misiuni de luptă. Astfel, indiferent de denumirea dată structurilor de infanterie de către NATO sau statele partenere, chiar dacă rolul infanteriei nu este clar definit în cadrul unei operații militare, structurile de infanterie sunt esențiale atât pentru executarea unor misiuni specifice, cât și pentru controlul terenului. Având în vedere faptul că mobilitatea este una dintre condițiile flexibilității unei structuri militare, rolul infanteriei este cu atât mai mare, cu cât dotarea cu tehnică permite deplasarea în locuri greu accesibile și transportul pe cale aeriană a structurilor de infanterie ușoară. De aceea, utilizarea structurilor de infanterie la timpul și locul oportun și în configurația necesară reprezintă arta și știința pe care un comandant trebuie să le aplice în luptă pentru obținerea succesului.

Army Field Manual, Volume 1 Part 1B, Brigade tactics, p. 1-14, 1-151

1

„Salt înainteee! Culcaaat! Aviație inamică la joasă înălțimeee! Armă automată din dreapta!!! Grenadă în mijlocul plutonului!!! Culcaaat!!! Atac la baionetăăă! … încet, bocancii osteniți de atâta mărșăluit prin praf, ploaie, și pământul reavăn, lasă la iveală niște găuri mari, negre, din care ies ghiocei, viorele, toporași și toate florile pământului… frumoase și proaspete de atâta rouă și lumină. În jur, parfumul lor îmbătător și tandru de primăvară timpurie vestește că instrucția nu s-a terminat, iar gleznele se bucură în tăcere și se înfioară de atingerea ierbii înrourate, de adierea foșnitoare a frunzelor de-abia desfăcute, de brusture, ca o mângâiere, de la un luptător la altul, până la încheietorul plutonului aflat în atac… Cu răsuflarea controlată, cu mișcări agile, exersate în mii de ore de pregătire în marșuri și aplicații fără de sfârșit, copiii pământului strâng la piept armele și la semnalul trompetului se avântă ca unul, de neoprit, către următorul aliniament, de flori și oase strălucind, în primele raze ale dimineții…”

Abstract

Motto: Strecurați prin plumbi și săbii, Dorobanții drum deschid...


Infants de terre... sau iepurii de câmp în limba franceză, cam aceasta ar fi etimologia cuvântului care denumește cea mai frumoasă dintre arme, supranumită pe drept cuvânt Regina Armelor sau Arma Roșie – Infanteria. Prima în cronologia apariției armelor și cea mai numeroasă în personal, din trecutul îndepărtat și până în zilele noastre, infanteria nu a încetat să fascineze mii de tineri, care, îmbrățișând meseria armelor, și-au dorit ceva mai mult decât atât: disciplină liber consimțită, provocare reală, testarea la maxim a capacităților fizice, intelectuale și psihice, a curajului, probațiunea perseverenței și dorinței permanente de autodepășire.

În vechea Armată Română, sub denumirea tradițională de curcani sau dorobanți, soldații infanteriști aparțineau unui corp de oaste a cărui existență este atestată istoric începând din secolul al XVII-lea, mai precis din 1657, sub conducerea unei căpetenii care la acea vreme purta denumirea de agă. Acest corp de ostași pedeștri forma Armata Teritorială, formată din 34 de Regimente de dorobanți, care au avut un rol deosebit de însemnat în Războiul de Independență din 1877, plătind un greu tribut de sânge și scriind file glorioase de istorie. Infanteria Teritorială a funcționat astfel până în anul 1891, când Ministrul de Război de la acea dată – Gl. Iacob Lahovari, a unificat dorobanții cu infanteria de linie. Tot de la acea dată, culoarea specifică a armei infanterie este roșu.

Provocările armei infanterie, cu toate specialitățile sale, au fost complexe de la bun început. Forma fizică excelentă, inițiativa, spiritul combativ și reacția adecvată în situații limită sunt esențiale pentru obținerea succesului pe câmpul de luptă, pentru a devansa acțiunile adversarului. Mânuirea ireproșabilă și cu precizie a armamentului din dotare este esențială. Desigur că aceste deprinderi se obțin în timp, cu multe antrenamente, privațiuni și renunțări de natură personală, performanța nefiind posibilă fără vocație sau abilități native. Este important să te identifici cu sacrificiul pe care îl faci, și chiar dacă nu este ușor, să îți dorești mereu mai mult. Altfel, luând pregătirea ca pe o obligație, performanța infanteristului este imposibil de atins. Să faci echipă cu camarazii tăi, să crezi neabătut în victoria finală, chiar atunci când totul pare pierdut, să nu cedezi, dintr-un motiv simplu, care ține de principiul infanteristului de a nu renunța, chiar dacă a căzut ridicându-se iar, și iar la nesfârșit.

