9fi6ffi!,.* Scirarur spune:,,Precurn focul este potrivnic intru totul apei,astfel gi cei ce doresc sa duci o viali linigtiti(adici cei ce vor si se mAntuiasci) nu trebuiesi osAndeasci. Cum se va mAntui omul carein fiecare zi osindegte pe fralii sii, pentrucare Hristos'a fost ristignit pe cruce?"...

Cine osAndegte pe aproapele, bitAndu-gijoc de nenorocirea in care se afli, cine ilbArfegte 9i il critici plin de riutate (gi tocmaiaceasta este firea osAndirii) este orb intrutotul in viala duhovniceasci. Iar dac6, orb peorb va purta de mAni, amAndoi vor cidea ingroapi, (Mt. 15, 14).

Arhi rnandr i t

SI I IAFIM ALITXIEV

Ir{u jtrdeca ginrl vei ti judecat

Cas nrni scurtd culc cdtrc rni

Iltlitit t tlotrLt

' l ' r 'arl trccrc r l irr l i rnba []Lrlsarri dc

( i lreorgh i t ; . i Ciocioi

ltedactor: Elena Marinescu

Coperta: Mona Velciov

Traducerea a fost fdcutd dupd origi-

nalul in l imba bulgard: Arhhrtartdrit

Serafinr Aleksiea, Santozusnite sddtt i t i ,

Edit. ortodoxd,,Sf. Apostol si Evanghe-

list Luca", editia a doua, Sofia, 2001.

lH'T'RoDLrcFr<tr

n om indrdgostit de f lori

se plimba cAndva printr-o

pajigte insoritd de munte.

Deodat5, printre multe flori obisnuite,avdzut strdlucind in lumina soarelui,in partea de sus a pajistei, o floare inal-

td si minunatd, care i s-a pdrut a fi ovarietate de crin. S-a indreptat cdtre

floare si, cu bucurie, a cules-o. Cu easi-a infrumusetat buchetul ce il avea.

Cdnd s-a intors in camera sa, dupd

plimbare, asezdnd florile intr-o vazd

cu apd, si-a dat seama cd din buchetvine un miros greu si neplicut. S-a mi-nunat de acestmiros gr, nu dupd multdvreme, a descoperit cd pricina era chiarsplendida floare galbend. A trtrebatun

cunoscut ce fel de floare era aceea si aaflat ci floarea nu numai cd avea un

At i l I I t \ tAN t ) t i l | S I r t i i \ t , I l \ t n l . t rX i l iV

r-r ' l i r ' ()s grcu, r lerr era si otr ivitpi lr-L.. S('intclcl;c cai, pc clatai, a irrdcpirt;rt-o t l i l rvi lzi ' l cLl l ' lori , in citrda frumrrscti i ciirrscl irtoarc.

I 'rca irrbit i lor ' , si in viat i i , adcsca, sci r r t l i rnp l5 la fc l - ca in buchct t r l v i r -tr-rt i lor orncnesti si i sc strccoarc si cAtc-va astlcl clc f lori carc, r ' l l r rrurnari ci i rru

ac laugei n i rn ic la f rurnusctca lu i , c . lar

urrnirresc chiarr sd-l nimiccasc;i. Asc-

mclrea f loarc irrsel i i t t ' rarc, ardtA ndu-scin chiptrl virtutii, clar ascunzdnd in sincrriul miros arl patimii, csLc osf,ndircaaproapcl r . r i d in pr ic ina sc ic ler i lor lu i

tnorat ler.

I ' r intrc crerstini i nostr i ortoclocsi clcast iz i se in t inde, cu r t ru l t i i izb incJai ,accst g,rcrr pi icat. Urri i , i rr lnocl grcsit,i l socotcsc ca pc ccva ncv inovat c i i r rpurrc tc c ' lc vcderc a l v ie t i i d t rhovni -ccst i . h l t i i i l iau ca l rc ccva {o lo-q i tor ,iar o a trcia catcgoric i l socotestc chiarv i r tu tc . Accst p icat a leus i t s i r cdst igc

rr ru l t i ac lcpt i , r leoarecc sc arratd i r r ch i -

p r r l v i r t u t i i . A r l csca , i s i punL ' ch ia rmasca rdvnei pentru b inc, ac lcv i r s i

dragostc. l)entru acearstar, cei tnir i rnult i

oartneni i l si ivirsesc cl l consti i l r ta i trt-

N U J U I ) t i ( A l l N U V l , l I i t l U l ) l i c n l

pircati i . in rcal i tarte, el arc unniir i clc-

zastruoasc. Perrscverrcnta i tr el zi idi ir-

niccstc mrir-rtui rca suflcttr l tr i .'l 'rcbuic

sti s1;uttem cu itrclralznc;r|;i

ci, clirrtrc cele nrari grclc pricartc, ositr-

dirca cstc ccar mai raispinc{itd printrt:

t-rarncni. Valuri lc ei sc rcvitrsir pcstc

lume asenrenea unui potop de p icat

amcnintdtor, iu care sc incacai, in cgalai

nrisurd, oanrcni clc toatc rarrguri le si

pozit i i le sociarlc, incepind cu cele nrai

dc jos si tem-rininc{ cu cclc rnai dc stts.

Se osdnclcsc, unii pc alt i i , bdrbati carc

lucrcazi in acccasi insti tul. ie. Sc osain-

dcsc, unclc pc altelc, fenrci vccinc f i-

incl ctt ca-tser ori lucrArrc{ in arcclasi loc.

Se osinclcsc iutre clc fan-rilii int-rcgi. Sc

os.i lrdesc, intr-un cuvf,nt, t t l t i : vecitr i ,

rude, prictcni, curtoscuti, chiar si acci

carc st: socotcsc pe sine ca buni crcs-

tini, clestul cle ftrcerca'tti in viata duhtlv-

n iccarscd. Se osdrrdcsc urru l pc a l t t r l ,

prcoti i si rnonahii , frat i intru I Ir istos,

care alr trcbui s;;i tririascit itr dratgoste si

in clcpl irrai unitate cle cugct. Si rarisunt

accia carc, practici incl accasti iunar-

nicir ; i rrcfcricit i , ,virtutc", sd sc gi in-

cleasci la faptul cai prin acca.s_ta raitre.sc

I

, i

c

FI

I

I

I,,

AI{T{IMANDI{TT SEI{AIIIM ALEXIEV

PJ aProaP-_ele,. z:gsefu -

bg_sq p." sr.eimbrdcafi in mantia iubitorilor de

dreptate, aproape fiecare dintre noine-am insusit dreptul acesta dusmd-

nos de a ponegri pe alfii si de a gdsi tu-turor defecte, Si astfel ne-am creat in

suflet o lnare greutate gi o pagubd de

neinldturat, incdt nici nu ne trece prinminte. OsAndind pe aproapele, ne

inseldm, mAngAindu-ne cu gAndul cd

implinim vreo oarecare datorie, prin

care ne mAntuim pe noi insine gi aju-tdm celorlalfi. in realitate, prin pdcatul

osdndirii, noi gregim atdt fafd ds noiinpine, cdt gi d,e alfii, p_e_ca19 ii tdrAm

in pdcat.

.Qf anlgl _I_o_ql--Sq{rqgl spune :,,P re-cum focul este opus intru totul apei,

astfel gi cei ce doresc sd ducd o viafd li-

nigtiti (adicd cei ce vor sd se m6ntuias-

cd) !u lrebuie sd osdndgasgl. Cum se

va mdntui-o care in fiecare zi -o-sAn-deste pe fralii sdi, pentru ca_re*llristosa fost rdstignit pe cruce?"...

Ca sd ludm folos din pilda infdtisatdla acest sfdnt pdrinte, trebuie sd ase-

NUJUDECA 9I NU VEI FI JUDECAT

muim m6nfuirea cu focul si osdndirea

cu apa. Experienta ne aratd ci cel carevarsd apd peste foc il va stinge. La fel,

si cel ce osdndeste pe aproapele siu isi

pdgubeste mAntuirea sufletuiui. Sdarate unii ci, din rAvnd pentru bine, au

osAndit pe aproapele lor din cauza pa-timilor lui. Sd ne incredinteze cdei toc-mai prin aceasta au socotit sd ajuteaproapelui gi sd se si mAntuiascd. Cine

poate sd toarne apd in foc si sd-l tindaprins ori si il afdfe? Dacd osAndesti,te pdgubegti ptit aceasta, iar prin acestlucru nu aduci folos nimdnui. \u aces-

ta este mijlocul de a ajuta pe aproapele!

Cine osdndeste pe aproapele, bdtdn-

du-gi joc de nenorocirea in care se afld,cine il b,0rfegte gi il criticd

(gi tocmai aceasta este firea osdn-

dirii) este orb intru totul in viala du-

hovniceascd. lar dacd orb pe orb aa pur-

ta de nfind, amdndoi uor cddea in groapd(Mt. 15, 14).

Este o istorioard interesantd pentrunoi toti, care subliniazd, in mod clarideea cd in

q ui, mai mult dec6t

prin sdvdrsirea altor pdcate:

A l { l I IN ln N l ) l t { l ' S I i t {A t i t t v t A t , t iX | | rV

Oclatri, sittelna ;r fdctrt intrcccre irr[rcrlulruri lc r i iut irt i i cerre i i sl tr jcsc. [ 'c ca-pLt l i l lc ( ) r r rorat ar l cc lu i tna i bun s lu j i -Lor al sitr-r cl dorea sd asezc cununa deinvirrgitor. Si au pornit artut-rci irrtr-cr

pr'()ccsiulrc ingrozitr)ale: ura cca intu-

nccirtS, crutla dusmirnie, ucchibzuinta

cea cutezdtoare, r res i turat . ' t pof t i a

ochilor, zgdrcenia cca trscif ivr i , iubirca

ctc errgir-rt cca parlicld, nrinciutta cca nc-

s i r t u l i s i r nu l te a l t e pc r f i c l c duhur i

trcigitoare alc fcricir i i omc't ' tcsti si alc

rnlintuirii sufletcsti. 'foatc

sc lituclatt,

scotind in evidentd inseldciunile lor

diavolesti , dar coroalra nu a fost ase-

zati pc crcstctul nici uncia cl intrc ele.

Atuuci , d in in tuner ic , a ics i t in fa t i

ur r d iavol in i ior i tor . in rnersul sa iu se

citea sigtrrarnta invingitorulr-r i . El s-a

asczat linistit in fata prcainttrnecettului

chip erl rr i trt ir t i i , invdtitor al sdtr si al

celor cc slujesc irnprctrnd ctt cl, sptt-

ndnd: ,,l$c mi se cuvinc cunutra! Casa

rneer este in fiecarre oln - si in cei tineri,

s i in cc i mai tn vdrst5. Chiar s i copi i i

i rni slujcsc. lar cAncl crcsc, inci"t t trai

rnult imi sltr jesc. Sluj i tori ai pircatului

fair i dc voic sunt prietetr i i nrei ' Dar si

NU JUI)l j t 'n l l NU Vlj l l ; l f Ul) l iL 'z\. l

aceia carc se retin cle la picat mi se in-chind nric. Chiar la acciu carc sc crec.lintru totul evltrvio; i si, pentru accasta,cu clispret se adrcscazri cdtre cei necu-yiosi, eu md sinrt ca la mine acersai.Foarte rar cincva rn-ar biruit. Undc rndivcsc eu, acolo toti ingerii sunt siliti sdftrgi de nrinc. Eg_rt_tt

O bucurie si o multu*i." tot ,-, .roimare sc revirsau peste chipul tntune-cat a l satanei . , ,p i cum te chearn i i petine, osArdnictr l mcu sluj i tor?" ,,Eusunt duhul os ind i r i i . Pot sd f iu af la tpretutincleni unde se vorbeste de r:dude aproapcle. Eu sunt acolo undc, i lrtaini si cu multumire suflcteascd,_se

ceva de rdu despre cineva. Eumii aflu si acolo unc{e se huleste b11ulnunlc al cclui ncvinovat. E_u_i-nsp_ir peaceia care i5 e. Eu sunt im-prctrnd cu i i . De la rnine pri-mesc incurajarc sltr j i tori i bdrfckrr. Pemine tnd nurlresc "clcvctirc-.,) sau <osan-

9-i.g-:t gll 1ygrbir$e rfur_2_p_llqi cut tsurintd, , ' . ' f t t rnd vci af la in

- t ' - - - - J . - : -

trratc acestc denumiri" .?i, in triumf c{r-

plin, el a inchciat: ,,Cautd pe intreg pd-

10 11

ARFIIMANDRIT SEI{AFIM AI,EXIEV

mAntul mdcar un singur om care sdnu-mi slujeascd si, dacd vei afla pe unulca acesta, sd-i dai afunci cununa altuia."

Satana l-a bdtut pe umdr pe cel maicredincios slujitor al sdu si l-a incoro-nat, iar toli diavolii, cuprinsi de fiori,de ciudd si zavistie, s-au vdzut siliti ca,intr-un cuget, sd recunoascd: ,,Lui i secuvine cununa!"

Aceastd pilduitoare istorioard nedeschide ochii ca sd vedem cd gsAp_{i-

rea aproapelui si legdtura ei cu cele-lalte patimi - bdrfa, ponegrirea, vor-birea de rdu si clevetifgi - pfrnU"s.cel mai mult sufleful omului.

Mulfi dintre credinciosi n-u_stiu cepjrete al"ylgjbei ridicd intre ei si Dum-nezeu dusmdnoasele lor os6ndiri aleaproapelui.ASg intruqg!*e i pdgubeste pe mullicrestini evlaviosi, care, altfel , ar fi pu-tut sd se ridice la o inaltd viafd duhov-niceascd si s-ar fi mdntuit si ei, si cei-lalti. Cu pdrere de rdu, la noi s-a scrissi s-a vorbit foarte pulin impotrivaacestei patimi pierudtoare, foarte rds-pdnditd. Avdnd in vedere toate aces-tea, am socotit cd este folositor sd pre-

NU JUDECA SI NU VEI FI JUDECAT

zentdm unui cerc c6t mai larg de cre-dinciosi reflectiile si invdtdturile cu-prinse in aceastd carte, intemeiatd peintelepciunea Sfintilor Pdrinti.

Autorul

12

CuttaFl'r'ul,trul Dclrr\Flblzt-lu

Dt-til )r<tl HHosAHr)[<t-]

dntuitorul I isus l{r istos

ne irrvati: Nu judt:cttti, cn

si nu fiti judccnti. Cici cr.r

judccntn cu cnrc judccnli ueli fi jutlccnti,

si cu tttitsuro cu cnrc ndsurtti ui sc au nui-

surh. Dc ce uazi puiul tlirr ochiul frnlcluitdtt, si bfrnm din ocliul ttiu rru o ici ?tt saa-

tud? Snu aun aei zicc fratclui tiu: Lnsd sd

scot pniul dirt ocliul titu gi iati bfirnu cslcitt

ocltiul ttiu? Fitmnice, sconfc nwi ittlii bfrr-

nl din ocliul triu, si aturci uei ztcdca sti scoti

Tttrittl dirr ocliul friltlui tdu (Mt. 7, 1-5).

Accste dumnczeiesti cuvintc ne in-

dearnnd sd nu iudecirn, pentru ci pier-

zdtoare sunt osdndirii pentru

15

AIiI IIMANDITI'I' SEI{AFIM ALEXIEV

aqeia care sdvarsesc acest pdcat. Cinejudecd pe aproapele sdu, negresit va fi

osAndit de Dumne zeu la infricosdtoa-

rea Judecatd. La S$nlg|Apgllol Iaqob

citim urmitoarea atentionare: Cdci ju-

decats este fdrd mild pentru cel carc nu a

fdcut mild (Iacob 2, 73). Ca sd se izbd-

veascd credinciosii de infricosata Jude-catd a lui Dumnezeu trebuie sd se

opreascd dc la osAndirea aproapelui: Nujudecali si nu ueli fi judecali; nu osfrnditi

gi nu aeli fi osAndili; iertali gi aeli fi iertati(Lc, 6, 37), ne plr4iFri€tteMAntrritoru l .

Mai departe, in pilduitoarea Sa in-

vdtdturd despre bdrnd si pa| Mdntu-

itorul exprimd clar ideea cd tofi care

osAndesc pe aproapele lor sunt ei in-

sisi, negresit, mai pdcdtosi. Asadar au

bdrnd in ochiul lor.Iar cel care are bAr-

nd in ochiul sdu nu trebuie sd indrdz-

neascd sd scoatd paiul din ochiul fra-

telui sdu. Dacd el incearc5, in ciuda

avertizdrli, sd facd aceasta, in loc sd-i

scoatd paiul din ochi, poate sd-l lase

orb, deoarece el insusi este orb din pri-

cina bdrnei din ochiul sdu. Aici este

ardtat clar cd nu prin rdutatea osdndirii

aproapelui putem sd indreptdm grese-

NU JUDECA 't NU VI]I ITI JUDECAT

lile lui. Dacd pornim, prin osdndire, ladezrdddcinarea neputintelor aproape-lui nostru, ryo_i_fngin_q fiind plini de pd-

.cate, prin aceasta ii vom pricinui nu-mai rdu. Oricine se face pe sine judecd-

tor e asemenea unui felcer neglijentcare, cu mAinile nespdlate si cu pansa-mente de tifon murdare, leagd rdnilebolnavilor, iar, prin aceasta, in loc sd-itimdduiascS, le pricinuiestc o si maimare infectie.

i, tdlcuind cuvinteieMdntuitorului: Fdtarnice, scoate lntdibdrna din ochiul tdu gi atunci aei aedea sdscoti paiul din ochitrl fratelui tdu, des-coperd o adAncd invdtdturd in ele. Prinele, aici Hristos asemuieste pdcatulaproapelui cu paiul, iar osAndirea ocompard cu bdrna. AtAt de greu estepdcatul osAndirii, ;i aga de mult intreceel orice alt pdcat.

in deplind intelegere cu invdtdturaM6ntuitorului au indrumat si SfinliiApostoli.Iatd, de exemplu, cdte idei inproblema osAndirii aproapelui citim la

l, in Epistolelesale cdtre Romani si Corinteni; Pcntruaceea, oricine ai fi, o, omule care judeci,

l6 77

AI { I I IN IN N I ) I { I ' I ' S l J I {A I ; IM N I , I iX I I ]V

csti .ftirti cut,tittt tlc ritsltutts, citci, itt t:t:t:tt

ct' jutlt:ci l,c illtttl, pc tirrc hrculi Ic ositt-tltsti, uici ttcclctsi lucruri ftci gi tu atrc ju-

r/cci (l(onr. 2, 1). cci

l ,c sltRil t i l l t t i t t? l 'ctt lr tr slt ipit t t i l st i t t slt i i r t t t, . - ( l

cttdc. Dnr u0 sltr, ctTci Dottutttl nrc putarc t:tt

sd-l Jnt: i si slco... Dnr lu, dc ca judcci pc

frnlcle t iu? Snu si tu, de cc dispratuiasti

pe Jrntelc l iu? C ,rc z,ot,t ir t f i t t isa

i r r tr i r r t ctt j u tlccd ! ii I u i D tu r nt ezclr (I{orn.

14,1-10). Dc ocLtL'ft,

pfrtd ce tnt aa aetti Dotrutttl,

Csre utt lurttirut calc nscuttsc sle intutrcriar

lui s i sfnturi le inimilor. Si ntunci

ficcare un aaen de In Dunt,rczeu lauda ("1

Cor.4, 5) .

Acestea sunt idcile cclc mai cle sca-

md ale descoperirii dumuezeiesti din

invdtdtura Noultr i Testament despre

neosdndire. SfAnta noastrd tsisericd

Ortodoxd, care se adapd din Harul Cu-

vdntului lui Dumnezeu, asemenea unei

grddini cle la ploaia cereascd, intot-

cleauna, prin cei mai buni intAi-stdtd-

tori - Sfint i i Pdrint i - a invdtat sd nu

osAndinr pe aproapele nostru pentru

picatelc lui firesti, ci sd ne socotim pe

noi ca cei mai pdcdtogi oatneni.

N U I U I ) l i ( A S I N U V t t t r t l U t ) t : ( ' r \ t

r l ne-at l irsirt o sctrr.t i i sinrirrunirtai ruqdciulrc, ct i lrc se r: i tcste i lrnroc l regrr la t in [ i l r rpu l l )ostu lu i Marc.La sfArsittr l ci sc sf i lnlc: , ,6ga, Doamnclrnp;U',l-[c;_d i viid piicalelcnre le si qq _lU_-cr_p-i1gde-sc pe fratcle

! t . " Tol i r iv r r i tor i i la nevointe le du-hovrricesti s-au ricl icat cl in oqorul prir-catelor onrelresti olr isnuitc pdnir sprci r ra i l t inr i lc s f in t i lor , r pr i -

18

Unca osAr-lDnhlII-lGADUI'I'A

fAnta Bisericd, prin puterea

datd ei de Domnul nostru

Iisus Hristos si de la Sfintii

Apostoli, aii, cei

e.Conform convingerii de nezdrunci-

nat a luminatilor si plini de har Sfinli

Pdrinli ai Ortodoxiei,

i. Pentru

cd ei par a propovddui pe Dumnezeu,

prezenta cu Biblia in mAnd, dar ne

qluncd in iq$; ne cheamd la mdn-

fuire, dar ne duc la pierzare.

Numai Domnul nostru Iisus Hris-

tos, prin Sfdnta Sa Bisericd, a fdurit mi-

27

A l t l l l N l n N l ) l { l I ' S l , l ( z \ l ; { t \ l A l l i X l l i V

l run i r tLr l ( l t 'L rn ' l t - - i t rc ln6rrLrr i rc a l ( ) rnu-

lu i , pr i t r l t i t t ' i c i t lu i u t r i rc cu Duul rLr-'taLt. clc asczatc rlt:

c i i t rc SI '6r t t . r l i iscr ic i Ot ' tor loxd surr t

pe accst t rn ic c l rur r r

rnintuitor. scnlnc carc nc fcrcsc clc

erLratcr i lc ce i t re s t inga, car s i cdt rc

drcapta. I )ognre le nu surr t sco last ic i

i r rzr l rzonat i r s i s tcarp i i . in c lc sc af l i i

a p l a r ru l r - r i p rov i -

rlcnfr:i lui-l)urm+tezetr tlc nrlitrtu irc a

lr!-al lrulul {) lnencsc, sirvirsit o clat i

pcrrtru totdcaruna :l.ClLvj{d"ui ltri D_umrtczcu - ce;r dc-a

cloua Pcrsoani a Sfirrtci J'rcirni. I lrcsul

i . Dupd cu -vinte le cunoscubului rrevoitor cJc odirr i-

o:tt ' i i , i-

(sc dc'spar'[et) de Ccl viu, adcvirratulDumnezcu, ; i s" a l ipeste c l iavolu lu i s i

ipgcrllor ltr_i_cdzu.ti. Iar ccl cc_se dcs-

partc clc Flr istos ng_mai cste ctr

Qugrnczeu, clc la Care ar putea sit cca-

r i ic r tarca gresc l i lor sa lc , c i in toat tc

privintclc c picrclu t. 'ratci cretl intc s-eru abitut de la drunrul

NU JUr)r icn gt NU v l i r t ; l JUt) r 'cn ' l

rn . i r r t t r i r i i ; -

i . Pcntru aceasta, rru alt-ccva/ c4gg a4!rvat!1!41U.n-n_ezeiesc si cdtre_ap:oapdc suntp_ricina ,tf_a qgqqljrii_,tuihl rnocl catcgrlric

Iatd dc cc Dornnul nostru l isusHr is tos, ocrot i l rc ' l pe credinc ios i i lu iucenici , i-a avcr-tizat: Vcdcti sit ttu ud mndgenst:d

?tt t t t t t trcla Mut, sptt-nrttui: Ett sttrtt I-lrislos, si 1tc ntulfi ii aorarndgi (ML24, 4-5).(Luca 21,8) . i -

dhfiuntru smtt i (Mt. 7, l5).El, Bunul, dar gi intru tot Dreptul, arrumit pe irrvitdtori i cei mincinosi l lpirdp-ilori, yui dc aipcrd (Mt. 12, 34) gi asfdtuit pe ucenicii saii

Ifuiss iler Sisnduchc ilo r (Mt. 7 6,

cbeilor (Mt. 16, 12). Mdntuitorul nein-cclat a denrascat

si, in accst fel, a ocrotit de mo-lirna invdtdturilclr lor pc rndrturisitoriiadevdratei credintc intru El. in toatcacestea, Mdntui torul nostru a ardtat

2322

ARHIMANDITIT SERAFIM ALEXIEV

r, strAnsi in s-taulul

adevdrului (Ioan 17,9,17,20). Ca tol i

sd fie una! (Ioan 17, 21') - aFa S-a rugat

Iisus Flristos in rugdcitrnea Sa Arhie-

reascd"

, ci nu intru greseald! El nu a

ingdduit ca'in acest adevdr dumneze-

iesc sd se amestece minciuna, pentru

cd - acesti

care nu c-qgdgau intru El, El i-a numit

i, si chiar pe diavol -

. Pentru

aceasta, cu gi,

Domnul a tdiat si a azvdrlit orice pu-

treziciune cdt mai departe de invdfdtu-

ra Sa sdndtoasd si mdntuitoare. in

aceastd idee Hristos a spus cunoscu-

tele cuvinte: ,,Vi se pare cd ant aenit sti

dau pace pe pdmint, rsd spun cd nu, cL.dez-b,iuq'e. Cdci cinci dintr-o

casdaor fi dezbinafi: treiimpotriua a doi si

doiimpotriaa a trei. Dezbinaliaor fi: tatdl

tnryotriun fiului, si fiul itrtpotriaa tatdlui,

mntna irnpotriaa fiicei, si fiica impotriua

mamei, soacrntmpotriaa nurorii sale si no-

ratmpotriaa soacrei (Luca 12,5L-53)" '9i

NU JUDECA 9I NU VEI FI JUDECAT

a.ceastd despdrtire se impune

nu se amesteca Adevdrul cu minciu-

mai cdnd este despdrtit de rdtdcire.

