1

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -FACULTATEA DE DREPT seminarii Drept penal parte generală,Colectivul de Ştiinţe Penale an univ.: 2015-2016, semestrul I,

an studiu: II Licenţă, ZiDisciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,asist. univ. dr. Mihai DUNEA postarea sau folosirea în orice alt mod / scop!

FIŞĂ de LUCRU pentru SEMINAR( Noţiuni introductive în materia dreptului penal;

Aplicarea legii penale în timp şi spaţiu )

Întrebări tip grilă

1. Noţiunea de lege penală:a) se referă strict şi exclusiv la dispoziţiile normative de tip penal cuprinse în acea categorie de acte normative

denumite propriu-zis astfel („lege”).b) se referă, lato sensu, la orice dispoziţie care prezintă caracter penal, cuprinsă în oricare din tipurile de acte

normative care pot constitui în mod valid izvoare de drept penal.c) acoperă inclusiv referirile la cutumă şi / sau doctrină.d) poate fi utilizată doar pentru descrierea Codului penal.

2. Poate reprezenta izvor al dreptului penal:a) o lege ordinară extrapenală, care normează un domeniu propriu de activitate pentru care este suficientă

reglementarea prin lege ordinară (procedură prin care a fost adoptată respectiva lege), dacă s-ar dori înscrierea în aceasta şi a unor norme penale.

b) o ordonanţă a Guvernului (O.G.).c) o lege de rang organic sau superior acestuia (constituţională).d) o ordonanţă de urgenţă a Guvernului (O.U.G.).

3. Reprezintă principii fundamentale ale dreptului penal:a) infracţiunea, răspunderea penală, pedeapsa (sancţiunile de drept penal).b) principiul ubicuităţii.c) principiul cetăţeniei active.d) principiul potrivit căreia răspunderea penală este singurul temei al infracţiunii

4. În dreptul penal au ataşate caracterul de „fundamentale”:a) principiul legalităţii incriminării, respectiv cel al caracterului personal al răspunderii penale.b) principiul ultraactivităţii legii penale temporare.c) instituţia infracţiunii şi aceea a aplicării legii penale în spaţiu potrivit ubicuităţii.d) instituţia răspunderii penale, respectiv cea a sancţiunilor de drept penal.

5. Fac parte propriu-zis din teritoriul României:a) întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere.b) navele şi aeronavele aflate sub pavilion românesc.c) sediile reprezentanţelor diplomatice acreditate în România.d) subsolul corespunzător întinderii de pământ şi apelor cuprinse între frontiere, precum şi al mării teritoriale a

statului român, precum şi coloana de aer de deasupra acestora.

6. Legea penală română este aplicabilă în baza principiului teritorialităţii:

a) atunci când se comite infracţiunea (continuă) de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 205 C.pen.), care debutează în România (prin răpirea victimei), care va fi apoi tranzitată prin Serbia, Croaţia şi Slovenia, până în Italia.

b) dacă victima este împuşcată în timp ce călătorea cu trenul din Republica Moldova înspre România, atunci când acţiunea ilicită a avut loc pe când trenul se afla pe teritoriul Republicii Moldova, iar decesul victimei a survenit în România.

2

c) atunci când fapta este comisă în România de către un turist, cetăţean al S.U.A., dar numai dacă există dubla incriminare.

d) dacă infracţiunea este comisă în sediul ambasadei României din Franţa.

7. Legea penală română este aplicabilă în baza principiului:a) personalităţii, atunci când un cetăţean român începe să comită în Republica Moldova infracţiunea

(continuă) de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 205 alin. 4 C. pen.), tranzitând apoi victima prin Ucraina, România, Serbia, Croaţia şi Slovenia.

b) realităţii, dacă victima (de cetăţenie română) este împuşcată şi decedează în timp ce călătorea cu un avion al companiei Tarom, dinspre Turcia spre România, dacă la ambele momente aeronava se afla deasupra Bulgariei.

c) teritorialităţii, atunci când fapta este comisă în România de către un turist american, dar numai dacă există dubla incriminare.

d) personalităţii, dacă infracţiunea este comisă de un român în sediul ambasadei Franţei din România.

