ANALIZA POLITICA A R.M. Republica Moldova este adeseori prezentată drept un exemplu de democraţie procedurală,care întrunește multe,dar nu în mod necesar toate criteriile utilizate de Robert Dahl în bine cunoscuta sa definiţie privind democraţia efectivă.Experienţa moștenirii sovietice din secolul trecut,precum și instabilitatea politică din ultimele două decenii de trecere de la un sistem centralist și rigid spre un model de guvernare liberal și pluralistă au creat elementele unei guvernări deosebit de fragile și caracterizate de numeroase inhibiţii. Deși a înregistrat rezultate mai bune la capitolul pluralism politic,procese electorale și preferinţe ale elitelor sale de a negocia,tranziţia din Republica Moldova a fost marcată de un nivel considerabil de instabilitate și decizii luate la limită.Republica Moldova a moștenit un conflict teritorial în partea estică a Nistrului,Transnistria,ca și un semn din naștere;situaţie folosită din start de către centrul sovietic întru contracararea voinţei elitelor politice și a întregii populaţii din RSSM de a-și afirma independenţa.Pe de altă parte,diversitatea politică și culturală moștenită de Republica Moldova a condus la constituirea unui peisaj instituţional destul de volatil,predispus la conflicte și războaie de uzură intrapolitice.Începând cu anul 1991–anul în care Republica Moldova a proclamat Declaraţia de independenţă-la Chișinău s-au perindat 11 cabinete de miniștri,schimbate între 4 alegeri anticipate din cele 12 generale.Această volatilitate politică a predispus oficialii executivi moldoveni să se îngrijească mai mult de rezultatele lor electorale decât de reformele eficiente și de durată.Excepţiile au confirmat,de obicei,această regulă de conduită.În cadrul unui sistem parlamentar tradiţional,Președintele(sau șeful statului)deţine o poziţie care este,în mare parte,una ceremonială,dar nu și în Republica Moldova.Urmând logica regimului politic prezidenţial,șeful statului a continuat să se bucure de o autoritate politică aproape nelimitată,dar fără ca mandatul lui să derive din votul popular direct.Această situaţie a produs un fel de sistem constituţional hibrid,care a eliminate contrabalanţele vitale,găsite în sistemul semiprezidenţial anterior,dar nu le-a înlocuit cu contrabalanţe atât de familiare unui regim politic parlamentar veritabil,în care rolul șefului statului este unul mai mult nominal,iar șeful guvernului este responsabil în faţa puterii legislative.Problema care reiese de-aici este că o autoritate publică,învestită cu puteri semnificative (Președintele),este numită direct de către o altă autoritate legală (Legislativul),fără a purta vreo răspundere pentru efectele deciziilor sale.Merită de subliniat și faptul că reforma constituţională din anul 2000 s-a produs pe fundalul unei profunde crize economice și sociale care a precedat revenirea la putere a unui partid comunist nostalgic.Profitând de conflictele neîncetate ale fostei alianţe de guvernare – ADR (Alianţa Forţelor Democratice) –PCRM reușește să impună declanșarea unor alegeri anticipate,în noiembrie 2000,pentru ca să obţină în cadrul alegerilor din februarie 2001 o victorie răsunătoare,care-i aduce la picioare o majoritate constituţională în Parlamentul RM (71 de mandate din 101 existente). Succesul neașteptat în alegeri trezește ambiţia PCRM de a re-constitui un model de guvernare copiat după modelul rusesc de „democraţie administrativă”,caracterizat prin: verticala puterii,existenţa unui singur sistem decizional al puterii de stat,dar și un puternic curent filorus,orientat spre politicile și interesele Federaţiei Ruse,ceea ce nu putea decât să alimenteze reacţii și proteste din partea unor vaste segmente sociale nereprezentate.În ciuda acestor reacţii, liderii PCRM au continuat să-și întărească modelul preferat de guvernare,având o putere legislativă subordonată și slabă,cu o exercitare rituală a alegerilor în combinaţie cu un rol disproporţionat al Președinţiei în raport cu puterea executivă (Guvernul) și cea legislativă (Parlamentul). Dar societatea moldovenească,„implicit pluralistă”,nu s-a putut împăca cu un asemenea final descurajator pentru traiectoria tranziţiei sale politice.Alegerile din martie 2005 au diluat semnificativ din sprijinul masiv al populaţiei,astfel încât,în ciuda ratei exorbitante de popularitate a liderului său (40 – 45%, BOP),PCRM reușește să acumuleze doar 56 de mandate,în comparaţie cu 71 deţinute în 2001.