Rodica Zafiu

PASAREASCA: ATESTARI $1 INTERPRElARIALE LIMBAJELOR LUDICE $1 SECRETE

1. Atestarile destu] de tarzii ale argoului romanesc - cum se stie, I860 e datapublicarii prime! liste de cuvinte si expresii argotice. de catre N.T. Oras.anu. inrevista ,.Coarnele lu i Nichipercea^ - nu exclud ipoteza unei existente anterioare afenomenului: eel putin daca se considera ca intr-o anumita perioada istorica eraudeja realizate conditiile unei mini me vieti orasenesti si ale aparitiei unor categoriisociale margmale, caracterizate prin mobilitate, nevoie de autoprotectie sisolidaritate de grup". Fara a preciza perioada de constitute a argoului romanesc,lorgu lordan parea sa sugereze ca aceasta a fost destul de tarzie, in masura in carelimbajul m discutie era definit ca un ,,produs prin excelenta citadin, in sensuimodern ai cuvantului" (lordan 1962: 373). G. Ivanescu considera insa ca argoulromanesc era anterior secolului al XlX-lea: ,,Probabil intre secolele a! XVI-lea sial XVIII-lea, poate chiar §i mai inainte, s-a creat argoul romanesc, adica limbajulcategoriei sociale* a raufacatorilor (criminali §i hoti). Acestia, izolandu-se desocietatea feudala a vremii si traind in marginea ei, §i-au alcatuit (intentionat saunu), fie pentru a nu fi inteles.! de restul comunitatii romane§ti, fie din nevoie deexpresivitate, un limbaj aparte. Nu avem informatii asupra argoului romanesc dinacel timp, - de altfel nu avem nici macar informatia ca ar fi existat o asemeneacategoric sociala" (Ivanescu 2000: 612). Ultima afirmatie poate fi totusi contrazisa:exista acte §i documente. eel putin din ultimele decenii ale secolului a! XVIII-lca",in care sunt mentionati hotii, vagabonzii, cei mchi§i si trimisi la ocna; iar refeririledin epoca la ,,craii de Curtea-Veche" atesta cbiar existenta unor comunitati de hoti.cers.etori, vagabonzi. alcatuind, eel pirfin la Bucuresti. o adevarata Curte aMiracolelor4. Nu dispunem insa de informatii asupra vreunui mod particular de a

1 in ..Coarnele lui Nichipercea'", fasc. 10, 1 1 , 1860; text relual in volumul Intemnitarile metepolitice. Bucuresti, Tipografia national! 1861. Listelc vor fi folositc de G. Baronzi in romanul MistereleBucure$tilor, I-II. Bucuresti, Tipografia ziarului ,,NationaluI". 1862-1863. ?i in vol. Limba romana(Baronzi 1872). Explica|ia fantezista a lui V. Scinteie. Din viata de pu$cdrie. in ,,Dimineata", nr. 1004(21 nov.), 1906, preluaia dc L. ^aineajiu. dup5 care argoul romanesc ar fl fost o creafic anificiala, decisade o ..comisiunc" intrunita la Ocncle Mail plascaza prezumti\ a actiune tot in jurul anului 1860,

2 Sanga 1993: 151-158 schi(eazS socioiogia s.i istoria argourilor in societatea medieval^(cer§etori. \ agabonzi, ambulanfi), in legatura cu viaja urbana.

J De piida, rapoartele ..Depanamentului de cremenalioif' (Livada-Cadeschi. Vlad 2002).* Cf. Zafiu 2003.

LR. LII. nr. 5-6, p. 581-589, Bucure§ti. 2003

582 Rodica Zaliu

vorbi, asupra unui limbaj care sa-i fi caracterizat pe ,,crai" si care, in consecinta, sapermita antedatarea argoului romanesc.

