ORADEA-UARE fNAGïVÂRADj

6 martie st. v. 18 martie st. n.

Ese in fiecare duminecă, l ] Redacţiunea in

Közép-utczu n r . 395. Ir. 11

A N O L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fl. Pe de an 5 fl. ; pe '/«

de an 2 fl. 70 cr. Pentru Románia pe an 2i> lei

O frunza 'n vént. — Novelă de Carmen Si/lia. —

(Urmare.)

j lsbetha de câ teva ori se şi supèrà pe e a - s t r a ş -inic, mai ales când voia sà scape pe Wolt­gang de vr 'o pedepsă aspră : / I o t e pentru cucul,

esclamă densa , afara de el nu mai iubeşci pe n i -mene ! «

Isi se resgândi, pen t ru ce să fie frate-seu un cuc şi incepù să 'n t rebe cu a tenţ iune de tot felul de paser i şi de năravuri le lor. «Cucul, respunse invètà-torul sîrguincios, işi aşedă ouele in cuibul al tor pa ­seri ; acelea le clocesc şi se miră apoi de paserea s t ră ină ce t rebue să hrănescă.c

— Şi Wolfgang? — gândi Isi şi ancă tot nu putù să pricepă.

I s'a spus tinerei m a m e vitrege, cât de curios este a o vedé eu o fată a t â t de mare. Apoi ea rîse scurt , privi 'n oglinda şi d i s e : »Nu-i aşa . că as ta me imbet râneşce !* Ue a tuncia ele mai a ra re ori se pu­teau vedé 'mpreunà. Şi Isi erá veselă, deçà nu o c ine­ma, n u putea să facă nimenui pe plac şi totdéuna e ră dojenită. Indkpos i ţ iunea ei i se 'mputá totdéuna şi tăcerea-i se esplicâ drept acusare . Mama ei vitregă a v ù lipsa de compăt imire d'à imputa părintelui, că favorita lui este Isi şi că copiii densei stau mult mai napoi in inima densului.

— Vei fi întocmai , ca mamă-ta . — esclamă Els-be tba in o scenă de mânie .

— Doriam acesta, — dise Isi incet. — A ş a ? — striga Elsbetha, — să-ţi spun cum

e m a m ă t a ? — Dènsa e mai bună decât tine. Elsbetha rîse de furie: »Mama ta e o ticâlosă U — Taci, séu te lovesc, — gâfâi Isi, apoi fugi si

t rên t i uşa . Cu câteva ore mai târdiu ea fu chiemată la pă­

r intele seu. _ [gi ; _ dise el, — astădi ai fost dură cu ma­

m ă ta . Trebue să-i ceri ier tare . Isi tăcu. — Face-vei a s t a ? — Ba, t a tă . — Aşa nu mai poţi să fii fiica mea. Ea susp ina : »Nu pot.c — Séu séu ! — Ah! Dumnedeule! — strigă copila necăsita,

— nici odată nu pot să fiu a amêndurora ?

— Nici odată. — dise părintele. Ea incepù să bocescă cu bobot, asă nici oda tă

n 'a vèdut-o ancă plàngênd. — Dar nu este nici un pêcat . deçà t rebue sà

iubesc pe amim' părinţi ai mei. — Calea mea se află intre ele. alege! — Vrea sà me duc la mama mea ! — şopii fe­

ti ţa par că şi ea s a r li spàr iat de ceea ce dise. Inse nu fără Woltgang.

Tatăl remase mai mult timp in tăcere La asta nu s'a aş tepta t . El nu şciea de suferinţele şi luptele copiilor sei. e i â ocupat numai cu Elsbetha.

El nici decât n'a fost pregătit, la respunsul acesta, era mai mult o ameninţare , ca să polă aduce pe Isi la supunere. Şi ea urmă a dice »Da« şi pret inse pe frate-seu. singurul ce iubiâ cu pasiune in lume. El vedea sehintei inaintea ochilor.

— Bine, — dise el, — vei merge la m a m ă ta, da r ţ-o spun, te vei căi.

Şi cu as te o di mise. Ea voi să fugă sus la frate-seu. dar un simţ, că acuma pentru prima oră nu mai e pruncă, ci lată mare — in adevër ea erà de trei­sprezece ani şi avea să urmeze o hotărire neatcrnă-tóre in v ie ţa ei şi a fratelui seu — i linişti, aprópe i îngreuna paşii.

Atunci s'audi un plânset sfâşietor de inimă şi Woltgang fugind pe t repte 'n jos. in braţele ei :

— Animalul teu ! Iepuraşul teu de casă ! Ani­malul teu ! mort ! cu totul mor t ! cu ochi sticlaţi ! L'au prepădit la use, pentru că voia să mergă după t ine.

Isi trebui să şedă pe t réptà . Wolfgang anina de gâtul e i : »Ahl Isi, iepuraşul nos t ru de c a s ă N

Lacremile o podidiră şi şopti : »Nu plânge, ne ducem la mama , la m a m a nos t ră , Wolfgang I«

Wolfgang tăcu de-odată , s te tea inaintea ei şi priviâ a t â t de serios spre dènsa, pa r că eră un om bètrân. care lupta cu grigi.

— Hucurâ-se-va e a ? — dise el numai . Cuvântul acesta i tu lbura sângele Isei. El n 'a simţit ancă nici o să ru ta re de m a m ă iu-

bitóre. Din par tea părintelui seu a fost int impinat nu ­mai cu cele mai es t reme nepăsăr i , frăţiorii lui il p u ­teau lovi, ba t e şi neeăşi şi să-i strice lucrurile. El n 'avea pe n imene cine să-i ajute, numai pe sur ióra lui. Dar nici ea nu pu tea să spună nimica micuţilor.

Nici a c u m a nu le dise nimica, cu tote că ace ia prepădiră iepuraşul ei de casă şi acuma cu degetele in gură s te teau inholbându-se in giurul ei. Ei vedură pent ru pr ima oră mórtea . Ceea ce pu tea fi mor te ,

10

110 F A M I L I A Anul XXIV.

pàn ' a tunc ia nu gândiră. Ei priviau curios, cum sora şi fralele plângeau pe favoritul lor şi cum il ingro-pară 'n grădină şi erau buni bucuroşi, că n'au tost denunţa ţ i şi dojeniţi. Părintele, ce e dreptul, audî ţi-petul lui Wolt'gang, dar nu se mai gândi la acela : mama înt rebă numai, decă densul a bătut animalul ? Că iepuraşul de casă a murit, eră lucru firesc şi un adevărat noroc, că Isa tot nu-1 putea luă cu sine.

Câteva dile mai târdiu Isa şi Wolt'gang porniră de acolo pe calea ferată.

— Cât de bine i va páré mamei ! — gândi Isi pe tot drumul. Ea credea că-şi aduce aminte pré bine de densa. Indatâ-ce inse voia să-şi zugrâvéscà t răsătu-rele feţei sale una câte una, portretul deveniă tot mai nehotăr î t şi mai palid.

Wolt'gang se uita pe ferestă afară şi priviâ ca­sele si câmpiile cum dispăreau, luându-şi tot felul de forme curióse, cum sirmele de telegraf se "nălţau şi se coboriau, câte odată de tot afund, până când un stêlp nou le 'nalţă erăş sus in aer. Apoi se gândiâ, ce bine fac păzitorii liniei, car i tot presinteză ca sol­daţii, şi decă şi densul ar puté fi un astfel de păzi­tor. Töte gândurile aceste inse le ţinu el, ca to tdéuna, pentru sine şi Isa nici nu observa t ăcerea lor, căci densa nenceta t işi zugraviá sosirea lor, cum va sboră 'n braţele mamei sale, cum işi va inchinâ capul spre peptul ei, cum se va odihni 'n manile ei, ca să potă in sforşit plânge după plac.

Ce e dreptul, a audit, că mamă-sa s'a măr i ta t de nou. Inse ea nu gândiâ mult la necunoscutu l pă­rinte vitreg. Acela nu avea ancă nici o faţă şi nici o posiţie in inima ei.

Cum ea visă astfel, de odată sosiră. Mumă-sa, t ineră şi frumosă, s tetea de bra ţ cu un bărba t , care n u părea inai hetrân decât densa. Ea avea ochilari la ochi şi căuta din ferestă 'n ferestă şi mai de multe or i isi trecu cu vederea copiii, când fata sveltă şi măr işoră sări din vagon şi grăbi spre ea.

Mama o strînse 'n b ra ţe şi ţ inend-o mai departe , e sc l amă : »Asta e mica mea Isi, cenuşeresa m e a ? Ai crescut mare , copilă, şi eu caut ancă tot o fetiţă mică.»

— Cenuşeresa se numeşce fetiţa ta ! Ce frumos ! — fure primele cuvinte rost i te de tatăl vitreg al Isei, ca re t rase de dinapoia sa pe Wolfgang.

— Ş-aice mai vine o surprindere ! cine eşti tu, micu ţu le?

— Dóra nu Wolfgang ? — striga mama. Tu eşti Wolt'gang ? De tine nici n ' a fost vorbă .

Ea-1 să ru ta rece şi confusă şi privi cu sfielă spre bărba tu l ei, care se juca cu barba sa.

Isa gândi la faţa batjocoritóre a Elsbethei, când d i se : »Şi Wolfgang se va alătura gratuit.«

In clipita aceea băiatul işi ridica ochii şi Isa vëdù o asemènare netăgăduită intre bărbatul acela colo si intre f'rate-seu, numai o clipită. Dar i fu destul a t â t a ; i se lumina o ghicitóre deschisă, enigma copi­lăriei sale. Umbra, norul intunecos s'a luminat prin fulgerul acela, aşa incât inima şi ochii i sângerau şi bucuros se 'ntorcea. 0 apucă o ameţelă şi e ră p'aci să cadă, decă tatăl seu vitreg n'o apucă de braţ .

— Călb inare! — dise mama, privind-o prin ochilari . Ai tu mai adeseori asta, fetica ?

— Ba, nici odată ! sunt numai obosită. — Mai bine urcă-o 'n trăsură, — dise părintele

vitreg, fără r ăbdare , — in loc d'a-i face aici cerce­tăr i medicale.

Acasă e rau mai mulţ i copii de tö te etăţile, ne-1ăuţi, lărmuitor i şi reu crescuţi , cari priviau uimiţi şi cu nencredere pe noua lor soră şi pe noul frate.

— Cine sunt părinţii voştr i ? — întrebă un prunc. — Gândiam că a re să vină o fetică mică, cu

care să me pot juca ! Dar a s t a e o d a m ă cu to tu l mare .

Pentru Isa ş'a pregăti t o cameră mică, ceea ce i făcu o bucurie a tâ t de maro . incâ t o ro şe ţ ă r e p e d e i lumina obrăjorii : da r asta d ispăru iute, când audi , că pentru Wolt'gang nici un p a t nu este in casă. El trebuia să do rmă pe sofa in oda ia copiilor. Ea-şi făcu de nou imputăr i amare , că a luc ra t fără capë tê iu şi sciea 'n ora acesta, că nici o d a t ă nu-ş i va inch inâ capul in braţele maniei, ca" să plângă, impregiurăr i le nu erau potr ivi te pent ru asta.

Wolt'gang a ajuns in hăr ţue lă s t raşn ică cu cé ta de copii, in care cei mai t ineri numai la păre re au remas invinşi, căci ei denunţară pe Wolfgang şi a c e s t a fu dojenit şi pedepsit .