Cu mult respect și considerație pentru toate armele, care evident sunt necesare și au rolul lor bine determinat în luptă sau sprijin luptă, la ceas aniversar al Infanteriei trebuie să dăm cezarului ce e al cezarului. Până la urmă, Victoria finală nu se obține numai după loviturile aeriene, de artilerie sau rachete. Aceasta este evident o condiție necesară, dar nici pe departe suficientă. Victoria este deplină numai după ce bocancii infanteristului au ajuns în arie. Apărarea unui teren sau recâștigarea celui pierdut nu se obțin din fotografii aeriene, imagini satelitare sau prin senzori și nici cu toată tehnologia la un loc. Istoria a demonstrat în timp, dar și recent în teatrele de operații, că teritorii care aparent sunt sub controlul forțelor guvernamentale, de fapt cu multă greutate pot fi asumate chiar și cu forțe de manevră prezente la fața locului. Niciodată armele performante, inteligente, nu pot lua locul infanteristului din teren, acesta dispunând de înțelegerea situației, comunicarea cu toate elementele de dispozitiv, intuiție și previziune, care fac diferența, chiar și în conflictele moderne. Armele inteligente pot lovi chirurgical, dar succesul adevărat este obținut tot de infanteriștii prezenți în teren.

Col. Ştefan MIHALCEA Şef de Stat Major

C.N.I.Î. „Getica“ Cincu


183

0 - 2

02

0

190

DE

AN

I D

E IN

FAN

TER

IE M

OD

ERN

ĂInfanteristul trebuie să fie un bun negociator cu liderii diferitelor grupări,

cu liderii locali. Dacă dialogul încetează trebuie să știi că instantaneu poate fi înlocuit de glasul armelor, iar de știința, experiența și reacția ta, depinde siguranța întregii echipe. Iar tu, la rândul tău, depinzi de ceilalți. Rachetele, artileria și dronele nu se uită în ochii inamicului, pe când infanteristul o face tot timpul. Cu pericolul plutind în jur, la fiecare pas pe care îl face cu prudență dar și cu curaj atunci când patrulează și verifică o comunicație, un culvert, pod sau clădire. Când descoperă un UXO, are SAF sau reacție la IDF, infanteristul trebuie să fie sigur, să acționeze procedural și rapid. Câștigul de informații este de asemenea important, știrile fiind culese de la oameni, direct de la fața locului. Situația se complică imediat când apar răniții, cărora le trebuie acordat primul ajutor, stabilizați și evacuați în siguranță la unitățile medicale de campanie. De fapt, este bine știut că cel mai generos sacrificiu de sânge este al infanteristului, ca urmare a faptului că el acționează ca forță de manevră la contact, în prima linie, unde pericolul este ridicat.

Pe urmă, interacțiunea dintre oameni, care este esențială și profundă în toate situațiile. Este necesar ca infanteriștii să comunice permanent, uneori chiar fără tehnologie, evitând zgomotul, în teren ostil. Putem exemplifica aceasta dacă ne gândim la ducerea acțiunilor în localitate, curățarea clădirilor și lupta între etaje. Sau de asemenea la controlul mulțimilor, sunt câteva secvențe de pregătire pe care numai cine le-a parcurs realizează importanța și complexitatea lor. Infanteristul știe să comunice prin semne și semnale, pentru a sincroniza acțiunile echipelor specializate, fiecare cu destinația ei (blocare, sprijin, atac și captură, evacuare, observare, după caz). În plus de acestea intră evident în discuție asumarea unor decizii rapide în condiții incerte de situație, unde stăpânirea de sine, curajul și inventivitatea sau previziunea sunt cerințe obligatorii. Cooperarea și susținerea între echipe sunt foarte importante, știind permanent că nimeni nu trebuie lăsat în urmă, în nicio situație. Infanteriștii se pregătesc continuu în acest sens, coordonarea lor fiind matematică pe timpul pregătirii și executării misiunilor. Spre deosebire de bombe sau rachete care nu fac diferențe, infanteriștii știu că trebuie să acționeze selectiv, în terenul ostil fiind de multe ori prezenți civili, copii care trebuie repede identificați și protejați. Confuziile, în situațiile de acest gen nu sunt permise.

Aș continua la nesfârșit să aștern pe hârtie gânduri despre o armă pe care am știut că o voi alege de la bun început și am îndrăgit-o, încă din Liceul militar. Sau poate că ea m-a ales pe mine, de ce nu? Până la urmă, așa se întâmplă marile alegeri, dincolo poate de voința și știința noastră, generate de cine știe ce vibrații ezoterice nevăzute. Multe s-au schimbat în timp, mai ales tehnologia. Dar și sistemul de alianțe și parteneriate la care țara noastră este parte, ne-a ajutat în timp să interacționăm cu alte armate în mediul multinațional, întrunit, atât pe timpul pregătirii dar și al executării misiunilor în TO. Ce pot afirma cu certitudine, responsabilitate și mândrie este că infanteria română, acum, la ceas aniversar, după 190 de ani de existență și sacrificiu de sânge, nu este cu nimic mai prejos decât cea a aliaților. Dovadă stau rezultatele obținute, aprecierea tuturor celor care au avut prilejul să ne cunoască și să lucreze în echipă alături de noi.