8. Legea penală română este aplicabilă în baza principiului:a) personalităţii, atunci când un cetăţean român comite în statul Papua Noua Guinee infracţiunea de rele

tratamente aplicate minorului (art. 197 C. pen.), victima (copilul în vârstă de 16 ani al infractorului) având de asemenea cetăţenie română, în condiţiile în care (pentru soluţionarea acestei grile) presupunem că această faptă nu este incriminată în Papua Noua Guinee.

b) legii penale mai favorabile (stricto sensu), atunci când fapta, incriminată de legea veche (în vigoare la comiterea faptei), nu mai este incriminată în legea nouă, în vigoare la momentul judecăţii.

c) ubicuităţii, atunci când infracţiunea săvârşită a început a fi executată pe teritoriul Bulgariei, continuând apoisă fie comisă şi în România, unde s-a şi produs rezultatul acesteia.

d) extraactivităţii, în ipoteza în care se stabileşte că urmează a acţiona cu titlu de lege de dezincriminare.

9. În cazul infracţiunilor continue, continuate sau de obicei, momentul în raport de care se determină legea aplicabilă (în cazul în care a existat o succesiune normativă între data debutului activităţii infracţionale şi momentul epuizării acesteia) este:

a) momentul trimiterii în judecată a inculpatului.b) momentul începerii actului de executare a infracţiunii.c) data când ia sfârşit acţiunea sau data când are loc ultimul act de executare.d) oricare din variantele expuse mai sus, în funcţie de legea care apare ca fiind mai favorabilă inculpatului.

10. În materia aplicării legii penale în timp:a) în doctrina şi jurisprudenţa obligatorie apărute după intrarea în vigoare a noului Cod penal, conceptul de lex

tertia a fost parţial contestat, afirmându-se – potrivit unui punct de vedere – că acesta ar trebui abandonat, astfel încât să fie posibilă combinarea dispoziţiilor mai favorabile din acte normative succesive.

b) în doctrina şi jurisprudenţa obligatorie apărute după intrarea în vigoare a noului Cod penal a existat un consens general referitor la aplicarea legii penale mai favorabile conform procedeului denumit „pe instituţii autonome”.

c) în doctrina şi jurisprudenţa obligatorie apărute după intrarea în vigoare a noului Cod penal a existat un consens general referitor la aplicarea legii penale mai favorabile conform procedeului denumit „aplicare globală”.

d) în momentul de faţă este obligatorie aplicarea legii penale mai favorabile doar potrivit unei interpretări stricte a interdicţiei de a crea lex tertia.

11. Principiul mitior lex:a) include - în sens restrâns - şi ipotezele de aplicare retroactivă a legii de dezincriminare.b) cunoaşte atât ipoteză de aplicare antecondamnatorie, cât şi postcondamnatorie.c) are reglementate, de lege lata, două variante de aplicare pentru ipoteza succesiunii de legi după

condamnarea definitivă: o aplicare obligatorie şi una facultativă.d) se poate manifesta, în ipoteza în care legile s-au succedat înainte de condamnarea definitivă, sub oricare

formă care se integrează în conceptul de extraactivitate, dar nu se mai poate manifesta decât sub forma retroactivităţii atunci când succesiunea legilor apare după condamnarea definitiv.

