2. Adolescenta - Tanarul Adult

7/18/2019 2. Adolescenta - Tanarul Adult

http://slidepdf.com/reader/full/2-adolescenta-tanarul-adult 1/10

ADOLESCENŢA

Din punct de vedere conceptual – şi social – există o pronunţată tendinţă de a vedeaadolescenţa ca pe o perioadă de discontinuitate marcantă din viaţa noastră. Cei care trec

pragul acestei perioade sunt nu de puţine ori priviţi ca fiind “ciudaţi”, diferiţi, străini atât decopii cât şi de adulţi.Pentru unii autori adolescenţa reprezintă o perioadă distinctă de viaţă, un stadiu de

dezvoltare care poate fi clar diferenţiat de restul vieţii. Pentru alţii însă este doar o zonă degraniţă, de tranzi ărie și vârsta adultă.

Începuturile acestei perioade se leagă de pubertate, mai ales în ceea ce priveştematurizarea biologică. Punctul ei de plecare a cunoscut modificări semnificative în ultimii 100de ani în America de Nord şi Europa, „coborând” aproximativ cu 4 luni pe deceniu(accelerare seculară). Începuturile vârstei adulte variază şi ele, dar în corelaţie cu începuturileunei carierei profesionale.

În descrierea adolescenţei ne putem referi la anumite procese de bază (maturizarea fizică,

dezvoltarea cognitivă, aşteptările sociale), în strânsă interacţiune cu contextele dezvoltării(familia, grupul de prieteni), dar şi cu modificările esenţiale al funcţiilor psihosociale aleadolescenţilor (identitate, autonomie, sexualitate).

Se poate vorbi despre existenţa anumitor substadii ale adolescenţei: Adolescenţa timpurie (pubertatea) - 12-14 ani Adolescenţa de mijloc - 14-17 ani Adolescenţa târzie - 17-20 ani

S n tatea fizic și psihi c

Dintre problemele de sănătate mai frecvent întâlnite la adolescen somn, tulburările de alimenta

Problemele de somnÎn medie 40% din adolescen ăie -un studiu deafășurat în 28 de ăriindustrializate au declarat că se simt somnoro ă pe săptămână, iar 22% au afirmat că se simt somnoroși în majoritatea zilelor (Scheidt et al., 2000). În general,

pe măsură ce cresc, copiii se culcă mai târziu și dorm mai pu ăroare, deși aunevoie de la fel de multe ore de somn ca înainte. Somnulo până mai târziu la sfârșit desăptămână nu compensează somnul pierdut în timpul săptămânii. Tiparul culcatului târziu și

al dormitului până târziu diminea tribuie la insomnie, problemă care apare deseori lasfârșitul copilăriei sau în adolescenă. Exper ă modificările biologice se află la baza problemelor de somn (secre ă),nu doar dorin adolescen ă tâerziu cu prietenii, de a naviga pe internet,a-

Nutri Alimenta ă este importantă pentru sprijinirea creșterii rapide din adolescenă și pentruformarea obiceiurilor alimentare sănătoase. La nivel mondial alimenta ă este mai maifrecvent întâlnită în rândul popula ă fie șio urmare a peocupării faă de imaginea corpului și de controlul greută

studiile arată că adolescen ă mai pu con ăzut. Consecin



asupra sănătăi vizează riscul crescut de hipertensiune, colesterol crescut, diabet dar șidificultă ă, dificultă ă adolescenă poate fi influenă și de factori genetici, de metabolism, dar studiile arată că

principalul factor de risc este lipsa exerci . Printre beneficiile oferite de exercifizice regulate se numără for ănătatea mai bună a oaselor și a

mușchilor, controlul greută ui și a anxietă ătă a rezultatelor școlare și a stării de bine.Preocuparea faă de imaginea corpului - felul în care crede persoana că arată – apar adesea

în copilăria mijlocie sau mai devreme, se intensifică în adolescenă și poate duce la eforturiobsesive de a controla greutatea. Acest tipar este mai răspândit în rândul fetelor, decât al

băie ările de alimenta anorexia nervoasă și bulimia

nervoasă.