Se pot totusi face presupuneri asupra legaturilor dintre argoul atestat (bazat incea mai mare parte pe creatii semantice si Tmprumuturi) si o forma de limbaj secretsi mai putin documentata: pasareasca, folosita in prezent mai ales de copii, darcare, dupa parerea mai multor lingvisti, ar fi putut reprezenta o forma mai veche deargou. Limbajul in cauza a fost mentionat de Hasdeu, in volumul al Ill-lea alCuventelor den batrdni, 1881, ca Jimba scolareasca" (,,Noi toti, ori din ce tara amfi, am petrecut cu ceva analog in primii ani pe bancile scoalei", Hasdeu 1984: 41);fiind conventionala si strict fonetica, aceasta este considerata ca diferita de Jimbahoteasca", adevaratul argou interlop, caracterizat de transformari semantico-lexicale. Jordan 1962: 373 afirma ca argoul romanesc ar fi purtat in trecut numelede ,,(limba) pasareasca"; e o simpla supozitie, bazata in mare masura pe analogiaintre termenii pasaresc si cdrditor (din ,,limba caraitorilor", prima formula dedesemnare atestata a argoului interlop5). §i Mioara Avram considera, in articolulLimba pasareasca, in Sala 1989: 233-234 (reluat in Sala 2001: 423-424), capasareasca este ,.una dintre denumirile purtate in trecut de argoul dacoroman alraufacatorilor". In schimb, in capitolul deja citat din Istoria limbii romdne.G. Ivanescu exclude identificarea limbii pasaregti cu argoul (,,deducem ca argoulromanesc a existat si in epoca feudala. El nu se confunda cu limba pasareasca".Ivanescu 2000: 612), fara a aduce insa argumente Tn sprijinul acestei opinii.

Termenul pasareasca (sau limba pasareasca} desemneaza in romana, insensul eel mai restrans, un cod cu functie deopotriva ludica si secreta, bazat pe unprocedeu sistematic de modificare formala a cuvintelor: introducerea, la sfarsitulsau la inceputul fiecarei silabe, a unui segment sonor ,,parazitar", fie mereu acelasi(her-)., fie - mai ales daca este postpus - constant doar in partea consdnantica, invreme ce vocala repeta vocala silabei din cuvantul de baza (-pa, -pe, -pi etc.).Evident, notiunea de silaba este in acest caz aproximativa si empirica, segmentareafund operata intuitiv de vorbitor, Tn cursul producerii orale a mesajului (v. infra, 5.).Competenta lingvistica specifica este desemnata si cu ajutorul formei adverbiale, insintagma a vorbi pasare$te. Cuvintele pasareasca si pasare§te au si sensuri mailargi, desemnand vorbirea incomprehensibila .

2. Procedeul intercalarii de silabe pentru a transforma cuvintele limbiicurente in elemente ale unui cod secret este cunoscut de multa vreme s_i este atestat

5 Sub aceasta desemnare apare argoul la G. Baronzi, intr-o nota la romanul MistereleBucurestilor, 1862: 131: ,,limbagiul caraitorilor'" (§i 1872: 149: ,,limba caraitorilor"'). Cuvantulcaraitor sau cdrditor (ortografia cpocii e interprctabila; in citarile ulterioare s-a preferat i) a fost pusin legatura cu onomatopeea cat- 5! verbul a cdrdi, ceea ce l-ar apropia destui de mult de termenulpasaresc. Etimologia este insS discutabila1.

6 Cf. Dicfionarul limbii romdne (DLR), Tomul VIII, partea I, Litera P, P-pazui, Bucuresti,Editura Academic!, 1972, s.v. pasdresc, -eased:

3 Pasareasca: atestSri §i interpreter] 583

in foarte multe limbi si culturi, B. P. Hasdeu mentioneaza ilustrarea sa (deexemplu: pater care devine pabateber) intr-un volum din 1583, Onomasticum, alalchimistului german Thurneisser zum Thurn (Hasdeu 1984: 41). Otto Jespersendescrie - intr-un capitol intitulat Other eccentricities of language - folosireaprocedeului de catre copii, Tn limbi diferite: in daneza exista (printre altele)sistemul bazat pe consoana/?, prin care secventa vil du get din vej? (,,vrci sa mergipe strada ta?") devine vilpil dupu gapa dinpin vejpej; la fel se Tntampla si inolandeza, unde de schoone mei (,,frumosul mai") poate deveni depe schooponepe