— De când nimernicul de copil se află în casă, avem tot neplăcer i .

Ambii părinţi il t r a tau a sp ru şi tonul i r i ta t pe care Isa l'a observat indată in primul moment , din pa r t ea părintelui vitreg faţă de m u m ă sa, deviniâ to t mai dur, când Wolt'gang eră 'n joc .

Isa se re t rase cu spaimă, da r fu necăş i tă 'n tot chipul. Tote închipuitele bătăi de joc i se făcură . Copiii erau forte invenţiosi in a s t a privinţă. Atunci ochii bruneţ i ai Isei, cu genele lor blonde pr iviau trist, cercând ajutor, spre muma, care inse nu se u i tă la ea, ci cu ochilarii pe ochi, admira pe cei mici , r idèndu- le : »Nu-i aşa, dènsii sunt pré rei» striga ea vesel .

Dar t a tă l vitreg al Isei işi increţi f runtea : »Sunt necrescuţi , éta u r m a r e a vecïnicei tale admi ra ţ iun i ! Intre talentele tale mici, ta lentul d 'a creşce copii es te cel mai mic.«

Ochilarii se îndrep ta ră spre Isa, ca re şedea ca pe spini şi-şi ficsă ochii 'n păment : »In adevër , tu eşti pré s imţ i tore , copilă, o adevăra tă pr incessă de zahăr . «

Acest cuvent fu smuls de cé ta de copii lă rmui­tori, cari apoi făcură din el o a rmă, un adevë ra t sbiciu, cu care o u rmăr iau neconteni t .

— Şeii tu ş-aceea, că ai ochi de vacă ? — dise un băiat.

O nouă bucurie generală la noul cuvent şi »ochiu de vacă« şi »princessa de zahar« i se str iga in to t e var ian te le .

Singur păr in te le vitreg află in tote dilele ceva, ca să faeâ bucur ie Ise i : oda tă t o t ă ferestă ei e r ă plină de Hori, apoi numai decât apar i i o pasere b lândă . De al lă-dată se propuse o p l imbare , căci Isa p ă r e a palidă. Ea descoperi in el un pr ieten passiouat al n a t ú ­réi : cu obraji veseli apucă ea să vorbescă despre plan­tele ei iubite şi plimbările se prefăcură in nişte e s -cursiuni botanice , ceea ce necăşiâ grozav pe m a m a Isei.

— Du-te la copii ! — dise el atunci fără r ă b ­dare . Ea t ăcea to tdéuna, decă el o atacă, dar Isa t r ebu ia apoi să sufere. Mamă sa deviniâ di de di m a i i r i ta tă faţă cu ea.

Wolfgang nu avea nici o di bună. Bietul bă ia t p re to l indene eră 'n cale. to tdéuna o greu ta te , r esp ins de toţi şi t r a t a t dur.

In t r 'una din dile Isa şedea 'n ferestă ei, p r iv iâ florile pr in lupă şi le aşeda in t re hârt i i sugătore . Wolfgang stete mul tă vreme t ă c u t lângă ea, p r i ­v ind-o .

— Isi ! — dise el in sfârşit forte incet, — eu uresc pe ta tă l vitreg.

Isa sări iute 'n picióre şi-i cupr inse iu t e gura cu m â n a : „Să nu dici as ta , gâfâi ea, e grozav. Nu po t să te ascult ."

— Aha ! in t r ' a tâ ta il iubeşci ? — Eu ? — da — il iubesc — densul e bun cu

mine. Nu ţi-i iertat să-1 ureşci — el e . . . . (Va urma.)

Anul XXIV F A M I L I A 111

La revedere !

áju cât te vëd mai mult, cu-atâta ^SöffMai mult la tine nie gândesc ;

$£jCu cât gândesc mai mult la tine, ~ Cu-atât mai mult eu te iubesc.

Şciu forte bine cale stăvili Ne despărţesc, şciu forte bine, Că ele-s ziduri mari, chineze, Puse 'ntre mine si 'ntre tine ;

Dar cere-mi ori-ce vrei pe lume. Numai uitarea ta nu-mi cere . . . Vreu să te vid in totdéuna, Iubita mea . . . La revedere !

Ioan N. R o m a n .

Istoria Banatului timişan. — Delà 1552 până la 178G. —

t i (Urmare.) eestea colonii serbeşci emigrate in Rusia îş for-

Jïp marà acolo oraşe şi sa te . cu óre care autonomie militară şi ca atari făcură mari serviţie imperiului rusesc 1 .

La 19 august 1691, aprópe de Sa lancamen. ar­mata austr iacă reporta o gloriosă bătălie contra ar­matei turceşci . In acesta luptă cam 1)400 de şerbi, in Frunte cu generalul Monasterli, eşecuta nişte erupţ iuni militare contra duşmanului , cari decise cu desevèr­sire învingerea. Acestea bravur i militare apoi mai târdiu efectuiră şi înduplecară pe cei delà Viena, ca şerbilor să li se deie de nou alte privilegii ; de si in asta a rma tă fuseseră mare par te români , veniţi cu Arsenie Cernovici.

III. După mór tea lui Leopold a urmat pe tronul

Habsburgilor Carol III, bă rba t dibaciu şi energic in ale resbelului. El continua cu multă fericire resbelul con­t ra turcilor, şi in puţină v reme il strîmtorà pe turc din to te posiţiile, şi curaţi cu desevèrsire Bănatul t imişan de duşmanul molipsit şi trândăvit . La 1718 face pacea delà Fasarovaţ , prin care teritorul Băna­tului devine in posesia austriacilor : şi prin acesta se ineepe e ra pacînică şi de organisare, care mai târdiu aduce Bănatul la o inllorire culturală.

Eră cu anevoie a incepe a organisa o ţeră pus­tiită, p r ăda tă cu desevèrsire. şi cu o poporaţie ro­mână inselbătăcită, prin dese hărţuiri si persecuţiuni duşmănose . Românii făceau majoritatea absolută, ei erau locuitorii aulochtoni, ei ocupau teremurile Bă­natului . Şi aşa cu tot dreptul se pretindea, ca orga-nisarea să se esecute in folosul poporului român. Şi probabil , că Carol III organisa Bănatul pe basa majo­rităţii poporului român, decă consilierii lui nu-i inllu-in ţau in al tă direcţiune intenţiunile sale. Episcopii serbeşci cari pe atunci şciuseră să seducă şi influin-ţeze cur tea imper ia lă : ér de altă par te aspiranţii la oficiele grase infiinţânde in Bănat, se vede a fi para-lisat tote dorinţele împăratului de a-şi face socotéla cu poporul românesc.

Inriurinţa consilierilor, de a colonisa teremül cu colonii germane, se vede că a copleşit prevederile si intenţiunile lui Carol : căci numai decât se şi faeu-

1 Stoiacovici >Zivota narodna serbsca< pag 55.

sora pregătiri şi disposiţiuni : a se aduce diregători străini, cari să pregătescă locurile pentru coloniile germane.

In prima linie se făcuseră disposiţiuni militare, ca să fie Bănatul asecurat contra invasiunilor turcecsi . Carol a inceput a organisa graniţa militară. Conliniile Banatului înspre România se vede a fi fost din adânci bătrâneţe organisate in mal de apăra re contra năvă ­lirilor duşmănose : cu esundarea musulmană, acest militarism naţional românesc a inceput a se desvoltâ instinctiv. Acesta organisare naturală a fost sorgin-lole .şi mai târdiu causa pentru care s'a înfiinţat gra­niţa in Bănatul timişan. Românii devin apărători i şi servii coloniilor pribegite. — Românii se recunosc de militari buni : dar de conducători a treburilor admi­nistrative nu. Erau mai buni lacheii, chelnerii şi de­portaţii criminali de prin Viena la diregătorii, decâ t acela care a sângerat amarnic pentru patria sa . Nu e mirare că losif li călătorind prin Bănat, a cons ta ta t : că un român vnloreză cât trei şvabi 1 .

După pacea delà Beligrad, pentru a delimita conliniile Bănatului» s'a ales o comisie, care să pună in regulă aces ta cestiune, Din par tea austriacilor se denumi br. Engelschofen. ér din par tea turcilor Me-venfat Oazzi Mehetned Efendi, cari cons ta ta ră marginile Bănatului intre Dunăre. Tisa. Mureş şi Cerna. Acest t ractat de confinii Ia 3 iuniu 1741 s 'aral i l icat <-u acel adaus, că : de căt ră România, rîul l îaehma şi Gerova, ér de altă par te mun ţ i i : Harschan, Domogled, Dre-benac, Pétra-Camin, (ielineţul mare. C.upan Fa tóre . Botila Lesăc. şi Morarul să fie punctele remarca ţ io -nale intre Bănat si imperiul otoman.

Regulându-se otarele ţerei in modul sus indicat, guvernul se apucă a înfiinţa militarismul in tot Bă­natul , aşa cât pe la 172(5 aflăm că totă provincia s'a inpărţit in căpinate (Obercapitanat.)

Acestea eăpi tanate erau postate : in Tiinişora. Ciacova, Hediac. Mutnic. de cari apar ţ ineau a.şâ nu­mitele deşasamentur i (Posten.)

De căpi tănatul Ti mişorei apar ţ inea : Fenlaeul, Ce-nadul, Oroslamoşul :

de căpi tănatul Ciacovei aparţ inea : Opova, Pan-ciova, Cubinul. Dubovaţul si . lovea;

de căpi tănatul Hediacului apar ţ inea : Marga, Mă-gora si

de căpi tănatul Mutnicului : Hotnojdia. Flipnica, l 'aulişul. (iiula si Satul-mic.

Din aces tea eăpi tanate la 17(îH si 1773 s'a orga­nisai. : graniţa română, grani ţa slavă, germană, cu me­nirea a ţine paza la Dunăre si a urmăr i bandiţi i turci, servieni, cari jefuiau oraşele şi minele bănă ţene .

La 17l>9 graniţa română a mai sporit cu regi­mentul .lupanecului. losif II, pentru comple tarea aces­tui regiment, a însărcinat pe br. Popilla, care din 34 sate erariale a fiinţat definitiv confiniul mili tar ro ­mân, cu adausul regiunilor de căt ră Orşova, Jupanec , Mehadia. Caransebeş cam până la Marga.

La 1778 regimentul rumân a luat in primire mili tară districtul Al masului si valea Nerei. Acesta organisare o duce in real i ta te br. Zivcovici şi gr. Clari.

Grani ţa română era împăr ţ i tă in modul u rmă to r : De regimentul vechiu al .lupanecului apar ţ inea ,

regt : Ohaba Distra cu 1 I comunităţi , regimentul Illova cu 8 comunităţ i , regimentul (Hoburei cu 7 com, reg. Topleşului cu 8 comuni tă ţ i .

Regimentul nou organisât constă : a) Compania de Orşova şi părţ i le Clisurei cu

comuni tă ţ i l e : Tişovită, Plavişcoviţa, Dubova, Ogra-dina, Eşelniţa. Criviţa, cu totul 7 corn.

b) Compania Craina cu 9 comuni tă ţ i : Jabla-1 Sztklárai D. M. t.