Infants de terre... un mod de viață, o mulțime de trăiri, pe care camarazii infanteriști nu le-ar da, pentru nimic în lume. Nici eu, asemenea lor, iar dacă ar fi să aleg încă o dată, aș alege, de o mie de ori, infanteria! Cu aceeași determinare și convingere ca la început, asemeni Universului care curge lin, fără oprire, către roșul absolut… La mulți ani, camarazi infanteriști! La ceas aniversar să cinstim trecutul de luptă glorios, de Curcani, dorobanți și căciulari jertfiți la Turtucaia, Plevna și Vidin, iar mai târziu la Cotul Donului și în Munții Tatra pentru apărarea gliei străbune și a credinței strămoșești! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

„Infants de terre” or field rabbits in French, this will be the etymology of the word that defines the most beautiful branch, also known as „The Queen of Battles” or „The Red Branch” – Infantry. It is the first branch and the most numerous. In the old Romanian military, under the traditional name of turkies, infantrymen belonged to an Army Corps, whose existance was recognized starting with the XVII'th century, more precisely in 1657, led by a chief, at that time, known as agha. The infantry challenges, with all its sub-branches, were complex from the beginning. Excellent physical shape, initiative, fighting spirit and quick reaction in harsh situations are imperative in order to obtain success in the battlefield, and also handling the weapons with precision is essential. History proved, both in the past and present, that areas which were supposed to be under governmental control, can be hardly validated even with the maneuver forces present there. Any infrantryman must know how to negotiate with local leaders. A good thing to know is that if the dialogue stops it may be easily replaced with gun shots, and your whole squad's safety depends on your experience, knowledge and reaction. I can proudly affirm that Romanian infantry, after 190 years of existance and sacrifice, has nothing less to offer than allied infantry. As proof, we obtained many good results and also the gratitude of any soldier who worked alongside us. Infants de terre… a lifestyle, a l o t o f f e e l i n g s , w h i c h o u r comrades wouldn't give up for anything, and neither would I. If i had to choose once again, i would still choose infantry with the same dignity and belief. We must honor the glorious past of infantrymen fallen at Turtucaia, Plevna, Vidin and later at Cotul Donului and Tatra mountains who fought to protect the sacred land and ancient belief. After 190 years of infantry I would like to wish you all the best and a warm „Happy Anniversary” ! God bless you !

Locotenent-colonel Daniel GĂBUREANUŞef al Instrucţiei şi Educaţiei în

Centrului de Perfecţionare Infanterie

Trebuie să recunosc că scriu articolul sub un impuls polemic, rezultat în urma diverselor discuții, multe dintre ele cu persoane autorizate din cadrul inspecțiilor, comisiilor de control, (activități vizibile și suficiente de altfel în ultima perioadă în Centrul de Perfecționare Infanterie!), în care am încercat să aflu răspunsul la întrebarea enigmatică referitoare la locul centrelor în învățământul militar. Știu că voi fi apostrofat de lipsă de cunoaștere folosind cuvântul „învățământ” pentru procesul de pregătire a cursanților din instituția noastră, dar aș vrea să împărtășesc din experiența și trăirile mele și celor care vor dori să fie instructori sau, pentru început, stabiliți ca instructori asociați, și cât de repede, selecționați să facă parte din această categorie.

Cele câteva păreri exprimate în acest articol vor fi despre această categorie de personal aflată la început de drum, categorie foarte vizibilă acum, când împuternicitul instructor militar asociat, are nevoie de un statut.

Este adevărat că poate e prea devreme pentru o concluzie de sistem, dar experiența personală a ultimei perioade și, cel mai important pentru mine, o ultimă posibilitate de a transmite un semnal, consider că bazat pe experiență, mă determină să am încă o încercare.

Pentru că sunt infanterist (și instructor!) cred că pentru a descrie instructorul militar asociat, pentru ai atribui un statul clar, ar trebui să răspundem simplu la întrebări la fel de simple referitoare la formularea misiunii: cine, ce, de ce, când, unde? și în plus, ceea ce nu se face în procesul de planificare, cum? Aici este rolul celor care decid.

Cine: cei mai buni.Ce: să transmită, îndrume, să formeze, să folosească experiența proprie. De ce: pentru a răspunde nevoilor beneficiarilor (inclusiv entităților

cărora le aparțin instructorii asociați).Când: pe timpul cursurilor, programelor de formare.Eu văd o rezolvare foarte simplă: un statut al instructorului asociat

identic cu cel al instructorului militar, diferența fiind doar cea de durată, adică un termen limitat.

Probabil că nu m-aș ridica la un nivel universitar, științific, dar aș putea să aduc argumente precum particularitățile managementul clasei de cursanți din centre, despre experiența personală în relația cursant - instructor, despre procesul de instruire și momentele strategiei didactice care sunt, surprinzător poate pentru unii, identice cu cele din învățământ civil și militar, doar că mai complexe! Un punct de vedere asumat, chiar dacă acum au devenit proverbiale punctele de vedere și rezolvările grupurilor de lucru.

