TERORISMUL

Realizat de Drob Anamaria Ciuca Maria

Culush Stere

Terorismul este o tactică de luptă neconvențională folosită pentru atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de violență spectaculară acționate asupra unor populații neimplicate în mod direct în conflict dar cu potențial de presiune asupra conducerii (stat , organizații, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane civile) în sensul scontat de teroriști - producerea unui efect psihologic generalizat de panică și intimidare, augmentat de folosirea manipulativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de realizat prin mijloace democratice sau convenționale.

Terorismul poate fi:• un fenomen caracteristic conflictului asimetric, fiind

purtat de pe poziții inferioare de forță (militară, politică sau economică),

• sau purtat de state, grupe de state, organizații statale, organizații extraparlamentare, sau interstatale, ca o formă de război nedeclarat, neconvențional, care face abstracție de la regulile impuse de Convențiile de la Geneva.

Dificultatea definirii terorismului este o problemă de percepție culturală, politică și socială a actului de violență și a scopului politic urmărit prin teroare.

Deși țintele pot fi diferite:• cucerirea opiniei publice prin manipulare mediatică

(poziția mediei, care se bazează, în marea majoritate a cazurilor, pe o comunitate de interese, terorismul crescând rating-ul, manipulată și manipulatoare, devine centrală în triunghiul conflictual teroriști-populație-conducere);

• acțiuni de „pedepsire” și răzbunare pentru nedreptăți reale sau imaginare;

• atingerea unor obiective politice: schimbarea conducerii, schimbarea sistemului de guvernare, impunerea unor alte linii de conduită, religioasă, politică, morală, economică, cuceriri teritoriale, etc.

ORGANIZARE

Practic nu există două fenomene teroriste cu același tipar de organizare, iar o clasificare poate fi făcută numai pe baza numărului de persoane implicate direct în acțiunile teroriste:• Terorism Individual

Este un caz foarte rar în care indivizi izolați comit acte de terorism. În general numărul de victime și pagubele materiale produse de acești teroriști sunt reduse, dar efectul de frică și psihoza produsă pot fi serioase.

Terorismul individual este cel mai dificil de combătut.

Adesea, terorismul individual e comis de persoane psihotice. Un celebru terorist individual este Theodore Kaczynski, supranumit în engleză Unabomber. Absolvent al Universității Harvard, doctor în matematică și fost profesor la Universitatea California Berkley. Suferind de schizofrenie, a comis un număr de 23 de atentate pe parcursul a 18 ani, omorând 3 persoane și rănind alte 18. A fost capturat numai datorită faptului că fratele său i-a recunoscut scrisul, într-un manifest publicat în presă, și a anunțat poliția.

• Grup terorist izolatEste format în general dintr-un grup mic de

persoane care, fiind rude sau prieteni, se cunosc personal înainte de începerea activităților teroriste și decid în mod spontan să treacă la acte de terorism. Este un caz rar și dificil de detectat, combătut și anihilat.

Ca exemplu este considerat cazul teroriștilor Timothy McVeigh și Terry Nichols, responsabili pentru atentatul asupra clădirii FBI din Oklahoma. Există surse care se îndoiesc de faptul că cei doi ar fi un grup izolat și că de fapt Terry Nichols ar fi colaborat cu grupul terorist islamic Abu Sayyaf, în timpul serviciului său militar, la o bază militară din localitatea Cebu din Filipine).

• Grup terorist de francizăInițial acest concept de organizare aparținea

celulelor anarhiste de la începutul secolului, dar a revenit în actualitate datorită acțiunilor grupului terorist Al Qaeda.

În esență este vorba de încercarea de a oferi o umbrelă ideologică, politică și religioasă comună pentru a favoriza apariția spontană a unui număr mare de grupuri teroriste izolate, care să acționeze pentru atingerea unor obiective asemănătoare fără a avea legături clare de comandă, control și susținere logistică.

Se consideră că acest mod de organizare are o eficiență redusă, compensată fiind de formarea unui număr mare de celule.