La rdndul loa Sfin,tii Apostoli au ur-mat exemplul Mdntuitorului IisusHristos. in ciuda faptului cd ei cunos-teau marea valeat*e_a , au fost

foart""e- aspri gu edlcdtorii dreptdtii si cu

(Filip 3,.2), oprind pe crestini sd-i pri-meascd in casele lor si chiar sd le deabinete (2Ioan 1, 10-11) si imbrdcdndu-i

cu toatd ascultarea ,,Dacd ad propoad-

. Noi trebure

sd ne aducem aminte cd sunt invdtd-turi si descoperiri la care

opreste sd se creadd (Apoc.

2,75). Sunt comunitdfi rel igioase pecare/ dS-t1u_incep1{t,Ie-a numit ca fiind adundri ale satanei

Toti Sfinfii Pdrinti, asemenea Sfin-tilor Apostoli, cu indrdzneald au osAn-

vdrului si i

2524

n l ( l I l M n N l ) l { l l ' S l r l < A I l N 4 A L I ' X l l i V

cl rr nr nezciesti. Ti lrincl u-se d c inv.i tir ttr-, - t ,

ra sirr irtoasd ortodoxir si f i ind l trrnitrat i

clc cirtre clerrul ltti l-)tttunczau, ( u vii-

cl it e- rrunrirrdu-le ntl f irrcuri i lc

s i [ c r i nc l t r - i r r ra i

inaintc dc clc pc crcstinii clrcpt-slaivi-

tori . l) ldcuti i lui Dtttnnezcu au socotit

pcntru_grcsclilc lui firc;ti, d91.1 ut - u t - . . - - . - ,

g i l

gresuri lor. Mul[ i dirrtrc ei au clcnrascat

aprig pc neclreptii invitdtori trtincinosi.

Se'intelcge cd !ee cdrrd se vedeau in fafa

r, dar crau fdrd crutare cdtre

indarlifii stricdtori ai credintei.

Marcle nevoitor si fdcitor de mi-

nuni, l,

avea atdta rAvnd in a pdzi curdtenia

ortodoxiei in mdndstirea iucrcdinfatd

lui, incAt, pc vrt:url iratc cI

chiar pulin in neconcordantd

cu dumrrezeiesti le dogme, irrdatd i l iz-

gonea din mdnistire. Iar pldcufi i lui

Dumnezcu: SJA11!ul Policarp arl Smir-

nei, Sfdntul Ir ineu de Lyon, Sfdrrtul

Atanasic cel Mare, SfAntul Vasile cel

26

N U . l U I ) l l ( A S l N U V l : l I I l L l l ) t j c n ' f

Marc, Sfdntul Axcntie, Sfintul loarn ccl'l'ircu

t, S f_.1 rr ttr I Maxi m M ir r tu ri s i to r r-r Is i rn t r l t i a l t i i r

i si Lartr inclcpi.rtat de la ei, dupircurn cstc povc.sti t cu dc-arninuntul irrvict i lc lor. Unii cl irrtre ei, prcctrrn: -

tu l Nico lac a l Mire i L ich ic i , fdc i toru l

qr!_t1l-!,o*r1,s-t-antinopol u I u i, o-

alldema.scat

t .

numea i

e t t .

sun t? " , i - a rdspuns : , , ' i

in viata lLtse- povcstestc cir cl se evi-

clcntia pri djgsgtt".q!* y11J-rnasii saj. Odatd, de pi lcld, el cu lnitr i-n imic dc suf le t l -ar ier ta t in t ru to tu l pr :rdul siu vrdjrnag, Ijpiscopul Anclrci tlcf'./cr, carc a clorit si-l clea jos dc pc sca-

27

AIII IIMANDRIT SEI{AFIM ALEXIEV

impotriva lui. Lajudecata organizatd in scopul stabiliriivinei Prea Sfintitului, a. iegit 14 iveald

nu numai ne:rinov;[]iasa, dar siEpiscopului Andrei.

SfAntul Petru putea sd ceard pedep-

sirea clevetitorului, dar, fn loc sd se

rdzbune,eJ L-_q-ie$at. insd, cAnd impo-

triva lui, mai tArziu, s-a ridicat

si, Sfdntul Petru nu a

pregetat qLa-

g i;isi{ blesteme

,si, astfel, t.

Un pustnic a vdzut pe un oarecarefrate pdcdtuind;i a inceput"pd pldngd.

.!ai mie! - zicea el -, fratele meu gre-

gegte astdzi, voi gregi eu!"Dupd aceasta, intorcdndu-se cdtre uce-

nicul sdu, a addugat: ,,in orice greseald

va cldea de fafd cu tine vreun frate grcAt de grea ar fi ea, , citrebuie sd fii incredinfat c-Ltugre.gesti

mai mult decAt el, chiar dacd el ar f i

28

NU JUDECA 9I NU VEI TI IUDECAT

mirean. de la aceastd pravildpofi sd faci se intAmpld sd

P9-ltneY"-hu I i nd pg -Dqr4nezeuo

SfAnta Bisericd Ortodoxd a fdcut, inSfintele Sinoade a toatd lumea, tocmaiaces t l uc ru -a ece lehulitoare de Dumnezeu si a pdzit maidinainte pe copiii sdi de influenta lorpierzdtoare. Aceastd os6ndire a expri-mat-o in

impotriva acelo-ra care nu s-a.u pocdit de eresul.br. Cuaceasta, Biserica a sdv6rsit un mdret siplScut act - a pdzit pdnd astdzi in cu-rdfia ei dreapta credintd datd noud decitre Domnul nostru Iisus Hristos side cdtre Sfinfii Apostoli.

De aici este limpede cd vorbele lui

tei noashe credinte de citre eretici. Aces-te cuvinte ne indeamni

pe aproapele nostru .1.

Utctrt-lfilttrblDIA\)O[ rliSl'l

oatc accstca ar fi fost foarte

l irnpezi pentru trccnici i lui

Hristos dacd n--arfi existat

, potr ivnic ade-

vdrului dumnezeiesc - . El a

reusit aproape toa_te lu-

confuzlg ir-r notiunile oamenilor despre

e, iar Eea mai mare strd-

danie a lui este indreptatd in

. Trebuie

sd recunoastem cd succesele sale in

privir-rta aceasta sunt foarte insemnate.

!t1rn,e_a s cu une-

le pdcate, incdt aproape cd nu

qunt virtut i , si de

31

ARHIMANDRIT SEITAFIM ALEXIEV

,fr1e-lp* ade"y i ale revelafiei dum-nezeiesti, ca rdtdciri.

Si privim, din acest punct de vede-re, obiectul cercetirii noastre - o, sgn-

. $-atana cel mai cu qsdr-

di Sqseerdlal+ea]liii,lucru pe

care Dumrlezeu il opreste; gipentru d, care gf fijeosdndit. Prin aceasta, s. gJugasestrAdu-iegte

a osdndirii aproapelui, fratelui nos-t ru , i i oprezintd ca ry_4lg_Ti1g;i obscur4ntism.

Nu afi intdlnit oameni car_e sq-c-olgauosdndirea viciilor pi pdcatelor lumegtica Be cevade laudd? , osAn-

se luptipdcatul.

i p-entru sldbiciunile lor ome-nesti, lucru pe care i,

re,nta lqr,,iubire de adey-dr" si ,,rivnd.pentru bine". Cdlcdnd porunca limpe-de si categoricd a lui Hristos: nu os1n-difi, ca sd nu fili os1nditi, cd

32

NU JUDECA SI NU VII I I I JUDI]CAT

implinesc o anume datorie sfdnti si ciaduc slujire lui Dumnezcu (Ioan 76,2).

-- t , e_i aq fqst ingclati _de-ealre) t r - - -

qpegdire,

Plina rdului in lume.

Prin tndemnul de a nu se osAndi

, serealizeazd insd e

sunt prietenii lui si ii slujesc inplanurile lui pierzitoare.

pi,

ciosii de Una, Sfdntd, Sobomiceascd siApostoleascd Bisericd, lipsir-rdu-i deharul mAntuirii.

Satana a reusit mult in aceastd pri-vintd. Printre crestinii moderni,

cd adevdrata biseri-cd, intemeiatd de lisus Hristos, nu mai

33

NU JUDECA 9I NU VI]I ITI JUDI]CA'I

temporane, s.{Ji epdrqF_! ggg g-4 lisus

Hristos a14lg14elqtfqmai multe bi-

serici, cd. nu toate con-fesiunile existente astdzi prin certurileivite intre ele sunt credincioase reve-

lafiei adevdrului dumnezeiesc, cd tre-

buie sd fie o bisericd adevdratd, pentru

cd este adevdratd si neschimbatd fdgd-

duinta lui Hristos de intemeiere a bise-

ricii nebiruite. incercati sd ardtati cd

rispunde

conditiei de biserica cea adevdrati alui Hristos, pentru c{a pdzlt nealtera-

ti credinta transmisd noud de Iisus

Hristos gi de Sfinlii Apostoli, pentru

cd a pdstrat neintrerupt continuitatea

apostolicd si pentru cd transmite in

deplindtate, prin Sfintele Taine, harul

dumnezeiesc care este necesar mAn-

tuirii noastre.

i s-au indepdltat, mai

mult sau mai pu[in, de biserica inte-

meiatd cle MAntuitorul Iisus Hristos

prin eliminaJej! unor adevdruri esen-

tiale ori prin addugarea de invdtdturi

ndscocite de oameni.

..{ij+ L_ in zilele noastre. sffin-

ta _grtgd_g5e, asa flrm au apdrat-o Sfin-

existd - gdnd, se intelege de la sine', st

neadevdrat, si pierzdtor, pentru cd dis-

trugc credinta in fdgdduinta Mdntu-

itorului, Cgre spune cd biserica inte-

meiati de El nu va fi biruitd nici de

porfile iadului (Matei 'l'6,1'8) si va rd-

mAne stdlp si temelie q sdeadrulul (l Tim'

3, 15) tul veacuril-or. Mai

apoi, puterea intunericului 5

c5, nemaifiind deja biserica cea ade-

vdrat6, existd tr-umai damuri din ea,

8 ' Pentru cd

nu pot sd existe ramuri f .9i,

mai departe, cel rdu " cd de

acum incolo, P-{1!-ffryj3ea diferitelor

confesiuni crestine, se va forma noua

bisericd a dragostei.

este sd ingroaPe in aceastd noud

bisericd Adevdrul si, impreund cu el,

si dragostea, pcntru cd nu poate dra-

gostea sd infloreascd pe terenul nea-

devdrului gi al rdtdcirii.

Aceste rezultate triste ale necre-

dinfei impotriva sfintei si dreptei noas-

tre credinte sunt o urmare a influen-

telor modeme, care susli-n ce nutrebu-

ie sd osdndim eresurile. Incercati, in

mijlocul unei astfel de societdfi con-

AIII {IMANDI(IT SI]I{AITtM ALtsXIEV

A I{ l l l tv l ANDI{ I ' l ' SI ' t {AIr lNl n L l rXl l iV

tii I'}irinti si Sfintclc Sinoadc, si

a ori cu o deplind neintelege re

din partea multora, ori c ql:lg4c' i

I iLqslg. Veti auzi, de exemplu, urtni-

toarele ctrvinte: , ,O-are Tolstoi, indc-

pdrtat dc l l iserica OrtodoxS, ttu e utt

bun crcstin? Oarc Dinovr, care ne i lr-

vati sd nu omorAm animale, nu este

un profesor intelept? Oare printre ad-

vent is t i , teozof i , pent icosta l i s i a l t i

sectarr t i , nu sunt oameni minunat i?

Nu osAndif i eresuri le! Nu avem drep-

tu l sd osAndi rn" . . .

I n asa rationeazd lumea mo-- t , . - .

dernd! Dar aceiasi care se tem sd osdn-

clea scti pe eretici l"_o_.y pl nc'inceta t_in

"i?!u lor cle zi cu zi cu bdrfirea si osAn-

dt::"-lsldbiciunilo,rf ir_$.t!glecelorcare

nu le sunt prieteni, denuntdndu-i si

ponegr indu- i cdnd nu sunt de fa ta i .

CAncl sustin cd nt-ri nu avem dreptul si

osdndim pe eretici, ei spun cd trebuie

sd nc conducem clupd lcgea dragostci

cdtrc toti oamenii. Dar 9_6nd os6n{im

I lrrit iator al unei rniscdri pseudttreligioasein Occidcnt si a cirui invdtdturi este o sintczide oricrrtalisnr, tcosofic, crcgtinisnr etc. Dc ori-gine bulgard, tr trdit in sec. al XX-lea (n. tr.).

36

N U J U I ) [ C n g l N U V t i t I I l u t J t i c n ' l

p qa1pile. nosEu pe-1rt1q 3_ep_qtin-ti, oare ltu lle rnai condu-

cern dupi pr inc ip iu l drargoste i? Sau,tocmai pe dos, al lume atunci cdlcirnorice dragoste? , pe carc SfdntaIJiserici o osdndeste ca pe ceva picrzi-tor, ei, inspirati de diavol, o apdri cape un lucru neofensator. Si acolo undeMAntu i toru l , IS iser ica s i to t i Sf in f i iPdrinti opresc osdndirea, 9i ntaip-e ir.r-d-e-!e lg_qsA c.

Prin acest mij loc, in intunecatelescopuri ale satanei se realizcaz'a doudcdstiguri: prin chemarea rle a nu os6n-

di eresur_i le, molima lor se int inde,spre pierzarea multora, iar p

!e-I i, cdnd el nu este de fatd,se incoltesc bdrfele, p6rele, rdutdti le,ura, bdnuiel i le, j ignir i le, dezbindri le,dugmdni i le s i mul te a l te asemenearele, spre pieirea multora.

t t rebuie sd s t ie,poate sd osAndeascd si unde nu

trebuie sd facd aceasta.

Arluz,ulr DIi.T \[-JUI-1A'I'T]LH DAT<UI<I

o\lltilTht t]ouADIHT'I<LI II-JCh]PUT

rice manifestare irr sufle-

tul prinrului om a fost la

inceput, prin natura ei,

pozitivd. Apoi, accstc manifcstdri aui

' I r . ldegenerat, muti ldndu-se gi sluf in-

du-se, din pricina cdtlerii in pdcat. Pa-

timilc pdcdtoase carc se observd astdzi,

precum: osdndirea, mdnia, ura, pofta

si altele,la inceput au fost insusiri po-

zitive ale sufletului omenesc. Pe aces-

tea, Dumnezeu le-a dat spre sdvArsirea

binelui, spre pdzirea de rdu si spre

atingerea unei dcsdvdrgir i mai mari.? - r 'Insi chiar noi, prin pdcat, am intors

A l { l l lMANDI t I I S I : t <A t j lM A l . l i x I I lV

aceste puteri suflctesti dintru inceput

bune in patimi.

Oricc patiml, oricdt de rcspingdtoa-

re ar f i in starea ei degenerati de ma-

nifcstarc, cstc. cxpresie a pttteri i su-

f letegti si semn al unei capacitdt i clc

care artdrnd aceasta, si, in functie de cel

c i ru ia i i s lu jcste - b i r rc l t r i or i r iu lu i - ,

capitd o valoarc fie pozitivS, fie nega-

tivd. Fiecare patimd poate, cu ajutorul

lui Dumnezeu si prin strdduintd per-

sonald, sd se transfortnc dintr-un clc-

fect, irrtr-o calitate a suflctului. O asc-

nrenea patimd este si os6ndirea. Si ea

poate sd fie ori virtute, ori patimd.

Sd examindm pe scurt, dc pi lcld,

mdniar si ura. Dupd intelegerea gel're-

rald, mdnia si ura sunt mari defccte alc

suflctului. Iar dupi Sfinf i i Pdrint i , ei

fiind cei mai fini cunoscdtori ai psiho-

logiei omenesti, mdnia si ura nu sunt

intotcleauna manifestdri rele. Mdnia,

de exemplu, dupS invdfdtura SfAntu-

lui loan Casian, a Sfintului Ioan Scd-

rarul si clupd cea a marelui teolog orto

dox, binccuvAntatul episcop, SfAntul'l'eofan

Zaivoritul, a fost clatd omului

ca cl sd se rndnic pe rdul dilr el instrsi

40

NU JUDECN II NU VTII I I JUDI]CAT

si pe diavol, in afara sa, ca arstfe.l, prinrndnie, sd sc ltrpte cu pdcatul si sd nu

se lase biruit de cdtre uncltirile ccluiviclean. Daci, de exemplu, f iecare

crestin, in loc cle a se mdnia pe aproa-

pele sdu, si-ar intoarce privirea indun-trul siu si s-ar mdnia pe sine la oricecdlcare a voi i lui Dumrrezeu, ar ajunge

un om al virtulii de invidiat. Mdnia luil-ar conduce cdtre inclreptarea de sine

si cdtre desdvArsirea lui.

Astfel, folositd in mod corect, rnd-nia se aratd folositoare suflctului. insdnoi, oamenii obisnuiti cu reaua intre-

buintare a mdniei si cu celelalte mani-festdri sufletesti asemenea, pe carele-am transformat in patimi, am inscrisin.natura noastrd aceste patimi si deacolo cdutdrn inceputul ardtdrii lor in

Insusi Dumnezeu. Fdcdtorul firii noas-t -

tre. Iatd deci ce spune despre aceastaSfdnful Ioan Scirarul: ,,Dumnezeu nueste Creatorul rdului; de aceea rdtdcesc

cei care spun ci unele patimi sunt fi-

resti sufletului, fdrd sd explice aceasta,

cdci chiar noi am transfonnat in patirni

proprietdfile naturii noastre firesti, crc-

ate spre bine. De pi ldd, f ireasca dra-

47

AIt I I IMAN I) ITI ' | SI I {AITIM ALI iXI I ]V

goste ne-a fost datd pentru trasterea cle

fii, insd noi am denaturat-o, cu nele-

giuire, spre desfrdnare; fircascd estc in

rratura noastrd si mAtria, dar inrpotriva

balaurului celui de demult (diavolul),

insd noi o intrebuinldm impotriva

aproapelui t-tostru; ne-a fost datd si

pofta, ca sd rdvnim dupd virtute, iusd

noi avem r6vnd cdtre patitni. . ."

Tot astfel se petrece si cu ura. Si ea

este o capacitate a sufletului menitd sd

ne fereascd de satana. Dumnezeu ne-a

ddruit-o nu ca sd-l urAm pe aproapele

nostru, ci ca si ne indreptim aceastd

urd impotriva satanei gi a slugilor lui,

pentru a nu cddea in curscle lor. Dacd

iubim pe Dumnezerl, trebuie, neapd-

rat, sd urdm pe oricine ca.e ii este po-

trivnic. Diavolul urdgte pe Dumnezeu.

Pentru aceasta, orice crestin adevdrat

urdste pe diavol. Si aceastd urd nu este

pdcat, ci este o datorie de trebuinfd gi

mdntuitoarc. Astfel spune si Sfdntul

Proroc David in Psalmii sdi: ,,Oare, ntt

pe cei ce Te urtisc pe Tine, Doanurc, ntt

urfrt? ... cu urd desdafrrgitd i-ant urit pe ei

si rt t i s-au fdcut dusmani" (Ps. 138, 21-

22). Nu a fost sfAnt a cdrui dragoste,

42

NU JUDECA SI NU VUI FI IUDICA'T

oricdt ar fi fost de largd, sd imbrdtisezesi pe diavol. Pentru cd, dacd iubesti pediavol, inseamnd sd iubesti si faptclelui, sd faci voia lui. Aceasta vrea sdspund sd-i fdgdduiesti sufletul tdu lui,sd te lepezi de Dumnezeu si si tepierzi. Adevdrata dragoste de Dumne-zeu nu este compatibild cu atasamen-tul cdtre diavol. Ninrcni nu poate sd slu-jeascd la tloi Donmi, cdci sau pe urulil unuri si pe celdlalt il aa iubi, sau de unul seaa lipi si pe celdlalt il as dispretui; nuputeti sd-l slujili lui Dwnnezeu si lui ma-nnnn (Mt. 6, 24), spune MdntuitorulIisus Hristos.

$lintiirur-inti, inlelep tifi de harulDuhului Sf6nt, a_q ;tiut qd trebuie sd

lrrd.ma@tde-Lri,cinu pe oameni. darng glpg p{cdtogi. r

_c11, -sq!a4g ei auala@dtatecdtredusmanii lor personali, inversunatiasupra lor.

in aceastd atitudine a sfintilor exis-td o addnce LqSiSA pi infeleapti conti-nUt tate. D-g&g:!ee-cd tre dusmanii per-

aq-n?lj e-'ste legatd, Ia temelia ei, cu ura

43

AI] , I I IMANI) I t I ' f SI ] I tAI : INT AI, tJXI I iV

virtuoasd cdtre diavol si rdu. C-glsgly-vcdc ci accstia

tqll le s,at-anei,c gq Lqe_Lq ple 14-I-U$14-[gt i co-mp d t-i rn i re

gljr-elgqsle p-entr-u,ei-. in legdturi cuaceastd perspcctivi ciudati, adduglmcuvintele Sfdntul{ :\go_stol I'avel: Lu;r-tg-r1gnstrd'tttt cste tntpotriaa trttpului si ttsAngelui, cij11t po t rir tn . . duhwilorrdutdlii,c qr c w t utpizduJluLEleg 6;2) .

Asa cum stau lucrurile cu nnd-niagicu-un putem discuta gi despre-osdn-dire. pi aici este loc de binecuvAntatdosQndire si dc virtuoas.d-neosdndire.

este, la temelia ei, o mani-festare primard bund care, dupil ci[dg-rSgil]-p-4c-a-t a "degcnemt+Ls=a-lran s-

osAndirea?a_cqliqq; dsj;pdrfind bi-

ngJe de rdu, ql lau.dd binele si mustrdrdul. Cine nu ar intelege cd 3ptllUrlirca

d e 5r- fqarlg mare q4fit4te a s,ufle-tului omenesc? N-qma-i Eauq_ -

buintare a a,cestei minunate calitdti ddnastere unei falnice gi-v-ata.mdtoarepqgd i iae i - *aqup ia

eplcapglll! din pricina neputintelor

44

NU JUDITCA gr NU VEI r r t JUI) [Cn' r

lxlfue+tl folose;te-drept acest dar dea jtrdeca ac.efa c-a1,e_-|mus-tr.5 pe diavol

gi ss-9,1a!-dc;tcpe-riine cind urmeazi influentei lui.Aceastd osAndire' nu este picat, ci-vir--tutc. Dse.:ebit de prelioasd cste

. M-ustrareade sine este o

cond$ie-f real ahi li, necesari pen trudesdvdrsire. C_d_9_41e qde_s_g4 se u-!!g ipoglildg osandirii de--qinp vccls nAiPine de_pe pbrazuldrhovnicesc

Pl-cllmarc i11sr rflelir:e, se ocr r Pi-d-enr -

riSr-qa lor. Iatd deci cd osdndirea isiaratd semnele de aptitudine virtuoasd!