Îmi amintesc de primul contact cu statutul de instructor, când eram stresat să știu rolul pe care îl am și cum să găsesc acele procedee didactice ingenioase care să asigure motivarea imediată a participanţilor şi menţinerea trează a atenţiei până la îndeplinirea obiectivelor operaţionale planificate. Era (și este!) primul moment al unei lecții: captarea atenției. Acum îmi este la fel de greu pentru că trebuie, ca șef al instrucției și educației, să captez atenția celor care vin ca instructori asociați...și nu știu de ce pentru că ar trebui să fie o onoare ca cineva să împărtășească din experiența sa proprie și celorlalți. Acesta este și motivul pentru care am scris că procesul de stabilire al instructorilor pentru pregătirea cursanților trebuie să fie selecția celor mai buni dintre cei buni!


Motto: „Indiferent de ceea ce poți face sau visezi că poți face, începe! Îndrăzneala are geniu, putere și magie în ea!” W.H. Murray

The opinions expressed throughout this article focus on this specific category of personnel who is now hitting the road, and who is very visible now, when the empowered associated military instructor needs a specific status.

The association between power and authority seems simple to explain and even normal, but for a military instructor it bears specific overtones, emerged from the perfection centers' objectives, specifically the education of adults.

An instructor needs charisma in order to draw and influence students through his own personality and should also be able to control a situation by his simple presence. It is not at all simple, as the instructor should have an expert's intellectual power, of the one who knows.

It is clear that the instructor's authority is based upon a system of norms and values.

That is why I believe it is a different job, a vocational one, whereas the actual status does not allow us, from the position we're in, as instructors, to change them, but I hope solutions will be found to grant the expertise, interest and motivation they display before students.I believe that we, the present generation, alongside the future generations, should honor the instructor status, and besides the due attention and respect, we should also make sure the future generation is provided with appropriate quality of the human resource!

POWER AND AUTHORITY


183

0 - 2

02

0

190

DE

AN

I D

E IN

FAN

TER

IE M

OD

ERN

Ă

Infanteristul trebuie să fie un bun negociator cu liderii diferitelor grupări, cu liderii locali. Dacă dialogul încetează trebuie să știi că instantaneu poate fi înlocuit de glasul armelor, iar de știința, experiența și reacția ta, depinde siguranța întregii echipe. Iar tu, la rândul tău, depinzi de ceilalți. Rachetele, artileria și dronele nu se uită în ochii inamicului, pe când infanteristul o face tot timpul. Cu pericolul plutind în jur, la fiecare pas pe care îl face cu prudență dar și cu curaj atunci când patrulează și verifică o comunicație, un culvert, pod sau clădire. Când descoperă un UXO, are SAF sau reacție la IDF, infanteristul trebuie să fie sigur, să acționeze procedural și rapid. Câștigul de informații este de asemenea important, știrile fiind culese de la oameni, direct de la fața locului. Situația se complică imediat când apar răniții, cărora le trebuie acordat primul ajutor, stabilizați și evacuați în siguranță la unitățile medicale de campanie. De fapt, este bine știut că cel mai generos sacrificiu de sânge este al infanteristului, ca urmare a faptului că el acționează ca forță de manevră la contact, în prima linie, unde pericolul este ridicat.

Pe urmă, interacțiunea dintre oameni, care este esențială și profundă în toate situațiile. Este necesar ca infanteriștii să comunice permanent, uneori chiar fără tehnologie, evitând zgomotul, în teren ostil. Putem exemplifica aceasta dacă ne gândim la ducerea acțiunilor în localitate, curățarea clădirilor și lupta între etaje. Sau de asemenea la controlul mulțimilor, sunt câteva secvențe de pregătire pe care numai cine le-a parcurs realizează importanța și complexitatea lor. Infanteristul știe să comunice prin semne și semnale, pentru a sincroniza acțiunile echipelor specializate, fiecare cu destinația ei (blocare, sprijin, atac și captură, evacuare, observare, după caz). În plus de acestea intră evident în discuție asumarea unor decizii rapide în condiții incerte de situație, unde stăpânirea de sine, curajul și inventivitatea sau previziunea sunt cerințe obligatorii. Cooperarea și susținerea între echipe sunt foarte importante, știind permanent că nimeni nu trebuie lăsat în urmă, în nicio situație. Infanteriștii se pregătesc continuu în acest sens, coordonarea lor fiind matematică pe timpul pregătirii și executării misiunilor. Spre deosebire de bombe sau rachete care nu fac diferențe, infanteriștii știu că trebuie să acționeze selectiv, în terenul ostil fiind de multe ori prezenți civili, copii care trebuie repede identificați și protejați. Confuziile, în situațiile de acest gen nu sunt permise.

Aș continua la nesfârșit să aștern pe hârtie gânduri despre o armă pe care am știut că o voi alege de la bun început și am îndrăgit-o, încă din Liceul militar. Sau poate că ea m-a ales pe mine, de ce nu? Până la urmă, așa se întâmplă marile alegeri, dincolo poate de voința și știința noastră, generate de cine știe ce vibrații ezoterice nevăzute. Multe s-au schimbat în timp, mai ales tehnologia. Dar și sistemul de alianțe și parteneriate la care țara noastră este parte, ne-a ajutat în timp să interacționăm cu alte armate în mediul multinațional, întrunit, atât pe timpul pregătirii dar și al executării misiunilor în TO. Ce pot afirma cu certitudine, responsabilitate și mândrie este că infanteria română, acum, la ceas aniversar, după 190 de ani de existență și sacrificiu de sânge, nu este cu nimic mai prejos decât cea a aliaților. Dovadă stau rezultatele obținute, aprecierea tuturor celor care au avut prilejul să ne cunoască și să lucreze în echipă alături de noi.