Elementele de noutate aduse de Al Qaeda în terorismul de franciză sunt:• Elaborarea unei ideologii extremiste complexe, bazată

pe ideea unei conspirații creștino-evreiești („cruciați și sioniști") care e pe punctul de a subjuga total lumea islamică și a distruge religia musulmană.

• Spre deosebire de anarhie, Al Qaeda menține un monopol ideologic total asupra conținutului ideatic de franciză, cu trăsături evidente de branding.

• Folosirea intensivă a internetului pentru răspândirea francizei, atragerea de noi aderenți și ducerea campaniei de propagandă a propriei audiențe.

• Elaborarea unui pachet de franciză complet. Al Qaeda pune la dispoziția oricărui doritor, nu numai baza ideologică, dar și manuale complete de instrucție (de la metode de acțiune și organizare până la manuale de fabricare a bombelor artizanale) și furnizează la cerere susținere financiară și asistență tehnică dată de instructori, de teroriști.

• Al Qaeda este primul caz de grup terorist propriu-zis, care își menține modul de organizare convențional, dar în același timp încurajează franciza bazată pe grupuri izolate. Din acest motiv unii analiști consideră că franciza este folosită numai pentru a crea diversiuni sau ca o sursă de carne de tun.

Numărul membrilor organizațiilor teroriste de franciză, în funcție de numărul de grupuri izolate care preiau franciza, poate fi cuprins între zeci și mii, majoritatea acestor membri fiind implicați direct în planificarea și executarea actelor teroriste.• Grup terorist cu susținere externă

În general orice grup terorist a primit sau va primi în timpul existenței sale susținere de la un stat interesat.

Încă din timpul „războiului rece” au existat grupuri teroriste care nu aveau bază de susținere proprie, fiind de fapt grupuri teroriste organizate și dependente de un stat sau de un grup de state.

În general grupurile teroriste cu susținere externă sunt compuse din până la 20 de membri care sunt cu toții implicați direct în planificarea și executarea actelor teroriste (atribuțiile de suport, comandă și logistică fiind asigurate de unul sau mai multe servicii secrete de stat).• Grup terorist afiliat

Majoritatea organizațiilor teroriste importante sunt afiliate unei mișcări politice, religioase, sau a unui curent ideologic (naționalist, social, ecologist etc.). Aceste organizații mai sunt denumite și grupări teroriste propriu-zise.

Există o mare varietate sub aspectul organizării, metodelor de acțiune și letalității grupurilor din această categorie, elementele lor comune fiind:• Organul militar și operativ al unei mișcări (politice,

religioase sau ideologice) civile necombatante, cum ar fi:– Wahabismul > Al Qaeda– Separatismul > ETA, grupul cecen condus de Alsan

Mashadov– Un partid extremist > „Calea luminoasă” (în spaniolă

Sendero Luminoso)– Curente naționalist-islamice > Abu Sayaf, Hamas,

Hezbollah

• Funcționează sub un control exercitat de structura civilă de susținere.

• Au elemente clare de comandă, control, comunicații și logistică, fapt care, în mod paradoxal, le face mult mai vulnerabile și ușor de infiltrat, supravegheat, combătut și eliminat.

• În momentul în care structura civilă de susținere devine implicată într-un proces politic democratic, grupul terorist se autodesființează.

Grupurile teroriste afiliate pot avea până la câteva mii de membri, împărțiți în:-conducători civili și/sau comandanți militari;-luptători;

-informatori;-responsabili cu logistica, relații externe - presă, recrutarea de cadre, identificarea elementelor corupte, identificarea țintelor de atacat, etc.• Organizații de insurgență și terorism

Aceasta e o categorie destul de disputată și e reprezentată de grupurile de insurgență care alunecă pe panta terorismului, sau folosesc terorismul ca supliment tactic și operațional.

Cel mai tipic exemplu de grup de terorism și insurgență este reprezentat de grupul de gherilă columbian FARC.

Unii specialiști consideră IRA ca un exemplu tipic de grup aflat la granița dintre organizațiile de insurgență cu tactici teroriste și grupurile teroriste afiliate.