Dar aceasti binecuvdntatd aptitu-dine de rnustrare o intrebuinteazd rdutgJ! g_qeig_c*a19-hlqc_de a o folosi la in-

d4pbre.deline, o folosesc in rdnirea

&9. Cici osAn_4!{99_qp_rygpelgrpgn-Eu_!.epql11nfele_lu|lirqpti, chiar d acdesle folositd, chipu_rdg, iL_qqmele bi-

lelui, ntlgstg liAic altceva decdtprd cauzd de iignire. Sp""and-cdjn--df_ep-tan p_e-..al,tii, p-rln vorbirea lor de

cdnd lu sunt de fa[d mai mult i i

il-11a15!gpnfq4 ds acest$,C.op, 9i chiar_nlci9.da-tg nu vom maireupi sd ne apropi_em de ei, gresind

45

ARHIMANDRI'| Sljlt^ I;IM N LEXII]V

prin osAndire. Se pricinuiesc in acest

fel dauartricacruni: te su-fleful cefuiclfe o$andg-te pi s s-

l-celuiasandit. Dar se poatepricinui gi_a treia gi a palra, gi a cincea

nenorocire - sa fie atinpi prin-o re

gg4qle ascutlg,o_qd_ndirea, iar ei,_p_e de -.

altd parte, si cnntinrre sd rdspAndeascd .-

nqollag-o-s6ndirii peste allii. Prin toate

acestea, os6ndirea poate fi asemenea

unei-arme, diavolesti, pe care demonii

o fin in mdinile lor si cu aiutorul cdreia,

dintr-o loviturd. nimeresc in acelasi-timp douagi chiar mai m e

deadatd.Acum, cu ajutorul lui DumnezerJ,

sd examindm cu de-amdnuntul aceastd

tristd ,,virtute" - osdndirea aproapelui-, sd vedem cdte formq

poate sd capete, dagzd, rdu, aqeasta-puteJesufleteascd de amustra, minunatd la inceput in om.

Ornur cuUA T'I<AIST'F]

n oarecare inlelept poves-tea cd un om purta doui

traiste pe umdr: una atdr-

na in fatd, iar cealaltd atdrna in spate.in traista dinainte, el aduna pdcate

strdine de care isi bdtea joc, iar in

traista de pe spate arunca la grdmadd

pdcatele proprii, pe care nu le vedea.

Mergdnd in drumul sdu, omul obser-

va cum aratd fiecare pdcat si, multu-

mit, il arunca in traista de dinainte. in

orbirea lui sufleteascd, el obisnuia sd

se ocupe numai cu pdcatele strdine, iar

traista cu pdcatele proprii chiar nu o

bdga in seamd. Ocup6ndu-se doar cu

pdcatele strdine gi sco!6ndu-le din trai-

sta care atArna inainte, ca sd le mustre,

47

NU JUDITCA Sr NU VIi t l l t JUDIjCAT

unde pdcatele noastre ne-au ingropatnevinovdtia, si mergcm sd,,pl6ngem"la rnorminte strdine. Nu mdrturiscsteaceasta contrariul, ci noi suntem su-pusi unei rdnduieli ritdcite, pe carevrdjmasul mAntuirii noastre ne-a in-trodus-o in viafd?

Pdcatele strdine sunt departe de su-fletul nostru. Ele nu ne apasd consti-inta. Nu pentru ele vom rdspunde noiin fafa lui Dumnezeu! Mai aproape deconstiinta noastrd este pdcatul nostru

propriu, cuibdrit in inima noastrd. Elne amdrdste viata. Pentru el ar trebuisd suferim durerea. El este dusmanulnostru. Pe el ar trebui sd-l osdndim sisdJ izgonim din sufletul nostru dacddorim sd ne mdntuim. insd noi, in locsd facem acest lucru, indrdznim citrepdcate strdine si cu asprime osAndimpe aproapele nostru, chipurile, ca s5-lindreptim. Dar ce mAnfuire putem sdatingem atdta timp cAt inecdm aceastdtragicd inseldciune a pdcdtuirii intr-o

imaginard r6vnd dupd nepdcdtuire?

Cum putem sd ne izbdvim de pdcdto-

senia proprie, atdta timp cAt o spriji-nim si o hrdnim cu cea strdind?

49

AI{ l I IMANDI{I f Sl r l {n l ; lM n I - l iXILV

el nu lua seamd la sinc si Ie tralrsfor-

rna in alc salc, azvirlindu-le in traista

din spatc.

in acest fel, incdrcdtura traistei cu

pdcatele proprii, in loc sd devind rnai

ugoard, cu timpul, s-a fdcut din cc in

ce mai greg.

Astfel sttntem, Poate, 9i noi cu ale

noastre, prca-iubitilclr! Nu ne ocupdm

si noi cel mai mult cu pdcatele strdine?

Nu vorbim si noi, mai ales, ce a ficut

acesta, cum a gregit acela? Nu iubim si

noi sd osAndim cea mai micd neputintd

a altora, fdrd sd bdgim de seam5, in

acelasi timp, neputintele uoastre pro-

prii? Ccea ce nu este deloc un lucru

firesc. Aceasta este orAnduiald stricatd,

ivitd ca o amard urmare a cdcleri i in

pdcat. Pe de altd parte , ar fi fost nor-

mal sd avem mereu in fala ochilor pro-

priile noastre pdcate si sd nu osdndim

pe cele strdine. Care dintre noi, dacd a

pierdut pe cel mai scumP om Pcntrusufletul sdu, de pi ldd, Pe mama sa, va

ldsa groapa lui si va pleca sd plAngd la

morminte strdine? fi iatd cd noi faccm

tn viata duhovniceascd tocmai acest

lucru - pirdsim mormdntul nostru,

AIiI IIMANDI{IT SEI{AITIM AI-EX IEV

Spurret i -mi , Poate un om sd Pr i -veascd in acelasi timp gi in fafd, 9i in

spate? Bineinteles cd nu! Tot astfel, nu

poate osAndi cu vrdjmdgie pe aProa-

pele sdu pentru neputinfele lui si, in

acelasi timp, sd se cdiascd si si se in-

durereze addnc pentru pdcatele sale.

CAnd exiimindm neputinfele strdine,

noi ne abatem atenfia de la ale noastre.

indatd ce scormonim in traista di-

nainte, o uitdm Pe cea Pe care o Pur-tdm in spate. Iar acest lucru nu este

nimic altceva decAt exercifiu intru

rdutate, gimnasticd a urii, inaintare tn

disprefuirea semenilor nostri. Osffndi-

rea este l5sarea picatului propriu pen-

tru a ne ocupa cu pdcatele altora. Cine

scormonegte pdcate striine se infec-

teazd de la ele gi se incarcd, totodatd,

cu un nou pdcat la greutatea consti-

infei sale. Cel ce osAndeste este, parcd,

nesdtul de rdutate. Lui nu-i ajunge

otrava propriilor lui vicii. El cautd 9iinseteazd dupd otrava neputintelor

strdine, ca sd-gi umple cu ea sufletul.

OsAndirea pune capdt vielii duhov-

nicesti gi indepdrteazd'harul lui Dum-

nezeu. CAt de pierzdtoare pentru su-

50

NUJUDECA 9I NU VEI ITI JUDECAT

flet este osdndirea aproapelui, chiar informa ei cea mai usoard, se vede dinurmdtoarea pi ldd:

intr-o mdndstire doi frati cu o inaltdtrdire duhovniceascd au primit de laDumnezeu darul de a-gi vedea unulaltuia harul lui Dumnezeu. S-a intAm-plat odatd ca unul din ei sd iasd in afa-ra mdndstir i i . in apropiere, chiar cunoaptea in cap, un oln mAnca, lucrucare, dupd asprele reguli monahicesti,era in neor6nduiald. Fratele l-a osdn-dit pentru aceastd neputintd, zicdn-du-i: ,,Prea de dimineatd mdndnci."

Ziua urrndtoare, in timpul Sfintei Li-turghii, celdlalt frate s-a uitat cdtre pri-mul si s-a minunat, cd nu vedea adum-brirea harului dumnezeiesc peste el.Ceea ce l-a mdhnit. CAnd s-a intors lachilia sa, si-a intrebat fratele: ,,De cen-am putut sd vdd asupra ta harul Du-hului Sfdnt, ca mai inainte? Ce-ai fa-crit?" Acesta a rdspuns: ,,Nu-mi amin-tesc sd fi fdcut vreun pdcat". Fratelesdu l-a intrebat din nou: ,,Sd nu fi spuscuiva vreo vorbi rea?" Abia afunci pri-mul frate si-a adus aminte cd osdndise,

51

AIII II MANDI{IT SDI<AITIM ALI]XIfiv

cu o zi inainte, pe fratele care mdnca

devreme si si-a rndrturisit pdcatul.

Dupd o lungd Pocdintd, Pdcatul lui

a fost iertat 9i harul lui Dumnezeu din

nou a inceput si se vadd odihnindu-se

deasupra lui.

Dacd acest mare nevoitor, Pentru o

singurd osdndire, nevinovatd la prirna

vedere, a pierdut vdzuta adumbrire a

harului, ce se va petrece cu sufletele

noastre, cAnd noi neincetat osAndim

pe aproapele nostru si nu vedem ?n

aceasta nici un Pdcat?Atata fimp cAt noi Purtdm traista cu

picate strdine pe dinainte, iar Pe cea

cu pdcatele proprii o finem la spate, nu

vom inainta in viata duhovniceascd.

Virtuos este numai acela care schimbd

intre ele traistele, care inceteazd sd se

mai ocupe cu pdcatele strdine si se

ocupd cu dezrdddcinarea propriilor

vicii. aducAnd in acest fel lucrurile in

rdnduiala lor fireascd.

I-IAT'uI<A slTI <T]PT'F]LT] OSAI-JDI<II

in prisosul aorbestegurn (Mt. 72, 3+\, spuney an t"Uilo_ru l. Expe rienta

zilnicd ne incredinteazva despre aces-tea. Ce lucru fulburd pe cineva, despreacela vorbeste cel mai adesea. Dacdjul

. e. Bl"tna--d-qrn 6nie, cu v-inte* marlj.Basev_qIbetlg--gl l!"g-b-q-Dace e-p_lindde desfr{nare, Fijttrha se abate'edEecon-' t "-"'

vorhiri-ne.surate. DgCg ir1 exlstd

_td q_t4 te, li qb a*eqis-osande gte p e altii.Din prisosul inintii ttofliepte gula.

^C"niar ei ca"a omut a q_lq gXg!,dacelc-!e_a"-,r,ein-inima-sa, la&_deW&le!9ad-atd^itrddegte. I .imba es teorganul prin care, de obicei, se mani-f e s ti s-entimqnle_lc-inirnii.

AIi l i lMANt)l{t ' t 'Sl i t{n I tM n I-t ixtEV

I scrie: , ,Dacd do-

rcsti sd cunosti tainele omencsti si tru

aj ajuns irrc.l sd lc cuno;ti pe cdilc ha-

Lului, le-:relrunoagte--duPe e,

clupa rn-o-dul-d-e a fi -gi dupi dispozitra

-fiecdr:uia, ajungc cloar sd fii inlelept.

lecierel-ura-a--ca-rq! -e9!9-!!5gitede p;timi, giLJinba ii este mi;catd de

:-1e." De aici este limpede cd, vorbirea

de rdu, clcvetirile gi osdndirea, aceste

vici i , inrudite intre ele, negresit se

arati nu in inima bund si milostivd, ci

in cea rea, necuratd gi pizmasd. Cdci

osAndirea, in natura ei, nu e nimic alt-

ceva, dec6t manifestarea vdditd a dug-

rndniei noastrc in legdturd cu cci osAn-

dili de cdtre noi.

@ sunt diferi te.

,,fJna este sd vorbegti de riu - deose-

beste AvvaDorotci- alta este sd osin-

degti si al treilea lucru este sd dispre-

!uie9ti. Si vorbesti de rdu inseamnd sd

spui cuiva: ..Cineva minte, ori se

m6nie, ori cade in desfrdnare)... Iatd,

astfel vorbegte de rdu fratele, adicd cu

pdrtinire povesteste pdcatelc lui. Iar sd

osdndesti inseamnd sd spui: "Cutare e

mincinos, mdnios, desfrdnatrr. Astfel,

54

NU JUI)ECA SI NU VEI rrt JUI)UCAT

a osdndi t ch iar d ispozi t ia suf le tu lu isiu, pronuntdnd si sentir-rta asupra in-tregii lui vieti, spundnd cd el e un oare-care, si l-a osAndit. Acesta este pdcatgreu. Iar dispret avem atunci cdndornul nu numai cd osAndeste pe altul,dar socotegte ;i lucru injositor sd aibdpdrtdsie cu el, adici simte dezgust deaproapele si se intoarce de la el ca dela ceva ticdlos. Aceasta este cea mai readintre osdndiri si e foarte pdgubitoare."

Ntr intotdeauna se diferentiazd clarin acfiunile noastre cele trei trepte aleosdndirii. Cel mai adesea, ele se ames-teci intre ele gi contin elemente alefiecdreia, de pe cea mai joasd treaptdori de pe cea mai inaltd.Dar, dupd ele-mentul care precumpdneste, fiecarepoate stabili, cu o exactitate relativi,pe care treapti a osAndirii a ajuns.

Qs6ndirea, irl cele t{eife440_e_ale,eieiga-de ugor-de realiz-a!, ce ungl*ace-la.pi qm, care a nesocotit mAntu-ir-gas-Ufletului sdu.poatg_s-d se servea_sc,{ cg

{ibgeiede,fieeare, ori.eare ar fi rapor-turile sale eu oarnenii gi pe oricaretreaplaje-urd s-ar afla. Pe unul poatenumai s5-l vorbeascd de rdu, pe alful,

55

NI i I I TMANDI { I 1 ' S I i I {N I ; IM A I - I IX I I JV

cu ri iu sd-l osdndeascS, hrdrrind cti tre

el o urd constantd, iar pe al treilca - in-

totdeauna si inaintea futuror, mAndru,

sd-l injoscascd, sdJ dispretuiascd si si-l

nege pe deplin, dezgustdrrdu-se de el.

Dar toate cele trei trepte au una si

aceeasi temelie. Iar ea este atitudinea

de judecitor, crudd si lipsitd de orice

dragoste fafd de oameni. Tocmai acest

element care o caracterizeazd in cea

mai mare mdsurd il vom avea in ve-

dere mereu atunci cAncl vorbim despre

osAndire.

Este greu sd se dea o definitie pre-

cisd si amdnuntitd acestei suple sischimbdtoare slibiciuni omenesti, informele ei manifeste. Dacd invinuiesti

pe cineva cd-si osdndeste aproapele, el

poate si se apere, spundnd cd este in-

cdlcat adevdrul, cd el demascd pdcatul,

cd ajutd la indreptarea celui rnustrat.

Dar dacd un om poate sd arunce prafin ochii altora, pe Dumnezeu nu poatesd-L inducd in eroare si nu poate nici

sd-si mintd propria congti in!5, dacd

aceasta nu este in intregime sldbitd.

Pentru cel care are o privire lim-

pede asupra lucrurilor duhovnicesti,

NU JUIlrjcA gt NU Vrjr rrt JUr)tjc^.f

osdndirea nu se poate amesteca cu vir_tuti le. Pentru cd ea este o manifestarep.lcdtoasd, ndscutd adesea din invidie,adesea din orgoliul rdnit, cl in urai oritruf ie, o rea mustrare a neputir-rtelorce lor la l t i , pr in care in ima necuratd acelui ce osdndeste incearcd o oarecarefind dulceatd sataniceascd din necin_stirea aproapelui.

iri YarBrLrrAPA'I'1fi\ltJOt<

sfltrdirea gUte asunelut"i Ea e, neindo-ielnig ,,qiiqf -dacd

ln c9. alea_UngOrr S i:gas.cunddri:rtate a

43-!1:its3lepu_b41qs_c4_vj{,q+Fri.Asemd-narea ei cu pdcatele, aratd cd apartinefamiliei lor. Sj urmdrim r4enifeslerilept[erltgg-se cu care. osdndirea este instrdnsd_l_egd-furd.

Qlne os-Qp{egte- pe algii, acela, fdrdiL4-o-,i gld, -este-trlf a s. S meritul, nici o-datd, nicicum, nu osAndeste, pentru cdse socoteste mai rdu decAt altii. Poatesd-i treacd prin cap orbului sd inceapdsd-gi batd joc de ceilalfi orbi? El se neli-nisteste de propria lui stare. Tot astfel,cel smerit este ingrijorat de mdntuirea

59

AIII IIIVIANDItIl' ST]I{AIII M At,I]XI IJV

sa si, vdzdndu-si pdcatele, nu-si bate

joc de cele strdine. Prin urmarc/ poate

sd sdvdr;eascd acest lucru numai cel

mAndru, care se socoteste pe sine cel

rnai destept si cel mai drePt.

imp1g-gnq sg*ggQndireS vlng 9-i vor-

-bire-a -d.e-.ri-u. Cine osAndeste pe cine-

va nu il'laudd, ci il mustrd' Si, pe cdt

de multe cuvinte rele spune la adresa

lui, pe atAta se simte mai multumit.

Astfel, tArAt in vorbirea de rdu, el poa-

te sd ajungd pAnd acolo, incdt, cu lim-

ba lui, sd inceapd sd toarne foc si pari

deasupra iertfei sale. Pufin foc multd

pdclure aprinde. Foc cste si l infuo,Iunrc

a fdrddelegii! . . . si... dupd ce c4trhrcd a fostca dc Jldcdrile gheerrci... ea este wt rdu fdrdastinryiir gi e plind de aenilr aducdtor de

nnnrte (Iacov 3,6-8). Pe aceastd limbd

care trebuie sd sldveascd pe Dumne-

zeu noi o intrebuinfdm ca sd hulim si

sd osAndim pe aproaPele-

O$ndffeA-e-ln-seLm-a*i -qtrA-rya I e-gitUride-rr tdpnie ctt cl evetirea, pen-

tru cd adesea p4ggPte-drfpul aces-tsia.

Nqig?3.l-*TlPgglJr in mod obignuit

din auzite. fdrd sd hvdzut si probat pd--

catul I or, dgqi qlev-etim. eu-devetg-ea

NUJUDECA 9r NU VEr rrr JUDECAT

s?, ggaseamdnA-dia-

Yolrbri. provine din

ligb-a greacd*jarin I i mba bul gari setlgd ". Dacd este

asa, poate osAndirea cea rea a aproape-

lui sd aibd ceva in comun cu virtutile?!

Pe cAt diavolul poate fi exemplu devirtute, pe atAt osAndirea poate sd sesocoteascd si ea intre virhlfi.

9.s4tt4itgg gQIe- 9xPry!19-? tenlilos-tivirii. a urii si rdutdtii fatd de aproa-

n_ele. 9i oricine urdste pe fratele sdu csteucigas de oamad, dupd cuvintele SfAn-

tului Ioan Teologul (I Ioan 3, 15). Prin

urmare, osAndirea este ucidere defrati. Aceia care se indeletnicesc cu ea

nu vor mogteni impdrdtia Cerurilor.

eg!,c..e-o=s,ande gte pe.alfii si n gu r m d r-

agr-9apele. ,,Din ce altceva noi cddemin aceasta (osAndirea), dacd nu dinfaPtulcd @-ne.'-AyvqPgfgtgi, pentru cd, dacd amfi avut 4feg-op"!er c-r1,c911p_e!imire pi ry-f g_q,inj{-a m-f i plr,vit -1 a n epu tintgl q ggei-.ne, dupd Cum e-._spus: Dragostea acoperdmulyime de pdcatc (1 Petru 4,8)." Dra-gostea nu gfrndegte rdul (1 Corinteni 13,

61.

n l t l I IMANDI{I I SEl tAFlN, l AI- l rXl t iv

5) . Deci ea nu poate sd osdndeascd '

Dragostea toate le iartd. Nimic uu poa-

te sd-i slujeascd drept motiv dc a vorbi

de rdu pe algii. Ca sd pofi osdndi, tre-

buie sd-fi lipscasci dragostea din inimd'

C_el mai qdesea, zavistia indearnnd

Pe c-rePtlnii'gr-caracte+e*slabe s^5-osan-

dp-ascd. Cinb nu poate prin alt miiloc

sd injoseascd vrednicia altuia incepe

sd-i caute neputinfele gi faptele vici-

oase ascunse, ca sd-l batjocoreascd in

fata oamenilor. Astfel zavistia, aceastd

patimd sataniceascd, primeste oarecare

multumire, hrdnindu-se cu noroiul

faptelor strdine. SfAntul Ioan Scdrarul

spune: ,,Mintea bine intenfionatd, care

se stdpAneste pe sine, foarte atent cer-

ceteazd fiecare virtute care caracteri-

zeazd pe algii, iar cel fdrd judecatd

cautd neputintele si cele vrednice de

mustrat. Cei ce zavistuiesc rAd cu mul-

lumire de invdfdtura, faptele si meri-

tele aproapelui."

Lqu-niu-indemnul de a osandi

inrdddcinat in necurata lor constiin[d

;i:l ggl'"I4grlatrulqi d_e, a 9e Pre-zentamai buni decdt sunt in realitate.

Ei qsdrulesc ca sd dls$agd atenfla de la

62

NU 'UDECA 9I NU VEI FI JUDECAT

ei a_supra altora. Vorbind de rdu la

adresa celorlalti, ei se strdduiesc, prin

ponegrirea altora, sI cAstige admiratia

generald asupra lor. SfAntul Ioan Scd-rarul aduce mdrturie pentru aceasta:

,,Am intAlrrit oamcni care, in taind, fdrdca prin aceasta sd se atingd de cineva,fdptuiesc cele mai grele pdcate, darcare, ca sd-si remarce cinstea lor, cu sil-nicie ndpdstuiesc pe aproapele, ale cd-rui cdderi in picat sunt mici, dar cu-

noscute futuror." Toli simt cdt este dejosnic acest lucru. Dar, oare, toli se fe-

resc ca si-l sdvdrseascd?

Cei ce orArdegc_ {,9 qq,i!_|4l41g_19r

fuc,ade Duunnczeu. De altfel, ei n-ar ficutezat, fiind ei ingigi pdcdtosi, sd se

ocupe cu pdcatele altora. ,,Cine vor-

beste de rdu pe altul, spune SfAntul

Efrem Sirul, pe sine insugi se osAndep-te.-., iar cel ce totdeauna are in sinefrica de Dumnezeu gi a cdrui inimd

este curatd nu iubeste sd vorbeascd derdu pe altii, nu se desfatd cu taine strd-ine, nu cautd cu mulfumire la cddereaaltora." SfAntul Ioan Gurd de Aur face

{+""".:_

o comparafie foarte inspiratd intre ceice se pretind judecdtori si mugtele cele

63

N I{ I I IMANDII . I 'T SEI{AITIM AI, I ]XI t iv

necurate: ,rltrecum mugtel-e se asazd pe

rdn i I e s triine, ata+i -cei-cc--Qs6n-jc-rc

ugol.u pdcatele strdirre;l Mustele

otrdve rrice ating. Ele imprdstie mi-

crobul. Aga si cei ce osdndesc rdspAn-

desc pdcatele in lume, otrdvesc vdzdu-

hul in jurul lor si imbolndvesc pe cei

cu care stiu de vorbd, pe victimele pa-

timii lor, dar si Pe ei se Pdgubesc.

!*gfP!ei, cu lacrimi, exclamd:

,,Noi, cei vrednici de plAns, cu neordn-

duiald osAndim..., 9i ceea ce este si

mai rdu, nu ne oprim la a ne face noud

insine rdu, ci, dacd intAlnim vreun oa-

recare frate, ne repezim sd-i spunem:

..Asta si asta se intAmpld!" si ii facem

rdu, vdrsdnd in inima lui Pdcatul. Nu

ne temem de acela care a zis: Vai celui

care ii dd sd bea aecinului sdu aicleard

bduturd... (Avacum 2, 15) 9i sivArsim

slujire diavoleascdfdrdsd ne pese. Cdci,

ce altd lucrare are diavolul fdrd decdt sd

ne indemne la rdutate? Astfel, noi sun-

tem ajutdtori ai demonilor spre pieirea

noastrd si a aproapelui nostru. Pentru

cd, cel care face riu sufletului, acela se

face avocat gi ajutor al demonilor."

64

NU JUDECA Sl NU VIr l l ; l JUDECAT

Asa cugetd Sfintii Pdrinti cu privirela aceasti chestiune. Dar, pentru ceidin societatea rnireand, osdndirea estecea mai pldcutd desfdtare. Dacd sestrAng undeva prieteni ori prietene, casd sc vadd si sd converseze, ei, nepu-tdnd sd se zideascd in credintd ;i inbine, de obicei incep sd glumeascd de-spre neputinfele omenesti si, intr-unmod ,,spiritual" si amuzant, sd criticepe aproapele si chiar, cu o find rdutate,sd-l os6ndeascd, rnai cu seami in lipsalui. Si aceasta nu li se pare pdcat si ne-vrednicie. Dimpotrivd, o sdvdrsesc inmod public si pe deplin impdcati, sichiar cu o oarecare pasiune.