Infants de terre... un mod de viață, o mulțime de trăiri, pe care camarazii infanteriști nu le-ar da, pentru nimic în lume. Nici eu, asemenea lor, iar dacă ar fi să aleg încă o dată, aș alege, de o mie de ori, infanteria! Cu aceeași determinare și convingere ca la început, asemeni Universului care curge lin, fără oprire, către roșul absolut… La mulți ani, camarazi infanteriști! La ceas aniversar să cinstim trecutul de luptă glorios, de Curcani, dorobanți și căciulari jertfiți la Turtucaia, Plevna și Vidin, iar mai târziu la Cotul Donului și în Munții Tatra pentru apărarea gliei străbune și a credinței strămoșești! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

„Infants de terre” or field rabbits in French, this will be the etymology of the word that defines the most beautiful branch, also known as „The Queen of Battles” or „The Red Branch” – Infantry. It is the first branch and the most numerous. In the old Romanian military, under the traditional name of turkies, infantrymen belonged to an Army Corps, whose existance was recognized starting with the XVII'th century, more precisely in 1657, led by a chief, at that time, known as agha. The infantry challenges, with all its sub-branches, were complex from the beginning. Excellent physical shape, initiative, fighting spirit and quick reaction in harsh situations are imperative in order to obtain success in the battlefield, and also handling the weapons with precision is essential. History proved, both in the past and present, that areas which were supposed to be under governmental control, can be hardly validated even with the maneuver forces present there. Any infrantryman must know how to negotiate with local leaders. A good thing to know is that if the dialogue stops it may be easily replaced with gun shots, and your whole squad's safety depends on your experience, knowledge and reaction. I can proudly affirm that Romanian infantry, after 190 years of existance and sacrifice, has nothing less to offer than allied infantry. As proof, we obtained many good results and also the gratitude of any soldier who worked alongside us. Infants de terre… a lifestyle, a l o t o f f e e l i n g s , w h i c h o u r comrades wouldn't give up for anything, and neither would I. If i had to choose once again, i would still choose infantry with the same dignity and belief. We must honor the glorious past of infantrymen fallen at Turtucaia, Plevna, Vidin and later at Cotul Donului and Tatra mountains who fought to protect the sacred land and ancient belief. After 190 years of infantry I would like to wish you all the best and a warm „Happy Anniversary” ! God bless you !

Locotenent-colonel Daniel GĂBUREANUŞef al Instrucţiei şi Educaţiei în

Centrului de Perfecţionare Infanterie

Trebuie să recunosc că scriu articolul sub un impuls polemic, rezultat în urma diverselor discuții, multe dintre ele cu persoane autorizate din cadrul inspecțiilor, comisiilor de control, (activități vizibile și suficiente de altfel în ultima perioadă în Centrul de Perfecționare Infanterie!), în care am încercat să aflu răspunsul la întrebarea enigmatică referitoare la locul centrelor în învățământul militar. Știu că voi fi apostrofat de lipsă de cunoaștere folosind cuvântul „învățământ” pentru procesul de pregătire a cursanților din instituția noastră, dar aș vrea să împărtășesc din experiența și trăirile mele și celor care vor dori să fie instructori sau, pentru început, stabiliți ca instructori asociați, și cât de repede, selecționați să facă parte din această categorie.

Cele câteva păreri exprimate în acest articol vor fi despre această categorie de personal aflată la început de drum, categorie foarte vizibilă acum, când împuternicitul instructor militar asociat, are nevoie de un statut.

Este adevărat că poate e prea devreme pentru o concluzie de sistem, dar experiența personală a ultimei perioade și, cel mai important pentru mine, o ultimă posibilitate de a transmite un semnal, consider că bazat pe experiență, mă determină să am încă o încercare.

Pentru că sunt infanterist (și instructor!) cred că pentru a descrie instructorul militar asociat, pentru ai atribui un statul clar, ar trebui să răspundem simplu la întrebări la fel de simple referitoare la formularea misiunii: cine, ce, de ce, când, unde? și în plus, ceea ce nu se face în procesul de planificare, cum? Aici este rolul celor care decid.

Cine: cei mai buni.Ce: să transmită, îndrume, să formeze, să folosească experiența proprie. De ce: pentru a răspunde nevoilor beneficiarilor (inclusiv entităților

cărora le aparțin instructorii asociați).Când: pe timpul cursurilor, programelor de formare.Eu văd o rezolvare foarte simplă: un statut al instructorului asociat

identic cu cel al instructorului militar, diferența fiind doar cea de durată, adică un termen limitat.