Îngrozit de o posibilă „revoluţie colorată” à la Georgia sau Ucraina, PCRM își negociază realegerea liderului său pentru funcţia de șef de stat cu partidele de opoziţie,care acceptă să susţină condiţionat acest vot,în formatul unei cooperări punctuale privind mai multe chestiuni de interes politic, inclusiv integrarea în UE,reintegrarea Transnistriei în condiţiile unui stat unitar și indivizibil,precum și numeroase aspecte de reformă politică(mass-media și justiţia independente).PCRM suferă însă o nouă înfrângere în alegerile locale din anul 2007,comuniștii fiind înfrânţi de opoziţie în mai multe orașe și raioane ale ţării. Acest scor nefericit a înfuriat liderii PCRM, care hotărăsc să rupă înţelegerea anterioară cu anumite partide din opoziţie,lansând pregătiri intense pentru viitoarele alegeri.În acest scop ei au împiedicat amendarea Codului electoral și au creat beneficii suplimentare pentru poziţia lor majoritară prin Legea cu privire la partidele politice (2007),de asemenea au interzis blocurile electorale. Aceste acţiuni aveau ca scop conservarea unei opoziţii slabe și fragmentate.Și chiar dacă alegerile din aprilie 2009 au respectat mai multe standarde internaţionale,ele au fost marcate de multiple nereguli,hărţuiri politice și utilizarea abuzivă a mijloacelor administrative de către partidul de guvernământ (PCRM).Protestele în masă de

după alegeri s-au transformat în violenţe,fiind etichetate de către Președintele în funcţie drept tentative ale unei lovituri de stat, inspirate din exterior, deși autorităţile statului nu au putut ulterior prezenta nicio probă în sprijinul acestor acuzaţii,nici imediat și nici la un an după producerea evenimentelor dramatice din capitala Republicii Moldova. Între timp,divergenţele de ordin politic și polarizările sociale au tulburat calmul tradiţional al vieţii politice de la Chișinău.Parlamentul a fost dizolvat la 3 iunie 2009,ca urmare a incapacităţii de a alege un nou Președinte de către majoritatea de guvernământ(60 de mandate din 61 necesare).Alegerile anticipate au avut loc la 29 iulie 2009,doar că rezultatele lor au favorizat partidele liberal-democratice de data aceasta,și nu Partidul Comuniștilor,întrecut la scor de către cele 4 partide de opoziţie,care au decis să-și unească eforturile pentru a crea o coaliţie mai largă–Alianţa pentru Integrare Europeană(AIE).AIE a căpătat doar 53 de mandate contra 48,care au revenit PCRM,dar fostele partide de opoziţie au refuzat să poarte negocieri de sine stătătoare cu comuniștii,care astfel au rămas în opoziţie 4.La puţin timp după lansarea cu succes a coaliţiei,liberalii,democraţii și-au ales Președintele Parlamentului,au învestit un nou Guvern,care și-a construit programul politic pe cinci priorităţi strategice,și anume:restaurarea guvernării legii,integrarea europeană,avansarea reformelor economice,descentralizarea puterii de stat și reintegrarea teritorială (Transnistria) a Republicii Moldova. Începutul anului 2013 a fost marcat de un șir de evenimente importante pentru parcursul european al Republicii Moldova.In cadrul Consiliului de Cooperare Republica Moldova-Uniunea Europeana,intrunit pe 25 iunie 2013,a fost confirmata incheierea negocierilor pe marginea Acordului de asociere,inclusiv acordul de liber schimb dintre RM-UE .Deasemenea a fost abordata si problema reglementarii trasnistrene,mentionindu-se necesitatea mentinerii negocierilor in formatul existent.Urmeaza sa aiba loc parafarea acordului,cel mai probabil in cadrul reuniunii de la Vilnius a Parteneriatului Estic,preconizata pe 29 moiembrie 2013. Semnarea acordului va avea loc dupa finalizarea procedurilor tehnice,ceea ce poate dura un an.