I

•

revistil! de cultura istorica

• n1i a (J a~ z L fL

L J., t a- (,( i e

revisti de culturi istorici

an ul I . I . 1anuar1e

1967

s u m a r •

Catro cititori • ll istoria m agistra vitae Constantin Daicoviciu Andrei Otetea Ion Popescu-Puturi Tudor Arghezi Emil Condurachi GeoTge Oprescu Mihai Borza • Nlesaje de salut Basil Davidson Jaques F reymond Stanislav Herbst V. M. Hvostov Dimitar Kosev Andre Maurois Andre Mirambol Gastone Monacorda • Istoria ~i dragostea de patrie Dumitru Alma~ • ,,Unirea'' tn imagini • Dialog cu istoria Paul Anghel • Un precursor al ~tiintei islorice : ,,r-. lagazin istoric pentru Dl1cia'' Alexandru Piru • Horca - schita n portretului intelectual $tefan Pascu • .. Coloana cerului" la romani Romulus Vulciinescu • I--Iistria si Burebista Dionisie Pippidi • Luptator cu pana si spada : Miron Costin • Cetatea Neamtu1ui inlinereste ... Nicolae Constantinescu $tefan Bals • Convorbire despre NicoJae Titulescu cu Bedrettin Tuncel prc~edin­telc Co,nite tului Executiv al UNESCO • Imagini din hronicul de lupUi a poporului roman Ion Ardeleaou • S-a intimplat. .. la Vaslui in anul 1475 Ion Cup~a • Umanistul Rabindranath Tagore printre bucure§teni Cristian Popi~teano • 0 ftnlina romana in Dacia Dumitru Tudor • Momenlc din istoria presei revoluponarc : Steagul ro~u ~i Tin<.>re tul socialist Petre Constnntinescu-Ja~i Alexandru Mihaileanu • Docun1entc despre ro1nani in arhivele din Istanbul Mihail Guboglu • Arta ro1na­neasci\ in ,,Propihicn Kunstgeschichte" Virgil Vati'i$ianu • Arhitectura etrusca • Di11 mcmori ile incdite ale lui Constantin Argetoianu • Mai cxista pnleolitic in zilele noas tre I Ion ' ' ladutia • In misiune diplomaticii la Hitle r (serial in traducere) Valentin Berejkov • Vorbc de spirit • Mic dicponar : ctimologii istoricc • Panoramic editorial • Concurs de f oto­gra fii cu snbie<:L istoric • Ca lC'nclar.

-

1

•

Caire cititori

•

I

2

M a g a z i n i s t o r i c este o revista de cultura istaricct, a revistc1 de itzformare., de comentare., de discuf i i ~i dezbateri spre ~tiinf a zbuciumatei .~i nabilei istarii a paparttltti ranian $i a tuturar popaarelor luniii de la aparif ia omului plnr.1 azi.

Coricep'irid istoria ca a ciilaL1zii maralii., z,, care e.-"fJerienfa btttia a trecutului rie ajttlii .,,pentrtt ca sa putem $i traittl vief ii 1zoastre a tacmi'', pagi­l1 ile revistei Mag a z in i s tori c var coritribui la cu1iaa$ferea de catre p11blicul larg a u!timelar descaperiri Zn danieniul istoriei, var relua teme niai vechi tratl11du-le, prir1, lri tregirea cercetiirii, l11 lumi11a materialismitlui istaric., var sluji 2ntref inerii tot n1,ai vii a [ !if car ii dragostei de patrie $i de paporul care a fiicut istoria.

Daca .,.,istaria este cea di11tii carte a llnei natii'', , ctt1n se rosie$fe Nicolae B ii!cescu, daca di11 ase­tnenea carte poporul Z$i poate ctttioa$te trecutu!, Zti felege prezerlftt l $i descif ra viitorul, dacii istoria poportLlui propriu $ i istoria altar popoare constitute un iniporta11.t factor al culturii $i al idealogiei. daca, lnsflr$it, istoria f arnieaza elemeritul de bazil al educa{iei patriotice §i, cunoscind via/a §i 2n[ tJp­tuirile altor popoare, d211d s u um c u i q u e, istoria devir1,e $i u,i tot atZt de valoros instrument de apropiere 2ntre popoare., atunci 211ca o revista de istorie 11.u este un Lux, ci o datorie a tuturor oame-11ilor de $liirifa care ltLcreaza pe tarlmul istoriei patriei sau al istariei u,iiversale. 0 11ouii revista de istorie., u1i Magazin istoric, este de mttlf o 1zecesitate stringentii in cullttra romarieasca a zile/or noastre.

l ntemeitidu-se pe adevar, studiile, articolele, informaf iile pitblicate ltz Mag a z i n i s to r i c var 211j"a/i$a f aptele $i vor descrie li,pta eroici'i pentru libertate a popoare!or, rolul u,i or personali­tiifi., vor 111,erge pe u,mele u11or culturi $i civiliza/iiJ cliti cele mai veclzi tim/Jltri $i plnli ln zilele rioastre,

Colun111a l11 / Tra(an (meto11<')

intr-o nianiera proprie, accesibila $i apropiata ori­carui cititor.

Articolele $i materialele vor f i bog at ilustrate, Zn nadejdea ca imaginea de epoca st2rne$te §i mai niult interesttL, iar prin puterea ei de sugestie adauga elemente concrete la infelegerea probleme­Lor, a f p,ptelor, a ideilor, a istoriei 'inse$i.

Inf aJi$2nd, Zn aceste cZteva rlnduri, f elul $ i metoda Ma g a z i n u l u i i s t o r i c, nu putem sa nu rie amintim de sublinierea umanistii $i $ii inf if icii din P r e c u v i n t a r e a lui I on Ne­culce la Letopiseful sau : ,,Deci, fraf ilor cetitorilor, cu clt vii vef i lndemna a cetire pe acest letopiset rnai mult, cu atlta ve/i $fi, a va f erire de primejdii $1 ve/i f i mai lnvafafi a dare raspunsuri la sfaturi, ori de taina, ori de O$lire, ori de voroave, la dom1ii .. i La 11oroade de cinste''. ,

MAGAZIN ISTORIC

3

• •

Acad. Constantin Daicoviciu Pre$edintelc Scctiei de $tiintc istoricc n Acadcmiei

I

4

Inca clintru. cele dintU i11 ceputuri ale vietii .~ale de fii11t li cugeti1toare, oniul a shnfit o irezis-tibila curiozitate de a cun00$1e fapteie $& oamenii trecutului, ca 1i dorinfa de a se orieula iH spa(iul rnai apropiat .~au rnai indep<trtat ce ne inconjoara; tot asf f el sin, tea omul neooia cu prinderii cu. ntintea $i cu suflet 11,l a t,reniurilor $i oanienilor care i-au precedat. Nu este deloc i11-t i111 pliJtor ca prinii(iile istoriei propriu-zise sint atit de stri11s legate de cercetarea in spafiti, de geografie si etnografie. In f on,u, de clntece batr'ine*ti sa11 de povestiri in versuri, generatiile 111<d tinere luau cuno$flntii de ce"le ce s-a,i pet reciit i naintea /or. Acest trecut, cu fap tele lui # cu i nainfa$ii ridicat i la raugul de eroi constituia pentru ascultatori nit 11unu1i o inaltii inuiiflitur<1. tlar avea ~i darul cle a desfata $i 1nsufleti.

De aici t i caracterul 111doit al istoriei in antichitate : de ctt­noa$lere (~tiint<1) $i de aria, aspectul din urma fiind adeseori precu1npi1nitor, cti unul ce seroea 1nai eficient scopul educatic; . al istoriei. De$i pentru istoricii ant ichitiitii grec~ti $i ron1ttnc istoria nu constituia in pri1nul rind o ft iinfa ; i cu atit 1nt1i putin o $tiintii exacta cuni o i11telege1n noi astiizl, ar fi tot.U§i gre§it sa consideriim pe istoricii antici lipsifi d-e simtul $i riispundertu, adevarului. Tucidide, g·recul, ca $i 1'acit, rornnn1ll, i~i fiiceau un titlu de glorie din a inf iitiya faptele ,,fara uri1 $i Jara piir­ti11ire", adicc1, a1n zice astlizi, obiecliv - iar Cicero stabi"lea ca o lege fi,nda,nentalt, a istorlei obligatia ei, in pri1nt,l rind tie <1

nu spune nici tn1 neadevlir, iar 1,n al doilea rind, de n n11 ascunde 11i1n ic din ceea ce est e adevatat.

L ipsit t1 de o conceptie f tiinfif icii asupra 1nersului isl oriei so­ciet<1fii 011ie11eQti, istoriograf ia anticii se giisea in acel impas pe care at1t de pregnant il exprima pentrtt situatia din antichitate clesperato excla111atie a istorici,lui ro,nan Salustiu : ,,E greu de a scrie istorie". ' ' erclictul este perfect valabil *; pentru istorio­{!.rafi<1 cle ,nai tirzlu, a eoului 1nedi11 $i a epocilor n1oder11e si co11te1npora11e bu rglieze.

Cu l oate aceste corente, trebuie sa rec1111oa.s·te11i cti anticii au dat istoriei niorele $i f unda111e11talul ei rosl : de a fi fn oat<itoarea t>iefii - ,nagistra vitae -, clt,r 11ici sa se reducii la o seacii to11sl atare de fapte interpretate arid, ci e de clorit , ha chiar necesar ca pooestirea istoricci sa i111brace ~i. haina ins11fletiloare. 11u,bilizatoare *i eclucativii a ,naestriei artistice.

Nici stradaniile generafiilor de istorici, care s-au perindat de-a l1111gul secolelor ce au urn1nt antichilatii, de a riclica istoria pe piedestalul sigur al $fi infe i 11u s-au realizat, ele 1tnplelicindu-se i,i variate ~i riilt1cite teorii asupra esentei, caracterului ~i r ostului ist<>riei. Abfr, pe la ,ni;locul secol1tl11i al XIX-"lea incepe sc1 se cristali~eze noti11nea clara de.sp,.e istorie $i /egile ei. !i1ateriali.~1nttl

dialectic, ca for1ni1 de g'inclire, aµl icat la legile dezvoltarii socie­tatii, ca 111aterialism istoric, ewborat de clasicii 1narxis1nulul, a putut sa dea istoriei caracterul §i insu§irea de cliscipliru1 em,i­narnente §tiintif ica, bazatii pe cunoa~terea §i, interpretnrea obiectivii o fenomenelor petrecute in sinul societati'i u1nu11e de-a lung1.1l 1nileniilor.

Concepfici matenalist-istorica 111arxistli, ocord111cl poporului nu nriniai rolul cle creator al bunurilor ·1nateriale §i spiritualc, ci §i pe acelci cle principal fiiuritor cil istoriei, d£1 posibilitatea istorio­graf ului de a i·nf c1ti§a rnai i ust trecutul, cu tot ceea ce el con­st·ituie pozitiv §i, progresist, lilsind, in acelc~i ti111 p, §i personali­tat-ilor conduciitoare 1neritele striilticite de 1infaptu itori ai vointei populare. $i tot ideologia 1narxistli clespre lume $i societate face ca stucliul 'istoriei sa pliimli.cleascil in 1ni11tea $i sufletuJ oarnenilor eel ,nai curat §'i mai nobil patriotis,n socialist, o datlf' cu trezirea $i consolidarea con$tiint,ei de ·mareatli solidaritat e internationala proletara.

Ahia c, c um istoria poate f i considerata $i acceptota, f£1rii rtici u rezeroa, ca o adevli.rata invatatoare, ca o autentica $COala, in stare nu numai de a infornia $i, instrui, ci - uzincl de 11tiiloacele Uterar-artistice, de care nu trebu 1ie sli fie lipsita 11ici o scriere istoriceosca - $i capabil£1 de a 111.obilizo ~i 'insufleti 111asele pentru un oiitor tot 111.ai lirminos, tot 1nai sigur ~·i 1.nai fericit. Acuni putem spune : istoria este .,1nagistra vitae".

Mentinind11-$i calitatea de magistra vitae, neabatindu-se de la 1nenfrea ei de edu,catoare $i mobilizatoare a 1n£1selor, piistrindu-§i ne;tirbit icnoltul ei nivel §t'iinfific $i ideolo~ic, $liinta isloricii din Republica Socialista Ronuinia i§i va incleplini, fiirii greutiifile ce o apiisau in trecut, irnportanta sarcinii de a fi o fort ii v ie i 11 f t1 u r ·i r e a s o .., i e t a t i i, n o a s t r e r o n1 ii n e s o -c i al i s t e.

{'. Acad¥ Andrei Otetea Directorul Institutului de istorie ,,Nicolae lorga" al Academiei

,

La ce seroe;te istoria ? e o in.trebare pe care otnnenii ,~i-att pus-o o data cu apa riJia istoriei. Piirintele istoriograf iei, H erodot, s-a si1n,tit dator sii-$i 7ustifioe opera prin tttiUtatea sa. El cleclnra ci1 s-a, incleninat c, scrie pentru ca, ,,faptele slivir$ite cle oan1eni siJ, nu, se uite cu tfrnpul". Daca a si1ntit nevoia si'i, p<1streze intini­plilrile trecutulid, e ca le atribuie facultnteo de a, seroi ca 1nv<1-t<1tu,ra. Pr--i1na, istorie a aparut deci o data cu fustif icareo sc,, core (' fost in1p<1rtii~·ita pina in ti,npul Re1U1$terii. Gui.cciardini }i 'Nla­chia·oelli au ext1'a.s din istorie niaxinie cl e gll,oernii,nint pen.tri, instruirea oanienilor de stat $i au alcatuit a<.leviirate tratc1te de co ndu i lll politici1.

Dupa revolut,ia burgheza clin. Franta, istoria a f ust folusit<l ca o arnia de eniancipare politicii ~i socialii. l1npotriua claselor stc1-p1nitoare, care i,nvocau trecut.ul pentru o-~l fustif ica stiipinirea, exponentii opozi/;iei democrate $i liberate au fc1cut apel la istorie pentru a conibate privilegiile aristocratiei f unc:iare $i a rasp in.di 'ideile revolution.are. Pret-utindeni, istoricti au cii:utat in stud-i-ul trecutului dovezi ca drepturile ;i privilegHle nobili1nii se interne'iazci pe cu.cerirea g-i spolierea poporului bii$t1na§ aservit.

N,icolae Biilcescu 1i Mihail Kogalniceantt au procedat la fel. Ei au fa.cut din istorie un rni;loc de a 'inte,neia $i consoUda nafionalitatea romana. Bii.lcescu era con,oins ci'i, prin I s to r i a I{ o 111 a n i l o r s t, b M i h a i - v o d <1 V i t e a z ii l are sa puna ,,piatra de te1nelie a unitat-ii nation-ale". Kogiilniceanti su.stine aceea$i idee : ,,Istoria ro1naneasca sa ne fie -rnai ales C(trtea de capetenie, sa ne fie •paladiul nationalitiiJii noastl'e. lntr-insa voni 'inoata ce a.,n fa.cut $i ce trebu,ie sa mai f acem, printr-insa voni preveclea viitorul, printr-insa vom fi roniani", adicli printr-insa

5

6

vo1n constitui, peste dioiziunile regionale ale AJoldooei, Tc1rii Ron1i111e§l i §j Transiloaniei, o n at i u n e r o ni {J 11 ii.

Kogalnicea11U, 11nbinli ftuict,ia social,.politica cu cea educati,;ci a istoriei, ft1ciud din popor - ,,izvor al tuturor mi$Carilor 1L ispriivilor Ji faro de care stapinitorii n-ar Ji niniica" - prin­cipalul subiect al istoriei. Prin aceasta, el deschide perspectioa unei conceppi mai profunde a istoriei.

Nicolae lorga ~i-a pus toata prodigioasa lui actit>itate de istoric in slujba u,nitc7fii nationale, integrale. ,,Ideea unitlitii nafionale 111-a preooupat, spunea el, toata viata, pe un timp cind ea era socotitii ca o nebunie". Cind, in 1918, ~·i-a viizut visul cu oc;hii, el o contini,at sa desfii~oare aceea$i actioitc1te, dar pentru apiirarea integritlifii Ji suveranitiitii 11ationale. 1/iziunea unitara a nea,nului T01n~nesc de pretut_indeni, 1lUV l-a p~rasit nici Ol_!t'llCi .oi'!'ld, clttp~ cap1tularea Frantei, totul parea p1erd11t. Toota nctiV'itatea l1u din 1,lti1nii zece ani ai oietii a fost, in f nto a,nenin farii hitleriste, un 1nesa; de incredere in ,,eroisrnul ne,nuritor al popoarelor'~ fi in blruinftl finala a cauxei noostre.

Nici Kogalniceanu1 nici Iorgo. nu se ridiciJ la ideea care face din istorie tin 1Jroces de dezooltare continue,, sub actit1nea unor legi obiective. Ca toti romanticii, Ko~iilniceanu t§i trage in·vll(atura din situatii, faple sau. ei;enimente izotate $i considerate ca iclentice cu situatiile fi evenirnentele [(I care le ·raporta. Or, istoria se co,n pune din eoeni1nente u.nice, originale, care nu se reµrod11c niciodata, fiindc,l conditiile 'in care se petrec nu s,nt niciodatli acele~i. Deci istoria nu poate oferi ,,reguli de purtare".

La ce seroe§te atunci istoria? Marxisrnul a raspuns la. aceastli intrebare, f iicind din istorie dezvoltarea clialectica a tnodului de producfie ~i a luptei celor asi,priti impotriva asupritor-ilor. Dacti istoria dezvolt<1rii sociale e inainte de toate istoria dezvoltiirii produqiei, istoria modurilor de productie care s-a,u succedat in. ciirsul orern;lor, istoria producii.torilor de bun11ri rn.ateriale, a 111.aselor n1uncitoare, care prin lupta lor neour1nata i,npotrioa asu­p-ririi uor izbuti din etapa in etapa slf. ingradeasca $i la sfirfit sii. supriuie exploalarea, adevilratril fli:uritor al istoriei este poporul.

Cunoagterea legilor dezvolti'irii istorice per,nite cercetiitorilor sa aprecieze faptele i.storice in pers-pectiva viitorului $i sa consiclere trecutul $l prezentul din punctul de vedere al devenirii. Partidele con1uniste gi-au bazat pe studiul istoriei tarii lor, progra,nul, tactica f i strategia, pentru a le adapta condiJiilor istorice $i specificului 1u1tipnal. din .mo1?e11tul ~tlunii lor. Mar~is,nul ~1nde*te 111 cate­gorui timp ,stonce*le §i pentrii el not1unea de progres e vn pn.·ncipiu cliriguitor. Credinta in progresul ieneral ti in bil'ui'n(a finale, a dreptatii sociale e o consecint<l ctirecta a 111arxis1nul11i. Ea otele~te caracterul luptatorilor pentru enianciparea niuncii ~i intiire*te sentimentul de solidaritate in.ternapionala a prolet<1riatului.

1~1oriografia 111arxista 1ie invafa sc1. pref.u'i1n 1no$tenirea culturalil u poporului 11astru $i sa prelua1n partea pozitiva din opera inain­tuiilor no~tri, §i sa con.tinuli111, iri spiritul oreniii noastrfl, 1nunca seculari'i siiv'ir~it<'i de ei. l storia e pentru marxi$ti i,n adrnirabil instrunient de educare a patriotis1nului, nu in sensul *ovin al dis­pre;ulu·i ~£ uri-i pent1't£ alte popoare1 ci in spiritul inJelegerii f i cooperarii internafionole. Tn zilele noastre, cind toate popoarele de pun cele mai 1nari ef orturi pentru a lichida diferendele core le separa ~· pentru a crea o atniosferii de con viefuire pa~nicli, istoria (Ire un rol capital de jucat. Noile orizo11t11ri care se descliicl i11 f ata oniulu, ~i 1narile raspu11cleri care se in,pun solidaritiifii t11nane f ac di'n ·istorie un factor impo,.tant f n lupta 71entru cale 111ai 'inalte idealuri ale v re111ii 11oastre: progresul social, de11111itatee1 0111 ului ~j pacea. Promoo'ind intelegerea pentru, cultura altar popoare $i sti,niuli1ul colaborarea intern.afionall1, istoria contribuie la f or,na rea fl organ iza1'ea ti,nitlitii int elect uale a colectit)ita J ii u1nane ~i se a/ irnia ca o fo rfii. oie <l {lpropierii i11tre popoare.

Ion Popescu-Puturi Directorul Institutului de stodii istorice ~i social-politice de pe linga C.C. al P.C.R.

Acad. Emil Dircclorul lnstitutului de arbeologie al Academiei

Trecutul, prezentul ~i uiitorul unui popor s'i11t i11tr-o legatura indi.soluhilii. ; fiec~ generafie, preluincl valorile 111ateriale ~i spi­rituale cele 11u1.i cle sea,na create prin truda ~i genittl 1nainta~ilor, le dezvolta §'i le ridica pe noi c11lmi, de pe care generatHle u'nnatoare due mai departe niesajul de progres ~i fericire al stra­bu,nilor. lstoria este, incontestabil, un atribut al u111,onitofii.

111 toate epocne niari, de cotit11rli in dezvoltarea 0111enirfi, 1nintile cele niai, ltt111inate au ciiutat in pildele i~toriei sensuri, noi, nienite sa serveasca vreniii lor. Rena#erea s-a ·inspirat din ualorile, du­rabile peste veacuri, create de antici, in ni'iinile pa~opti~tilor, istorit1 s-a tra,nsfor,nat intr-o arnu"i 1'edutabik"i contra i1npili1f.ii ~i opre­siunii ; i1i epoca noastrc"i, clasa 1nuru;itoare a eleven.it rnesagerul celor mai i1u1intate traditi<i ale popoarelor. Din istorie, cronicarii au descif,rat origin.ea comuna a ron1anilor, pern1anenta lor de ·milenii pe pii1nintul straoechi al Daciei; pildele lui Nlirceo eel Batrin, Mihai Viteaz,ul, Horea, Tudor Vladirnirescu,, N·icolt1e Biilcescu, au insufietit n1asele in lupta lor nittltisect,larii., pen.trt1. liberta:te ~i progres, pentrti refacerea unitlf/,ii tarilor roniilne, care n1unai s~,b oitre~iG;, oreniurilor ,,s-au in1,partitv i11 'f.,f old~v~, .M1.1nteneas~t1 ~t Ardealul , cu1n spunea n1arele ca1turar Dunrtne Canternir. Astiizi, cincl s,ub conducerea Particlului Co111unist Ronu1n, poporul nostru inalta tot 1nai sus edificiul noii or1ncluiri sociale, glorioasele sale trad:itii progresiste t~i aflii. in Ronuinitt socialista cea niai deplina valorificare.

lnflit,i~area obiectiva a faptelor, interpretarea lor justii de pe prinoipiile 11iaterialis1nului dialectic, fac din istorie o oglinclii a co~tiintei de sine a poporului, 11,n izvor de inoafaminte pretioase pentru noile genera#i. Oare, nu in aceasta constii, in pri1nul r1nd, sensul actual al dictonului ,,historia rna.gistra ,vitae" ? Acestiii tel niinunat ii seroe*te, credem, ~i nou niiscutul M a g a z in is tori c, ciiruia U ,,ram din toatii inin1a mi,lti ani de activitate rodnica pe ogorul fertil al $tiinJei istorice romane~ti.

Condurachi De-<, lungul atUor veacuri, de cind oa,nenii ~i-au 111crecUntat

scrisului infonnafiile §i gindurile lor des-pre intirnplarile in 11iijlocul ciirora ei traisera sau clespre aceleo pe care 1)0iaU, sa le sniulga uitarii, istoria ;i ·istoricii, mergind in pas cu. vrernea lor, au realizat nu·1neroase, extreni cle nu1neroa,3e opere. Toate se inscriu i11 istoria ideilor la locul lor, toate exprimli 111ai mult sau niai pupin cUJr conceptia vre1nii lor. Este deci /iresc ca istoricil din zilele noastre sa aibii. conoeptia lor, 1nerg1nCi $'i ea 1n pas cu vreniea lor f' reflectind, UL rindul sau, 11u1rile proble1ne ale epocii in care noi triii?n.

1 n antichitate, sarcina pe care o aoea in fata istoria era, inainte de toate, aceea de a fi un 'indreµtar 1noral. In evul niecliu, rostul S<1u principal era de a arata oa,nenilor 11·i1nicnicia lor i n fafa puterii divin'itafii, singura capabilii sa fudece faptele oa1nenilor ~J sa indru1ne destinele lor. In vremea in care burghezia Ci$tiga tot 1nai ,nttlt teren in lupta sa econo111.ica ~i politica cu aristocrat,ia feudal.ii, ea prorriooa *i icleea iinei ordini rationale in un'i'oers.

V eacul nostru a cunoscut, insli, o adevarata eflorescenµi, ideo-1ogica, al carei scop era sa denionstreze, pe de o parte, ct! actuala for111a de organizare a lumiii - cea capitalistll - este cea 1nai bt,na cli11 c'ite a putut cu11oagte 01nenirea, pe de altii pa1te, ca

7

Mihai Berza membru corespon­dent al Academiei Directorul Instilulului de studii sud-est europene

lu111ea nu poate f;, ,n fond, cunnscutli $i ca afare nu poate fi ct111-0scu t nici adevaratul se11~· al desti11ului v iitor al umanitafii.

Omenirea, i,1 lu11ga sa eoolutie, n-a actionat insii din se11in, din ;ocul gratuit fi sleril al capric iilor sale. Clasic ii nu1rxisniului au reufit, i111briifi$ind intreaga istorie a unianitapii, sii desprinda acele legi dupa care se des/li$oara in lume, fie istoria 1narilor grupuri umane, fie istoria 1narilor personalitati. Aceasta conce7J(ie despre lu1ne $i despre viofa a dat $i da istoricilor i n c r e d e r e n in putinta lor de a cu110C1$te lu,nea ;i oiata fi, totodatii, ce rt i -tu d in e a rolului lor in efortul iniens de transformore a luniii veclii in.tr-o lunie noua. Istoria a devenit astf el din nou, ca altiidata 1n antichitcite, pe un pl-C111. superior acuni, m a g i s t r a v i I a e. Nunuii ca de la rolul sau cle indreptar moral pentru fiecare indioicl 'in pt1rte, 'i11 co1ulitiile socialis,nului $i ale conceppei 1na­t erialis1nultti istoric a trec11t lCL acelo de ni a g i s t r a v i I a e pe11tru 111treaga societate, pentru popoare ~i 11afiuni, cleoarece ea ne poate ariJta pe ce cale a 111ers ht1nea p1nii astii.zi $i 1Je ce cale 7Joate $i t rebuie st1 111eargii de acunt 1nainte. Stttdiatc1 cu obiectioitatea conceptiei n1arxiste, analizatii cu riJ.spunderea 0111ului cle $fiinJii, istoria p o at e li trebui e sa n e inve/e.

fl is t o ri <t 111 a{!, is tr a o it a e? Desigur ca nu, clc,cii e sci veden, 'in istorie, ca anticii, o vastli culegere de ,,exe1nple" capabile sa-l calauzeasca pe cetatean, $i indeosebi pe oniul politic, 1/l

alegerea solutiilor practice acolo unde v iat,a i le cere. Nu I - v iata a c tual li - $i cea de azi nu1i niu.lt decit oric'i11d -e prea noua, prea originala in infli(i$drile ei , 17e11tru C<1 istoria sc'J ne poot<1 folosi in acest chip. $'i, totu$i, ea ramine o inviitatoar<:, a viet ii, in sensul puterilor pe care ucenicul le trage de la 1naest rul sa u.

l storia e o cale de cu11oa$lere a prezentului, G$a cunt prezent ul e cheia ce descliide in/elegerea trecutului. Triii1n i11tr-u11 niediti is toric care urea nesfir:,it 'in tilnp, O$O e,um trai,n intr-iu1 111ediu geografic, care se u1rr,e$te treptat iu jurul nostru. Orientorea intr-unul ca $i 1n. celiiu,lt e cleopotriva necesara.

Experiento istorica este .fi 1111 spor de trliire. Grice ,:,ia/a cu ccire i11tra1n 'in contact constituie o 1nodalitate de largire a proprlei noastre capacitiiti suflete~ti. Chintesentii de vit1ta, 111 nu1sura 111 care izbute~e st1-ti aduci1 sub ochi $irul ueintrerupt al societatilor clispc1ri,te, ist oria pune 1n sliijba fornilirii o ,nului de azi tot ce a strins ea din cercetarea 0111 ,tlui cle altiiclati1.

Ajutinclu-te sa intelegi - ~i ce alta este intregul patri11101ti11 spiritual al o,nenirii, clin care 1ui hrt1nirn, dec1t un produs istoric, oricit valorile sale or parea in afara de ti1np ? - istoria te inoatil ~i sa iube~ti.

Istoria este, totodata, izvor de i11credere. Dincolo de inf ri11geri $i sufer-inte, de hnpilare ~; 1nizer ie, care ii fac urzeala,, ea lu,ni­neaul ,nersul inaint e al un1anitafi i , capacitatea de i11faptuire a fiin(ei t1rna11e. Victorii s,nulse cu tr11dii $i cu s'inge, pa~ii spre 111ai bine a, inainta§ilo,: s111 t chez.f1~ia 11npli11i'rii propriilor n.oastre nazuinfe.

Acad. Tudor Arghezi

Pre~edinte de onoare al Uniunii Scriitorilor

E111ufia nu7 stt1pine~le elf sinl dator s1i se1n11ez citeva silabe i11 ; ru ntet, acestei r~e, a n1 ult . .,cu nipei ob$tii ro11u111efli, care-i prai;ila Ji religia poporului nostru, atit de incercat 1i bin,itor clouiizeci de veacuri in 1ir.

Cine se gi11dea acun1 o sutli de a11i ct1 vorbirea r o1nci11ea. ClL ti plugarilor va ajttnf!,e lin1bii inler11t1/io11alii, care se invatii aslt1zi la Paris, in Sorbona ?

Nunc perpetua,n et in saecttla saeculoru.1n.

Acad. George Oprescu

D irectorul lnstitulului de istoria arlci al Academiei

Acest µrecepl este luot tli11 li111ha lolinii, Lezotu· de fonuule ·curte, i111presiona11te, llt:i11d un t·aracter lapidar, calitii fi la care e preteaza ll§a de bi11e aceastiJ li1nbi1. A11 ele valoarea pe care

le-o atribui111, nieritt1 ele ca sii dcvi11i1 criterii de via/£1 i11 eter­nitate, cuni 'i§i 1nchipuie 1111ii ~i cu111 ele insele au aerul st1 procla,ne?

Ce ar inse,nna i,i fond /1 t s l o r i <1 111 a g i s t,. a v i t a e ? Ca oiatc noastrt1 ar f i lipsita de g reseli, ar f i n1ai fericitii $i 111ai inteleapta dacii a111 fine seo,na cle Lrecut, adicii de istorie, $i 11e-a111 orgoniza-o in C1$a /el i11c71 sii nu intreprinden1. 11iciodafri o ac(-i1111e asemenea uneia care a avirt 1111 efecl defavorabil. I afli deci o lege sociau1 care, daciJ t lT f i 11nnatli, ar face din viafa noastri'i cev<i 1nult 11u1i plticut decil cu111 ea se prezintli cle ubicei, farli riscuri inutile, f<1rc1 {!. re~·eli, /tirii neniuftu111iri.

~i totufi, -viata pe care o traiesc oan1e11ii $i pe care (/ti triiit-o, n fost plina de aceste neajttnsuri. Este oare fii11clci1 preceptul nu este adevlirat P Desigur cl1 nu. Este pentNJ ct1 el 11-a fost aplicat intotdeauna -,;, istoria a f ost rareori ,n a g is t r a o it a e. Sli nu ,nai vorbin1 de ceeo cc se i11t11111,lii in via/a noastra zilnicii, cind 11iai niciodala nu ovent vre111e s,1 11e gindint la exe,nple care ar putea fi luate cle ,nodel, de$i in zilele 11uastre trecutul are ro/11l Lui de inviitiitor. Sil 11e opriln :nai d eparte la acfiunile ,nari, ceie i11trepri11se de state, de suoerani, de gcnerali co111a11danp de annatc, uncle, desigur, dat fii11d co11seci11Jel e pe ca re le au oricore din acfiuuile ilnportante, or fi natural ca hi s t or i a sci fie o ,u a g is tr a v it a e. -a11i 1nai i;edea state prabu$indu-se, ar-,nate incinse ~i alte o.c;ernenea n1ari deza.'itre. Este clestttl sti ne ginclini ca genii 1niliU1re ca J\1apoleon t1t1 repetat gre§·eli pe care le f <1cusera §i alte genii niililare i naint eo lor, 1utn1ai pent ru etl s-ou considerat 111(1.i 1nl1ri decit ace§tia $i i,nposibil de 111v i11s. $i 11tt 111 t1i cleparte decit in vre11iea noast rc7 1tirn bine cli ase,nenea gre§elL s-au perpetuat.

lata deci de ce ideeo h i s to r i a 111 a g is t r a o it a e e ade­viiratil, strii.lucitci - in. ciuda foptului ca u11 eori oa111enii 11t1 (i11 sea.,na de ea - $i trebuie sc7 r(111L111c'i un inclreplar al vie/ii noa,i;t re :::.ilnice.