• Organizare și evoluțieAnaliza organizării terorismului este complicată de

faptul că, pentru a supraviețui și a-și atinge scopurile, grupurile teroriste trebuie să se transforme și să evolueze în permanență. Exemple în acest sens ar putea fi, de dragul paralelismului și făcând abstracție de discrepanța de amploare, zonele de acțiune, cruzime, colaborarea cu terorismul internațional, etc., dintre cei doi factori adverși, Hagana și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP).

CAUZELE TERORISMULUI

Înțelegerea corectă a cauzelor terorismului este esențială pentru adoptarea unor strategii de combatere a acestui fenomen cât și pentru reducerea numărului de victime și a efectelor negative sociale, politice sau economice.

Efortul de analiză și înțelegere corectă și completă a acestor cauze nu trebuie în nici un caz confundat cu încercarea de a justifica actele teroriste. 'Nu poate exista nici un fel de justificare morală pentru actele teroriste, indiferent de legitimitatea cauzelor invocate.'

De asemenea înțelegerea cauzelor terorismului nu are nimic de a face cu atitudinea de capitulare și satisfacere necondiționată a obiectivelor grupurilor teroriste.

De obicei mass-media oferă explicații emoționale și simpliste pentru a explica terorismul ca pe un fenomen deviant, prezentând teroriștii ca pe oameni frustrați, a căror copilărie și tinerețe a fost traumatizantă psihic sau care, chiar dacă provin din familii bogate, au suferit de lipsa afecțiunii. Ca exemplu este citat Giangiacomo Feltrinelli, care se trăgea dintr-o familie extrem de bogată dar care a crescut în grija unor guvernante germane și a fost întotdeauna tratat cu răceală.

Majoritatea analiștilor susțin că terorismul are o cauză strict politică. Orice mișcare teroristă ce capătă suficient acces la putere politică pentru a-și promova obiectivele, renunță la terorism din proprie inițiativă.

Motivele specifice ale terorismului pot fi foarte diverse, dar cele mai comune sunt:• Obținere de bani și avantaje

Unul dintre scenariile cele mai temute în țările vestice - prelucrat de industria hollywoodică - este obținerea de arme neconvenționale (chimice, biologice, nucleare) de către un grup nestatal, stat instabil sau care are interesul să la comercializeze.

Scenariul clasic este următorul: Entitatea dispune de 2 bombe nucleare. Guvernul (SUA) primește o amenințare cu distrugere a unui oraș dacă o sumă mare de bani nu este transferată entității. Americanii nu iau în serios prima amenințare. Entitatea își publică amenințarea și o listă de ținte și detonează prima bombă nucleară. Guvernul american plătește suma și încearcă să dea de urma teroriștilor. Cu o parte din banii primiți entitatea cumpără alte bombe și amenință detonarea lor dacă se încearcă capturarea lor. Ei pot să-și îmbrace gigantica lor operație de estorcare în religie, anti-globalizare, anti-Vest sau orice altă idee de circulație, pentru a dezorienta opinia publică.

• Dorința de a răspândi un mesajActul de violență este comis numai pentru a atrage

atenția unei stări de fapt, a transmite un mesaj sau pentru a aduce niște idei în dezbaterea publică. Teroriștii sunt mai preocupați de cantitatea și calitatea "timpului de antenă" decât de provocarea unui număr mare de victime.

Cele mai cunoscute cazuri sunt:• Theodore Kaczynski - Unabomber, suferind de

schizofrenie, a comis un număr de 23 de atentate pe parcursul a 18 ani, numai pentru a obține publicarea propriilor "manifeste" (ce conțineau un program delirant neoludist împotriva tehnologiei moderne).

• „Weather Underground”, grup terorist hippy, care între 1969 și 1975 a acționat în SUA pentru a protesta împotriva războiului din Vietnam și a campaniei dusă de poliție și FBI împotriva mișcărilor pentru drepturile civile.