10*

112 F A M I L I A Anul XXIV.

ni ţa , Petnicul , Lapuşniţa, Cruşoveţul, Glóba, Craiova, Caplar , Pî rhova, Mehadica şi Cornea.

c) Compania Almaşului cu 14 comunităţ i : Bor-lova, Palaşul-de-sus, Palaşul-de-jos, Bozovici, Lăpuş-nicul, Moşeriţul, Schpot, Talpoveţ, Gîrboveţ, Baia, Koderia, Prigor, Putna şi Prilipeşul ;

d) Compania Caransebeşului apar ţ inea : Veren-dinul şi Lucavi ţa , la 1774 Iosif II a mai adaus la completarea acestei companii comunităţi le : Teregova, S la tna , Cîrpa, Slatina şi Valişova.

La 1778 graniţa română s'a organisât definitiv şi avea un ter i tor de 1822 Q mile pă t ra te .

E de interes is toric bănăţan a cunoşce părţile consti tut ive din cari e ră compusă graniţa militară sêrbo-românà-germanà, s i tuată in părţi le Dunărene delà Biserica-Albă până la Titel.

Acest regiment era compus din următore le co­munităţ i : Idvor, Sige, Leopoldova, Palanca nouă, Duboviţa, Gaia, Ostrova, Cusici, Kebenberg, Lescoviţi, Slatina, Sacalovab, Langenfeld, Divici, Belobreşca, Radimna, Susca, Posesena-sêrbà, Posesena-română, Macaveţ, Moldova, Şicoviţa, Dolnea-Lupcova, Deliblat, Hadoş, Cruşeveţ , Biserica-albă, Rothkirchen, Vracev-gai, Gaitasol, Omor, Grebenaţ, Duplai, Jesenova, La-gerdorf, Oraşeţ , Barsa. Sagaiţa, Izbistye, Ulma, Cra-dova-mică, Alibunar, St. Mihai, Seleuş, Padina , Han-cek, Dobşiţa, Margita. Parcovaţ , Marinovo-Selo, Tomasevaţ , Orlova, Farcasdin şi Perlas , 51 co­munităţ i . La 1773 la aces ta graniţă s'au mai adaus satele nou înfiinţate : Ovcea, Glagon, Ianova, Gove-dovaţ, Cervenca, Secula şi Palanca . Acestea comuni­tă ţ i s'au fiinţat cu român i deportaţi din Transi lvania după sufocarea revoluţiunii lui Horia 1 .

(Va urmá.)

V. G r o z e s c u .

Nunta lui Figaro. •— Comedie in 5 acte, de Beaumarchais. —

(Urmare.) Contele. El ! . . Aşa da r nu mai e Susana ! Contesa. Dar ţ-o ju r . . . Contele Dar cine-i el pentru care-mi jur i ? spu-

ne-mi-1 să-1 ucid ca pe un câne ! Contesa. 0 Domne ! ! Contele. Ci vorbeşce oda tă ! Contesa. E micul . . . Serafim ! Contele. Serafim ! Obraznicul ! Éta bănuelile mai

întemeiate ! Şi acel b i l e t . . . Contesa.^ Ah die . . . (Cu manile impreunate . ) Să

n u cumva să credi . . . Contele. (Aparte, lovind din picior.) Acest blăs-

t ëmat de pagiu trebue să-1 intêlnesc pre tut indenea in calea mea ! (Tare.) Aide, domnă, acum şciu totul, prin u rmare dă-mi cheia . . .

Contesa. Dar il vei găsi intr 'o desordine . . . era ga t a să se imbrace in haine f e m e i e ş c i . . . o copilă­r ie a nos t ră pentru a înveseli petrecerea d e d e s e r ă . . . .şi a re o bonetă a mea pe cap . . . fără mantă , nu­ma i in vestă, cu gâtul şi braţele gole . . .

Contele. A! asta-i şi mai mu l t ! . . dă-mi che ia ! Contesa. Ei bine, éta, ţ-o dau . . . dar fii mai in­

dura tor ! c ru ţă pe un biet copil ! in numele amorului nostru.

Contele. Inşelă torea ! (Ia cheia ) 1 Szentklárai in ist. D. M. Tör. constateză, că acestea de­

portări, silnice au durat 3 ani necontenit ; când la rugarea ro­mânilor Iosif II a oprit deportările şi arestările dicênd : »că eu prevëdusem acesta catastrofă şi urmările, dar lie acum destul atâta* etc etc.

Contesa. (Aruncându-se pe jilţ, cu o basma pe ochi.) 0 cerule! a re să-1 s u g r u m e !

Scena XVI.

Contesa, Contele, Susana. Contele. (Deschidènd, dă indërë t înspă imânta t . )

E Susana ! (Contesa in tornă ochii , vede pe Susana , şi esprime de-odată mirarea şi ingrigirea.)

Susana. (Ridènd.) Il voi ucide ! il voi uc ide ! ci ucide-1 odată pe acest nenoroci t pagiu.

Contele. (Aparte.) Ah! ce lecţie a s p r ă ! (Pr iv ind pe contesa ce a remas încremenită.) Şi d t a domnă , te mai prefaci mira tă ! — Dar pó t é că n'a fost s in­gură ! ( Intră in cabinet.)

Scena XVII.

Contesa şedend, Susana.

Susana. (Alergând la s t ă p â n a sa.) N'ai nici o grije, dnă ! el e acum depar te . . . a sărit pe f e r e s t ă . . .

Contesa. Ah ! Suzon ! nu ma i a m nici un fir de suflet in mine !

Scena XVIII.

Contele, Contesa, Susana.

Contele (Confus.) Nu e n imene in cabinet . . . m ' a m înşelat dar . — Domnă, joci forte bine comedia .

Susana. (Vesel.) Dar eu, die ! ? (Contesa cu b a ­t is ta pe gură spre a se intări , n u vorbeşce.)

Contele. (Apropiindu-se.) Cum, dnă ? vrei să- ţ i rîdi de mine !

Contesa. ( Intăr indu-se puţin.) Şi de ce nu, die ? Contele. Şi pen t ru ce mot iv , me rog? Contesa. Nebuniele dtale nu sünt óre de r i s ? Contele. Nu e nebunie ceea ce se atinge de

o n ó r e ! Contesa. M'am măr i ta t eu cu dta pen t ru a fi

vecinie părăs i tă séu sp iona t ă? Susana. Dar decă dómna a r fi lăsat s ă chemi

pe slugi! Contele. Aveţi drepta te . . . eu trebue să me u m i ­

lesc . . . (Contesei.) Er tă-me : sùn t a tâ t de confus . . . Dar pent ru ce nu eşiai tu când te chiemam, r e u t ă -cióso !

Susana Me îmbrăcam die . . . şi e ram cu gu ra plină de bolduri . . .

Contesa. Nu-mi mai r emâne de acuma, decâ t să m e re t rag intr'o m ă n ă s t i r e . . .

Contele. Rosino ! . . Contesa. Nu ma i sunt Rosina ! acea Rosină pe

ca re ai u rmăr i t -o a t â t a v reme ! Sunt se rmana contesă Almaviva , o t r i s tă femeie părăs i tă , pe ca re n'o ma i iubeşci . . .

Susana. Domnă ! Contele. (Rugător.) Ai milă . . . Confesa. Dar d ta n'ai nici de cum pen t ru mine . Contele. Dar acel îndrăcit de bilet . . . Contesa. Inse eu n 'am consimţi t de loc ca să-1

scrie. Contele. C ine? Contesa. Nebunat icul de Figaro, care l'a d a t lui

Bazile. Contele. Şi Bazile mi-a spus că i l'a da t un ţe-

r an . 0 ! afursit. dascăl ! tu ai să-mi plăteşci p e n t r u toţi !

Contesa. Dar d ta ceri pentru greşelile ce-ai făcut o iertare, pe care o refuzi tocmai a l tora ! . . Etă de ce sunt capabi l i bărbaţi i ! . . Ah ! de-aş consimţi vr'o dată să-ţi iert greşala ce-ai făptuit-o in u r m a aces tu i

P r i m á v é r a .

114 F A M I L I A Anul XXIV.

bilet, aces ta ar fi numai cu condiţiunea de a iertă şi dta pe toţi in general.

Contele. Ei bine, draga mea, iert. pe toţi ! Ah ! acum vëd bine càt de slabi suntem noi bărbaţii ! Ne credem că valorăm ceva in politica. — dar aşa pre­cum ai condus tu mai adiniórea afacerile, ai merită să fii t r imésà in locul meu ca t i tulară a ambasadei din Londra . — Dar spune-mi-o : me i e r ţ i . a c u m ?

Contesa. Dar meriţi ore să fii iertat , ingratule ? Contele. Da, pentru căinţa mea ! Susana. Să bănueşei că ar puté esistă un bărbat

in cabinetul dómnei ! Contele. 0 ! dar mi-am luat pedépsa. Contesa. Ah Suzon ! vedi-me ce caracter slab am !

Ce fel de pildă o să iei tu delà mine pent ru căsni­cia t a ! (Intindènd m â n a contelui.) N'are să maicredă nimene in furia femeilor ! . . (Contele să ru tă cu ar-dóre m â n a femeiei sale.)

Scena XIX.

Susâna, Figaro, Contesa şi Contele.

Figaro. (Gâfâind.) Se dicea că î-i reu dnei con­tese . . . a m alergat in góna mare . . . Dar mul ţămi tă lui Ddeu, nu vëd nimic reu . . .

Contele. (Sec.) Eşti pré indatori tor ! Figaro. Şi asta-i şi dator ia mea. Dar. fiind că nu

s'a in têmpla t nimica-nimicuta . seniore, to ţ i t inerii su­puşi ai dvós t re . de amèndoue secsele. sunt jos, cu guitare, cu eiinpóe, şi a ş t ep tă momentul in care veţi binevoi a-mi da voe să conduc pe logodnica mea . .

Contele. Şi cine va păzi pe contesa in castel ? Figaro. Dar pent ru ce s'o păzescă? Contele. Dar acel om necunoscut , absent , din bi­

letul ce l'ai dat lui Bazile. Figaro. Ce ? . . ce diceţi ? Contele. A ! pungaşule ! se cunoşce de pe înfă­

ţ i şarea ta cât minţi de bine ! Figaro. Décà-i aşa, apoi nu mint eu, ci înfăţi­

şa rea mea. Susana. Haide scumpul meu Figaro, nu-ţ i mai

toci i s te ţ imea insădar : noi am spus totul. Figaro Şi (-are to t ? Mi se pare că me luaţi

drept Razile ! Susa/ia. Am spus că tu ai scris biletul de mai

adinioră pentru a da bănueli stăpânului, că pagiul Serafim ar fi ascuns cu mine in cabinetul cela.

Cont/le. E i? şi ce respundi tu la a s t a ? Coniesu. Nu mai ascunde nimic, Figaro, gluma s'a

sferşit. Figaro. (Căutând să ghicescă.) Gluma . . . s'a

sferşit ? Contesa.. Da, s 'a sferşit ; şi tu ce dici despre ea ? Figaro. Eu ! d i e . . . de óre-ce dórona voeşce . . .

şi Susana voeşce . . . şi d ta insuşi o voeşci . . . tre­ime negreşit s'o voesc şi eu. Dar déc'as fi eu in locul dtale. s tăpâne, n 'aş crede, deu ! nici un cuvent din tote câte iţi inşirăm noi aicea.

Contele. Dar şeii că minciunile tale au i n c e p u t a me scóte din sărite ?

Figaro. ( încet. Susanei.) Eu sunt un om onest, şi-mi place să-1 prevestesc de primejdia ce-1 ame­nin ţă .

