Strămoşii ne vorbesc prin arbori Simbolul este un instrument de lucru nepreţuit care permite o mai bună înţelegere a operelor literare,permiţând intrarea într-un nou univers de investigări inedite:cel al mentalităţilor. El poate decripta misterele nebănuite ale universului ,dar şi pe cele ale spiritului uman înlesnind pătrunderea în infinitul cunoaşterii. Totul este simbol şi orice simbol este purtător de sensuri.El are un anumită densitate, o strălucire crepusculară rezultată din stratificarea de sensuri. Valoarea simbolică se actualizează în mod diferit pentru fiecare,ea stimulează imaginaţia şi raţiunea devenind inima lumii imaginative oferind noi perspective asupra infinitului şi necunoscutului. Gândirea simbolică este vârful de lance al inteligenţei.Simbolul prin conţinut îşi depăşeşte expresia. Hugo von Hofmannstal afirma:”Simbolul îndepărtează ce stă aproape şi alătură ceea ce se află departe, astfel încât prin simţire putem să cuprindem departele şi aproapele”. În continuare îmi propun să pun în evidenţă bogatele valanţe simbolice,mitice şi magico - rituale ale copacului în cadrul fenomenului complex al dendromitologiei populare româneşti, realizând o oră didactică cu tema: ”Strămoşii ne vorbesc prin arbori “Metode şi procedee:Scrierea liberă, Copacul-piramidă, lucrul individual, în echipe.

Desfăşurarea lecţieiEvocareScrierea liberă Elevii sunt rugaţi să scrie , timp de 5 minute ,ce îşi imaginează , ce aud şi şi ce simt atunci cînd se gândesc la copaci. După expirarea timpului , profesorul oferă cuvântul câtorva elevi, care îşi citesc scrierea.Profesorul anunţă tema şi obiectivele lecţiei.

Realizarea sensuluiCopacul-piramidă Elevii sunt rugaţi să deseneze un copac-piramidă cu 9 niveluri.

Toate spaţiile copacului vor fi în lecţie nişte trepte de cunoaştere mitică a simbolului copacului.În spaţiul trunchiului elevii vor trebui să comenteze simbolul general al copacului . Începe profesorul citând afirmaţia lui M.Eliade : “Arborele este încărcat cu forţe sacre deoarece este vertical, creşte, îşi pierde şi-şi recapătă frunzele, şi deci se regenerează :el moare şi renaşte de nenumărate ori.” Apoi elevii continuă să comenteze aspectul simbolic al copacului. Simbol al vieţii în continuă evoluţie ,arborele conturează întreg simbolizmul verticalităţii precum şi caracterul ciclic al evoluţiei cosmice: moarte şi regenerare.El e cel ce înlesneşte comunicarea între cele trei niveluri ale cosmosului:cel subteran, reprezentat de rădăcini ;suprafaţa pământului, prin trunchi şi crengile de jos;cerul prin ramurile dinspre vârf. El leagă laolaltă toate elementele: rădăcinile şi le înfige în pământ, apa circulă cu seva lui, frunzele se nutresc prin fotosinteză cu aer, din frecarea lemnului se naşte focul. Arborele reprezintă drumul ascensional al iniţiatului, devenind un simbol al cunoaşterii, o scară spre Paradis, spre divinitate.El este calea pe care urcă şi coboară cei aleşi, mediatori între Cer şi Pământ .

Îl putem considera ca pom al vieţii prin imaginea androginului iniţial.Trunchiul puternic şi viguros evocă imaginea arhetipală a tatălui. Copacul roditor, scorburos evoca imaginea arhetipală a mamei. Metafora lume – arbore apare reprezentată în multe tradiţii şi reuneşte simbolismul crucii, al axei universale sau pe cel al cunoaşterii. În mitologia românească copacul devine simbol al forţei , vitejiei, statorniciei, fericirii , prosperării şi longevităţii. În primul nivel al coroanei elevii sunt solicitaţi să enumere în baza unui brainstorming 9 vechi semnificaţii simbolice ale spaţiului circular de la poalele copacului consacrat: Divan de judecată pentru bătrânii comunităţii Loc de horă pentru tineri Loc de odihnă şi adăpost pentru călătorii străini Spital unde erau expuşi bolnavii incurabili,daţi în grija zeului care se

credea că locuieşte în copac Loc de jurămînt de legare şi dezlegare a frăţiilor,de iniţiere feciorească ,

de investire unui conducător,loc de sacrificii, loc de spovedanie. Scară cerească spre toartele cerului Loc de înmormântere ( înhumarea la poalele copacului consacrat, dar şi

