190659161-Epoca-Veche 24
1
23 | Pagină 23 Literatura Veche decursul secolului al XVI-lea, cu agenţii Reformei (lutherani şi calvini) agenţi care au stimulat traducerile şi tipăriturile în limba naţională, precum şi organizarea învăţământului în limba română. SEMNIFICAŢIA MIŞCĂRII UMANISTE ÎN CULTURA ROMÂNĂ Cronicarii şi personalităţile de vârf ale culturii române din veacul al XVII-lea au realizat un salt spre modernitate, o sinteză între umanismul popular şi umanismul renascentist. Contribuţia lor este esenţială pentru formarea conştiinţei naţionale şi introducerea unor noi forme de expresie culturală. Au susţinut, cu instrumentele vremii lor, ideea originii romane şi a unităţii poporului român, latinitatea limbii noastre, necesitatea dezvoltării noastre în acord cu ideile veacului şi cu datele noastre etnopsihologice. Ei descoperă, pe diverse filiere, ideile şi orientările culturale occidentale. Este mediul spiritual în care s-a format conştiinţa de sine a poporului român. Au tradus cărţi religioase, dar şi de altă factură, contribuind substanţial la formarea limbii literare. George Călinescu a proiectat o viziune nouă asupra culturii române din secolele XVI-XVIII, afirmând că această cultură poate fi asemuită cu un bloc de marmură în care stau încă nenăscuţi Eminescu şi Creangă, Caragiale şi Sadoveanu. Umanismul militant, preţuirea acordată învăţăturii şi ştiinţei, se completează cu ideea naţională, cu imperativul unităţii lingvistice şi spirituale, precum şi cu permanenta tendinţă de sincronizare cu orientările majore ale culturii europene. Românii dobândesc în secolele XVI-XVII o conştiinţă accentuată a identităţii lor, dar, în afară de ideea originii romane, intelectualii de elită ai acestei perioade (cronicarii împreună cu Cantemir) construiesc şi o conştiinţă critică, apăsat negativă, insistând asupra lucrurilor care ne lipsesc: istorii, şcoli, învăţătură şi artă frumoasă. La toţi întâlnim o lamentaţie istorică pentru situaţia de decădere în care se afla poporul român. Această durere ia forma fatalismului istoric, asociată cu ideea vremelniciei, a trecerii timpului şi a nestatornicie lucrurilor.
-
Upload
anthony-brewer -
Category
Documents
-
view
213 -
download
0
Transcript of 190659161-Epoca-Veche 24
-
23 | P a g i n
23 Literatura Veche
decursul secolului al XVI-lea, cu agenii Reformei (lutherani i calvini)
ageni care au stimulat traducerile i tipriturile n limba naional,
precum i organizarea nvmntului n limba romn.
SEMNIFICAIA MICRII UMANISTE N CULTURA ROMN
Cronicarii i personalitile de vrf ale culturii romne din veacul al
XVII-lea au realizat un salt spre modernitate, o sintez ntre umanismul
popular i umanismul renascentist. Contribuia lor este esenial pentru
formarea contiinei naionale i introducerea unor noi forme de expresie
cultural.
Au susinut, cu instrumentele vremii lor, ideea originii romane i a
unitii poporului romn, latinitatea limbii noastre, necesitatea dezvoltrii
noastre n acord cu ideile veacului i cu datele noastre etnopsihologice.
Ei descoper, pe diverse filiere, ideile i orientrile culturale occidentale.
Este mediul spiritual n care s-a format contiina de sine a poporului
romn.
Au tradus cri religioase, dar i de alt factur, contribuind substanial
la formarea limbii literare.
George Clinescu a proiectat o viziune nou asupra culturii romne
din secolele XVI-XVIII, afirmnd c aceast cultur poate fi asemuit cu
un bloc de marmur n care stau nc nenscui Eminescu i Creang,
Caragiale i Sadoveanu. Umanismul militant, preuirea acordat
nvturii i tiinei, se completeaz cu ideea naional, cu imperativul
unitii lingvistice i spirituale, precum i cu permanenta tendin de
sincronizare cu orientrile majore ale culturii europene.
Romnii dobndesc n secolele XVI-XVII o contiin accentuat a
identitii lor, dar, n afar de ideea originii romane, intelectualii de elit
ai acestei perioade (cronicarii mpreun cu Cantemir) construiesc i o
contiin critic, apsat negativ, insistnd asupra lucrurilor care ne
lipsesc: istorii, coli, nvtur i art frumoas. La toi ntlnim o
lamentaie istoric pentru situaia de decdere n care se afla poporul
romn. Aceast durere ia forma fatalismului istoric, asociat cu ideea
vremelniciei, a trecerii timpului i a nestatornicie lucrurilor.