9

•

Basil Davidson af ricanolo; britanic

Creel ca a lunci cind adrcse~ ccle ,nai bunc urari ~i fclicitari hloricilor romani pentru publicarea u11ei noi r<-•viste exprim nu nu1nai gindurile 1nele, ci ~i ale multor cercelatod dh1 don1eniul africanologiei.

tvtultumita lransfonnarilor ample ~i pozitive care au avut 1oc in Jume, studinl istoriei a dep~it intr-un front larg vechile haricre ale ctnocentrismului ~i istoria propriului popor poatc fi acunt - si chiar esle intr-o masura lot mai mar ) - pusa in legalura cu istoria tuturor popoare]or de pc pa1nint.

Magazin istoric, noua publica\ie romaneasca va aducc cu sigu­ranta o contributie valoroasa in cadrul ac.-eslui important proc.-es de larga difuzare a ~tiintelor isloricc.

Jaques Freymond Dircctorul Inslitutului universitar d~ inalte studii internn \ionale din Geneva Pre~edintele Asociatiei Internationale

de ~tiinte Politice

Istoricii din do111~nju} relati ilor inlernationale, ca ~i to~i cci cc se straduiesc pentru dezvoltarea Jegaturilor culturale intre tnril c Europei, vor fi deosebit de fcricip. sa ia cunostin~a de nast<'rra unei noi revisle de istorie in Romania. Aceasta le va ingiidui sa cunoasca 1nai indeaproape lucrarile colegilor lor romani.

Vo1n urmari cu interes aclivitatea revistci Magazin isforic, carcia - dumnt·nvoastra ca ~i noi - ii prczcutam celc n1ai bunc u rari.

Prof. dr. Stanislav Herbst Pre§cdintele Societalii istoricilor polonezi

lstoricii polonczi transmit cclc mai bunc urari noii publicatii 1\llagazin istoric. oua revisla romaneasca, care apare inccptnd din anul 19671 inseamna inca o conlribuliti pusa in slujba

• popularizarii ~Liin~ei istoricc, in slujba cultivarii gindirii cr<.•atoarc in domeniul isloriei> in slujba aclincirii bazci umaniste de apro­piere ~i cunoa~tere intre popoarc ~i, indcosebi, intre popoarele tarilor socialiste frate~ti.

Acad. V. M. Hvostov Dircclorul lnslilululuj de islorie al Acaclen1iei de ~tiintc a U.R.S.S.

~ Suceat:a - bi'itri.110 celale ~I or~ul niodcm do a;:;i.

Urez uoii rcviste de istori<' !ltagazin istoric cele n1ai nutri succese in activitatca ei.

Crearea revislei deschidc noi posibilitap pcntru istoricii ro111{1ni in dezvol tarca ~tiintei istoricc marxisl-leniniste.

J1ni exprim nadejdea c.:1 revista va contribui la i'ntarin•a .in continuare a colaborarU dintrc oatnenii de ~tiinta roinilni ~i sovielici, in elaborarea problc1nclor actualc alt• ~Wntci isloricc care sc silueaza ferm pe pozitiile inlcn1a\ionalismului socialist.

11

Acad. prof. Dimitar Kosev Rectorul Universita~ii din Sofia

Direc torul Institutului de istorie al Academiei de ~tiinte a R.P. Bulgaria

Urez noii publicapi succesc in munca nobila tnceputii in acest an. Raspindjrea cuno~tin\elor istorice ~i in mod deosebit a isto­riei relatiilor cu1 turale dint.re popoare le noastre frate~li va con­Lribui inlr-o masura deosehit de in1porlanla la o si mai hunn cu­noa~tere reci proca, la inta rirea colaborari i $i prieteniei cl i ntre po­porul roman ~i poporul b ulgar. u ma indoiesc ca noua rcvista Magazin isl oric va contribui din plin la reaUzarea acestei sar­cini de onoare.

Andre Maurois n1embru al Acadcn1ici F ranceze

Urez bun venil in lumea oulturii europen • acestei 11oi puhlicatii romane~Li, 'A1 agazi11 i~loric, care va fi consacrata proble1nc lor de istorie. irnic 11u poate fi mai foJositor pcntru a uni popoarcle din Europa noastra decil de a le face su devina con~tientl' de istoria lor. de-a lungul careia ele au ob~inut j1npreuna Lnari infaptuiri.

\ 1oi urmari cu simpatic stucliilc revistci dun1neavoaslra.

Andre Mirambel membrn al Institutului FranJei Directorul Institatului neoelenic

din Paris

\ '01n fi nu1ncro~i cei care in Franta, c.1 ~i in alte locuri ale lumii, ne vom hucura d e a urmari apariµa in fiecare luna a noii revislc ron1ane§ti consacrata. problemelor de istorie. Noi sa lutam in apari\ia r eviste i 1Ylagazi11 fa·toric, initiativa oamcnilo1 do ~tiinta din Romania. Acl' t periodic ofera un avantaj dublu ~i real : al unci frecvente precise si a l unei ina lte µnulc stiintifice. Oamenii de stiinta francezi, alaturi de cci din alte tari. nu vor fi surprin~i, i11trucit Romania a dobindit d e multa vrc1ne un meritat presligiu in domeniul s ludiilor ~i lucrarilor d e istoric.

Sinten1 huc:u rosi ca, saluli'nd cvenimentul apari·p.ei noii publi­catii, sa r einnohn omagiul adus ~tiintci pric tenilor no~tri ro,nani.

Gastone Monacorda Dircclorul revistci ,,S tucli slorici"

12

In 1nornenlul in care upare pdmul nu1nar al revis lei !vlagaz iu istoric, vrcat1 sa va adresez in numele Comitetului de conducere ~i din partea colaborat<>rilor revislei ilaliene ,,Sludi storici''. publicata de ,,Institutul C ramsci" din Roma, cele mai bunc urari de succe . Urez cele mai frumoase realizari in munca dumriea­voastra ~i imi exprim dorinta de a stabili o fructuoasa colaborare. Va rog sa prin1ip din partea 111ea cele mai sincere sa lutari de inccput de drum.

•

• •

•

Biitajjn de la Calugiireni (picturii de Th<>odor Amon).

$i dragostea de lstoria nu contine numai date, nume Si sta­

ti~lici, sau numai naratiunea seaca a unor in­timplari. Fara a-si stirbi intru nimic caracterul stiintific, ea degaja si acel efluviu de afcctivi­tate, izvodcste si acel dram de caldura umana, accl fior de pasiune, de eroisrn, de frumu­scte, pc care viata tnsasi ii emana. lala de ce intre istorie si dragostea de patrie se sta­bilesc si se intrctin relati i directe, organice, intrinsece, de un superior ordin spiritual si o nebiruita si indestruclibila putere morala. Este una din marile idei-forta ale istoriei, cu implicatii incalculabile in plusul si minusul vic tii sociale.

Fiind o sliin ta despre viata societati lor on1enesti, istoria trebuie sa fie o stiinta uma­ni,ta. Prin istorie nepotii si stranepotii iau cunostinta de intrcaga experienta istorica a inai ntasilor si o folosesc asa cum madrepo­rarii fo losesc constructia corali era a predcce­sorilor, ca sa urce mai repede spre lumina.

Facind istoria popoarelor lor, primii istorici grcci si ro1nani au selectat faptele culese din­tr-un noian inform si le-au infatisat cu compa­siunc s• durere, cind acelc fapte se numeau infringeri ori momente de decadere, si cu o lcgi tima mindrie, atunci cind faptc le finalizau viclorii in lupta cu adversitatile sau succesclc

DUivJITRU ALNIA~

i n marea munca a creat1e1 materiale ~i spi ri­tuale.

Herodot, in istoriile lui, a aratal st radaniilc grecilor, ale genialilor lor conduca tori, de a ndica republic.a la un i nalt grad de civili ­za tie. A descris eroi smul cu care au aparat-o de primejdiile din afara, ori au infrumusc­tat-o cu comori de arta, ca sa straluccasca in lume. Plutarh a f ost un adevara t avocat plc­dant al muncii, al dragostei si al jertfei pentru palrie. Tot asa, Titus Livius, cind vorbeste de apararea Romei impotriva galilor sau a arma­telor lui Hanibal. Atrt de logica $i fireasca, atil de general uman~ a fost pilduirea prin faple a acestor mari istorici ai antichilalii, incil opera lor a influcntat nu numai con tempo­ranii greci sa u romani, ci si toalc gcneratiil<', ptna azi.

Jules Michelet, eel mai apropiat de popot dintre Ioli istoricii romantici, cita, i n Hi.s­toire de> France, cuvintul memorabil al loanei cl 'Arc, fccioara din Orleans : ,,Tm, singereaz5 inima ci'nd vad curgind singe de francez". Era destul un atare cuvint, 1resare emotional Michelet, ,,ca sa sc marcheze in b torie adevaratul i nceput al Frantei. De atunci putem spunc ca avem o patric. ACC$li larani nu ro$esc ca sint francczi, C'i sin t chiar

13

poporul f r.1nccz, si poporul, e~ti Lu, o rranta !"

La mai mulrc popoare sentimentul national s-a an1plificat sub calcfiu l stapinirii $i asu­pririi straine. A fost chiar una din forn1elc razvra ti ri i i mpotriva exploatari i.

Scriind dcspre zbuciumata viata a poporului roman, cronicarii nostri au incropit, deliberal sau nu, o opera palriotica. Grigore Ureche ,,s-au nevoil de au scris rindul $i povestea tarilor, de au lasat, izvod pre urn1a si bune si re le, sa ramiic feciorilor si nepotilor, sa le fie de ,nva~atura, despre cele rele sa sa f ereasca si sa sa socoteasca, iara de pre celc bune sa urmeze si sa invete si sa sa indi rep­te1e".

Tntocmind predos/ovia la De neamul mol­dovenilor, Miron Costi n se lupta cu sine insusi : ,,Sa incep osteneala aceasta, dupa atilea vacuri de descalecatul tarilor eel dintii de Traian imparatul R,mului, cu citeva sute de ani preste mie trecule, se sparie gindul. A lasa iarasi nescris, cu mare ocara infundat neamul acesta de o sama de scriitori, este inimii durere". Si hotarirea vine ca o explo­zie de bucurie: ,,Biruit-au gindul sa ma apuc de aceasta truda, sa scot lumii la vedere fcliul neamului, din ce izvor si semintie sint lacuilorii tarii noastre ... " Recunoscind lui Gri­gore Ureche meritul ca ,,au facut de dra­gostea tarii letopisetul sau", Costin se bate energic cu ,,basnuitorii ", cu cei care au ?n­tinat originea si trecutul poporului rom§n : ,,De aceste basne sa dea sama ei si de aceasta ocara. Nici este saga a scrie ocara vecinica unui neam, ca scrisoarea este un lucru ve­cinic. Cand ocarasc 1ntr-o zi pre cineva, esle greu a rabda, dara in veci. Eu voiu da sama de ale mete, cite scriu I"

Din acelasi adinc simt patriotic, Constan­tin Cantacuzino stolnicul, pornea sa scrie l i.toria Tarii Romane$ti dintru 1nceput. El concepea istona ca un umanist, socotind-o un indrumalor moral si cultural al poporului : ,,fara istorie nu numai de risul altora si de ocara s'intem, ci $i orbi, muti, surzi sintcm de lucrurile si faptele celor mai de mult ce inlr-aces t pamint s-au intimplat".

14

Din dragoste de tara aldituieste Dimitric Cantemir Descrierea Moldovei si Hron icul vechimii rorn5no-moldo-vlahilor si le ras­pindeste in lume; din aceeasi dragoste a scris Ion Ncculce minunatele pilde de eroisn, popular si legendar din ,,0 sama de cu­vin te".

,,Tot scopul meu - scria Gheorghe Sincai­a fost si este ca in Hronica aceasta, sa ade­verez acelea care sinl de lipsa spre intele­gerea si stiinta is toriei romanilor". Tn razboi ideologic cu noii ,,basnui tori" ai istoriei ro­manilor, cu Engel $i Kopitar, Sincai s-a do­vedit un pasionat si neobosit cautator al ade­varului.

La istoricii secolului al XIX-lea, rolul pa­triotic al istorici apare intr-o lumina noua, mai clara, mai directa : Balcescu, Kogalni­ceanu, Laurian s-au straduit sa adune mate­rial si sa scrie istoria stiintifica a romanilor. Au publicat cronici si documente, au scris monografii . Tntrebindu-se ,,ce om trebuie sa fie istoricul ?'' George Baritiu da raspuns te­meinic : sa cunoasca faptele adinc, ,,Sa pa­trunda cu agerime la pricinile ascunse" ale evenimentelor, sa se bizuie numai pe ade­var, iar ,,pieptul sau trebuie sa bata pentru fericirea oamenilor si a patriotilor ; el are sa simta fierbinte pentru patrie si libertale, sa fie i'nflacarat de tot ce e mare $i bun $i sa cuteze a spune in fata lumii adevarurile de care e strabatut''. lubirea ,,de adevar, curata si fierbinte este cea mai de frunte datorinta a istoricului ; pentru ca istoria fara adevar i si pierde toata insemnatatea, ea nu mai este isto­rie". Vorbind despre rolul educativ al is to­riei, Bari~iu scria in cuvinte inspirate : ,,Cite si rTituri nobile $i scumpe desteapta istoria scrisa bine I Din toate acelea i'nsemnam numai iubirea de patrie $i iubirea de /iber­tate $i cu atila incheiem".

Cu nestinsul lui entuziasm, Balcescu apre­cia istoria unui popor ca un izvor de ,,su­venire sublime, care de multe ori 11 lumi­neaza asupra soarlei sale, ii trag din ador­mire, din ncpasare si d~teapta in inima lui demnitatea de om si entuziasmul liberta\ii". Mai !impede ca la oricare dintre islorici, la

I

Balcescu trecutul reprczinta un adevarat ~i prelios colier de fapte mari, ,,care personi­fica in sine puterea na(iei". ,,Sa ne aducem aminte, in sfirsit, - scria el, in articolul Treculul $i prezentul - de epoca lui Mihai, in care romanul atinse culmea maririi, care ne-a lasat cele mai glorioase pagini in ana­lele tarii. Cine nu s-a entuziasmat citind ba­taliile lui Mihai ? Cine n~a admirat geniul ~i barbatia lui ? Calugareni ! Termopile ale ro­mJnilor I Cite inimi nu tresar la suvenirea la ! Cite suflete nu aprinzi I Cite brate nu armezi I Cind romanul si-ar pierde de tot credinta, cind orice scinteie de patriotism s-ar stinge i n inima lui, numele tau singur ar fi in stare sa-1 ridice, sa-1 entuziasmeze $i sa-1 faca a muri, luptindu-se sau a tri ­umfa". La Balcescu istoria informeaza, invata, educa. ,,Dar ca o istorie sa poata aduce aceste foloase - conditioneaza Balcescu -nu trebuie sa fi e numai un ~ir de oarecari intimplari poli tice sau militare uscate, fara nici o coloare, fara nici un adevar local ; nu trebuie sa se ocupe numai de oarecari persoane privilegiate, dar sa ne arate poporul roman cu institutiile, ideile, sentimentele ~i obiceiurile lui in deosebite veacuri". Sub imperiul acestei convingeri, Balcescu insusi a ti nut sa realizeze o astfel de istorie, scriind pina i n clipa cind moartea i-a smuls pana din mina, acea inspirata, artistica si testamen­tara lstorie a romanilor sub Mihai-voda Vi­teazul, una din pietrele unghiulare ale isto­riei ?i literaturii noastre moderne.

A. D. Xenopol a consacrat o viata de om de ?tiinta ~i de g,nditor, ca sa scrie lstoria romanilor din Dacia Traiana, 11cea dintii for,na sintelica a istoriei nationale, in expu­nerea ei cea mai larga pina acum, pe temeiul materialu lui cunoscut pina atunci", cum o caracleriza 0 . Onciul. Tn istoria sa, Xenopol facea nu numai ,,din istoria romanilor pentru intiia oara un sistem", ci si o mare opera palriotica. 11Atita pot spune - scria el in Precuvintarc - ca am scris aceste sase volu­muri cu o egala iubire pentru toate timpu­rile ce se desfasurau inaintea mintii mele, alit cele de glorie si maretie, pe cit Si acele de durcre si reslri$le, ~i as fi fericit daca

aceasta carte ,n,brati sa t5 cu produsa".

a neamului romanefc ar fi aceeasi ca ldura cu care a fost

Tratind, intr-o lec\ie de deschidere, des­pre Fru,nusefea 1n scrierea istoriei, Nicolae lorga, se rostea : ,,Frumusetea aceasta e de organizare si de sUI. Cine scrie istorie $i si mte ca e chemat sa O Serie, trebuie Sa aiba, mai presus de toate, aceasta convingere ; ca zugraveste o viata si nu descrie o serie de act iuni mecanice". Profesorul lorga credea ca istoricul e dator a fi un ani1T1ator neobosil al traditici na\ionale, ,,un marturisitor al uni­tati i neamului", un predicator al solidari tati i in lupta, un descoperitor de idealuri si de exemple intru i mplinirea acelor idealuri. lar atunci cind pornea sa alcaluiasca lsloria ro­m3nilor 'in zece volume, lorga se destainuia patetic : ,,Tn citiva ani, daca imi va fi dat sa traiesc, dincolo de cei ~aizeci ~i patru pe care i-am i ncheiat fara con~tiinta ca as fi pierdut vremea i n zadar, cred sa ajung pina la capat. Accl moment va fi unul din cele mai frumoase ale vietii mele".

1\t1ai mutt ca oricind, acum, in era noastra socialista, sint valorificate stiin tific traditiile progresiste ale istoriei. lar istoria constituie un minunat mijloc de a aduce patria vie in const iinta oamenilor. De aici marea grija a Conducerii noastre de partid ~i de stat, de a stimula dezvoltarea ~titntei istorice, de a se publica documente, de a se face cercetari arheologice, de a se efectua studii cit ma, numeroase si de a se desavir~i opera im­presionanla a lstoriei Romaniei.

Totdeauna poporul a in\eles ca istoria este un nesecat izvor de pilde intru aprinderea dragostei ~i jerlfei pentru tara. $i daca poporul a iubit istoria si patria, le-a imbo­gatit, le-a aparat, le-a infrumusetat ~i atunci cind nu erau intrutolul ale lui, cum s-ar putea sa nu le iubeasca ~i sa nu-I indemne la fapte mari ~i croice acum, cind ii apartin intrutotul ?

Ramine ca istoricii sa se invredniceasca a scrie istoria dupa fapta, mintea ~i inin1a poporului de azi ~i de mi ine.

15

•

,.

\ I

. I ' ' .Vo I._ • ># ./:,,.

Sterno Principotclor Unite

•

•

• • •

•

•

J nftlnire• armatei din M4'1dova cu cea din T•ra Romlneasci¥ pe cimpul de la Socola¥ ltngi laJi, la 1.4 aprrlle 1859 (ltfografie de Gheorghe Asachi)

•

•

,, .

'

•

•

•

f

(

;

J

•

. i (

•

•

t

Continuitatea noastra pe acelaJi pamint, dovedita cu mistria $i spada in doua mii de ani, ne p une pe noi cei de azi care pregatim viitorul - intr-un fertil dia­log cu istoria, cu timpul mi­lenar din care decurge stra­lucitul nostru prezent. Tnalfam schele, dar in acelaJi timp scobim cu tirnacopul la te­melii, prelungind prin gestul nostru de azi gestul construc­tiv al inainta~ilor, unindu-le sub semnul mersului istoric neintrerupt. Romania noua este eterna prin poporul ei vechi, prin poporul ei harn ic Ji inteligent, prin poporul ei hotarit sa-~i imprime viguros efigia in Jtiinfa Ji cultura uni­versala. Si de aceea semnele noulu i se intilnesc pretutin­deni la noi cu semnele care marturisesc personalitatea noastra istorica, vechimea noastra in civi liza1ie ~i cultura, vocafia actului definitoriu $i a duratei.

Am urmarit aceasta simbo­lica ~i semnificativa confrun­tare a prezentului nostru in­floritor cu trecutul maret in timpul vizitelor pe care con­ducatorii de partid ~i de stat ai Romaniei socialiste le-au facut 'in diferite reg luni ale 1arii, in cursul ultimilor doi ani. Pe firul acestor minunate

20

intilniri cu f ara, ma voi opri asupra citorva momente sem­nificative pentru acest perma­nent $i rodnic dialog pe care ii purtam noi cei de azi cu istoria.

Porfile de Fier. Mii de constructori au salutat cu aplauze ~i urale sosirea pe ~antier a conducatorilor 1arii, raportind despre succesele lor in batalia pentru stavilirea ape lor fluviului, pentru inal­farea acestu i gigant al luminii, unul dintre cei mai puternici din lume. Panorama lucrarilor s-a deschis vast privirli - se­ria de arcuri de triumf inalfate de marile viaducte, bolfile tu­nelurilor ce desenau orbite spre adincul muntelui, ~ose­lele aeriene suspendate pe 1naltimi, toate conducind ca­tre marea infruntare din in ima fluv iului unde se ridicase pieptul gigantic de ofel al batardoulu i. ,,0 asemenea lu­crare - raportau cu m'indrie constructorii - nu-~i are egal 1n mare fie la noi; dar o ase­menea lucrare continua gestul constructiv al inainfa$ilOr care au durat, acum 19 secole, po­dul peste Dunare al lui Tra­i an".

Ruinele celebrului pod al lui Apolodor din Damasc $i rui­nele castrului Drobeta, antici­pind marile noastre construcfii

PAUL ANGHEL

de azi, sint stravechi semne in piatra care vadesc geniul con­structiv al stramo~i lor no~tri romani ~i care constituie, in acela$i timp, elemente grai­toare din certificatul de na~tere al poporului roman.

Poarta Maramureiului... Ne opri sem cu un an inainte la hotarul nordic al farii, in te­ritoriul de odinioara al dacilor liberi, acolo unde me$terii de azi de pe Mara ~i lza au du­rat, in cinstea ina ltilor oaspefi, o falnica poarta de lemn. De la Porf ile de Fier de pe Du­nare la poarta de lemn a co­drilor din miazanoapte e un drum care masoara toata va­tra cea mare a farii, definin­du-i unitatea geografica, isto­rica, spirituala. Pe colinele care strajuiau aceasta poarta de sus, Maramure~ul rinduise simbolic zestrea lui de boga­f ie - turme de oi ~i cirezi de vite, calaref i in straie popu­lare, buciuma~i din Oa~, mi­neri din Baia-Sprie - un alai in care istoria ~i prezentul se logodisera intr-un gest de o unica maref ie. Acest coif mi­nunat al f arii, leagan al legen­darelor descalecate, ogor fer­til al slovei ~i gindirii roma­ne~ti, citadela a luptelor re­voluf ionare conduse de comu­

ni~ti - Maramure$ul anilor socialismului a raportat cu

,~---

• •

Conduclitorll <le partid # de stat vf.zitind U lpla Trala11d·St1rmlzegetusa.

bucurie despre inno irile care i-au fa cut infloritoare melea­gurile $i care due mai departe tradifiile de lupta, constructie, creatie existente aici. Daca d incolo, la Dunare, covi r$ea documentul arheologic, aici in munfii de la nord covir$ea in schimb rea lit ate a etnografica, prin documentul straiului, al datinei $i limbii, elemente imemoriale care legitimeaza acela$i popor romanesc din strafundurile istoriei $i pina azi. Acelea$i virtufi se legiti­mau ca $i dincolo - $i pretu­tindeni - prin marile acte istorice ale constructiilor, prin noile uzine $i baraje, prin noile mine $i a$ezaminte cul­turale, prin pulsul nou al viefii pe care 1-a adus, in cele mai

indepartate coif uri de f ara, era socialismului victorios.

Din legenda am poposit ma i apoi din nou in istorie, pe acela$i fir al unitaf ii , oprin­du-ne in Moldova, la ...

... Putna. Vizitind regiunile la$i $i Suceava, conducatori i de partid $i de stat au f acut un popas omagial la cripta unde doarme ,,eel ce a facut din pieptul sau scut de apa­rare Moldovei - Stefan eel Mare". Zilele petrecute in Tara de Sus, popasurile in noi le cetafi ale industrializarii , aflatoare linga vechile mo­numente ale vremii lui Stefan, au marturisit incaodata pu­ternica dezvoltare economica $i culturala a acestui coif de f ara, faptul ca ,,diata" mare­lui voievod este aparata $i

i nta rita prin energia intregu lui nostru popor. Aceasta reali­tate a fost exprimata in cu­vintele tovara$ului Nicolae Ceau$escu, secretarul genera l al C.C. al P.C.R., la Cetatea Neamfului, in f af a a mii $i mi i de oameni : ,,Moldovenii, muntenii, transilvanen ii - ro­manii au fost intotdeauna oa­meni pa$nici, primitori, n-au rivnit niciodata la avutul al­tora, dar ei $i-au aparat intot­deauna cu vitejie patria, gl ia stramo$easca, $i aceasta a fa cut ca fara noastra sa se inalje continuu $i sa devina un stat puternic, infloritor". Si mai departe, subliniind aceasta fuziune intre trecut $i pre­zent : ,,La noi vin multi straini, ca turi$ti sau oaspef i. Ei ad­mira cetaf ile $i minastirile, ca-

21

sele Ji locurile memoria le care vorbesc despre trecutul de lupta Ji munca al poporului -da r admir! Ji noile cetaf i in­dustriale, Jtiinjifice, culturale, de invatamint, care sintetizea­za, intr-o rorma superioara, tot ceea ce are mai b un po­porul roman, talentul Ji price­perea sa, harnic ia Ji hota rirea sa de a-Ji construi o viata li­ber, Ji independenta''.

E(oriurl le poporului nostru de a-Ji construi o viata li­bera Ji independenta Ji-au ga­sit nepieritoare intruchipa ri pretuiindeni, au unit intru aceeaJi semnificaf ie monumen­tele civilizafiei materiale Ji sp iritua le ale trecutului cu monumentele prezentului so­cia list.

ArgeJ. Riul izvoraJte d in le­genda, legenda e derinitorie pentru idealul constructiv al poporulu i nostru ; barajul de pe Arge$, unde s-au oprit oaspef ii, reinvie semnificafia nobila a legendei Ji o trans­forma intr-un monument al civilizaf iei contemporane.

Poposind apoi la Cozia lui Mircea eel Batri n, la Cimpu­lungul primilor Basarabi, la PadeJul lui Tudor, la Ri urenii lui Magheru, la BalceJtii ma­relui revoluf ionar Nico lae Balcescu, conducatorii Roma­niei social iste au legat de fie­care data ace st trecut de glo­rie al neamului cu f apte le eroice ale contemporani lor care ridica azi Patria spre cul­mile civilizafiei Ji progresului.

Eforturile se leaga prin se-

cole, verig a cu veriga, ele construiesc fizionomia unica a

• • • unu, popor care $1-a 1mpus prin lupte grele fi inta Ji uni­tatea naj ionala. Am infeles Ji mai b ine acest lucru la izvoa­rele istoriei noastre, la ...

Sarmizegetusa. Elogiul adus i zvoare lor fi inf e i noastre se cuvine transcrrs litera cu li­tera : ,,Am p aJit cu adinca emofie in stravechea capitala a Daciei romane, marturie adinc graitoare a vechimi i neamului rom§nesc pe aceste paminturi. Construcf ia acestei aJezari, monumentele aflate aici sint o vie ilustrare a ge­niului creator, a gradului ina­intat de cultura materiala ~i spiriiuala atins de stramo~ii noJ+ri, daco-roman ii".

De aici, din in ima Daciei, unitatea materiala Ji spirituala a paminturilor romane~ti se desemneaza expresiv printr-o succesiune de p iscuri istorice care conduc p ina in prezent : Bobilna, Albac, Tebea,

Alba lulia. Sa pa~im cu emof ie in Cetatea Balgradu­lui, acolo unde s-a savirJit martiriul lui Horea, Clo~ca ~i Cri~an, acolo unde a rasunat pentru intiia oara glasul unita­fii na fionale, acolo unde uni­tatea noastra naf ionala a de­venit act isto ric prin hotarirea celor 100 000 de soli ai Tran­silvaniei care au subscris unirea cu f ara cea mare. ,,Hora Unirii" , incinsa in piaf a pala­tului unde s-a semnat actul epocal, o hora i n care s-au prins mi i ~i mii de oameni, a

l'anoramlc 11oct11rn : Coml>inatul c11imlc de la Craioua

22

adunat intr-o singura simflre toata suflarea, pecetluind sar­batore~e mi lenii de lupta .

,,Am vizitat cu profunda emofie sala Un irii - au con­semnat ci rmuitorii patriei socialiste - locul unde s-a scris o glorioasa pagina a istoriei nafionale - actul de uria~a insemnatate in procesul de formare a naf iunii romane, care avea sa dea implinire do­rintei de veacuri a poporului roman de a trai impreuna intr-un stat unitar. Dezvoltind glorioasele traditii ale trecutu­lu i, poporul nostru, construind socialismul, consolideaza ne­contenit unitatea, indepen­denf a nafionala $i suveranita­tea patriei, faure~te viitorul ei fericit".

Viitorul fericit al patriei creJte din prezentul stralucit ~i din trecutul eroic al poporului roman. Dialogul cu istoria este ad de construcf le, el da temelie edificiului nostru social, ne legitimeaza in ochii viitorului prin intregul tezaur al existentei noastre ca neam pe acest pamint.

Romania noua este eterna prin poporul ei vechi, prin poporul ei harnic $i inteligent, prin poporul ei hotarit sa-~i imprime viguros efigia in ~ti inf a ~i cultura universal a, prin vocafia actului definitoriu ;i a duratei.

Socialismul s-a ridicat la prestigiul de act definitoriu al istoriei noastre nationale.

Memoria istoriei este p iatra de temelie a edificiului nostru prezent.

Un precursor al §fiinfei istorice

P1·of. univ. clr. docent

...

ALEXANDR U PIR lJ

M ,\ n .\ 7. I~ 1' I !11 t> n I K I

• DACIA

... A. WI h, I \ ,-1'1\ '01

llp,...(, ,Ir ............... .......... , ........ .

"" • ~111111, , 1.,., , .........

- ---

• •

t;l( ldiPI IQ I

18-46.

In istoria culturii romane~ti. anul 1840 mar­cheaza un moment de rascruce. Sub dublul in1puls al iluminis1nului ~i al romantismului pro­gresist, intelectuaUta tea di glas tendin\elor populare generate de eliberare nationala ~i socialn, c<lificind platforma ideologica a revolu­tiei burghezo-dcmocrale de la 1848.

Un rol de seama in aciiunca de redcsteptare naµonala 1-au avut publicatiile periodice initiate in 1840 la Ia$i de I\1ihail Kogalniceanu, indeosebi Dacia literara si Arhiva ronuineascii. Rev.istelc, una 1iterarn, ccalalta stiintifica, simbolizau prin ins~i tit1ul lor necesitatca solidarizarii luturor provinciilor roman~ ti in vederea realizarii idea­lului comun .

Arltii;a ronlCineascti, prima noastra p ublicaUc periodica de .istori<•, t~i inceta activilatea in 1845. Hisincl insa o vrednicli mo~tenitoarc a soliei sale, dupa cum se exprirna rcdactorul ei, Koga1niceanu, 1n noua revista aparula in acelasi an la Bucur~li. 1.,/ agazin istoric pe11tru Dacia, sub redactia Jui Au6'USt Treboniu Laurian, profcsor de filozofie la Colegiul NaUonal si Nicolae Balcescu, doi tineri, pri1nul in vtrsta de 85 de ani, celalalt numai de 24.