Susana. (încet.) Dar ai vëdut pe micul pag iu? Figaro. (Idem.) L'am vëdut mototolit °ca o

b roscă . . . Susana. (Idem.) A ! Contesa. Aide, die conte, aceşti tineri sunt ne­

răbdători de a se rba mai ingrabă cununia lor. Să mergem dar spre a p rocède la ceremonie.

Contele. (Aparte.) Şi Marcelina . . . Marcelina . . .

(Tare.) Dar t rebue cel puţ in să imbrao a l te haine.

Contesa. Pen t ru slugile n ó s t r e ? . .

Scena XX.

Figaro, Susana, Contesa, Contele, Antonio. Antonio. (Pe jumëla te bét , ţ inend o óla cu mic -

şunele stricată.) S t ăpâne ! s t ăpâne ! Contele. (Aparte.) A ! bun ; éta ce-mi va da puţin

t imp ancă. (Tare.) Ce vrei tu, Antonio ? Antonio. Să pui me rog gratii la fereştile car i

dau in grădină, spre răsadni ţe le mele . Se a runcă to t e telurile de lucruri prin fereştile cele ! Şi mai dinióra mi-o a runca t nu-ş cine un cogemite găligan de om.

Contele. Un om pe feréstà ? Antonio. Éca ce pacos te mi-o făcut in mieşunica

ast t ă rca tă , — dapoi zămoşii . . Susana. ( l ace t lui Figaro.) Dă-i rapede Figaro !

dă-i . . . Figaro. S tăpâne , nu vedi că s'o imbë ta t de di-

mineţă ! Antonio. Spu i minciuni ; mi-o mai remas o lecă

de furauşor de ieri . . . Contele. (Cu ioc ) Dar acel om . . . acel om

unde-i ? Antonio. Unde-i ? ! . . Contele. Da. Antonio. Tocmai asta te ' n t reb şi eu ! şi de

aceea caut să-1 găsesc. Eu-s sluga dumita le : şi numa i eu îngrijesc de grădinile dumita le ; decă un om sa re peste mieşunica mea, înţelegi d t a că-mi s t r ică . . . reputa ţ ia . . .

Susana. ( încet lui Figaro.) Nu-1 lăsă să se î n ­tindă.

Figaro. Dar me rog, n 'ai să t e laşi oda tă de beut, t a t ă Antonio ?

Antonio. Decă n'oi mai bé, atunci n u pot s t ropi bine garófele . . .

Contesa Dar să bei aşa de mult , fără nevoie . . . Antonio. Noi, s tăpână, n u ne deosebim de cele­

lalte dobitoce, decât pr in aceea , c ă putem să bem şi când nu ni-e se te , şi pu tem să iubim in ori care clipă . . .

Contele. (Repede.) Ci respunde-mi odată, ori te gonesc de aici.

Antonio. Poţ i să me goneşci dta, da r n u m e duc eu.

Contele. Ce dici ? Antonio. Decă n 'ai destulă . . . (îşi c iocăneşce

têmpla,) ca să ţi-i o sluga credinciosă, eu n u - s a t â t de dobi toc ca să isgonesc u n s t ăpân aşa de bun .

Contele. (Sgâlţiindu-1 cu ciudă.) pici c 'a fost a r u n ­cat u n o m pr in ferésta asta ?

Antonio. Da, luminarea t a ! m a i adinioră, n u m a i in t r 'ô j i letcă albă, ş-o rupt-o la gonă, fire-ar . . . a m vrut să alerg d u p ă densul ; da r m 'am isbit d e gard şi m ' am plătit a şa de a m a r mie, incât nu m a i po t mişcă mâna , şi mi-o amorţ i t cu to tul degeţelul ista. (Ridică degetul şi-1 indóie de mai multe ori.)

Contele. Dar cel puţin a i pu té recunoşce pe acel om ?

Antonio. Ha bine că nu . . . numai să-1 fi pr iv i t eu in faţă.

Susana. (Lui Figaro.) N u l'a cunoscut . Figaro. Ce mai a t â t a ca laba l ie pent ru-o óla cu

micşunele ! (Contelui.) Nu t e ma i năcăji s t ăpâne să afli, că eu am sări t pe ferestă . . . ecă to t adevërul !

Contele. Cum, d t a ? (Va urmá.)

N. A . B o g d a n .

Anul XXIV. F A M I L I A 115

w iaca ga lamiarararaia nararăm I S A L O N. f I

i'BMBfBEMig.!îgri3.rgLfigJ"Bjgl ara • y. 7. 7 y. y -• " --. y. y. r_ y. y. ; - . y. : ~T ^ 7 —aii <F

Un artist român in Roma. Din notiţele ce a lăsat mult regretatul compo-

sitor român C. (i. Porumbescu şi din o scrisóre cà t rà domnişora E. de P., căreia i-a dedicat .şi piesa »Sou­venir de Verdi-, luăm uimaturele descrieri ale lucru­rilor ce le-a vertut in escursiunea sa la Roma, lăsând să vorbéscà insuşi autorul :

*** La 31 ianuarie 1883 am întreprins călătoria la

Roma. pornind din Genua. Drumul delà Nervi p a n ' l a Spezia este' cel mai urît din lume. Un tunel după al­tul, ineât îmi ur lau urechile. In Pisa am schimbat trenul pentru Florenza. Florenza e frumosă. Comorile artistice sûnt pré sublime.

Ploâ şi eră Irig in Florenza. da r printre opei'ile nemuritóre ale artişti lor divini me simţiam ca lumi­nat si iricălrtit de sóre. Acestea tablouri .şi s ta tue mi se par ca nişte lucruri sfinte sublime, slinţenii in cari maeştrii ş-au pus sulletul si inima. cu . scop de a c r e a ce pot mai bine şi mai frumos. — In adevër m'am şi simţit tó tá diua intr'o disposiţiune nu şciu cum de serbătorescă : tot. imi părea c ă umbra lui Rafael şi Michel Angelo me petrece pas d e pas. N'am vèdut mult, dar tot ce-i mai important şi ceea ce am vèdut a făcut asupra mea impresii neşterse. Mai mult mi-au plăcut doue mausolée de Michel Angelo in capela prin­ciară şi Theseul de Cellini, Cleopatra de Guido Rene din Galeria Pitti, diversele madone de Rafael etc . etc.

In 2 februarie trecui prin Chiusi la Roma. Eră o di minunat de frumosă, surele in tută splendórea, délurile ca acoperite de un vel subţire, atmosfera | aşa p rospe tă şi curată , ér cerul rîdea vielen şi voios in jos spre mine cu azurul seu inchis. Din colo de Florenza terenul e muntos, da r ple.ş şi stâncos, inse are un aspect frumos, avênd in fund Apeninii. Lacul Trasimen e forte frumos şi in cea mai mare parte impregiurat de munţ i innalţi. la a căror pôle se re-flecteză casele a lbe in lac. Pescari i deslegă barce şi vâslesc departe, privelişce forte drăgălaşă cam ca pe la noi. Lucrătorii de păment iş i îngrijesc deja câmpu­rile de orez. Canale arteficiale traversézà agrele, de óre-ce orezul cere multă apă după ce-i odată semënat.

Cu cà t ne apropiam de Roma. cu atâ ta locurile sûnt mai plane, campagna. Păstorii au notoricele pă­lării innal te şi ascuţ i te " şi plaidul peste umër. Aici intèie oră vëdui erăş mei albi frumoşei. Tot ne apro­piam de Roma şi inima imi bate a t â t de tare, căci e vorba de a vedé » oraşul vecinie « vechia nepe-r i tórea Roma.

In Roma a m dat de carneval in deplinul seu curs, care nu s'a potrivit cu disposiţiunea ce am adus cu mine, d a r incetul cu incetul omul se acomodézà şi cu spectacolul infernal al unu i carneval din Roma. Stradele sûn t pline de masce, arlequini şi caraghioşi de t o t soiul — to ţ i nebuni — Romani ! O. Romulus! Romulus ! De te-ai sculă din morţi si ţ-ai vedé ur­maşii tei — te-ai intórce înjurând şi n 'ai mai gândi la fondarea de o r a ş e ! Dar nu ! Căci sunt şi lucruri frumose, lucruri sublime, pe care le-a adus urmaşii tei la lumina dilei — cari sûnt demne de tine şi de tot némul teu .

Mai intêi de tote mi-a a t ras a ten ţ iunea biserica Stlui Petru, a căre i faţada principală mi-o închipuiam şi ma i colosală. Interiorul este enorm de mare, deco-raţiunile orbitóre.Pieta alui Michel Angelo, Confessiune,

Tribuna, cupola, diferitele statue şi mausoleele pa­pilor etc. etc. sunt grandiose. M'am coborît şi la grupa sf. Petru, şi am vèdut sarcofagul in care se dice că s'a aliat Petru si Pavel. Şi ceea ce am mai făcut in biserica sf. Petru, este că laţă cu pompa ma-jestosă a trebuit să gândesc fără voe la miseria mea şi să plâng, căci nóptea trecută am transpirat .şi tuşit ore intregi, incât credeam că-mi plesneşce capul şi pieptul. In apa sfinţită mi-am inoiat degetele cu care mi-am udat buzele şi am sărutat piciorul s ta tuei lui Petru, care, de şi e de metal, dar de a tâ tea sărutăr i s'a tocit. Naintea icönei »misa si. Vasile.« ce repre-sintă ca la noi comuniunea, am ingenunchiat , m 'am rugat şi am plâns.

După ce vèrtui tóté din biserică, am ieşit mort. de ostenit si m'am mai uitat la colonade si obelis­cul gigantic. Pe pripiciul obeliscului s tă pe o l ă tu re : Christus vincit, Chr. régnât. Chr. imperat , Chr. ab omni malo plebem suam delendat.

După amédi m'am suit pe Montorio la biserica S. Pietro, de unde se vede minunat totă Roma. A lost un timp minunat de senin — ceea ce am avut in totă vremea cât am stat in Roma. Sórele erá chiar aprópe de apus şi işi mai arunca ancă radele aurii asupra oraşului etern. Aerul erá a t â t de limpede, curat, ineât se putea vedé fiecare casă şi fiecare dîmb ori cât de mic, până in cel mai îndepăr ta t orizont. Stăm şi me uitam peste oraşul imposant , vechia Romă. .şi erăş me uitam .şi nu me puteam despărţi de privelişcea dulce.

Operele artistice din Florenza innuinţc/.â lingu­şitor, la inimă vorbitor , aş puté dice încântător ; la . privirea lor omul devine cald si blând — chiar şi plânge ; — Roma inse te cucereşce prin innălţimea ei înăestosă ! O privire de pe Montorio şi o aducere aminte momentană de vechia Romă, cum a ţinut piept delà Romulus până la Augustulus, — şi t rehue să fii de fer ca să resisti de a nu plânge ca un copil, precum mi s'a intêmplat şi mie. Aş puté dice, că in Florenza sunt lacrămi ale unei bucurii surprindëtore, ale unei iubiri intimi şi dulci, când le verşi la ve­derea nemuritórelor opere artistice — aci in Roma inse sûnt lacrămi de cea mai profuudă şi devotată pietate că t ră majestatea sublimă şi divină. Acesta privelişce imi va remâné neuitată .