Anorexia nervoas implică auto-înfometarea șim poate să pună via frecventă la fete și femeile tinere, dar în creștere ca procent și la băie ărba

persoane au o imagine deformată a corpului și cu toate că de regulă sunt subponderali, seconsideră gra i sunt elevi buni, dar pot fi retra ă aibă comportamente

repetitive, perfecBulimia nervoas este tot o tulburare de alimenta ă prin consum

regulat de cantită ă mului prin laxative,inducerea vomei, post sau exerci Aceste episoade apar de cel pu ăori pe săptămână timp de minim 3 luni. De obicei, persoanele bulimice nu suntsupraponderale, dar sunt obsedate de greutate și de siluetă, tind să aibă stimă de sine scăzutăși pot ajunge să fie cople ă de sine și depresie.

Există o anumită arie de suprapunere înre cele două tulburări: unele persoane anorexice auepisoade bulimice, iar unele persoane bulimice slăbesc mult.

Consumul și abuzul de droguriAbuzul de substan presupune consumul repetat și nociv de alcool sau droguri. Abuzul poateduce la dependenă sau adic ă, psihică sau de ambele tipuri și

probabil să continue la vârsta adultă. În SUA intensificarea consumului de droguri laînceputul anilor 1990 a înso implică, precum și a dezaprobării celor de-o seamă; totuși această tendină a început să seinverseze. Studiile arată că întrre factorii de risc se includ (Hawkins, Catalano & Miller, 1992;Wong et al., 2006):

Un temperament „dificil” Controlul slab al impulsurilor ăuta senza ă aibă o

bază biochimică)

Influen spozi ă la alcoolism, consumul de droguri decătre părin ă de el, practicile parentaleinconsecvente, conflicte familiale, rela

Problemele de comportament timpurii și persistente, mai ales agresivitatea E Respingerea de către cei de aceeași vârstă Asocierea cu consumatori de droguri Înstrăinarea și rebeliunea Atitudinea favorabilă faă de consumul de droguri

Cu cât sunt prezen adolescentul să facă abuz de droguri.

Depresia



Inciden ă. La tineri, depresia nu apare neapărat sub formatriste ăii, a plictiselii sau a incapacită ăcere. Fetele, șimai ales cele maturizate mai de timpuriu, au o probabilitate mai mare de depresie decât

băie ăstresante, bolile cronice (diabet, epilepsie), conflictele cu părin

consumul de alcool și droguri, activitatea sexuală, antecedente de depresie ale unui părinte.Depresia la adolescen ă fie luată în serios datorită pericolului sinuciderii.

Dezvoltarea cognitivăMulţi adolescenţi ating stadiul piagetian al operaţiilor formale, caracterizat prin

capacitatea de gândire abstractă. Adolescenţii pot face raţionamente ipotetico-deductive, potaborda mult mai flexibil diferitele probleme şi pot testa ipoteze.Tranziţii cognitive care au loc în adolescenţă :

Operarea asupra posibilului: această deschidere a lumilor posibile face ca să sufere

importante modificări capacitatea de a contraargumenta, care se foloseşte acum de tezemult mai solide. În acelaşi timp, ideile celorlalţi nu mai sunt luate “de-a gata”, fără a puneîn discuţie importanţa lor, ci sunt luate în calcul şi alte idei alternative care pot fi la fel deimportante. Capătă o mult mai mare “savoare” jocul de-a ”avocatul diavolului”.

Gândirea abstractă: capacitatea de a raţiona logic asupra unor probleme abstractedeschide calea către operarea asupra unor probleme de ordin social sau ideologic. Sunt“disponibile” poantele, proverbele, metaforele şi analogiile.

Metacogniţia: adolescenţii sunt capabili să explice şi celorlalţi cum anume funcţioneazăcognitiv, care sunt procesele pe care le folosesc. Tot în repertoriul lor intră acum o maimare capacitate de introspecţie, de conştientizare de sine şi de intelectualizare.

Multidimensionalitatea: sunt capabili să analizeze problemele din mai multe unghiuri – sarcasmul lor de multe ori îşi are originile aici. De asemenea se pot descrie pe ei înşişi şi

pe ceilalţi în termeni mult mai diferenţiaţi (sunt şi timid, şi expansiv ) Relativismul: chestionează afirmaţiile celorlalţi şi sunt mai puţin dispuşi să accepte fapte

sau adevăruri absolute. Acest lucru este adesea exasperant pentru părinţi, care încep să seîntrebe dacă nu cumva copilul lor interoghează totul doar de dragul interogării. Valorile

personale sunt şi ele puse sub semnul întrebării, până la un scepticism “de limită” – carespune că nimic nu este sigur, şi nici o cunoştinţă nu este adevărată la modul absolut, şideci “de încredere”.