7 •""meipei (Jespersen 1925: 196) . In germana exista un sistem identic, cu consoana b,care transforma cuvantul Vater in Vabateber. Exemplele lui Jespersen, numeroase,provin din mai multe limbi si reprezinta tipuri diferite de insertii de sunete: indaneza exista si procedeul de intercalare a silabei fixe -rbe: virhe durbe garbedirbe vejrbe?, in olandeza, silaba fixa poate fi -awi. In engleza se cunosc sistemede intercalare a consoanelor m sau s: going out today devine goming mouttomdaym sau gosings outs tosdays\ in limba maori din Noua Zeelanda seintercaleaza silaba te. Vendryes 1939: 299-300 evoca procedeul deformarilorartificial Tn tipul de argou francez mumljavanais', acesta ,,consiste a intercaler unecertaine syllabe a 1'interieur des mots (ar, oc, al, em, etc.) mais particulierement avou va, d'ou sans doute le nom de javanais"', autorul observa totusi ca procedeul efolosit si in vorbirea copiilor (fiind atestat in Franta, Tn tarile germanice si slave).Sistemul javanais este descris de autorii care s-au ocupat de argourile istoricefranceze (Guiraud 1965); au fost gasite echivalente ale sale si Tn diferite limbiafricane (pentru care Calvet 2003: 11 citeaza o serie de articole din anii 1944-1947).In enciclopedia Kmbilor imaginare alcatuita de Albani & Buonarroti 1994 estepomenit, printre alte sisteme din italiana, un ,,alfabeto farfallino" (,,alfabetfluturesc"), Tn care consoana-suport a silabelor dublate e/ Luca devine Lufucafa.In mod asemanator functioneaza englezescul eggy-peggy sau aygo-paygo, in careconsoana este g: Pugut thagat begook dowgun (Crystal 1992: 59). In tipologiagenerala a codurilor de modi fi care formala (propusa de Laycock 1972), procedeulde introducere a cate unei silabe variabile sau fixe apare inclus intr-o lista mailunga, care cuprinde si pronuntarea inversata a cuvantului, de la final spre inceput,metateza, deplasarea unor secvente de la initiala Tn pozitie finala etc. In orice caz,exemple din limbi cat se poate de diferite par sa demonstreze faptul ca fenomenu) euniversal si varietatile lui sunt extrem de numeroase.

E recunoscuta si o anume universalitate a metaforei care denumeste codulsecret8. Bausani 1970 mentioneaza existenta unor formule similare, descmnandacelasi tip de procedee, Tn Persia, Afganistan, Etiopia (unde exista de pilda o limbaa pasdrilor, Tn care consoana intrusa este z: sabbdra devine sazabbazaraza},

7 $iin cuna (Panama) ar exista o variants cupp(ua,.pe?te" devine uppuappd], v. Crystal 1992: 59.8 Exemple de desemnari in multe iimbi ale lumii, in Linguist List 15.1085, 1.04.2004: Cross-

ling Secret/Nonsense Language Names.

584 Rodica Zafiu

Dincolo de sensurile esoterice, mitice, mistice ale formulei (Plesu 1997, 9—55; Eco1993: 199), limba pasarilor a fost pusa in legatura cujargonut, termenu! francezoriginar fiind atestat la 1180 cu acest sens9. Legatura dintre ciripitul pasarilor siideea de ,,limbaj nemteles" a fost analizata de Elwert 1959. Metafora pare perfectmotivata: intre sunetele scoase de animale, ciripitul pasarilor e eel care se bucura inmodul eel mai evident de caracteristici ,,discursive'' s.i ,,dialogale".