• Terorismul „justițiar”Terorismul justițiar a fost numit astfel deoarece are

ca țintă și pretext răzbunarea și pedepsirea unor acțiuni considerate de teroriști nedrepte. Terorismul justițiar este destul de rar, fiind de obicei responsabil pentru asasinate politice.

Exemple:• Asasinarea lui Armand Călinescu de către legionari ca

„pedeapsă pentru rolul jucat de acesta în uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu.

• Asasinarea primului ministru indian, Indira Gandhi, de către un soldat sikh (aparținând unui grup terorist religios-etnic sikh) din garda personală de pază, pentru responsabilitatea sa în masacrul sikhilor comis de armata indiană la asaltul Templului de Aur din Punjab.

• Asasinarea primului ministru israelian, Ițhak Rabin de către Igal Amir, secondat de fratele său (o grupare teroristă formată din două persoane), extremiști de dreapta, pentru semnarea Acordului de la Oslo, considerat de ei ca un act de trădare națională.

• Atentatul împotriva clădirii FBI din Oklahoma, comis de un grup terorist izolat ca pedeapsă pentru operațiunea FBI împotriva sectei Davidienilor din Waco, Texas.

• Fanatismul religiosFanatismul religios poate constitui un substrat

fertil, o bază de susținere a unor grupări, sau organizații teroriste, deși adesea, ei folosesc manipulativ acest fanatism pentru propriile interese. Motivul real al terorismului Al-Qaida rămâne ocult, dar propaganda acestui grup se folosește abil de fanatismul islamic pentru a justifica politica de teroare și pentru a amplifica efectele actului terorist.

Alte exemple de folosire a fanatismului religios în scopuri teroriste:• Atentatul cu serină comis de secta apocaliptică Aum

Shinrikyo în metroul din Tokyo în 1995 soldat cu 12 morți și câteva mii de spitalizați. Anchetatorii poliției japoneze au considerat că scopul atacului nu a fost pentru a grăbi un final apocaliptic al lumii, ci pentru a distrage atenția poliției de la o anchetă criminală asupra liderului sectei.

• Atentatele comise de teroriști izolați sau de către grupuri izolate, împotriva unor medici și clinici unde se practicau avorturi în SUA.

• Asasinarea de către extremiști islamici a traducătorului japonez (în 1993) și rănirea gravă a editorului norvegian (în 1995) al cărții „Versetele Satanice”, cartea scriitorului britanic anatemizat Salman Rushdie, considerată o blasfemie criminală la adresa Profetului Mahomed.

• Subminarea autorității de statDeși multe grupări teroriste urmăresc ca obiectiv

secundar subminarea puterii de stat, numai pentru mișcarea anarhistă a reprezentat motivul principal pentru activitatea teroristă.

• Lupta pentru eliberare, emancipare și obținerea puterii politice

Se spune că în timp ce insurgența este strategia săracului, terorismul este strategia săracului disperat. Multe grupări teroriste sunt motivate de idealuri legitime ce nu pot fi obținute pe căi politice, militare sau economice:• Lupta împotriva Apartheidului - UmKhonto we Sizwe (MK) grup

terorist afiliat Congresului Național African (Africa de Sud)• Lupta pentru independență sau autonomie - Mișcarea

separatistă bască ETA, Armata Republicană Irlandeză (IRA), Frontul de Eliberare al Quebecului (FLQ), Organizația Tigrii Tamili (ELAM)

• Lupta pentru emancipare economică și politică: Mișcarea Zapatistă și mișcările comuniste și anarhiste de insurgență și terorism.

În undele cazuri, idealurile legitime care au fost motivele inițiale, pe parcursul alunecării pe toboganul violenței se pervertesc și se transformă într-un amestec demagogic numai pentru a justifica o continuare a violenței. Unul din exemplele cele mai clare este Manifestul FLQH în care revendicările de autonomie sunt amestecate cu idei de stânga, lupta anticorupție, protestul anti-federalist, revendicări sindicale etc.

În alte cazuri organizațiile teroriste apelează la dezinformare și manipulare pentru a recruta noi membri sau a-și extinde influența. Această dezinformare și manipulare poate fi făcută într-un mod foarte profesionist și credibil.