,,l storia este cea dinlii carte a unei natii" -incepe prospectul revistei publicat ln 9 ianua1·ie 1845 in ziarul Jui loan Heliade Radulescu, Curie­rttl Ro,nllnesc ~i. ceva mai tirziu in revista lui George Baritiu din Bra~ov, Foa;e pe11trn ,ninte, inilnli $i literat ura. Socotiud ca ,,fiira. istoric'' un popor e ,.incii barbar", prospectul d eplingea pupnA­tatca scrierilor islorice despre ro1naru (se amintcau:

Foaia de titlu a prhnulrd tHunar din ,,!fagazin istorlc pentrr, Dacia"

23

Is1oria principatului Tra11silcaniei, in limba gcrmana, Pesta, 1803 de L. A. Gebhardi ; Istoria Moldovei ~; \ 7alahiei, tot in limba gennana, 2 vol., I-Ialle, 1804, de J. Chr. von Engel; l storia oechii Dacii, fn lirnba greaca, 3 vol., Viena, 1819, de Dionisc Fotino, l storia Tarii Honu1ne1ti, in limba franceza, Berlin, 1837, de M. Kogalniccanu ~i A1anual de Istvria Principatului Romaniei de la cele dintii orenii istorice p'tna 111 zilele de acu1n, Bucure~ti, 1839, de Florian Aaron), explica faptul prin ,,lipsa docu­mentelor'' ~i insisla asupra utilitatii cercc­la rilor ~i noilor dcscopcriri, fara de care islorijJe ,,se asean,ana prca muJt unele cu al lele", cind uacel dintti merit al unei istorii este de a sc deoscbi de istoriile pre­ccdente". D ar autorul prospectului, in care recunoa5tem pe Balcescu, i~i expune ~i conccpp.a sa istorica, diferita de cea a inain~ilor, cu cxceppa lui Kogalniccanu, prin aceea ca, fara a neglija ,,biografia slapinitorilor«, el intelege sa acordc impor­lantii egala institn~iilor, industriei, corner­tul ui, culturii intelecluale ~i morale, obi­ceiurilor ~i chipului de via.ta care consti­tuie ,,partea cea mai inlercsanta a istoriei'·.

Balcescu 1~i dadca seruna ca pentru a compune .,o adevarata islorie" era nevoie ,,a ne aduoa documentele care sint niatc­rialele istoriei0

, iar acestea, cum spusese si Kogalniceanu , erau incluse in traditjile orale, in hrisoavc, uricc, cronici, monu­mcnte arheolop;ice ~i arhitectonice. Pose­dind, el ~i August Trcboniu Laurian, o .,colosala" colectie arhivistica, o biblioteca cu carµ atingatoare de intimplarile patriei ~i numeroasc inscripµi ,,din <leosebite

Facsimil din ,,Cu1>1ntul prelfmi11ariu des· pre izuoarele istoricl ro111811ilor " .

. •

locuri ale Daciei", hotarasc sa le publice in ~lagazin istoric pentru Dacia in sase sectiuni ~i anu1ne : 1. Cronicarul rom a­nesc ; 2. Diplomaticul romanesc (sectiunea actelor oficiale autentice) ; 3. Mernoratodu] dacian (extrasc din autori vechi, grcci,

August Trcbonltt La11rit11t

latini, bizantini, precum ~i din autori me­dievali) ; 4. Inscriptoriul dacian (inscrip tii arheologice ~i is torice) ; 5. Dizertaloriul istoric (studii de cronologje, geografie $1

e tnografic) ; 6. Bule tin bibliografic $i

critic.

I\° 'X 1\. tt ~ 'I' ll P· E A I 1\1 I N A t> I 8

, c.1~snp e

•

l ~ UOA PF..t\.E IS'r() l,1 El POll"blJIAOP ..

,_.,,.>,)1111,11il :tt t1><.")tii1l\!1· 1tst1>zl s1> sc t11tcmeiezc t l1 11:ttf>ic,tis111\ 111i t.111, ~1la.,his , 1t1i S'h 1\111.u.i~lc stnt(>p11i't'. it?

· 11 Ka 1,nl\lt•t>- ,\,1<·st<· 1>t~sl\ .,t ·ttt• Kf)<'<J('tn 1\·1, s';i(l <l c,1rhr1cli, l\ 'l,IHI .. r :t(l :1nl· () l i ~lJ'J , 1~t,•1>i(' 11 :rui,,11:t.\1,, . 111 i l( 'J ,J)c.l '

:11• t tu lt·:-.I ,\ 1,·1."1 1·1 .11< li1·, .. ll1 •i11 i1ul .,:t ;t'lt ' \

111,1) 11 1 KalJc: 11 '1,1,i1lQiI ll~)~lt>if a 1' ,,,.,,it, 11 1i ., a •

24

Cu aceste rubrici, in genere riguros res­p ectate, Magazin istoric pentru Dacia a ie§it in total in cinci tomuri, in 1845 un tom, in 1846 doua tomuri ~i to 1847- 1848 alte doua tomuri, insumind peste 3 000 de pagini.

Aparitia primului tom e salutata de Foaia pentru minte, inima §'i literaturii, la 16 iulie 1845, ~i de Gheorghe Asachi, in Albina ro1na11easca : ,,Noi socot:im ca nu cst e un 01n in care b ate o inima c u simtamint d e roman, p e care sa nu-1 intereseze aceasta. op era n a tjonala", scria George Baritiu, iar Asacbi sublinia mai ales ,,imbra tisarea compatriotilor" cc se puteau acum mindri ,,de a avea acest document national, ca un titlu chiar al famiJiei sale".

L a prima rubrica. Magazinul venea, cum era d e a~teptat, cu c ronicile Tarii Rom ane~li : Anonimul Balenilor 111 tomu­rile I ~i II, Cronica lui Radu Greceanu in Lomu! II, Cronica lui Radu Popesc u in tomul IV, L e topisetul cantacuzinesc ~i Anonimul brincovenesc in tomurile [V ~j

V. In tom ul al IV-lea se publica Cronica anonima racoviteana a Moldovei, la car e Kogalniceanu va da o varianta. Para lel c u cronic ile 11oldovei publicate d e Kogalni­ceanu, apareau deci cronicile mw1tene de la 1290 pina la 1730, d e o va.loare docu-1nentara ~i. cun1 s-a stabjlit in ultimul timp, ~i Jiterara, uri~a.

Nu m ai pupn valoroasc erau actclc de la rubrica de diplo1natica ,,de la 1390 incoace", ca, spre a d a c1teva excmple, Cartea ob~t~ tii adunari a tarii p entru trei boieri dovediti de furt bani1or vistieri din 1652 ; Act pentru d esrobirea vecinilor in Moldova din 1749 ; Actul de unire al nobiJiJor, unguri, sac ui ~i sa~i din Transil­vanja, 1437 e tc .

La rubrica nmemoratoriului dacian" apar, intre altele, poemul vistierului Stavrinos, fragmente din Istoria Rusiei d e Karamzin, extrase din T ertulian, Priscus, Lequien, Eder.

La ,,inscriptoriu" se dau referinte despre Istriana (Histria) de August Treboniu L au­rian ~i citeva insemnari epigrafice (aceasta rubrica es te cea mai saraca ~i numai o singura data reprezentata, in tomul II).

,,Djzertatoriul" , in schimb, cuprinde im­portante scrieri de Balcescu, precum : Cu­o1nt preli1ninariu despre izvoarele istoriei ro1nanilor ; Ron1a.nii ~ fa11ariofii ; l oan Tautul, niare logofat al Moldaoiei ; L ogo­fiitul Miron Costin ; Spataru Ion Canta-

•

cuzino ; Postel11icul Constantin Cantacu­zino (in tomul I) ; Puterea an11atl1. §'i arta militara la niolcloveni in t i1npul 1naririi lor ~i Despre starea sopala a 1nu11citorilor plu­gari in P·rincipatele ro1na11e in deosebite ti111puri (in tomuJ II) ; Ca·,npania ron1ani­Zo,, in contra turcilor de la anul 1595 si Bulet.in despre portretele principilor Tarii Ronu1ne~ti ~; Nloldo·vei ce se aflii in cabi­nett1l de sta1npe de u, biblioteca regala din Paris (in tomul 1\7) ; studii de A. T. Laurian precum : Discurs y1.troductiv la istoria, ro,nanilor (lomuJ 1) ~i T e ,ni~oara sau scurf: istoric al Ba nat ului T e111 i~i<111 (tomul V ~i extras).

F oarte mo<lerna este rubrica de biblio­grafie care consemna in spirit crilic lucra rilc de is torie romaneasca ~i universala aparutc (Nlagazin penlru istoria, literaturt1 ~i toate 1ne1norabilitiifile Transilvaniei in sotietate

• cu n1ai ,nulti patrioti de Antonju Kurz, Arliiv al societ afii pentru cuno~tinta (arii

t ransilvane, Letopisetele M oldovei puhli­catc de Kogalniceanu, Magazi11 de eue11 i­mentele Transilvaniei de Josef Kemeny ~j

$tefan Kovacs, Scrisori ger1nano despre Orient d e E . A. Quitzmann, Ettropa sau cron!ca lurn ii cultivate de T. C. Kuhne, Cronicul F11clisio-L11pino-Oltardin sau ,11,a­lelc 1111garice ~i transilvanice de J. Trausch ).

Magazin istoric pentru Dacia a fost , dupa Arhii;a romaneasc<'i a Jui Kogilniceanu, a doua publicatie d e is torie ~liintifica 111 spirit modern dh1 tara noastrit Punind accentul p e adunarea ~i publicarea d ocu­menlelor, revista n-a ramas la s tadiul arh i­vistic, ci a trecut simultan la intcrpretarca criticii a izvoarelor, la extinderea cer cetarii d e la biografia voievozilor )a s tudiul insti­tupilor, al vieµi sociale ~i culturale a poporului. Cunoa~terea trecutului servca, in conceptia lui Ba1cescu, orientarii 111 prezent. ,,Romanii au trebuin~a astaz i Sa se intemeieze in patriotism ~i in curaj ~i sa ci~lige stato1nicie in caracte r. Acesle rezultate cred em ca s-ar dobindi cind ci ar avea o bu na is to rie nati,onala ~i cind aceasta ar fi indestul raspindita. Pri ind la acel ~ir d e veac uri, in care parintii no~tri au trlit ~i la chipul cu care ei s-au purtat in viata lor sociala, noi am cauta sa dovedim virtutile lor ~i sa ne ferim de gre~eule in care au picat .. . "

Aceste rinduri scrise acum mai bine de o suta doua zeci de ani in Cu.vint preli-1ni11tl'ritt, despre iz,ooa.rele istoriei romanilor, ~i-au pastrat pina azi intreaga actualitate.

25

L a pruna impresie o asemenea incercare ar parea hazarclata. Un ta ran simplu, un

mot intelcctual I Acccppunea strimti, sim­plificata a notiunii, adicii o ,,persoana care poseda O pregatire culturala temeinica §i lucreaza iu domeniul artei, §tiintei sau teh­nicii etc.", ar infirma calitatile intelectuale ale conducatorului rascoalei din 1784. Horea nu inlru11ea asernenea insu§iri, nu poate fi, dcci, socotit in acest sens un intelectual. Notiunea de intelectual are insa §i o accep­tiune n1ai largii, mni cuprinzatoare, cru·acle­rizind o ,,persoana care §i-a cultivat mintea §i se servc§te de inteligenta spre a judeca lucrurile". In acest caz, poatc fi socotit Horea un intelectual ?

Raspunsul la aceasta intrebare este oferit de f uptele sale iosesi. Un ta-ran care a stra­balut de patru ori drumul Vienei §i tot de atil(•a ori a rlzbatut la Curtea imperiala §i a i11Hiti~at imparatului nedreptatile suferito de taranii romani, nu poate fi un om lipsit de intcligenta. Un om care a ~tiut ci~tiga incrcclcrea unui intrcg popor ,,in care tot,i rotnanii din toat.a palria ... ca intr-un solito­riu a Callzei natiunii romane punea ~i aveau toata niidejdea" inca inainte de rascoala, potrivit unui bun cunoscator al lucrurilor, cun1 a fost Alexundru Sterca Sulutiu, nu putea fi un om obisnuit. Ace1a care era pri­n1il , ca un cgu.l, intrc membrii unor societati secrete cu caracter politic ~i cultural, fiind n:sprctul de acc~lia $i de alti oameni suspu~i din capihtla Imperiului habsburgic, era dotat, farii indoialu, cu insu~iri intelectuale remar­cabile. In sfir~it, omul care a ~tiut fauri eel 1nai inaintat program al vremii din Tran­silvan ia, dovcde~te o mare putere de in~ele­gere a imperativelor sociale ale timpului.

26

Contemporanii ii caracterizeaza ca un cap deschis, cu prisosinta inzestrat cu minte, talent de vorbitor, bogat in expe­rienta, nliscut pentru a conduce, un om cu ,,invatatura ~i mare me§ter in iscodiri raii­nale" (Schi11er). Acela~i ~uluµu ii creioneaza portre tul intelectual, veridic ~i complet, ca unul ce-~i intemeja spusele pe ale celor mai buni cunoscatori ai lui Horea. Condu­catorul rascoalci este infati$at ca un om ,.inzestrat de la natura cu o minte ageraJ isteata ~i J)atrunzatoare" ; de aceea era purtatorul e cuvint in forurile sate~ti ~i chiar in intl'eg cercul Cimpenilor, aparatorul oamenilor, purtatorul ,,cu gura - verbaliter - al proceselor", incercind, totdeauna, i1n­pacarea partilor. De aceea nu numai per­soane particulare ii solicit.au ca aparator al proceselor lor, ,,da ~i ob~tea toata a poporu­lui intreg din ~if.unµ, pe Horea ii socoti de eel mai vrednic si mai harnic, cui sa-~i incrcaza lucrul si solia la imparatul pentru cistigarea dreptatii".

Portretele artistilor ce i-au zugravit chipul in inchisoarea de la Alba Julia, I. Stock si S. Koreh, infati§ea2a un om cu fruntea inalt~. care ascundea multa in~elepciune, cu doua cute adinci intre sprincene, semn de hotarire si dirzenie, cu ochii mici $i vii, patrunzatorl, ce aruncau scintei in clipe de indirji re. Tot astfcl i-a descifrat infatisarea si un publicist al vremii, remarcindu-i ochii agori si patrunzatori, plini de foe, obser­vind tot, fruntea n1arcanta, figura ce nu poartii un cap comun.

Multa vreme a fost discutata ~i contro­versata stiinta de carte a lui Horea. Existau marturii conlemporane pro ~i contra. Cea niai concludenta dovada in sens negativ era ins~i marturia lui Horea cu ocazia anchetei

SCHITA A PORTRETULUI INTELECTUAI.

la care a fost supus in inchisoarea d e la Alba IuUa. La inlrebarea anchelatorilor dacii ~tie citi $i scrie, dacii a primit sau trimis scrisori, Horea raspunde negativ. e­ga\ia nu are insa valoare probatorie, de­oarece la ancheta Horea a negat pina ~i Jucrurile cele mai evidente. N~tiinta d e carte a lui 1-Iorea a fost afirmata ~i de Alexandru Sterca ~ulutiu ~i apoi de maj multi istoriografi ce s-au ocupat cu r ascoala din 1784.

Dimpotriva, mai multi contempo.rani soco­teau pe Horea un om culUvat. Jou,rnal poli­tique cle Bruxelles afirma, de pilda, ca planurile lui H orea erau inspirate din isto­ria antica in care era foarte instruit, iar aulorul bro~urii semnata cu numele poetului Schiller il socotea om ,.cu invatah1ra .. , care orbea bine limba gennana, citise multi au­

tori germani, dar pe vremea pelrecuta la Viena se plingea ca nu .intelege bine pe Klopstock, prea greu penlru el. In sftr~it, autorul bro~urii .,Proenotatio hislorica", a­firmii ca Horea ~tia sa scrie ~j sa c iteasca.

Ullimele cercetari ~i unele documcntc, pol of eri ttn raspuns acestei conh·overse. Pe grinda bisericii din Cizer, din apropierea Huedinului, la care se stie ca Horea a lucral ca iscusit dulgher ce era, se afla sapale cuvintele: lucrat Ursa.

S-au pastrat, de asemenea, vreo palru-cinci scrisori scrise de Horea sau din porunca lw. Au fost scrise de Horea personal acesle scrisori sau au fost dictate de el unor secre­lari ai sai? Uncle, potrivit declaratiilor lui florea, au fost scrise de nobilul Alexandn1 Ch<:>ndi, dictate insa fara fndoiala de Horea insusi, dupa cum rezultu cu evidenta din stilul ~i mai ales, din conpnutul lor, care cste gtndit de un taran. Mentalitatea $i limbajul taranesc sint prezente in scrisoa­rea dii1 3 decembrie 1784, aflatoare in pose­sia noastra :

.,Cinstitului $i de bun neam domni$Orului solgabirau Bistrai Ghiuri. Ne inchinam de

Prof. univ. STEf',\ PA CU mc1nbru c;on·~pondcnt nl Acadcmic•i

sanutate uoi cr1ngul Sohodalulu i si al Pelc­~ului si darn in stire ca noi prccum ne-am fost scris in casa popH Morariu plecati po­runci u:nparatesti..:· Scrisul este citet si fru-1nos. A fost scrisa de 1:-Iorea sau de Alexan­dru Chendi ? Scrisul poate fi al celui din urma, dar fara indoiala cuprinsul apa_rtine lui Horea.

O a lta scrisoare, datata la 8 noie,nbrie 1784 ~i adresata aceluiasi Bistrai, in posesia noastra $i aceasta, estc si mai concludenta :

,, e inchinam de sfnatate dumitale f. solga birau Diordie Bistrae. Ne rugam sii f aci bine Sa dai porunca Sa fie slohod sa vie, la noi. din gratia dumitale caci vom plati omine~te, si au sii vie, au sa ne spue pentru ce nu vep. vcni de sa. ne lucre ce avem treaba di pe carp.le ceale imparat~ti. Eu Nicula Urs dau foarte ruga si indegraba. sa ne dati raspuns.

1784 noiembrie in 8 zile". Limbajul, construc\ia frazei, gtndirea apar­

tin fara indoiala unui taran. Expresiile .,ne rugam Sa faci bine", ,,Sa fie slobod", uVOrn

plati omine~Le", ,,sa ne lucre ce avc,n lreaba" etc. s.int caracteristio taranc~ti. Cu­vintcle ,,stnatate", ,,Diordie", ,,dumitale··, ,,on1inea$te", ,,cartile" in loc de scrisori, 11in degraba" etc., aparpn unui taran. Punctua­tia folosita, de asemenea, la inti'nlplare, dupa cun1 si propozitia ncincheiata, iar i cuHtura : ,,Eu icula Urs" cste proprie lui Horca. Dubiul este inlaturat de 1narturia lui Bistrai insusi, sub p roprie iscalilura, anume ca a vazut scrisul Jui icula Urs.

Horea ~tia deci sa scrie ~i inca destul de hine. Cel ce stia sa scrie U$emenea scrison ~i putea sa-~i tncrcs teze nnmc•le in Je1nn, cuno~tea ~i cititul, chiar daca nu in ml­sura sa inteleaga pc Klopstock. 1 lorea era un intc~lcctual in acceptiunea larga a no­tiunii, un taran deslul de cultival, mai culti­va t decit n,ult::i nobili ai vremii chiar.

27

t

Unul dintre monwncn­tele sate~ti cu un stravechi ~i original conµnt1t 1nito­logic pentru poporul ro-1nan a fost »coloana cerului", denumita ~i ,,stilpul ceresc".

Ter1nenul, cunoscut in formularea lui populara dir1 povestirile etiologice de circulatie uni versala despre structura mitica a lumii diuaiI1tea erei 11oas­h·e, denume~te in fapt un 1nonument fantastic i11

forma de arbore 1nirific, tn forma de trunchi de copac descoronat sau in fo1ma de coloana rudi­mentara. Fiecare din aces-

atit in f orma lui 1:>lcnara de produs botanic al na­turii, c1t §i in derivatele ~i succedaneele lui ar­tistice, cle trunchi desco­ronat ~i de coloana orna­mentata, de care run amintit mai inainte. P e coroana acestui arbore mirific se credea ca se sprijina mij locul centlui ~i ca in frunz4ul lui stra­lucesc necontenit : soa­rele, luna ~i stelele, co­metele ~i pulberea caii lactee.

Printr-un proces crea­tor de reducere la csen­pal §i de simplificare a complexului cultural re-

1) arbore cu c/igla globularil a soarelui (Ba11at, 1920) ; 2) cu efil,(ia soarelu.i $1 coarnelc de consacrafle (A-1olclooa l920) ; 3) cu ef'igia soarclui in forn1a de disc (Oltenla-Cori 1920) ;

4) (u oflgia soarel11f iu forma cle ,.roatli solorii" (A1aram1ue1, 1930).

te trei figuri, reprezen­tau stadii diferite de stilizare morfologica a aceluia~i e le1nent mitolo­gic, care, dupa credinta populara, servea de su­port central al b o l ti.i cere~ti ~i , totodata, de simbol al puterii cos1nice.

La sfir~itul comunei primitive, in imaginaµa mitopeica a stramo~ilor poporului roman - in amestecul inca confuz de credinte ~i practici mito­logice - a predominat cultul arborelui cosmic,

feritor la arborele cosmic, din figurarea lui pri.Jnara se obp.11e intii monu-111ental:iz:1rea schemei lui mitice printr-un trunchi de copac descoronat, care i~i pastreaza insa radaci­nile infipte adinc in sol ~i, apoi, monumentaliza­rea simbolului lui in­tr-o coloana omamentata. Cerul intreg ramine in aceste ultime doua forme de monu1nentalizare un fel de coroana cosmica, ce inconjoara material monumentul propriu-zis

•

5

satesc. Cu toate acestea, nt1 dispare, ci dimpoh·iva, se multiplica in impodo­birea trunchiului desco­ronat §i a coloanei rudi­mentare, numarul simbo­lurilor cere~ti. Filiatiunea de la arborele cosmic la trur1chi11l descoronat si de la acesta la coloana ce­rului se oglinde~te in p a­leofolclorul carpato-bal­canic, din care eel sud­dunarean prehelenic este mai bine cunoscut. ca §i in folclorul contem1Joran carpato-balcanic. In a­ceasta privinta, poporul ro1nan pastreaza O bogata arhiva de folclor mitic de

6

valente de factura cre§­tina, f apt care a facut ca, in unele din reprezenta­rile ei m onumentale, co­loana cerului sa fie con­fundata ct ,troita-stilp", un succedaneu religios al acestui 1nonument mito­logic satesc ancestral.

Formele cele mai ras­pi11dite de monumente sate§ti d e tipul coloanei cerului sint stilpii in for­ma de T , in forma d e Y ~i in for1na de 2 - fie­care din aceste forme sim­bolizind o re1Jrezentare diferenµata a aceleiasi idei arl1itectonice de su ­port mitic al boltii cere~ti

1Jar a fi cele preroma­ne~ti ~i romane~ti. Acestc f 01me arhitectonice re­leva in substanta lor unele aspecte importante clin instrumentarul stra­vechii mitologii uranicne locale, care premerge rni­tologiei daco-romane.

Intuitiile artistice al~ lui Constantin Brtncu~i in ,,Coloana infinita " ~i ale lui Ion Tuc6lcscu in ,,Stilpii totemici" m erg pe linia acestei traditii mitologice locale si, nu­mai datorita acestei h·a­ditii 1nitologice, pe linia unei expresii plastice a creapei autentice acle~

7 8

5) urbore descoronat c1i di'lc .volar 'in. mifloc (Oltenia - Corf, 1910) ; G) slm11lacr11 de orbore dcsroronat cu coarne de co11sacraJlc ('A-f oldova, 1910) ; 7) slm11lclcr,11 <le <1rbore cle,~col'o11at cu coarne tie COll.$llCrfl( ie

(Moldooa, 1910) ; 8) in fo rmii de teu cu capltelul recurbat (A-lun tc>11la - Rit1u1icul Srirat, 1920).

cea mai prepoasa valoare. In reprezentarea artis­

tica monumentala mai recenta a coloanei ceru­lui s-au pastrat ele­mente cosmogonice trans­mise prin traditie or­namentala din figurarea arborelui cosmic. Pe co­loana cerului au fost in­chipuite intii astrele ce­rc~ti importante pentru ,,iata omului : soarele, luna ~i stelele, ca ~i si1n­bolurile lor zodiacale an­tropomorfizate ~i apoi transimbolurile lor echi-

sau de suport mitic al unui element important al bolµi cere~ti.

Cercetarile comparativ­istorice, intii ale artei pri­mitive ~i apoi ale celei populare carpato-balca­nice pe material nord ~i sud-dunarean, au scos in evidenta O gama variata de asemenea monume11te sate§ti , in care forrnele cele mai complexe ~i mai reprezentative pentru in­treaga regil1ne etnogra­fica din care facem parte,

rente la realita\ile cultu­rale romane~ti. ,,Coloana infinita". pe de o parte, ~i ,,Stilpii totemici", pe de alta parte, potentiali­zeaza 1Je pla11ul artei culte, ajunsa la form e le ei cele mai ab stractc p o­sibile, stravecl1ea idee ar­tistica populara a unei concretiuni mitologice de factura ancestrala, fara d e care nu se poate con­cepe reconstituirea n1ito­logiei populare rom~ne.

RO~IULUS VULCANESCU

I

si BuY'eC,.ista ..

De-a lungul jumatatii de veac scurse de la inceperea sapaturilor ,n colonia milesiana a Histriei, specialistii - de la Vasi le Pirvan pina la actuala echipa de cercetatori ai lnstitutului de arheologie al Academiei - au fost adusi sa constate, la diferite adincimi, urme de in­cendii de o asemenea importanta si pe o atit de mare intindere, 1ncit ,ndreptatesc presu­punerea ca, de mai multe ori in existenta-i zbuciumata, cetatea dobrogeana a suferit dis­trugeri pustiitoare. Ca sa ma restri ng la obser­vafiile cele mai bine verificate, pare nein­doios ca la sfirsitu l secolului al VI- lea te.n. (la mai putin de doua veacuri de la i n te­meiere), Histria a t recut printr-o grea in­cercare. 0 catastrofa similara pare s-o fi atins spre sfirsitu l secolului al IV- lea 1.e.n., o a treia catre jumatatea secolului I i.e.n. Tn sfir$i t, cum a devenit tot mai evident, pe ma­sura continuarii cercetarilor, la jumatatea se­colu lui al I ll-lea e.n. orasul de pe tarmul la­cului Since a suferit o a patra distrugere -de data aceasta totala - usor de constatat dupa aspectul ruine lor, si, dea ltminteri, con­firmata de un izvor scris, culegerea de bio­grafii imperiale cunoscuta sub nur11ele de Historia Augusta.

Tn eel din urma caz, autorii prapadului ne

sinl aratati anume : e vorba de goti. Tn toate

celelalle, sintem redusi la presupuneri Si, daca

ipoteze plauzibile n-au lipsi t nici cu privire

.....i Jnscri.ptia l1istrla11 ,'i aminthul ,.a cloua z idtre" ~ a cetutlt

Prof. univ. DIONISIE PIPPIDI membru corcsponclC'nt al Acndemici

la inlimplarile din secolelc al VI-lea Si al IV-lea i.e.n., un inceput de dovada nu s-a putut aduce decit pentru pustiirea din sc­colul I 7.e.n., atribuita cu mulla verosin,i­litate getilor lui Burebista.

Despre politica regilor din stinga Dunarii, fata de cetatile grecesti de pe litoralul dobro­gean si pontic indeobste, s-a scris i n ultima vreme de mai multe ori. Pornind de la unele documente epigrafice recent descoperi te, sen,­natarul aces tor rinduri a sustinut i ntr-o serie de scrieri ca, din zilele lui Dromikhaites (sfirsitul secolului al IV-lea i .e.n.) pina la cucerirea de catre romani a 111alului drept al Dunarii (in preajma erei noastreL capeteniile geto­dace din nordul fluviu lui n-au incelat sa tinda la stapinirea pamintului dintre Dunare si Mare, controlind pol i ti ceste cetatile grecesti de pe coasta si percepind de la ele un tribut care a pulut varia dupa vren,uri, dar n-a lipsit niciodata.

Abia intrevazute in cazul unor rcgi ca Dro­

r11i khaites (abia por11enit), ori Zalmodegikos Si Rhemaxos (respectiv din secolele al Ill -lea ~i al II -lea, 1.e.n.), legaturile la ca re facem aluzic ne sint mai bine cunoscute in zilele lui Bure­bista, despre care un istoric de la inceputul erei noaslre ne informeaza ca, ,,trecind Du­narea fara frica, pustia Tracia pina la hotarele Macedoniei '' si ca re, 7ntr-o inscriptie in,por­tanta din Balcic (in antichi tatc Dionysopolis),

31 •

c infatisat ca ,,prin,ul si eel mai mare dintre regi i Traciei, stapin al tinu turilor de dincolo si de dincoace de fluvi u". Alte izvoare isto­riografice si epigrafice ne lasa sa intelegem ca Burebista a stapinit, cit a trait, coloniile grecesti de pe tarmurile de vest si de nord ale Marii Negrc, de la Olbia (la limanul Bu­gului) pina la Apollonia (azi Sozopol, in R.P. Bulgaria). De buna seama, mina-i aspra n-a cru tat nici cetatile de pe liforalul dobrogean : Histria, Tomis, Callatis. Cum am incercat s-o dovedcsc cu ani in urma, ecouri ale acestor intimplari staruie intr-un important docun1ent histrian, decretul in ci nstea lui Arislagoras fiu l lui Apalurios, in care, sub o forma inva­luita, SC vorbeste de O ,,nenorocire abatuta asupra orasului", de stapinirea exercitata de ,,barbari " asupra leri toriului, de luarea in captivitate a unui mare numar de locuitori.

De amploarea distrugerilor (cu exceptia zi­dului de aparare) nu se vorbeste in inscriptia din care lipseste, pe de alta parte, orice aluzie lamurita la idenlita lea dusmanilor. ln­terpretarea corecta a documentului si-a facut totusi toe atunci cind cercetarile rntreprinse intr-unu l din cartiere le de seama ale Histriei au aratat fara putinta de inselare ca, la data decretului pentru Aristagoras, asa numita Zona sacra a ora~ului a suferit o distrugere ale carei urme sinl vizibile pe i ntreaga su­prafata explorata. La Histria, in secolul I i.e.n., o ca tastrofa de asemenea proportii n-a putut fi i nsa pricinuita decit de geti, de unde con­cluzia c~ in cursul campani i lor ce aveau sa-i aduca slapinirea cetatilor de la mare, Bure­bista n·a lasat sa-i scape vechea colonie mi­lesiana, cum n-a lasat sa- i scape Odessos (astazi Varna), ori Mesembria (azi Nesebar), de unde ne-au ramas stiri clare despre lup­tele purtate impotriva getilor.

Acela$i episod din istoria Histriei, asupra caruia n-am incetat de a atrage atentia ince­pind din 1957, imbraca o semnificatie noua in lumina unui document abia descoperit, o inscriptie greaca gravata pe un mare bloc de n,armora, al tadata bloc de corni$e intr-un ten,plu ionic. lnscriptia e lunga, dar din textul relativ bine conservat nu ne intereseaza aci decit intitulatia, al carei in­teles in romaneste e : ,,Noroc bun I Ace~tia s,nt binefacatorii din tribul (urmeaza O la-

32

cuna), dupa cea de-,l doua inlemeiere (sau zidire) a ora~ului11

•

Tn f raza reprodusa, singurul element incert e nun,ele tribului, cazut in ruptura. Dar e U$Or de vazut ca interesul documentului sta in mentiunea cu totul necl$teptata a unei ,,a doua zidiri" a ce tatii, care nu poate sa in­semne decit ca - distrusa in imprejurari prea cunoscute de contemporani pentru a mai trebui an1intite - Histria a revenit la viata in condi ti i care pentru locuitorii ei echivala cu o ,,a doua intemeiere".