Coborîndu-me de pe Montorio, — o, ce con­t ras t ! Aci domnia cea mai act ivă şi viuă mişcare din lume : o bandă mili tară mare e ră aci postată şi cântă un vals gingaş, o furnioărie de omeni itnplea Piazza şi nesfârşitul Corso, trăsură după t răsură erau înşirate, ér Romanii şi Romanele vesele işi inscenau manevrele de carneval . Larmă, chiote, toţi a runcă şi sûnt loviţi, de pe collone şi fereşti sbor masse intregi de confetti, flori şi tăeturi de hârt ie , toţi mari şi mici, t inër şi bë t rân . toţ i toţi se por tă ca nebuni ! Éta vine un conduct de helebardi , cu securi mici negre şi cu furci t r i cornora te , apoi o capelă musicală tot in asemene costum, apoi un car decora t frumos in forma unei peşteri intr 'o s tâncă mare , pe care şed o mulţime de nimfe şi dine. După aceea o locomotivă lungă pré comică, t rasă de 4 măgari decoraţ i cu pene 'n cap mergênd ca şi nişte gâşci, ér pe locomotivă eră un cliftir colosal şi deasupra şedeau in frac şi cu gulere »vatermöder« omeni mascaţi , pe când nainte eră o firmă cu u r m ă t o r e a inscripţie : » Progresso delF arte medica.»

Carosse elegante cu dame şi domni in maşce şi fără maşce . Şi caii sûn t ornaţ i cu cordele şi j u c ă r i i Vine şi o cuşcă m a r e in care sûnt ca la ménagerie , maimuţe şi u n urs alb joeă nebuneşce pe ferele in-grăditurei. For te comic e rá şi un conduct de măgari c iudat decoraţi , ca r i nici nu visau de rolul i m p o r t a n t

116 F A M I L I A Anul X X I V .

ce-1 jocâ in aces ta di. La inceput mergeau 5 tamburi car i făceau musica lor pe làdi de tinichea. Frumos era un paner mare de flori din viorele selbatice tras d e 4 cai albi, in care erau fete tot cu viorele inflo-r i la te . 0 inscripţie aretá, că e făcut in onórea reginei Margherita. Mai suprindêtor eră cortegiul spaniolilor. Costumele .erau bogate şi forte fidele, na in tea acestui cortegiu era un don Qhixote — pe urmă călăreţi pe cai , pe inuli şi pe măgari , bărbatul şi femeia tot pe acelaşi animal, cum e da t ina in Spania. Sera s'au apr ins in lot locul luminări, şi to t corso inno tâ ca intr 'o mare magica de lumină.

Mi se 'nvèr t iâ capul de splendórea celor vëdute şi plecai după ce primii şi eu destule lovituri de flori şi de cununi .

In 4 februarie me sculai in voia cea mai bună, nóp t ea mai n ' am t ranspira t şi puţin am tuşit. Fer i ­c i rea acesta n 'am avut -o de mult. Rugăciunea mea in biserica St. Pe t ru totuş a fost ascul tata de Ddeu. Me dusei la Forum Traianum. Colona lui Trăiau işi ră ­dică sus vèrful in butul tempestăţ i lor t impuri lor — pëca t că au nimicit s t a tua lui Tra ian şi acum se află in locul ci o s ta tuă a lui St. Petru. Remăşi ţe res tu rna te de colone. şi colonade din bucăţi de Co­lone, dovedesc ancă despre splendórea de odinioră a acestui forum, care se dice că la timpul seu a fost cel mai frumos din Roma.

Acest, forum, ca şi tote clădirile ant ice desgro-pale , forul Colosseu, forul roman, Pantheonul , Ther^ mele, palatele Cesarilor e t c , tote vin mai jos decât ac tua lu l niveau al Romei — aşa s'a răd ica t terenul cu timpul prin multele s t rămutăr i forsate de barbari i năvăl i tor i .

Adi vëdui in biserica St. Petru a tâ ţ ia popi la un loc ca nici oda tă in vieţa mea . La tote al tarele cele mul te s'a celebrat serviciu divin şi la fiecare inge-nunch iâ o mulţ ime de credincioşi . Aci toţi cari apar­ţin bisericii po r t ă reverendă, albastră , negră, roşia cu brâu , apoi preoţi i mai au gulere de cogioc cenuşii séu albe cum le portă pe la noi damele érna.

P e la IO 1 / , incepù adevăra ta slujba cu o rganeş i cor, — dar eu mi-am inchipuit mai mult despre bi­serica St. Pe t ru , fie şi numa i in o simplă duminecă. Corul, de bărbaţ i , e p ré slab, apoi m'am mi­r a t mult că producţ iune musicală nu este, ceea ce nici in alte biserici n ' am aflat, fără numai organe. Dar aceşlia şciu a mănuâ măestos acest instrument. Fireşce că şi au organe cu registrele cele ma i estinse şi in adevër omul crede că aude tote nuancele unui orchestru de instrumente, mai cu séma in biserica iesuiţilor, unde trebue că s'a cânta t cu 4 mâni, căci mulţ imea de sonuri şi figuraţiuni forte cont ra-punclistice in cele mai diferite registruri de sonuri , s'a putut produce numai in acest mod şi pe nişte asemene organe. Aci corul eră mai bun decât in bi­serica St. Petru.

M'am dus apoi la Capitol şi la vechiul forum romanum. Trist şedeam pe ruinele locului odinioră a tâ t de insemnat şi memorabil , pe care se conducea şi regula sor tea unei lumi intregi, şi m 'am ui ta t la colonele şi fundamentele smăcinate şi ciuntite ! 0 du­re re adâncă me cuprinse şi o fiore sfântă trecu prin membre le mele. Aprópe me temeam să păseşc tare, ca s ă nu conturb liniştea umbrelor adâncite in pâ­men t . Tut acelaşi pavaj mai esistă pe care umblă odinioră Cesar şi Cicero — nevisând că după mii de an i să mai calce şi un Porumbescu pe acest pavaj .

Pe lângă Bnsilica Constanţiei , pe subt arcul t r iumlal al lui T i t u a m venit in jos la Coloséul cel im­posant . Faţă cu aceste ziduri gigantice omul se simte a t â t de mic şi ne însemnat şi trebue să se mire cum n u m a i s'a putut îndeplini o zidire aşa colosală prin

mână de om. Decă omul cau tă in sus la p a r t e a c o m ­plectă de 3 etagiuri a coloseului, apoi se 'nfioră s e ­rios de acest zid ciclopie, şi lupte pe ' n t r ecu te ; — t recute sunt adi tőle plăcerile şi trist , deşer t şi p l e -şug se rădică aces ta ruină colosală căt ră stele !

Venind spre o raş , m'am dus apoi la P a n t h e o n , după ce vëdui şi in biserica St. Maria sup ra Minerva un Christos de Michel Angelo.

Colonele colosale delà in t ra rea in Pan theon m 'au impresionat in deosebi. Aci od ihneşce Victor Emanui l , unde o mulţ ime de cununi delà serbarea u l t imă de pomenirea lui, s u n t . arangiate in apropierea sarcofa­gului. Tot aci se află şi un a lbum ca eine vré să-ş i in t roducă numele .

Spre s tânga la al 3-lea a l tar este o t ab lă n e î n ­semna tă pe păre te care a ra t ă locul de od ihnă a lui Rafael. De tot adânci t in mine am stat na in tea g r ó -pei acestui maes t ru nemuri tor şi m e gândîam cât d e miserabilă şi de nimica este v ie ţa omului. Rafael ! Rafael ! De t ine s'a t emut na tu ra că o vei invinge — aici zaci tu deci nimicit, descompus, tu care ai c rea t o lume proprie ! Aici te-au încuiat in ziduri şi t e -au despărţ i t pen t ru to ldéuna de n a t u r a t a cea a tâ t de int im iubită ? ! Pe când creaţiunile ta le divine se b u ­cură de nemuri re in imperiul luminei, — pe t ine t e -au vîrît aci in acest zid rece şi în tunecos . 0 m â n ă de cenuşă a mai r emas din t ine şi nimic al tă , ş i când odată după mii de ani n u va mai esistâ d in Pan theon nici pulbere — o. a tunc i şi puţ ina aces t a cenuşe se v a respândi in to te pa t ru direcţiunile v ê n -tulni şi Rafael pe care Fornar ina a t â t a l'a drăgost i t şi l'a săru ta t , — Ralael, care a c rea t pe m a d o n n e l e divine, lăsându-le unei luni spre admirare , se v a d e ­pune ca mică păr t icea de praf pe cilindrul v r 'unu i galan şi a doua di se va şterge cu peria de s e r v i t o ­rul aces tuia fură c ru ţa re ! ! Dar aces ta sor te nu te loveşce numai pe tine, ci şi pe noi pe toţi !

Odihneşee- te dulce divinule Raiael ! Din Thermele lui Titus puţ in se vede, da r sub t

aces tea se vede «casa de aur< de odinioră a lui Nero , acum bine 'nţeles numa i un labyrint şi n u m a i ici cólea se ved pe păre ţ i remăşi ţe t r is te din p o m p a de oda tă . Tăbl i tu ra păreţ i lor e ră to tă de m a r m o r ă pic ta tă cu frescurile cele mai pompöse , din car i şi acum se mai vëd u rme . Aceste au servi l lui Rafael d e modele la lucrări le sale din logiele şi s tanzele d in va t i c an , ér Napoleon I a luat de aci vul turul ne ro -n i an de model peniru pajura francesă (şi acù se ma i vede in mai multe esemplare sus p e o boltă.) C u s t o ­dele a r a t ă tricliniul şi sala de dan ţ a sclavelor , u n a lângă a l ta şi numai pr in 2 colóne despărţ i te , i n c â t cesarul desfrênat se pu t ea scârnăvi cu pr iv i rea la figurile gole ale nubiencelor svelte şi in t impul m â n ­cării , şi lângă sa la de danţ este sa la de scăldat . F i ­reşce aces tea e rau odată in pl ină splendóre şi lu­m i n ă ; dar Titu a inchis cu zîd cele mai multe c o -r idó re si fereşti şi deasupra ş-a clădit thermele sale. Adi şi una şi a l ta s'a prefăcut in ruină , in praf şi pu lbere .

După c e am fost la consulatul aust r iac şi c â n e -câneşce primii »permessi« necesar i pen t ru va t i can , porni i la cest din u r m ă .

Guarda şvi teră a fost pr ima ce mi-a a t r a s aci a ten ţ iunea . Feciori t ineri mai toţi frumoşi cu s ţ e r e o -t ipele feţe pline şi roşii, calţiuni lungi negri-gaibeni , pan ta lon i de genunchi roşii, mant i lă vînet-sură, a s e ­m e n e chipiuri şi puşca la umër. F i reşce că cei c e sun t in apropierea imedia ta a pape i vor a v é a l t aspect . Pr in scala regia la capela sicstină. Aci s t a m şt nu me puteam sa tură in cău ta re , pe plafond şi la j udeca ta din u rmă de Michel Angelo ; e ceva minu­n a t şi decă aş cunoşce un op mai imposant , l 'aş p u n e

Anul XXIV. F A M I L I A 117

aci. Numai un deu póté picta astfel. Pècat numai, că la lóte pompósele lucrări vechi culoriie devin palide cu timpul, séu ea aici. se afuma de nefericitele că-delniţi, ér in plafond am vèdut crepături mici. S tan­ţ e l e şi logiele lui Rafael nu sunt mai puţin frumóse decât lucrarea lui Michel Angelo. Dar imi place mai mult cea din urmă. Aci e mai mult spirit, concept mai genial, pe când acolo prevalézà mai mult for­mele frumóse şi espunerea artistica. In Belvedere mi-a plăcut mai mult fireşte Apollo şi grupa Lavcoon. In Pinacothecă Murillo şi Rafael : Punerea in mormênt de Caravaggio e asemenea escelentă.