De exemplu, Al Qaida, pe lângă propagandă jihadistă, a difuzat pe data de 13 Decembrie 2004 un videoclip de propagandă și dezinformare în limba engleză, având ca țintă tineretul musulman din Vest în care, din oportunism tactic, Al Quaeda încearcă să se prezinte ca o mișcare de rezistență propriu-zisă, promovând jihadul global în numele rezistenței împotriva ocupației Irakului:[9]. 6 emis de Plutonul de (luptă) mass-media al Armatei Jihadului Islamic din 10 Decembrie 2004]

REZULTATELE TERORISMULUI

În conflictul asimetric dintre puterea de stat și terorism primele victime sunt cetățenii inocenți, care sunt afectați fie de actul terorist propriu-zis, fie de răspunsul exagerat al organelor de stat, fie de efectele economice colaterale.

"Nicio crimă politică nu poate ajunge la malurile adevărului" a spus celebrul romancier Leonardo Sciascia, dar a fost contrazis de multe ori de istoria terorismului.

Rezultatele terorismului depind însă în final de alegerea majorității populației civile necombatante de a susține puterea de stat sau cauza (dar niciodată metodele) teroriștilor. Astfel terorismul poate avea ca rezultat:1. Atingerea totală a scopurilor politice. În ciuda opiniei

generale, terorismul este o metodă eficientă de obținere a unei revendicări politice. Dacă organizația teroristă e afiliată unei mișcări politice (grup terorist afiliat), iar motivele sunt susținute de majoritatea populației civile implicate în conflict, victoria e numai o problemă de timp. Cele mai cunoscute cazuri sunt:– Formarea statului Israel, pentru mișcările Haganah

și Irgun

– Formarea Autorității Naționale Palestiniene, pentru Fatah, OEP

– Abolirea politicii de Apartheid în Africa de Sud, pentru UmKhonto we Sizwe

2. Atingerea parțială a scopurilor politice:– Acordurile din Vinerea Bună (Good Friday Accords) -

IRA– Obținerea de drepturi suplimentare pentru

canadienii de origine franceza din Quebec - FLQ– Obținerea retragerii trupelor spaniole din Irak

înainte de termen prin schimbarea cursului alegerilor din [[Spania], în urma atentatelor de la Madrid din 11 Martie 2004. - Al Qaeda

3. Prelungirea ciclului de Violență. Este un caz tragic de remiză între puterea politică și terorism, exemplele cele mai cunoscute fiind:– Războiul civil din Columbia– Conflictul din Cecenia

• Pornirea unui război. Actul terorist fiind folosit de către puterea politică de stat ca pretext pentru pornirea unor războaie. Cele mai cunoscute exemple sunt:– Atentatul de la Sarajevo folosit ca pretext pentru

Primul Război Mondial.– Atentatele din 11 Septembrie 2001 care au fost

folosite ca argument pentru a justifica invazia din Irak.

• Restrângerea libertăților individuale sau instaurarea unei dictaturi:– Introducerea Legii Patriot (Patriot Act) în SUA ca

urmarea a atentatelor din 11 Septembrie 2001– Introducerea în 1933 a Legii de Împuternicire (

Ermächtigungsgesetz) în Germania, ca urmare a incendierii Reichstag-ului, care a fost esențială pentru ascensiunea lui Adolf Hitler la putere.

• Efecte economice colaterale. Efortul de luptă antiteroristă poate afecta temporar economia unei regiuni sau țări. În unele cazuri efectele pot fi de lungă durată în special în zonele care depind economic de industria turismului cum ar fi:

– A doua Intifadă și atentatele sinucigașe Hamas care au afectat puternic industria turismului din Israel.

– Atentatele comise de Jemaah Islamiah în Bali, insulă cu populație majoritar hindusă din Indonezia, pentru care turismul este industria majoră.

In continuare va prezentam un film “RECUNOASTEREA CELOR 8 SEMNE ALE TERORISMULUI” si alt film cu principalele acte de terorism din intreaga lume .

VA URAM VIZIONARE PLACUTA !