Egocentrismul: dacă din multe puncte de vedere egocentrismul stadiului operaţilor concrete a fost depăşit, se pare că adolescentul rămâne totuşi egocentric. Presupune că

toată lumea este preocupată de propriile gânduri şi comportamente aşa cum este el. Pseudoprostia: examinarea multiplelor faţete ale unei probleme şi luarea în calcul atuturor posibilităţilor determină adesea amânarea până la blocare a deciziei. Adolescenţiidevin experţi şi în identificarea unor motive ale acţiunilor celorlalţi acolo unde acestea defapt nu există. Deoarece stadiul operaţiilor formale în care se află le permite să consideresimultan variante alternative, adesea procedurile de raţionare sunt excesiv de complicatechiar şi în cazul problemelor simple. Lipsa unor euristici care să permită evaluareaalternativelor duce la aceste “raţionamente excesive”, care au ca şi consecinţă indeciziasau anularea acţiunii. Deşi interpretarea adulţilor este aceea că au de-a face cu unadolescent obraznic sau stupid, din punct de vedere psihologic se consideră că este vorbade un “dezechilibru cognitiv” - abilităţi cognitive care depăşesc temporar baza de

cunoştinţe, deci experienţa adolescentului.



3. Dezvoltarea socială şi dezvoltarea personalităţii

Una din sarcinile majore ale adolescenţei o reprezintă formarea unei identităţi personale,înţelegerea propriei persoane drept o entitate distinctă de toţi ceilalţi, dar în acelaşi timpcoerentă şi integrată transsituaţional.

Centrarea pe prorpia persoană, legată de modificările fizice care au loc în pubertate şi dedescoperirea identităţii, poate pendula între narcisism şi ură pentru propria persoană /autodepreciere. Dacă există o discrepanţă prea mare între conceptul de sine şi sinele ideal, potuşor apare anxietatea şi hipersensibilitatea.

Anxietăţile legate de viitor pot duce la diverse strategii de autoapărare: Izolare emoţională, care duce la pasivitate, apatie, cinism, scăderea nivelului de

aspiraţii; Negarea realităţii, cu retragerea din orice competiţie, “îmbolnăvirea” în perioade de

examene, perioade de indecizie şi de refuz al problemelor stresante; Fantasmare, vise cu ochii deschişi, pentru a compensa realitatea sau dimpotrivă pentru

a “suferi” ca un veritabil erou neînţeles, o victimă a propriului curaj; Raţionalizare, de tipul “strugurilor prea acri”.

Relaţiile cu părinţii încă joacă un rol foarte important în dezvoltarea adolescenţilor.Prieteniile devin mult mai intime; se dezvoltă relaţii apropiate şi cu persoane de sex opus.Presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice, şi în cazuri extreme duc la acteantisociale.

Un studiu recent (Hamm, 2000) abordează criteriile de selecţie a prietenilor de cătreadolescenţi americani de origine africană, asiatică şi europeană. Se pare că alegerea

prietenilor se face în primul rând după criteriul consumului (comun) de substanţe (alcool,tutun, droguri), pe locul doi fiind orientarea academică şi abia pe locul trei identitatea etnică.Similaritatea însă nu pare un criteriu absolut, ci doar unul relativ. Adolescenţii nu aleg în modnecesar să fie alături de cei care au orientări identice cu ale lor, ceea ce implică o recunoaşteresporită a diversităţii pe care o presupune această vârstă.