Ca de comun am e.şit mort de ostenit .şi m'am dus in restaurantul Europa, unde pe lângă plăcerile pent ru stomac, am dat şi de cele pentru ochi. La o mesă vis-à-vis de mine şedea o damă eleganta cu bărbatul ei. Vorbiau franţuzeşce, dama eră aşa mi­nune de frumseţă. cum nu cred să mai fiu vèdut al lă femeie a tâ t de frumosă. Tot mereu trebuia să me uit la densa, incât in fine me şi genam şi fusei bucuros când plecară.

Pe Piazza S. Ioan in Lucina cânta musica mi­litară şi pe aci t rece şi corso. Fireşce tot vechiul spectacol de carneval . dar mai avui ancă şi altă plă­cere. Regina veni in calesă t recênd pe corso şi piazza Lucina forte apröpe de mine şi intrà in un Palazzo al unei contese care-i este şi damă de palat, ca de aci de pe balcon să védà gălăgia carnevalului . Mul­ţ imea striga si bătea in palmi la vederea, ei ca nişte îndrăciţi . Regina e fórle iubită. E şi frumosă. aş pu té dice forte frumosă.

Sera me dusei la teatrul Apollo, unde s'a r e -presintat primele 3 acte din »Prolet« şi noul balet italian >Escelsior« de Manzotti , musica de Marengo. Şi aci erorile vechi ca in teat rul Rimini din Veneţia. Capelmeisterul cu spatele, sus peste toţi — şi pub­licul . . . urît ! Se vorbeşce ta re , cântă, se sfădesc, in loje se aud chicote, larmă, t ropote , căci omenii dau şi primesc acolo visitele lor — nu ! eu nu 'nţeleg una ca asta, póté nici nu sunt deprins, căci la noi e o tăcere şi smerenie ca intr 'o biserică.

Orchestrul cam la 70 de ómeni e bun, tot aşa şi corul. Solii au voci eminente, numai păcat că nu şciu să cânte. Ei sberă şi ancă aşa de tare si ţ iuitor, incât de multe ori trebuia să-mi ţin urechile. 0 al-t is tă ca o dină, dar fără cea mai mică căldura şi nu­anţe. Se vède că aci cântarea nu are de scop un debut fin şi precugetat, ci mai mult o probă de pu­tere ciclopică estraordinară, şi am observat, că cu cât mai mult striga tenorul (profetul), cu atât mai mult a fost aplaudat .

A cân ta nu şciu, dar la dansa t se pricep. Ba­letul »Escelsior« e a tâ t de grandios, incât m'a fer­mecat in sensul strict al cuvêntului . Nu şciu ce să admir mai mult , decoraţ iunea adevărat artistica şi luesuriosă, costumele pompöse seu formele de dine, svelte şi frumos alcătuite ale ba l e r ine lo r? ! Şi esecu-t a rea figurelor in adevër art ist ice. îndată la "neeput eşiră pe scenă la vr 'o 2—300 de persóne — costu­mele cele mai var ia te — şi copii, şi tote acestea minunat de bine arangiate până adânc in fund, pe o schelă încetişor ascendenta in grupe şi figuri de cele mai pitoreşci. Diferitele sutimi de mişcări, danturi şi precisiunea esecutăriilor, apoi i luminatul electric fabu­los — aşa ceva, póté numai sus in cer să fie mai frumos.

Baletul intreg este o laudă a progresului şi in special a invenţiunei vaporului, telegrafului, deschi­derea canalului Suez şi a tunelului Mont-Cénis. I o t e le-a făcut geniul şciinţei — in forma unei temei pre picante in costum grec pompos, — care totdeuna a t rebui t să se lup te contra stăpânului intunerecului —

in formă de Mephistofeie — care in tot locul s'a vîr i t să pună pedeci, dar a fost invins.

Aşa descopere W a t t maşina cu vapor, dar dracut opreşce pe germani a primi acesta i n v e n ţ i u n e — d u p ă aceea nu trece mult şi apare in cursul seu sus pe scenă un tren pe linie ferata, ér jos un vapor. Apoi Volta cu colona sa electrica şi altele. Mai frumos este pèlrunderea canalului S u e z ; tote naţiunile se 'ntclnese aci şi se luptă pentru merite. Şi e l iberarea sclavilor şi ştergerea sclaviei se serbeză aci. Baletul in duet intre prima balerină şi intr 'un maur este co ­losal. Şi iu fine care mai este ţinta geniului ? 0 în ­frăţire a tuturor naţiunilor, ceea ce este pré picant , diferitele costume ale tu turor popórelor. — fireşce toalete de balet — de multe ori naţ iunea se signi-fică şi numai prin acoperişul capului ! La sferşit ţi se rădică pèrul in cap de a tâ ta frumseţă. Musica cânta un potpuri isteţ compus din imnurile t u tu ro r naţiunilor.

Musica in genere nu plăteşce mult — înţeleg că nu treime să fie chiar o musica de balet de a lui Doppler, dar totuş ar puté să fie mai bună. In multe locuri cânta şi un al doilea orcheslru pe scenă, mai sunt apoi şi vr'o 10—12 trâmbiţi romane — incât se nasce o larmă grozavă.

Italienii sunt măreţi de baletul lor şi şi pot să fie cu drept cuvent . Eu am visat tóta nóptea despre acest balet.

In diua următore , 6 februarie, m'am dus la e s -posiţia de belearte. Dintre statuele de marmoră mi-a plăcut mai bine o nudină rădimată cu totul pe spa ­tele unui dellin. fin de tot cioplită, apoi o Lucrezia de (iinotti . la sorpresa, nimfa mării, »sera» de W e i ­zenburg din Estlandia. In gips mi-a plăcut figura : »e tardi e ancor non tornác , de minune frumosă, e t inera femeie pe malul mării cum îşi aş teptă bărbatul , (irija pent ru scumpul ei e minunat de bine reprodusă pe faţa ei. — Victor Emánuel in gips te face să rîrji — o figură scurta forte grosă şi îndesată — apare ca un butuc fără formă. Dintre statuele de bronz e un băet cu raci maestros făcut : o re ţea mică ce-o ţine 'n m â n ă e plină de animale marine ce le-a prins, care inse tote sunt aşa de fin făcute incât cre(Ji, că fiecare a pus-o una câte una in re ţea . Garibaldi ca gunoi : se pare că s'a făcut pentru eomerciu, căci lumea cumpërà pe Garibaldi si decă ar fi făcut din spurcăciune. Lytho-Xylo — şi totografii bune ; mo­dele, planuri, desenuri . lavori a fumo de un profesor veneţ ian, pastele şi aquare le forte frumóse. Şi gale­ria de picturi are mai tot lucruri eminente, până şi de Semidraski este o iconă alegorică ; o figură des -brăcată cu un fluture pe gurguiul peptului sugend din tr 'ênsul. Idea nu-i rea, in tot caşul e originală. Doue soiuri de animale de Rosa Bonheur, un cerb şi porc selbatic atât de na tura l incât la cerb me cugetam fără voe intr 'o pădure . Cele mai bune figuri de an i ­male ce n 'am mai vèdut pan aci . Sculpturi pompöse, dulapuri măestrose şi mese mosaice, broderi i de m e ­lasa şi at las, dantele, st iclă veneţ iană, obiecte de

I bronz, oglindi colorate cu girlandé, mobile din corne de bou ! şi o mulţ ime de maiolice. Acesta esposiţie e destul de bogata şi dovedeşce o act iv i ta te art ist ică vigurösä şi sirguinciosă din par tea Italienilor.

Numai cu greu m 'am putu t despăr ţ i de Roma, ce-mi va remâné neui ta tă . Roma e ce se pote mai innal t , mai sublim, ce esista pe aces ta lume ! ! Tim­pul pe t recu t a tâ t de bine in Roma imi pare ca cel din povestea 101 nopţ i . De sigur voi avé să visez despre acesta to tă vie ţa mea.

C. G. P o r u m b e s c u . 10

118 K A M I L I A Anul XXIV.

Balul român din Timişora. — La 3 martie n. 1888. —

Cam târd iu vin sä fac recensiunea acestui bal românesc , d a r frumósele nós t re cetitóre me vor scusá pen t ru acés ta intârdiere,. căci sciţi cum e omul după bal : to t frânt şi obosit, a re t rebuinţă de recreaţ iune, m a i vêr tos a tunci când in lipsa cavalerilor mai t i ­ne r i t rebuia să-i suplinesc, să-mi pot impuni promi­s iunea dată odată , că adecă frumósele nóstre român-cuţe işi vor petrece bine şi vor dansă până in diori de di.

Balul anun ţa t pe 3 mart ie a. c. se ţinu in acea seră. Pregătirile grandiose făcute din pa r t ea co­mitetului arangia tor pen t ru acest bal românesc le fac onóre arangiatori lor , cari nu cruţară nici ostenelă nici jertfe materiale , ca balul să fie frumos şi ele­gant . Comitetul arangia tor a pus mare pond pe suc­cesul moral al balului, şi ostenelele sale n 'au fost za­darnice, póté să fie mul ţămi t , căci balul p a r că in ciuda misanlropilor, c ă ro ra le tot ninge şi ploă şi atunci când e senin — a a v u t o reuşi tă strălucită nu numai morală, ci şi materială. Reuşita acestui bal de elită, p recum şi r idicarea eleganţei lui, se a t r ibue in mare par te patronesei baiului, dómnei Iulia Lazar nasc . Peş tean , soţia dlui protopretor din Recaş Const. Lazar, pentru care alegere nu pu tem felicita din des­tul pe comitetul arangiator.

La 9 ore intră in bal mult s t imata d o m n ă pa-tronesă, o apari ţ iune elegantă, nal tă şi sveltă, o damă afabilă, cultă şi plină de farmec, care la in t r a re fu primită de comitetul arangiator cu un buchet mare şi frumos, şi in t re sunetele musicei mili tare, care in­tona un marş românesc , fu condusă la locul de onóre sub un baldahin alcătuit din covóre româneşci . in dosui căruia e ră arangiată o pădur i ţă de bradi ce dedea un aspect romantic salei intregi.

După in t ra rea patronesei in sala cea m a r e ilu­mina tă cu lumină electrică, nu mult şi musica civilă in tona falnicul şi frumosul joc «Ardeleana.* Jocul s'a inceput prin preşedintele comitetului a rangia tor dl Nicolae Coşariu şi dómna patronesă, lângă cari se înş i ra ră apoi şi celelalte părechi sprintene şi frumóse. După finirea acestui joc musica militară in tona valsul cel nou compus din motive româneşci de cunoscutul compositor de piese româneşci dl K. R Kârrăsz anume in onórea acestui bal.

Cunoscătorii de musică şi esperţii afirma, că valsul acesta este una din cele mai succese compo-siţiuni ale numitului domn compositor. A urmat apoi cadrilul »Alesandrina« de Brandner , compus in onó­rea balului r o m â n din 1884. şi jucat de 40 de pă­rechi.

Tot aşa cu voe si cu foc s'au j u c a t şi celelalte jocuri române şi neromâne, contorm ordinei de dans .