Sara ciJ-e i nu-v54eusr s inguri, p rinr, impletesc. mre-

jqle irf catc cliavolul iiprinde. Pentrucd acela care ne indeamnd sd osAnclimp_e aproapele nostru are in veclere ca,

re,.sdJl=ep1lldd pi pe nolin

osdnda csa vctnicd- pi cAt dc viclcanprocedeazi! Dacd noi ii scdpim din-tr-o parte, ne prinde intr-alta. Cel rdu neimpinge sd gresim impotriva unei po-runci a lui Dumnezcu si, dacd tofusi nuo cdlcdm pe aceasta, mdcar sd osdndim

65

AI{ l t lMANl ) l i t ' l ' s l l l {n l ; l l \ l A l , l i x l l i v

pe cei care grcscsc, astfcl itrcit, tlaci"l

nu reLlscste sii lre princli itr cttrs;'t pt-"t-

catultti, si nc prir-rdd iu cursa cirrc Palrc

ci i estc i rnpotr iva pircatului .

lRalrr<uat)l<t-lPY'L[<[ rOIi

LrUI DCUr\FII.;ZNU

sdndirca este unul dintrepaicatele cele ntai potr iv-nicc lui DumnczcLl, pen-

tru ct i cste rdpirca drcpttrr i lor Lui.Dumnezcu este j t rc lec i i toru l tu tunrroam'enilor. Iar noi ne gribim sir firrr ju_dccdkrri ai fratilor nostri, fir.i sii avenldreptuI la accasta. inchiptr i t i_vi i , iubit ici t i tbri , urmdtoarcle: Niste pi ir i l r t i t i_neri au ur-r singur copil , pe carc i lcheamii Cosko si pc carc-l iubcsc ne_spus cle ntult. Ei i i dau o bund crestcresi cu al.ittr dragostc il ingrijc,sg incdt sir-ruJ atingi cu t'r floarc. Sub pirintcas_ca mdngdiere, Cosko a czipitat o astfel

67

AIt I I IN{N NDITTI ' SEI{AITIM ALEXIT]V

de bund purtare, cd poate fi exen-rplu

tuturor.

intr-o zi Gogko se juca pe ulitd si, in

toiul jocului, si-a lovit din neatentie

singurul prieten. Acesta cade la pd-

mAnt si indatd, vdzlnd ci din nas ii

curge sAnge, incepu sd plAngd. Gosko

alergd imediat sd-l aiute. Sufletul i i e

tulburat de ceca ce a fdcut fdrd sd vrea'

in acest tirnp trecu pe acolo o fcmeie

rea. Fi ind martord la int6mplare, dar

necunoscdnd buna crestere a lui Gos-

ko, fdrd sd stic ci el din intAmplarc isi

lovise iubitul prieten, femeia l-a luat

zdravdu de ureche, lucru pe care, pdni

atunci, nici pdrinlii lui nu-l fdcuserd,

si incepu sd-l improsce cu ccle mai vul-

gare cuvil ' r te. L-a dus apoi acasd si a

povestit pdrinfilor lui intdmplarea si,

inaintea lor, s-a ndpustit asupra lui ca

sd-l batd, ca si cAnd ar fi fost copilul ei.

Nu va fi jignit Prin comPortarea sa

pe pdrinfii lui Gogko? Pe bund dreP-

tate, ei se vor fi supdrat pe asa-zisa edu-

catoare, pentru cd si-a insusit drep-

turile pdrinfilor. Numai ei aveau pute-

rea sd certe copilul gi sd-l educe. Ea nu

avea aceastd putere, iar pdrintii, pe

68

NU JUDECA 9I NU VEI I;I IUDECAT

bund dreptate, ar fi putut sd proteste-ze, pentru cd o astfel de pretinsd edu-catoare, brutald si nechibzuitd, poate,prin interventia ei, in loc sd indreptegreseala copilului, sd dea peste captoatd dreapta conduitd a bunei luicresteri de pAnd atunci.

;ru lgt asa gresim si noi in fataezeu c6nd osdndim pe ceilalti?untem'itdpenii 1oi gi, osAn-

dindu-i asa,

subqrdonarii-noFtri. Fi sun[- i

q.,?!d _.,i --qg4 va gdsi El de cuviintd.spgng SfallgJ Apostol pa-

y9], cq sd judeci ? pe:itru

qtd qau cq|e. Dar an tTi,'ririDo.tttnul e ca sd-l facd sd stea(Roql. 1-4.0. inJoc sal inarlpta* f.i"osdndirea noastrd, ldfn sg_-lplq

gtca nAi,addrr-c--c-az.and si noi in-sine, fdrd sd ne ddm seama, impreundgg gl 1t-gpeee-p9*S_?re. i_am sdpat-o.Pentru cd, cSL nqgiAdegga, se intAmpldasta: cdgdp,od.ndim, gi pe aproapelenostru il aruncdm in prdpastie ,si_ "n-pi -ngne-eddeminea Deaceea Durturczeualprit p.,edepsind foarte aspru osAn-

69

n l { l I IN ' l n N l ) l t l l l i l r l tA l r lN l n l . l i X l l lV

cql os i r rc l i t , iar cc l ce ( )sn l rdcstc sc

Pigurbe;tc.l ioarte Pilduitoare in privinta aceas-

[a cstc ttrtnittoarc'a Pove$tirc:'[ri-i

aur-utrclcva tristc tla Incni ioartc

1zr.t-ci1t"ogl al i turi dc al tii, f oa r te d re p ! i'

A trecut nrtr l td vrenle. I ' }dcitosi i au

mtrri t si, pclrtru cd uu s-att pocdit, att

mers in iatcl. Au rnurit 9i cci drcpfi' Si

pe ei Dumnczeu i-a trimis in iad' Bf,ci-

tgtt-t qu.&Ist,foarte mirati cdncl i-au v5-

zutpe cci clrcpti irnprcun;i cu ci, in ltr

cul cle osdntli. Si i-au intrcbat: ,,Noi atn

gres i t s i nu ne-am poci r i t , iar pentru

aceasta nc afl6m in iad; dar voi, drcpli

fiincl, carc tr-ati sivArsit faptele ttottstrc,

ce ciiutati aici?" D-r.gp!ji-lg-qU rdsputrs:

,,Yo! grglca[ g 1"" '

l ' rca i trbit i l t l r , r1u estc un p.lcat nric

tru- Poti sd tc

qUplidc-virtuli siclc viatd curatd' I'o!i

sd te lupti cu patimile si sd treci irr

ochii altorer ca drept. Poti chiar, intr-a-

r{evdr, si ajungi Pc cca rnai inaltd

treapti a tl reptdfii; dac5-osfodelti-cu

70

NtJ JUI ) |CA St NU Vt i t t i t JUt ) r i cnT.

uer u si nelr'e4re_.€ratele td u,

, a_t ripit dref lu Durmlsl,eu

tl, P_ru1_a.-ct:art ,dacd nu te pocdiesti, poli_si+-{e-p+e+zivesnic. Qsdnd.rtqulest ricel mai inc{r. izncl hrr l i tor, pentru cd clnu furd clin cele obisnuitc ale lurnii, _ciinc_eq rcd sd _L.. f q re ch iar. pe Dumneze.r.r.

Sfhntul Atarnasie Sina']lg|, cu indrdz-ncald, intdrcste aceas ta :,,e!ng_e__._4-!-

de$qjnaintca Judeeqjjj de Ap_o_1e" lyl

. IarAvva Dorotei, dg4yq!q_i$. nqbdnuitagreutate. a osdntlirii ca p_igat, spur.rc:,\u este nirnic mqi gqctp rs_i ntt este ni-m-ic ryai rdu deealosauduea.

este mai greudecit ori ce a1 1p d ca !.-cd ci _,.hi ar Ilslglltt$gq L9p-q9ace*l-ui pretins -ju.decdtrrr: F dtnrnica,scs,(Lte chiul tdu4iaturtci aci ucden sd scoti pniul tlht oclriulfrn telu i td u (Luca 6, 42) ; p_@I_aprqa:

e ase{fen(.ap.aiului, iarosin _

-direa asernenea bArnc'i-I;rticAr cle [4re,ucs te picatul-o.s6 ndi+ii ! "

Foarte bine subliniatd cstc aceastiimpotrivire fatd de Dumnezeu apdca-

77

AI<HIMANDl{IT SEI<AIII M ALEXIEV

tului osdndirii in urmdtoarea pildd din

,Put"4.'Odatd, preacuviosul Isaaq T.ebaidql

avdzut un frate cdzdnd in pdcat si,

m6niindu-se pe el, a poruncit sd fie

alungat. Dupd aceasta, c6nd preacu-

viosul s-a intors la chilia sa, a-fost oprit

irrfafa-ugil,-de-un inger al lui Dum-

Uezeu, care i-a spus: <Nu te lSsdm sd

intri in chilia ta!> Preacuviosul a intre-

bat pe inger cate-eJ.fe prieina. ingerul

i-a rdspuns: ,,Du,41ng4.qg_ m-a.trim_is ca

s.[jg !1treb i-ca s,L-fiedus acest frate, pe care tu l-ai osAn-- t - - - - - - -

dit?" Preacuviosul Isaac iqdatd€;aru-ginalgt pocdindu:se, a sp-us; 1'Doam-

!9, qm- gfef-l-t-imp-otriva Ta! " ingeruli-a spus: "Ridicd-te! Dumnezeu te-aiertat, sa_ng sg

llslinlasgleaga: ip€$menlinaintesaDq ! e -

&ce. Oamenii, sp_une Dumnezeu, fdrl-

sfl-qrbd-u-n-astfel de drept, ju-decd peaproapele lor 9i nu Md lasd pe Mine casd-l judec.,"

fir:sunn

sdndirea este o adcvdra-td nebunie. Osdndesti peaproapele tdu, frate, tu

care singur vei fi acuzat si ai sd rds_punzi inaintea Judecdtorului lumiipentru multimea pdcatelor tale?

Noi toti ne-am itrecat intr-o obsteas_cd vind - pdcatul. Cdci tot i ne aontinfd!iga inaintea judecd!ii Iui Dunmczeu(Romani 74,70). Dumnezeu este Jude-cdtgrul nostru, al tuturor. Si mortii, siviii, noi toti suntem rdnduiti sd stdmpe banca acuzdrii si sd ne asteptdmr6ndul, ca sd fim judecati dupd faptelesdvdrsite.

Nebun este acela care, in loc sd sestrdduiascd sd repare vreo gresealdde-a sa, chiar sub ochii iudecdtorului

73

n t { l I IN ' lANl ) l { t ' l ' s i l l l tn | lM A l t i x l l i v

piicituieste si in acest fel isi ingreuiazii

starca. Ncbun e, dc pildi, ccl cc e acll-

zat de insultd dacd cotrt inui sd sc

mdnie in fata instantei, daci aduce in

fata tuturor celc rnai urAtc j ignir i peti-

tionarului si, prin aceasta, isi tlovedcs-

te clar vitra. Astfcl, isi semlreazd sin-

gur sentit \ ta.'l'ot astfcl, ncbutt cste ficcare oln

care, singur fiind picitos;i acuzat, in

loc ca prin mild cdtrc- aproapele sdu sd

ccard rni ld de la Dumnezeu Pentrusine, osdndegte in fata ochiului Atotvi-

zdtor al Dreptului Judecdtor - Dum-

nezeu -, pe aproapele sdu si incalcd in

rnodul ccl rnai brutal durnnezciasca

poruncd: Nu osfrndili, cu sd nu fili osfrtt-

tlifi! Cine cuuoaste aceasth poruncd a

lui I-Iristos si o incalcd, singur isi scric

sentinta si intru totul singur, de bund

voie, se leapddd de orice ingdduinfd.

Ciu:i judccata cste fdrd nild pentru ccl carc

n-a fdcut nild. Si niln biruicsta in fntaj u tlccit! ii ( Iacov 2, "l'3).

, ,Toti suntem pdcdtogi inaintea lui

Dutnnezcu, spune SfAntul Tihon dc

Zadonsk. Dacd acum nu te afli in vre-

ul't pdcat, poate cd ai fost deja in el, iar

74

NU JUDt t ( 'A S I NU Vt i t I ; t JUI ) r iCA ' f

dacd nu l-ai sdvdrsit, poate cd o veifacc; poti si mai grcu si pdcdtuiesticlccdt aproapcle tdu pc carc-l osdndcstipcntru pdcat. Pentru cai pociinta c co-muni pentru noi tot i ; r iul se ascuncJeinlduntrul nostru; pati lni le noastrcsunt dusmanii nostri in propriilc noas-trc case. Toti suntem expusi unor is-pite. Aproapele tdu astizi, iar tu mdinevci siv6rsi acelasi pdcat, dacd nu cufapta, atunci poate cu cuvdntul ori cugdndtrl. Pentru cS, fdrd harul lui Dum-llezeu/ nu putcm si siv6rsim nirnic inafard de rdutate." Dacd cste asa, atuncide ce os6ndim?

Nebunia osdndirii se arat.i din oricelaturi duhovniceascd ar privi-o omul.Os.dndirea vestejeste pe neobserva te,ca si bruma, toamna, toate calitdtile su-fletului celui ce bdrfeste. SfAntul loanSc_drarul a caracterizat minunat os6n-dirca: ,,Aceasta este, spune el, o boaldstrbtire, dar o lipitoare grasd, ascunsd sitdinuitd, care suge si seacd sdngclc iu-bir i i . . . Ea este fdtdrnicia i trbir i i , pricirru-itoarea intindciunii si a povcrii injmii.,,

Dupi dreapta judecati a lui Durn-nezeu, os6ndirea poarti povara pdca-

75

Al{l { t MANI ) l{ l ' f St l l {Alr l N't nl- l ixI l lv

telor strdilte pe socoteala celui ce osatl-

deste, Ceea ce, se ilrfelcgc, tru itrseam-

nd cd oricine cste poncgrit se curdtd

numai asa cle nelegiuirea sa. Acest ltt-

cru iuseamni cd, numai in anumite

conditii, osAnc{irea poate si imbuni-

tdteascd starea celui osdndit. El poate

sd t ragd fo los d i l r osdndi re dac i se

srncreste si se rusineazl indatd ce auc{e

cum este osdndit, dacd se imPacd cu

vrdjmasii sdi care il asupresc si nu se

inrdieste irnpotriva lor, dacd, asemc-

nea vamesului care a fost osAndit de

cdtre fariseu, cu lacrimi in ochi se ru-

1;a: ,,Doamne, milostiv fii mie pdcdto-

sului!" intr-un cuvAnt, dacd el se cd-

iestc sincer gi addnc , fdrd sd sc mAnic

pe cei ce l-au osdndit, aceastd osdndire

din partea oamenilor impreund cu osAn-

direa de sine il vor rzbdvi de durnne-

zeiasca judecatd.

Dar vai si amar de cel ce osdrrdeste!

El merge, din pricina neinfelepfiei sale,

in mare ndpastd' La toate pdcatele lui

de demult, adaugd unul nou - osAn-

direa. pi, dorind sd arurrce mustrare

asupra altuia, isi innegregte propriul

sdu suflet. Vrdnd sd impovdreze spa-

76

r1NU JUDECA 9t NU VIl t I ' t JUT]LCAT

tele altuia cu acuzatia bdrf ir i i , ajutd sd

si-l incarce pe al lui cu osArrdirea si i;i

itnpovdreazd propria constiintd cu ulrnou pdcat.

Dacd el contirrui astfel, sd os6n-deascd cu nerusinare, cu puterea drep-

tei juclecdli a lui Dumnezeu, mtri de-

vreme sau mai tArziu, sinp;ur va cddeain picatcle pentru care ii batjocoresteacum pe altii. SfAntul Ioan Scirarul nu

de la sine grdieste cdnd vorbeste de-

spre aceasta: , ,Ascultat i-mzi voi, tot icontrolorii cei rdi ai altora. Dacd esteadevdrat, precum si este, cdl. Ctr ce judc-

catd aeti jucleca, cu oceea ueti Ji judccati

(Mt.7,2), negresit, in ccle ce vorn cle-vcti pc aproapele, in acelea vorn cd-

dea" . Iar Avva Doror te i , ldmur ind

accste lucruri, spune: ,,Noi osAndim,vorbim dc rdu, clevetim pe aproapele,iar pdnd la urmd cddem in acelasi lu-

cruri pe care le osAndim, pentru cdotnul nu sc ingrijeste c{c pdcatele sale

gi nu-si pldnge, dupd cum ne spun pd-

rint i i , pe mortul lui. El nu poate sd

rcuseascd in ceva bun." Si pentru cd

omul nu sti intr-un singur loc, dacd nu

reuseste in bine, el inairrteazd in rdu.

AI { l I IMANI ) l { [ ' l ! ' l ; l { A I i l l V l A l . l ,X l l lV

Si astfel, pe nesimtite, el singur se

afurrcli in aceea.irentru carc a osendit

pe at f i i .

Faf,a rflte picatc din+aflearo{tr,praj-

d d vetrrie' slarylg[]snScimrul s Pun erdspicat dcsprc aceasta: ,,I'recutn din

I4fe-dst:eaje*sine, fdri al td pa ti rnir,

poatd gg-piafd otnul, tot astfel, ' lacd

e a os'indi singurd

a 9-9_a a !-i o bi g-a.u!-n I.?- -g q t gl .f nd e a j u ns c a s i

n9*pi4 gdd (fufin.itiv ".

Nu e attmci o mare ncbunie si osdn-

dim pc altii pcntru pdcatclc lor, pctr-

t ru care nu noi , c i e i vor rdsPul - rde

inaintea lui Durnnezau? Pctrtru ce sd

ne ocupdm cu lucruri carc nlr lre pri-

vesc? Si pentru ce dorim neapirat ca

ele sd inceapd sd ne priveerscd? Unii oa-

mcni, sd spunent, sivirsesc Pdcatcgrele. C6nd noi t i osdndirn pentru

acestc picate, chiar ne gribim sd ludm

parte la v ina s i la rdspunsur i le ce lc

apartin. Nu ne ajungc cd acclc pdcate

au reusit deja sd-i impirrgi spre pieire

pe unii oatneni, ci dorim ncgrcsit sd nc

folosim si noi de ele, pcntru pierzarca

n0astrir!

NU JUDI'CN 5I NU VUI I; I JUL]t iCAl '

De aic i am putea sa i in te legem cdosdndirea este, intr-adev5r, una dirrtrecele mai f ine vicleni i ale celui rdu. Elne indearnni la osdndire, ca sd poaticu aceleasi picatc sd irnpingd cdt maimul te suf le te in iad. Atunci nu estemalre nebunie ca sd osdndesti peaproapele t iu?! . . .

Cr<uzuntrr\

sAndirea este, totodatd, si

o..nnare qrtlzime fafd de

qpro,apele. E.a_nu are cascsp inslgep.Jaryalui, qg,ro se- iru'-ocdadesea dfep!-B1etext de cdtre cel careosdndeste, c i, c-are,^deo.-[!g_ei-_]epte-ascuAsi insi cu griii deacesta. Ptin osAndire, njnoeni-nu a in-d,rgp-tgr-! vreodq!f, pe cineva. Dimpo-trivd,@enrdsisau

imdit.Adesea, cel ce os6ndeste vorbeFte

e bucuraad,u-s.e de -qe-quretllll ggqgs g 4l tola

s=gfl9!gf-ye@!0at. Astfel, osdndireae f.ratelg mAi slab,

pentru qglgUlgg_cdruig Hristos a mu-

81

n l t l l lMANl)l{ l l sl i l {n lr lM Al.IrXIUV

r l t pe Crucc (I(om. 14, 15). q""ettt"1-

mai degrabd sc tdmaiduiesc dccit

. . . Din aceasti ofcusi sc

aratd mahnirca, din mAhnire apare lle-

P-lr-tirrfa, diri ncputirrtd m-Qa.{tea" '

O1ngl,-prgolr-es fiind, prcfcrd sd sc lip-

seascd rnai clegrabi de bogdlia sa decAt

clc buntrlsi i t t trunle, petlt tu cir bt lgit ia

poate s-o dobindcasci din nou, dar

grcu sc itrtoarce inapoi bulrul nunlc'"

Dc accca, estc si at6t clc grcu pcntru

om s i sufere b6r f i r i le , c lcvct i r i le s i

osaindir i lc.Darr, dcsi stim accstca, ttoi tot osAn-

c{irn firi indurare Pe aProaPele uos-

tru. lSr tot ata -qt1..prot-gelat slin[ii' Ei

at-Lav-qt .r.natg-, -dragoste F-i ind urare

c3gg-99!-cq grelseau. [-au lecuit ca Pc

boltravi, au fictrt tot ce trebuia ca sir-i

mdnbuiascd. O rninunati pildd irr legd-

turi cu accasta ne povcstcsle Avva

I)orote i . Ci ! iva monarh i au vet r i t 1a

marc lc ; i P l icut a l lu i Dt tmnezeu

stare.t {yyq*Arnon;i i-au spus: "Vint.rsi vezi, pdrinte, ci i l r chi l ia unui frate

82

NU JLI I ) t jCA S l NU V l : l l ; l lU t ) t rcn t '

sc afl i o fc'nteie. Iar Avvar Amon anlers cu ci. Dlindtr-si searna cd fratclca ascuns-() pc fcrncic sub un butoi carcse gdsea acolo, el s-a asezat deasupralui si a poruncit frat i lor si cautc pcstebt in chilie. Ncgdsind ei nintic, Ay'uolc'-a spus: ,, I)umnezeu $i l vi iertc!"Astfel, e at sd lrumai creacli clegrabi 9 c deduimp-olfiva fratelui. Dar, c6nd totiau iesit afard, elaluat de m6nipcr fra-tele ce grcsise si i-a spus: ,,Ce faci, fra-tc ? @dggleldqs_rafls_lu I td q ! ". Fra-tgle pg datd s-a rusinat, a venit intruumilintii si a rupt-o cu picatul.AC-t-fel,

iq$:uLgh iplglp-s1to r ; i_q.t1 _c_osp. ig -mire, sfAntul pdrinte a faiptuit acestea,in iubirea lui de oameni, pentru sufle-tul fratelui.

Cdnd noi actiondm crud, ajungemla re4ultate opuse. Dacd cineva mergepe un drum gregit si noi ne grdbim sd-losdndim prin vddirea pdcdtoseniei lui,de faptil imbrdncim mai addnc inbez-na pdcatului. Prin cruzimea noastrd,noi chiar mdrim ,,achizitille" satanei.

Odatd, preacuviosul Isaia a vdzut cdun frate sdv6rsea un pdcat greu, dar

83

AI{ I I IMANDI{I ' I ' SUt{AI I IM ALIXtEV

r1u l-a osandit, ci a zis: ,,Dacd Dttmne-

zeu, Care l-a creat, vede aceasta si- l

rabrl5, cine sunt eu ca sd-l osAndesc?"

Cei mai mari sfinti au ardtat cea mai

mare indurare cdtre cei pdcitogi' lntr-o

mdndstire, un oarecare frate a fost iu-

selat de diavol si a cdzut in pdcat' Din

aceastd pricinS, el a fost izgonit si a

venit la Avva Autonie, in pustie, unde

a petrecut oarecare vreme in pocdintd'

Avva Antonie a trimis pe celce s-a po-

cdit inapoi, in mdndstirea lui. Dar fratii

nu l-au primit, ci l-au izgonit din nou'

El din nou a veuit la Avva Antonie 9i

i-a spus: ,,N-au vrut sd md Primeascd!"Marele staret din nou l-a trimis inapoi,

poruncindu-i sd spund pdrintilor din

mdndstire:,,Corabia rabdd naufragiul

si-si pierde incdrcdtura ei; cu mare tru-

dd aceastd corabie ajunge la liman, iar

voi vreti sd se afunde si ceea ce s-a sal-

vat de la scufund are?" Dupd aceste cu-

vinte, monahii au Primit Pe fratele

care gresise, minunati de indurarea

cea infeleaPtd a marelui staret'

Juor:c AY A I-ioAS.I,t<r\

rednice de luat in seamdsunt si urmdtoarele para-

doxuri: pdcdtosii, care treccu vederea greseli le lor,

gregelile celorla_lti. Icare se grdbesc sd izgoneascd fiecarepdcat ivit in propriul lor suflet, cu in-

delungd rdbdare suferd g."g"tit"aproapelui. Si incd: marii pldcuti ai luiDumnezeu, care erau curati de pdcatsi, orin aceasta, aveau cel mai maredrept din punct de vedere moral sd-ijudece pe cei pdcdtosi, t

. Iar noi, fiind plini de pdcate,

cu totii dreptul de a judeca.

I Pen-tru cd au fost smerifi. Noi insd cu in-drdzneald osAndim pe cei ce gresesc,

A l i t l lMn N I ) t { l I I ' t i l (A l i lM n I - l iX l l lV

pentru cii lr9' socotilll nrai buni dec6t tli

si pcntru cil sulttg-Illoqbi!i clc tnitrclrie,

care l1u tre clai putinta si vcdern iutrea-

ga uoastr i s tare ja l r r ic i .

l lar attt trci cum este j trclecata noas-

trri? Noi nu avern {19gPL{ *dsg1d sd

judccdm: greseli le uclastrc le vedem

mai mici decdt sunt, iar ale celorlalt i

mai mari. Noud ne gdsirn rnereu dez-

vinovdtire in orice imprejtrrarrc, in ori-

ce inrpas, iar cdtre alt i i suntem aspri si

rreinduplecafi judccitori. Prjn ne-

cleapta noastri iudec.atd, dovcdirn cd

qu*$-rr!!qp.] in,nAqgtd sd fir-n alesi cle

Dumnczeu pentru a judeca. Singuri i

buni juclecdtori ai oamcnilor, care sd fi

fost prezenti printre noi, ar fifost sfin-

tii, clar iatd cd tqenafSi nu au judecat

niciorJatd, in afard cd c

. Dar ce-ar Putea sd ne invetc-

aceastd purtare a sfintilor? Nimic alt-

ceva, in afard de un singur lucru, anu-

me acela de a ne opri din osdndirea

crudd a aproapelui, dacd dorim sd ne

curd$im sufletele, pentru a fi si noi

miluili de Dumnezeu.