Teori i ale identi t

Dezvoltarea cognitivă le permite adolescen ă construiască o „teorie despre sine”(Elkind, 1998). După Erikson (1950), efortul adolescentului de a se în „un fel de neliniște aferentă maturizării”, ci face parte dintr-un proces sănătos, vital care seîntemeiază pe stadiile anterioare descrise de autor – pe încredere, autonomie, iniă și

hărnicie - și pune temeliile necesare confruntării cu provocările vârstei adulte. Identitatea estedefinită de Erikson drept concep ă, alcătuită din obiectivele, valorile șiconvingerile faă de care persoana are o angajare fermă. Principala sarcină a adolescendupă Erikson constă în confruntarea cu criza identitate versus confuzia identită confuzia de rol). Autorul consideră că identitatea se formează pe măsură ce tinerii rezolvă trei

probleme majore: alegerea unei ocupa ă care se vor călăuzi șiconturarea unei identită ăcătoare. Criză se rezolvă rar în adolescenă (Erikson1950), problemele ce privesc identitatea apărând în repetate rânduri pe tot parcursul vie adulte.

O altă teorie a formării identită ă de psihologul James E. Marcia (1966, 1980).El descrie patru stări ale dezvoltării eului, ale identită:

- Prescriere: angajare fără criză, acceptarea planurilor altcuiva pentru propria viaă;- Moratoriu: criză, fără angajare deocamdată, reflectare asupra alternativelor



- Achzi ă criză, reflec - Difuzia identită fără angajare, fără criză – încă nu sunt preocupa

viitor.Aceste categorii nu sunt stadii; ele reprezintă starea dezvoltării identită este probabil să se modifice în orice direc ăsură ce tinerii continuă să se dezvolte. De

cele mai multe ori, când privesc în urmă la via ă mijlocie identifică otraiectorie de la prescriere la moratoriu, iar apoi la achizi ă

Orientarea sexual și identi tatea sexual

Sexualitatea influenţează masiv dezvoltarea identităţii adolescenţilor. Către sfârşituladolescenţei se consideră că opţiunile sexuale sunt deja clarificate şi stabile. Nu există însă oregulă generală în această privinţă. Identitatea sexuală nu este pe deplin asumată şi urmatăcu consecvenţă în adolescenţa târzie, după cum rezultă din datele unui studiu longitudinalefectuat de Diamond (2000) pe un grup feminin minoritar (non-heterosexual) cu vârstecuprinse între 16 şi 23 ani. Din cele raportate rezultă că jumătate din subiecţi şi-au schimbat

identitatea sexuală de mai multe ori. Şi comportamentul sexual manifest a contrazis orientareasubiecţilor, un sfert dintre lesbiene având contact sexual cu bărbaţi. Studiul sugerează faptulcă identitatea sexuală şi comporamentul sexual prezintă o mult mai mare fluiditate, cel puţinla femei, chiar dacă sentimentele de atracţie sexuală par să aibă o constanţă mai mare.

Probleme adaptati ve specif ice adolescenţei

Indiferent cât de critică este trecerea de pragul acestei vârste, ea presupune cu necesitaterezolvarea unor sarcini adaptative - “probleme de dezvoltare”, care fac posibilă apariţia nudoar biologică ci şi psihologică a viitorului adult:

Dobândirea independenţei de părinţi

Adaptarea la propria maturizare sexuală Stabilirea unor relaţii de cooperare şi de lucru cu alte persoane, fără însă a fi dominat

de acestea Decizia şi pregătirea pentru o anumită vocaţie Dezvoltarea unei filosofii de viaţă, a unor credinţe morale şi standarde morale; această

filosofie de viaţă va da ordine şi consistenţă deciziilor multiple şi acţiunilor pe careindividul le are de realizat într-o lume diversă şI în schimbare

Dobândirea unui sentiment al identităţii.

Adolescenţa timpurie (pubertatea) - 12-14 ani Nevoia de independenţă

Lupta cu sentimentul de identitate Labilitate emoţională Capacităţi sporite de exprimare verbală a propriei persoane Exprimare mai facilă a sentimentelor prin acţiune decât prin cuvinte Importanţă crescândă acordată prietenilor Atenţie redusă acordată părinţilor, cu accese ocazionale de “obrăznicie” Realizarea faptului că părinţii nu sunt perfecţi; identificarea erorilor acestora Căutarea unor noi modele pe lângă părinţi Tendinţa de regresie, în momente de criză, la comportamente infantile Influenţă sporită a grupului de prieteni (interese, îmbrăcăminte)

Interese profesionale Preponderent interese pentru viitorul apropiat şi pentru prezent