Apropos ! Fiind că este vorba de ' ordinea de dans . fie-mi permis a amint i ceva 'şi despre acest specimen. Ordinele de dans pentru dame gătite la Viena sunt şi vor remâné un adevëra t suvenir de o i'rumseţe şi eleganţa rară , ele intrec şi ordinele de dans delà balul »Regatta« arangiat aci in Timişora de ar is tocra ţ ia din locali tate şi giur.

Ordinele de dans delà balul nostru au forma unei braţ le te aur i te , pe care este scris «suvenir», şi de care a t e rnă o monetă de argint ant ică (Romană) şi o cărticică legată in catifea roşie şi albă, in care e rau însemnate jocuri le .

In ora de pausà s'a botezat valsul cel nou din p a r t e a dómnei pa t ronese . dându-i-se numele de : >Flori de p r imăveră . c Tot sub pausă s'a ridicat şi unele toas te — şi a n u m e : dl Schelegian preot şi asesor const. a b ineventa t pe afabila domnă patronesă ; dl

Coşariu preşedintele comitetului a rangia tor a mul ţă ­mit ospeţilor pent ru spriginul călduros ; dl Ardelean a toastat in sănă ta tea damelor şi dl Const. Lazar a ridicat pocalul seu pen t ru ospeţii neromâni .

După pausă s'a cont inuat jocul până in diori de di lot animat şi voios.

Multe din frumósele nóstre ceti tóre vor fi c u -rióse să şcie. cine a fost regina balului .

Ah, regina balului ! Deçà n 'aş fi eşit din şirul juni lor , v 'aş spune n u ­

mele ei sub signatura »Hymen.« Dar ca to tuş să po t satisface in câ tva curiositatea damelo r care n ' a u p a r ­ticipat la acesta petrecere romànéscà , o spun sus şi tare , că regina balului nostru a fost o domnişoră cu për castaniu, cu ochi negri ca murele , cu spr incene imbinete şi cu o faţă albă ca zăpada , cu un cuven t frumosă ca un ângeraş din cer — apoi ve mai spun si aceea că cununa care iml'rumseţiă balul nos t ru de est an eră compusă tot din trandafiri unul mai frumos ca altul.

N ico l i ţ ă .

L I T E R A T U R Ă . Ş I A R T E . Soiri literare şi artistice. Bl B. P. Haiden a

cetit in în t run i rea din sâmbăta t recu tă a co l abo ra to ­rilor «Revistei Noue« un studiu asupra «Mănăstirii delà Cur tea de Argeş, , care se va publica in n r . v i i ­to r al revistei numi te . — Bl Th. M. Stoenescu, a u t o ­rul volumului de poesii «Nopţi albe«, a publicat la Bucureşci un nou volum, int i tulat »Dile Negre.» — Bl loan Slavici, petrece la Bucureşci , unde asistă la r e -pres in ta ţ iunea dramei sale «(îaspar vodă.*

împărtăşiri etimologice din Ungaria- (Ethnolo­gische Mittheilungen aus i_ngarn.) După cum a n u n ţ a ­r ă m an, sub acest titlu a inceput să apa ră la Buda ­pesta un organ pentru ethnología popórelor Ungariei şi ale terilor vecine, r edac ta t si edi ta t de profesorul dr. Anton Hermann in l imba germană. Broşura a doua ce primim tocmai acuma, ne ofere diverse studii e t imo­logice, mitologice, istorice, poet ice e tc . asupra p o p ó ­relor conlocuitóre, până şi despre ţigani. Pa r t ea r e l a ­t ivă la români e forte s ă r a c ă ; o not i ţa despe «Colin­dele» publ icate de dl At. M. Marienescu, câ teva poesii popora le in original şi 'n t raducere , precum şi u n descântec de deochiu reprodus in româneşce şi 'n t r a ­ducere , éta tot ce găsim. Traducer i le sânt destul de b u n e ; dar ortografia tecstului românesc e grozavă . Nu şcim cum vor ceti străinii , ca r i nu şciu r o m â ­neşce , aces te poesii ; şcim inse că români i abiă-ş i vor r ecunósce l imba 'n astfel de ha ine . Drept specimen ingrozitor, é tà o doină delà Capă lnaş , observând că nu p u t e m face esac t reproducţ iunea , fiindcă in t i po ­grafie n ' avem tote semnele necesar ie , de esemplu : accen t a supra lui »», semilună a s u p r a lui s, accen t a sup ra lui z ş i d ; credem inse că .şi aşa defectuos v a fi des tu l de mons t ruos :

Fä Damna serju härt'ijä, Si luna käncälärijä, Si sârila domn sä skrijä, Nis jel nu pât'a skrija Kät'-es la inima mja. Plënze inimâra 'n mină, Ka 'n kopilu dä tri zelä, Dar si 'n äla máj ënsata, Dar ën mina nis odată. Dar fi drumu dä härt'ijä, C-as fi dragă numa cijä,

• • Si-j drumu dä jarbä verdä, Jo mis drapä kuj mä vedä.

Anul XXIV. F A M I L I A 119 Nu-i aşa, iubite cetitor, că nu-ţi vine a crede,

ca aceste şire sunt românesci ? ! Şi cu tote aceste e aşa. Etă cum deslegăm noi enigma :

Fă Domne ceru hârtie Şi luna cancelarie Şi surele domn să scrie, Nici el nu póté scria Câte-s la inima mea Plânge inimióra "n mine,

* Ca copilu de trei dile ; Dar şi 'n ăla mai incetă, Dar in mine nici odată. De-ar fi drumu de hârtie, Ţ-aş fi dragă numai ţie, Şi-i drumu de erbă verde, Io mi-s dragă cui me vede.

Nu şcim ce vré redacţiunea cu acesta secătură or to­grafică ; decă inse tinde a ne face şi noue românilor vr 'un serviciu, inceteze cu sistemul acesta absurd. Vedem cu plăcere, că tecstul românesc al unei ba ­lade (Ana Ardeleana) se reproduce cu ortografie cum se c a d e ; de ce nu se pot publica tote a s t fe l? !

Diaristic. Li Craiova au apăru t de odată doue diare, fireşce, amêndoue politice : unul se numeşce »Oltenia«, celalalt » Apărarea.«

T E A T R U Ş I MTTS1CÁ.

Şciri teatrale Şi musicale. Fântâna Blandusiei s'a jucat de curênd şi 'n tearul din Hërlad : publicul a fost mulţămit cu încercarea t rupei . — Dl C. Geor-gescu, despre care vorbi răm mai de multe ori in co­lonele foii nóstre, a cân ta t şi la Arad in cercuri pr ivate .

Teatral Naţional din Bucureşci. »Gaspar vodă«, d rama dlui Slavici, după ce a s tat trei ani de dile in eartónele direcţiunii , in sferşit s'a pus in repet i ­ţie, dar fiind că dl Not tara n 'a voit să jóce rolul evreului Baruch, aces ta s'a dat dlui Petrescu. Piesa se va juca dilele acestea ; ba pe când aceste şire vor eşi, dóra s'a şi jucat . După piesa asésta se va pune in studiu »Brigandii« lui Schiller, in beneficiul dlui Nottara, apoi Maria Stuart , asemenea de Schiller in be­neficiul dnei Not ta ra . Acesta va fi al pa t ră le beneficiu, da r din patru nici unul nu este cu piesă romànéscà. Un ce caracteristicpent.ru actuala s ta re a Teatrului Naţional din Bucureşci. Ni se scrie, că după aceea erăş va urmă o piesă originală nouă. Denecredut. Dar vom vedé. »Gaspar vodă* s'a jucat intèia oră duminecă, marţi s'a da t a doua oră.

Teatru românesc in Oraviţa. Reuniunea ro­m â n ă de cântări din Oraviţa a dat eri sâmbătă la 17 mar t ie n. o represintaţ iune teatrală in sala ote­lului »Corona Ungariei.« Cu as ta ocasiune s'a jucat un vodevil comic original, de un autor anonim, mu-sica de A. Dorn şi alţi compositori. Dirigent Francise Zech. Titlul vodevilului e »Nasa Trina«, persónele : Tr ina Bostan, dşora Cornelia Pocrean ; o protopo-pesă veduvă, dna Nisz-Paleu ; Marióra .şi Ana, ne­poţele ei, eşite din pension, dşora Iuliana Dragoesou si dşora Elisabeta Purgar ; Iconia fată crescută in casa Trinei, dşora Mariţa Miletici : dr. Retezat, me­dicul satului, dl I. P o p a : Crăciun, dirigentul corului de plugari, dl Sv. Purgar ; Martin, străjanul satului, dl G. J ian. Săteni. Cor de plugari. Acţiunea se petrece int r 'un sa t lângă Oraviţa, in dilele nóstre. După pro-ducţ iune u r m ă bal mascat costumat .

Concertul din ClUŞ, pe care-1 anunţarăm, a re -eşi t forte bine. Orchestrul a esecutat uver tura »Stefan cel maree d e d l l a c o b Mureşan: dşorele Ana şi Sido-n ia Pop (violină şi pian) au escelat şi de astadata ; ér dşora Ir ina Antal a încântat pe toţi cu vocea sa

frumosă După concert urmă bal. A luat par te un public mai mare. decât in anii precedenţi.

Concert şi teatru 'n Betlén In sera de 4 mar­tie n. comitetul bisericesc-şcolar din Betlén a a ran-giat o serată declamat orică-musieală. Intêiu inveţă-torul Ioan Diugan a represintat in costum de soldat pe «Şoldan vitézül< de Alecsandri. apoi tot dsa a juca t pe »Jupänul Hîrşc care a produs efect mare . După acea corul diletanţilor a c â n t a t : Trei colori, Adio şi Românul. Pet recerea s'a încheiat cu un bal, la care luară parte dnele Puşcariu, Iosefina Pop n. Walter , Flórea Moldovan n. Càrcu, Maria Mircea, Ludovica Kocnean, Susana Diugan. şi dşorele Otilia Puşcariu, Cristina Pop, Ludovica Morar, Rafila Beu-dean şi altele.

Coruri vocale din popor. Corul gr. or. din Va-radíe a dat in dumineca t recută un concert cu repre­sintaţ iune t ea t r a l ă : s'a c â n t a t : »Ernac cuvintele de Xenopol, musica de C. Porumbescu, Cântec bachanal de Vorobchievici, Hora Severinului de Porumbescu. Junimea parisiană şi Marşul cântăreţilor, de Adam. Apoi s'a jucat piesa »Testamentulf, după care a ur­mat dansul. — Cond din Bamt-Comloţ a arangiat la 14 martie n. un concert, cu care ocasiune s'a cântat : Diua triumfală de Humpel, Doină doinită de Vorob­chievici, Hora Sinaei de Ventura, G e r n u t a m secoli de Czegka şi Marşul cân tă re ţ i lo r ; dşora 1. Iancovici a declamat poesia »0 dimineţă pe campie« de P. Dulfu, ér dl N. Dragoescu a dis monologul »Soldan vitézül < de Alecsandri. — Corul din Jebel a dat la 10 mart ie un concert , cântând : Salutarea patriei, Diua t r ium­fală, Junimea parisiană, Marşul cântăreţ i lor ; coristul 1. Popa a declamat poesia »Mos Martin« de Iulian Grozescu, ér coristul Ion Rasa a declamat poesia » H ó r e a lui Petac» asemenea de Iulian Grozescu. — Corul din Cacova, de lângă Oraviţa, v a da acolo as-tădi duminecă la 6/18 martie un concert. Se va c â n t ă : Marşul cântăre ţ i lor de C. G. Porumbescu, Hai in horă de G. Dima, El R'baa de E. Mandiceschi, F â n t â n ă cu trei izvóre de G. Dima, Erna de C. G. Porumbescu, Imn festiv de G. Dima (cuvintele de '/,. Boiu.) Coristul Pau Tamaş va declama » Fericirea in morment« şi corista Carolina Mersa va declama poe­sia «Cântecul Măriorei.»