3. Pentru romana, primele atestari, de la jumatatea secolului al XlX-lea,ilustreaza sistemul prin care in cuvintele segmentate se introduc, imediat dupavocale, secvente bisilabice complexe, alcatuite din consoanele v si n, urinate fiecarede repetarea vocalei din cuvantul initial: cine devine civini nevene. Procedeul estefolosit in ziarul ,,Zimbrul si Vulturul" (lasi), la rubrica satirica ,,Bondariul", innr. 4, 3858, p. 15, pentru a ironiza ,,Epilogul" lui Negruzzi la Pacatele tineretelor.care n-ar 11 fost scris ,,Tn limba pasareasca ce toti copiii au vorbit-o", ci mtr-unapentru a carei talmacire se lanseaza un concurs; titlul articolului este:

(1) Stivini - Ivini - Pavana - Sevene - Revene - Stevene?(in note la Negruzzi 1974: 519). [= §tii pasereste?]

S-ar parea ca aceasta era varianta de pasareasca cea mai populara in epoca.eel putin in Moldova. O regasim la Alecsandri, in Rusaliile (1861), atunci candtanara Suzana se razbuna verbal pe un pretendent adept al purismului, Galuscus:

(2) Pasareste vrei? (Tare) Stivini, ivini, cavana, evene, stivini, nevene, buvunu,nuvunu? (Alecsandri 1977: 610). [= $tii ca esti nebun?]

Intr-o variant^ a textului, replica este chiar mai lunga:

(3) §tivini, ivini, pavana, savana, ravana, §tevene? Mivini, savana, pavana,revene, cavana, evene, stivini, nevene, buvunu, nuvunu... (in note, p. 938).[= §tii pasaraste? Mi sa pare ca esti nebun.]

Interlocutorul nu recunoaste codul s.i nu intelege nimic: .,Ce jerg e acesta? In van imitortur inteligenta ca sa capisc buvunu, nuvunu. Aceste sclamaciuni nu apartanidiomului naciunei noastre" (p. 610). Unii comentatori au crezut ca e vorba de,,onomatopei care imita, in bataie de joe, aspectul acustic al cuvintelor folosite depuristi §i de frantuziti"10. E insa doar tipica pasareasca, in care, e drept, va fi incadrataironic (dar perfect adaptata sistemului) si o secventa pumnista, atunci cmd Suzana !s.icontinua atacul introducand dupa fiecare silaba terminatia fixa -dune:

(4) Baciune, taciune, teciune, parciune, dalciune, niciune, cuciune, naiciune.minciune, teciune... Ai priceput acum? [= Bata-te pardalnicu, n-ai minte.]

9 Cuvantul francez jargon ar proveni din radicalul onomatopeic garg-, care cvocS bolborosireaapei, sunetcle inghi|irii, dar 51 ciripitul pasarilor. Cf. Dauzat 1929: 10; Jean Dubois, Henry Mitterand.Albert Dauzat, Dictionnaire etymologique et historique dufranqais, Paris. Larousse, 1995.

iu Petru Zugun, Unitate f i varietate in evolutia limbii romdne literare, la^i, Editura Junimca,1977. p. 125.

5_ Pasareasca: atestari gi interpretari 58_5_

GALUSCUS (cu multamire): Acu mai vii de-acasa, dar n-am priceputnici acum bine de tot, caci vorbesci prea iute (p. 610).

O bro§ura fara valoare stiintifica, Baican 1882, interesanta mai mult pentru cailustreaza stereotipiile despre limbaj care circulau in epoca. furnizeaza un exemplusimilar (a) §i doua diferite (b, c): de insertie a unei consoane §i - mai dubios, pentruca e foarte u§or de inteles - de repetare a vocalei:

(5) (a) Havanadevene lavana mivininevene [= Ha(i)de la mine.](b) Hab deb lab mibneb.(c) Haadee laa miinee.