înmormântarea la înălţime , pe platforme de lemn, în copaci). Semnificaţia escatologică a vechilor practici funerare poate fi reprezentată prin speranţa că cei decedaţi vor reveni la viaţă , întocmai cum reînvie copacii în fiacare an.

Arborii sunt psihopompi , consideraţi sfătuitori, călăuze care orientează sufletele spre lumea cealaltă,devenind locuri de trecere sau pomi ai vieţii, adică simboluri de renaştere şi viaţă eternă.

Martor al întocmirii listei morţilor ;listă realizată în concepţia strămoşilor de Fecioara Maria la poalele unui arbore

Conform nivelului al doilea al coroanei elevii vor trebui să identifice 8 proverbe despre copaci:1. Pe copac îl ţin rădăcinile , iar pe om neamurile.2. În focul copacului uscat arde şi cel verde.3. În copacul fără roade nimeni nu aruncă cu pietre.4. La copacul căzut toţi aleargă să rupă crengi. 5. În vremea furtunii , copacul tânăr se îndoaie , iar cel putred cade.6. Fără vânt nu se clatină vârful copacului.7. Copacul tăiat iară odrăsleşte.8. Copacul care scârţâie nu cade degeaba.

În nivelul al treilea al piramidei – copac elevii împărţiţi în 7 grupe sunt rugaţi să înregistreze 7 superstiţii legate de arbori. Există o credinţă conform căreia arborii trăsniţi (arbor fulgurita) erau

consideraţi sacri, pentru că aceştea au fost aleşi de însuşi Dunmezeu , care i-a indicat şi purificat înfigîndu-şi săgeata în ei.Anume aceşti copaci devin apotropaici.

Pentru a alunga dorul de inimă strămoşii noştri beau apă ne-ncepută fiată cu flori de arţar .

Ziua de Sf. Petru este şi Ziua Merelor.Se spune că cine se scoală înainte de răsărit va vedea cum cad mere din soare.

Teiul este un copac iubit de Dumnezeu ,iar Necuratul nu se va ascunde niciodată sub coroana acestui copac,de aceea teiul nu este trăsnit niciodată.

Se spune că dacă trăsneşte sau fulgeră de Sf. Gheorghe nucile vor fi găunoase .Aceste trăsnete sunt simbol al dreptăţii divine, care-I avertizează pe oameni că nu-şi văd de lucrările sufletului.

E bine să se ardă lemne de mesteacăn în noaptea nunţii pentru ca tinerii să aibă noroc în căsnicie.

La sărbătoarea numită Blagoveştenie , pomul care rodeşte mai puţin este ameninţat cu securea. Se crede că se va speria şi va deveni mai roditor.

La nivelul următor al piramidei-copac elevii vor elabora o listă de 6 opere literare care valorifică tematica dendrologică.1. Poezia «Stejarii» de Radu Gyr 2. « Şoapte de nuc» de Ion Druţă3. Romanul popular «Varlaam şi Ioasaf»4. Poezia «Zbor invers « de Nichita Stănescu5. Poezia «La umbra nucului bătrîn» de M. Eminescu6. «Amară-I floarea de cireş « de Ana Lupan Conform nivelului al cincilea elevii vor trebui să numească 5 copaci comentând succint semnificaţia lor mitică la români.

Bradul este unul dintre cei mai semnificativi copaci pentru poporul nostru;el este simbolul permanenţei, al perenităţii şi al vitalităţii.Bradul este aproape nelipsit la momentele cele mai importante ale vieţii:se plantează la naştere, se împodobeşte de Crăciun şi la nuntă,

Mărul este apreciat din cele mai vechi timpuri , ca fiind un adevărat medicament şi elixir al tinereţii.Prin forma şi culoarea sa, mărul simbolizează dorinţa şi pasiunea.Fructul său provocator ,simbol al pasiunii carnale a fost interzis în Paradis.