Teatrul din Iaşi, care a ars de curênd, nu se va res taura in locul acela, ci se va construi un te­atru provisor pe piaţa primăriei şi anume in colţul s tradelor Golia si Dancu. Guvernul a promis 200,000 lei pentru teatru, ceea ce a produs o viuă impresiune la Iaşi.

C E E N O U ? Şciri personale. Maj. Sa regek a dăruit biseri-

cei gr. or. din Beregseu 100 II.. ér btsericei gr. or. din 'Malades 100 tl. — Dna Ioana Bălos din Abrud a dăruit 50 tl. Reuniunii femeilor române din Abrud şi impregiurime. — Dl Ionesuti-Gion a vorbit dumi­necă la Ateneul Bomân din Bucureşci despre »Entu-siasmul in t recuta generaţiune.»

Hymen. Dşora Alecsandrit, Popocici, fiica dlui Stefan Popovici, preot gr. or. in Ollaca, la 28 febru­arie s'a cununat cu dl Ivan Rózsa, şeful garei de acolo. — Dl Enaclie Mielău, căp i tan c. r. in pensiune, s'a cununat cu dşora Maria Bogoevici in Mehadia. — Dl Ioan Tacaciu, cancelist magistratual şi secre tar al băncii de credit şi ant icipaţ iuni »Hategana«, s'a fi-dan ţa t cu dşora Susana Popescu, fiica domnulu i Teodor Popescu, propr ie tar in Haţeg.

Petrecere la Şiolău. In comuna Şiclău, comi­tatul Arad, la ini ţ iat iva preotului Grigorie Mladin şi a

120 F A M I L I A Anul XXIV.

inteliginţei de acolo, s'a înfiinţat de curênd un cor vocal , care a da t la 28 februarie v. un concert cu dans in locali tatea şcolei, pe care il signalarâm in nr . t r e ­cut . Acuma ni se scrie, ca concertul şi balul au reu­şit bine. La succes a contribuit şi dl George Dudu-lescu, absolvent de teologie, care a declamat cu sen­t iment o poésie. Dansul a ţ inut până diminéla. Au luat par te dómne le : Codrean, Popovici din Şiclău, Beleş din Şimand, Popovici din Otlaca, Serb din Chi-t ighaz, Popovici din Ciaba in costum naţional , Cioro-gariu din Sinitea, Popovici din Giula, vëd. Polis din Şiclău, Popescu din Nădab, Doboş din Nădab, Zelde-şan din Şiclău. S tana din Şimand, Cefan din Nădab . Balint din Sinitea, Busu, Capra, Murgu din Şiclău şi dşorele Terenţia Codrean, Octavia şi Valeria Popo­vici, Rosa Beleş, Alesandra şi Silvia Popovici , Her­mina Besan, Maria Popovici, Cati ţa Codrean. Flor i ţa Goldiş, Iulia Zeldeşan, Iulia Balint, Lucreţia Rusu, Cat i ţa Murgu şi Adriana Codrean.

Reuniunea femeilor române din Sibíiu a ţ inut adunarea sa generală in 12 mart ie n. Presidenta, dna Maria Cosma, fiind indispusă, aduna rea a fost des­chisă şi condusa de dna Ioana Bădila. Secretarul reuniunii , dl dr. Oct, Russu, a cetit raportul comi te ­tului : din acesta vedem, că şcola reuniunii e cerce­ta tă de 29 eleve. Fondul neatacabil se urcă la 3126 fl. 24 cr.. ér cel disponibil e 4901 fl. 39 cr. Numerul membrelor e 231 . In slerşit dl Romul Petrie, cassa-rul reuniunii, a cetit raţioţiniul pe 1887 şi bilanţul pe 1888, care s'a aprobat .

Carneval- Balul curţii in Bucureşti s'a ţ inut joi sera, in sèptèmàna precedentă , şi a fost strălucit . Regele şi regina au convorbit cu ospeţi i mai de frunte p â n ă după miedul nopţii. Dansul a ţinut până spre diuă. — La Sib'tiu Corul reuniunii sodalilor r o m â n i a a rangia t la 10 mar t i e n. o petrecere colegială ; vinitul cura t a fost des t inat pentru formarea unui tond al corului vocal. — La Puroşmi s'a ţ inut in 4 mart ie n. un bal in folosul şcolei gr. or., care a reuşi t bine ; in pausă dece t ineri au jucat in cos tum naţ ional Că-luşerul şi Bătu ta — Balul clin Brad. ţinut, la 13 m a r ­t ie n., a avut u n succes frumos, căci s'a intrunit to tă inteliginţa română din ţinutul acesta, precum şi alţii. — Balul din Zerneşci, dat de Reuniunea femeilor r o ­mâne de acolo, in frunte cu dna Maria Garoi n. Me-ţian. a avut un succes frumos, luând parte to t ă in te ­liginţa de acolo şi din | impregiurime ; vinitul curat a fost 41 fl. 95 cr.

Oglinda lnmei. Mórtea imperatului Vdhelm a a t ras a tenţ iunea lumei intregi. Principele Bismark a anun ­ţa t cu lacremi in ochi adunări i imperiale evenimentul trist. Conform succesiunii tronului, u r m ă ca impëra t moş­tenitorul , cu numele Frideric III. Densul, bolnav de morte , ap l eca t a doua di din San-Remo, să ocupe t ronul . Că­lătorie grozavă. Pe cale, in Italia, noul impë ra t s'a intèlnit cu regele Italiei cu care a vorbit numa i prin scrisóre. căci nu póté să vorbescă. Regele Umberto s'a depăr ta t forte emoţionat . Ministerul german, in frunte cu cancelarul Bismark, a intimpinat pe noul impërat la Lipsea. A fost o scenă zdrobitóre. împă ­ra tu l a imbrăţoşat şi săruta t pe Bismark de trei ori ; ér acesta i-a săru ta t mâna . Cortegiul a sosit dumi­necă nóptea la Berlin. Intr 'acestea s'a luat disposi-ţ iuni pent ru inmormèntare . Catafalcul s'a aşedat in catedrală . Inmormênta rea s'a făcut alaltăeri vineri , in pres in ţa a câ teva sute de mii de omeni. împăra ţ i i Austriei. Russiei, regina Angliei, regele Italiei au fost repres in ta ţ i prin moştenitori i de tron. Regele şi r e ­gina României au asistat in persona. Aşa îngropă­ciune âneà n 'a vădu t Berlinul. împăra tu l Frideric III

a emis o p roc lamaţ iune cătra popor, prin care i anun ţă că a ocupat tronul. — Crisa ministerială din România s'a încheiat : principele Dumitru Ghica, ne-putênd să formeze cabine t , regele insărcină de nou pe I. O Brăt ian cu formarea noului cabinet, acesta se constitui astfel : I. C. Brătian preşedinte al cabinetului şi la rësboiu : S turdza finance, Pherekyde esterne, Nacu culte şi interne, Aurelian lucrări publ ice , Gane comerciu şi Giani just i ţ ia .

Institute de credit. Timişnna din T imisóra ş-a ţ inut adunarea generală la 12 mar t ie n. sub presidiul directorului Emanuil Ungurian. Cassa r definitiv s'a ales dl Ioan Miculescu, ér d ividenda s'a s t a to r i t cu trei fl. de acţ iune, adecă 6 % . In comitetul direcţiunii s'a ales dnii Constant in Radulescu. Emanui l Ungu­rian, Constant in Maniu. Alesandru Crăc iunescu . Teo­dor Sandu şi Ilie Trăila, ér in comite tul de supra -veghiere dl Ioan Suçiu. — înmiea din Făgăraş v a ţ ine a d u n a r e a sa generală la 16 aprile n. la 10 ore inainte de miedădi. Profitul curat al anului t recut este 6,346 fl. 44 cr. —. Bistriţana, care s'a înfiinţat de c u ­rênd la Bistriţa, ş-a inceput ac t iv i ta tea la 3 mar t i e . — Aurora din Nàsëud va ţ ine adunarea sa generală in 1 aprile ; decă a tunc ia , din lipsa membrilor , nu s'ar pu té ţine, a doua aduna re generală se convocă pe 15 aprile n.

Soiri senrte. Processul de pressa al Gazetei, care a v e a să se ho tărescă la 14 1. c. îna in tea iurinlui din Cluş, s'a a m â n a t pe 21 1. c. căci in l re rumpèndu-se somunica ţ iunea pe calea ferată, inculpaţi i dnii dr . Aurel Mureşan şi Stefan Bobancu n 'au putu t să vină la Cluş. — Reuniunea inceţătorilor gr. or. din protopo­piatul Cohalm va ţ ine adunarea sa generală la 22 mar t i e in Cohalm, sub presidiul dlui Nicolae D -Mircea. — Riurile au e sunda t in s ăp t ămâna t recu tă mai in to te părţ i le ţării, căci ghiaţa ne topi tă le-a umflat.

Necrológe. Torna Vlădărean, un bă t r ân de 115 ani, a mur i t dilele t recute la Braşov : ancă in vieţâ a ingrigit de i n m o r m ê n t a r e a sa, c u m p ă r â n d coşciugul şi hainele trebuitóre. ba plătind şi preotului ştola cu -viinciosă. — Partenie Moldovan, profesor in Blaş, a încetat din viétà.

Poşta Redacţiunii. Ei. Am mai vëdut-o. Nici

acuma nu e mai hună de­cât atunci Care va să dică, nu o putem întrebuinţa.

Nu-mi cântaţi de veselie şi celelalte nu sunt potrivite pen­tru fóia nostră. încercă aiurea, unde s'a mai publicat lucrări respinse de noi.

Ului I. K R. Scrisórea ne-a produs bucurie. Aceste vor urmá pe rend. Aşteptăm şi novela Nici vorbă de compt. Ceea ce aţi reclamat, a şi apărut in nr. 46 de an.

Dnei M. P. ». C. in C. Ve mulţămim şi ve rugăm să ne trimiteţi şi de altă-dată asemenea notiţe.

Dârei L. M. Cine e autorul ?

Călindarul séptèmânei. p i u a sept. I I Că l indaru l vechiu Căl ind n o u

Dumineca lăsat, de brânză Ev, delà Matei c. 6, st. 14, gl. 8, a inv. 8. Duminecă Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

6 S S . 42 Mar. d. Amor 7 Mart. Vasile şi Efrem 8 Par . Teofilact 9;t SS. 40 M u c d . Sebas

10 Mart. C o n d r a t 11 P a r . Sofronie 12Cuv. Teofan

18 19 20 21 22 23 24

Alesandru losif Hubert Benedict Rafaü Eberhardt Gavril

Propr ie ta r , redac tor r e s p u n j ä t o r şi ed i to r : I0SIF VULCAN Cu tipariul lui Otto Hügel in Oradea-mare.