Diferit este sistemul evocat de Ion Ghica, in scrisoarea §coala acum 50 de ani(1880), in care in locul sunetelor sunt folosite numele slavone ale literelor dinalfabetul chirilic:

(6) Baietii mai inaintati !a invatatura, cand voiau sa-s.i zica ceva care sa nu fieinteles de profani, comunicau intre dans.ii astfel: az, iota, lude, az, pocoi,rate, ucu, na§, est (Ai la prune - n.a.) s.i cellalt ii raspundea: nas., est, buche,az, tferdo, est, pocoi, on, pocoi, az (Ne bate popa - n.a.). Cei de la bucoavnaravneau la dansji cum vorbeau pasare§te (Ghica 1967: 151-152).

Procedeul este confirmat s.i de texte populare ulterioare. Intr-o snoava din Moldovapublicata in ,,Straja", nr. 41, 1923, baiatul nepriceput transmite rnamei (din parteadascalului) un mesaj insuficient codat, pe care tatal in§elat il pricepe:

(7) Az-uc-au Zet-ija slova-zis dobri-az dascalu sa fiarta-az-faci pocoi-placinte(Stroescu 1986: 87).

Unele date' apar la folclori§ti mai vechi §i mai noi, mai ales in masura in careace§tia s-au ocupat de folclorul ludic. Mai multe exemple de pascireasca au fostpublicate in reviste in ultimele decenii ale secolului al XlX-lea (le reproducemdupa Neagu 1982, p. 142-143); exista a§adar, alaturi de modelul v...n... (a), unsistem cu her la initiala de silaba (b) §i unul cu inserarea consoanei p urmate derepetarea vocalei (c):

(8) (a) Civini favana civini tuvunu? Evene stivini savana navana tovonosuvunu? [= Ci faci tu? Es.ti sanatos?] (Buciumul, Bradiceni - Gorj,nr. 37, 1888);

(b) Herva hersi herle, hersa hermer hergem hersa herba hartem (?)hermin hergea [= Vasile, sa mergem sa bat em mingea]. (Buciumul.Bradiceni -Gorj, nr. 37, 1888);

(c) lepesapamapa sapa nupu tepe vapadapa nipimepenepe. [= le sama sanu te vada nimene] (,,Gazeta sateanului", nr. 23, 5 ian. 1886).

Tudor Pamfile, in Jocuri de copii, I, 1906, descrie varianta depasareasca pecare o considera cunoscuta de toti - objinuta prin postpunerea silabelor cu p initial(a) -, precum si ,,o noua pasareasca", din satul Negrile§ti, constand in introducereasilabei ver inainte de fiecare segment (de obicei silabic) al cuvintelor (b):

586 RodicaZafiu

(9) (a) Cepe mapaipifapacipi? [= Ce mai faci?] (Pamfile 1906: 80);(b) Verci vermai verfaverci? [= Ci mai faci?] (Pamfile 1906: 100)11.

Intr-un articol din 1932 (Contribufii la studiul limbilor speciale din Cornova:pasareasca; reprodus in Pop 1998), folcloristul Mihai Pop descrie cazul unui tanarcare, intr-un sat basarabean, ,,a creat, printr-un sistem imprumutat, o noua manierade a vorbi pe care o numeste «pasareasca»" (p. 6). Este vorba de doua sisteme:unul bazat pe anagrama, de tipul francezului largonji (romnudo = ,,domnu:'), s.icelalalt pe intercalarea dupa fiecare silaba a grupului franza - sistem ,,necunoscutHteraturii argourilor romanice si germanice", dar pe care, spune Pop, il intalnim laslavi: rusi, sarbi (la care un limbaj asemanator e nutnitposhvickigovor):

(lO)Sifranza mafranza dufranza cfranza la franza Vefranza rafranza [= Si madue la Vera].

Cazul - izolat intr-un sat - este explicat ca preluare din argoul scolar, Poparatand ca limbajele secrete de acest tip ar fi fost raspandite in scolile romanesti sirusesti din Basarabia.