Abilitate sporită de muncă susţinutăSexualitate

Avantaj al fetelor Prieteni de acelaşi sex, activităţi de grup cu aceştia Timiditate

Nevoie de intimitate Experimentarea propriului corp (masturbare) Întrebări în legătură cu propria normalitate

Etică şi autocontrol

Testarea regulilor şi a limitelor Experimentare ocazională cu ţigări, marijuana, alcool

Adolescenţa de mijloc - 14-17 ani Nevoia de independenţă

Implicare a propriei persoane, alternând între expectanţe nerealist de înalte şi unconcept de sine rudimentar

Nemulţumire legată de interferenţa părinţilor cu propria independenţă Preocupări excesive în legătură cu propriul corp Sentimentul de “ciudăţenie” în legătură cu sine şi cu propriul corp Părere proastă despre părinţi, “investiţie” emoţională redusă în aceştia Efort de stabilire a unor noi prietenii Accent sporit pe noul grup de prieteni, cu identitatea de grup definită prin selectivitate,

superioritate şi competitivitate Perioade de tristeţe, care însoţesc “pierderea psihologică” a părinţilor Autoanaliză amplificată, uneori sub forma unui jurnal

Interese profesionale

Interese intelectuale mei pronunţate Unele energii sexuale şi agresive direcţionate înspre interese creative

Sexualitate

Preocupări legate de atractivitatea sexuală Relaţii pasagere Deplasare “către” heterosexualitate, cu teama de homosexualitate Sentimente de tandreţe dar şi de teamă faţă de sexul opus Sentimente de dragoste şi pasiune


Dezvoltarea idealurilor şi selecţia modelelor de rol Mult mai consistentă evidenţiere a “sârguinciozităţii”

Capacitate sporită de fixare a scopurilor Interes pentru problemele morale

Adolescenţa târzie - 17-20 ani Nevoia de independenţă

Identitate fermă Capacitate de amânare a recompenselor Simţ al umorului mult mai dezvoltat Interese stabile Mai mare stabilitate emoţională Capacitate de a lua decizii independente

Capacitatea de a face compromisuri Mândria pentru propria muncă



Încredere în sine Preocupare mai mare pentru ceialalţi

Interese profesionale

Deprinderi de muncă mai bine definite Nivel sporit de preocupare pentru viitor

Sexualitate Preocupări pentru relaţii mai stabile Identitate sexuală clarificată Capacitate pentru relaţii tandre şi senzuale


Capacitate de introspecţie şi autoanaliză Accent pe demnitatea personală şi stima de sine Capacitatea de fixare a unor scopuri şi de urmărire a acestora Acceptarea instituţiilor sociale şi a tradiţiilor culturale Autoreglarea stimei de sine

Aceste repere sunt doar orientative, adolescenţii nesuprapunându-se peste acest portret robotdecât într-o oarecare măsură. Comportamentele şi sentimentele descrise sunt însă consideratenormale pentru fiecare dintre cele trei stadii. Problemele mentale şi emoţionale care potinterfera cu aceste stadii normale de dezvoltare se rezolvă de cele mai multe ori de la sine.

VÂRSTA ADULTĂ EMERGENTĂ ŞI DE ADULT TÂNĂR (20 – 40 ANI)

Ce înseamnă a fi matur? În funcţie de diverse perioade, în cadrul diverselor culturi, putemvorbi de diferite standarde pentru maturitate. În literatura de specialitate există mai multerepere ârsta la care omul devine adult.

În anii ‘70 - ‘80 Levinson (1978) vorbea despre faza de „adult novice” , perioada cuprinsăîntre 18 – 22 de ani. Autorul identifica principalele preocupări specifice vârstei în funcţie degen: la bărbaţi începea să ia naştere un “vis personal”, despre modul în care va arăta viaţa întermeni de carieră, în timp ce la femei acest vis era absent, ele fiind focalizate pe viaţa defamilie şi existenţa în comunitate.