În contextul discuţiilor din cadrul Consiliului de Cooperare,premierul Iurie Leancă a declarat că este încrezător că reformele realizate de autorităţile Republicii Moldova fac ireversibil parcursul european al țării.Pe de alta parte Comisarul Pentru Extindere și Politica Europeană de Vecinătate,Štefan Füle s-a referit la condiţiile noi,apărute în Republica Moldova după reconfigurarea majorităţii parlamentare și formarea Coaliţiei Pro-Europene,care a reușit să finalizeze negocierile e privind Acordul de asociere și urmează să se concentreze pe implementarea unor acţiuni practice în ceea ce privește aprofundarea relaţiilor cu UE pînă și după summitul de la Vilnius.Mentiunele politicienilor a fost perfecta,referitoare la noul context politic,creat după criza politică(Padurea Domneasca,cearta dintre doi afaceristi)de aproximativ o jumătate de an, vin să constate instaurarea stabilităţii politice în Republica Moldova și revenirea la normalitate.Cu toate acestea în cadru Consiliului de Cooperare,criza politica a lasat amprente asupra adînci asupra:percepţiei de către cetăţeni a situatiei social-politice din ţară; încrederii în instituţiile publice;eventualelor preferinţe electorale – atitudini ce riscă să aibă drept impact schimbarea vectorului în politica externă și în procesele integraţioniste.Se adoptă strategii și acte normative euroconforme,însă implementarea acestora rămîne nesatisfăcătoare.Această concluzie transpare clar dacă se urmărește procesul de monitorizare a reformei în justiţie,precum si modalitatea în care este combătută corupţia.Din pacate scandalurile politice și de corupţie în care au fost implicaţi liderii Aliannţei pentru Integrare Europeana au oferit temeiuri liderilor transnistreni să speculeze cu ideea lipsei de progrese în modernizarea și europenizarea Republicii Moldova și, respectiv,a lipsei de perspective pentru soluţionarea problemei transnistrene.În consecinţă liderii transnistreni au opus proiectului pro-european al autoritatilor de la Chisinau un contraproiect,de integrare euroasiatică. Această concurenţă a proiectelor integraţioniste ale Chișinăului și Tiraspolului a fost însoţită de deteriorarea periculoasa a situaţiei din zona de securitate,de provocări legate de instaurarea unor posturi vamale suplimentare în zona respectivă,de adoptarea unor decizii care schimbă în mod unilateral „regimul de frontieră“ din zonă. Și mai trist este că proiectul de alternativă al Tiraspolului este îmbrăţișat și de opoziţia parlamentară de la Chișinău,care,pe parcursul guvernării AIE,și-a schimbat vectorul strategic,acuzînd UE de practicarea standardelor duble și de lipsă de reacţii adecvate la abuzurile AIE (a retras licenţa de emisie a unui post TV afiliat opoziţiei a interzis simbolurile partidului de opoziţie,invocînd argumente de ordin istoric,dar care reprezintă o oportunitate de a lipsi concurentul politic de atributele ce i-ar fi garantat un sprijin masiv din partea alegatorilor).R.M a dezvoltat un cadru legislativ si institutional avansat în domeniul protecţiei drepturilor omului,acesta aflîndu-se într-un proces continuu de perfecţionare.Totuși,discrepanţa dintre drepturile și libertăţile consacrate prin acte legislative oficiale și practicile cotidiene este sesizabilă și consemnată într-un șir de rapoarte naţionale,internationale situație relevată de faptul că Republica Moldova

este în continuare monitorizată de Consiliul Europei. Planul de acţiuni UE-RM, Planul de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize,și incluse în mai mute documente naţionale . Conform acestor documente, Republica Moldova se angajează să îndeplinească următoarele măsuri: • adoptarea și implementarea unei legislaţii antidiscriminare cuprinzatoare inclusiv prin crearea unui mecanism instituţional adecvat și funcţional; • ratificarea instrumentelor relevante ale ONU și Consiliului Europei în lupta împotriva discriminării; • combaterea relelor tratamente și a impunităţii în activitatea organelor de drept; • investigarea tuturor cazurilor de tortură raportate legate de evenimentele din aprilie 2009 și tragerea la răspundere a persoanelor vinovate; • consolidarea independenţei și a autonomiei de funcţionare a avocaţilor parlamentari și a Centrului pentru Drepturile Omului; • asigurarea respectării accesului la informaţie,a libertăţii de