Probabil că nu m-aș ridica la un nivel universitar, științific, dar aș putea să aduc argumente precum particularitățile managementul clasei de cursanți din centre, despre experiența personală în relația cursant - instructor, despre procesul de instruire și momentele strategiei didactice care sunt, surprinzător poate pentru unii, identice cu cele din învățământ civil și militar, doar că mai complexe! Un punct de vedere asumat, chiar dacă acum au devenit proverbiale punctele de vedere și rezolvările grupurilor de lucru.

Îmi amintesc de primul contact cu statutul de instructor, când eram stresat să știu rolul pe care îl am și cum să găsesc acele procedee didactice ingenioase care să asigure motivarea imediată a participanţilor şi menţinerea trează a atenţiei până la îndeplinirea obiectivelor operaţionale planificate. Era (și este!) primul moment al unei lecții: captarea atenției. Acum îmi este la fel de greu pentru că trebuie, ca șef al instrucției și educației, să captez atenția celor care vin ca instructori asociați...și nu știu de ce pentru că ar trebui să fie o onoare ca cineva să împărtășească din experiența sa proprie și celorlalți. Acesta este și motivul pentru care am scris că procesul de stabilire al instructorilor pentru pregătirea cursanților trebuie să fie selecția celor mai buni dintre cei buni!


Motto: „Indiferent de ceea ce poți face sau visezi că poți face, începe! Îndrăzneala are geniu, putere și magie în ea!” W.H. Murray

The opinions expressed throughout this article focus on this specific category of personnel who is now hitting the road, and who is very visible now, when the empowered associated military instructor needs a specific status.

The association between power and authority seems simple to explain and even normal, but for a military instructor it bears specific overtones, emerged from the perfection centers' objectives, specifically the education of adults.

An instructor needs charisma in order to draw and influence students through his own personality and should also be able to control a situation by his simple presence. It is not at all simple, as the instructor should have an expert's intellectual power, of the one who knows.

It is clear that the instructor's authority is based upon a system of norms and values.

That is why I believe it is a different job, a vocational one, whereas the actual status does not allow us, from the position we're in, as instructors, to change them, but I hope solutions will be found to grant the expertise, interest and motivation they display before students.I believe that we, the present generation, alongside the future generations, should honor the instructor status, and besides the due attention and respect, we should also make sure the future generation is provided with appropriate quality of the human resource!

POWER AND AUTHORITY


183

0 - 2

02

0

190

DE

AN

I D

E IN

FAN

TER

IE M

OD

ERN

Ă

1

TENDINȚE ȘI PROVOCĂRI ALE RĂZBOIULUI MODERN

Lt.col. STANCU Mihai-Cristian

Instructor avansat drd., U.N.Ap. „CAROL I”

The progress of global society, from the end of bipolar configuration to nowadays mult ipolar i ty, is an unden iab le tes t imony o f the globalization phenomenon.

This trend determined the apparition of such transformations in Romania too, finding itself in a security environment characterized ,, by complex developments, which impose, on one side, the redefinition of the military power's role and, on the other side, adapting the ways of response regarding the risks and threats counteractions to national security.

Conflict escalation demands a continous adaptation of the way of using the military power in an environment in which peace and war can no longer be delimited.

The opponent always seeks efficient methods of combating our military power.

Modern warfare carried out with military systems based on combined branches – Army, Navy, Air Force and Special Operations Forces, deployed in theatre of operations on thousands of square kilometers, interconected and coordinated in real time by satelite network is no longer a novelty.

Now, the difference between peace and war becomes more and more difficult to tell, between a conflict and non conflict situation, military and non military conflicts, because of the expansion of war area which is very complex. The main cause of conflicts, regardless the category, is found in the divergence of interests at political level.

Transformările profunde la nivel global şi regional continuă să determine rearanjarea actorilor pe harta geopolitică a lumii. Progresul societăţii globale în ansamblul ei, de la finalul configuraţiei bipolare la multipolaritatea din prezent, constituie o mărturie incontestabilă a fenomenului globalizării. Este evident că actualul context geopolitic atât la nivel regional, cât şi mondial, impune o oarecare instabilitate la nivelul tuturor ţărilor, la baza acestora stând şi evoluţia tehnicii şi echipamentelor militare. Acest trend a determinat apariţia unor astfel de transformări şi în România, aceasta găsindu-se într-un mediu de securitate caracterizat „de evoluţii complexe, care impun, pe de o parte, redefinirea rolului puterii militare şi, pe de altă parte, adaptarea modalităţilor de răspuns în vederea contracarării riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale.”

Deşi războiul, în esenţă, a rămas acelaşi, modul de desfăşurare al acţiunii militare, în special cel al luptei armate, a variat odată cu remodelarea parametrilor mediului de securitate la nivel global, strategiilor, tehnologiilor, noilor doctrine care privesc organizarea, înzestrarea şi conducerea forţelor. Caracterul imprevizibil al crizelor interne de sorginte socială, etnică, economică, religioasă a devenit fulminant în multe zone ale lumii, manifestându-se chiar în rivalităţi interstatale.