Fata de reve latiile nea$teptatC? ale noului docu ment, doua sint intrebarile la care e tinut sa raspunda istoricul : ce data Se poate atri­bui inscrip tiei, pcntru a fixa i n istoria Histriei locul eveni mentului pe care-I pomeneste ? Daca, in functie de acest prim rezultat, mai cxista marturi i facute sa sustina eventuala in­cadrare cronologica ?

Fara sa fie lesnicios, raspunsul la prima in­trebare se poate formula precum urmeaza : forma literelor $i l imba documentului fixeaza inscri ptici o data in secol ul I inainte sau in secolul I al erei noastre. Scrisul e acela~i ca in decretul pentru Aristagoras - pe temeiuri admise de cei mai mult i - atribuit epocii lui Burebista, iar caractere le-i fonetice ii si tu­eaza fara $Ova.i re in aceea$i vreme. Se irnpune deci concluzia ca ,,a doua zidire" pomeni ta de inscriptie a urmat distrugerii Histriei de geti, iar despre aceasta sintem intemeiati sa spunem acum ca trebuie sa fi fost tolala sau aproape totala. Acest prim rezultat e intarit de o seama de indicii presarate in documente cunoscute, prea mulle pentru a fi aci exami­nate, dar despre care, fara teama de a exa­gera, putem face afi rmatia ca incheie sirul dovezilor, trans formind ipoteza in certitudine.

Astfel, o data mai mult si in chipu l eel mai nea~teptat, un text scris pe piatra ne face ser­viciu l de a ne pastra stiri neconsemnate in vreo alta scriere l i terara sau istoriograf ica. E o dovada, i ntre allele, a servicii lor pe care epigrafia le poate aduce studiului antichitatii, iar pentru is toric un indernn de a folosi intr-o masura cit mai mare asemenea documente, nea lterate de interventia succesivilor copi~ti ~i care - suprimind intrucitva pe interme­diari - ne dau sentimentul ca sorbi m de-a dreptul din izvoarele cunoa~terii trecutului.

~ Urme ale uestit11l11i 111onume11t trlum· fol ,lohrogean - Tropaeu1n Traian i -ridicat la inceputul L'eaculut al 11-leo

e .11.

Uno din tre fib11le le de aur i11 form,i de posare clin tcza11rul desl'operlt in 11iirt ile Buzliului. la Pietroaso (sec. lV

e.n.)

Pltorescul lur,1 al ,ninastirll Hunior (sec. XV I )

•

Cetutt'u Bran, indftatli in Lf!ctcul al XlV-1.-a, 11101111111ent tit> nrllltec· 1r,ris 1nilltt1rtt si ch;lltt cure " cuno.~cut in cur,\ul , rcnu,rllor c,

::.l111(·i11111atti istorle

~ Af inilstl reo Cozla. cllto1ie t i 11ecropol ii a lul A-1lrcen eel Billrin, remarcabfl monumc>11t ,le arllltecturtl, sculptura fl

p!clurcl d in i.:encul al X IV- lea

Voront•(ul, unul di11 tre 111<1n11mentt'lt• r1'7,rezt•11t11lkl' 1,e11tr11 ar/1itectura epocli lui Stefan eel i\fore ~i 1,er1tru polf­frOmio exterioa,ii, a l'rcmii luf Peiru

Rarei (sec. XV- X\l l )

Cosu Colestllor, 1>cis­tratoare a u11ei prestl­~inns" tradi/il tie c11l-

l11 rti Ji de lup tii

Pitorescul t11r11 al minifstfrli Humor (sec. XVI )

CetalPtJ Bran , 'inalratd i11 ~·ea,:ul al XIV-lea 11101111ment (1~ arliitec· 111111 milft11ri1 ~i cfvifo car, a cunoscut in ,·ur.~ul rrem1,ri/or o

zl,11c l1111111t,j i\torit•

Un carturar, un poet, un om politic, un patriot, un destin tragic : acesta a fost Miron Costin in istoria poporului roman. 0 personalitate complexa, specifica vremii. ~i, mai ales, un umanist cu o b ogata cultura pusa in slujba ob~tei.

A studiat cu temei, ca adinc din carti sa i.li\. A luat apararea poporului roman cu pana eruditulu, ~i cu spada cavalerului. Tn imprejurari grele, a sluj it f ara ca sol, vad ind verb inaripat ~i chiar ta lent de versificator in limba polona, ca sa atraga atenfia lui loan Sobieski asupra soartei romanilor. Tn viltoarea tulburarilor, d in timpul lui Duca Yoda ori a razboa ie­lor turco-polone, in Miron Costin s-a trezit cavalerul iubitor de patrie : ,,Ce putere au ei asupra mariei tale 7" i i intreba pe Duca Yoda, primejduit de jaful unor mercenari straini, ~i-1 sfatuia: ,,Sa nu dam locu l, ca p amintul acesta este framintat cu singele mo~ilor ~i a stramo~ilor no~tri" . lar cind mare le vizir Kuprulu i i ispitea ,,sa-i spuie drept, pare-le lor, adica roma­nilor, b ine ca au luat imparafia Cameni ta au b a 7" Miron Costin a d at raspuns chibzuit ~i dirz de dip lo­mat ~i de patriot: ,,Sintem noi moldovenii bucuro$i sa se lateasca imparaf ia in toate p arf ile cit de mult, iara peste tara noastra nu ne pare bine sa se lateasca".

A scris Letopisefu l Tarii Moldovei, a aparat pe domni ~i pe boieri, dar, de multe ori, a i'nfeles $i soarta celor de jos $i dreptatea ce Ii s-a r cuveni : ,,blastamul saracilor, cum sa zice, nu cade pre copaci, cit de tirziu", ci asupra celor ce pricinuiesc suferinfa norodului.

A scris ,,De neamul moldovenilor", ca sa se bata cu denigratorii poporului roman, cu ,,basnuitorii" in­terpolatori ai cronicii lui Grigore Ureche. A argumentat istoric, filologic, arheologic originea romana a roma­nilor, infafi~ind acest adevar, ca pe o descoperire a erudif iei lui de adinc cunoscator al limbii latine. Era mindru cu stramo$ii romani ~i cata sa insufle tuturor asemenea m,ndrie : ,,Cauta-te dar acum, ceti­torule, ca intr-o oglinda $i te prive~te de unde e$ti". De la originea comuna, Costin trece sa argumenteze unitatea poporului roman, d in cele trei fari : ,,sa scot lumii la vedere felul neamulu i - zice el in predoslav ia de la De neamul moldovenilor -, din ce izvor Ji se­minf ie sint lacuitorii tarii noastre, Moldovei $i Tarii Muntene$ti ~i romanii din farile ungure$ti, cum s-au pomenit mai sus, ca tofl de un neam $i odata d esca­lecaf i sint".

A lucrat mult pentru popularizarea istoriei roma­nilor printr-o cronica $i o poema in limba polona. Tmpreuna cu Dosoftei mitropolitul a ajutat tiparirea carf ilor in grai romanesc.

Nici nu se putea mai mult, in acele ,,cump lite vremi", sub a caror ci rma s-a aflat, p ina , n acea tragica zi, din iarna lui 1691, cind se prabu$ea, rapus de vicleana uneltire $i nepotolita du~manie.

lar daca ii creionam chipul, acum la 275 d e ani de la savi'r~ire, ,1 vedem, inca ~i ma i !impede, ca un luptator cu spada $i cu pana pentru dreptatea po­porului roman. Testamentara ne apare marea lui rivna cu ltural-umanista destainuita cititorului cronicilor, ca o dovada in plus a credinfei in vi itorul poporului nostru : ,,sa-f i daruiasca dupa acesfe cumplite vremi anilor no~tri, c1ndva ~i mai slobode veacuri, intru care, pe linga alte trebi, sa aibi vreme $i cu cetitul clirf ilor a face iscusita zabava, ca nu este alta $i mai frumoasa ~i mai de folos in toata viafa omului zabava decit cetitul carfilor ... "

LUPTATOR CU PANA $1 SPADA:

MIRON COSTIN

eta tea

intinere$f e ...

Poarta rirlnclpold a cet.J(ii .

42

Cu aproape ~ase veacuri in unna, voievodul Moldovei Petru I Mu~at (c. 1374-1392) inalta pe malul sting al vajj Neamtu]ui, in inima µnutului cu acela~i nume, cetatea ale carei impunatoare ruine se pastreaza ~i azi la nord de Tirgu Neamt. Fara nici o legatura cu teutonii, cum se

credea in trecut, Cetatea Neamtului este o creatie mol­doveneasca. Ea completa sis­tem ul de aparare al statului feudal moldovean spre zona mai amenintati d e atacurile marilor feudali ma-ghiari. De altfel, nu este intimpla tor fap­tul ca ins~i prima ei men­tiune docwnentara sta 1n le­glitura tocmai cu o astfel de invazie : la 2 februarie 1395, Sigismund de Luxemburg al Ungariei semna un act ante castru.m Nempch..

Cetatea din secolul al XIV-lea se reducea la nu­cloul patrula ter, cu zicluri groase de circa 3 me tri ~i inalte de aproape 10 melri, cu turnuri pa trate la colturi ; acce nl 1,, ceta te se fncca priu poarta aflata pe mijlocul la­ltnii de nord - ~ a cum au dovcdil-o sap iiturile a1·hcolo­S?ice rccen le - . iar din trei part i (vest. nord si ec;t) for­~~rPata musatina era inconiu­ra t~ cu un sant de aparar(>.

Modificari importante in configurat:,a planu lui cetatii au loc in vremea Jui Stefan eel Mare (1457- 1504). In teh­nica de lupti a vremii apa­ruseru clemente noi, intre care artlleri:i cu praf d e pusca juca un rol de prim ordin . De aceea, tinind pasul cu noilc cerinte de apurarc. Sl('­fan eel l\,la re a amplificat ce­latca, adaugiodu-i spre nord platforma prevazuta cu pa tru puternice baslioane semicir­culare d estina te artilerie i, c u1n d e altfel a procedat si la Ce­ta tea de Scaun d in Suceava. Totodata, zidurile mu~atine poresc in inaltime - infun­

<lindu-se vechile c rcneluri din secolul al XIV-lea, cum se mai poate observa inca pe Jatura de est a CetatH eam­tului ; se amenajeaza poarta aflata in turnu] de nord-est. iar in interior se adauga noi construcµi , in special p e la­turile de vest si est. La exte­rior, peste noul sant d e apa­rare a fost construit vestitul pod sprijinit pe piloni - por­n ind de la un mic pla tou creat artificial si ajungind in Fata portii principale, unde exista o punte mobila (pont levis).

De-a lungul veacurilor ce­tatea a fos t de multe ori irn-

presurata, incercindu-se cuce­rirea ei.

ln vara anului 1476. cind o~tile turce~ti conduse de Ma­homed al II-lea ataca Mol­dova, Cetatea Neamµtlui de­vine una diotre µntele prin­cipale ; asediata indelung, cetatea - aparati sub con­ducerea vestitului Arbore -nu poate fi cucerita, datoriti tirului precis al artileriei mol­dovene. ln secolul al XVI-lea, sub Alexandra Lapu~neanu, se incearca distrugerea ei din ordinul turcilor, iar in secolul urmator Vasile Lupu o trans­forma in... minastire. A.stfel o gase~te misionarul papal Marco Bandini la 1646, slu­jita deopobiva de calugari, dar si de pedestrasi domne~ti ( rectit1s arcem quam Monas­terium clixeris). In 1691, tru­pele Jui loan al III-lea So­bieski abia o pot cuceri, fiind atunci in cetate mult mai multi aparatori decit ne in­dica cunoscuta legend! cu plaie$ii.

Cu exact un sfert de mi­leniu in urma, in iama anu­lui 1717, Cetatea Neamtului i~i deschidea porple pentru ultima oara : ocupata de mer­cenarii nemti condusi de ,,ca­pitanul" Ferent, cetatea este recucerita de trupele voievo­dului Mihail Racovita; nu­mai ca la porti, in turnuri si in dreptul crenelurilor n-au mai fost puse straji noi, deoa­rece din porunca domnului moldovean zidurile sint arun­c-ate in aer cu lagu1n (iarba de pusca), falnica cetate de­veniod - cum scria atit de plastic Jon Creanga - un cuib de vinderei.

Starea ei ruinata de astazi, este departe de a pastra infa­ti~area pe care o avea in vre­mea c1nd putea infrunta ase­diul armatelor turcesti.

Puternicele sale ziduri, ex­puse limp de veacuri acµunii distrugatoare a vremii, dupa ce fusesera in mai multe rin­duri incendjate, parpa1 arun­cate in aer ~i apoi folosite drept cariera de piatra, erau din an in an mai macinate de vegetaµa crescuta dea­supra ~i cereau grabnice ml­suri de protejare.

Restaurarea cetapi, inceput5 in anul 1964, prevede in pri­mul rind consolidarea ziduri­lor in formele lor ruinate ac­tuale, precum ~i luarea ma­surilor necesare de protecµe pentru menµnerea lor pe vii­tor fara degradarl.

Tinind seama de putemi­oul avint al ~carii turistice ~i de necesitatea popularizaril monumentelor istorice a tre­buit sa fie introduse in pa­ra1el cu opera de restaurare, anumite amenajari necesare organizarii traseelor de vizi­tare, cum ar fi de pilda te­rasa pentru admirarea prive­~tei spre valea Ozanei, ca ~i scarile de acces spre diferi­tele puncte permise in circuit. Toate aceste elcmente insa, care nu sint legate organic de vechea structura a n1onu­meotului, au fost tratate in­tr-o infati~are modema care sa nu produca confuzii in ceea ce prive~te datarea lor.

O problema speciala a fost pusa de accesul in incinta ce­taµi , drumul folosit pina acum nind desfiin~at prin s::i­paturile de degajare a curti­nelor terasei exterioare. Ve­chiu 1 pod exterior, probahil de lemn, susti,nut pe inalte picioare de zid, din care se mai pastreazii astazi doar patru, era asezat astfel incit sa poata fi lovit din flanc de gurile de foe din cetate ; po­dul este foarte sumar descris de misionaru1 Bandini. insi fara nici un fe) de indicape asupra materialului si forme­lor suprastructurii. Tinind seama de necesitatea asigu­rarii accesului oublicului vi­zitalor, a fost hotarita refo­losirea vechiului sistem de circulaµe peste ood, care ar respecta de altfel si adeviirul istoric, intructt vreme inde­lungata aceasta a fost sin­~ra cale de intrare in cetate. Si aici 1nsa, ca $i 1n e1emen­tele de constructie noi adau­gate, tratarea par~ilor necu­noscute ale suprastructurii se va face in forme si materiale moderne, aplicindu-se celc mai noi metode de tehnica folosite astazi.

Lucrarile de restaurare vor cuprinde si partiale reconsti­tuiri bazate pe urme precise

pastrate in zidarie. Va fi completata astfel vecbea in­trare principala de sub turnul nord-estic, cu cele doua punti ridicatoare separate pentru carute si pietoni, cu arcadele lor din putemice blocuri de piatra fa~ta, dupa cum vor fi reimbracaµ top. contrafortii exteriori cu blocuri de piatrli . ... mas1va.

Explorate in prealabil prin sistematice sapaturi arheolo­gice, ruinele cetaµi au mai dezvaluit in cursul lucrarilor unele indicatii ne&inoscute interesante, in care elemen­tele de arhitectura din piatra fatuita au fost destul de nu­meroase. Printre ele, deosebit de importante sint blocurile masive de piatra ale unor fc­restre care ar putea aparµne unor metereze pentru tunuri mjci, aflate, judecind dupa locurile unde au fost gasite, la parapetele terasei exteri­oare. Interesante ~i necunos­cule au fost ~i crenelele pen­tru artilerie, descoperite la partea superioara a celor doua turnuri de colt spre nord-est si nord-vest, pe la­turile indreptate spre exterior.

Dar eel mai important re­zultat obtinut pina acum prin lucrlrile executate estc, fara i'ndoia1a. aspectul impresionant pe care 1-a dobindit cetatea orin indepartarea darimaturi­lor ce acopereau cu peste 7 metri partea inferioara a curlinelor ~i bastioanelor tc­rasei exterioare care dominA. acum cu o inaltime de 14 metri ~antul de aparare din fata.

ln 1969 restaurarea va fi terminata. Cetatea nu va a­pare refacuta in maretia sa de odinioara, ci tsi va pastra pentru mai departe romanti­cul aspect de vestigiu pe care il are astazi.

Va ramine insa cu zidurile conso1idate, µlombate ~i apa­rate prin sape de protectie, cu posibilitati de vizitare bine asi,gurate prin terase, scari si pod de acces. Cetatea va fi pregatita sa infnrnte anii mai departe, fara riscul de a se dcgrada in continuare.

NICOLAE CONSTANTINESCU ~TEFAN B~

43

I

44

4 - .. ---

•

--

-

Cetatea N eom/uluL colului al XV-lea rcconsLituirc)

-~ --· .. \ , \ • I

ltJ s fi r$ltul (i nccroare

J

\ I , •• ~ / ~ --....,......

......--::..._,__.

•

- ..

se­de

'

•

- -.....

I 11!,. ,, . ~---~,~~- ~~~~~~--.... ~

Convorbire

des pre

cu BEDRETTIN TUNCEL, pre~edintele Comitetului Executiv al UNESCO

!if ai 111ulte vizite ale dumneavoastrc! in Rmnania, contactul direct cu 111ediul univer­sitar ~i cultural ronuin, prietenia mai recenta cu M ihail Raleti $i Tudor Vianu pe care i-af i inti/nil ti,np indelungat la UNESCO dar - 1r1ai ales - cunoa§terea perfecta a ope­relor ~i contribufiei ot11ne11ilor de culturiJ. ronu1ni lorga, Titulesc11 ~i, P'irva11 La reall­zarea unei colabori1ri ~i a unui cli1nat cle prietenie in Balcani, aceslea ne-au inde1nnat ~a oil adresani citeoa intrebari in legiit-urii cu unele dintre 111arile perso,uilitafi ale Ro1naniei care s-au bucurot de o pretuire u11iversalli.

Incerca,n., a1adar, sa rupe,n sigiliul uni­versalitiifii ro,nfine~ti cu. diploniatul N icolae Titulescu.

- Dcspre Tilulescu ? Despre acest ministru de extcrne al Romanici, cu maniere impe­tuoaso ~i minte Jucida, irnpulsiv in discursuri, dar n1ctodic in acp.une; despre rap.onamen­tul sau, adesea paradoxal, bazat pe texte ~i pe slapinirea deplina a dreptului interna­tional ; despro impresionantul om de cul­tura roman, polemist fara egal, care i~i depa~t·a intotdeauna intcrlocutoru\ cum scria cindva un prim 1ninislru al Frantei ; despre acest ministn1 al unei ~uri mici care facea o mare politico, ce a~ putea spune m plus celor ~-ire se ~Liu ~i au fost atit de clar $i just exprimatc de catre Edouard Herriot ? Personal consider a fi fost un om uimitor.

Ca om de litere ~i ziarist, preocupat mai ales de evenimcntele timpului nostru, in care descopcririlc ~tiintei ~i realizarile cul­turii c,menirii au prirnjt in doua rinduri replica dezastrului mondial, n-am putut ig­nora - mai ales in anii '30-' 40 - nici frecven\a numelui, nici contribuµa ~i nici capacitatea exlraordinara a unuia dintre cei mai lucizi ~i compleµ diplomaµ pe care i-a avul jumatatea framintala a veacului nostru. Fara sa-i cunosc adunate iotr-o anumita culegere ori cxpunere de ansamblu, totali­tatea inaltelor sale principil politico-diplo­matice, reµn incl din anii muncii mele de publicist, acuratetea concepµei sale despre pace ~i mai ales ecoul pe care 1-a avut in tara mea conferinta sa ,,Dinaniica paci(', ti­nuta la 6 mai 1929 in Reichstag, apoi con-

46

ferinta ,,Progresul ideii de paceu de la Cambridge (19 noiembrie 1930) ~i mai t:irziu cxpunerea ,,Despre 111etodele practice de a aparci pacea exlstenta" µnuta la 3 iunie 1937 u1 Can1era Co,nunelor.

- Receptiv la toate proble1nel-e care inte­resau tarile balconice, inainte de cea de-a doua conflagrati<:. ·mondiala, arn dorL sa aflam - prin du11ineavoastri1. - citeva din ecourUe acJiunilo1 de mare rasunet initiate ~i i11fiip· tuite cu concursul lui Titulescu.

- Semnarea gactului de reorganizare a ,,Micil lntelegeri ' la 16 februarie 1933, ~i, dupa aceasta, a cunoscutulu1 ,,Pact de inte­legere balcanica·', la 9 februarie 1934, erau o confinnare a preocuparii sale asidue pcntru contracararea intenpilor lui Hitler ~i Musso­lini de a porni la cucerirea Europei. ,,Am suferit destul - spunea Titulescu in lega­tura cu intenµile sale de realizare a acestor organizaµ.i defensive, antirevizioniste, instru­mente de securitate regionala. Balcanii au fost prea muJta vreme cimpiile iosmgerate ale unei omeniri nebune, pentru ca condu­catorii responsabili sa nu-~i fi pus intre­barea : ce sa facem pentru ca istoria sa nu mai fie o repetare neintrerupta a unui tre­cut odios ? La aceasta. intrebare nu este decit un raspuns : asocierea. Gel care vrea sa recurga la razboi - spunea Titulescu -sa ~tie ca se va izbi de rezistenta unita a tuturor celorlalµ. Teama de unnari va £i incepu tul in telepciunii".

ln acest context, al intelegerii ~i colabo­rarii intre naµuni, trebuie sa fie evocat ~i interpretat acel extraordinar tumeu diplo­matic al lui Titulescu la Sofia, Ankara, Atena §i Belgrad, 'in unna caruia se reali­zeaza - dupa ,,Pactul Micil Iotelegeri" -,,Pactul Balcanic". Titulescu afirma consec­vcnt ~i lucid un interes viu pentru proto· colul de la Geneva (1924) privind regle­mentarea p~nica a tuturor diferendelor intemaµonale. Inceptnd cu pactul Briand­Kellog, ce prevedea renuntarea la razboi ca instrument legal de soluµonare a conflic­telor intre state, continuind cu interventiile sale rasunatoare pentru precizarea noµunii de agresiune, cu semnarea ,,Micii Intelegeri" ~i ,,Pactului Balcanic", a ,,Pactului de ne-

j

•

agrcsiune ~i conciliatiune" de la Rio de Janeiro (10 octombrie 1933), cu lupta pen­tru stavilirea ascensiunii hitleriste §i fasciste prin crearea faimosului ,,Locamo al Estu­lui" §i sfir~ind cu substantiala sa contributie in cad1·ul Conferintei de la Montreux (unde intre M. Litvinov ~i N. Titulescu intcrvine un acord de principiu pentru w1 pact de asistenta mutuala intre Romania ~i U.R.S.S.) - pretutindeni - diplomatul roman face o figura ilustr~ in epocn, pe care umanjtatea n-o va putea abandona niciodata.

Personal nu cunosc prca 1nulte intrevederi ~i cuvint.ari ale lui Titulescu, dar, m-am rn­credintat - nu o data I - ca fiecare cuvint al sau era o contribuµe emoµonanta la clari­ficare:i ~nor idei, a unor concepp.i, a unor teze 1nruntate. Un dineu oferit la 20 iunie 1934 in cinstea animatorului faimosului. Lo-

1 E ul ,, " carno a st ui , Louis Barthou, la Bucu-r~ti, ca raspuns celui oferit Jui Titulescu la Quai d 'Orsay, ii prilejuieste acestuia din urma formularea unor principii comune de mare prestigiu in acea vreme : ,.Secudtalca, spunea Titulescu, de pilda, nu este o opera de formule. Ea este o realitate ce consista in a se asocia impotriva unui flagel comun care este razboiul". Alta vizita la Bucure$ti, - a ministrului de externe al Turciei, Tew-

fik Ri.istil Bey, la 11 n1ai 1934 - ii ofera prilejul sa precizeze ca : ,,Definitia agre­siunii, nu are importanta pc care i-o ab·i­buim, daca, odata pusa pe picioare, ea n-ar fi acponat ca o idee forta ~i daca ea nu ne-ar fi dus la o a doua etapa a muncii 11oastrc : dupa ce am circumscris raul, sa gasim n1ij loacele de a-l impiedica".

- Cunoscind bine vresa Nnip11lui, 1un11e­roase lucrari de nie1noril1listicc1 $i pe 11u-

1nero~l oanieni de cult II ra ~i diplonu1( i care l-a11 acl111irat pe Tit11lesc11, considcr<7nt ,niir­turiil<: .di; . despre <1ceastli pre/uire a diplo-1nut ut UJ ronu111 foa rte interesantc P,etttru to/ i cititorii noftri. In consecin(tl l... I

- Austin Chamberlain i i gasea pc Titu­lcscu ,,diplomat co1nplet" ; Macdonald -,.intruchiparea franchetct' ; Churchill -,,spiritul lucid al diplomapei europene". Briand, Tardieu, l Icrriot, Paul Boncourt, Stresemann, Nfasarik, Litvinov ~i al\i rcmar­cabiJi diplomaµ ai primei jumatati a accstui secol au scris nun1croasc pagini de rcflcctii pline de admira\ie nc.>re tinuta la adresa lui Titulescu. Literapi $i oame nil de cultura care 1-au cunoscut, la rindul lor, au avut fata de diplomatul ~i confratele lor roman cele mai pretioase cuvinlc de respect. Romain Rolland rcgrela profund ca nu 1-a cunoscut pe Titulescu inainte de l elln Chris­tophe ; Paul \ Talcry rcgrela acel~i lucru penlru Proust, gasindu-i diplomatului roman afinilati cu marele ro1nancier: aceea$i f ra­gilitate a sanatatii, nccea~i exccsiva sensibi­litate. ncee~i sete de traire intensn, care la Titulescu a durat pinn in ultimul mon1ent1

$i aceca~i sociabilitatc $i, mai ales, slr~lu­cire ~i seduct,ie fn conversap_e. lmi e~-plic, totodata, foarte clar, de ce Paul Claude}, 1i spunea lui H erriot ca, ,,daca ar fi unul din­tre pictorii no~tri (francezi, n.n.) alegorici. 1-ar infati$a pe Titulescu incercind su smulga nafr:1ma cu care c lcgata la ochi femcia care ·~inc in mina faimoasa balan~ii a jns­titici. ln spe\:8, a justiµci intemation:i1e" 1•

~i mai intcleg semnificatja autografului Jui Titulescu : ,,Surisul, mereu surlsul", ~i ca­racter-izarea data de un reputat ziarist $i prieten al acestuia, f oarle popular in pagi­nile z iarelor vremii si la cafcneaua Ba­varia 2

: ,,Este un diplomat <..'Omplet... A.J:e capacitatea 1nanevrclor tuturor «culoarelon: europene, a tuturor cancclariilor. Si este curajo~. Are acel curaj n1oral, simplu $i li­n~tit, al omului care a facut ocolul tuturor prohle1nelor ~i care n-a retinut decit clteva idci-f orta, citeva 1clei cen trale. ceea ce in­tr-o frumoasa formula, un prieten al sau numca «idei haricad~))".

Convorbire realizatu de Costin astac. I Afirmatia vizeazil fronlispiciul prime! C'ditH npo·

crife, apttrula clandcslin, a Ma:chnelor lui la Rochc­foucaulcl. rcprc-zentind na((uneo smul~ind o nn­framii de ,,(! ochil hri Seneca, filoioful care prctindca ca virtutilc or fi inil.scutc in om.

' Cnfcncllua Bavaria (Ccncvn) - asa-numitd .,cle­vetiloorca Societiitii Natiunllor" fixeazll prin cari­calurilc lui Derso ~i Kolen .,mica istorJe o. Li~ii".

47

. .. Nu ma tern rlP. a 7.iC:P. ca istoria noastra ar fi mai prejos dec1t istoria nri si carui popor vechi sau nou ...

Mlhail Kogalniceanu

Monumenlele de arta $i de cul tura, mu­zeele, care oglindesc tradi tiile revolu\ionare, marturii ale geniului creator al poporului nostru, al dragostei sale de frumos srnt, a~a cum argumenta iluslru l nostru istoric Nicolae lorga, mijlocul de legatura ,,necontenit i ntre generatiil e noua de cele ce au fost" .

Muzeele, care se adreseaza prin limbajul documentelor, $i in egala n1asura, prin ima­gini, oarnenilor zile i de astazi dau acestora forta ~i entuziasm din izvorul trecutului glo­ries.

Tn contextul armoniosului peisa j industrial, al constructiilor social-culturale, Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mi~carii revo­lutionare $i democratice din Romania este o adevarata casa a istoriei romane~ti. Toti cei ce se intereseaza rntr-un fel sau altul de pro­blemele trecutului precum $i de cele ale pre-

zentului 11 pa$esc pragul. Aici, strainii de pe toate meridianele globului sositi i n tara, iau cunO$tinta cu intregul sau i$i brodeaza pe aceasta sinteza a 1storiei multitudinea de fapte pe care le-au cunoscut la fata locului.

Muzeul ofera o privire de sinteza asupra celor rnai semnificat ive pagini ale istoriei de lupta a poporului roman, a drumului eroic strabatut de eel n1ai culezator vlas tar al epo­ci i contemporane, clasa muncitoare, in fru!l­tea care,a pa$esc de pesle patru decenii comunistii. Emotionanta, vizitarea muzeului inseamna penlru fiec:are om al muncii care pase$te prin sa li le sale rnult ,nai mult decil o concentrata incursiune in pagini de istorie mai veche sau mai apropiata.

Muzeul i nsean1na rn prrmul rind o mare lec­tie. Este ,na, ea invatatura pe care nu o poti agonisi decit la izvoarele istoriei nationale, al carui suriu nu-I poti resimti decit rememorind darui rea de sine pe care poporul tau a pus-o in slu jba luptei pentru pastrarea fiintei na­tionale in fata tuturor vitregiilor, ale carei concluzii imprin1a i n dimensiuni le zilei de astazi con tururi le legendelor stramose$ti. Este in acelasi timp o sursa vie de patriotism pentru elanul si abnegal ta cu care un popor intreg da viata in vremurile noastre progra­n1ului ridicarii Romaniei socialiste pe cu lmile civilizatiei ~i progresului, program elaborat de Partidul Comunist Ron1an. Este, in sfir$i't,

48

un adevarat act de cultura in care fiecare document, fotografie, steag, insigna, obiect, macheta, lucrare de arta, este pus in valoare cu sobrietate ~i acuratete $tiintifica. Muzeul apare astfel ca o carte i n imagini a istoriei poporului.

Tn bogatele sale colectii, Muzeul rnfati­~eaza aspectele pri ncipale ale luptei poporu­lui roman pentru eliberare nationala ~i so­ciala, mi$carile revolutionare din secolul al XIX-lea, na$terea $i dezvoltarea mi$dirii mun­citore~ti, socialiste, istoria Partidului Comu­nist, a curcntelor democratice, progresiste din Romania.

De-a lungul bimilenarei existente a po­porului nostru masele Iargi, taranimea, prole­tariatul, au reprezentat cea mai importanta forta a progresulu i social, purtatori ai nazu in­telor de neatirnare, exponenti ai senti rnentu­lui demnitatii nationale.

Cele trei secti uni mari ale Muzeului : apari­tia $i dezvoltarea mi$carii muncitore$ti, isto­ria Partidului Comunist Roman, lupta pentru instaurarea regimului democrat-popular $i momentele principale ale construirii socialis-

n,ului, redau rntr-o simbioza organica desfa­$Urarea luptelor revolutionare rn strinsa lega­Lura cu istoria generala, politica, social-eco­nomica si cu lturala a tarii , ac~i unile de soli­daritate ale clasei muncitoare din Romania cu miscarea revol utionara a altor popoare.