Dumnezeiescul glas al Sfintei Scrip-

ruri spune: pdcdtogii, care $ijllQllpggc

NUJUDECA SI NU VEI I I I JUDECNT

de a osAndi pe alt i i , vor f i eiinsisi aspru osAnditi la infricogdtoar.ea

Judecatd. Iaq-sf_g1[ii, care aici nu dorescniciodatd sd judece, in afard dc erc.tici,la infr icosdtoarea Judecatd vor primide la Dumnezeu vreclnicia de a fi ju-decdtori ai lumii (Mt. 19,28; 1 Corin-teni 6, 2). Astfel, cel pdcdtos, care tindespre cinstea judecdtoreascd in aceastdviatd si se cheamd pe sine judecdtor,

va fi rusinat si osdndit la infricosdtoa-rea Judecatd. Ialgelqe_ qc q=sflndq*epe

sjllg." gi se ferc'gte sd fiejudecdtclr al altora, va prirni de la Durn-nezeu, in ziua cea de apoi, putereachiar sd judece pe ingeri (1 Corirrteni6, 3). ,,No_i-g_ei_yf9dliSf*d-e p_lilns, carein'fiecarc zi pdcdtuirn si indestuldmpatimile noastre! - str igd minunatul

arn ldsat drumul ccldiept, aritat noui d9 cd!1e pdgnti,

si mergernpe cel strdmb, al osdndirii aproapelui!Si f iecare dintre noi se str iduie sdarunce vina asupra fratelui siu si totasupra lui sd arunce intr.eaga greutate;t_ofi ng lenevim si nu pizirn nici mdcar

AItT]IMANDI{IT SEI{AIIIM ALIJX IIJV

\o poru ncd, iu.111"Jo uptqapsle--preti n-dem implinirca tirturor poruncilor."

Astfel de judecdtori suntem noi. Al-

tora le cerem totul, iar pe noi nu ne

obligdm la nimic; la pdcatele noastre

privim printre degete, iar pe cele strd-

ine le punem sub lupd... Prin aceasta

nu bdgdm de seamd cd, si dacd nu am

avea nici o greseald, n

suntem vrednici de

gheend, pentru cd,

, nu e pdcatmic. SJantulI r, avertizdndu-ne,

spune: ,,Chiar dacd nu am avea nici o

altd fdrddelege, i-4 !97na iadului am

putea fi trimigi i pentru

ac-easta, cd noi,bArn,qle*mari din ochii nostri, Pronun-tdm grea sentinld asup-ra pdcatelor

strdine, si intreaga noastrd viafd o Pe-trecem intr-o curioa*_.ge]qeJare gi o.s,[n-

dire a pdcatelor strdine uitdnd cd-!lr-i-g-

tos a pgruncit cu asprirne: Cdci cu jude-

cata cu care judecali aeli fi iudecali, 9i cu

mdsura cu care mdsurali ai se ua mdsura(Mt.7,2).

NU JUDECA SI NU VII ITI JUDECAT

Cum e cu putintd afunci, dacd esteasa de limpede ardtatd, si in CuvAntullui Dumnezerr, si la Sfintii pdrinti,

greutatea osdndirii, ca invinuire in fatalui Dumnezert, sd se afle crestini caresd nu o socoteascd pdcat?! Unul mintesi sdvdrseste pdcat. Altul osdndeste sisdvdrseste, de asemenea, pdcat. pen-

trtr cd Acela care a zis: Sd nu ninti! aspus, de asemenea: Sri' nu osindcgti!Atunci sd-mi spui tu, cel ce iubesti os6n-direa, cu ce esti mai bun dec6t cel ceminte? pi tu calci poruncile lui Hris-tos, ca si el: el calci o poruncd, iar tualta. Prin urmare, amAndoi sunteti vi-novati, deoarece cilcali poruncile luiHristos! Diferenta intre voi e numaiaceea cd tu cu mai multd greutate p_otisd te mdntuiesti decAt el. El poate,dupd ce a mintit, sd se cdiascd de fap-ta Ea, sd-i pard rdu in inima lui cd acdlcat legea lui Dumnezeu si sd-L roa-ge pe Dumnezeu sd-l ierte, dar fu nicinu bagi de seamd cd sdvdrsesti pdcatprin osdndire, pentru cd i cd estirdvnitor pentru bine si dusman alpdcatului. 9t, p" cdnd celdlalt s-a po-cdit, tu continui sd judeci si sd te in-

AIt I I ININ NDIt I l ' STi I tAI ; IM NI,UXII iV

dreptdlesti cdtre prietenii t i i : , ,E uu

mincinos! El a mir-rfit oarecfind! Chiar

eu am auziLl" Astfel, dupd cdderea sa,

el s-a indreptat, iar trr chiar nu-ti dai

searna cd ai cizut si continui sd cazi ilr

acesl vicitt, tlsAndind pe cel iertat deja

dc Dumnezeu. Si cAt de cumplit e sh

osdndesti pe acela pe care chiar Dum-

nezcu l-a iertat;i l-a indreptat! S-fAl-

tul loan cel Milostiv sfdtuia astfel pe

e el: , , I ;rat i i rnei si

copii i rnei, nu vi grdbi; i sd osdndif i !

Pentru cd, de rnulte ori vedem pdcatul

celui ce greseste, dql.pogginfa lui cea

dc taind l1u o cunoastem."

Sri ne inclripuim cd acela care a gre-

sit chiar l lu se gdndeste si se pocd-

i.rscJt. Nici atunci noi nu trebuie sd-l

osdntli m, pentru cd 4u-[e-este-l9gdcl"rtii aceirstd putere. El este robul lui

ljutl.t.er"u si Dutntlezeu il va judecat l a

p e c l .

| , Pentru cai in ziua Judecitii

nu vc)m raisputrde de pdcatele strdine,

ci cle ale noastre.

liaos sAUt<AI-^lDUlA[\A

nii, pe bund dreptate, vorobiecta: , ,Dar dacd ni-meni, niciodatd, nu are

dreptul sd osAndeascd, cine-i va in-drepta pe cei picdtosi? Cine i i vainlelepli pe cei fdrd de frdu? Am puteaspunc cu falsd smerenie <Si noi sun-tem pdcdtosi! ' , . . . si sd ne incrucisdmneputinciogi brafele? Dar din aceastava iesi o mare neor6nduiald si un ade-vdrat haos general. Atunci toti vor pu-tea, nepedepsiti, sd facd rdtrl, stiind cdnimeni nu-i va osdndi." La aceastd ne-dumerirc ne dau rdspuns Sf6nta Scrip-turd si inteleapta invdtdturd a SfintilorPdrinti despre

in Biserica lui Hristos pi in societate.

91,

AI<}]IMANDII.IT SERAITIM ALEXIEV

inainte de toate trebuie sd ne f ie

foarte clar cd Iisus Hristos nu pe toli

i-a oprit sd judece. El a dat Sfinl i lor

Apostoli, ca pdstori ai turmei lui celei

cuvdntdtoare, rdnduili de Dumnezeu,

putere de a lega si a dezlega pdcatele

oamenilor, de a.mustra, de a invdfa, de

a. certa si de a infelepfi. Dumnezeu a

spus: De-fi aa gresi fratele tdu, mergi,

nrustrd-l pe el intre tine gi el singur. fi de

te us crsuilta, ai cfrstigat pe fratele tdu (Mt.

18, 15). Iatd, aici chiar Mdntuitorul po-

runceste qtustrarea dc,unul singur, iar

mai apoi vddirea lui inaintea marto-

rilor, iar,la urmd, inainted intregii Bi-

serici (Mt. 18, 16-17).intocmai au pro-

cedat Sfinlii Apostoli, folosind spre in-

dreptarea pdcdtogilor autoritatea lor

de Apostoli. Caracteristicd in privinta

aceasta este intAmplarea cu incestuo-

sul din Corint, pe care Sfdntul Apos-

tol Pavel, l-a osdndit inaintea tuturor

gi l-a pedepsit greu, ca sd-i mAntuiascd

sufletul (1 Corinteni 5, 1-5).

Acelasi Sfdnt Apostol Pavel, care cu

tdrie s-a ridicat ilnpotriva osdndirii

aproapelui si care a pronuntat asprele

cuvinte: Cine.egti tu, ca sd judeci pe slu-

NU JUDECA 9I NU VEI ITI JUDECAT

ga altuia? (Rom. 74,4), episcopului Ti-motei, fiului sdu duhovnicesc preaiu-bit, ii scrie: Pe cei ce pdcdtuiesc mustrd-ide fald cu tofi! (I Timotei 5, 20). inaparentd, aici parcd ar fi o nepotrivire.in realitate, Apostolul nu se contrazi-ce pe sine. Cu porunca neosAndirii, eldoreste sd taie de la crestinii de rdnd,adicd de la mireni, calea invinujrii, cle-vStirilc-b_Arf a+id*e_f drnareA,g-A{estricdlegdturile frafilor intre ei.Iar cu porun-ca adresatd cdtre episcopul Timotei,SfAntul Apostol Pavel aratd_glng aredreptul in Bisericd sd se ocupe de ne-putintele si pdcatele crestinilor: aces-tia sunt felele duhovnicesti, episcopiisi preotii, cdrora li s-au incredintat su-f letele oamenilor si l i s-a dat de laDurnnezeu puterea de a invdta, de atdmddui, de a intelepli;i de a_anustracu dragoste.

iir Biserica lui Hristos, unde toatetrebuie sd se facd dupd cuviinti sidupd r6nduialS (I Corinteni 1.4, 40), n14q are dreptul de a se amesteca inviala duhovniceascd a altuia, ci numaiaceia cdrora le este dat de Dumnezeu.Pentru mdnfuire, armonie si rAnduia-

A l t l l l l v l n N l ) l { l I S I l l t n l ; t l v l A L t i X l t , V

l i , Nl intuitorul ar asczat irr l , i iserici-"t ; ;ctuti iul,oslol i , pt: nlt i i proroci, pc i l l i i (utt l t-glrclisti, pc ultii Tttlstori si irtutiltilori, sprctl esiu i r sirc o sJ'i t t I il or (acl i cd a crcsti ni lor)

ln Iucrul sluj ir i i , In zidirt 'n Irupului lui

I I ristos (Efcscni 4, 77-72). Numai accia

carc sunt irnbraicati cu puterea duhov-

niccasci cear'lcgiuiti pot si poarte gr:iji

de pdcatelc crestinilor. Dar, cind crcs-

tinii de rflnd se osdndesc unul pt-. cclai-lalt , ei ies cl in cercul legituri lor prin-cipialc cu aproapele, pentru ci nu aufost asczafi nici de oameni si nici dcDumnezeu la o asemenea sluj ire - dea judeca gi de _a a_.lan di

Adesea nc rninundm de ce in jurul

nostru esbe atdta haos. De ce, atdt dedes, ne ciocnim unii cu alfii.Iar aceas-ta se intAmpld pentru cd ne osdndirnreciproc, mai bine sput iepu din or-bitele noastre. Sd ne inchipuim ce s-arint6mpla dacd stelele de pe cer ar iesidin-orbitelc lor. Atunci ar avea loc ocatastrofi cosmice. Iar dacd totul aco-lo merge ideal este pentru cd orice

isi gtie drumul sdu si nu seabate de-la el. Numai noi, oameni, nune cunoastem drumul nostru. Pentru

NUJUDI IC i \ 5 l NU VI r l l r l JUI ) t i cA ' l '

aceasta se intAmpli si acest haos in re-lat i i lc noastre. \oi trebuie sd stinr cenc cste ingdduit si ce nu, si sd nc strd-duim si nu iesirn de pe calea trasatdnoud. E ncvoie ca fiecare sd se intoarcila rAnduiala f ireascd a l trcruri lor dinnaturd.

Dumrrezeu a asezat-lglarlUq in legd-turi lc t l i rrtrc oarneni: intre cei mai desus si iutrc cei mai de. jos, conducdtori

si supusi, legiuitori si implinitori . Pre-cunr pistorul are putere asupra turmeisalc', asa si episcopii si preotii au pute-re duhovniceasci asupra pdstorit i lorlor. in farni l ie, pir int i i au putere asu-pra copiikrr lor. Ei pot sd-i educe, sd-idojcrrcascd, sd-i judecc si sd-i inte-le p[eascii . in stat, conducdtori i au pu-tcre asupra cetdtenilor. in gcoalii, pro-fcsorii au putere asupra elevilor,la tri-bunal, judecdtori i au putere asupracelor acuzati etc.

Cei rnai de sus trebuie sd-i mustre

pe supusii lor. Nu este ingiduit ca ceidc. acceasi mdsurd sd se crit ice cu rdu-tatc si sd se osAndcascd intre ci. Nu-s:a

t{a!-ecl-er: neirrcerca}i ;i plcdLo;i dinlurne si se amestece in viata duhovni-

9594

AI{IIIMANDI{I'T SERN FIM ALEXIEV

qeascd a celorlalt i mireni. in acestmod trebuie sd'se infeleagd cuvinteleMdntuitorului: Nr.r osfrndili ca sd nu filiosfrndi!i.

Nu pdcdtuiesc impotriva acesteiporunci a lui Hristos intAistdtdtoriicare mustrd, ceartd gi tdmdduiesc rd-nile supusilor lor, pentru cd altfel cumar fi sfdtuit Sfdntul Apostol Pavel peepiscopul Timotei: Pe cei ce pdcdtuiescmustrd-i de fald cu tofi! (1. Timotei 5,20)?Cum ar fi spus Mdntuitorul la fiecaredintre Apostolii Sdi, privitor la cel cepdcdtuieste: ...nrcrgi, mustrd-l pe el intretine si eI singur. .. lar de nu te aa asculta,ia cu tineincd unul sau doi... $i de nu-iaaasculta nici pe ei, spune-I Bisericii (Mt.18,"15-17)? Este clar cd, dupd Cuvdntullui Dumne zeu, si,,osAndire v", Fimus-trarea po! sd aibd aplicarea lor legiuitd,dar afunci cdnd cel care are aceastd pu-tere mustri pe supusii sdi. Astfel sepdzeste armonia, buna rdnduiald sidragostea intre oameni.

Prin urmare, gg_-l cdruia ii place sdosdnileascd pe alfii, fdrd sd aibd acestdrept, in zadar se teme cd va rezultaun haos general in relafiile dintre oa-

NU'UDECA 9I NU VTI FI JUDECAT

meni dacd inceteazd el sd veghezeaprig asupra pdcatelor strdine. Aceas-ta nu va da nastere la haos, pentru cdIisus Hristos, numai lor, pretingilor ju-decdtori, nu le-a ingdduit sd osAndeas-cd, deoarece ei se pdgubesc unii peallii.

Mdntuitorul, dupd cuvintele Sian-@,,nuoprestesifie judecafi oamenii pentru toate pdca-tele lor si nu tuturor, fdrd excepfie, leinterzice si sdvArseascd aceasta". inBisericd, ca gi, in general, in societate,toate trebuie sd se facd cu cuaiintd dupdrfrnduiald (1 Corinteni 14,40), cu res-pectarea conducdtorilor ierarhici, pen-tru cd, dacd elevii incep sd osdndeascdpe profesori, copiii pe pdrinfii lor, pds-torilii pe preofi, atunci ce poate iesi din

?9 nu traos? Aceasta se pe-trece nu din interzicerea nerusinateiosdndiri, ci tocmai din osAndire, cd fie-care dintre noi ne declardm impotrivatuturor si ne os6ndim unii pe alfii. Da-cd am ldsa judecata numai aceloracdrora le este data gi n€:drn ingriji nu-mai de propriile noastre fapte,lumeaar fi mai in rAnduiald.

96 97

AI<I I IMANDI{I ' I ' SI i I {N I i I M NI- IXI IV

Despdrl irea cea duPd Dumnezeu a

drepturilor gi indatoririlor in numelc

r6nduiel i i gi mdntuir i i are si alte ne-

prefu i te pr iv i teg i i . CAnd o mamd is i

d(rienepte-Fi i;i ceartd-Iiul, ea nu se bu-

curd de nenorocirea lui, cd poate sd-l

mustre in rdu, nu se bucurd cd Poatesd-l necinsteascd si sd-l vddeascd inair-r-

tea tuhrror. Nu! Ea, cu-durere in suflet,

are in vedere sd-l inlelepteascd.9i sd-l

irrdrepte. Mustrarea*ei nu este osAn-

dirc pentru cd este inccatd in dragoste'

Ar fi fost osAndire 4g-gd-!!pqgg-de la ca

d_qagqqlga, dat, prin prezenta dragos-

tei, ea nu cade sub loviturile amenin-

fdrii: Nu iudecafi... Cdci cu judccatn cu

care judecnli ueli fi iudecali (}/rt.7,l-2).

ci sunt dictate

de cea mai adAncd comPasiune citre

fiul cel vinovat.

Numq-t-a-ila trebuie sd fie judecata

slujitorilor lui Dumnezeu asuPra

pdcdtosilor. Aceasta nu este osdndire,

qi-lecuirc. Se intelege, dacd vreun oare-I care preot si cu

, va rds-

punde inaintea lui Dumnezeu pentru

aceasta. Dar dacd el, cg ingrijorare si

NU JUDECA 9I NU VIJI UI JUDIiCA'T

ii mustrS, aceasta inseam-

ni cd-si implinepte datoria pdstoreasci

cdt mai bine. Preotii trcbuie s-d mustre

anqme--qUgriia g-i -c,u {g"ag-o-S-te, ca sd nu

cadd in pdcatul osdndirii. Sfinlii Pdrinfi

invafd pe pdstori sd nu os6ndeascd, ci,

prin mijloacele binecuv6ntate pe care

ei le posedd, sd lecuiascd bolile sufle-

tegti. Bunii pdstori nu osdndesc nici-

decum, ci numai lecuicsc. SJdntul Ioan

AqIa d€Aur minunat grdieste despre

aceasta: ,,Chiar dacd cel ce osdndeste

isi pune masca iubirii de oameni, gl in

realitate este plin de adAncd rdutate,

astfel cd-l aruncd pe aproapele sdu in-

tr-o rusine fdrd temei... gi-gi insugegte

treapta de invdfdtor, fdr6, sd fie cl in-

susi vrednic de a fi chiar ucenic."

Cuvdntul lui Dumnezeu ingdduie

si fratelui sd mustre pe un alt frate (Ia-

cov 5, 19-20). Ajunge numai sd nu fie

atins de picate si, mai ales, de acel

pdcat pe care dore;te sd-l mustre la

altii. Prin aceasta, cdt de minunat pot

sd ne slujeascd, pe drept, cuvintele

Sfdntului Ioan Gurd de Aur: ,,Trebuienu sd rusinezi, ci sd mustri, nu sd in-

vinovdtesti, ci sd sfdtuiegti, nu cu mdn-

ARFIIMAN I]I{I'f SERAIIIM ALEXIEV

drie sd injosesti, qi-"qg dfagoste sd in-

drepti." Mdntuitorul opreste sd se

ocupe cu pdcatele strdine aceia care seb u eqrd sl_e- "rit g_l.altuta la cdd ere a ap ro a -

pelui si,vd,zdndul cd se afundd, in loc

sd-i intindd mAna ca sd-l ajute, il ap-asd

pe cap ca sd se scufunde incd si mai

adAnc. Scoate bdrna din ochiul tdu giatunci aei aedea sd scoti paiul din ochiul

fratelui tdu (Mt.7, 5). Aceasta inseam-nd: si atunciapucd-te sd indrepti pe alfii. Prin aces-te cuvinte, Hristos lasd judecata celordesdvArsiti, sfintilor, pentru cd numaiei stiu c-um sd judec-e fdf"d Sd gregeascd.Iar sfinfii, cum am vdzut din exem-plele anteri oare, qq"gs-,dn" dcs_c_ n-icjde-c*um, ci, cu mare inga-{uingd si cu dra-

, vindecd rdnile pdcatului.Dragostea - iatd un prea scump me-

dicament ldsat noud de cer pentru in-dreptarea neputintelor omenesti! Nubucurie de rdul altuia si osdndire, ci

{r-ag-oslcslingdduinfe. Dacd s-ar res-pecta aceasta, n-ar mai fi nici o neordn-duiald, iar lucrurile ar sta altfel - arstdpAni pacea gi unirea intre oameni.Pentru rdufdcdtorii care nu se indreap-

100

NU JUDECA SI NU VI]I ITI JUDECAT

td existd si altd putere - aceasta estep-uterea Statului, cu legile ei mai aspre.Ea insdsi e de la Dumnezeu (Rom. 13,1) g-i este ldsatd ,,spre imblAnzirea fd-rddelegii, obrizniciei si violentei unorcurajosi, spre apdrarea nevinovdtiei sibldndetii oamenilor blrrli", dupd cumspune Sfdntul Tihon de Zadansk, indeplind congldsuire cu SfAntul Apos-tol Petru, care invatd cd dregdtorii sunttrimisi spre pedepsirea fdcdtorilor de relesi spre laudafdcdtorilor debine (7Petru2,

14). Aceastd putere are dreptul de a ju-deca si de pedepsi pe cei ce fac rele, ca

si sd se pds-treze rAnduiala in societate. Noi, cacetdteni de rdnd, nu avem insd aceastdpu.tere. De aceea, dacd judecdtorul ceare puterea osAndeste aspru, dardrept, pe orice cdlcdtor de lege, el nuva rdspunde in fata lui Dumnezeupentru aceasta, d-acd a actionat dupdconstiintd gi in acord cu legile. Dar,dacd un crestin de.fgndf+gepe sd os-dn-d cu scopul dea-l face de rAs in fafa altora, va fi jude-

cat de Dumnezeu cu mare asprime.

OsanD[<r]r\FH'I'F]LOt<

BISHI<tCH$T'l

acd este asa de grav pen-

tru mdntuirea sufletelor

noastre sd osdr-rdim pe cei

de o mdsurd cu noi, cg atdt est€-{na,ipterzatq{-pgfrtr. nni si osAndiq pe

lqal-natu-not't4 adici ne Preof i, pd-

rintii nostri duhovnicesti. ElSUnt-.slu-jitorii impdratuluj*ee-resc. Ei st4-lf in

f aga-d-uf,Ueaeiesrului pri s tol in sf Anta

bisericd. E*lSn!_savarytorii -Sfin telor

Taine. Ei aducluiDumnezeu prea cin-

stitd jertfa cea nesdngeroasd. i

9.9 _ !q1g!.te -c_e-A _14e1_melq*r01h_4. lu iDgSlgr-.lg:getbritqrulhar.uqaforiqglteare ng nq]tai--pentru

r03

AI{HIMANDI(IT SEI{AFIM ALEXIEV

mAnlggga lor, ci si pentru mdntuireainlfe&UlqlBopor-.bine credincios. Ei

Euntinte.rrnediarii nos tri la Dumne-zeu. Cu ce mare vind ne incdrcdm dacdti osAndim!

SfAntul IoanGurd dqAur, pretin-zdnd credinciosilor sd dea datornica

:instire preofilor, arat5, pe de o parte,

cAt de mare insemndtate pentru viata

duhovniceascd a cregtinilor q5q,cin-

stuea datorati preolilor gr, pe de altd

p ar te, carcsle-ds grav d .s-Ea.g4tcaf .a9 -tsdlpr-duhovnicegti. El invaf d:,,91 secinstcsspg preot v_-eslngtt$pe Du-m-ryZcrr, iar cel ce a inceput si disprefu-iascd pe preot, treptal_v-aaiunge. sd-L

iigoeasciglpenumnezeu.i-au jignit pe algsul lui Dumnezeu, Sa-

!$1e1,.Dumne"eu a spus: Nu pe tinete-au lepddat, M:au lepddat (I

l.e-q.spus: Cine ad prime;te pe uoi, ye(Mt. 10,40)-. Amiru

tind cd in SfAn ta ScriFfurf,este porun-

€eladsasrnsfim p -e-pJeo-f ir-lui D um-

ne_zeu-(Nulncd l&-8} SJAntul loa4

Ggla-dsAur continud: , au in-cqp u-t s d. -di sprel, uiasctr+e,Dumnez eu

104

NUJUDECA 9I NU VEI f-I JUDECA'T

. Cine venereazd pe preot va avea

gi mai multi veneratie fald de Dum-

nezeu. qtdgd I -a-r6--nesruat,

fie pentru El, i!_gt"rtSg!i_qh_i_ar Fi-ata,4gyle.{nic de cinste, i

-.. &rlu&t@Lfariseii augczut iusegwulJuiMetss, spune El;

pdzili-Ie; nu faceliM-f'n -L31".