Conceptul de „vârstă adultă emergentă” este mai recent introdus de Arnett (2006) şidefinit ca fiind perioada între 20 – 25 / 29 de ani, care este o perioadă de căutare. Arnettdefinește vârsta adultă prin trei criterii: acceptarea responsabilită independentă a deciziilor, ob ările industrializatemoderne, atingerea acestor obiective ia mai mult timp și urmează, trasee mult mai variatedecât în trecut. Astfel, intervalul de timp de la sfâr ă la 25-29 de ani adevenit o etapă distinctă a vie ă vârsta adultă emergentă (Arnett, 2004, 2006). Este o

perioadă a explorării, a posibilită ă noi și diferite, o perioadă când tinerii nu mai sunt adolescen ă nu și-au luat în primire pe deplinrolurile de adul



1. Dezvoltarea fizică

Vârsta de adult tânăr este, de regulă, o perioadă a puterii de ac La adultul tânăr capacită . Principala sursă de deces la această categoriede vârstă sunt accidentele. Stilul de viaă – alimenta rci fumatul, consumul sau abuzul de substan - pot influen ănătatea Studiilearată că starea bună a sănătă ă cu venitul superior și studiile superioare. Deasemenea, relaiile sociale, mai ales căsnicia, tind să fie asociate cu sănătatea fizică și psihică.

Sănătatea psihică este în general bună. În ultimul timp depresia a devenit mai răspândită,iar din categoria consumului de substan

2. Trasee de viaă

În jurul vârstei de 25 de ani majoritatea adul -au mutat deja din casa părin ă, fie urmează studii superioare (Hamilton & Hamilton, 2006).

Cercetările arată că studiile superioare lărgesc oportunită jare și puterea de

a câștiga bani și îmbunătă ă(Montgomery & Cote, 2003). Competitivitatea crescută a pie ăde muncă foarte bine instruită fac educa truirea mai importante ca oricând. În plus,câmpul muncii se confruntă cu o imagine în schimbare rapidă. Natura muncii se schimbă, iar condi ă devin tot mai variate și mai instabile.

Pentru unii adul ă pentru a-și continua studiile este combinarealor cu munca, ceea ce aduce provocări suplimentare de adaptare ambelor domenii. După (Papalia, Olds, Feldman, 2010) u ă

poate fi făcută prin: Îmbunătă ui între cadrele didactice și angajatori Modificarea programului de cursuri și muncă pentru adaptarea la nevoile

studen Dipsonibilitatea mai mare a locurilor de muncă temporare și a celor cu program

redus Corelare mai bună între ce învaă studen ă Îmbunătă Programe de ore suplimentare și de mentorat Burse, ajutoare financiare pentru studen

Dintre situaţiile de viaţă solicitante cu care se confruntă tinerii adulţi face parte: Separarea de părinţi şi dobândirea independenţei financiare şi psihologice;

Renunţarea la multe persoane semnificative (grupul de prieteni, profesorii, alte persoane de referinţă); Schimbări în viaţa socială (facultate, armată, întemeierea propiei familii) şi în

percepţia propriei persoane.Toate aceste solicitări pot duce la instalarea unor sentimente de pierdere, de frică, deinsecuritate.

O măsură a succesului cu care adul ărăsireacăminului părintesc. La plecarea de acasă tinerii trebuie să încheie negocierea pentruautonomie începută în adolescenă și să-și redefinească rela ărin . Eiar trebui să aibă capacitatea de a între ărin



1. Dezvoltarea psiho-socialăAdultul tânăr se confruntă acum cu două impulsuri distincte: pe de o parte, datoria şi

dorinţa de a explora cât mai multe aspecte ale mediului atât de diversificat, iar pe de altă parte, impulsul lăuntric şi datoria de a se dedica fie familiei, fie profesiei.

În această peioadă, atât în cazul bărbaţilor cât şi în cel al femeilor, se dezvoltă relaţii

foarte speciale (Levinson, 1978) : La bărbaţi: relaţia cu un mentor care îl ajută în realizarea visului personal, îl susţine, îl

ghidează; relaţia poate să sufere o ruptură în momentul în care “ucenicul” ajunge laacelaşi nivel sau chiar îşi depăşeşte mentorul. Importantă este şi relaţia cu femeia

specială care îl sprijină în realizarea visului personal şi care îi oferă o relaţie „totală” La femei: preocupare pentru găsirea bărbatului special.

Crearea de rela ă crucială a vârstei de adult tânăr. Un elementimportant al intimităii este dezvăluirea de sine. Oamenii devin intimi și rămân intimi prindezvăluiri reciproce. Rela ă: conă de sine, empatie, capacitatea de a

comunica emo ă relaare capacitatea de a deveni sexuală, capacitatea de a lua decizii sexuale.

