8/8/2019 1870-1914

http://slidepdf.com/reader/full/1870-1914 1/3

CARACTERISTICILE DEZVOLTARII MARILOR PUTERI ALE LUMII

INTRE ANII 1870 SI 1914

 Dezvoltarea social-politica, in perioada anilor 1870-1914 in tarile dezvoltate ale lumii se

desfasoara revolutia tehnica-stiintifica, in urma careia evolueaza enorm economia, are loc

o adevarata revolutie demografica, in aceasta perioada in tarile dezvoltate s-au consolidatregimurile constitutionale, ceea ce a contribuit la largirea drepturilor electorale ale

cetatenilor, s-au constituit formatiuni social-politice si partide. Principiile

 parlamentarismului continua sa se cimenteze in lupta intre partidele si doctrinele politice.In centrul vietii politice se situeaza problemele sociale, printre acestea fiind si

contradictia dintre munca si capital, stat si societate. Datorita dezvoltarii relatiilor 

capitaliste, s-a schimbat componenta societatii, in tarile Europei Apusene se termina

 procesul de formare a structurii de clasa a societatii moderne. Clasa muncitoare crestenumeric si calitativ.

Contradictiile dintre munca si capital au accelerat procesul de constituire a

  partidelor si miscarilor socialiste (Partidul Social-Democrat din Germania, Partidul

Socialist Unit din Franta, Partidul Laburist din Marea Britanie s.a.). in sanul unor partidesocialiste se acutizeaza lupta dintre curentele reformist si revolutionar, in 1903, dupa

congresul de la Bruxelles, Partidul Social-Democrat din Rusia se scindeaza in curentul bolsevic (al majoritatii in frunte cu V.Lenin) si mensevic (al minoritatii). Bolsevicii optau

  pentru revolutia proletara si dictatura proletariatului, iar mensevicii considerau ca in

Rusia nu exista conditii pentru revolutia proletara si se pronuntau pentru o colaborare cu

miscarea liberala burgheza.Dinamica economiei. Sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea  se

caracterizeaza prin schimbari cardinale in viata economica. Productia industriala,

concentrata in tarile Europei Occidentale si S.U.A, a crescut de trei ori. Catre sfarsitulacestei perioade in lume a fost creat un sistem economic unic si a aparut piata mondiala.

Pe parcursul dezvoltarii accelerate a industriei, transportului si comertului s-a finisatrevolutia industriala: in Germania- in anii 70, in Rusia si Austro-Ungaria -in anii '90 (inAnglia, Franta si S.U.A. - mai inainte).

Catre sfarsitul sec. al XIX-lea, tarile se dezvoltau neuniform. Anglia nu se mai mentine

 pe pozitiile anterioare, cota ei in productia industriala globala a scazut in ultima treime asec. al XIX-lea de la 32% la 18%, a Frantei de la 10% la 7%, in schimb a S.U.A a crescut

de la 23 la 31%, a Germaniei- de la 13% la 16%. S-a schimbat si situatia in comertul

international, unde partea S.U.A. a crescut de la 8 la 12%, iar a Angliei si Frantei s-a

micsorat respectiv de la 32% la 19% si de la 10% la 9%. Suma investitiilor de capitalengleze peste hotare a crescut in ultima patrime a sec. al XIX-lea de circa 2 ori, a celor 

franceze - mai mult de doua ori, germane – de 7,5 ori. Cu toate acestea, volumul

investitiilor engleze era ru mult mai mare decat al tuturor celorlalte tari. S.U.A. abiaincepeau sa exporte capital, dar rezervele lor potentiale erau gigantice. Franta si Anglia,

unde revolutia industriala s-a petrecut mai demult, aveau in industrie un utilaj invechit.

S.U.A., Germania si Japonia, unde aceasta revolutie s-a produs mai tarziu, dispuneau deun utilaj mai nou si mai productiv. Pretul de cost al marfurilor in aceste tari era mai redus

decat al celor din Anglia si Franta. S.U.A. avea la dispozitie si bogate resurse naturale.

Ritmul inalt de dezvoltare a economiei Germaniei se datoreaza unificarii ei si resurselor 

 bogate de materii prime, in primul rand, de minereu de fier.

8/8/2019 1870-1914

http://slidepdf.com/reader/full/1870-1914 2/3

Specificul dezvoltarii principalelor state ale lumii. Concurenta crescanda a dus la

concentrarea productiei si crearea unor intreprinderi gigantice, care au monopolizat

  productia din ramurile principale ale economiei. Initial aceste intreprinderi incheiautranzactii temporare privind stabilirea preturilor unice. Ulterior ele se incheiau pe un

termen indelungat. Au aparut uniuni numite cartele, apoy trusturile, care cuprindeau mai

multe intreprinderi din aceeasi ramura. Scopul loiB principal era de a stabili monopolulasupra preturilor si a obtine profituri cat mai mari. in scopul organizarii productiei se

creau concerne - organizatii monopoliste^ care reunesc mai multe intreprinderi din

diferite ramuri ale economiei.La sfarsitul sec. al XIX-lea mari monopoluri erau Societatea petroliera Standard Oii,

infiintata in 1870 de catre D.Rockefeller, care'in 1882 controla 90% din productia

 petroliera a S.U.A, turnatoriile de otel, fondate m 1873 de Andrew Carnegie, care in 1914

 produceau 23,6 mln tone de otel. in Germania asociatii monopoliste au fost create inindustria carbunelui, (otelului, chimica, constructoare de masini si militara, asociatiile

Thyssen, Krupp, I.G.Farbendustrie etc.). Asociatii monopoliste s-au constituit, de

asemenea, in Anglia, Olanda, Franta, Japonia, Rusia.