,,Oare tu nu gtii - intreabd mai apoi

@ur-ceepreo-tul? El e ingerul lui Dumnezeu. Oaregrdieste ceva de la sine? Daci tu il dis-pretuiesti, il disprepiesti nu pe el, cipe Dumnezeu care l-a uns. Dar de un-de, vei spune, e cunoscut ci Dumne-zesl-auns pe el? Dar daci nu esti con-vins de aceasta, desartd este nddejdeata. Dacd Dumnezeu nu sivArgeste ce-va prin el, afunci nici fu nu ai botezul,nici cu Sfintele Taine nu te cumineci,nici blagoslovenie nu primesti si, prinurmare, fu nu esti crestin.

Dumnezeu... lucreazd pentru mdn-tuircapqporulsip!ileggreaFi, chi ar

105

AIt I I IMN NDRI 'T SUITAII IM AI- IJXIEV

clacd ei s-ar-ardta nevrednici. Dacii El a

vorbit poporului prin mdgdrita lui Va-

laam, care era om necurat, cu at6t mai

mult va vorbi prin prcot. Ce nu face

Dunrnezeu pentru mdntuirea noas-

tr5?!... Prin ce nu lucreazd! Dacd El a

lucrat prin Iuda 9i prin unii proroci,

dcspre carc spunc: Niciodntd nu u-nnt

cttttoscut pc aoi. Depdrtati-ad de ln Mine

cei ca lucrstifdrddele;gca (Mt. 7,23), dln-

du-le putere si izgoneascd duhuri le

rcle, cu atdt mai mult va lucra prin

preoti.

CAnd incepem sd examindm viata

celor care ne couduc, atunci dorim sin-

guri sd fim unsi ca invdtdtori si, in

acest fel, se deformeazd toate."

Aici S-f6n!ul Ioan Gurd de Aur adu*

povdduieste nedreptatea, adicd invd-

, sd nu-l ascultat i ,

chiar dacd ar fi gi inger; dar dacd

J'a propoviduieste d,

sd luafi atunci aminte, nu la viata lui,

ci la cuvintele lui... Dar de ce, vei spu-

ne, imi vorbeste mie, iar el nu impli-

neste? Nu el insusi iti vorbeste - ldmu-t r t ,

106

NU JUDOCA SI NU VDt I; I IUDIJCA'I '

reste marele propovdduitor -, l ie i t i

porunceste Hristos...

Dar preotul, vei spune, trebuic sdfie mai bun decdt mine... Ei bine, dacdel nu e mai bun clecdt tine, de ce tre-buie, spune-rni, sd te pdgubesti chiarpe tine?... Spune-mi, cine.era mai rdudecdt vamesul? E adevdrat cd el era sivamet, si vinovat de multe fapte rele,si totusi pentru fglr"q a fost indeajuns

numai: Ntt suttt ca aanrcsulscesta (Luca 18,l"l.),Dacd fu spui despre preoh <<Eu nu suntca acest hulitor de cele sfinte,,, nupierzi si tu toate?

Sunt nevoit sd spun aceasta... nupentru cd md ingrijesc de preot, c_i pen-tru cd md tem pentru voi, sd nu vdpierde,ti virfutile voastre cu aselnenea

a a l tora. . .El, preotul, nu era bun?! Dar, spu-

ne-mi mie, are aceasta vreo insemndta-te? Oarc si cel bun iti ddruieste de lasine bundtdtile cele de sus? (Harul luiDumnezeu prin Sfintele Taine.) Nu!

; nici celdrept nu-ti va aduce vreun folos dacdtu egti rrecredincios, nici cel necurat nu

t07

AIII IIMANDRI'I' SEII.AFIM ALEXIEV

te va atinge cu ceva cAtusi de putin,

dacd tu esti credincios... Darurile lui

nu atdrnd de virtutea pre-

oteascd, . luc1qlpreotului este numai sd-si deschidd

gura,

preotul

zutd a lucrurilor."

Aici Sfdntulloan Guri de Au-r ne

pune in fald o pildd din Evanghelie.

,,Aminteste-'i - spune el - c4e--erad-is-

tgnla intre Ioan Botezitorul si MAntu-

itorul lisus. Ioan este om si Iisus Hris-

tos - Dumnezev. Si totugi, prin botezul

sdvdrsit de Ioan, i-n ciuda acestei dis-

tanfe, vedem co-bor6nd asupra lui Iisus

pe Duhul SfAnt, p-e_"eare_Loar] lu:lavea.Minunat este cd Duhul Sfdnt nu a

cobordt inainte sd fie sdv6rsit botezul

de cdtre loan. De ce? Oare Ioan a fdcut

astfel, ca Duhul SfAnt sd se pogoare?

Nu, nu atArnd

de voia omeneascd. Igan a sdv6rsit.nu-

a lucrurilor, iarD-gmne-zcu a trimis Du-hul SfAnt.

Dar de ce s-a intAmplat asa? Ca si

stii cd preotul sdvArgegte numai actele

108

NU JUDECA 9I NU VEI FI JUDECAT

cele vdzute. 9i D,Umne_aqu este acelacare trimite Harul Duhului SfAnt.

Dacd trimiterea h asupra c{e-dinciosilo r ar fi atArnat". de. yr-edntqiapreotilor, atunci to,ti qgggti4ii_ca1-e,aupdstori nevrednici ar fi fost l_ip_sitldeel. Dar Sfdntul Ioan Gurd de Aur mdr-turiseste clar cd Dumnezeu _trimite

gi prin pdstorii cei nevred-nici, ca sd nu rdmdni pdgubiliinseteazd de mAntuire.

Dar de aceastd mAnfuire se lipsescei insigi crestinii cei neintelepfi, care-siosdndesc pdstorii. Preotul cel nevred-nic nu este piedicd la pogorArea haru-lui lui Dumnezeu peste credinciosi.

Larp i este piedicd ho-tdrAtd pentru primirea acestui har. Deaceea, cel care ia aminte la mAnfuireasa nu trebuie s5-si osAndeascd pdstoriiduhovnicesti, oricum ar fi ei, afa_ri ry1-mai de cazukdn_d_.au c-f,2_u*t_in eres.

Sfdntul Anastas l, vorbindin general imp.q_tfi_va osAndirii aproa-pelui, face ;i un indemn mai aparte - ca

sd nu-si mai ingdduie a osdndipe preoti. El sfdtuiegte pe mireni sd nuspund despre pdstorii lor: ,,E un pdcd-

1,09

AIt I I IMANDI{I - I ' SUI{AI ; I M AI, I ]XIEV

tos si sc apropie sd sdvdrscascd Sfin-tele'faine; pentru aceasta nu pogoardpeste el Harul Sfat-ttul.ti Duh."

,,Dacd cel sfintit este pdcdtos si cu

constiintd necuratd indrdzneste sd slu-jeascd in SfAnhrl Altar, va ris-

p_unde in fala lui Dumnezcu pgntru

s,ifre_ . Dar, pentru pdcdtosenialui, t:9._f3gg-ne_lggt.dto*are

Sfintele Taine sdvArsite de cdtre el. Dar

tu vei intreba - spune Sfdntul Anas-tasie Sinaitul - <oare preotul nu sesupune judecdfii Bisericii si sfintelorcanoane?r, Se inlelege cd este supus,

ca sdJ ju-

deci gi sd-l cercetezi.

ori _treab-a celui ase-zat de Dumnezeu Preasfintit Episcop. "

Sfituind pe credinciosi sd se apro-pie de Sfintele Taine cu frica lui Durn-rlezcu si cu congtiinfa curatd, SfAntulAnastasie adaugd: ,,Dacd insusi inge-rul lui Dumnezeu ti-ar aduce Sfdntacea fdrd de sAnge Jertfd,, iar tu te im-pdrtdsesti din mAinile lui... flevrednicfiind, atunci nici ingerul nu te-arcurdta de pdcatul tdu. I_uda a primitchiar de la Hristos Preacinstitul Lui

110

NU JUDI]CA SI NU VUI II I JUDLCAT

Trup, c si,pentru aceasta, satana a intrat in el."

De aici se vede limpedei prin Sfintele Taine qlernd ex-

etului celui care leprimeste. Cel care, pregdtindu-se deSffinta impdrtdsanie, in afard de altepdcate ale sale isi ingdduie sd osdn-deascd pe sluj i tori i lui Dumnezeu,aratd cd se apropie de Sfdntul Potir cunevrednicie. Cui face el afunci cdrarein sufletul sdu prin nevrednicia sa? Pecine ingdduie in sanctuarul inimii saleosAndind pe preoti? t[u primeste,oare, pe satana in locul MdntuitoruluiHristos?...

Oricdt de pdcdtos ar fi preotul,na. sdv6rsitd de cdtre el e mdntuitoarepentru noi, pentru ci el nu o sivdrges-

I

, datd lui prin hi_fo_to-nig.

PnnoTutr I-Jtrt"7RtrDIlc

/^

T" ceea ce privegte realitatea

, I lucrdtoare a Tainelor, in\-/ cruoa nevrednlcler vreunui

oarecare slujitor al lui Dumnezeu,Sfdnta Bisericd a pdstrat o veche si mi-nunatd predanie:

IJn oarecare mare dregdtor din pa-

lestina, bun crestin, a cumpdrat un bd-iefel din neamul scitilor, ca sd-i fieslugd, pi l-a dat ca slujitor preotuluicare slujea in paraclisul casei sale.Odat5, dregdtorul l-a intrebat pe copil:

- Scilii sunt crestini ori ba?- Nu, stdpAne, i-a rdspuns copilul,

ei nu cunosc pe Hristos, si eu, dupdcum se intelege, nu sunt botezat.

Afunci dregdtorul a poruncit preo-tului sd boteze pe bdiat. pi s-au impli-

113

N I I I I IMN NI) | { I I 'SEI{AI I IM AI,TJXIUV

nit toate acestea. Cel botezat a sosit la

stdpdnul siu t inAnd in mdnd, dtrPd

obicci, o lurnAnare aprinsd.- Mergi si cheamd Pe cel ce te-a bo-

tezat, i-a spus dregdtorul.

Bdiatul a iesit, dar degrabd s-a in-

tors si i-a spus cd cel care l-a botezat

iesise dei'd din bisericd. De trei ori dre-

gdtorul l-a trimis in bisericd, dar el s-a

intors cu acelagi rdspuns. MinunAn-

du-se dregdtorul cum poate preotul

asa repede sd iasd din biserici, s-a tn-

tors cdtre o altd slugd si i-a sPus:- Mergi tu si cheamd Pe Preot!Acesta a plecat, l-a gisit pe preot in

SfAntul Altar, consumAnd Sfintele Da-

ruri, si l-a chemat la dregdtor. Atunci

dregdtorul l-a intrebat pe cel de cu-

rAnd botezat:-De ce spui cd nu e inbisericd acela

care te-a botezat?

Biiatul i-a rdspuns:- Adevirat ili spun, stdPdnul meu,

cd acest preot nu este cel care m-a

botezat. care a sdv6rgit Taina

- asemdn{toafe ful-

gerului; e-l strdlucea in intregime ca

soarele. El a sdvArsit si Dumnezeiasca

114

NU JUDLCA SI NU VIJI I ; I JUDI]CAT

Liturghie. 9i, p" cdnd el sluiea, acestpreot stitea in spatele ugilor impird-

[e;ti legat cu lanturi de fier la mAini sila picioare, iar d<rj oameni-negrll_ aupA t, pdnd cAnd preotul cel striluci-tor la chip a incheiat Sfdnta Liturghie.

incd si mai mult a cdzutpe gdnduridregdtorul si a luat deoparte pe preot,in camera sa, si l-a intrebat ce vrea sdzicd toate acestea. Atunci preotul acdzut la picioarele dregdtorului si, culacrimi in ochi, i-a mirturisit:

- Vad cd Dumnezeu nu ascunde cietine adevdrul, stdp6nul meu, pentruaceasta iti voi povesti tie toate. CAnderam in orasul meu natal, am cdzut ingreu pdcat. Afldnd despre aceasta,episcopul locului m-a opritsd mai slu-

iesc. Dar eu, ca un om sdrac, pentru chnu aveam cu ce sd md intretin fdrd sluj-bd, am venit aici, iar tu, stdpAne, te-aimilostivit de sdrdcia mea si m-ai pri-mit in casa ta. insd -e*u, -crelnrednic-deplAns, cdlcAndu=mi-constiinta, am ui-tat de vesnicele munci care vor fi pen-tru cei ce au cdlcat dreptarul cel dum-nezeiesc gi am slujit pAnd acum, ca simai inainte...

115

AI(TIIMANDIIIT SERAIIIM ALEXIEV

Atunci dregdtorul l-a sfdtuit .sd

$ga,rgd intt=o-*maniqLire gi acolo sdfacd pocdinfd pentru pdcatul lui celgreu. Preotul asa a gi fdcut.

Din aceaste pildd reiese clar cd-S-fin-nu pierd harul lor lucrdtor

nici atunci cAnd un slujitor nevrednicle sdvdrsegte. Ele sunt valabile

94YgI9cs si sunt m6ntuitoared.

Si, astfel, nu putem sd gdsim nici o

indreptdfire pentru noi insine, cdnd ii

osAndim pe pdstorii nostri. in loc de

a-i osdndi cd sdvArsesc Sfintele Taine

cu nevrednicie, mai bine ar fi pentru

noi sd ne osAndim pe noi insine, cdci

cu nevrednicie ne apropiem de Sfin-

tele Taine. Iatd, acesta ar fi lucrul mAn-

tuitor pentru noi!

FIneaRtr ]UDtreAII'1 trtrtlUtr SALJ

dnd acum am insirat maimulte temeiuri din pricinacdrora nu trebuie sd os6n-

dim pe aproapele. Ei bine, in final sdpunem in evidentd incd o ratiune, carenu e din cele mai pulin importante.

\oi nu suntem atotstiutori. Din prici-na stricdciunii si pdcdtogeniei noastre,adesea gdndim despre algii cd ei pldnu-iesc_ori sdvdrsesc un anume pdcat, pecdnd, in realitate, intentiile lor pot fidin cele mai curate si mai nobile. Bd-nur-e*lil"e,noaatre, de obicei, ne insald sine aruncd in rdtdciri picdtoase

, unii o4meni par pdcdtogi, pecAnd, in realitate, inlduntrullqr pot sdfie drepti.

11: i

n ItHlN4ANtJlt t I SI i t{n tr lM n l_l ixi l iv

S,finfii Pirinti ne sfdtuiesc sd nu-cle-

denr, cdncl este vorba de osdtrdirea

aproapelui, chiar dacd vedern cu ochii

nostri . Iat i , de pi ld5, sfatul preacuvio-

sului llie, referitor la aceasta: ,,Dacd

vecleti cu propriii vostri ochi la aproa-

pele vostru ceva smintitor, sd nu cre-

ctefi. Fcrif_vd de gdndurile rele

privitoare la aproapele, stiind cd de--

i insufld aceste gAnduri ca sd ne

rdpeascd mintea de la cercetarea pdca-

telor noastre gi de la avdntul nostru

cdtre Dumnezert."

Foarte pretioase sfaturi in aceasti

privinfd ne dd . El spune:

,,Cdnd melgem undeva, mai mult de-

c6t orice tfe_b.lie pdzim deh,trru-

r-ali, din care se naste osdndirea cea de

suflet pierzdtoare. Existd multe in-

t6mpldri care intdresc acest adevdr. Sd

vd dau o pildd: S-a intdmplat ca cine-

va sd stea intr-un loc oarecare pe timp

de noapte si sd treaci pe lAngd el trei

oameni. Unul socoteste, vdzdndu-I, cd

asteapti pe cineva ca sd meargd im-

preund sd curveascd; altul socoteste cd

este hot, iar al treilea cd l-a chemat vre-

118

NU JUDEC^ Sr NU VH r;t JUDECA'|

un prieten din casa vecind si-l asteaptdsd iasd si sd meargi urrdeva impreund,la rugdciune. Iatd, tof i trei l-au vdzutpe acelasi om si in acclasi loc si tofusin-au avut tot i trei despre ; ig , ci unul a gAndit intr-un fel, altulin alt fel, iar ult imul altceva, f iecare,dqp_Ap"l9p!qlu!$are. Sun t unele tru -

puri producdtoare de sucuri amare sirele si, orice mdncare ar primi, o prefacin sucuri nepldcute, chiar dacd m6nca-rea ar fi folositoare. Deci aga si cu su-fletul care are o deprindere rea. Sevatdmd din orice lucru, chiar dacd lu-crul este folositor. Cel ce are un obiceibun se aseamdnd omului cu trupul sd-ndtos. Chiar dacd primeste ceva rdu,el il preface in sucuri bune. Asa si noi,

daeaeygu odeprindere bund, dacd neaflim intr-ob-und stare sufleteasci, pu-tem si primim folos din orice lucru,chiar daci este nefolositor. Am auzitde un frate oarecare cd el, cdnd mergeala vreunul dintre frati si ii vedea chi-lia neingrijita ipi ziceain sine: <Fericit

este acest frate, ci nu se ingrije;te delucrurile pimdntesti, si astfef cu toatd

119

AIiHIMANDRTf SEIiAFI M ALEXII]V

mintea lui, tinde cdtre cele de sus. Cdci

nici lui nu-si gdseste vreme ca sd-gi

pund chilia in rAnduiald." Si cAnd mer-

gea la un alt frate si ii vedea chilia in-

grijitd, impodobitd si curatd, isi ziceaintru sine: ,.Asa cum sufletul acestui

frate este curat, tot asa curatd este si

chilia lui. rea lui sufleteascd

este si starea chiliei lui". Si niciodatd

nu zicea despre vreun frate cd acesta

este lenes, ori acesta este mdndru si,

dupd starea lui bund, p9 toate le vedea

bune gi de la toli lua folos."

De aici se vede limpede cd cel bun

tot timpul descoperd ceva folositor

pentru sine si se foloseste de aceasta.

Ce-l rdu, dimpotrivd, totdeauna vede

pdcatele care il smintesc si il otrdvesc.

crurile care ies din propriul lor suflet,Omul cu o stare pdcdtoasd plgqqgqtre

Je1sti-numalPaeat. Cd avdzwt cd nua vdzut, cd a inteles, cd nu a inteles, eJs cd. Pentru el

este clar ci celilalt a pdcdtuit, pentru

cd el insusi ar fi pdcdtuit in locul lui.

Fantezia celui cu o stare pdcitoasii t

120

NUJUDICA SI NU VEIFIJUDECAT

3rsa de-b-ogata pi*aEa_ds_fine, cd demulte ori ea vede pdcatul si acolo undenu este. Si aceasta se datorea zd faptrt-lui cd destul de des oamenii iubitori depdcat sfrEFin sincer cd au vdzutcu ochiilor pdcdfuind pe cineva care nu ay,ea

&!qg_ e_seqe-ne4 lntegii. Sfdntul IoanSc l invald intr-un mod minunat:,, D*eg4q4j_q-e_i Uqigqg_1 de qqlqgti ori nesfdfuiesc sd pdcdfuim, ori, daci nu pd-cdfuim, ne insrrflisd osdndim pe cei cecad in picate, ca sd redobdndeascdprin cel de-al doilea pdtarea celui din-tai... A osAndi - aceasta inseamnd sdrdpim fdrd rusine drepturile lui Dum-nezeu; a osAndi este a ne pdgubi sufle-tul nostru. Cum mAndria, chiar siatunci cAnd nu este legatd de alte pa-timi, este in stare sd pdgubeascd omul,asa si osdndirea faptelor strdine poatesd ne aducd la deplind pierzare. Toc-mai de aceea a fost os6ndit acel fariseu(in pilda cu vamesul si fariseul). Unbun gridinar gustd numai din roade-le coapte, iar pe cele acre si necoaptele lasd; tol a;a ;i_qqfl.gtul b-Un pi infe-lept ia aminte numai Ia virg$e altora.

727

A I{ I { IMANI] I { I ' I ' SI ' I {N I . I M AI-EXII ]V

i.nsd omul nehrrn cautd viciilc 9i lipsu-

rile altuia. Despre el s-a spus: I^scodit-rttt

ftirddctegi si au Ttierit cfud Ie iscodeau (Ps'

63,6). Chiar de-ai vedea cu propriii thi

ochi pe cineva cd greseste, sd nu-l osdn-

degti deloc. Pentru cd 9i propriii tdi

i adesea te insald".

StanrutrIoan ctrL ff]nosvp

Er osAr-JD[<Hr\

espre Sfdntul Ioan cel Mi-

lostiv se povesteste cd el

se temca ccl mai mult de

osAndirea aproapelui, dar mai ales de

osdndirea rnonahilor. La o asernenea

pdzite de osAndire, cu multi luare-a-

minte, l-a dus urmdtoarea intAmplare:

in Alexandria a venit odatd un tA-

ndr monah cu o foarte frumoasd si

tdndrd fecioari. aceasta, q*rlii

s-ilLsmintit, gdndind cd tAndrul mo-

nah cu intenfii necurate poartd cu sine

pe acea fecioard, si i-au adus la Sfdn-

tul loan, care era in acea vreme patri-

arh. El a poruncit sd-i prindd pe amdn-

123

ARIIIMAN DRIT SEI{AFIM ALEXIEV

doi, sd-i batd si sd-i inchidd in chiliiseparate.

in timpul noptii, Patriarhului i s-a

ardtat un monah in somn, i-a ardtatrdnile de pe umeri cauzate de bdtaie sii-a spus: ,,Te fnvoiesti la aceast+ Vlddi-ca? Asa ai invdtat tu de la Apostol sdpasti turtha lui Hristos: cu bdt4ig, aunu cu binele? Crede-md, te inseli caorn." Cu aceste cuvinte monahul apierit.

Patriarhul s-a trezit din somn si ainceput sd se gdndeascd la ce va sdinsemne acest vis. D6ndu-p,i seama depggatuf sdu, el s-a asezat pe pat cumultd intristare. Dimineata a poruncitsdl aducd pe acel monatr, ca sd vadddacd se aseamdnd cu cel ce i se ardtasein vis. Monahul abia venea din cauzamultimii rdnilor.

Cdnd l-a vdzut, Patriarhul a rdmasmut de uimire, nemaiputAnd sd spundnici un cuvdnt. Dupd o anume vreme,linistindu-se, a rugat pe monah sd-sidea jos hainele si sd-i arate rdnile.Dupd multe rugdminti, monahul abias-a invoit. Pe cdnd se dezbrdca de hai-na sa, aceasta a cdzut deodatd la pi-

124

NU JUDECA SI NU VEI FI IUDECAT

mdnt fdrd de veste si Patriarhul a vd-zut cd acel monah era eunuc. SfAntulIoan l-a pldns mult pentru bdtaia penedrept datd pi a poruncit sd fie pedep-sifi cley_e*lit-orii, iar el a inceput sd-lroage pe monah ca si-l ierte.

Atunci monahul, cu adAncd smere-nie, a mdrturisit:

,,Crede-md, Vlddica, nu mint, cigrdiesc adevdrul. Acea fecioard m-a in-tAlnit intr-o seard si, cdzAnd la pi-cioarele mele cu lacrimi in ochi, md ru-ga sd-i ingddui sd meargi cu mine. Euam indepdrtat-o si am fugit, dar eamergea in urma mea, zicdnd: "Te jurpe Dumnezeul lui Avraam, Care avenit sd rn6ntuiascd pe pdcitosi si Careva judeca viii si mortii, nu md ldsa,,.Eu am intrebat-o: ,,De ce mi blestemiasa, fecioatd?>r,iar ea, suspindnd, mi-ardspuns: <!g.p-g_gt-*e_v*lggd si as dori sdfiu cregtine. Md rog tie, pdrinte, nu mdldsa, ci'r*nA-nfuie s"ufletul meu care tAn-jeste sd creadd in Hristos". Auzindacestea, fl":flIll temut de judecata luiDumnezeu si, astfel, am luat-o cu mi-ne, ca s-o invit sfdnta credintd. in br-serica in care se afl5 mormdntul celor

725

AII I I IMNNDI{I 'T SEI(AI I IM At, I iXI tJV

40 de mucenici am- botezat-o si, iati,

acum merg cu ea cu inimd curatd, pd-

nd ce am s-o dau in vreo mindstire de

fecioare."