Sub pretextul ameninţării teroriste, sau al celor de origine etnică şi nu numai, marile puteri militare ale lumii îşi rezervă dreptul de a interveni militar în orice ţară de pe mapamond, asigurându-şi, printre altele, şi accesul la resursele energetice strategice, motoare ale sporirii capacităţii de impunere a unor noi nuclee de putere globale la început de secol şi mileniu. În acest sens, cel mai recent concept strategic NATO afirmă că „ameninţarea convenţională nu poate fi ignorată. Multe regiuni şi ţări din lume s-au lansat în achiziţionarea de importante capacităţi militare moderne, cu consecinţe greu de prevăzut pentru stabilitatea internaţională şi securitatea euro-atlantică”. Chiar dacă evoluţia firească a societăţii implică dezvoltarea pe toate palierele (economic, informatic, social etc…) atât la nivel statal, regional cât şi la nivel mondial, (toate concurând la un continuu proces de globalizare), ar fi o greşeală neglijarea realităţii istorice de excludere totală a posibilităţii izbucnirii confruntărilor militare interstatale, atât în viitorul apropiat, cât şi în cel îndepărtat.

Evoluţia conflictelor impune o adaptare continuă a modului de utilizare a puterii militare într-un spaţiu în care starea de pace şi cea de război nu mai pot fi clar delimitate. De asemenea, evoluţia fenomenului războiului va continua să fie imprevizibilă. În cadrul unui singur conflict, forţele se vor confrunta cu o varietate de situaţii şi ameninţări, atât din partea statelor, cât şi din partea actorilor non-statali. Adversarul caută neîntrerupt modalităţi eficiente de contracarare a puterii militare de care forţele dispun. Fiind situat în regiuni afectate de multiple probleme sistematice şi persistente, acesta va folosi stilul de comandă descentralizat, exploatând în acelaşi timp avantajele oferite de zonele dens populate, evitând operarea în câmpul de luptă deschis, unde este vulnerabil atacurilor de precizie. Conflictele tind să se desfăşoare tot mai mult în rândurile populaţiilor şi mai puţin în jurul lor. Inamicul va căuta protecţie, refugiu şi loc de pregătire al acţiunilor viitoare în cadrul populaţiei civile şi o va folosi ca mijloc de detectare a forţelor străine şi protecţie împotriva atacurilor. Acest fapt modifică fundamental modul în care militarii vor folosi forţa pentru a obţine succesul într-un conflict.

Războiul modern purtat cu sisteme militare structurate de tipul arme întrunite – forţe terestre, aeriene, navale, forțe pentru operaţii speciale, distribuite în teatre de operaţii pe mii sau zeci de mii de kilometri pătraţi, interconectate şi coordonate în timp real de reţele de sateliţi orbitali nu mai este o noutate. Mutaţii semnificative vor continua să se producă în modul de ducere a războaielor, pe fondul progresului tehnologic, schimbării naturii conflictelor, apariţiei unor noi puteri militare de nivel regional şi global, realităţi ce vor cauza schimbări ale fizionomiei conlictelor armate.

2

Asocierea dintre putere și autoritate pare simplu de explicat și chiar normală, dar pentru un instructor militar are conotații aparte, re ieș i te d in speci f icu l centrelor de perfecționare, și anume educația adulților.

Un instructor are nevoie de char ismă pentru a atrage și influenţa cursanții prin propria personalitate și trebuie să obţină controlul asupra unei situaţii doar prin simpla prezenţă. Nu este deloc ușor pentru că instructorul trebuie să d e ț i n ă a c e a p u t e r e intelectuală, a expertului, a celui care ştie.

Este clar că autoritatea instructorului se susţine pe un sistem de norme şi valori care întruneşte, măcar parţial, consensul celor pe care îi instruiește iar controlul pe care îl exercită asupra cursanților este rezultatul unui amestec subtil de putere personală şi de autoritate.

Iată de ce cred că este o meserie aparte, vocațională iar statutul actual nu ne permite nouă, din poziţia în care ne aflăm, ca instructori să le putem schimba, dar nădăjdui că se vor găsi soluții care să garanteze pregătirea, interesul, motivaţia cu care se prezintă în fața cursanților.

De fapt, voi spune direct, pe neocolite: punctul fierbinte al întregului proces de pregătire în situația unui instructor stabilit pe moment și la ordin, cel văduvit este cursantul. Despre care adesea se spune că sunt tot mai slab pregătiţi, apatici, dezinteresaţi, ca o scuză victimizată și care personal cred că este doar o relevanţă statistică. Dar și așa, putem deduce de aici un rol și mai important al instructorului, de a încerca, pe cât posibil, ca fiecare cursant să iasă mai bine pregătit, mai cult, mai, mai implicat, mai motivat, mai orientat şi mai matur decât a intrat. Este ceea ce o putem numi „valoarea adăugată“ a educaţiei. Acesta este instructorul, încadrat sau asociat!