Ocupandu-se de jocurile de copii, Gh. I. Neagu include In studiile sale atatmateriale deja publicate, cat sj rezultate ale unor anchete de teren din anii 1950—60;el afirma ca, in afara mediului infantil, pasareasca mai apare sporadic si intreadulti, ca performanta ludica in cursul unor petreceri. Exemplele mai noi par s£confirme preferinta pentru sistemul cup si reluarea vocalefor din cuvant:

(ll)(a)Upunapa, dopoopo, trepeipi, Papatrupu, Cipincipi, §apasepe, §apaptepe,OpoptipT, Nopoopo, Zepecipi (Neagu 1967: 397; numaratoare culeasain 1958, in Rosjori);

(b)IpTnipifloporepescipi grapadipinipilepe [= Infloresc gradinile] (Neagu1982: 21-22; text cules in 1967, in Teleorman).

Alte mentionari in lucrarj lingvistice (in note in Jordan 1942 , 1944: 338;Granser 1992: 10 etc.) nu aduc un material ilustrativ nou. Articolele de enciclopedieale Mioarei Avram, in Sala 1989 si 2001, semnaleaza prezenta procedeului inaromana §i meglenoromana.

4. Principalele tipare romanesti de variatie in cadrul ,,limbii pasare^ti", asacum pot fi ele observate in atestarile de mai sus, sunt asadar:

a) insertia unei secvente fixe, mono- sau bisilabice:- Tnainte de fiecare silaba: her- (8b), ver- (9b);- dupa fiecare silaba; franza (10) 3;

1 ' T. Pamfile presupune $i existenta unui alt tip de pasareasca, in care se repetfi secvenja cana; a?as-ar fi produs o strofa in care accasta aparc inainte de aproapc fiecare cuvant: Cana gi'du, cana sacara (//>.).

i2Intr-o recenzie la Alberto Menarini, I gerghi bolognesi (Modena, 1942), pub!icat5 in BPh, IX,1942. p. 185, 191, lorgu Jordan compara procedeul folosit de zid;irii bolognczi (intercalarea silabelort/e, dal)§i eel al clevilor italieni (silaba cu inijialap; ,,caro mio" = caparopo mipiopo] cu jocul similar romancsc: ,,Tota^a procedeazS §i ^colarii romani, fara s5 pot face precizari cu privire la amSniintcle procedeului'" (p. 188).

13 Exemplul (4), cu secven{a -dune, se inscrie tipologic in acecasi categoric, dar este o createparodica ad-hoc, care nu a circulat ca Jimba pasareasca".

7 ___^__ Pasareasca: atestari ji interprctari 587

b) insertia unei secvente variabile, mono- sau bisilabice (prin repetareaacelorasi consoane si preluarea din context a vocalei) dupa fiecare silaba:

- secvente monosilabice (cu o singura consoana,p...): (8c), (9a), (1 la, b);-secvente bisilabice (cu o succesiune de doua consoane, v...«.,.): (1), (2),

(3),(5a),(8a).Cazuri speciale sunt insertia unei consoane (b) dupa fiecare silaba: (5b);

dublarea sau lungirea vocalelor (5c).Chiar daca a fost asimilata conceptului de ,,pasareasca", inlocuirea sunetelor

din cuvant cu numele straine ale literelor (6-7) constituie un sistem de codaj detip diferit, dependent de instructia scolara din epoca, de raportul scris - oral sj care,mai ales, nu tine cont de silaba. Exemplul (7) demonstreaza, de fapt, dificultateaacestui sistem ,,grafic" si alunecarea sa, in practica vorbirii, catre tiparele silabicecaracteristice.