Patriarhul a suspinat, zicAnd: ,,Qalirobi ascunsi are Dumnezeu! Iar noi, cei

v;ednici de plans, nu-i stim." Si tutu-

ror el [e povestea minunatul sdu vis pe

care-l avusese in t impul nopti i . . . De

atunci, SfAntul Ioan, cu multd osebire

a prins de a cinsti pe monahi si nici-

decum incd nu i-a mai osdndit.

in vremea aceea, s-a intdmplat in

Alexandria o poveste de dragoste foar-

te tulburdtoare. Un oarecare tdndr a

fugit tocmai la Constantinopol cu o

monahie. Tofi il osAndeau pentru

aceasta, spunAnd: ,,Pierde doud suflete- pe al sdu si pe cel al monahiei -, si

face sminteald tufuror." S_f.jntul-Ioan a

sfdtuit atunci pe cei ce osAndeau: ,,Oh,copiii mei, sd incetdm de a mai osdndi,

pentru cd doud gregeli sdvdrgifi:

prima - cdlcali porunca lui Dumne-

zeu, osdndind pe cel pdcdtos, cdci scris

este: "Pentru nimic

inte de vreme>; si a doua - pentru ci

126

NU IUDECA SI NU VDI FI JUDECAT

pe fratele nostru ,.fdrd sd gtir.n

dacd mai greseste el pAnd acum ori de-ja s-a pocdit".. . Ca sd-i dezvefe deacest pdcat pe care il iubeau, osAndi-rea, el le-a povestit urmdtoarea istorie

pilduitoare:

in orasul Tir a venit odatd un monah.

Pe c6nd rnergea pe stradd, l-a vdzut ocunoscutd desfrdnatd pe nume Por-firia, pe care o stia tot orasul, si a ince-

put sd strige in urma lui: ,,MAntuies-te-mi, pdrinte, precum si Hristos amdntuit pe cea desfrdnatd." Fdrd sd seteamd de clevetirea oamenilor, el i-a

spus: ,,Mergi in urma mea." Si luAnd-o

de mAnd, a iesit cu ea din orap, v=dzrrtfiind de tofi. in tot orasul s-a rdspAn-

dit'afunci 4 cd un monah a luat-o

pe desfr6nata Porfiria ca sd-i fie sotie.

Pe drum, pe cAnd el o ducea cdtre omdndstire de maici, Porfiria a aflat un

copil abandonat si l-a !uat, ca sd-l in-

grijeascd in loc de fiu. Dupd o vreme,

s-a intdmplat ca unii din cetdtenii dinTir sd meargd in acel tinut unde trdiau

bdtrAnul si Porfiria. Cdnd au vdzut cd

are copil, i-au spus ei, ca sd o jigneascd:

727

AR}IIMANDRIT SI]I{AIIIM ALEXIEV

,,Bun copil ai ndscut, Porfiria." $i, in-

torcdndu-se, ei'au rdspAndit zvonul

nelalocul lui cd Porfiria a ndscut un

copil de la acel monah: ,,L-am vdzut

noi cq ochi,i noptri. pi mult seamdnd cu

monahul."

Cdnd starelul si-a presimlit sfArpi-

tul, inainte sd se mute la Dumnezeu, achemat pe Pelaghia (cdci asa ii schim-

base el numele Porfiriei prin trecereaei la viata monahald): ,,5d, mergem inTir, pentru ci am acolo o treabd de fd-cut. Vreau ca si fu sd mergi cu mine"...Ei au venit in cetate, duc6nd cu ei sicopilul, care avea dejaT ani. in cetate,staretul s-a imbolndvit. Mulli locuitoriau venit ca sd-l cerceteze. El le-a spus:

,,Aduceti-mi o cddelnitd cu cirbuniaprinsi." pi, aduc6ndu-i, el si-a vdrsatcdrbunii apriryi in poald gi i-a tinut agapane ce s-au rdcit. Cdrbunii nu i-au arsnici trupul si nici haina. Staretul aspus: -B_i49qt1y_Anta[ si fie Dumnezeu!Precum cdrbunii aprinsi nu au aprinstrupul meu, asa nici eu nu am cunos-cut pdcat trupesc, de cAnd m-am nds-cut." Cu aceste cuvinte gi-a dat sufle-tul sdu lui Dumnezeu.

128

NU JUDECA 9I NU VUI I; I JUDI]CAT

Povestind intdmplarea Sf6ntul Ioanii invdta pe pdstorifii sdi: ,,pentruaceasta, fratii mei pi copiii mei, sd nune grdbim sd osdndim!"

fdntul Vitalie monahul atrdit pe vremea SfdntuluiIoan cel Milostiv. $i a pe-

trecut SfAntul Vitalie mulli ani de ne-voinfd in pustie, iar cdnd a implinit 60de ani si a ajuns la o mare desdvArsireduhovniceasc5, a venit in marele orasAlexandria gi gi-a ales un asa fel detrai, care pentru cei nestiutori era rdugi muqdar, dar lui Dumnezeu - pl5cutgi bun. Acest stare! a hotdrdt deci sd in-toarcd pe cele desfrAnate la pocdinfd.A fdcut o listd amdnuntitd cu toate des-fr6natele ce trdiau in Alexandria si pen-tru fiecare dintre ele, in parte, qu osar-

die s-a rugat lui Dumnezeu ca sd le in-toarci de la vietuirea lor picdtoasd.

SranruLVmann fnoFJl\burr

1,31

AItI I IMANDI{IT STIII,AIIIM AI-EXIEV

Ca lucrdtor cu ziua, de dimineata

pAnd seara el muncea in cetate si, pen-

tru truda lui zilnicd, primea 12 dinari.

De un dinar isi cumpdra bob, cu care

se hrdnea dupd apusul soarelui, cdci

toatd ziua postea pe cdnd lucra, iar di-

narii rdmasi ii dddea la bordel uneia

dintre desfrdnate, spunAndu-i:, ,Te

rog, pentru acegti bani pdzegte-te pe

tine toatd noaptea aceasta in curdtenie

si nu primi pe nimenil" 9i chiar el se

zdvora cu ea in cdmdrufa ei. Ea se in-

tindea sd se odihneascd pe patul sdu,

iar staretul rdmdnea intr-un collisor

aproape intreaga noapte, petrecdnd

fdrd sd doarmd, citind linigtit psalmii

lui David si rugAndu-se pentru pdcd-

toasa ce dormea p6nd dimineata. Si,

lisdnd-o pe ea, el o lega ca nimdnui sd

nu spund faptele lui.

pi aga fdcea in fiecare zi: in timpul

zilei postea si lucra, iar in timpul nop-

fii intra la desfrAnate si petrecea in ru-

gdciune, fdrd sd adoarmd. O noapte in-

tra la una, altd noapte la alta, pAnd ce

colinda pe la toate, si apoi incepea dirr

nou de la prima.

r32

NU JUDECA SI NU VDI ITI JUDECAT

V*dzdnd Dumnezeu marea nevointda robului Sdu, a inceput sd-l ajute infapta lui cea bund. Uncle din desfrd-nate au inceput sd se rusineze de vir-futea ingereascd a lui Vitalie si,-vdzAndqum 9e ostenepte pe"nt4r mdn ttr ireg_lor,au inceput gi ele sd se aseze la rugd-

. ? r ^ciune. lngenuncheau in spatele lui Vr-talie si incepeau si se roage. SfAntulVitalie le vorbea despre-pocdinfd, in-fricosAndu-le cu dreapta judecatd si cuvesnicele munci ale iadului, dAndu;lenddejde in indurarea lui Dumnezeu siin mostenirea vesnicelor bundtdfi ce-regti. f,L in acest fel, el le aducea lafricalui Dumnezert, ele se umileau si fdgd-duiau sd-gi indrepte viata lor. Si, in-tr-adevdr, multe dintre ele au ldsatpdcatul cel fdrd de rusine si s-gu cdsi-torit dupd lege; altele, dorind sd trdias-cd i.n deplind curdfie, au mers la md-ndstire de cdlugirife gi acolo, cu post

gi lacrimi si-au petrecut zilele; altdparte aq tfditfrs--c-asitorite in lume, du-cAnd viafd curatd, hrdnindu-se dinmunca mAinilor lor.

insd nici una dintre desfrdnate nuindrdznea sd dezvdluie cuiva despre

733

ARHIMAN DITIT SEITAFIM ALEXIEV

viata preainleleaptd dusd de Vitalie,

pentru cd el le-infricosa cu pedepse

dumnezeiegti dacd indrdzneau sd dez-

vdluie taina lui. Odatd, una din ele a

incercat sd-l apere, spundnd cd Vitalie

nu pentru pdcat merge la ele, ci ca sd le

m6ntuiascd. Auzind aceasta, gtareful

s-a intristat cd se dezvdluia curilia vie-

lii lui si s-a rugat lui Dumnezeu sd pe-

depseascd pe acea femeie, pentru ca sd

aibd fricd gi celelalte rdmase. pi indati,

cu ingdduinfa lui Dumnezeq glisia irt-

d.rdcit. Fostele desfrdnate, vdzdnd una

ca aceasta, s-au infricosat si nici una

nu mai indrdznea sd vorbeasci in fala

altora despre sfinfenia lui. Iar lumea

v",orbea despre femeia indrdcitd: ,,Yezicum te pedepsegte Dumnezeu pentru

cd minfi cd nu pentru desfrAnare ve-

nea la voi cdlugdrul acela. Acum se

aratd clar cd el e desfrdnat."pi togi se srninteau din pricina lui

Vitalie. in toate zilele il mustrau si ii

spuneau: ,,Du-te, nenorocitule, cd te

asteaptd desfrAnatele!" si il scuipau.

Iar el rdbda totul, ascultAnd bl6nd vor-

bele cele de ocard spuse lui, iar cu du-

hul se bucura de aceasta, cd lumea il

1,34

NU JUDECA SI NU VEI FI JUDECAT

socotea ca pdcdtos. Agu preacuviosulisi ascundea virtutea in fala oamenilor.

Unii dintre preoti l au pArdl ahrnciPreasfinfitului Patriarh Ioan cel Milos-tiv al Alexandriei, spundndu-i: ,,Acestcdlugdr sminteste intreaga cetate. infiecare noapte intrd in casele desfrAna-telor." insd Preasfinlitul Patriarh nucredea celor ce cl-eue-teau, pentru cd igiamintea de acea irtdmplare c6nd osdn-dise degrabd dupd pdrerile unor cle-vetitori pe un monah sfAnt preainte-lept, care era eunuc din nastere gi carebotezase o evreicd... Avdnd aceasta infafa ochilor, SfAntul Ioan oprea pe cle-vetitorii lui Vitalie, spundndu-le: ,,in-cetati de a mai osdndi. Nu gtifi ce s-aintd.mplat oarecAnd la PrimulS_i_nod dela Ntc_eea? Cum unii dintre episcopi siclerici au scris faptele pdcdtoase unulpe_ale celuilalt si le-au dat mareluiimpdrat Constanti"? 9i cum el a po-runcit si i se aducd o lumAnare aprinsdsi a 4rs hdrtiile primite, fdrd sd le ci-teascd, spunAnd: << t cuochii mei gregind pe vreun episcop, oripreot, sau vreun monah, chiar cu hai-na mea l-ag fi acoperif sd nu-l vadd ci-

135

AI{T{IMANDI{IT SEI].AIIIM ALEX I EV

neva cd gresest err" . . . Astfel, SfAntul

Patriarh a rusinatpe clevetitori, iar ro-

bul lui Dumnezeu Vitalie se grijea ne-

incetat de mAntuirea sufletelor picd-

toase, fdrd ca cineva sd-i 9tie, pAnd la

moartea lui, taina virtutii sale.

intr-o zi, pe cAnd Preacuviosul Vi-

talie iesea iri zorii zilei din casa des-

frffnatelor, a intdlnit un tAndr desfrA-

nat, care adesea venea la aceste femei

josnice, ca sd pdcdtuiascd. El l-a lovit

puternic peste obraz pe stare!, spundn-

du-i:,,PAngdritule si vrednic de plAns,

pdnd cdnd vei rdmdne nePocdit si nu

vei inceta cu viafa ta cea ticdloasd, ca

sd nu se mai pdteze din pricina ta nu-

mele lui Hristos?!" Iar Sf6nful i-a ris-

puns: ,,Crede-md, omule, ci din prici-

na mea, smeriful, vei primi gi fu o Pal-m-i pe obraz, dar in aga fel cd intreaga

Alexandrie va da ndvald auzind stri-

gdtul tdu."

Nu dupd multe zile, preacuviosul

Vitalie s-a zdvorAt in coliba lui cea

micd, pe care si-o fdcuse la porfile ora-

gului numite ale soarelui si, fdrd ca si

stie cineva, a adormit intru Domnul.

in vremea aceea, un-diavol in chipul

1,36

NU JUDECA 9I NU VEI ITI IUDECAT

unui etiopian infricosdtor s-a ardtata_celui desfrdnat care lovise peste obrazpe sfdntul staret si i-a dat o palmdpu-

[ernici acehria, spunAndu-i:,,Primeste

aceastd palmd pe care fi-o trimite mo-nahul Vitalie". Si indatd tAndrul a fostcuprins de nebunie. A cdzut la pdmdnt

si a inceput sd se rdsuceascd pe toatepdrtile, fdcdnd spume la gurd, rupdn-du-gi hainele de pe el si scotAnd un asade neomenesc strigdf cd, intr-adevir,toatd Alexandria a dat fuga la el.

Si vreme de cAteva ceasuri el a fost

4qunglt_dC_dgmoni. Cdnd gi-a venit pu-

lin intru sine, s-a grdbit cdtre coliba luiVitalie, iar pe drum striga cu glas ma-re: ,,Miluiegte-md pe mine, robule allui Dumnezeu, pentru cd am gregitim-potriva ta!" Si, strigAnd aga el, alergacdt il tineau picioarele, iar poporul serevdrs-a in urma lui. CAnd a ajuns lacoliba monahului, pe neasteptate, dia-volul l-a trdntit pe cel indrdcit la pd-mdnt gi a fugit. T6ndrul, venindu-si in-tru totul in sine, a inceput sd poves-teasci multimii cum l-a lovit pesteobraz pe staret si cum acesta i-a spusmai dinainte despre rdzbunarea sa.

'1.37

AItT{IMANDI{IT SEI{AFIM ALEXIEV

Cei ce sosiserd au bdtut la usa colibei,dar nu a rdspuns nimeni. Atunci au

forfat u9a gi au vdzut in mijlocul coli-

bei pe stare!, stdnd in genunchi, ca la

rugdciune. SfAntul lui suflet deja ple-case la Dumnezeu, iar in mdinile lui

linea o hartie, pe care era scris: ,,Bdr-bap alexandrinf mai inain-te de vreme, pdnd ce nu va veni Dom-nul - Dreptul judecdtor!"

Chiar in acel ceas a venit si acea fe-meie indrdciti care cdndva dorise sddezvdluie in fafa oamenilor curdliaviefii lui Vitalie. ingerii lui Dumnezeuii vestiserd in vedenie despre moarteadreptului. Ea, venind acolo, s;a atinsde sfintele lui moagte si indatd s-a slo-bozit de diavolul ce o muncea. 9.htp-pii;i.orbii au inceput sd primeascivindecare prin atingerea de trupulpreacuviosului.

Auzind despre moartea sfAntului,toate femeile care prin invdldturile luise pocdiserd si se intorseserd cdtreDumnezeu au venit in grabd cu lumi-ndri 9i cu cddelnife. Ele pldngeau tristepe pirintele 9i m6ngAietorul lor. Atunciau inceput si povesteascd in fala intre-

138

NU JUDECA SI NU VEI FI JUDI]CAT

gului popor despre virtutea staretului,mirturisind cd el nici cu un deget nus-a atins de ele si cd intra la ele nu pen-tru pdcat, ci ca sd le mdntuiasci. Lu-mea se mihuna despre acest tdinuitrob al lui Dumnezeu care, in asa mi-nunat fel, isi ascunsese sfdnta lui viatd... Si se rusinau c{ci, nebuneste, in-drdzniserd sd osAndeascd un asa pl5-cut al lui Dumnezeu ...

Despre toate acestea Patriarhul aaflat cu de-amdnuntul. Chiar el a venitcu preotii sdi la coliba lui Vitalie si,plAngdnd cu tot poporul, dar mai alescu acele femei pe care preacuviosul lemAntuise de viata lor pdcdtoasd, au in-gropat trupul sfAntului cu mare cinste.

pimulfime de oameni dinAlexandriaau fdgdduit atunci in fafa lui Dumnezeuca niciodatd sd nu mai osdndeascd.

LnaeunrINPOTRIVA OSAI-IDIRII

nii poate vor fi migcafi de

pildele de mai inainte si,asemenea celor din Ale-

xandria, vor face legdmAnt cu Dum-

nezeu ca sd nu mai osdndeascd pe ni-

meni, niciodatd. Dacd aceasta s-ar pe-

trece chiar si cu putini, am socoti cd

scopul cu care s-a scris aceasti carte a

fost atins. Dar multi poate isi vor spu-

ne: ,,Nu vom mai os6ndi cdnd nu vom

gti cu siguranti cd cineva pdcdtuiegte.

Dar, dacd suntem incredintati de

aceasta, cum sd tdcem despre adevdr?"

Despre acestea, SfAntul Ioan Gur.d-de

Aur a spus: ,,CindosAndesti pe aproa-pele, chiar dacd vorbesti lucruri adevd-

rate impotriva lui, chiar dacd mustri

741

AIII{IMANDI].IT SEI{AITIM A LEXIEV

faptele lui stiute, fotugi nu vei scdpa

de pedeapsd..Pentru cd nu pentru fap-

tele lui, ci dupd vei fi ju-

decat de Dumnezert, asa cum a spus

el: Cdci din cupinteLe^" e aei fi oskndit

(Mt. 1Z 37). Fariseul a vorbit adevdrul,

cunoscut de tofi, si, cu toate acestea, a

primit osdndire." Dacd si pdcatele vd-

zute nu-ne,este ingdduit sd le osdndim,

atunci cum sd ne izbdvirn

care ne urmdreste la orice pas - vorbi-

rea de rdu impotriva aproapelui?

Noi trebuie sd considerim printr-o

pozllie destul de explicitd, cd patima

de a os6ndi pe altul vine din izvorul ne-

curat al sufletului pdtimag. Orice osAn-

dire a aproapelui este unpdcat. Nu exis-

td osAndire nevinovatd. Este adevdrat

cd suntmulp oameni care, fie chiar dinusurdtate, fie din slugdrnicie fald de

allii ori din dragoste de ,,artd", spun

unele lucruri,,spirituale",

a-

pglgi. Dar ;i aici izvorul nu este curat.tel acolo unde osdn-

direa se naste lgvgtie,

142

NU IUDECA 9I NU VII III IUDECAT

Puternicd este aceastd sldbiciuneomeneascd. Cu cAt prinde mai multrdddcini, cu atdt este mai de nevinde-cat. Ea nu sldbeste nici in mari nevo-

t

inte trupesti, e puternicd intr-un trupneputincios pi" mdcar cd se aratd princuvinte, ea poate od trdiascd gi sd seintdreascd ?rrjnimi chiar gi acolo undelimba este muti.

Cum sd se izbdveascd omul deaceasta? Numai cu mijloace omenestiea este de nedezrdddcinat. Aici estenevoie de Atotputernicul har al luiDumnezeu. Dar acest har nu se ddnec-ondi gionat. Singur omul_t_reb.qie q drnsgleZedupd eL ca..si:L-prime- qs_cd. Iaraceasta este cu putinfd cdnd se ar4td inc_orylportarea sa ci ndzuieste sd devindalt om, cAnd duce o lupti inversunatdcu patimile si pdcatele lui si, mai ales,cu pierzdtoarea inclinatie cdtre osdn-

-dire. .{tunci harul lui Dumnezeu, care,

dupd cuvintele unei rugdciuni a Bise-ricii,,,pe cele neputincioase le tdmddu-ieste, iar pe cele nedesdvArsite ledesivdrseste", va desdvdrsi lucrul bi-necuvAntat inceput. Iatd cele mai in-semnate leacuri impotriva osAndirii:

143

ARHIMANDRIT SI]ITAIJIM ALEXIEV

1. Nevoitorii incercafi sfdtuiesc sd

se inceapd lupta cu'osdndirea de aici -

auziin vreo oarecare societate cd se

practicd bArfirea gi osdndirea, fugi.de

ea! Nu te lega cu oamenii birfitori!

Nu te imprieteni cu clevetitorii! Dar,

in stdruinta de a te abate de la aceastd

patimd a patiinilor, teme-te sd nu cazi,

din nesocotintd, in acelasi pdcat, chiar

pe drumul renunldrii la el. Si nu in-

cepi sd osAndegti pe osAnditori! Pen-

tru cd, dacd ei osdndesc pe aproapele

lor cu indemnuri pdcitoase, iar tu ii

osdndegti pe ei din a-parent indemn

virtuos, sd nu cazi si tu in acelapi pe-

cat?! Ei se afld la Polul Nord, iar tu egti

la Polul Sud, dar la amdndoud polurile

nu stdpAneste unul si acelagi fuig? |iacesta care, cu nerusinare, in orice zi

osdnde;te, si acela care, fdrd,mili, osAn-

deste pe osAnditorii sdi sunt dusmani

ai mAntuirii lor. Os-A ,d q1 ngg-i p-e-"PaqgQ,sl Urdgte osdndirea,

dar nu si pe cei ce osAndesc! ,,Nu te

inlelege cu clevetitorii, nu zdbovi la

vorbele lor rele" - ne invatd preacu-

viosul intelept Moise -, dar nu te ispi-

144

NUJUDECA 5I NU VEI FI JUDECAT

ti cu urd cdtre acela care osAndegte peaproapele siu!

i pe vreun oarecare cd seocupii cu osAndirea aproapelui, nu tre_buie sd iei parte la acel lucru, ci trebu-ie, smerit, sd te rogi cu psalmisful, ininima ta: Pune, Doamne, strajd guriimele! (Ps. 740, 3), stiruindu-te cu bd-gare de seamd si intorci vorba cdtre unalt subiect. Mare picat este daci, cuprilejul osdndirii pe care altii o sdvAr-

Fesg tu s_i-ngur"_ve-i incepe. si cercetezidin guriogitate pdcatele strdine ori cuochi necurat sd completezi invinuireaimpotriva aproapelui tdu. De acestemanifestdri pdcdtoase trebuie sd tepdzesti, nu din nepdsare cdtre pdcafulstrdin, ci din griid fafd desine, ca si nugresesti tu. Sfdntul Varsanufie celMAre spune: ,,Lucrul care este intr-a-devdrhecuvios noi nu putem sd nu-lprivim ca necuvios, cici atunci cumvom fugi de stricdciunea care izvords-te din el... Dar pe cel care sdv6rsegte unastfel de lucru nu trebuie sd-l osdndim,nu numai din pricind cd Scripturaopreste..., ci pentru cd, prin aceasta,

145

ARHIMANDI{IT SEITAIIIM ALEXIEV

trebuie sd ne socotim ca cei mai Pd-cdtosi dintre toti.'"

Qacd incepi sd te instrdileTi de cei

ce osdndesc si vorbesc de rdu, te vei

izbdvi de ispita aflatd sub influenta

rdului lor exemplu, chiar dacd tu sin-

gur incepi sd osdndegti. Aga vei da Bri-ma manifestare cd doresti sincer sd-ti

curdlegti 1n-ima de aceastd patimd

pierzdtoare.

2. Ajutd mult la dezrdddcinarea du-

hului de osdndire apJinerea-de la bd_r-

[+ Cand at;z;i cd se vorbegte ceva im-

potriva cuiva, trebuie stiruitor sd te

pdzegti si mergi la cel os6ndit gi sd-i

spui: ,,Cineva vorbeste impotriva ta

aga gi dVat" Sfinfii Pirinfi au oprit as-

Pru cu-vintelor striine, cind aceasta are ca-racter d . Chiar si neamurile

s-au scArbit de pdcatul acesta al trans-miterii relelor (informd.rii). Cum pu-tem noi, crestinii, sd ne ocupdm cu ast-fel de lucruri josnice? De foarte multfolos este in aceastd privinld pilda cucele trei site:

146

NUJUDECA SI NU VEI TI IUDECAT

L_e_igel_eptu1 p a venitodatdun om/ gdfdind de atdta grabd si foartei ritat:

- Socrate, ascultd-md, trebuie sd_tipovestesc cum prietenul tdu...

- Opreste-te!, l-a intrerupt infelep_tul, a-i c.ernut ceea ce vrei sd_mi spuiprin cele trei site?

- Trei site? a intrebat acesta, mirdn_du-se gi apoi tdc6nd.

-Da, bunul meu prieten, trei site.Prima sitd este ad .Aiprqbat_tudacd sunt adevdrate toate cdte vreisd-mi spui?

- Nu, am auzit vorbindu-se si...- Agu, dar sigur le-ai cernut prin-a

doua sitd? Aceasta este silEbinefui.Dacd. ceea ce doresti si-mi povestesti,cum nu s-a dovedit cd e adevdrat, eqn_icar bun?

-_Nu, asta nu, ci dimpotrivd...- Hm, hm, l-a intrerupt Socrate din

nou. Sd folosim atunci a.treia sitd gi sine intrebdm .dg,q{gbui4p sd_mipovestesti ceea ce doresti si care te_afulburat asa de mult?

- Ei, nu e chiar asa de trebuintdacum.. .