Industriasii, cointeresati in obtinerea creditelor, patrundeau in conducerea bancilor, iar  bancherii, tinzand sa controleze intreprinderile carora le acordau credite - in directiile

trusturilor si concernelor. Astfel, are ioc contopirea capitalului bancar cu cel industrial sicrearea capitalismului financiar. Treptat, monopolurile capitaliste, supunandu-si

capitalurile mici si mijlocii, capata o importanta hotaratoare in viata economica a tarilor 

dezvoltate, in S.U.A. in urma fuziunii intreprinderilor de producere a otelului Carnegie cu

capitalul bancar al lui Morgan a fost creata o asociatie care detinea un capital de peste lmlrd de dolari, in fiecare tara se formau grupari din cateva zeci de familii (in S.U.A. - 60

de familii, in Franta - 200), care stapaneau mari capitaluri, numite si oligarhie financiara.Exportul capitalului. Cererea crescanda in diverse tipuri de materie prima si necesitateade noi piete de desfacere a productiei industriale au accelerat goana pentru acapararea de

noi colonii. Tarile, care n-au fost in stare sa-si apere independenta, au fost transformate in

colonii si semicolonii. Cele mai mari imperii coloniale erau Anglia, Rusia si Franta.Coloniile, administrate direct din metropola, nu aveau nici cele mai elementare drepturi.

Semicoloniile, pastrandu-si formal independenta politica, se aflau intr-o dependenta

economica, politica, militara totala de marile puteri, intr-o astfel de situatie se aflauChina, Persia, Turcia, tarile latino-americane s.a. intr-o anumita dependenta financiara si

 politica fata de statele dezvoltate se aflau si unele tari europene: Spania, Portugalia s.a.

In exploatarea economica coloniala accentul se punea, in primul rand, pe crearea

intreprinderilor de dobandire a materiei prime prin folosirea fortei de munca ieftine.Pentru aceasta a fost intensificat exportul de capital in colonii. Investitiile de capital in

strainatate in ultimul sfert al sec. al XIX-lea au crescut de 2,3 ori, ceea ce a contribuit la

industrializarea tarilor dezvoltate, si la dezvoltarea capitalismului in colonii sisemicolonii. Exportul de capital din tarile dezvoltate in colonii se realiza sub forma de

investitii, in semicolonii si tarile slab dezvoltate - de imprumuturi. Astfel Anglia exporta

capital preponderent sub forma de investitii, iar Franta - de imprumuturi. Germania ainceput sa exporte capital, mai ales, dupa 1900, spre exemplu, Deutsche Bank a finantat

constructia caii ferate Istanbul-Bagdad.

Devenind forta dominanta, marile monopoluri au depasit hotarele nationale si au inceput

sa imparta piata internationala, tinzand sa-si consolideze pozitiile, sa controleze pietele de

8/8/2019 1870-1914

http://slidepdf.com/reader/full/1870-1914 3/3

desfacere a marfurilor si izvoarele de materie prima. Deja in 1914 existau peste 110

cartele internationale. Fiecare sfera de activitate economica a fost impartita intre cele mai

mari monopoluri. Dar si aceasta divizare nu putea fi definitiva.Una dintre cele mai importante trasaturi ale vietii politice de la inceputul sec. al XX-lea a

fost lupta marilor puteri pentru reimpartirea coloniilor si sferelor de influenta, in spatele

acestei politici se aflau interesele monopolurilor. Aceasta i-a determinat pe unii istorici si politicieni (K.Kautsky, R.Hilferding, G.Habson, V.Lenin) sa formuleze conceptia despre

evolutia capitalismului spre stadiul sau superior, numit "imperialism", caruia i-au atribuit

urmatoarele trasaturi: 1) concentrarea productiei si capitalului si crearea monopolurilor;2) contopirea capitalului industrial cu cel bancar si crearea capitalului financiar si a

oligarhiei financiare; 3) exportul de capital capata o importanta deosebita fata de exportul

de marfuri; 4) impartirea lumii in sfere de influenta economica intre cele mai mari

monopoluri; 5) sfarsitul impartirii teritoriale a lumii si inceputul luptei pentrureimpartirea ei.

La inceputul sec. al XX-lea prin "imperialism" se subintelegea instaurarea dominatiei

Marilor Puteri in afara Europei prin folosirea politicii economice si a fortei. Unii oameni

 politici (K.Kautsky) considerau imperialism politica agresiva a tarilor capitaliste, altii (V.Lenin) il legau de activitatea economica a monopolurilor. Lenin afirma ca imperialismul

este ultimul si cel mai inalt stadiu al capitalismului, ajunul revolutiei socialiste, ca inurma revolutiei, care va cuprinde majoritatea tarilor dezvoltate, in primul rand, pe cele

europene, capitalismul va fi inlocuit cu socialismul. Dar acest pronostic nu s-a adeverit,

avand la baza calcule gresite.

In ceea ce priveste intregul proces de dezvoltare social-economica a tarilor dezvoltate, el poate fi caracterizat prin depasirea capitalismului al liberei concurente si trecerea lui la

etapa capitalismului monopolist, etapa care isi avea specificul sau in diferite tari,

determinat atat de dezvoltarea lor inegala, cat si de traditiile istorice ale evolutieiacestora.