5. Folosirea unui limbaj oral cifrat este interesanta si pentru ca presupune oraportare metal ingvistica a vorbitorului la discurs, o anume perceptie a l imbi inaturale supuse deformarii sistematice. Limbajele de tip pasareasca au fost dealtfel cercetate, Tn alte limbi, pentru relevanta lor fonetica si fonologica (Bertinetto1984, Botne & Davis 2000). Ar merita studiate mai In detaliu tratamentele suferitede grupurile fonetice romanesti: se observa, de exemplu, ca doar silabele deschise(/Jo-, gra-, di-, ni-, -le) primesc direct dubiarea, pe cand cele inchise (in exemplu 1 10)sunt analizate in elementeie lor: in e scindat (/-«-), -resc se separa Tn re-, s-, ~c; optTn o-pt (11), due in du-c (10); bun Tn bu-n (in exemplele 2-3 trebuie tinut cont degrafia veche, cu,-w final). E interesant ca / semivocalic, devocalizat sau chiarabsorbit de consoana africata precedents, sau de un / vecin, este tratat ca un iplenison: ma-i (9a), tre-i ( l la ) ; e-$ti (2, 3, 8a); fa-ci (8a, 9a), ci-nci (11); $ti-i(1,2,3): faptul poate fi interpretat ca o influents a ortografiei asupra perceptieilimbii, dar si ca o dovada a func^ionalitatii fonologice a lui i. indiferent derealizarile sale fonetice.

6. In masura Tn care materialul foarte restrans prezentat aici ne permiteipoteze cu un grad mai ridicat de generalitate, am spune ca intre diversele sistemede modificare a cuvintelor pentru a !e face sa fie recunoscute doar de catre initiati,vorbitorii de romana par sa-1 fi preferat pe eel bazat pe introducerea, dupa fiecaresegment (de obicei silabic), a cate unei silabe variabiie, formate dintr-o consoana sio vocala idcntica vocalei precedente. In secolul al XlX-lea modelul eel mai bineatestat este eel bisilabic, cu consoanele v...«...; In secolu! al XX-lea, sunt mainumeroase exemplele monosilabice, cu consoana /;. Se observa si faptul ca maimulte atestari provin din Moldova. Pentru a face aflrmatii cu mai multa indreptatireprivind frecventa variatiilor ar fi insa nevoie de un material bogat, obtinut printr-oinvestigate sociolingvistica de teren. O asemenea investigate ar Tmboga^i cusiguranta si inventarul de tipuri s.i subtipuri.

588 Rodica Zafiu

BIBLIOGRAFIE

Albani, Paolo. Buonarroti, Berlinghiero. 1994: Aga Magera Difura, Dizionario delle lingue immaginarie,Bologna, Zanichclli.

Alecsandri, V., 1977: Opere, V, ed. G. Radulescu-Dulgheru. Bucuresti, Editura Minerva.Baronzi, George, 1872: Opere complete, I, Limba romdna $i tradifiunile ei, Galafi, G. D. Nebunely

ji fiii.Bausani, Alessandro, 1974: Le lingue inventate: linguaggi artificiali, linguaggi segreti, linguaggi

universali, Roma, Ubaldini.Baican, E., 1892: Limba metaforica sou graiul cdrditor laromdni, Focsani,Bertinctto, Pier-Marco, 1987: Lingue segrete, e segreti delle lingue. Alcuni problemi di fonologia

italiana studiati attraverso un gioco linguistico, !n ,,Annali della Scuola normale superiore diPisa", XVII, 3, p. 889-918.

Botne, Robert, Davis Stuart, 2000: Language games, segment imposition, and the syllable, in .,Studiesin Language", 24, 2.. p. 319-344.

Calvet, Louis-Jean, 2003: Introduction, in ,,Margcs linguistiques", 6, p. 8-12.Crystal, David, 1992: The Cambridge Encyclopedia of Language, Cambridge, Cambridge University

Press.Dauzat, Albert, 1929: Les argots: caracteres, evolution, influence, Paris, Delagrave.Eco, Umberto, 1993: La ricerca della linguaperfetta nella cultura europea, Roma-Bari, Laterza.Elwert, W, Th.. 1959: Quelques mots designant le langage incomprehensible (charabia, baragouin

elC-), in ,,Revue de linguistiquc romane", 23, p. 64-79.Ghica, Ion. 1976: Opere, I. ed. I. Roman, Bucures.ti, Editura pentru Literature.Granser, Thcodor, 1992: «Mi$tocareasca». Materialien zum rumdnischen Argot, Salzburg. Institut fiir