747

AIt}{IMAN DITIT SEI{AI;I M ALEXIEV

- Prin urmare, a surds infelePtul,

ceea ce doregti si-mi poveste;ti n:l-e

nici adevdrat, nici bun, nici de trebu-

infd; rdmAne atunci sd stea ingropat 9i

si nu te mai imPovdrezi nici Pe tine,

nici pe mine cu el!

3. Dar dacd in noi inPine ss aratd

.4gauainvidie cdtre cineva, dacd incepe

din inima noastrd sd ldsnea9cd gdnduri

si sentimente rele cdtre aproapele nos-

tru, dacd vreo oarecare putere interi-

oard incepe sd ne indemne sd-l osAn-

dim, atunci cum trebuie sd Proceddm?- Atunci, frate, trebuie sd ne mobi-

lizdm toate puterile sufletului si sd

stdruim in A-nu-deschidgg#a noastrd

la cuvinte rele. ,,Trebuie si ne refinem

ca si nu vorbim osAndiri. Tre-

buie sd inibugim furtuna gAndurilor

gi -c,gv-i-ntelor dusmdnoase care clo-

cotesc fnainte sd ajungd pg-timba noas-

trd. CAnd malurile unui pArdu sunt in-

grddite cu pietre mari - sPune SfAntul

Grigorie Teologul -, chiar dacd cloco-

tegte pe dinduntru, el nu pustieste'..

ogoarele. Vl5guit de puteri din prici-

t48

NU IUDECA gr NU vrjr rrr JUDT]CAT

na pietrelor, el triieste ca mort pejumdtate."

Sfintii Pdrinfi ne sfdtuiesc ca, in lup-t_a cu osAndirea, s-o apucdm de la celemai usoare cdtre cele mai grelc. in pri-mul rdnd, dacd nu putem sd nu osdn-dim in intma noastrd pe cineva dintredusmanii nostri, sd ne strdduim mdcarca sd nu osAndim cu limba, ca nu cum-va prin os6ndirea cu limba, dupd cene-am otrdvit inig14 noastrd, sd otrd-

din jurul nostru, pre-cum si sufletele acelora care respirdaeest-aer.

Mai mic pdcat este si osdndesti insine, decAt sd osAndegti in fata altora.Primul pdcat limiteazd actiunile taledevastatoare in hotarele inimii tale, iaral doilea pleacd din om in gm gi.peq1il"F iipierde. Tu ai osdndit ps,cineva;cei care te ascultd incep si ei sd osAn-deascd; aceia cdrora li se transmiteosdndirea,la rdndul lor, o rdspAndesc;si, astfel, _acest lant al pdcatelor seintlinde fdrd sfdrgit gi cuprinde din cein ce mai multe suflete. pL dacd ajungeaceasta lacel os6ndit, se orgarizeazdunnou lant impotrivh, al celui osdndit!...

'l4e

AI{FIIMAN DI(IT SI]IiAFIM ALEXIEV

Toate acestea ar putea fi evitate da-

cd noi infrAngem din Primul moment

{eaua dorinld care se iveste in noi, de

a osAndi cu voce tare Pe aProaPele

nostru.

4. Dar in ce fel Poate omul sd se de-

prindd a nu mai osdndi Pe allii Prin

supravegherea pdcatelor lui vddite?

Aceasta poate sd se realizeze numai

prin inaintarea in virtutea virtufilor -

. Sfinlii Pdrinli nu obosesc sd

ne sfdtuiascd: Smerifi-vi! Luafi amin-

te la picatele voastre si nu la cele

striine! Socotifi-vd mai pdcdtogi decAt

alfii!

Dar cum sd md socotesc mai Pdcd-tos decAt altii, cAnd vdd cd sunt oa-

meni mult mai rdi decdt mine? ne itr-

treabd cu nedumerire cineva.

Iubitul meu frate, dacd a9a gAnde9ti

despre tine, sd gtii cd ceea ce se afld in

tine este ori nestiinfd duhovniceascd,

otim6ndrie irrcong.hentd. Dacd tu gAn-

desti cd egti mai bun decAt altii, asta

inseamnd cd nu.egti smerit. Si, dacd nu

egti smerit, cum vei Primi harul lui

Dumnezeu care se indepdrteazd, de cei

150

NU JUDECA SI NU VEI FI JUDECAT

mAndri, cdci numai el singur ne lu-mineazd mintile, ca sd vedem clar pd-cdtosenia noastrd?! CAnd un om se afldin infuneric, el nu vede cAt praf zboardprin cdmdruta lui. Dar dacd, prin vreooarecare crdpdturd a usii se strecoardinduntru o razd de soare, deodatd sepot vedea mii de particule de praf,care zboard prin aer.

Csl t g_.g_qgte_lulqt4et d_e q d__t_re H_are.d-togenia-sa. Dar acela la

care, aflat pe drumul smereniei, apd-truns aceastd razd dumnezeiascd, acelavede-tgate -inclindrile pdcdtoase ale su-fletului sdu, suspind neincetat la pro-pria lui stare jalnicd si nu se gAndestesd osdndeascd pe altii. Un astfel de om,cu cdt igi cerceteazdmai mult sufleful,cu atfft mai mult descoperd in el pdrfip-dcdtoase si se minuneazd cd nu le-acunoscut mai demult. Atunci el spune:Dacd eu t nu mil--apn,infeles, cum voi cunoaste fdrdgreseald neajunsurile, inclinirile sipredispozifiile din sufletele altora? Sicum voi indrdzni si"i osAndesc? Daqiei-au, pe l6ngd vdzuta lor viatd duhov-niceascd nepdsdtoare, v_i-rtufi tainice gi

151

AIII]IMANDI{IT SE,ITAFIM ALEXIEV

poceinte ascunsd, nu se vor areta in-

comparabil mai buni decAt mine? Pi

atunci cum sd-i osAndesc?! Iatd cum

smerenia in Hristos este invdtdtor al

neosdndirii!

5. Alt mijloc in luPta cu osAndirea

este urmdtorul:Cind vedem Pe cineva ci gregegte,

noi trebuie sl-l comPitimim, si ve-

dem in el Pe cineva bolnav si si ne

rugim pentru el, ca si-l izbiveasci

Dumnezeu din ghearele Picatului'Cici cine Pdcdtuiegte r nu om

liber (Ioan 8,34). Robul ce altccva me-

ritd, dacd nu comPdtimire?,,Cine vrea

sd biruie 4ulr*ulvorburi,-ile-rdu - sfdtu-

ieste Sfdntul Ioan Scdrarul - sd invinu-

iasci nu pe omul cdzut in Pdcat, ci Pedemonul cQ[e I impinge cdtre aceasta"'

Iar SJdntul Varsanufie ccl Mare

merge pAnd acolo cd nc irrdeamnd:

,,Pdcatul fratelui nostru trcbuic si-lso-

cotim ca pe propriul nostru piicat 9i sd

urAm numai"pe-diavof carc l-a ingelat'

CAnd cineva impinge pc altul in groa-

pd, noi nu mustrim Pe cel cizut, ci Pe

r52

NUJUDECA SI NU VIjI I;I JUDECAT

acela care l-a impins." Asa trebuie sdfie si aici.

Trebuie sd trezim in inima noastrdcompitimirea cdtre cel ce a picdtuit!Dacd pornim pe acest drum si mergemneabdtut pe eL noi vom vedea cum mi-nunate virtuti vor inflori in inimanoastri. DJn e,o"gtp1f-t1gltrea cdtre cel cea pdcdtuif cu ajutorul lui Dumnezert,vom ajunge la dragoste, care nu osAn-deste pe nimeni, ci toate le suferd, sipe toli ii iartd (1 Corinteni13,T).

Si ne amintim cd aceia care osdn-desc si indreptdtesc urdciunea faptei lorcu prefdcutd dragoste cdtre cei osdndifinu vorbesc adevdrul. ,,Am auzit oa-meni biruifi de grdirea de rdu - spuneSfAntul Ioan Scdrargl - ;i le-am atrasatentia sd nu osAndeascd. Dar ei [...]mi-au rdspuns cd fac aceasta din dra-goste si grijd pentru aceia care erausubiectul vorbirii lor de rdu. insd eule-am spus: <Ldsati o astfel de dragos-te! D_acd spunefi c-d iubili, nu lddeli de

om, ci rugafi-.yil.fu1 taind.-perrtru el!Acest fel de a proceda este pldcut luiDumnezeu.r"

153

AII,I II MAN DITTT SERAITIM ALEXIEV

Iar Avva Dorotei, Parcd in comPle-

tarea Sfdntului'Ioan Scdrarul, ldmu-

reste: ,,Dacd am fi avut dragoste, acea

dragoste ar fi acoperit orice pdcat, asa

cum au procedat sfinlii cAnd vedeau

neputinfel-e-q amenr-lor. Oare sfi ntii erau

orbi gi nu vedeau gre9elile?

Cine a urdt Pdcatul a9a de mult Pre-cum sfintii? Dar ei n-au urAt pe pdcd-

tos si nu l-au osAndit, nici nu gi-au in-

tors fala de la el; c!.! ag--c-qpqPetigit,

s:au indurerat de" el, l-au inteles, l-au

mAngAiat,l-au tdmdduit ca Pe un md-

dular bolnav, 9i au sdvdrsit toate pen-

tru mAntuirea lui. Ca o mamd care are

un fiu urdt gi care nu numai cd nu se

scdrbegte de el gi'pi intoarce fata de la

acesta, dar;i cu dragoste il impodobeg-

te, si tot ceea ce face face pentru mAngd-

ierea lui, aga gi sfinfii, mereu au acoPe-

rit pe cel pdcdtos - ca sd-l indrepte."

Aceastd inyelattr-rd este foarte inal-

td, dar nu e de nerealizat Pentru om'

Oare MAntuitorul nu doregte de la

crestini sd fie desivdrgifi asemenea lui

Dumnezeu (Mt. 5,48)? Dacd ne im-

plinim datoria cu munci indArjitd si

sistematicd, cu aiutorul Harului lui

154

NU JUDECA SI NU VEI III JUDECAT

Dumnezeu vom schimba treptat relelenoastre ndravuri si vom ajunge ladra-gostea care nu osAndeste. Sd incepemde la cele mai de jos gi vom ajunge lacele mai inalte. Sd incepem de la ceeste mai usor si vom realiza ce estemai greu! Sd ne ardtdm neincetat cddorim sd ne curdtim inima de necura-ta osdndire, si Harul lui Dum4ezeuvaface pentru noi posibild si realizabildvirtutea neosdndirii!

Pe drumul cdtre aceastd inaltd vir-tute, totusi fpluie sd pdz*rgn aspru tot

dreptarul de mai sus in lupta cu osdn-direa. Sd ne pdzim sd nu osdndim pecineva si, d_acd se intAmpld sd pdcdtu-iryl gi sd osdndim pe vreun om, indatdsd ne cdim si sd incepem din nou, cuputeri insufletite, drumul cdtre inaltulscop. Aici este nevoie de hotdrdre, pu-ternici hotirAre, ca sd nu cddem de pecalea virtutii. Afunci Dumnezeu, ne-gregit, ne va ajuta.

6. in final, trebuie sd spunem gi cA-teva cuvinte despre cel mai bun me-digg4gent impotriva osAndirii. Aceastaeste osindirea de sine.

155

conste

lipsit de preiudecdfi

AII}IIMANDITIT SEI{AIIIM ALEX(EV

ir1 p-E:rcghea

NU JUDECA 9I NU VEI FI JUDECAT

13). Astfel, prin darul osAndirii de sine,el va ajunge la doud bundtdfi: se va ti-mddui de acea patimd care-l invdta sdvadd numai pdcatele strdine si se va ocu-pa c-u indreptarea cons_tan_ti a propriilorsale nedesdvArgiri de mai dinainte.

Nu invatd asa pi Sfintii Pdrinti?

,,OsAndeste-te pe tine si vei inceta sdosdndesti pe altii!" -ne invate Sf6ntut$erafim de.Sarov. Iar ArhiepiscopulAnto-nie de Voronej cu infelepciunegrdieste: ,,Cine este aspru cu sine in-susi este ingdduitor cdtre aproapele,iar cine este ingdduitor cu sine insusieste aspru cu aproapele." PreAcuvlqstrl

invat5:,,Fiecare trebuiesd se ingrijeascd de propriile sale de-

fectp. Fiecare este dator sd-gi plAngdpdcatele luf fird sd ia aminte la aproa-pele. Dacd propria mea stare pdcdtoa-sd qstg'^ inaintea ochilor mei, eunu mai dau atentie ciderii frateluimeu". Toti Sfinlii Pdrinli au recoman-dat osdndirea de sine gimustrarea desine, vdzdnd in ea mare nevointdduhovniceascd.

Asa cum osAnditorul altora merge

cdtre mAndrie si, de acolo, cdtre pier-

propriile tale ac-

corect. Cine i9i

!

Ii

{t

tiuni gi a l-e- aPrec-ia

priveste faptele sale nu prin prisma iu-

birii de sine, ci cu trezvie siobiectiv, el

va afla in sine material indestuldtor

pentru osApdirea de sine' in razele

Dumnezeiescului Har care lumineazd,

ql va descoperi in sine-a9a de multe

picate, cd pentru plAngerea lor nu i-ar

ajunge nici vremea, chiar si 100 de ani

daci ar trdi, nici lacrimile, chiar;i rAul

Iordan de-ar curge din ochii sdi'

CAt de mAngAietoare ar fi imPreju-

rarea, cdci, dacd ar incePe cu nein-

durare sd se osdndeascd pe sine insugi,

omul incet-trcet s-ar dezvdla de a osAn-

di pe alfii. El-ar incepe sd aplice dargl

dat lui de Dumnezeu, , nu ca

si pricinuiascd rini aproapelui sdu, ci

, Prin acest dar, ProPri-ile sale rdni sufletegti' Cel ce se osdn-

deste pe sine 9i i9i aratd, in acest fel,

necrulare fald de sine va atrage milos-

tivirea lui Dumnezeu. Cdci dupd in-

credinfarea SfAntului Apostol Pavel,

nu va mai fi

os6ndit de Dumnezeu (L Corinteni 11,

156 t57

ART IIMANDRIT SEI{AFIM ALEXIEV

zare, astfel si

ge cdtre smerenie si, de acolo, cdtre

mAntuire. Cel ce se mustrd Pe sine

duce o adevdratd luptd eroicd cu pd-

catul in arena sufletului sdu.

Numai osAndirea cea fdlarnicd poa-

te sd se prezinte ca o rAvnd virtuoasd

cdtre bine.'De fapt, ea e un pdcat jos-

nic, aga cum spune ie-=-al

; cel ce osAndegte este ase-

menea apei in baie: dorind sd-i spele

pe algii, ea singurd se murddreste. Asa

si cel ce osAndegte, criticdnd pe alfii, se

incarcd singur de pdcate.

Dacd noi asa de mult urAm pdcatul,

sdl urdm gi in noi insine, cdci el ne

ameninld propria mAntuire! Fiecare,

singur, sd se critice pe sine, pentru

cd-si cunoaste cel mai bine propriile

sale vic-ii. Iar pentru nedesdvdrsirile

strdine, el niciodatd nu poate sd fie si-

gur negregit ca pentru ale sale.

Fericit, de trei ori fericit e acela care

se osAndeste pe sine insusi! Un astfel

de om fuge de pdcatul osdndirii, fuge

ca de lepra ce seamdnd moartea in ju-

rul sdu; el zboard ca o pasdre de cur-

sele vdndtorilor, trdind nevdzut in

158

NUJUDECA SI NU VEI I;I JUDECAT

obstea sfinfilor si a ingerilor si isi mdn-tuieste sufletul, fiind si pentru altiisfdntd pildd de urmat.

Aga si noi, iubiti crestini, sd ne obis-nuim sd ne vedem permanent propri-ile noastre pdcate si sd ne indepdrtdmprivirea de la cele strdine, dupd cuvin-tele minunatei {ugdcig_ni a SfdntuluiE&m S-irul:,, Aga Doamne, impdrate,d5-mi s5-mi vdd pdcatele mele si sd nuosdndesc pe fratele meu!"

I"lct osArlDr srI-JU VtrI YI OSAI-.IDIT'

ntr-una din preafrumoase-

le sale predici, care au fost

publicate in parte in anul

intr-o modestd culegere, Arhi-

epiEc-,ppul -Serafim (Soholev) ne spune :

,,Noi suntem asa de obisnuil i cu

osdndirea, qi ne-.am-cpltqpl! cqea, ci

ea a devenit propria noastrd naturd, o

rdsuflare prin care toate convorbirile

noastre sunt pline cu osAndirea aproa-

pelui. Un om care nu osdndeste pe allii

este o prezentd neobisnuitd.

Totusi, fdri sd ludm aminte la ma-

rea trudd a acestei nevointe, suntem

datori si ne ldsdm de osAndire. Ca sd

ne indepdrteze de aceasta, SfAnta Bi-

sericd ne aratd cdt de greu a pedepsit

167

AI<I I IMANI) I { I 'T SI i l iN I I IM AI, I ]XIEV

Dumuczcu chiar din viala aceasta pe

cci carc crsindesc..Oarccdnd, i

, l-a osAudit, Pentru cd

el si-a luat de sotie o etiopiancd. Moi-

sc a ardtat o deosebitl blindelc 9i dra-

goste, pentru carc Domnul l-a prosld-

vit pe pimAnt ca pe tr imeui altul din-

t re drepl i i Vechiu lu i Testamcnt '

Dutnnezeu a vclrbit cu el fald cdtre fatai

(Ntrmeri 12, 8), iar fata lui Moise a

strdlucit dc lumina dumnezeiasci. Si

iatd, chiar dacd Moise a fost asa apro-

piat cle Dumnezcu si chiar dacd cl,

prin nerdutatea sa, L-a rugat pe Dum-

nezeu s-o ierte pe Miriam, Dotnnul nu

a icrtat-o, iar ea s-a imbolnivit de lc-

prd. Aga gi Pe noi, Domnul greu ne

pedcpseste cu toate trecazurile din pri-

cina osdndir i i , care Lui i i este asa de

potrivnicd.I'e de altd parte, Vietile Sfinlilor si

scrierilc Sfinlilor Pdrinti dau mdrturie

cd Domnul poate sd ne mdntuiasci

chiaJlru.n'rai datoritd acestui fapt, cd

tg-.qqeqdi$ Pe aproapele, fdrd vrco

altd ncvoinld clin partea noastrd."

Cel mai apropiat vec in de ch i l ia

Sfdntului Serafim de Sarov in mdnds-

NU JUI)ICA SI NU VEI I I I - IUDUCN,T

t ire a fost un monah simplu, pe numePavel, care nu s-a rclnarcat cu multcnevointe. S,ingu.a lui virtut_e a fostaceca cd nu osdndea niciodatd. SfdntulSerafim, cdruia i se descopereau Ceres-tile Tainc, vorbea despre el: ,,Cu toateci fratele Pavel nu e nevoitor, tlar pelr_tru faptul cd niciodatd nu osdnrleste,el va mosteni dupd moartea sa nespu_sa fcricire a impdrdtiei Ceresti a luiHristos."

i.n Pateric intAlnim o povestire de-spre ult alt monah care si-a petrecutviata lui in mare lcnevie si negrijd. Elsdvdrsea numai un singur lucru bun _nu osdndea pe nirncni. Si a ajurrs lasfdrsitul zilelor lui. pe cdnd zdcea pe.patul de rnoarte, monalrul bucuros, li_nigtit si zdmbitor se despirtea cle tru_pul lui. Egumcnul si fratii care stdteauin; 'urul lui se minunau de l inistea luiinaintea mortii pi l-au intrebat: ,,ptim,frate, cd tu in nepdsare t i-ai cheltuitviata ta si nu infelegem de unde se afldatdta neintr istare si acest zdmbet l i-nistit la tine, in acest strasnic ceas. Deaceea chiar tu, intdrit cu puterea lui

r62 r63

AITHIMANDRII' SEI{AFIM ALEXIEV

Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, des-

coperd-ne noud acgasta, ca sd ne ldmu-

rim si noi!"Fratele s-a ridicat pulin din pat pi

le-a spus: ,,intr-adevir, cinstifi pdrinfi,

eu am petrecut viata mea toatd intru

negrijd. Tocmai mi s-au adus si mi s-au

citit inscrisurile -din faptele

rele si ingerii lui Dumnezeu mi-au

spus: ,,Le cunosti fu pe toate acestea?>,

eu le-am rdspuns: <,Da, foarte bine le

cunosc. Totusi, de cAnd m-am lepddat

de lume si m-am fdcut monah, pe nici

r11 g1Lnq am o-sArtd_it si cdtre nimeni

nu am linut in inim_i pomenirea de

riu; pentru aceea md rog sd se impli-

neascd ,si cu mine porunca lui Hristos, pe

care chiar Domnul a spus-o: Nu osin-

diti, ca si nu fiti osAndili! Iertafi gi vi

se va ierta voui!" Si, spundnd acestea,

indatd Sfintii Ingeri au rupt zapisul pd-catelor mele. Pentru aceea, cu bucurie

gi fdrd durere merg acum la Dumne-

zev." pi, sfdrgind aceste cuvinte, fratele

si-a dat cu pace su-fletul in mAinile lui

Dumnezeu.

NU JUDECA SI NU VEI FI IUDECAT

Dorim si noi, prea-iubitilor, sd ne

764

I-lo't'n BroGI<AYrcA

utorul acestei cdrti, Arhi-

mandritul Serafim Alexi-

€V, este binecunoscut

a.

\dscut in anul 19!4- intr-o familie sd-racd, dar evlavioasd, cl a absolvit Se-minarul Tcologic din Sofia. Mai apoi

este admis la Facultatea de Teologie,

dupd care si-a continuat studiile in

Elvetia. in anul 1940 intrd in mona-

lrism. Un rol hotdrdtor in viata lui l-a

avut p*rietenia cu vrednicul de pome-

nire {rhiepiscopul Serafim Sobolev(+1950), in care afld un povdtuitor

fdrd seamdn in ale credintei si vietii

duhovniccsti.

in viala si activitatea creatoare a ar-

himandritului Serafim se disting trei

perioade. Prima (pdnd 7960), cdnd, in

1,67

AIUIIMANDRI'f SI]I{AtIIM ALEXIEV

ciuda conditiilor vitrege, desfdsoard o

neobositd activitate pastoralS, line pre-

dici gi omilii pline de har, scrie broguri

si poezii pe teme moral-duhovnicesti.

Din aceastd perioadd dateazd culege-

rile de omilii Nddejdea noastrd Vi Dra-

gostea noastrd - doud dintre cele mai

cdutate cdrti ale sale. in a doua perioa-

de (1960-1969) Arhimandritul Serafim- deja doctor in teologie dogmaticd al

Academiei de Teologie din Sofia - pu-

blicd o serie de studii, rodul unei trude

teologice neistovite.

A treia perioadd debuteazi in anul1969, cdnd, datoritd unui dezacord deprincipiu cu privire la reforma calen-darului din Bulgaria gi da.toritd politicii

PlorgUme-nrce-in care era antrenatd Bi-

serica Ortodoxd Bulgard, este nevoit sdpdrdseascd Academia Teologicd. inaceastd perioadd Arhimandritul Serafimscrie o*noud serie de cdrfi cu continutteologic gi duhovnicesc, printre care:Rugdciunea noastrd, Viala de dupd moarte,Rugdciunea Sfdntului Efrem Sirul gi altelsprecum si ultima sa ca.rte-te._stament:O,1 lodgyia si egumenismu! - o criticd pro-fundd a ereziei ecumenice.

NU JUDt jCA St NU VI r t I ; t JUI ) t r ( .z \1

Arhimarrdr i tu l Seret f im a t recut laDornrrul in 13126.01.7993. Dc la elne-au rdmas, ca o pretioasd mosteni_rc, cdrtile si pilda.sa dc viartd mclnaha_lai pl ind de rAvni si jert id de sine,inchinati pe deplir-r slujirii sfintei cre_dinte ortodoxe.

168

Cupntns

In t roducere . . . . . . . . . .5

CuvAntul lui DumnezeudespreneosAnd i re . . . . . . . . .15

Unica osdndire ingdduitd . . .21'

Viclenii lediavolegti ...31

Abuzul de minunatele darurioferite noud dintru inceput . . . . . .39

Omulcudoud t ra is te . . . . . .47

Natura si treptele osAndirii, . . . . . .53

in familia patimilor . . .59

Ripirea drepturilor lui Dumnezeu 67

Nebun ia . . . . . . .73

Cruz imea . . . . .81

|udeca tanoas t r i . . . . . .85

Haos sau rdnduial5 . . .97

171,

Osdnd i r ca fe le lo r b i se r i ces t i ' ' ' ' ' 103

I'reotulnevrednic " " " '113

F ieca re i uc lec i i n f e lu l sdu ' ' ' ' " ' 117

SfAntul loan cel Milostiv si

osArtlirea " " 'I23

SfAntul Vi'talie Monahul ' ' 'L31

Leacuri impotrivaosAndiri i " ' ' '141

Nu osAndi si nu vei fi osAndit ' ' '161

Notdbiograficd " " '167