3

12. În materia aplicării legii penale în timp:a) principiul de bază – al activităţii – presupune aplicarea legii tuturor faptelor comise de la data intrării

acesteia în vigoare (adică momentul publicării în Monitorul Oficial) şi până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

b) se apreciază că legea penală mai favorabilă intervenită înainte de condamnarea definitivă poate fi ori retroactivă, ori ultraactivă, în timp ce legea penală mai favorabilă intervenită după condamnarea definitivă poate fi doar retroactivă.

c) ultraactivitatea legii temporare se impune cu prioritate faţă de aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile.

d) dacă a rămas definitivă o hotărâre de condamnare la o pedeapsă cu închisoarea, iar legea nouă prevede pentru aceeaşi faptă pedeapsa închisorii între aceleaşi limite ca cele din legea veche, dar adaugă ca alternativă la aceasta şi posibilitatea pedepsirii cu amendă, atunci legea nouă se va aplica obligatoriu ca lege mai favorabilă.

13. În materia aplicării legii penale în timp:a) aplicarea legii penale mai favorabile se poate efectua, anterior unei hotărâri definitive, în considerarea mai

multor criterii decât sunt reglementate pentru ipoteza succesiunii de legi intervenită posterior pronunţării unei hotărâri definitive.

b) legea în vigoare la momentul consumării unei infracţiuni continue nu se poate aplica în calitate de lege mai favorabilă dacă la data epuizării era deja în vigoare o altă lege, chiar mai severă decât prima.

c) principiul neretroactivităţii legii este absolut.d) aplicarea legii penale mai favorabile anterior unei hotărâri definitive este o aplicare obligatorie, iar nu

facultativă.

14. În materia dreptului penal:a) există consens în privinţa opiniei că structura normei penale de incriminare este una dihotomică.b) principiul aplicării legii penale mai favorabile poate fi extins, pe baza argumentului a pari (identitatea de

raţiune), de la statutul de regulă de aplicare a legii penale în timp, şi la statutul de regulă de aplicare a legii penale în spaţiu.

c) cu incidenţă în materia aplicării legii penale române în spaţie, există o instituţie numită computare de pedeapsă care are meritul de a minimaliza efectele inechitabile ale înfrângerii principiului non bis in idemca efect al confruntării acestuia cu principiul suveranităţii fiecărui stat.

d) în momentul de faţă este posibilă aplicarea legii penale mai favorabile potrivit sistemului „instituţiilor autonome”.

15. În materia dreptului penal:a) în sistemul juridic român actual, nu se poate considera că există izvoare jurisprudenţiale obligatorii.b) dacă un cetăţean străin comite o infracţiune în România, legea penală română i se va aplica numai dacă nu

este mai favorabilă propria sa lege penală.c) dacă o persoană a fost condamnată definitiv la 5 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni pentru care

legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar, în timpul executării acestei pedepse intră în vigoare o nouă lege penală, potrivit căreia pedeapsa pentru tipul de infracţiune comisă şi de către cel condamnat urmează a fi închisoarea de la 1 la 7 ani, ne găsim într-o situaţie de aplicare a legii noi mai favorabile.

d) o lege interpretativă poate retroactiva chiar în măsura în care nu ar reprezenta o lege mai favorabilă.

16. În materia aplicării legii penale:a) imunitatea de jurisdicţie reprezintă excepţie doar de la principiul teritorialităţii.b) legea penală temporară nu s-ar putea aplica retroactiv nici dacă ar fi o lege mai favorabilă decât precedenta,

ea putându-se aplica doar ultraactiv.c) este posibilă apariţia unor situaţii în care aplicarea legii române în spaţiu să fie incidentă în baza mai multor

principii, deodatăd) analogia este strict interzisă, indiferent că s-ar raporta la conceptul de incriminare ori la acela de interpretare

a legii.

4

Subiecte clasice

I. Ce se înţelege prin noţiunea de lex praevia şi care sunt (pe scurt) consecinţele recunoaşterii acestei consecinţe a principiului fundamental al legalităţii incriminării ?

II. Ce se înţelege prin noţiunea de lex certa şi care sunt (pe scurt) consecinţele recunoaşterii acestei consecinţe a principiului fundamental al legalităţii incriminării ?