Tn primele sa li sint rnfati$ate aspecte ale procesului i'ndelungat de formare, in spa­tiul carpato-dunarean a poporului $i limbii romane, ale luptei pentru salvgardarea fiin­tei sale impotriva dusmanilor dinauntru ~i dinafara, ale luptei rmpotriva asupririi so­cia le. Tn acele tin1puri, a~a cum graiesc cro­nici le, taranimea a alcatuit oastea viteaza a lui Oeceba l - .marele erou al dacilor -ea a fost principala forta a armatei lui Mircea eel Batrin, Stefan eel Mare, Mihai Viteazu, Tudor Vladi111irescu, Avram lancu. Tntr-un spatiu amplu, prin stampe, documen­te, harti, grafice se reconstituie evenimentele rascoalei populare conduse de Tudor Vladi­mirescu, ale revolutiilor burghezo-democra­tice de la 1848 din cele trei tari romane -Tara Ron,aneasca, Moldova si Transilvania, ale unirii Moldovei cu Tara Romaneasca in 1859 $i formarii statului national roman, ale reformei agrare din 1864, ale cuceririi inde-pendentei nationale ,n 1877, ale inceputurilor mi$carii muncitoresti in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Numeroase documente originale, fotografii, obiecte care au apartinut organizatiilor mun­citore$ti, mil i tantilor revolutionari, atesta am­ploarea mi$cari i muncitoresti de la sfi'r$itul secolului al XIX-lea, cind s-a faurit Partidul social-democrat al munci tori lor din Romania. Primele ziare muncitore$ti - Tipograful ro­man (1865), Lucratorul roman (1872) - Stea­gul societa tii lucratorilor tipografi ,,Guten­berg", fondata in 1858, $i al Societatii munci­torilor caramidari din Boto$ani, pe care, la 1867, au fost inscrise cuvintele ,,Toti pentru unul, unul pentru toti" sint piese originale care retin atentia vizitatorului.

Un spatiu larg, reda cronologic amploarea marilor rascoale tarane$ti din 1907, actiunile de solidaritate ale muncitorilor, osta$i lor, in­vatatorilor si altor intelectual i, cu masele ta­ranesti impilate.

lmagini le infatiseaza activitatea Partidului social-democrat; atitudinea miscarii munci­tor~ti din Romania i n anii 1914-1918 fata de razboiul mondial dezlantuit de catre pu­terile imperialiste.

l n imprejurarile prabusi rii lmperiului habs­burgic, ale triumfului Marii Revolutii Socia­liste din Octombrie, care a dat o puternic:a lovitura sistemului imperialist, a aparut posi­bilitatea incununarii victorioase a luptei de eliberare nationala a poporului nostru, pentru incheierea procesului de formare a statului

Tn vizita la Muzeul de istorie a Partidului Co­munist, a mi~carii revo­lufionare ~i democratice.

national unitar rorTian. Extrase din ziarcle timpului, manifeste, fo tografii ale istorice1 adunari de la 1 decembrie de la A lba lulia a celor peste 100 000 de delega~i-farani, rTiuncitori, meseriasi, intelectuali - care a proclatTiat unirea Transilvaniei cu Romania, i lustreaza convingator ca acest eveniment a fost rodul luptei revolutionare a maselor populare de pe intreg teritoriul tarii noastre. Infaptuirea unitatii statului roman - opera a 'i'ntregului nostru popor - a realizat cadrul national ~i social-economic pentru dezvol­tarea mai rapida a fortelor de productie ; inmanuncherea laolal ta a energiilor ~i capaci­tati lor creatoare ale poporulu i nostru a creat conditii favorabile activilatii fortelor progre­siste ale societa~ii, mi~carii muncitoresti rcvo­lutionare.

Exponate variate, articole, mani feste, gra­fice, harti, sigi Iii, drapele, facsi rl'li le - infati­~eaza tumultul mi~carilor revolutionare d in anii 1918-1921. Marile batalii de clasa din ace~ti ani au culmina t cu greva generala din octombrie 1920.

Un panou amplu 1nscric ,n forme sugestive documentele dezbaterilor 1nsufletitoare din partidul socialist in anul 1921, desfa~urarea istoricului congres deschis la Bucure$ti la 8 mai 1921. Vizitatorul poate urmari sinoptic rmportantele documente ale congresului pen­tru faurirea noului partid al clasei munci-

49

toare. Crearea Parlidului Comunist Roman, rodul experientei de peste cinci decenii a mi~carii social iste, a luptei munci torilor a ri­dicat lupta revol utionara pe o treapla supe­rioara, a dal un puternic avint procesului de clari ficare ideologica a miscari i munci toresti.

Panou ri i nfil.t iJind mo-

1ne11 te cle seaniii ale

Tupte! revol1tJionare fi

cle,nocratice din Jara

noastrti.

O harta reda amploarea luptelor revolu­tionare din anii 1929- 1933.

O vie expresie a caracterului antifascist al actiunilor maselor populare din tara noastra este i lustrata de exponatele privitoare la ac­tiunile de solidaritate cu lupta antifascista a oamenilor muncii din Franta, Austria, China, ,nfierarea agresiuni i ltaliei fasciste asupra Abisiniei ~i, ,ndeosebi, participarea a su te de voluntari romani la luptele cu arma i n mina pentru apararea Spaniei republicane.

Devotamentul fierbinte fata de interesele patriei a situat pe comunisti in primele ri n­duri 1mpotriva pericolului hitlerist care ame­ninta tara. Ei au organizat si au condus marile actiuni de protest i mpotriva odiosu lui diclat de la Viena care a smuls din trupul tarii partea de nord a Transi lvaniei. Foto­grafii, manifeste, articole din presa redau pe

50

larg an,ploarea acliunilor de n1asa din au­gust-septembrie 1940, ,mpotriva dictatului de la Viena, pentru apararea tarii.

O sin teza graitoare care evoca pagini mi­nunate ale eroismului poporului nostru este realizata i n sala care prezinta perioada sep­tembrie 1940-martie 1945.

Actiunile ce lor mai di feri te clase si grupuri sociale, in frunte fiind comunistii, muncitorii , erau indreplate 1mpotriva razboiului antiso­vietic in care fusese lirita lara noastra impo­triva vointe1 poporului, pentru raslurnarea dictaturii militaro-fasciste. Tn aceasta sala estc realizata, prin mijloace expresive, o adevarata reconstituire documentara a luptelor care au culminat cu victoria insurectiei armale din august 1944.

Tn continuare, sa lile acestei sectiuni infati­seaza lupta Armatei romane, umar la umar cu Armala sovielica, pentru eliberarea terito­riului de nord-vest al Transi lvaniei, partici­parea la eliberarea Ungariei si Cehoslovaciei, participarea rnaselor populare, sub conducerea P.C.R. ,n anii 1945-1947 la batalia penlru consol idarea puterii, infringerea reactiunii in­terne, refacerea economiei nationale.

Ultimele patru sa li formeaza cea de-a treia sectiune a Muzeu lui si infati$eaza, prin gra­fice, fotografii, harti, diapozi tive, succesele obtinute de poporu l nostru, sub conducerea partidului, in industrializarea socialista a tarii, faurirea agricu lturii socialiste, dezvoltarea i n­vatamintu lui, stiintei, artei, cullurii si sportu­lui in anii 1948-1965.

Pe un panou monumental, si'nt expuse ma­teriale despre Congresul al IX-lea al P.C.R., care a adoptat progran1ul dezvollarii multi­lateralc a Romaniei, liniile directoare ale continuarii pe o treapta superioara a operei de desavirsire a constructiei socia lisn,ului.

Tntr-un larg cadru arhiteclonic este redat momentul istoric, proclamarea Republicii So­cialiste Ron,ania.

Din contururile istoriei romane~ti pe care le sugereaza o vizita la n1uzeu acest moment apare drept o 1ntruchipare a celor mai inari­pate nazuinte ale poporului nostru. Repu­blica Socialista Romania se afirma drept lega­tara tuturor luptelor $i jertfelor date de-a lungul veacurilor pentru libertatea, progresul, neatirnarea $i apararea fiintei nationale a poporului roman, drept pastratoarea $i con­tinuatoarea celor mai bune traditii de lupta din istoria neamului.

Ajuns la capatul preumblarii pe urmele is­toriei din care s-a cioplit chipul de astazi al poporului, ziditor al Rornaniei socialiste, vi­zitatoru lui ii revin ,n minte cuvintele parin­telui istoriei, i nvatatul grec Herodot, consa­crate primei file de viata a stramO$i lor stra­bunilor no~tri. Ele s'int incrustate in cea dintii sala a muzeului de istorie a Partidului Comu­nist a mi$carii revolutionare si democratice din tara noastra : Getii care se cred nemuri­tori ( ... ) sint cei mai viteji ~i cei mai cinstiti dintre traci ...

ION ARDELEANU

Dupli vlctorie (picturA de Oscar Obedeanu).

Zorile zilei de 10 ianuarie 1475 sc anuntau cetoase ~i friguroase. Lunca mla~tinoasa a Birladului de la sudul Vasluiului, tacuta ~i complice, urma sa conslituie decorul unde in acea zi memorabila oastea Moldovei con­dusa de ~tefan eel Mare va inscrie una din cele mai glorioase pagini din istoria Mol­dovei in lupta pentru apararea libertatil ~i independentei sale.

Sub conducerea marelui voievod, 1'1oldova acelor ani, consolidata in interior ~i in bune relatii cu tarile vecine, reprezenta un obsta­col series in expansiunea otomana la nord de Dunare. Faptul ca oastea lui ~tefan voda ocupase Bucure~tiul ~i alungase din Tara Romaneasca, in anul 1473, pe voievodul Radu eel Frumos, devotat turcilor, constituia un indiciu ca ~tefan era hot.ant sa-~i con­solideze scaunul domnesc, realitate de care turcii trebuia sa µna seama.

Dar mindrul cuceritor al Constantinopolu­lui, su1tanul Mahomed al II-lea, era hotarit sa restabjleasca ~i sa consolideze pozitiile pierdute in aceasta parte a Europei. Pusa

sub conducerJ;?a pa~ci Soliman - bcglcrbe­gul Rumeliei - intreaga armaUi clislocaUi de imperiu in Europa, intarita cu o ma.re parle din ieniceri, porne$le in iarna acclui an sa cotropeasca ~1oldova.

120 000 de mililari cxperim entati in di­verse batalii - ef ectiv iinpresionnnt pcnlru acclo vremi - patrund pe la sfir$itul unului 1474 in Tara Romaneasca $i se indreapta amenintator spre Moldova. Unnarind pas cu pas 1n~carea du$1nanului, con$tient de pe1icolul care se abatea asupra tarii sale, $tefan se pregatea temeinic de lupta, cerind in acela$i timp ajutor vecio ilor, de la care prime$Le insa uumai 5 000 de secui ~I 2 000 de polonezi.

Dispuniod de un efectiv de 40 000 de o~teni hotarip ~i devotap, domnul ii ~a­loneaza pe poziµi bine studiale in zona Vas­luiului $i ~teapta sosirea du~manilor. Dis­propor\ia numerjca cste izbitoare, dar erois­mul $i vitejia moldovenilor, unite cu maies­lria tactica a capitanilor snpraveghiati direct de $Lefan, aveau sa suplineasca inferioritatea

51

•

~ I:-. t .. .. I

\ --,.. l rlJ

~ ... -•

~ _. ~ . \ .=1 ,.. • _,

;..,

~ ·~ ~:r) =

~ • .. ·"' ,.. •

~ r ~

)~

= •

,

M

cifrica de un o~tean moldovean contra trei cotropitori turci.

Ca ~i alti voievozi romani, ~tefan punea mare pret pe alegerea $i folosirea terenului. La sud de Vaslui, lunca mla~tinoasa. a Birla­du]ui putea stlnjeni mi$carea du$manului, iar malurile impadurite puteau impiedica des­fa$urarea unor forte numeroase. Pedes trimea 1noldoveneasca sapa aici $anturi adinci $i coostruie§te valuri de pa.mint intarite, ob­stacole puternice in calea invadatorilor. Ca­larimea descalecata, a$ezata pe Coasta Mun­tenilor, era gata in orice clipa ca la sem­nalul voievodului sa atace cu toata vigoarea acolo unde va fi nevoie. Artileria, introdusa de curtnd in compunerea oastei, trebuia sa participe pentru prima data la Jupta $i fo­losita cu pricepere, putea aduce un aport insemnal in desfa$urarea bataliei. P iesele nu erau prea nuroeroase, numai 20 de tunuri, fiecare dotate cu numai 7 incarcaturi. Fat.a de aceasta situaµe, Stefan hota~te sa uti­lizeze aceasta noua arma tntr-un mod cu totul original. ln loc sa o dispuna intre pri­mele rinduri ale pedestrirnei $i sa deschida focul de la inceputul bataliei, dupa obiceiul vremii, a flancat-o pe pozitii laterale - cite 10 piese de fiecare parte, la adapost de atacul frontal al dusmanului si cu ord in slrasnic de a nu deschide foe clecit la sem­nalul sau.

ln fata pozitiei, tntr-un boschet de salcii, ~tefan voda a ascuns ciµva tobosari ~i trtmbi\11$i care trebuiau sa <lea o falsa alarma si sa provoace deruta tn oastea vrajma~a, atragind-o tot mai adinc in valea Bhladului.

Cavaleria moldoveana a intrat in act:iune i'ndata ce turcii au trecut pe pamintul romanesc. Prin lovituri scurte si nea$teptate, ea provoca turcilor pierderi, le incetinea inaintarea, le macina 1noralul ~i-i atragea sore Vaslui cu scopul de a-i abate de la drumul normal care ducea spre Suceava, de-a lungul Siretului.

li1 dimi.neata aceea memorabila de 10 ia­nuarie 1475, inaintind prin ceata deasa ,,de s-o tai cu cuµtul", cum scrie cro­nica, cavaleria turceasca - spahiii - care forma avangarda, s-a lovit de poziµile moldovenilor. Dispunind de mobilitate si experienta in lupte de acest fel, cavaleria turca se desHi$oara imediat, iar p edestri­mea - ien.iceri $i azapi - care venea :in u.rma, com~eteaza rapid flancurile laterale, dupa tactica de lup ta cunoscuta. Batalla se angaja de la tnceput nefavorabil pentru turci, deoarece cavaleria, element de ma­nevra, era strinsa intre pedestrime, iar arti­leria, care venea la coada coloanei, nu putea strabate prin inghesuiala care s-a produs in lunca strimta a Birladului ~i deci n-avea cum sa-$i regleze tirul asupra oastei lui $tefan.

Ciocnirea a fost crincena. Sageµle, ghioa­gele, coasele ~i sulitele moldovenilor raneau cumplit rarind rmdurile turcilor, care luptau

54

$i ei cu i:nver$unarea disperarii. Cind multi­mea nesftr~ita a du~manului ameninta sa rupa poziµa pedestrimii noastre, voievodul a hotarit lovitura decisiva. Raminem uimiµ ~i astazi de maiestria militara cu care ~tefan a pregatit acest final al bataliei. Pentru inceput, el a pus tunurile sa traga ~apte salve. Turcii, obi~nuiµ sa auda artileria la i:nceputul bataliei, credeau ca greul abia incepe. In acel moment ei erau aproape complet extenuaµ. 0 descurajare ~i o de­bandada generala a cuprins p e du~man. La cl,asul tunurilor au raspuns tobo$arii $i trim­bita~ii pe care, auzindu-i, turcii credeau ca moldovenii ii ataca $i din spate. Multi au inceput sa fuga pentru a se salva, dar la primele semne de panica in 1i ndurile co­tropitorilor, ~tefan a lansat, ca un torent, tn flancul lor cavaleria. Aceastii lovitura p uter­nica $i nea~teptata a avut efecte uluitoare. Multi turci au cazut sub loviturile moldo­venilor ~j ,,putin a lipsit sa nu fie cu totii taiati in bucati, iar Soliman pa$a cu greu ~i-a salvat via ta prin fuga", cum spunea chiar crouicarul turc Sead-ad-Din.

Ecourile acestei stralucite victorii au de­pa~it repede hotarele Moldovei. Papa il numea pe Stefan ,,atle tul lui Cristos", iar polonezul Dlugosz ii punea pe acela~i plan cu comandanµi de osti ai an tichitiiµi ~i-1 socotea eel mai indicat sa conduca o coaliµe generala impotriva turcilor. In inimile popoa­relor subjugate de Imperiul otoman au in­ceput sa incolteasca sperantele eliberarii.

Dupa succesul militar de la Vaslui, marele voievod a1 Moldovei, care era totodata ~i un experimeotat om politic, a facut eforturi susp.nute ca sa deter1nine popoarele Europei in formarea unei largi a1iante impotriva tUicilor. Subliniind catastrofala infrtngere a lui Soliman la Vaslui, el indeamnli pe mo­narhii europeni sa se ridice cu tot.ii impotriva ,,necredincio~ilor dupa ce noi le-am taiat mina cea dre:iptii". lnsa interesele divergente ale unora, lipsa de intelegere a altora au facut ca sa nu se poata exploata victoria de la Vaslui, dind posibilitate armatei turce

v • sa se reorgan1zeze. In cadrul istoriei noastre batalia de la

Vaslui se inscrie la loc de cinste. Ea 1-a a$ezat pe ~tefan voda printre comandaoµi cei mai valorosi ai vremii, r emarcabil orga­nizator ~i neintrecut in iscusinta de a folosi toate elementele artei mjJitare. In acela~i timp, pentru generatiile urmatoare, ea con­stituie un model de di"r:zenie $i curaj, dove­dind ca O armata hotlirita cu orice pret sa-~i apere tara poate invinge chiar cind agre­sorul este mai numeros, daca da dovada de organizare judicioasa $i daca o~tenii ~i co­mandanµi, laolalta, sint animati de acelea~i interese patrioti.ce.

Col. ION CUP~A

Umanistul RABlftDRADATH prinfre bucure1teni

:/.,ns.emnau la un instantanea f,ototp,,afic

,.Doell "" te eel contop£ cu i;Lata poporului tilu Popon,l i1I ca i11tonrce f aJa de la cintecul tliu fals

Cel care ll'iiie1tc aceea~I ulata c11 poporut Aceln i>o deucni drag Ii opropial poporului".

Sint versurile pe care intr-o dupaamiaza, in urma cu patru deceni i filozoful, istoricul, socio­logul, poetul, dramaturgul ~i ro­mancierul Rabindranath Tagore, patriarhul literaturii indiene d in

ultimul secol ~i unul dintre cei mai proeminenti activi1ti sociali ai farii sale le rostise in fafa unui public entuziast venit sa-1 asculte in sala Teatrului Nat ional d in BucureJti.

55

Vizitind Romania, precum ~i alte f ari europene, spre care po r­nise din dorinf a de a descoperi punf i de legatura cu popoare 'e lndiei pe tarimul ob~tesc $i spi­ritual, Tagore i$i comunica fer­mecat impresiile despre limba $i cultura romaneasca : ,,Am obser­vat cu bucurie ca exista mu!t ritm in mi$cari $i multa armonie in culori. Am auzit ca avef i o poe­zie populara interesanta ( ... ) Avefi o limba destinata ritmului $i poe­ziei".

Stind de vorba in urma cu doi an i cu ministrul titular al af aceri­lor culturale din Ministerul Re­pub licii India, DI. R. M. Hajar­navia, aflam ca ecoul calatoriei scri itorului Tagore in Romania a fost consemnat f avorabil in presa vremii din fara sa.

lnteresu l cu care cercurile in­ie lectualitatii romane$fi $i in ega­la masura ,,omul de pe Strada" -cli$eul alafurat este pilduitor­au intimpinat pe ilustrul repre­zentant al culturii indiene, venea sa se adauge audie nfe i mondia!e f ata de opera si personalitatea unuia d in+re primii laureafi a i Premiului Nobel pentru literatura (1913). De-a lunqul ce1or 8 de­cenii de viafa (7 mai 1861-7 au­qust 1941 ), Rabindranath Tagore $i-a incrustat numele in sute de cseuri filozofice $i povestiri pen­tru copii, poeme de ampla respi­ratie $i scurte poezii, drame $i romane, articole anticolonialiste $i studii re liq ioase, reportaje de ca latorii $i analize social-econo­mice. Profund naf ionala, de o ~xtrema ,omplexitate si originali­tate, tragindu-$i seva din adincu­ri le paminturi lo r $i culturii in­diene, opera multilaterala a lui Rabindranath Tagore este anco­rata in viata pooorului sau pina la o totala identificare a arti stului $i filozofului cu omul simplu, d e­seori erou principal al scrierilor sale literare. Calator pe mari le drumuri ale Asiei, Americii $i Eu­,opei Tagore $i-a man ife stat asi-

56

dua preocupare pentru transf or­marea chipului epocii contempo­rane, pentru evenimentele hota­ritoare care se reflectau in de stine le oamenilor $i popoa­relor.

Diagnostici'nd colonialismul, Ta­gore scria : ,,acest sistem de d o­minaf ie nu inseamna numai sara­cirea generala a fa ri i, a poporu-lui, ci $i ,nabu$irea totala a personalitafii, ruina ~i mizerie, incultura $i indobitocire, lipsa de drepturi $i umilinfa, cu alte cu­vinte degradarea sutelor de mi­lioane de oameni la nive lu l unor «vite de munca». Desigur este greu, foarte g reu sa rup i acesfe lanfuri - spunea Tagore, el insu~i militant de seama pentru e libe­rarea lndiei - adresindu-se po­poare lor subjugate. Dar nu exista alta cale spre eliberare. Greuta­file nu trebuie sa fri'nga voinfa noastra". Dupa ce a vizitat U.R.S.S., Tagore a fost con$fient ca revolutia socialista va exercita o formidabila forfa de atracf ie in istoria omenirii.

Pina in cele din urma clipe ale viefi i, Tagore $i-a pastrat con­vingerea in viitorul luminos al umanitafii care va ie~i victorioasa din i'ncle$tarea cu fascismu l dez­lanf uit. ,,Eu cred - spunea el intr-o profesiune de credinfa -ca raiul poate fi va zut in lumina soarelui ~i in verdeaf a pamintu­lul, in frumusetea chipului ome­nesc, in bogafia viefii omene$fi" '.

Pe acest om se adunasera sa-1 asculte scri itori $i studenfi, arti~ti li profesori in sala Teatrului Na­tional d in Bucure~ti, acum mai bine de patru deceni i. Scriindu-$i reportajul, un ziarist denumise intilnirea d intre Rabindranath Ta­gore $i publicul bucure$tean 110

sarba loare a sufletulu i".

CRISTIAN POPI$TEANU

1 Articolul autobiografic ,,The reli· gion o( an artist'' in culegerea "Con­temporary Indian philosopher" 1953, p. 44.

Ccr<1mlc<i 11eolltic<l (l\fuzeul din Dcull)

Turnul Colle,

I

58

Craloco : monumentul rldlcot in mcmori<: Jifro11ilo, C<i:::11Ji in 1907

'

Detaliu de lo biscrlca ~l ini1stirH Arge~

•

59

I

Cetatea Flfglirr,$tt1ul

T11rnul Cl1indlei (1'i rgoui$te)

,,11 onumentul e roilor cc'izu(i t 11 razboiul antihitlerist (Bucure~·ti)

•

61

Blscrlco Sfi11t11l l'vicolae Do,nnesc diri I~l

62

'A-fontune11tul eroilor (1918-1918) de l4 Plaoat

64

-

Prof. univ. dr. doceut

DU~IITRU TUDOR

Zlcliirle r,1terloari1 a fi11tinli ro­man('.

Proble1na alin1('nlarii cu apa a ora~ •lor aulice a prrocupat deopotrjva pe multi lch­nicieni, l,·giuitori, comandanli, impantli si gindilori din lumea greaca §i romana. Legile Jui Solon acordau o atentie deosebita fin­tinilor publicc din Atena (Clcpsydra, Cal­lirhoe s.a.), dotate cu ini;talatii special1.•, cu n1onun1ente cu caractcr religios si puse sub prolcctia N} mphelor. La plccare, calatoru­lui grcc i se adresau cuvintele : ,,Orum bun, apa proaspata". Filozoful Aristotel era preo­cupat de probJema asigurarii apei igienice i n aglomerat;iile w bane.

Jn anlichitale, ro1nanii au CUJ¥lSCul cc·l 1nai rnare constun de apa neces~a gospo­duri ilor, bail or pub lice sau particulare, grii­dinilor, niinfoJor etc. ln lucrarea sa despre arhitectura, Vitruviu ne-a lasal ~ase cupi­lolu (VI[ l, 1-6) cu indicapi Lehnice privi­toarc la descopcrirea ~i folosirea apei po­ta.bile. Reco1nund:lrile acestw nrhilecl din vrc1nea lul Augustus privesc 01ai ales Rornu, uncle consumul de apa ajunsesc (inceputul secolului al 11-lea e.n.) la 540 Jjtri zilnic pc cap de locuitor. Unele provincii ale impe­riului, cu o slaba rc\ea. Jtidrografica. au construit uria~e apeducle pentru transportuJ apci. Lugdunum (Lyon) se alimenla cu apa potabila printr-un apeduct lw1g <le 50 'km, iar Cartagi11a romana ifi construise ~i ea unul, cu o lungi1ne de 132 kn1.

Pc teritoriul tarii uoastre, uumaj ora~t·Je grece~ti de po tarmul n1arii (Histria, Tomis, Callatis) au dus lipsa apei bune de haul, ceea ce le-a sili t sa-~i construiasca apcduclc sublcranc, prin care sa capteze izvoarc din inlcriorul Dobrogei. Dacia romana, dolatn de la naludi c u o bogata retea hidrogrulidi, a f ost ,nai putin preocupala de atarc pro­blem~. Citeva ora$C nle ei, ca Sarmizegetusa $i Ro1nula, avin<l izvoare mai slahe <.:a debit ~i cu apii sulcie, ~i-au zidit modcste :1pecluc:te subterane a ca(or hu1gi.tnc nu a depa~il .5 km.

Suciclooa (comun.-1 Celei, raionuJ Corabia), siluala pc n1aluJ Duuarii~ poseda la o mica adincin1e o putemica ptnza de apa curat:i $i recc. liltrata prin nisipurile ~i pielri~urilc aluvionarc de sub pa.Lura de loess. Sa1)alurile arhrologict> cli1t ulliniii 30 de ani au dcs­copcrit piua acu1n ciuci puiuri antice sapatc acolo de romani. Nu1nai cetatuia ro,nano­bizanlina a Sucidavci, ridicata pe o terasa inalta, nu ~i-a pnlul sapa Hntiru i11 interior. Ca su nu duca Jipsa <le apa in Limpul asediilo1·, garnizoana 1oloseu o Jintin5 se­crela, di11 ar<tra z1du1·ilor, la care se ajw1gca prinlr-un gang acoperit cu pamint (1n1preuna cu iz,·orul capt.it).

Lucrurilc arheologice de acum trei a.ni att clcscop(•ri t in friloriorul or~ului S uciclava O VCChe fintina T(Hnana parasita ~i i'nfunclali1, siluatn la 25 m spro 1niaz::'tzi fat.a de claclireu actuulci sooli elemenlare din Celei, exact in acel(l$i Joe uncle ~coala din Celei proicc­tase saparca unui put pcntru elevii sai.

65

Fintina romana descoperita in 1964 a fost lot un put (pttteus) asemanalor in ceca cc prive~te constructia si 1nodul de funcµouare cu ccle de azi. E l avea o adincil.ne de 15 n1

~i o forma circulnra. Se zidise in intregime din caran1ida lurnata inlr-o fonna speciala. Numai partca superioaru a Jui (pe o inalti­mc de 2 in) fusese distrusli cu timpul. Putul arc diameb·ul de 1,16 m, dcschlderea gurii de 0,84 m ~i zidul inclar gros de 0,16 n1. Caramizile din care sc zidise pcrelcle sau au o fonna trapezoiclala, cu bazele urcuitc•. Sint lungi de 0.220 ~i 0,260 m , late de 0,140 m ~i groase de 0,055 m. Cu 13 a lari carilrnizi binc arsc sc realiza un inel com­plct, d in zid, iar pe un mclru :ina llimu sc foloscau 18 rinduri de caril1nizi.

In timpuJ lucrari lo r d (• goli re a acestui put roman, s-au gasil o serie de materiale arheo­logicc in pamintuJ $i da rima turile cu care fusese infundat. Din punct de vedere cr<>­nologic, ccle ma_i imporlante ramin reslurilc ceramice $i moncdclc care dateaza din se­colele I I $i llI e.n. Putul fusese construil in prima jumalate a secolului II e.n. (o moneda de la imparatul Marcus Aurelius), Jfnga $0Seaua romana care pnrasca poart:\ sudicl n ora$ului roman $i pornca 1n sus, pe malul Dunru 1i. Sapiilurile arhcologice din accasta zona au dovcdit ca aici s-au a~czal primii coloni$ti romani la Sucidava, in in­lc riorul unui fosl castru de pamtnt ce fuscse

• . ...

folosit p enlru canlonarea provizorie a ar­matC'i ron1ane care pomise p e Olt in al doilea razboi al lu i T ra ian cu Decebal. Este foarte probabil ca putul sa f i fost construil de soldap $i folosit mai tirziu d e catre populaµa civila.

Buna stare de conscrvare a fi11tinjj $i nc­voia d e apa a $COJii din Celei au im pus rcstaurarea ~i darea in folosinta a ei. Pe cit a fast posibil , aceasta refacere a avut in vedere eleiucntele vechii construcp i. Gura ingusta a finUnii permilea functionarea cu o singura galeatii a clirei form.a nu sc deo­!>Cbea d e cea de a1.i. Apa se scotea en ajutorul unui ax invirtit ca o sucala (sucula), cu o manivela la unul din capete, element c:e s-a putut readapta azi. Pentru 1asarea s i ridicarea galetii cu apa, romanii se foloseau de o funie (funis) rasucita in jurul axului. Folosirea frecventa a f"-tntinii nu ma i in­ga.duie azi intrebuintarea unei atari fri nghii si ca s-a 1nlocuit cu un lant. Partea de la suprafata a putului fusese construJta din lem narie cu acoperi~ d in ~indrila. I n lucra­ri le de restaurare s-a pastrat forma construc­tiei, dar m ateriale le lemnoase s~au i'nlocuit cu be ton ~i pgla.

O placa de marmora prinsa pe un stilp al putului indica vechimea ~i anul restaurarii celei mai vechi fin tini repuse in functiune pe teritoriul truii noastre.

Hcstaurat(l, fi11fi11a este ~i ast.ih:I folositlf ...

66

Momente din istoria presei revolutionare

STEAGUL ROSU

Am trait nun1eroase momente din viata Partidului Comunist Roman, de la infiintarea sa ~i pina in zilele ooastre. Puteroice imi sint amintirile din epoca cruntei ilegalita \i, d in vremurile de grele ~ glorioase lupte purtate in cei 20 de ani, cunoscute azi doar tn parte. A~i dori sa-mi depan firul unor aminliri, rliminind altora, mai tineri, sarcina largirii problcmelor pe b aza cerce­tarii izvoarelor documentare. Este vorba de perioada cind am colaborat la ,,Steagul ro~u", organ al secµunii Bucur~ ti a P .C.R. , ap arut jn 1929, primul an al crizei economice mon­diale care a zguduit intreaga lume capjta­lista, cu rasunet ~i mai dureros pentru tara noas tra.

Viata ,.Steagului ro~u", ca ~i a intregii prese ilegale comuni_ste, era impletita <.:u multiple greutati ~i riscuri continui, deoarece organele poliµene~ti ale regimului de atunci, in frunte cu faimoasa Siguranta, urmareau zi de zi, prin tot felul de mijloace, orice manifestare a mi~carii revoluµonare. A re­dacta o publicatie, oricit de modesta, a o tipari in sute ~i mii de foi deseori, a o pastra ~i mai ales a o difuza neccsHa o serie de operatiuni care trcbuiau implini lc pe ascuns, de oameni priceputi ~i de mare incredere, tari ~i siguri pe ei i n~i~i. Cea mai micii declaratie, smulsa sub caznele fioroase ale agentilor Sigurantei - faimo~ii ban­diµ de Ja ,,brigada anticomunista" putea aduce caderea ~i, prin inlantuiri fa­tale, impiedicarea aparitiei foii p entru un timp.

Am lucrat la unele foi ilegale ale parti­dului in anii de apariµe ai ,,Steagului ro~u" ~i irni amintesc }impede greutaµl e, dar ~i

Acad. PETRE CONSTANTip(ESCU-IA$I

marile satisfacpi legate de apari\-ia prcsci noastrc de atunci. Colaborarea pinii io 1936, cind a avut lac procesul ~i ,,internarea" mea la D oftana - era anevoioasa ~i p rimejdioasa, nu pentru mine, cit pentru loile la care contribuiam, eu fi ind un activist legal ; legalura cu partidul ~i organelc sale trebuia bine acoperita. ~i ferita de indiscretii ~i, mai ales, de urmarirea Sigurantei.