Doar că impunerea acestui stat nu poate fi eficientă. Oare nu ar putea fi o soluție folosirea experienței celor care au ieșit din sistem? Personal sunt convins că simpla solicitare de participare ar fi o mândrie și un sentiment de utilitate al celor care au slujit armata! Consider că noi, generaţia actuală, împreună cu voi, cei tineri, generațiile viitoare, trebuie să onorăm statutul de instructor şi, pe lângă atenţia şi respectul cuvenit, trebuie să ne asigurăm că prezentul nostru şi viitorul vostru ca tânără generaţie este asigurat printr-o calitate conformă a resursei umane!


183

0 - 2

02

0

190

DE

AN

I D

E IN

FAN

TER

IE M

OD

ERN

Ă3

4

5

1

2

3

Conform Strategia Militară a României din 28 septembrie 2016, București, 2016, p. 1. Publicat în Monitorul Oficial nr. 789 din 7 octombrie 2016 Disponibil pe: http:http://monitoruloficial.ro/ [Accesat 15.01.2019].

Conform NATO Strategic Concept, Lisabona, 2010, p. 10, traducere.

Conform Eparu, D., Strategiile viitoare de asigurare a securităţii militare globale. Fizionomia războiului, tipologia şi caracteristicile acestuia,

Impact Strategic Nr.1 [42]/2012, Editura UNap, Bucureşti, p.91. Disponibil pe: http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicatii/is42.swf., [Accesat 20.01.2019].

S t a t a l o r n o n - s t a t a l opponents, regardless their military and technological capabilities, are using any political, economical, informational and military means at their disposal.

Keeping some information secret from mass media and other participants will get harder to accomplish as well as the extinction of international press organizations addiction to reach operational areas by owning satelites and u n m a n n e d a e r i a l v e h i c l e s . Informational development and mass media ascension will make every military conflict accessible to civil population.

E a c h o p e r a t i o n a l environment is unique and suffers changes while the operation is in progress.

Recent armed conf l i c ts denotes the reduction of non statal high intensity classic conventional wars.

Nowadays, the informational technologies are transforming the c y b e r s p e c t r u m i n t o a n indespensable environment for military operations and political competition. This environment becomes both congested and contested by all actors during conflicts. Means of action and influence of informational war clarify the geographical state borders and conventional weapon systems.

It needs a generation of military leaders with high decision making abilities, under uncertain conditions, capable of adapting faster than the opponent. The fulfilment of this critical request assumes a versatile expansion of leader's intelectual horizon.

Modern warfare also implies a new approach regarding structure organization, so these can face new challenges and reach the final state desired by the upper echelon.

8

7

6

4 Conform Joint Publication 3-0, Joint Operations, 17 September 2006 incorporating Change 2, Headquarters, Dept. of theArmy, Washington, DC, 2010, p. GL-22.

5

6

7

8

Conform F.T.-1, Doctrina OperaţiilorForţelor Terestre, 2017, Bucureşti, p.II-1.Ibidem.

Conform Lind, W., Understanding Fourth Generation War, 2004, disponibil pe: http://www.antiwar.com/ lind/?articleid=1702, accesat la 20.01.2019, traducere.Strategia Militară a României din 28 septembrie 2016, București, 2016, p. 1. Publicat în Monitorul Oficial nr. 789 din 7 octombrie 2016, disponibil pe: www.legislatie.just.ro, accesat la 15.01.2019.

Abordarea potrivit căreia „victoria se poate obţine printr-un număr mic de acţiuni, operaţii şi bătălii strategice, dar decisive” începe să devină depăşită odată cu trecerea timpului, însă nu din cauza faptului că succesul strategic nu mai poate fi dobândit în acest mod, ci datorită improbabilităţii obţinerii acestuia în prezent.

În momentul de faţă, devine tot mai dificilă deosebirea dintre starea de pace şi război, dintre o situaţie conflictuală şi una neconflictuală, între conflictele militare şi non-militare din cauza extinderii ariei de manifestare a războiului, acesta căpătând valenţe dintre cele mai complexe. Cauza de declanşare a conflictelor, indiferent de categorie, se regăseşte în divergenţa intereselor la nivel politic. O fixare de nivel conceptual a acestor condiţionări, factori definitorii în modelarea consecinţelor operaţiilor militare, este furnizată de doctrina armatei americane care defineşte mediul operaţional ca fiind „o complexitate de condiţii, circumstanţe şi influenţe în măsură să afecteze utilizarea capabilităţilor şi să îngreuneze deciziile luate de comandant”. În compunerea mediului operaţional intră „spaţiul terestru, maritim, aerian şi cosmic, adversarul, actorii neutri sau de altă natură, elementele de infrastructură, starea vremii, terenul, spectrul electromagnetic, ameninţări şi pericole chimice, biologice, radiologice şi nucleare/CBRN precum şi mediul informaţional.” Nu trebuie să omitem, în înţelegerea mediului operaţional, faptul că pe lângă cele enumerate mai sus, la fel de importante sunt şi modalitatea de guvernare, cultura popul

2020 REVISTA I...Dragi camarazi, Această sărbătoare, pe lângă momentele de bucurie şi...

Documents

Transcript of 2020 REVISTA I...Dragi camarazi, Această sărbătoare, pe lângă momentele de bucurie şi...