Romanistik der Universitat Salzburg.Graur, Alexandru, 1934: Les mots tsiganes en roumain, in BL, II, p. 108-200.Guiraud. Pierre, 1965: L 'argot, Paris. Presses Universitaires de France.Hasdeu. Bogdan Pctriceicu, 1984: Cuvente den batrdni, III, Principle de lingvistica, ed. G. MihailS,

Bucure§ti. Editura Didactics si Pedagogica (ed. orig.: 1881).Jordan, lorgu, 1937: Note $i observatii la articolele precedente, in BPh. IV, 150-204.Jordan, lorgu, 1944/1975: Stilistica limbii romdne, Bucure^ti, Institutul de Lingvistica Romana. 1944

(edifiaall-a: Editura $tiintifica, 1975).lordan, lorgu, 1962: Lingvistica romanicd. Evolutie, curente, metode, Bucurejti.Ivanescu, Gheorghe, 2000: Istoria limbii romdne, ed. a Il-a, Ia§i, Editura Jummea (ed. I; 1980).Jespcrsen, Otto, 1925: Mankind, nation and individual from a linguistic point of view, Oslo.

H. Aschehoug& Co.Laycock, Don, 1972: Towards a typology ofludlings, or play-languages, in ,,Linguistic Communications:

Working Papers of the Linguistic Society of Australia'", nr. 6, p. 61-113.Livada-Cadeschi, Ligia. Vlad, Lauren|iu. 2002: Departamentul de cremenalion. Din activitatea unei

instance penale muntene (1794-1795), Bucures.ti, Editura Nemira.Neagu, Gh. I., 1967: Cdteva Insemndri pe margined textelor folosite In jocurile de copii, in

H.H. Stahl, Dan Simonescu s.a., Studii de folclor si literaturd, Bucurc§ti, Editura pentruLiteratura, p. 333-399.

Neagu, Gh. I. (cd.), 1982: Cdntece sijocuri de copii, Bucuresti, Editura Minerva.Negruzzi, C., 1974: Opere, 1, Pdcatele tineretelor, ed. Liviu Leonte. Bucures.ti, Editura Minerva.Mela. Vivienne, 1997: Verlan 2000, in ,,Langue franchise", 114, p. 16-34.Pamfile, Tudor, 1906: Jocuri de copii. Adunate din satul Jepu (Jud. Tecuci), \, Bucure§ti.Picsu, Andrei, 1997: Limbapdsdritor, ed. a II-a, Bucuresti. Editura Humanitas.

9 Pasareasca: atestari ;i interpreter! 589

Pop, Mihai, 1998: Folclor romanesc, II, Bucure^ti. Editura Grai §i Suflet- Cultura National a.Sainean, Lazare, 1907: I,'argot anclen, Paris, Champion.Sala, Marius (coord.). 1989: Encyclopedia limbilor romanice, Bucure^tiSala. Marius (coord.). 2001: Enciclopedia limbii romane, Bucure§ti. Editura Univers Enciclopedic.Sanga. Glauco, 1993: Gerghi, in Alberto A. Sobrero (ed.), Introduzione aU'italiano contemporaneo.

Lavariazione e gli usi, Roma-Bari. Laterza. p. 151-189.StrocscU, Sabina-Cornelia, 1986: Snoava populara romdneasca, II. Bucurc^ti, Editura Minerva.Vendrycs. J., 1939: Le langage, Paris, Albin Michel.Zafiu, Rodica, 2002: Pasareasca (Devene avana nuvunu novonu uvunu), in ,,Romania literara".

nr. 51-52, 2002, p. 14.Zafiu, Rodica, 2003: Craii la cremenat, in ,,Romania literara", nr. 20, 2003, p. 14.

Facilitated de LitersBucure<jti, str. Edgar Quinet nr. 5~ 7