In general, de altfcl, munca in vederea rcdactarii intregii p rese ilcgale, se facea in conditii de SLricla conspirativitate. e adu­nam intr-un colectiv foarte restrt ns, in case conspirativo, care erau schimbale mereu. Ar ticolcle nu crau seinna te decit foarte rar ~i cu pscudonilnc ; dupa citi rea lor sc Lri­mitcau la lipari t, i:u· cclc ce ,,nu n1crgeau", de obicci sc ardeau pe loc. Cutia de chi­brituri era pc :1tunci o ustensila nccesara oricurui ilcgalist, a;; putea spune ca facea parte din malerial ; nu era ~edinta, cbjar in doi, ca sa nu fie ceva de ars. ~ laterialul sc scria cu n,i'na ~i cu rnare atentie, foa.rte rar cu ma~ina de scris pentru ca la even­luale]e cadcri sa nu poata fi idcnUficat aulorul ; sc folosea ~i sislcmul de a se scrie de mtna cu litere 1nari. Pc linga colcctivul redactional functionau ,,tel,nicii"' - oamcni de lcgalurtL, care nu cuno~teau in gcnere idenlitatea precisa a color cu care vcncau :i'n conlact.

Colabora torii ,,S tcagului ro~u" aduceau, pe lingu articole, informaµi d in viata muoci­torimii din Bucur~ti, susttrund m~crlfile de revendic.c'iri ~i grevele, ce se inlantuiau in anii aceia, cind la ,,Grivita", cind la ,,Ma­laxa", ,,Phoenix", ,,Venus", ,,Vulcan", sau alto jn treprinderi mai mici, fabrici de tri-

67

cotilje ~i tesatorii , mori ~j brutarii. In pa­ginile zjarului apareau i11den1nuri ca tre mun­

citori pentru a activa in organizatiile legale

antirazboinice ~i antifasciste, in Asociatia

,,AmicH U.R.S.S.'' sau in cliferite alte for­

maµuni. ,,Steagul ro~u" a susµnut actiunea

inchegarii Frontului unic muncitoresc ~i a

Frontului popular, a unitatii sindicale. Tot­

odata, ziarul denunta ororile din inchisori,

protesta impotJ.iva lor ~i cerea un regim

politic pentru d etinutH comuni~ti ~i anti­

fasci~ti in frunte cu cei de la Doftana.

Dinlrc colaboratorii d e atunci ai organu­

lui sectiei din Bucure~ti a P.C.R., puµui au

mai razbatut pina azi in viata ; unii au

clisparut, victin1e ale regunului de teroare.

Ne~tearsa ramine amintirea lui Ilie Pintilie,

ceferistul de la Ia~i, care catre anii 1934-1937 activeaza la Bucure§ti ; pe linga 1nunca

d e conduca tor politic ~i bun organizator,

IHe Pintilie era ~i un talentat minuitor al

condeiului. Contributia sa la presa ilegala

a partidului este greu de restabiHt ; dar

numele sau apare deseori in foile legale din.

perioada anilor 1932-1937. 0 culegere a

articolelor lui llie Pintilie ar fi de folos

pcntru cunoa~lerea activitatti multilaterale a

acestui mare luptator al clasei muncitoare. 1,

1lr . !I•

Foile, redactate cu multa b·uda, erau in­

credin~ate multipliciirii prin ~apirograf, iar

cele mai importante erau tiparite la rnici

ma~ini de tiparit ruclimentare, procurate cu

mari sacrificii. ,,S teagul ro~u", cu toate ca

a fost ~apirografiat, s-a bucurat d e o larga

raspindire. N umarul ci titorilor era inzecit de

obicei fa~ de tirajul obi~nuit al foii - dupa

cum era ~i tndemnul : ,,Cititi zia1·ul ~i dat;i-1 1nai departe I" . Din casele care au servit

pentru r edactii ~i tipografii, pupne sint cu­

noscute astazi ; elc smt in curs de identi­

ficare de ciitre o com isie ce ar putea fj

ajulata de aceia care cunosc date Clt privire

la casele ce-au servit ,,Steagu1ui ro~u'', ca

~i presei ilegale in genere.

Tradi~ia acestei prese, in frunte cu organul

cenb·al ,,Scinteia" a su·abatut epoca cea mai

grca a dictaturii fasciste, pent1·u ca dupa

23 August 1944, ziua eliberarii noasu·e, sa

se dezvolte mereu mai vie.

,,Scinteia", ,,Lupta de clasa·', ,,Romania

Ubera", ,,Steagul ro~u" sint nume d e ziare

revolutionare intrate in istoria poporului

nostru, contribup.i valoroase la lupta poporu­

lui ro1nan pentru libertate, pace, democratie

~i socialism. ·

' '

•

C508

. ••••••• •••••• :J• ............ ·······-···

----~-------~~~' .... -~•=• n•••~#tf •.-. .... ·'--'--

68

CUM A FOST TIPARIT UL TIMUL NU MAR DIN ZIARUL

TINERETUL SOCIALIST

Una din tlp<>J!.rll/iile tTe~nle.

O noapte de sfir~t de apri1ie cu tresariri de inceput de mai ... 1924.

In acea noapte, inlr-o ~edjnta scurtii a Comite tului Central al Uniunii Tinere tului Comunist :impreuna cu reprezenta ntul Co­mitetului Central al Partidu)ui Comunist Ro1nan, s-a hotarit, cu o incrcdere demna de marile idealuri inoiloare ~i izbinditoare, cditarea in continuare, cu prilejul z ilt'i de l Nlai, a ziarului ,,Tineretu) socialis t" .

Acest nu mar trebuia s~ contina m an if cstul organizatiilor muncitore$li revolutionarc, in f runte cu Parlidu] Comunist Roman, care sa 1nobilizeze masele la lupta tmpotriva ma­surilor r epresive ale guvernului liberal, care pusese in aiara lcgii Partidul Comunist ~i organizatiile de 1nasa afla te sub condu­cerea sa.

La $edinta amintiui s-a hotarit ap arit;ia unui nu1nar de ziar care sa opuna cu fenni­tate masurilor ilegale ale g uvernului burghez, clrumul legalitatii $i Hhertiplor cetatencs ti.

Un 1·edactor responsabil, mai mulle case conspirative pcntru dcpozitare si raspindire, o tipografie sigurA, mersul trcnurHor pcntru fixarea p leca.rii d elegatilor in provincie si, mai presns de toate, formarea echipelor d in tovar~ i curajosi si necunosculi de agenpi Sigurantei - accsta era planul conceput de Pnrtidul Comunist Ro1nfin $i Uniunea Tine­rC'lului Comunist.

Porneam la una din marilc incereari in care hotarirea, c redinta si spirilul lovara­sesc trebuiau sa se inmanunchczc cu disci­plina rcvolutionara, abil itutca si surpriza.

69

...... ..._ _ .... " 11..1'.1 P~ ______ __,_1 ... --'-"1•;.. ... -·- ·~ .. -

rlNERE TU L~ SOCIALIST -·•• TL ·-···- A•••• ••L•••• .... ::~ ..... •w

:::: .. . :=r: :

I , :

I

IAl!SCl I Ill ZI DE PROTEST SI DE LDPTA IID.lBJITl ! •

Cift to8 .-cltotll, ..... II, Ii lllldl fllnctlo••rl l Cl tre tetl exploatatll 11 aaaprltll din Romaala

J

Mi-aduc amin te cu o bucuric plina de ome11csc cum numai in doua zile au fost puse la -puncl loate pregatirile intr-un elan ~i o seriozitate pe care le poseda firesc ti­ncre tca ve~nic creatoare ~i avintata .

Guv,·rnul ~i autorita tilc polipen~ti pazeau ~i rasaolcau pretutindeni cartiercle penLTu a impiedica orice actiune d e protest ~i orga­n izare. Eclitarca ~i raspi11direa ziarului .,Lupla comunista", clupa ordonanta rnilltarli de scoatere in afara legilor a PartiduJuj Co­munist Roman, ingrijorase autoritaple repre­sivc. Guvernul nu se a~teptase la o riposta a tit de sigurii ~i fulgeratoare ...

Totul se d sfa~ura 1ntr-w1 ribn ametitor. Gi'nclirca ~i acUunea, provederca $i riscul a lc rgau ca uavele cosmice .. .

Autoritat:il e in graba $i deruta uitascra sa lreaca 'in orclonanta de scoalerc in afara lcgilor a Partidului Co1nunist ~i a celor­lnlte organiza~ii revoluµonare, zinrul ,,Tine­retul socialist". D eci, prilej d e justificare legala, juridica $i politiclL

Am lrala t cu patronul unei tipografii ~i am obtin ut <?dita rea ziarului pe baza unei sume destul de mari. Dupa. obtinerea tipo­grafiei nm 1nceput rnunca de organizare, tiparire $i distribui rc.

S-au pregatit trei grupe de U.T.C.-i$ti : Prima grupa, impartitti in mai multe

echipe, transporta ziarul pe masura ce i~ea din ma~ina.

A doua grupli primca zia rul in casa cons­pirativa, ti impacheta $i organiza distribuir ea p en.tru Bucure$ti, provincie $i straina tate.

Cei din grupa a treia preluau geamanta­ncle cu ziare §i pomeau cu primele trenuri in taru.

Tirajul fusese fixat la 5 000 de exemplare. Tiparirea a inceput la ora 8 seara ~i a durat pina la 2 noaptea. Mai mult de 4 800 de exemplare au fost transportate la casele conspirative ~i distribuite dupa p lanul sta­bilit. Ultimele ziare n-au mai putut fi trans­portate. Pa tronul no denuntase Sigurantei generate. Cci doi tovar~i ailap in tipogra­fie imprcuna cu mine, am fost arestati. Cu ajutorul unor tipografi reu~isem sa padisim tipografia printr-o U$a dosnica, dar am fost surprin~i de agenp.i Sigurantei. Dupa cileva focuri de revolver trase impotriva noash·a am fosl inconjurap, arestap ~i expediati la Siguranta generala.

70

Am constatat ca Siguranta nu reu~ise sa aresteze pe nici unul din tovar~ii care participasera la distribuirea ziarului ; in schjmb, fusesera arestati la intimplare zeci de tineri, muncitori $i intelectuali, care fa­ceau parte din organizatiile revolutionare de tineret sau simpa tizau cu aceste organizaµi.

Doi inspectori de siguranta conduceau auchcta. Batai, amenintari cu moartea, pro­misiuni de elib erare p entru cei care vor denunta activitatea organizat;iei.

- Cine a scos ,,Lupta comunista" ~j ,,Ti­nere lul socialist" ?

- Cine sint membrii Comitetului Central ~i ai Comi tetului din Bucure~ti ?

- Cine sint distribuitorii ? Tovar~ii mfrunta cu demnitate ~i curaj

lovituriJe $i refuza sa denunte p e orga­nizatori.

- Nu vret:i sa r uspunde ti ? Inchisoarea $i moartea va a~teapta I se adreseaza disperat unul din inspectori, lovind cu pumoul in ne$tire in grupul de anche la\:i. Toti ares­taµi declara fara ~ovaire ca orgaoizatiile ~i ziarele aparute sint legale ~i ca nu exista nic i o lege in care sa se prevada suprima­rea lor.

Tn cele din uxma sintem strtn~i cu toµi intr-o camaruta din subsolul Sigurantei ...

Dupa zece zile sintem transportatl la Consiliul d e razboi. In prima ora de la sosire am declarat greva foamei, cerind res­p ecta.rea drepturilor ~i libertap lor constitu­~ionale ~i eliberarea noastra imediata.

Alt interogatoriu, alte amenintari cu zeci de ani de inchisoare djn partea comisari­lor regali ..

Arn fost eliberaµ dupa unsprezece zHe d e greva foamei. Intimpinaµ cu bucurie de grupuri de tineri ~i tinere, muncitori ~i stu­d enp, am aflat ca toate exemplarele ziaru­lui pe care il tiparisem, patrunsesera adioc in tara, in uzine ~i intreprinderi, in universi­tati ~i in ministere, la sate ~i 1n strainatate, unde incepuse o mare campanie impotriva rnasurilor rcpresive ale guvemului.

Am fost cuprin$i de o n etan:nurita bucu­rie. Bucuria datoriei implinite. Atuoci, ne-am adus aminte de chemarea din Manifestul Partidului Comunist - Proletari din toate tarile, uniti-vi I -> care se impleteau minu­nat cu vestitele rinduri din Cintarea Romd­niei :

,,Gindirea ivindu-se luminoasa pe d easupra 1ntunericului, gindirea ce zid~ te ~i credinta ce da viata. Lwnea veche se pravale$te ~i p e-ale ei darimaturi libertatea se-nalta".

ALEXANDRU MIHAILEANU

Printre cele cincisprezece mari muzee ale istoricului oras de pe Bosfor, Istanbul, Top­kapu Sarayi Miizesi - Muzeul Palatului Topkapu este vestit prin colectiile sale mu­zeislice $i prin materialele sale arhivisticc. Palatul are 4 curti mari $i o serie de pavilioane f rumoase numite k6$k, zidite, r,nd pe rind, de diversi sul tani, ,ncepind cu Mehmed al I I-lea ,,Cuceri toru I" (1472) si pin a la Abdul Megid (1 853}. Fiind asezal pe vechea necropola bizantina, in spatele muzeului Aya-Sofia, este avantajat $i de o pozitie minunata spre Bos­for, Cornul de Aur $i Marea de Marmara.

Tn ceea ce ne prive$te, nici un muzeu din Istanbul nu adaposte$le atitea pagini de istorie romaneasca ca Top­kapu Sarayi. Tn vasta sala de arme, spre exemplu, se ga­sesc sabia apartinind lui Stefan eel Mare, alte doua sabi1, apartini'nd unor mari boieri moldoveni, precu m $i sase sabii brincovene$ti. Tntr-o alta sala se gaseste un relicvar prctios, batut in aur $i dia­mante, apartinind lui Neagoe Basarab, voievodul Tarii Ro­mane$ti.

Vechiul palat, mai sus amin­tit, dispune $i de o biblioteca bine dotala, care poseda aproximativ 25 000 de manu­scrise orientale (turce$ti, a­rabe, persane etc.), multe cu caracter istoric (cronici, rela­ta ri de ambasada, descrieri de ca l/Horii s.a.). Unele dintre acestea privesc in intregime ta.rile romane. Sint $i manu­scrise in limbi europene : greaca, latina, slavona etc. Amintim, de pilda, citeva evanghelii slavone din secolul

•

al XV-lea, probabil aduse a1c1 din fosta cctatc de scaun Su­ceava, in anul 1538, cu ocazia unei expeditii facute de Sulei-

man Magnificul 1n acesle locuri.

Palatul-muzcu Topkapu dis­pune $i de o arhiva. Desi re­lativ mica, ci rca 1 milion de do­cumente $i 12 000 de condici (fa~a de arhiva marelui vizirat care dispune de cca. SO de m,­lioane de documente $i pestc 50 000 de condici), aceasla colectie poseda celc mai vechi documente turce$t1 cu pri-

vire la tarile romane. Din vcacul al XV-lea s-a paslrat un numar mai restrins de docu­mente, dar incepind cu seco­lul al XVI-lea numarul lor crestc mereu. Continutul do­cumentelor si condicilor ccr­cetate aici cu priv1re la istona tarii noastre nc rC'leva un complex de probleme de na­tu ra social-economica, poli­tica, administraliva, militar!i $i cu lturala, care, in general, privesc nu numai relatiile \a­rilor romane cu Po!rta oto­mana, sub diverse aspecte, ci si legaturilc noastre cu diverse state din sud-estul Europei.

Tn arhiva se mai pastreazli $i o parte din corespondenta, in diverse limbi, a domnilor romani cu Poarta otomana, incepind din a doua jun1citate a sccolului al XV-lea.

O deosebita importanta pen­tru ccrcctarile istorice fa.cute la acesl important muzcu pre­zinta si analiza conlinulului condicilor incepind din seco­lul al XVII-lea, mai ales daca studiem pe cele care privesc vistieria centrala.

Tn afara celor rclatalc mai sus, biblioteca Si arhiva de la Topkapu cuprind si o interc­santa colec\ie de harti si pla­nu ri de cctati medievalc, clin­lre care uncle privcsc ~1 con­slruc{li le de accst fel din \a­rile romanc.

Rasfoind c1teva din prctioa­scle documente ale arhivci vcchiului palat al sultandor, "Topkapu Sarayi", am gasi t printre vechi acle lurce~li pn­vind rela{iile stabilitc i'ntre Poarta ~i ta.rile romanc, Si o c.eric de acte emise de domnii ~i boieri1 romani. Cel mai vechi dintre acestea estc un drz (o scrisoare) scris in limba turca, de catre boierii Tarii Romane~ti (anterior lui 15 scplembrie 1495), privrnd pro­puneri asupra numirii lui Radu Voievod drept domn al \arii. (E vorba de Radu eel Mare,

IN ARHIVELE DIN ISTANBUL

71

Al11zrul Pnlat11/11l Tapk(ITJII cit,~ Istanbul.

72

care a domnit intre anii 1495-1508).

Un alt act descoperit cu aceast5 ocazie este o scrisoare adresala Portii otomane in vara sau in toam na anu lui 1510, scrisa de Vlad eel Tinar 1, voievodul Tarii Roma­nC$'ti, privind infringerea pre­tendentului sau la scaunul domnesc, Mircea 2• Acesta, re­iese din cele scrise aci, de$i navalise cu oaste ungureasca, este zdrobit de oastea rom§­ncasca si turceasca la poalele Carpatilor, lrnga Gherghi~a.

lnteresantul docurnent, cota t cu E (vrak) 5299, scris pe hir­tie galbuie, are dimensiuni de 16X 33,5 cm cu filigran. Dupa cum se vede din facsirnilul anexal traduceri i, documentul esle scris in tipul neshi, carac­terizal prin trasaturi regulate, simetrice $i proportionale, fara abuzuri caligrafice ; unele dint1 e vocalele neredate sint indicate prin anumite semne (hareke) a$ezate deasupra sau dcdesubtul literelor.

lata mai jos continutul a­cestei scrisori, interesanta atit prin continutul sau privind relatiile dintre cele doua tari, cit $i prin forma arhaica $i frumusetea limbii in care e conceputa.

Copia (suret) scrisori i sosi te de la domnul (bey) Tarii Ro­manesti (Eflak) :

« Mai inai nte de aceasta, Mircea, fiul lui Mihnea, adu­ni'nd n1ulta oasle (levencl) 3 de

la unguri, cu avutia ramasa de la tatal sau, $i-a pus in gind sa vie asupra noastra. Noi, la ri ndul nostru, cind am mers cu oas tea noastra spre a ne i ntilni cu acela, in par­tea muntelui (balkan) ", am facul arz la rnaltul Prag. Acum, mai sus-aratatul M ircea ve­nind $i atacindu-ne pe noi prin surprindere $i noi, de asemenea, intilnindu-ne cu acela, am luplat $i ne-am raz­boi t asa cum trebuie pentru padisah 5 ocrotitorul lumii. Tn sfir$it, prin bunavoin\a lui Allah eel sublim si cu marele efort al padisahului eel prea­inaltat $i al marelor pa$ale, mai sus pomenitul Mircea a fost i nfrint si zdrobi t, disparind din binecuvintata voastra me­morie ceea ce f5cuse el. ~i in ce fel s-a intimplat acestea, spre a ajunge, dac-o vrea Allah in imediata atentie ilustra a padisahulu i sublin1 si a ma­jestatii voastre, pentru insti in­tarea (i'lam) 0 acestei ve$ti tri­mitem acum pe robul vostru Mustafa si pe omul nostru Zebin 1 la inalta Curte, cu scri­soarea noastra. Tn rest firma­nul apartine sublimei Curti ».

MIHAIL GUBOGLU

I Vlad eel Tin1ir (Vllidut) : 1510 febr. - 1512 ian.

2 Cf. N. lorga PreLcndentii dom­ne}ti 1n secorul al XVl·lea. Exlras din ,.Analcle Academiei Rom3ne. Memorlile sectiunii istorice", Bucu­re$ti, 1898, p . 16.

3 Levend - soldat voluntar, mer­ccnar ; are $i alte sensu ri cf. Islam Ansiklopedisi sub voce.

4 Balkan, pe lurce$1e ,, lant de munli", de aici denumirea munli­lor NiJemus la sud de Ounare. Este vorba de mun\ii Carpati, denumire pe care o folose~te ~i Madjaroglu Ali, pa$a la 1613, 7n scrisorile sale calre brasoveni.

s Padi~ah, persan-grec, ,,picioa­rele $ahului", denumirea 'imparali­lor otomani, numiti $i sultani. Aici este vorba de Baiazid al II-lea (1481-1512).

6 /' /am - act de notificare, in~liintare, sen1inPi juclecatoreasdi.

1 Zebin - Z1bin in cronicile lurce$tl (Oruc, p. 51 mas. Oxford si 115 Cambridge, ed. F. Babinger, 1926 ; Asikpasazaae, ed. Fr. Giese, p. 111 ; M. Nesri, ed. Fr. Tacschner, I, p . 166 Si II , p. 243 etc.) Si inlr·un doc. din 1660. Zivin (cf. Catalogul documentelor turcesti, intocmit de Mihail Guboglu, Bue. 1965, p. 25, nr. 66) corespunde cu Sibiul ; o r, in acest document pare a fi denumirea unei persoane.

Am fost invitat de catre casa de editura Propylaen la o intrunire care a avut un dublu scop : mai i ntii sarbatorirea aparitiei primului volum din noua editie a bine-cunoscutei lu­crari Propy/aen Kunstgeschichte, $i apoi, dis­cu tarea profilului volumelor urmatoare, aflate in curs de redactare. Volumul care a aparut e al 11-lea din seria noua ~i e dedicat artei secolului al XI-lea. Spre deosebire de seria veche, care se compunea din 12 volume, noua serie va cuprinde in total 18 volume, daca nu mai multe, caci deja s-a pus in dis­cutie suplimentarea ei. Dupa cum se $tie, seria veche, publicata in cursul anilor 1925-1933, de~i intentiona sa cuprinda evolutia artistica pe plan mondial, avea totu$i nume-

'

nu inseamna ~i un spatiu deplin satisfacator. Trebuie sa recunoa$tem insa ca aceasta e o problema dificila pentru editura, pe de O

parte, din cauza numeroaselor solici tari, iar :ee de alta, din cauza spatiului programat. Ma voi sili insa ca printr-o expunere conden­sata sa utilizez la maximum spafiul acordat ~i sa dovedesc astfel ca artei romane$ti i s-ar fi cuvenit o atentie mai mare. Notez ca aceasta publicatie e prlma istorie internatio­nala a artei mondiale care va cuprinde un capitol rezervat anume artei noast~ medie­vale $i adaug ca editura s-a aratat intelega­toare, incit, in urma convorbirii avute la Berlin, ne-a pus la dispozitie un spatiu aproape dublu fata de eel prevazut ini-

-

iN PROPYL7tEN KUNSTGESCHICHTE

Profesorul universitar VIRGIL VATASIANU, membru corespondent al Academiei, intors dintr-o cillltorie ~liintifid la Berlin, a fost solicitat de redactia noastri sa impart~easd cititorilor unele din rezullatele intre­vederilor avute.

roase lacune : lipsea de pilda, complet, arta tarilor din rasaritul Europei. Editia actuala, cu o colaborare internationala, i$i propune sa completeze, eel pu~in in oarecare masura, neajunsurile primei editii. Astfel, vechiul vo­lum dedicat artei europene medievale, care trata despre arta bizantina, despre cea caro­lingiana, romanica ~i gotica, va apare acum scindat, fiind rezervat un volum intreg artei bizantine ~i celei a tarilor din rasaritul Euro­pei, adica din Grecia postbizantina, din Bul­garia, lugoslavia, Romania ~i Rusia, precum ~i din diferite regiuni ale Rasaritului apropiat, Georgia, Armenia, Siria, Egipt, Nubia ~i Etiopia - despre care nu s-a vorbit nimic in editia precedenta. Arta carol ingiana, cea romanica ~i cea gotica vor apare i ntr-un volum aparte. Mie mi-a fost solici tata colaborarea pentru redactarea capitolului despre arta romaneasca din veacurile XIII-XVI. Sint multumit ca in noua editie ni s-a acordat spatiu in cadrul acestei lucrari de arta, dar a fost nevoie de oarecare eforturi pentru a asigura o distri­bufie echitabila a spatiului grafic, ceea ce

tial. Tot in urma acestei convorbiri s-a trimis imediat in Romania un tehnician specializat in reproduceri in cu lori, pentru a fotografia citeva obiective din care sa se selectionezc materialul color pentru 2-3 plan~e, in afara de un numar ceva mai mare de reproduceri in alb-negru.

La aceasta intrunire numarul participantilor s-a ridicat, dad nu ma i'n~el, la 52 istorici de arta. Majoritatea au fost cei din Germania, alaturi de care am intilnit colegi din Anglia, Austria, Cehoslovacia, Elvetia, Franta, I tali a, lugoslavia, Olanda, Polonia, S.U.A. ~i Suedia.

Cu ocazia festivitatii lansarii primului vo­lum s-a deschis . o expozitie cu operele de pictura ale veacului al XI-lea aflatoare in mu­zeele din Berlinul de vest, anume cu acelea care figureaza in volumul aparut. Ni s-a oferit astfel posibilitatea sa vedem originalele lucra­rilor reproduse.

Apoi s-a organizat o discutie publica, un fel de masa rotunda, pe scena salii de spec­tacol de la Academia de Arta, pe tema Opera de arta fi istoria artei. La acea masa

73

•

rotunda au fost invitati sa ia cuvi'ntul 10 par­ticipan(i, inlre care un pictor, un arhitect, un critic-ziarist ~i apoi istorici de arla (prof. dr. R. Zeitler din Uppsala, redactorul respon­sabil al volumului Die Kunst des 19. Jahr­hunderls, dr. Th. Muller, directorul general al Muzeului National din Mi.inchen, dr. K. Martin, directorul general al galeriilor de ta­blouri din Bavaria, dr. I. Neumann, directorul lnstitutului de istoria artei al Academiei din Praga, prof. dr. Sv. Radojicic din Belgrad, $,a.m.d., printre ace$tia si subsemnatul), iar publicul - conform relatarii ziarului Die

Welt - a depa$it cifra de 800 de persoane. Terna discutiei a fost prezentata de prof. dr. Otto V. Simson, de la Universitatea din Berlin. 5-a aratat mai i'nti'i necesitatea publi­carii unei noi istorii de arta $i s-a pus intre­barea daca e adevarat ca fiecare genera~ie trebuie sa-$i scrie din nou, pe ten,eiul pro­priilor conceptii istoria artei, sau daca se poate atinge un grad de adevar care sa-~i

pastreze $i dincolo de aceasta limita va­loarea. S-a pus i'n discu(ie i'ntrebarea daca istoricului de arta ii revine sarcina de a tal­maci prin cuvinte continutul $i elementele emotive ale operei de arta, precum $i rolul de 1ndrumare pe care acesta l·ar putea avea i'n raport cu evolutia actuala; s-au discutat $i alle probleme i'nrudite, privind indeosebi metodologia cercetarii.

Discutiile au fost vioaie $i contradictorii,

intemeiate pe conceptiile $i pe experienta

persona la a fiecarui participant. Am luat $i eu cuvintul de citeva ori. 0 data, pentru a

sustine teza ca istoria artei e o $tiinta care

poate sa ajunga la concluzii de o valabili­

tate obiectiva, aratind, pe de o parte, ca

predecesorii no$tri au stabi lit anumite ade­varuri care nu mai pot fi contestate, iar pe de

alta, c3 insuficientele lor se datoresc unei inevi(abi le lipse de informatii, pe care gene­

ratia actuala $i cele viitoare vor fi in stare sa le intregeasca treptat. 0 conditie de ordin metodologic fundamental o consti tuie ana­liza aprofundata $i cit mai complexa, in sen­sul principiilor materialismului istoric. Ot pri­ve$te insa rolul istoricului de arta ca indru­mator in problemele evolutiei actuate, am sustinut ca, daca principial istoricul de arta poate sa-$i rosteasca cuvintu l, in schimb din punct de vedere al modului de exprimare, al

74

limbajului formal, acest aspect ii depa$este. Ca exemplu, am schi\at problemele pe care le intimpina arti$tii din tarile socialiste in cau­tarea celui mai elocvent limbaj artistic, sub­lin iind ca problema prive$te in mod nemijlo­cit creat ia artistica $i ca atare raspunsul nu-I poate da decit artistul, istoricul de arta ne­putind sa prevada care dintre cai le ce se in­cearca va fi cea care va duce la rezultatul dorit.

Tn sfir$i t, m-am razboit putin si cu teza care ii acuza pe istoricii de arta de verbalism. Tnti i am respins parerea ca rolul istoricului de arta ar implica indatorirea de a talmaci in cuvinte ceea ce ne spune artistul prin opera sa, conceputa i n culoare sau in forme plastice. Tn materie de arta, relatia intre spectator si opera trebuie sa fie directa. Edu­ca tia artistica contribuie la formarea sensibi­litatii si a i'ntelegerii spectatorului , dar trans­punerea semnificatiei artistice i n cuvinte ar fi un fel de traducere in alt limbaj, intr-un limbaj impropriu, care in mod inevitabil de­

natureaza sensul initial al operei plastice. Cri­

ticii de arta incearca uneori asemenea trans­

puneri, dar stradaniile nu au un caracter

$tii ntific, ci, in eel mai bun caz, ele due la creatii l iterare, la o transpunere a continu-.

tului $i a emotiei artistice i'ntr-o forma noua $i independenta, eventual echivalenta, ca sens

$i intensitate, dar niciodata identica, fiindca

se $i adreseaza altor organe ale perceptiei. Rolul istoricului de arta mi se pare a fi cu

totul altul : acela de a explica corelatiile

complexe ale unei evolutii implinite, cu alte cuvinte, e identic cu rolul istoricului imper­

sonal $i obiectiv. Am trin,is $i eu o mica sa­

geata arti$tilor. Le-am atras atentia ca prea

adeseori pictura $i sculptura moderna simt

nevoia de a recurge la titluri explicative,

adica la cuvinte, pentru a sugera lucruri pe

care artistul ar fi trebuit sa le comunice prin opera sa, prin tema, forma ~i cu loare, $i in

aceste cazuri am impresia ca s-a ajuns la o

,,verbalizare" care tradeaza anumite insufi­ciente i'n posibilitatile de exprimare ale ar­

ti$tilor. Sageata a fost primita fara replica ~i in incheiere pot sa spun ca, judecind dupa

atrnosfera, publicul s-a aratat recepliv fa~a de punctele de vedere pe care le-am exprimat.

1'/aca plctati1, denumitiI ,,Campana". Proulne de la Cert,£>teri

es re

ar

76

Pict11r11 1irooe11ind cltn ,normint111 ,,degli A11~1,ri", 'farq11inia : nproxfmaliL' 530 i.e.n.

I

Roma, ilustru muzeu arhi­tectonic, pastral si completat de-a lungul secolelor, ,nartu­rie a iscusintei vechilor ro­mani, datoreaza mutt din fai ­ma actuala nu numai acestora, ci si popoarelor care au locuit mai inainte pe aceste locuri, etruscii.

Din bogatia arhitectu rala a anticei Etrurii ne-au ramas nu­mai urmele unor monumente si constructii. Cunostintele noastre in acest domeniu sint apreciabile, datorita mai ales arhitecturii de cu lt si funerare pastrate pina azi. Construite pe inaltimi sau in locuri usor de aparat, orasele etrusce erau inconjurate de puternice zi­duri de aparare, a caror arhi­tectura si masivitate uimesc pe cercetatorul modern. ln­trarea in oras se facea prin porti sub forma unor arcuri enorme, impodobite de fru­moase sculpturi in relief. Din­tre cele care s-au pastrat pina astazi ,,Porta dell' Arco" de la Volterra si portile ,,Martia" si ,,Augusta" din Perugia, stir­nesc admiratia vizitatorilor contemporani.

Daca raminem fermecati de frumusetea si monumentalita­lca arhitecturii etrusce, aceasta se datoreste folosirii de catre demiurgii vechii Etrurii a ar­cu lui si boltei, tehnica ce pefr mitea edificii de proportii pe care constructia liniara a grc­cilor nu le-ar fi ingaduit.