În această etapă de viaţă prieteniile pot fi mai puin stabile, întrucât tinerii se mută maimult. Prieteniile se centrează pe muncă, parentaj, confiden . Rela tipul „cei mai buni prieteni” pot fi mai stabile decât legăturile între iubi . Cercetărilearată că oamenii cu prieteni tind să aibă o stare de bine. Un studiu longitudinal arată că acrescut aproape de trei ori în ultimii 20 de ani numărul tinerilor complet lipsi intimi (Papalia, Olds, Feldman, 2010).

Teoria triunghiulară a lui Sternberg (1995) descrie trei elemente componente ale iubirii sunt:

Intimitatea: elementul emo - presupune dezvăluirea de sine, care duce laapropiere, căldură și încredere; Pasiunea: elementul motiva – are la bază instinctele, atrac

sexuală; Angajarea: elementul cognitiv – decizia de a iubi și a rămâne cu persoana iubită.

În această etapă de vârstă întâlnim următoarele stiluri de viaţă conjugale şi neconjugale: Via ă necăsătorită Coabitarea Rela Căsătoria

Studii (în Papalia, Olds, Feldman, 2010) care au urmărit să deceleze factorii care influenţeazăfericirea conjugală arată că aceasta este influenă pozitiv de resurse economice sporite,luarea deciziilor egalitar, atitudini de gen netradi rea căsniciei pe via normă. Influenţe negative reprezintă aventurile extraconjugale, cerin

programul de lucru mai lung al so Un factor subiacent al multumirii conjugale estediferen ările bărbatului și ale femeii: femeile acordă mai multă importanăexprimării afective, decât acordă bărba dinainte de căsătorie cu efect asuprareușitei căsniciei fac parte: fericirea partenerilor în rela ă de celălalt,validarea reciprocă a sentimentelor, abilită ăe de gestionare aconflictelor. Fără influenă asupra reuşitei căsniciei sunt venitul, nivelul de educa

coabitarea înainte de căsătorie sau lipsa ei, lungimea perioadei de când se cunosc, prezen sau nu a rela ăsătorie. Iubirea împlinită, conform teoriei lui Sternberg



(1995) înseamnă intimitate, pasiune şi angajare, care în viziunea autorului sunt mai uşor deobţinut decât de păstrat.

În SUA rata divorţurilor a crescut îngrijorător până la un punct culminant atins în1981. Şi la noi în ţară s-a înregistrat o creştere a numărului de divorţuri. Adaptarea la divor atât a foştilor parteneri, cât şi a copiilor este dureroasă. Unele persoane se recăsătoresc.

Rolul de p r inte

În prezent, femeile din societă ă maiînaintată, iar un număr tot mai mare aleg să rămână fără copii. O problemă cu care seconfruntă unele cupluri este infertilitatea, acestea având ca alternative tehnicile dereproducere asistată care s-au extins şi specializat odată cu dezvoltarea tehnologiei medicalespecifice sau adop

În asumarea rolurilor parentale, ta mplica creșterea copiilor, dar mai implica ă cămul ă scade, de regulă, în anii de creștere a copiilor. Povara stilului de viaă al

familiei cu două venituri cade mai mult pe umerii femeii.În literatura de specialitate se vorbeşte de tranziţia sau criza de la 30 ani. Aceastăetapă este caracterizată printr-o dorinţă aprofundă de schimbare a viaţii, a patternului deexistenţă. Criza poate începe cu o depresie profundă, o realizare a tot ce persoana nu a făcut şiun regret apăsător. Strategia de coping utilizată cu succes în această perioadă presupune o re-focalizare, fie dinspre carieră înspre familie, fie invers. Etapa 30/33- 40 ani - “aşezarea” -este considerată ca perioadă a unor alegeri majore în jurul cărora se vor construi noilestructuri ale vieţii individului. Doar acum se consideră că persoana devine un adult veritabil,se manifestă o seriozitate în luarea deciziilor. Datorită liniştii interioare dobândite,

performanţele sunt net superioare.

2. Adolescenta - Tanarul Adult

Documents

Transcript of 2. Adolescenta - Tanarul Adult