Nucul este în mitologia românească un copac ale cărui fructe sunt utilizate în magia erotică , fiind adesea invocat în farmecele de dragoste .Miezul de nucă dual , gemelar comportă o simbolistică hermafrodită.la el se ajunge cu greu prin spargere.

Salcia plângătoare sau pletoasă comportă în mitologia românească o semnificaţie profund creştină, asociată cultului Maicii Domnului.Venerarea salciei se explică prin vitalitatea extraordinară a acestei plante care se încăpăţânează să crească în locuri nu prea prielnice.Ramurile aplecate ale salciei plângătoare au fost identificate cu părul feminin, iar mlădierea corpului femeii se redă în mod frecvent prin metafore şi comparaţii ce evocă elasticitatea ramurii de salcie. Poporul roman a sesizat o legătură mai profundă dintre femeie şi salcie atunci când se spune :”Copilele sunt ca răchitele . Unde le pui acolose prind.”

Ea mai apare ca simbol al supleţei, al creativităţii spiritului uman care se modelează în funcţie de diferite

condiţii. Salcâmul, cu lemnul său dur ce aproape că nu putrezeşte şi cu florile

albe cu gust dulce de lapte , e un străvechi symbol al imortalităţii, al esenţei spiritual nepieritoare, al speranţei şi victoriei binelui.

La nivelul care corespunde cifrei 4 elevii vor trebui să înregistreze 4 poveşti în care sunt protagonişti şi copacii.

1. Piciul, ciobănaşul şi pomul cel fără căpătâi de P. Ispirescu2. Mama cea rea basm ardelenesc3. Prâslea cel voinic şi merele de aur4. Fata babei şi fata moşneagului de I. Creangă

În cele 3 rubrici ale nivelului următor elevii vor trebui să numească 3 obiecte de artizanat , specific naţionale, în care este păstrat simbolul arborelui.

Covorul naţional Prosopul brodat Cămaşa naţională

În cele 2 rubrici din penultimul nivel elevii vor relata semnificaţia copacului la ritualurile de nuntă şi înmormântare la români.

I. Arborele cosmic în mentalitatea populară este singura “cale de trecere” în “lumea de dincolo” a sufletului defunctului.Cea mai

spectaculoasă imagine a copacului funerar o conţin cântecele rituale “de petrecere a mortului”:

La mijloc de caleEste-un copac mare Cu frunza măruntă Cu umbra rotundăŞi-o fântână lină Cu apă puţinăŞi pat încheiat Cu scânduri de bradCu stulpezi de fag.

Iar Sfânta MarieŞede-n pat şi scrieSuflet ce-o să vieÎngeru zbura Scări îmi coboraPe Ion suiaSus la Cristos La cel Domn frumos.

Scară cerească joacă acelaşi rol cu arboreale ceresc fiind 2 motive mitico-simbolice omoloage.În riturile funerare practicate de români , mai ales în Moldova , se oferă pomul de pomană .Pomul se pune într-un vas care mereu e plin cu apă curată.De pom se reazimă o scară coaptă din făină de grâu;de copac se agaţă dulciuri.Pe scară sufletul- pasăre se va urca la cer, iar copacul împodobit simbolizează pomul vieţii din Paradis din care va gusta defunctul.

II. Demult la români exista datina de a împodobi un brad cu năframe , panglici şi flori de hârtie în curtea unde se făcea o nuntă.El se numea bradul de nuntă şi însemna petrcere şi veselie.Pentru tineri el simboliza puterea, viaţa lungă şi tinereţea veşnică.

ReflecţieLa ultima etapă a lecţiei elevii vor complete vârful copacului-piramidă, luând cite o noţiune din fiecare nivel (la alegere) şi producând o judecată de valoare în baza a tot ce au studiat la oră.

Comarniţchi Daniela, profesoară de limbă şi literatură română,

s. Tîrnova ,r. Edineţ