Adorarea zeitatilor se facea in ten1ple ce adaposteau sta­tui le divinitatilor. Construit pc O baza inaltata - podium -templul avea o si ngura in­trare si era compus din trei incaperi alaturate si paralele. Porticul din fata era sustinut de doua rinduri de coloane.

Numai podiumul si teme­liile, fiind de piatra. reusesc sa ne transmita O palida ima­gine a maretiei templului etrusc. Maret cu adevarat, caci minunate frize si statui, une­ori in marime naturala, pictate in culori vii, contribuiau cu stralucirea lor la farmecul la­casului zeilor.

Ne vine gr_eu sa ne o imagine reala in locuintelor etrusce,

formam privinta asupra

•

•

).

t

• •• -•

.. .. •

• •

•

> , #

•

• .. ' •

•

•

•

•

. . .. . , •

Placil plctat,l, deiiumltd ,,Bocca,icra". Prooinc de la Ccroeteil ; a.pro;\"lmatto 550 i.c.11.

, •

• /" .

• • •

•

• •

• • •

•

•

•

I

•

' •

•• •

•

•

f

• •

gcnului de arhitectura de­oarece sapaturile efectuate nu au scos la iveala decit ne­insemnate urme ale acestora.

Tnsa arta funerara, prin mor­mintele bine conservate, care reproduc fide! structura locu­intelor, pe care altfel n-an1 avea cum sa le reconstituim, a paslral un Lezaur de ne­pretuit pentru omul de $tiinta dornic sa dezvaluie ,,misterul " istoriei poporului etrusc.

Tn conceptia etruscilor, ca $i a altor popoare, mormintul era noul laCa$ in care eel mort trebuia sa-$i continue existenta intrerupta. Mormin­tul ofera un tablou veridic al modului de viata etrusc, o adevarata camera de locuit cu paturi in~irate pe linga pereti. Cu timpul camerele devin mai numeroase, ajungindu-se la adevarate case sapale in tuful colinelor vulcanice. Daca pina in secolul al V-lea i.e.n. mor­mintul - strict vorbind - era destinat familiei, pastrindu-$i marimea corespunzatoare, se­colul al IV-lea i.e.n. aduce cu si ne o schimbare - construc­tia mormintului luind proportii $i adapostind pina la 30 de . . " persoane, ca ma, apo1 sa atinga dimensiuni $i mai im­presionante.

lnteriorul mormintelor ne dezvaluie bogatia vaselor, a armelor, bijuteriilor $i obiec­telor de tot felul care intova­ra$eau pe defunct ,,in viata de apoi". Tn stradania lor de a oferi mortului tot ceea ce-i facuse viata placula pe pa.­mint, eCruscii pictau pe peretii mormintului scene vesele re­prczentind ospete, dansuri $i jocuri pe care sperau sa le gaseasca $i in imp~ralia lui Hades.

lata dar cum, prin mijloci­rea splendidelor picturi $i sculpturi etrusce, putem fi martorii vietii cotidiene a unui popor care a disp~rut de peste doua milenii.

Prin bogatia si stralucirea ei, civilizatia elrusca si·a cu­ceri t un loc de seama in pa­trimoniul culturii universale.

CORNELIU MATEESCU

UrniJ /1111crart1 a l11l Arntli Ve­~ llmnc~ Aull's. ~1of'mi11t11l do la """11111 Volu,nnf, aproave de Perugia ;

secolul 11 'i.c.ti .

Slradil f11nerarli in citnitirul de la Cerveteri

'l'ur11uliJ ,ufccl i1l clmltirul de la Ccrvetarf

79

Constantin ARGETOIANU

if e • 1ne ( F r a g m e n t e)

Reproducem mai jos, fragmente din memoriile inedite ale lui C. Argetoianu (1871-1952). lnsu· mind dteva zeci de volume, aceste memorii - aflate in pastrare in Arhiva C.C. al P.C.R. - cuprind apre­cieri, date $i fapte privitoare la evenimentele petrecute in anii 1877-1940, precum $i la personalitatile cu care autoru l a venit in contact.

Tn lunga lui ac tivitate politica, C. Argetoianu a fost in repetate r7nduri deputat $i senator, a facut parte din numeroase ~uverne, iar in perloada dictaturii regale (1938-1940), pentru scurt timp a detinut postul de prim ministru. Fi1nd unul dintre reprezentantii de frunte ai marilor societati capitaltste din Romania, strins legal de monopoluril e internatio nale, C. Argetoianu s-a situat in via\a politidi pe pozitiile cercurilor ,cactionare, de dreapta, iar in preajma celui de-al doilea razboi mondial, s-a orientat tot mai mult spre ~rupari le fasciste, prohitleriste. Pozitia de clasa a autorul ui , o rientarea lui politica reactionara, concep\11le lui retrograde, se reflecta pregnant $i in memorii.

l ectura memoriilor prezinta totu$i interes atit pentru cercetatorii istoriei, cit $i pentru publ icul lar~. Aflat multe decenii in anturajul familiei regale $i al camarilei, trecut prin aproape toate partidele vremi,, C. Argetoianu a fost in mlsurli, mai mult dedt oricare alt om politic poate, sa cunoasca indeaproape culisele vieti i politice din Romania burghezo-mo$iereasca. Tmpins de sentimente sau resentimente, fi ltrind eveni­mentele prin prizma intereselor grupuri lor de care era legat, Argetoianu dezvaluie multe d in racilele politi­cianism ului burghez, din moravurile de la curte, d in rapacitatea $i venali tatea liderilor partidelor reactio­nare, intregind astfel cu aspecte inedite tabloul lumii pe veci apuse, din care $i el a fa.cut parte. Stilul original, uneori sarcastic, a lteori burlesc pina la vulgar, portretele satirice, notele de si nceritate clnica sau chiar autoi ronice, dau savoare textului memoriilor.

Primul fragment reprodus mai jos, se refera la regele Ferdinand. Cel de-al doilea, reda imprejurarile in care, la sfir$itul anului ·1925, printul mo$tenitor Caro l a renuntat la tronul Romanlei.

... Raporturile mole cu familia regala in anii 1920-1921. Regina §i Nando. Dejon cu Stam­buliski. Regele redivivus. Carol §i Zizi. Datoria §i

riisdatoria printului Carol. Cosenz. Regina Maria §i

refugiafii ru§i, Falsa Anas­tasia. Ilhpiiratul Carol al Austriei trece prin Roma­nia.

• • •

l mi pare rau ca n-am pnut un ,,jurnal" pe timpul ministerului Averescu. Din lungile mele conversatii de atunci fie cu regele, fie cu regina, prea pup.ne

80

mi-au ramas in minte ~i pentru mica noastra isto­rie, e pa.cat. Voi insemna aci in aceste pagini din puµnul ce se mai contu­reaza pe pinza amintiri­lor mele.

Regele Ferdinand s-a bucurat cit a trait de re­putapa unui prost, din cauza nemaipomenitei sale timiditap. care-1 facea sa btlb1ie o serie de ,,da, da, da" ca raspuns la orice i se ~punea. ln notele mele de la ~i am incercat sa schitez insu~irile morale ~i intelectuale ale acestui a­bulic incoronat, ~i nu voi mai reveni asupra lor.

It I

•

M. C. Stl nescu

Trebuie sa marturisesc insa aci, ca orele de lucru cu dinsul imi erau foarte placute. In doi, vorba lui era plina de miez ; i~i deschidea inima ~i mintea ~i dupa ce terminam cu

decretele ~i cu politica de­panam pina la ora mesei fel de fel de subiecte, a­duse printr-o aluzie sau printr-o neprevazutii lega-tura in actualitatea con­versaµunei. Un nume a­runcat un fapt istoric evocat, o intimplare sau o gluma erau pretextele obi­cinuite ce deschideau re­gelui cai pe care un neba· nuit bun simt $i o vastii

•

..

j

erudiµe - mai ales tu domeniul artei ~i al isto­riei - ne duceau la cele mai surprinzatoare con­cluzii. Vorba regelui de­venea curgatoare, obici­nuitul sau ,,dadaism" dis­parea ~i de nenumarate ori m-am gasit cu diosul - lucru de necrezut -in completa comunitate de simtaminte ~i de idei. ..

Mi-am dat seama u

ca omul acesta era un mare ,,refulat" (dupa formula lui Freud) ~i mi-am schimbat intrucitva pare­rea asupra lui. Nii-am dat seama ca citise mult, ca repnuse eseop_a]ul din lec­turile sale, clar ca nu era in stare sa-~i valorifice :in­su~irile ~i cuoo~tintele decit intre patru ochi -ceea ce pentru un rege era o nenorocire. Prezenta a doua sau trei persoane-1 paralizau complet, ~i nu .mai indraznea sa zica decit ,,da, da, da". Am avut itnpresia ca regina Maria facea tot ce putea ca sa-1 menµe in aceasta stare de impotenta sufle­teasca, ~i am trait chiar momente penibile in acea­sta privinta. Mi-aduc am:inte de un dejun -eram ca de obicei vreo 12

,.. persoane - 1n care re-

gina 1-a umiJit pe bietul Nando cum nu cred ca ar fi indraznit sa O faca nici o nevasta de cojocar. Re­gele cam abuzase de tuica ~i de peHnuri, ~j medicii ii interzisese pina ~i vinul la masa. I se daduse un ,,potir" frumos cizelat din care bea cu resemnare apa, apa curata ~i numai apa. Stam linga clinsul, ~i

y ~ urmaream cu un suns cum bietul om i§i inghitea por-

µa de H20 ; regina nti-a surprins privirea, § i in gura mare : ,,Le pauvre Nando, tout le monde le traite d ' ivrogne, et il ne boit que de I' eau I... .. 0 tiicere ge­nerala a urmat acestei gro­solanii, tacere pe care n-a mtrerupt-o decit tot bietul Nando cu uo ,.da, da, da" plin de ,,apropont" I Era un mare cunoscator de oameni §i ii judeca crunt, ciud vorbea despre ei in­tre patru ochi, dar numai intre patru ochi. Avea antipatie pentru unii §i se temea de alp.i, ~i o spu­nea. D e cite ori nu s-a descbis cu mine asupra lui Averescu ~i a lui Take Ionescu, fara Sa tic seama

U • A ca eram cu e1 10 guvern. Pe Take nu-1 putea suferi, §i o spunea cu placere. De A verescu ii era tcama: ,,Quand je le vois entrer, r ai froid clans le dos ... «

~i pina la sf"ir~it nu s-a impacat cu el, de~i 1-a adus din nou la putere. in

1926 din ordinul lui Bra­tianu. Dintre copiii lui,

iubea pe Carol ~i pe Eli­

sabeta, singurii de care era sigur ca erau ai lui.

D espre Bratianu nu vor­

b ea niciodata, dar cind

cineva aducea vorba des­pre marele potentat, i se ascutea privirea ~i ii lu­ceau ocliii de ura. An1

constatat-o de fiecare

data, din 1920 ~i pina a murit. .. Ura neputinciosu­

lui la gindul vrajitorului

ce-1 stapinea.

•

CAP. XIX

Lovitura prinfului Carol. Jntilnirea cu Lupeasca in FranJa. Hotarirea de a nu

so mai inapoia in tara. Motive1e care au provocat aceastii hotiirire. Renun­tarea printuJui la dreptu­rile sale constituJ:ionalc. Consiliul de Coroani'i de la Sinaia. Hotiiririle de la 4 ianuaric 1926. Consecin­tele politice ale actului printului Carol §i turbu­rarea raporturilor intre partide.

Pc Ctnd ma framintam cu gindurile mele si nu gaseam solutia ce-1ni trc­buia, un eveniment se pregatea care urma sa tur­bure adinc toata viata pu­blica romaneasca ~i sa modifice raporturile clin­tre diferitele noastre forte politice : in ajunul Cra­ciunului a izbucnit bomba printului Carol I

Cam pe la 20 decem­brie - nu mai tin bine minte data- printul ple­case la Londra sa. repre­zin te pe rege la funera­liile reginei Alexandra, vaduva lui Eduard al VII-lea ~i matusa reg:inei noastre. Trimiterea prin­tului Carol a fost hotarita ~i pus a in executa re in citeva ceasuri. Prevenit la 11 dimineata, printul a trebuit sa piece la 3 dupa­amiaza ca sa poata ajun­ge la Londra la timp pen­tru inmormintare, Si a plecat insotit de agbiotan­tul §i confidentul sau co­lonelul Condiescu.

Dupa clteva zHe, zvo-11 uri de necrezut au in­ceput sa circule in Bncu­r~ti despre purtarea scan­daloasa a printu}ui la Londra, de unde, inclata dupa inmormintare ar fi ~ters-o fara macar sa par­ticipe la masa de familie la care fusese poftit, ~i

81

f

fara sa-si ja, ramas bun de la rcgele si de la regina Angliei. Se mai ~optea ca .fugise din Londra ca sa se intilneasca la Paris cu o doamna Lupescu si lu-1nea sc intreba cine era aceasta doamna L upcscu. Eu stiam cine era, si toc­mai f i indca stiam cine era, nu mi-a venit sa cred ca zvonurile puteau fi inte­meiate. Cite nu se poves­teau la Duc·uresti, <leztnin­tjte a doua zi de fap te ! De data asta tnsa zvonu­rile n-au 1nai fost clesinjn­tite a doua zi, ci confir­mate. Ba se mai a<lauga ca printul inten tiona sa renunte la drepturile sale de succesiune la tron si sa nu se mai reintoarca in tara... Am alergat la Costica Hiott, pe C'are 1-am gasit cu O mutra de un cot si care m-a primit cu cuvintele : ,,Ce zici de ncnorocirea asta Argeto­ianu ? E mai rau dec'it se spun e. A plecat sa se si­nucida. Chestia cu femeia ~ secundara, simpla garni­tura I E nebun I Ce zici, Argetoianu?" Ce sa zic; mi s-au taia t picioarele, ru11 cazut pe un scaun si u-a1n mai zis nimic ... . ...

1 u 1na1 vazusem p e print din iunie. Petrecu­sem foarte puµne zile la Sinaia 1

, iar in toa1nna, inapoindu-ma la Bucure~ti am aflat ca ,Zucrurile 111-er­gec,u prost intrc dinst1l ~i prin~esa Elena, a~a incit

1 N-am acl,izitional vila din Strada Mantistirei dccil in 1927 ~i a lTebuit sa o refac ci\ci e ra ruinata. Nu n1-am pulut inslala in ea dccit tn 1928. Jn 1925 sotia mea pctre­cuso vara la Un,:tarlh, undo am coborit si eu din cind in ctn cl pen tru 2-3 zilc.

82

nu le-am dat gWes, a~tep­tind sa .fiu chemat, daca ar fi avut chef Sa ma vada. Dar nu m-au che-1nat. Raportu1·ile n1ele cu p1·intul Carol erau de na­tura p ur poli tica, si asa au ramas pina la sfirsit. Nu m-am virit n iciodata in intimitati le lui ~i am ramas totdeauna strain de porcariile pe care le-a sa­vir~it. PoUtic~te, ~tiam ca continua sa fie alaturi de noi, si atit imi era de ajuns. Dau aceste lamu­riri ca sa explic cum s-a .facut ca n-am .fost deloc in curent cu sbuciumarile sale suflet~ ti din toamna anulw 1925. Aflasem la Sinaia, ca toata lumea, ca se amorezase de sopa unui capitao Tempeaou, de la vinatorii de m unte, 0 ros­covana frun1u~ica. Venea noaptea la vila Carola 2,

cind capitanul nu er:;t acasa $i da cu pietricele in geam pina ie~ea duduia la fereastra, $i cucoan ele care surprinsese d e mai multe ori manevra ~i mi-o povestise, faceau m are haz de aceasta idila. I ntr-o zi, luain aperitivul la Capsa ; doua dame au trecut pe terasa si Paul Prodan mi-a inclicat pe una din ele ca fiind doamna Tempeanu despre care incepuse sa se vorbeasca. Pina sn m a i'otorc - stam cu spatele la terasa - clamele au trecut, asa inctt n-am pu­tut prinde decit farmecele posterioare ale ibovnicei printului. Nu i-arn vazut fata decit 13 ani mai ti:r­ziu, 1n plina glorie, la un bal al ,,Asociaµei Finantei si 11arei lndustrii" ... L a Bucuresti am aflat ca

: 0 anexil a p cnsiuoei U11-~arth.

mai era si curva, si ca se da, iudata dupa 1·azboi, pe cipva · fraoci. Dezgustat, T en1peaou ce­ruse divol'tul, care tocmai se pronunpise ~i doamna Tempeanu d e la Sinaia d evenise la Bucure~ti doamna Lupescu. Nimeni nu daduse importanµi acestei aventuri banale, ~i cercurile pala tului erau 1uai preocupa te de cre­scinda tensiune dintre prin~ si printesa decit de 1egatura cu d-na Tempea­n u-Lupescu, socotita un

t " l . ,,passe- emps vr eme ntc. Se spunea chiar ca prin­tesa Elena tmpingea pe print in bratele Roscova­nei, ca sa scape de asidui­taµle conjugale, care o plictiseau. Printesa sufe.rise ingrozitor cu sarcina ~i na~terea fiu-sau Mihai, si pentru nimic pe lume n u voia sa mai .rami ie O data insarcinata ...

U nii au a.firroat mai tir­ziu ca printul Carol ,,aran­jase" toate dinaiote ca sa n u se mai intoarca si sa ramiie in strainatate cu Lupeasca - altii, ca toate au fost puse la cale de Dratianu ~i de Stirbey ~i ca Carol a cazut victin1a celor doi cumetri care se temeau de domnia lui. Multi in fine au ramas convinsi ca nea~teptata hotarire a printului rnos­tenitor acoperea un 1nis­ter, si cite legende nu s-au creat I Nu s-a spus ca printul a surprins pe Stir­bey dupa perdea, in ca­mera reginei, ~i 1-a pal­muit ? Nu s-a povestit ca a trimis lui Dratianu o scrisoare prin care-1 pre­venea ca nu era loc in Romania pentru amindoi ~i ca unul din e i trebuia

sa dispara ? u s-a scris ca 111oralitatet, lui (I!) n-a putut sa se impace cu ,,moravurile desf rinate' ale reginei si cu. .. coamele ilustrului sau parinte ? Nu s-a ~optit ca ,,o drama in­grozitoare", fara sa se arate care, d ar care se va afla odata, a d e terminat nea~teptatul gest al mos­teni torului tronului?

Printul Carol a fost in mare parte raspunzator d e crearea acestor legende, care ii conveoeau, ca sa acopere mirsavia faptei sale. A lasat intr-adevar un val de m iste r, sa pla­neze, de la inceput pina la sfirsit, asupra evenimen­telor care au precedat ho­tari.rea sa, hotarire pe care nu a justifica.t-o decit prin argumente laturalnice sau prin invocarea unor fapte pe care le tainuia. Cind s-a inapoiat in tara, prima mea tntrebare a fost : ,,D e ce ai plecat ?" - i ntre­b are la care mi-a raspuns: ,,Am sa-fi spun odatil -Si a i sa vezi ca am avut dreptate ... " Nu 1ni-a spus insa niciodaUi nimic. Si tot asa a fost si cu alti i. In intervicvul pe care 1-a <lat z iaristului danez Bog­holm sj care a fost publi­cat 111 zian1l f rancez 11Le Matin" din 7 ianuarie 1926, ~i 1n care s-a aratat p e rind monarhist, taranist ~i fascist , printul Carol a explicat dezertarea lui prin faptul ca ,,Bratianu a cau­tat sa-1 sileasca sa rcnunte la tron". Adica cum ? El, care nu putea sa-1 sufere, a plecat tocmai ca sa fa.ca placerea lui Bratianu ? Fiindca se suparase ca zi­sul Bratianu nu-1 numise in Consiliul d e Regenta, pe timpul absentei re-

gelui din tara 3 ? lVlolivul marturisit era copila resc. In actul sau oficial de re­nunµire, n-a dat nici ma­car atit..

Daca printu) Carol ar fi disparut din istorie dupa fapta sa din decembrie 1925, e probabil ca a$ fi ramas $i eu nedumeri t asupra resorturilor care I-au aruncat dincolo de granita ~i mi-a~ fi faurit probabil ~i eu o legenda inte1neiata pe putinul ce cunoscusem dintr-i,rsul pinii atunci, put in care nu ii era defavorabil d e loc. Din nenorocire, evcnimen­tele ni I-au readus in 1930 (~i cu cita nadejde 1-anl primit I) ~i I-am poscut zece ani I Am vazut lim­p ed e in sufletul lui d e velei tar, $i mi-am la1nurit pe deplin $i actu l din 1925. P remeditare ? Bra­tianu ? Stirbey ? Morali­tatea reginei ? Complot ? Mofturi I Fugo lu i n-a fost decit fapla unui d e­generat priapic care a dat cu piciorul la tot ca su sa tisfaca acea ,,libido" pe care Freud a analizat-o atit d e bine in lucrarile sale. Ca in momentele lui d e depresiune nervoasa s-o fi gindit la o rcnun­tare la tron ca sa scape d e to t ce ii sta in calea pomiiilor sale c rotice, e foarte posibil - dar ca sa f i facut Ull plan d e evadare e exclus. Cli ura c u toata incapapnarea lui d e nevropat si p e Bratia­nu ~i pe $tirbey - ca nu iubea pe muma-sa cste iara~i sigur, dar ca sa le fi sacrilicat viitorul sau de rege - este ~i mai exc:lus.

:1 Ciilii toria r<'J!clui din 1925 la Paris si la Lonclra.

l polcza unui complot intre Bratianu ~i $tirbey trebuie ~i ea exclusa, de~i, $i unul ~ altul nu-1 pu­tcau suferi. Bralianu era foarte turbura t de ideea unei intotdeauna posihile schimbari d e don1nic, mai ales ca regele Ferdinand era d e sanata te ~ubrcda ~i se intrel)a cu ingrijorare cc va da Cad>l dupa sui­

rea lui pe tron. Dar de

aci pfna ,,a complota", e ra deoscbire mare. Si in tot cazul un asemenea com­plot nu putea fi pus la cale cu complicitatea vic­til'nei. S-a spus ca Bratia­nu a fost acela care a tri­mes pe Lupeasca dupa print ca sa-1 adcmeneasca si sa-1 botarasec:\ la rup­lura. ~Cai tirziu, Bratianu n1i-a dezmintit cu cncrgie faptul, si Condiescu 1ni-a m arturisit - era in toate conficlentele indragosti ti­lor - ca Lupeasca a pa­rasit Bucures tii in secret a d oua zi duµ a plecarea Jui Carol care n-a aflal decit la Londra despre prezenta ei la Paris.

u incape indoiala ca toatii lovitura a fost pusa la cale de Lupcasca ~i c.li Carol, care si-a gasit in­tr-insa f emeia cc l-a in­genunchiat pe via ta, s-a s up us, ca un cazut si de­cazut ce era... Fe1neit' desteapta, Lupeasca si-a d al seama ca ]ucrurile nu mai puteau m erge cum 1nergeau, ca criza era imi­nenta si ca un deznoda­mint era fatal. Carol tre­buia sa Bchideze fie cas­n1c1a sa cu princip ·sa E lena, fie legatura sa cu dinsa. $i cum i l stia slab si influentabil s-a tcn1ut, ca scch estra t si c.lespartil eventual de dinsa, sub presiunca regelui, regint•i

83

~i guvernului, sci1µut de sub influ.enfa sa directli, sa nu se scuture de jugul ei, intr-un n1omcnt de lu­ciditalc sexuala cum fa­cuse deja cu Zizi Lambri­no. La o precara Jegatura cu pdncipele mo$tenitor al Romaniei, Lupeasca a preferal una pc viata cu principclc Carol do Ho­henzollern, ~i a hotarit sa Se prahU$Casca CU din ul

de git intr-un scandal din care nimeni sa nu-1 mai poata scoate. Dupa spu­sele Jui Condiescu, d-na Lupescu a tncercat de mai multe Ori SU convinga pe prin~ sa plcce cu dinsa, fara sa-1 poala aduce la o deciziune. Probabil ca vclcita ~ilo sale de renun­tare la tron crau conse­cutive aces tor scene... Va­zind ca nu-1 poate hotart sa fuga cu dinsa, afurisita femcie a gasit in nea~tep­la ta trirn itero a printului la Londra un foartc nime­rit prilej sli-$i incerce no­rocul , ~i a pJ cal dupa el.

Singur, intro cracii da­mei - Carol a fost un om pierdut. E probabil ca a 'incercat sa rezisle, dar a fos t invins, $i restul se cuoo~te. Ca a luptat, ca n-a fost el iniµatorul i'n aceasta drama, o dovede~­te deceptiunea cu care a prirnil pc Costica Hiott la ?vlilano ctnd acesta i-a prezetflal la se1nnatura ac­tul de renuntare, o dove­desc lacrimile pc care le-a varsat dupa se1nna tura ", O

dovedesc ideile de sinuci­dere, naive $i copilarc$ti, C3re i-au trecut un mo-1nent prin rninte. lntr-ade­var, in scrisoarea adresata

' Fapt mie raportal de C. Hioll.

84

reginei ·\ prin care anunta parinµ) or sai irevocabila hotarire de dezertarc a datoriilor sale de print

mo~tenitor ~i de sot, Ca­rol a propus o solutie ro­m antica pentru evitarea scandalului, ~i anu1ne sa

se povesteasca di 111tr-o plin1bare de-a ltuigul lacu­lui de Carda ciizuse cu autoniobilul 1n apa §i se 1necase... $i adauga deza­magitul print : ,,Cine ~tie daca lucruriJe nu se vor intimpla cl1iar a§a : in tot cazul voi dispare ~i nu se va mal auzi de mine ... " 0 ultima dovada cii printul Carol n-a fost ,,pro1noto­rul" planului de renuntare la tron, e ca, indata ce s-a trezit a 'inceput sa lu­creze Ia reci~tigarea drep­turilor sale, si nu si-a dat

A y ~ • pace pma nu s-a 1napo1at in tara, in 1930, cu rizicul vietii sale.

Am spus mai sus ca Bratianu ~i ~tirbey n-au complotat contra p1;ntului ca sa-1 impinga sa plece, si ca nu ei au trimjs pe Lupeasca dupa dinsul . u e mai pupn adevarat ca n-au facut nin1ic ca sa impiedice pe Carol sa-si desavir~easca prostia. Dupa cum Lupescu a prof-ilat de prilejul pe care soarta i-1 pusese la indem1na ca sa unpinga pe n enorocitul print m prapastie, tot ast­fel s-au folosit si Bratianu ~i $tirbey de i mprejurari ca sa pecetluiasca in gra­ba O situatie ce U scapa p e ei de un vrajma~ per­sonal ~i µira de uo rege

~ Copin occstei scrisori mi-u fosL cilita de C. Hiott. Si A verescu posedn o copic po care mi-a ariitat-o in 193J.

nefast. Reped e, sa nu se razgindeasca ! Ce e mai

greu de lamurit, e cum au izbutit Sa traga in jocu}

lor pe regina ~1aria , care, ori si cum, n-ar fi trebuit sa uite sentimentele ei de mama - care, dupa cum

mi-a spus-o de atitea ori, ,,pregatise pe Carol ca sa <lomneaseca I" Regina Ma­ria era o mare ambipoasa ~i legase nadejdi mari d e domnia fiu-sau Carol, so­cotind ca va juca pe linga dinsul un rol covir­~itor de >,inspiratoare" . Nadejdi, care de altinin­treli au fost desmintitc ul­

terior, caci printul Carol urcat pe tron a calcal-o in picioare pin.a a murit. Se vede ca cei doi cume­tri a u. convins-o ca avea un rol mult mai insemnat de jucat cu un regc mi­no1· ~i cu regenta supusa ... Oricum, ce e sigur, e ca regina a devenit punctul de rez'istentii, tmpotriva incercarilor de i1npaciuire ale regelui Ferdinand, un alt veleitar, galvanizat si el prin vointa unei femei - d~ i la clinsul patima n-a jucat nici un rol, ci numai slabiciunea. Atit in Consiliul de Coroana de la Sinai~ din 30 decem­brie, cit ~i in audienta Jui Iorga de la Cotroceni din ziua de 4 ianuarie 1926, regele Ferdinand s-a in­fat~at abulic, cu ochii scu1·~i, cu ges turi incohe­rente ~i sacadate, ca o papu~a ale carei sfori le trageau altii ...

•

(Arhiva C.C. al P.C.R., fon­dul nr. 104. dosar nr. 8 591. filcle 654-661, sl dosa:r nr. 8 595. filele 2 215-2 238).

• II

dl exista pa eo itic

•

.A II

tn Zl e e J

noastre.l

Rifzboi11ici massai

• Pare aproape de necrezut ca putem vorbi in zilele noastre, cind visurile indraznefe ale omului contemporan se indreapta spre cucerirea cos­mosulu i, despre oameni care traiesc inca in epoca pietrei. ~i totu~i, ffirile inserate din cind in c1nd ,n presa, studiile aparute in literatura etno­

g rafica de specialitate, demonstreaza in mod

85

•

·. •

. .

\ \

\ '

Pic"t11r<i pe nl.vlp tu navithi.

' •

,\

~ &.\, , .•, \ .. ../

\ •.-: ..

concludent ca exista ~I in prezent populafii care se mai afla in plina epoca a pietrei.

Unele d intre acestea, cum sint de pilda cha­vanfii din padurile tropicale ale Braziliei sau cunaJii d in America centra la, de~i cunoscute de mai multa vreme, s-au ferit in mod consecvent sa aiba legaturi mai strinse cu straini i, indeosebi cu albii. Alte populafi i, cum sint, spre exemplu, biJfinaJii australleni sau amerindienii de pe con­tinentul nord-american, au intrat cu mult timp in urma in contact cu europenii ~i, ca urmare, intiln im aici doar urme ale modului de viafa d in comuna primitiva, 'indeosebi la acele coleciivitaf i care traiesc in rezervatii. ~i, in sfi r~it, alte popu­laf ii care traiesc ~i azi in epoca p ietrei au fost descoperite abia recent.

Printre acesl~ din urma amintim pe punanii din nord-vestul Kalimantanului, despre al caror mod de trai ii culiura cercetatorul francez Pierre Pfeffer a relevat numeroase f apte inedite ; popu­laf ie de vinatori ~i culegatori, punani i i~i due viafa in adincurile padurilor acestei insule. Traind citeva luni in mi jlocul unei grupe de punani, au­torul aduce marturii extrem de interesante cu privire la a~ezarile lor, la ocupafii, obiceiuri, cre­dinfe, la viafa famil iara, caracterul ~i psiholo­gia lor.

Oespre o viaf a asemanatoare, dusa de popu­latia onghe in insulele Andamane, cunoscuta de mai multa vreme, relateaza S. Vajdya, care im-

Casu clin regiunea 'Ala1>rlk~ la 30 k,n de 1111,,. No11a G11i11ee. ,...

preuna cu o grupa de etnologi indien i, i-a vizitat recent ; onghe cutreiera in cautare de hrana un anumit teritoriu , fara a avea o a~ezare perma­nenta cu mai multe locuinfe. Aflindu-se in fa ta unei colibe ~i dorind sa cunoasca satul acestei populaf ii, i s-a raspuns foarte simplu ca nu are unde merge in alta parte, deoarece se aria chiar in ,,sat". Acesta era alcatuit dintr-o singura co­liba. Onghe nu folosesc arcul ~i sageata decit doar pentru a vina pe~te ; in rest, nici macar pasari nu vineaza. Exemple de asemenea popu­laf ii s-ar putea inca da. A~a sint pigmeii din regiunea tropicala a Afric ii, din Ceylon, din in­sulele luson sau insula Santo a arhipelagului Noile Hebride etc., boJimanii din regiunea pustiului Ka­lahari, studiaf i recent de temerarul invaf at francez Franc;ois Balsan, kubu ~i toala din Oceania $i alfii, a caror economie e bazata ~i azi pe vinatoare ~i cutes din natura.