III. Ce se înţelege prin noţiunea de lex scripta şi care sunt (pe scurt) consecinţele recunoaşterii acestei consecinţe a principiului fundamental al legalităţii incriminării ?

IV. Ce se înţelege în materia dreptului penal prin noţiunea mitior lex şi care sunt (pe scurt) criteriile aplicării antecondamnatorii ale principiului în cauză ?

Speţe

A. Rezolvaţi următoarea speţă, argumentând răspunsul oferit. X, apatrid domiciliat în România, comite o infracţiune pe când se afla în vizită la o rudă stabilită în Spania. Pentru fapta respectivă, legea penală română prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani, în timp ce legea spaniolă sancţionează fapta cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani. Precizaţi dacă este sau nu posibilă (şi în ce temei, respectiv în ce condiţii) aplicarea legii penale române!

B. Rezolvaţi următoarea speţă, argumentând răspunsul oferit. Un român de naţionalitate ucraineană, care a dobândit şi cetăţenie ucraineană (fără a renunţa la cetăţenia română) şi care s-a stabilit şi locuieşte în Ucraina împreună cu soţia sa (o româncă care nu a dobândit încă cetăţenie ucraineană), o ucide într-o zi pe aceasta şi fuge de tragerea la răspundere penală în Ucraina (care are dreptul să îl judece potrivit principiului teritorialităţii), adăpostindu-se în România. Presupunem că la data părăsirii României de către cei doi soţi, legea română nu conţinea nicio prevedere deosebită referitoare la uciderea de către un soţ a celuilalt soţ, însă, la scurt timp după acest eveniment (şi anterior comiterii infracţiunii), legea din ţara noastră s-a înăsprit, stabilindu-se că omorul comis asupra soţului reprezintă o formă mai gravă de omor. Se poate aplica legea penală română (şi dacă da, potrivit cărui principiu)? Agravarea legii române, ulterioar stabilirii infractorului în Ucraina, produce efecte asupra acestuia, sau este posibilă invocarea legii penale mai favorabile?

C. Rezolvaţi următoarea speţă, argumentând răspunsul oferit:X comite sub Legea 1 o faptă pentru care urmărirea penală se desfăşoară din oficiu. Pentru aceasta se prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani. La câteva zile, apare Legea 2, care aduce modificării normelor penale aplicabile lui X, astfel: respectivul tip de faptă continuă să fie incriminată, dar urmărirea penală este posibilă numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (care, pe cazul concret, lipseşte). Legea 2 stabileşte un termen de 2 luni în care persoanele interesate pot formula respectivele plângeri prealabile. Der asemenea, Legea 2 modifică pedeapsa, aceasta devenind închisoarea de la 1 la 8 ani. Precizaţi dacă situaţia se poate rezolva potrivit principiului aplicării legii penale mai favorabile (stricto sensu); în cazul unui răspuns afirmativ, arătaţi care dintre cele două legi poate fi apreciată ca reprezentând legea mai favorabilă şi după ce criterii!

D. Rezolvaţi următoarea speţă, argumentând răspunsul oferit. O persoană având cetăţenie ucraineană comite o infracţiune de omor, pe când se afla la bordul unei nave de pasageri turceşti, care circula dinspre Turcia spre Ucraina. Infracţiunea a fost săvârşită în timp ce această navă tranzita – având îndeplinite toate formalităţile legale în acest sens – marea teritorială a României. Există posibilitatea aplicării legii penale române în acest caz; în ipoteza unui răspuns pozitiv, în baza cărui principiu de aplicare în spaţiu ar urma să fie incidentă aceasta? Există particularităţi de soluţionare a speţei în raport de alte situaţii, obişnuite, de aplicare a legii penale române în spaţiu (spre exemplu, în raport de situaţia în care fapta s-ar fi comis, de către acelaşi infractor, pe o parte a solului României); dacă da, care sunt acestea?