Oar una dintre cele mai importante descoperiri de acest fel a avut loc, in ultima vreme, in Noua Guinee. Viafa papua1ilor, care in veacul trecut traiau in epoca pietrei a deven it larg cunoscuta datorita jurnalelor de calatorie ale lui N. N. Mi­kluho-Maklai. ~i cind se parea ca intreg terito riul Noi i Guinee este cunoscut, iata ca se descoperi in valea Lavan o populaf ie numeroasa care nu mai avusese nici un contact cu oamenii albi . Nu­marul acestei populafii se ridica, dupa evaluarea lui Pierre Oominique-Gaisseau, la aproximativ o suta de mi i de oameni. $i azi folosesc topoare de piatra, razuitori de os sau a~chii de scoica. Baful de sapat e folosit la papua~i ,; acum, la cultivarea primitiva a plantelor. Marturiile de trai ,1 cultura ale acestei populatii, ca ,i ale celorlalte de altfel, prezinta interes, fire~te, nu numai pentru cerce­tator, ci Ji pentru cititorul dornic sa cunoasca viaf a $i cultura diferitelor p opoare.

O trasatura foarte originala caraderi zeaza arta ~i cultura populafiilor care prin forf a unor impre­jurari istorice concrete continua sa se afle fi in zilele noastre in stadiul de dezvoltare al orin­duirii comunei primitive. Faurirea unor bunuri cul­turale de catre omul primitiv, chiar daca acestea ar putea parea, in stadiul avansat al tehnicii noa­stre moderne, lipsite de orice importanfa, a avut insemnatate pentru viaf a populat iei respec­tive $i prezinta un deosebit interes pentru istoria culturii universale.

Eforturile cercetatorilor etnografi sint pe deplin rasplatite cind, in baza cercetarii vietii $i culturi i acestor populatii, se cunosc mai in profunzime nu numai istoria societaf ilor studiate ca atare, ci ~i unele aspecte general-istorice din perioadele mai timpurii de dezvolta re a societa!ii omene,·ti. Este neindoie lnic ca studierea etnografica a tri­burilor recent descoperite sau inca puf in cunos­cute, va imbogafi cuno~tinfele ~tiinfifice cu pri­vire la modul in care se desfa,ura viata oamenilor in epoca pietrei .

ION VLADUTIU doctor in ~tiinto istorice

- ., • ' --

'" ""' • • .. ..

•

•

Valentin Berejkov

88

Serial in

1raducere de

Doina Caram~

zulescu si

f lorin Velcu

Dedesubtul n ostru se desHi~ura alene peisajul Caucazului. Aripa avionu­lui parea sa f ie pe punc­tul cle a se lovi de povir­ni~urile inzapezite ale Kazbekului. Li departare se intrezarea verd ele pa­~unilor alpine, masa intu­necata a paduri1or de mo­lif t, sc1ipirea lacurilor ~i a riurilor de munte. Alune­cind, avionul se apleca spre dreapta $i cobori pu-tin, facind sa ne apara

ta in fata ch eile lui. Cufundat in­

e putea vedea egen aru Terek, care

curgea irnpetuos ~erpuind $i spumegind .

O rafala puternici de t zgudui din nou avio­

care pierdu brusc din inalt;irne, dar i$i relua nu-maidecit, incet, linia de

Se simtea o anumita ' tate. In cazuri ca

eneralul Tupi-1 militar sovie­

tic la Berlin, care era ~e-7at linga mine, tragea O

du$Ca de coniac arrnenesc, r apoi ascundea sticla in

,unarul fotoliului din sa. Sustinea ca nu

exista un remediu rnni bun impolriva raulu i de avion. Ceilalti pasageri dormitau. F ara indoiala, erau abatuti din cauza plictiselii .

Lunga noastra cala torie spre patr ie inceputa in ca­pitala Reichului, se apro­pia de sfirsit. Durase trei saptamini. Trecuse o luna de la inceputul marelui razboi pentru apararea pa­triei, ~i de-abia acum, cei aproape 1 500 de ceta teni sovietici, care lucrasera in Gennani:i $i la societatile sovictice din teritoriile ocupa te de hitleri~ti, se puteau intoarce acasa. Dupa ce se odihnisera timp de citeva zlle la Istanbul, pe motonava sovietica ,,Svanezia" care facea csoala 1n acest port, continuau calatoria spre ~1oscova.

Penlru uo mic grup de diplo1nati fusese trimis un

avian special, de la Mos­cova, la Ankara. La bordul acestuia am parasit capi­tala turca., in dimineata zilei de 21 iuHe, am inop­tat la Tbilisi, iar in seara zilei urmatoare, am ateri­zat la Nloscova. In tirn­pul zborului am fost ne­voiti sa facem un mare ocol. In apropiere de Rostov i$i Iacuse, deja, de mai multe ori, aparipa, aviap.a hitlerista; de aceea avionul nostru a ajuns mai intii la Ordjonichidze, apoi urmind cursu1 Volgai, la Gorld, si in cele din urrna, zburind spre apus, la Moscova ...

Sub ochii nostri, se in­ch eiase una din cele mai furtunoase pa.e;ini ale isto­riei dinainte de razboi. In zgomotul monoton al mo­torului avionului, gtndul imi zbnra de multe ori, sprc dramaticele eveni­mente din ultimele luni, al caror martor imi fusese dat sa fiu.

Luasem parte la ele, dintr-o zi, memorabila pcntro mine. din toamna anului 1940. D in ziua

V • A aceea vreau sa-m1 ,ncep povestirea.

Tn Cancelaria Reichului

Coloana ma$inilor ne­gre, escortata de motoci­cli$ti, ajunse pe autostrada care ducea la Charlotten­burg, trecu de poarta Brandenburg $i coti spre Wilhelmstrasse. Aici se puteau observa mai multi oamcni. In citeva locuri, b erlinezii ocupasera tot lrotuaru1. Priveau tacu~ spre steagul ro~u, cu sece­ra ~i ciocanul, care ftlfiia pe r adiatorul primei m.a­sini, ~i uneori, faceau sem­ne timide cu mtna.

Dupa ce ~i mi~orara viteza, automobilele intra­ra in curtea interioara a noii cancelarii a Reichului. Cladirea, construit! in stil tipic nazist, un amestec de clasic, gotic $i vechi simboluri teutonice, nu era c:itu$i d e putin o construe-

' •

tie atragatoare. Curtea patratn ~i posomorita, se­mana cu aceea a uoei ca­zarn1 i sau inchisori. Era marginita de coloane cu patru laturi, din marmura cen~ic ~ pardosita cu placi de granit de aceea~i culoare. Vulturii cu ari­pilc desf~urate, cu svas­tica intre ghiare, porticul dcspuiat, sus~inut de co­loane, si fetele imobile ale sentinelelor cu casti cenu­sii-verzui, creiau o atmos­f era sinistra.

Printr-o ~a ina1la de bronz, se intra inlr-un vestibul spatios, din care se rasfirau o serie de ca­mere intunecoase si de coridoare fara ferestre. Pe Jrnga pereµ erau aHniati oameni i'n unifonna, care ridicau mina in mod me­canic, cu palma 1ndreptata spre pamint, batind zgo­motos din calciie. Chiar de la intrare am fost in­timpinaµ de catre Secre­tarul de Stat, Otto Meiss­ner. Tot el ne conduce in­tr-o lunga plimbare prin palat, pentru a ne da im­presia ca am strabatut ne­numarate galerii si sali.

In biroul lui Hitler au fost admisi doar seful de­lega pei sovietice, V. tvf. Molotov*, adjunctul sau** si interpreµi.

* Prcsedintele Consiliului Comisarilor Pooorului $i Co­misarul Poporului pcntru afa­ccrilt' externc rn acca vrome (n. red. romane).

•• Dckanozov, adjunct al Comisaru lui Poporului pontru afacC'rilc cxtemc (n. rod. ro­mllnc).

~Iomentul primirii fuse­se pregatit de catre hitle­ri~ti cu toata artificialita­tea banala care-i caracte­riza : doi SS-i~ti inaltf si blonzi, in uniforma nea­gra, cu cenfuriJe bine strlnse pe taHe, cu capete de mort pe boneta, batura din calciie $i cu un gest bine studiat deschisera U$a inalta care ajungea pina aproape de tavan, apoi, rntorcindu-se cu spatele la canaturi ~i ridicind mina dreapta, formara un fel de poarta vie, pe sub care urma sa trecem noi in biroul lui Hitler.

Aceasta era o incapere vasta, ca o sali de ban­chete. Pe pereti, atirnau goblenuri uriase. Biroul era imparpt in doua de O draperie grea. Podeaua era tisor ridicata pentru a for­rlia ttn fel de podium. In dreapta intririi, se afla un salona$ cu o masa ro­tunda, un divan si citeva fotolii. Pe masa se afla o lampa alba, inalta. La dreapta, in partea opusa, pe un podium asemana­tor, se gasea un birou lustruit. neinch inuit de mare. T fltr-un colt. pe un piedestal de lcmn negru, un glob pamintesc.

lntilnirea cu Hitler

Hitler $edca ]a birou, si in sala imensa. silueta lui marun ta, in unifonna de culoare cent1$ie, era a~ proape imperceptibila. Pe mineca purta O banderola

ro~ie cu O svastica neagru pe fond alb. Pe piept, attrna la vedere, o cruce de fier.

Cind intraram, Fuhrerul ne privi in l~te, apoi so scula brusc ~i veni cu pasi marunti si repezj spre cen­trul inclperii. Aici se opri si ridica bratul, salutind clupa 1noda nazista, apoi se apropic si strinse mina luturor. Avea palma rece si asudata. Avuram senza­tia ca atingem O roasca sau un sarpe. Salutindu-ne, ne straI ulgera pe fiecare in parte cu o privire in care stralucea un foe mis­tuitor. D easupra musta­cioarci taiate scurt, i~ca in relief un nas ascupt, acopcrit de puncte ncgrc.

Dupa cc spuse rn citeva cuvinte ca era ma~ulit s~ salute sosirea deleizatiei sovielice la Berlin, Hitler ne indica masa rotunda plasata in coltul biroului, care forma un fel de sa­lon8.$. In clipa aceea isi Iucu aparitia, din cealaltii parte a biroului, de clupti draperie, mhtistrul aiace~ rilor exlerne al Reichului , Ribhcntrop. n urmara in­terpretul personal al lui Hitler, Schmidt, ~ un consilier al Ambasadei .szem1ano de la l\if oscova, Hillger, care vorbea bine limba rus~i. Ne a~ezaram cu totii in jurul mcsci, pc divanul si pe scaunele tapi­sato cu pieJe maron.

Conversaµa incepu prin­tr-un lung monolog al lui lliller. Poate di i$i prcga-

89

90

tise citeva notite in vede­rea negocierilor, dar nu le folosi. C u toate acestea, discursul sau se desfa~ura curgator, fara bilbiieli. Ca un actor care-$i cunoaste rolul la perfectje, el pro­nunta clar, o fraza dupa alta, fac'i'nd panze pentru traducere.

Pentru part.ea gennana traducea Hillger . Acesta petrccuse multi am in U niunea Sovietica, vorbea rusa ca si cum aceasta ar fi fost limba sa matema, $i chiar chipul sa.u sema­na a rus. La tvloscova, cind mergea duminica la pes­cuit pe Kliazma, imbracat in rub~cii, cu palarie de pai si ochelari strtn~i µ e nas, trecatorii il luau drept un intelectual ,,cehovian". Mai mull decit a ttt, Hill­ger se lauda ca reu~este adesea sii obtinii informa­tii interesante discutind cu ceilaJti pescari. Acum insa, stl\tea nemi~cat si tcapan in uniforma neaw-a a Ministerului Afacerilor Externe german. Alaturi de el se afla interpretul Schmidt, care, ~inind un carnet pe genunchi , inre­p;istra convorbirea. Acesta, d~i cunostea la perfectie mai multe limbi europene, nu vorbea ruseste $i de aceea se limita acum la funcpa protocolara. Pav­lov si cu mine traduceam pe rind discursurile dele­e:atilor sovietici ~ in ace­lasi timp stenografiam io­tilnirea.

Hitler suspnea ca An­glia putea fi considerata infrinta, iar capitularea sa definitiva nu mai era decit o chestiune de timp. Dupa spusele sale. aceasta tara avea sa fie distrusa din vazduh. Apoi prezenta un scurt tablou al situatiei militare, sublinjiud faptul ca Reichul controla deja toatil Europa occidental!. Jmpreuna cu aliatii itaJie­ni - continua Fiihrerul -trupele germane luptau cu succes in Africa, de unde englezii urmau sa fie de­finitiv alungati cit de cu­rind.

D e aici - spuse el -se putea deduce ca victo­ria puterilor Axei era deja hotarita. De aceea, era timpul sa ne gindim la organizarea lumii , dupa victorie. Ajuns la acest punct, Hitler incepu sa d ezvolte ideia potrivit ca­reia, data fiind prabu$i­rea Marii Britanii, va ra­mine necontrolata ,.m~te­nirea", adica posesiunile acestui imperiu, impr~tia­tP. in lumea intreaga. Era necesar sa fie clarificata situatia acestei ,.mo~teni­ri". Fuhrerul declara ca avusese deja un schimb de opirui cu reprezentantii Italiei $i Japoniei. ~i acum dorea sa stie ce gindea guvemul sovietic in lega­tura cu nceasta chestiune. Dupa aceea, ar fi fost gata sa faca propuneri con­crete.

Cind Hitler isi inch eie discursul, care, impreuna cu traducerea, durase aproape o ora, Molotov spuse ca ar trebui mai in­tii sa fie examinate ches­tiunile mai practice, care priveau problemele euro­pene. Mai ales, putea Can­celarul sa explice ce cauta misiunea militara gennana in Romania • $i de ce fusese trimisa acolo, fara consultari prealabile cu guvemul sovietic? Acea­sta, intrucit pactul sovicto­german de neagresiune. incheiat in 1939, prevedea consultari asupra proble­melor importante care pri­veau interesele celor doua par\j. Guvernul sovietic dorea, de asemenea, sa ~tie cu ce scop fusesera trimise trupe germane in Finlanda. D e ce $i aceasta

• Era vorba do trupclc gor­mnne care fuseserll dislocate in Romania in octombrie 1940, dupa instaurarea dictaturil mi­lltare fascistc, trupe care aveau de fapt un statut de annati de ocupa\ie (n . red . romane).

manevra imporlanta fuse­se facuta fara a se cere $i parerea Moscovei ?

Aceste intrebari au fost un du~ rece pentru Hit­ler. In ciuda calitiitilor sale actoric~ti el nu putu sa-~i ascunda incurcatura. D eclara indignat ca mi­siunea germana fusese tri­misa in Romfinia la cere­rea lui Antonescu, cu sco­pnl de a instrui trupele romane. ln privinta Fin­landei, unitatile militare germane nu ar fi ramas p e loc : erau doar in tre­cere. in drum spre or­vegia.

Aceasta explicatie nu 1-a 1nultumit pe delegatul so­vietic. El declara ca gu­vemul U.R.S.S., io baza informatiilor comunicate de reprezentantii sai din Finlancla si Romania, isi facuse o impresie cu totul diferita.

Trupele debarcate pe coasta meridionala a Fin: landei nu se deplasau de acolo si, dupa toate pro­b abilitatJle, se pregateau pentru o sedere indelun­gata in aceasta t,ara. Nici in Romania nu putea fi vorba, in realitate, de o simplli misiune militara, intruclt aci soseau mereu noi formatii ale armatei germane. Pentru o simpla misiune militara se gaseau deja prea 1nulte trupe. Care era, atunci, adevara­tul scop al acestor trans­ferari? Moscova nu putea sa nu fie preocupata iar guvemul german era dator sii dea un raspu'ns precis acestor intrebiri.

Constrins, Hitler recurse la o veche manevra d ecla­riod ca nu este informat ; dupa care fagadui ca se va interesa de problemele ridicate de partea sovie-

I

tica. declarind ca este vor­ba de probleme secunda­rc. Acum, spuse el, intor­cindu-se la tema inipala, era timpul sa fie exami­nate problemele care ar rezulta din vtitoarea victo­rie a puterilor Axei.

Dupa ce pronunta ace­sto cuvinte, el retncepu sa clezvolte planul sau fan­tastic, de impartirc a lumi i. D iidea garantH ca peste citeva luni Anglia va fi infrinta si ocupatii de trupele gem1ane, iar Statele Unite nu vor putea const:itui, pentru inca mul­ti ani, un pericol pentru .,Noua Europa". D e a­ceea, era mo1nentul sa ne gindim la crearea unei noi ordini pe intreg globul.

In ceea ce privea gu­vcrnul gennan ~i pe eel ilalian, spuse Fiibrerul, in­teresele lor erau deja d e­finite. Sfera lor in1brap~a Europa ~i Africa. J aponia era interesata de zoneJe Asiei Orientale. Pe aceasta baza, e:\l)UCa Hitler, Uniu­nea Sovietica ar Ii putut sa manifeste interes pen­lru teritoriile afla te la su­dul fron tie re i sale de stat, i n directia Oceanului In­dian. Acest lucru ar fi putut deschide UniunH Sovietice. accesul spre porturile in care apa nu ingheata niciodata. H itler adauga, agitind O mina intr-un gest marinimos, ca, daca s-ar ajunge la m1 a~-ord in Jegatura cu acea­sta, guvemul german ar fi dispus sa recw1oasca ln­tangibilitatea teritoriala a U.R.S.S.

La acest punc t Molotov i i intrerupse pe Hitler, spunindu-i ca proiectele propuse erau abstracte ~i ca nu exista nici un mo­tiv pentru luarea in con-

sideratie a unor combina­µuni de acest gen . In ac­tuala situatie U.R.S.S. era interesata, mai inainte de toa te, de lini~tea si securi­tatea zonelor celor mai apropiate de granitele sale.

Hitler nu react;iona in nici un fel la aceasta ob­servaµe si reincepu sa-~i e>.1>una planul sau de im­partire a ,,mo~teniril ne­oontrolate" a Marii Brita­nii. Discupa luii un ca­racter straniu : nemtii pa­reau a nu auzi ce spuneau intedocutorii lor. Repre­zentantul sovietic insista asupra exa1ninarii proble­melor concrete care pri­veau securitatea U .R.S.S. ~i a celorlal te tari inde­pendente din Europa, ce­rind guvernului german sa dea explicatii asupra ultimelor sale actiuni care amenintau independenta tarilor invecinate cu U.R.S.S. 1-litler, in schimb, facea eforturi continue peotru a dcvia convorbi­rea asupra planurilor de impartire a lumii. incer­cind sa con1promita gu­vemul soviet ic printr-o participare la examinarea acestor proiecte nebune~ti.

Convorbirea dura de mai bine de doua ore ~i jumatate, cind, la un mo­ment dat, Hitler, dupa ce se uita la ceas si se referi Ja posibilitatea unei alar­me aeriene, propuse ca discuµile sa continue in ziua urmatoare. Toti se ridicara. Reprezentantii so­vietici se declarara de acord si parasira biroul Fiihrerului. Am fost din nou condusi prin nume­roase sali pina in curtea interioara a Cancelariei Reichulu i.

O ra~ul era deja invaluit in amurgul toamnei. Sufla

un viot r ece ~i strazile erau p ustii. Mercedesurilc negre ne dusera repede la palatul Bellevue. Aici, in spatele perdelelor grcle, lumina era vie, era cald, se simtea un· miros puter­n1c de trandafiri proaspeti. Am pregatit numaidecit o dare de seama asupra con­vorbirilor desfasurate si am telegrafiat-o cifrat la ~foscova.

In aceea~i seara., in vila Ambasadci U.R.S.S. de pe Unte r den Linden, avu toe o 1nare receptie cu ocazia vizitei delegapei sovieticc la Berlin. lntr-o sala mare de marmora erau prega­tite trei mese lungi ~c­zate perpendicular. Erau impodobite cu garoafe viu colorate si argintii rie vechc

un serviciu pentnt 500 de persoane ce se pastra d e n1ult limp la Ambasa­da pentru receptiile foar­te solemne. H itler nu veni la receptie. S-a tras con­cl uzia ca era ,,nemultu­mil" de mersul negocieri­lor *. In schimb se nflau de fata foarte .mu1te capc­tenii naziste. tvlare~alul Goring era cu pieptul si burta a<.'Operi le de un ade­varat iconostas de medalii. Era prezent ~i Rudolf H ess, considerat al trei­lea 001 al Reichului, d upa 1-litler ~i Coring. La jn ­

ceputul razboiuJui H itler declarasc, ca, daca ar muri il va urma Coring ~i, in cazuJ mortii acestuia, H ess ar deveni Fuhrer. Nici nu se terminasera bine pri­mele toasturi, cind se au­zira primele urlete ale si­renelor. E ra semnalul aprop1eru de Berlin a bomhardierelor engleze.

(ln 1111mclrul uUtor vom pll· btrcc, impresiile diplomatulul .souletlo la Berlin. di11 afunul Jcclan$ilrll a,:resiu11U n1i1ele11L ti liilkrl1Ulor contra U.R.S.S.) .

• tn cai,itolclc ur,nuloare nu torul relateazii cont inuarea dlscu\iilor dinlrc Molotov ~i Ribbontrop precum si o noun inlrE•vcdcre cu Hiller (n. red. romdnc).

91

La scurt timp dupa razboiul franco-prusac, in urma caruia Germania a ocupat Al­

sacia Ji Lorena, renumitul comic fran cez Coquelin a fost invitat printr-o telegrama la Berlin, pentru a da ci'teva reprezentafii. Telegrama se termina cu urmatoarele cu­vinte :

,,Rugam sa fim inJtiinf afi ce ar dori d om­nul sa primeasca pentru reprezentaf iile sale".

,,Alsacia $i Lorena" - a telegrafiat drept raspuns Coquelin... ~i nu s-a mai dus la Berlin.

• f n anarhia care a urmat infringerii de la

Zenta in mijlocul unei armate in deban­dada, suferind de foame $i de sete, Dimitrie Cantemir, are $ansa sa descopere o fint'ina, peste care iJi ridica indata cortul. Timp de o zi el $i oamenii lui profita de norocul nea$teptat, dar secretul este dezva luit cind cortul prinfului moldovean e inconjurat de soldafi (turci) cu sabiile trase, gata sa-1 ucida. El deschide atunci cortul, le arata fintina $i-i anunf a cu gravitate ca gasise in ea un mort, deci o ascunsese pentru ca ni­meni, prins de sete, sa nu bea apa $i, po­trivit legii islamului, sa-$i spurce surtetul ... la care, it'nblinziti $i recunoscatori, fioroJii akingii pleaca mulfumindu-i pentru marele bine ce Ii-I f acuse .

• Karol Roessler $i renumitul Rosia Roda au

scris inaintea primului razboi mondial o piesa de teatru, a carei reprezentare a fost interzisa de cenzura imperiala austriaca.

Amindoi autorii s-au prezentat in fafa ministrului de interne de atunci pentru a protesia impotriva hotari rii cenzurii. Minis-

92

j

-

•

trul i-a primit binevoitor, dar a declarai f oarte hotar'it :

- Atit timp cit exista Austr ia, piesa nu va fi reprezentata I

La aceste cuvinte, Ros ia Roda a rasuflat u~urat ~i, privind cu subinteles la Roessler;, a spus :

- N-avem ce face, Karol, va trebui sa mai a}teptam citeva saptamini. ..

• D upa caderea celebrei f ortarefe Mantua

~i dupa ce trupele f ranceze patrunse­sera in Styria, austriecii au fost nevoifi sa inceapa tratativele care au dus la incheie­rea tratatului de la Campo Formio (1796). Tn cursul acestor tratative, Napoleo n Bc na­parte a avut de multe ori izbucniri vio lente. Astfel, odata, el a trintit la pamint un pre­tios serviciu de ceai - un dar al 1mpara­tesei Ecaterina a II -a a Rusiei - cu vorbe '. e: ,,A~a am sa zdrobesc eu Austria" I

• f n fimpul unei mese la curtea regelui f ran-

cez Ludovic al XIV-lea s-a vorbit des­pre cele mai diverse lucruri. T ntre altele, Nicolas Boileau (1636-1711 ), cunoscutul poet, critic ~i teoretician al clasicismului

s-a exprimat ca toti oamenii trebuie sa moara. Tntilnind privirea suparata a regelui, el s-a corectat repede :

- Am vrut sa spun ca... aproape tof i.

• 5 ultanul turc Soliman a condamnat la

moarte pe unul dintre comandanfi i sai. - Fifi mi lostiv I 1-a rugat condamna1u1 •

- Ei bine, i-a raspuns sultanul, sint de acord sa-ti alegi singur moartea ...

- Daca e a~a, atunci pel'tnite-mi, atoi­puternice, sa pot muri de batrinete.

Sultanul a suris ~i I-a iertat pe spiritualul comandant.

• R egele Aleksander lagieloncsyk, aflat la

vinatoare, in padurile lituaniene, a in­iilnit un padurar care de~i avea 120 de ani, e ra puternic ~i sanatos pe cind rege'.e , care numara numai 30 de ani, era firav ~i b o lnavicios.

- Oare a i fost cindva bo!nav ? 1-a in­trebat regele pe padurar.

- Niciodata, inalfimea voastra I i-a ras­puns batr1nul. M-a ocolit intotdeauna boala, deoarece ~tia Ca n-are Sa g aseasca la mine nici urma de confort ...

PANORAMIC EDITORIAL

Opfiunea revolutionarl a Marocului

Mehdi Ben Barka

Tragica disparitie a lui Mehdi Ben Sarka (surven1 ta la Pari s - 26 noiembrie 1965) ramine Yndi o necunoscula in dezba­terea Tribunalului Senei. Fosl pre~edinte al Adunarii Consul­tative Marocane, fast educator al actualu lui suveran Hasan al II-lea, conducator al Uniunli Natio nale a fortelor populare din Maroc - grupare polilicli de slinga - Ben Barka s-a afi r­mat in acelasi timp printrc personalillitile marcante ale lu­mii a treia.

Ascensiunea Marocului la in­dependent! nu a fost considc­ral li niciodati de clitre liderul marocan drept un scop in sine. Pentru m ilitantul progresisl care

era Ben Sarka, eliberarea pol1-tica se cerea deslivirsita printr-o 1ndcpendenta economica si pro­f unde transform3ri sodale. Este raliunea princ1pala pentru care, incepind din anul 1958, se afll in fruntea opozitiei marocane militind pentru continua conso­lidare a independentei \arii sale.

Condamnat la moarte in con­tumacie, constrins la viata de exilat politic, Mehdi Ben Sarka este auzit in Africa, Asia, Ame­rica Lati n~. denuntind cu infl a­carare manevrele lmperialismu­lui si conspiratiile neocolonia­lismul ui. Prea an~ajat in lupla pentru a n,al avea rligazul ne­cesar scrisu lui, liderul marocan nu a reusit realizarea lucrarii pe care si-o propusese prlvind evenimenlele in care a fost im­plical direct.

Studi ilc, art,colele, rapoarle­lc, precum si alte scrieri po­llt ice apartinind lui Ben B.irka, adunatc de Bechir Ben Dri:.!> ~i publicate in cditura franccza franc;ois Maspero-Cahiers Libres - 1966 - se e~aloncazli intre anii 1959 si 1965. Analizele $i rechizitoriilc necrutatoarc la a­dresa fortelor reactiunii sint in aceeasl m3sudi. apeluri la lupta unita pentru elibcrarca si eman­ciparea maselor oprimate.

Noutati i n librariile sovietice

lntre recentele aparitii edi­tonale sovietice intilnim volu­n1ul al XII-lea de Doc11mente ale po/,ticii f'Xtcrnc ,1 st<1 tului ~ovietic (perioad,1 1-31 decem­brie 1938), culegere preg3tit3 de M.A.E. al U. R.S.S. ; o nou3 lu­crare a btoricului Poltorak, apa-

93

J.lo11t1111c11tul ltti t\.J ircea ,:el lil are

4 Co/11111,w lui Traian

'

nostru de otogra ii

cu feet

Permfsul de circulajie pe C.F.R. al lui Ch. Vasilesc11-VMea, i11 calitatc de H!daetor al zlarul11f ,.Sociali 11111l"

Se11tinclc1 (picturii dl• '\ icolac Gri~ore11cu)

•

rutJ in editura NAUKA, con­sacratil problcmclor Juridice e­sen\ialc ale Proccsului de fo Nuremberg, de la care s-au Tmplinlt toamna trecut~ douJ decenli ; o istoric in doua vo­lume a sociolor,iC'i in Unrunea Sovietlca.

Michelet si Chabot - edilii noi

Doull reeditar, au fost salu­latc anul trecut de cititorii $i criticii din Fran1a si Italia. Este vorba de noua ed1\ie a tstor;ei Franjt>i pubicat:t pentru prima oara acum o sutJ de ani de ditrc celebrul savant Jules Mi­chelc:1 Si de l<itoria politicii cxternc it alien~ ,ntre 1870-1936 da:or,11:"i cunoscutului rcdericc, Chabot

Un montaj fotografic comentat al ulllmului razboi mondial

Unul din evenimentele edi­toriale ccle ma, comentate ale anului care a trecut I-a consti­fuit aparitia la Paris a rcporta­iulul istoric in doua volume : Ce/ de-al doilc>a razbo, mon-

dial, apar\inind cunoscutului pu­blicist Raymond Cartier. Perso­nalitate de prim plan a socie­talii literare $i istorice franceze din ultlmele trci decenii Ca fast rind pe rind redactor $ef la Echos de Pans, l ' Epoque, Sept f ours, iar de mai mul li ani estc directorul celei mai ras­pindrte revisle ilustrate, Paris Match), Raymond Cartier estc autorul multor lucrari in care precump~ne$le reportajul istoric. Citeva titlurl dlntre acestea : L' Europe A fa ConquetR de /' A­merique ; /apon , Archipclaguf' des hommes ; Les 48 Amerl­ques ; Les secrets de guerre. Ce/ de-al doi/ea ruboi mondial , publicat de edi tura Larousse in colaborarc cu Paris Match , in format album, reconstituic ma­rile epopei, de pe fronturi le ee­l or trei c6ntlncnte - Europa, Asia, Africa - cul isele pol itice $i diplomatrce ale conflagratiei, schcmele serviciilor de spionaj Si contraspionaj. Dupii expresia presei franceze, este lucrarea cea mal interesant ilustratJ fo­togra(ic, evocind anii ullimului razbol, care a fost editata in Franta.

I. N.

1

1 4 5

6

7

15

17

24

535 de ani de la moartea lul Alexandru eel Bun (1432), domn al Mo!dovei intre ani i 1400- 1432.

65 de ani de la aparifia gazetei ,,Romania muncitoare" (1901) - prima serie.

90 de ani de la naJterea lui Sextil PuJcariu (1877), lingvist Ji filolog romin (m. 1948).

15 de ani de la aparifia, in condit:ile intiriri i mi~carii muncitoreJti din Rominia, a gazetei ,,Democraf!a sociali" (1891).

165 de anl de la naJterea lui loan Heliade-Ra­dulescu (1801), scriitor Ji om politic roman (m. 1872).

95 de ani de la naperea lui Octav Bincili (1872) - pictor a cirei operi oglindeJfe aspecte din viaf a Ji lupta poporului roman (m. 1944).

125 de ani de la. naperea Jui Paul Lafargue (1841), teoreticlan $i mi litant de seami. al mi$cirii muncitoreJti franceze $i intemafio­nale, propagandist al marxismului (m. 1911 ).

70 de ani de la moartea lui Pavel Ziginescu (1897), conducatorul deta,amentului de pom­pieri care a luptat tmpotriva trupelor turce,ti sosite in fara sa infringi revoluf ia de la 1848 (n. 1815). ·

70 de ani de la moartea dr. $tefan Stinci ( 1897), pioner al medicinei sociale din Ro­mania (n. 1865).

115 ani de la na,terea lui I. L. Caragiale (1851), scriitor clasic roman (m. 1912).

615 ani de la moartea domnitorului Basarab I, care a unificat voievodatele din dreapta J i din stinga Oltului, punind astfel bazele sta­tului feudal Tara Romineasci. •

Numifrul de prob! a f ost preg3lit de colectivul : Titu Georgescu, Dumitru Almas, Alexandru Savu Stelian Neagoe

r. Popi$leanu, Rlzvan Teodorescu , Robe'rt Deutsch, ' Constantin Serban, Constantin Vladut, Livia Dandara.

Machetarea arlisticl. si tehnicl : Vlad Musatescu, Ion Vulpescu, Val Munteanu, Nicolae lstrale.

Tipurul <''-C<.•ulnt In '\tcUcrelc Craficc• I, &-dul Bucurestii \;c)i. 40