exprimare și a libertăţii mass-mediei. • adoptarea și implementarea eficientă a măsurilor Planului naţional cuprinzător de Acţiuni în domeniul Drepturilor Omului (PNADO),care să considere recomandările specifice ale structurilor ONU,OSCE/ODIHR, Consiliului Europei/ECRI și organizaţiilor internaţionale pentru drepturile omului. Criza politica care a invaluit RM la incp.2013 a incetinit evoluţiile reformatoare în diverse domenii, inclusiv în cel al drepturilor omului,care și pînă acum se limita la îmbunătăţirea cadrului legislativ în corespundere cu standardele internaţionale și recomandările organizaţiilor internaţionale pentru drepturile omului.A mai ramas putin timp,ca sa putem cunoaste,ce va fi mai departe cu situatia politica al R.M. ANALIZA ECONOMICA A R.M. Există multe analize,prognoze,realităţi,cercetări pe diverse domenii,pe verticală şi orizontală în structură şi pe categorii de fenomene etc.Există studii efectuate de cele mai prestigioase instituţii financiare internaţionale privind starea de lucruri şi calea spre care Moldova parcurge drumul mai bine de 20 de ani.Pe parcursul anilor au fost şi se fac multe prognoze de dezvoltare social-economică. Indicatorii macroeconomici sunt studiaţi din punct de vedere agregat şi dezagregat,dezmembraţi pe cele mai mici componente,adunaţi din nou şi iarăşi împărţiţi cu propuneri şi concluzii vaste.Începând cu perioada 2002,Republica Moldova a primit un suport considerabil de susţinere pe toate căile inclusiv financiar pentru ca starea de lucruri în domeniile economice şi sociale să pornească din loc spre tendinţe de bunăstare şi asigurare a unei vieţi demne.Cu toate acestea atât mişcările,cit şi evoluţia dezvoltării social-economice în Moldova au fost foarte lente,pe alocuri cu stagnări şi efecte neînsemnate.Moldova a înregistrat la capitolul democraţie rezultate mult mai benefice,dar sectorul de dezvoltare economică rămâne mult inferior aşteptărilor.Evoluţia indicatorilor macroeconomici înregistrează creştere pe toate componentele,dar calitatea acestora nu înseamnă şi o creştere reală a bunăstării cetăţenilor.Evoluţia economică din Moldova în anul 2011 pe toate componentele sale a înregistrat unele semne de înviorare,indiferent de faptul că regiunea UE a fost afectată de cea mai mare criză a datoriilor şi economică din istorie.Rezultatele,deşi pozitive,înregistrate în ultimul an,şi-au adus un aport nesemnificativ în bunăstarea populaţiei.Dacă la începutul anului 2011 se prognoza o creştere de peste 10 procente,apoi la finele anului abia de se conturează aproximativ 6,5 %.PIB se prognoza cu un volum de aproximativ 83,9 miliarde lei,în realitate după estimările noastre va atinge aproximativ 77,0 miliarde lei.Aceasta este un semnal foarte clar de schimbare a situaţiei economice din Moldova,care depinde direct de situaţiile regionale vecine. Evolutia PIB-ului 2005-2010.

Este de prevăzut situaţia când partenerii din vest sunt afectaţi direct de criza economico-financiară,iar cei din partea de est, întreprind măsuri neordinare pentru a forma condiţii de dezvoltare economică regională (Belarusi, Rusia, Kazahstan).În această situaţie Moldova trebuie să elaboreze şi să implementeze în aşa fel politicile sale economice şi sociale,încât să menţină situaţia şi ritmurile de dezvoltare.Moldova încă nu şi-a revenit din şocul crizei economico-sociale din anii 2008- 2009,cind guvernarea precedentă a cedat în faţa valului de criză şi nu a întreprins nici un fel de măsuri pentru a preveni o situaţie care a precedat.În acest context,valul crizei economiei europene şi globale,care se apropie de economia Moldovei,poate crea incertitudini şi afecta semnificativ potenţialul şi capacitatea Moldovei de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor.Toate fenomenele,care au dat naştere furtunilor financiare din zona euro,mătură din calea sa toate aşteptările şi prognozele de redresare regională.În viitorul apropiat nu se prevăd perspective foarte clare şi soluţii eficiente în ameliorarea economiei globale şi celei din zona euro.Nu este exclusă chiar o aprofundare a crizei datoriilor,care trece în recesiune economică,fapt ce ar pune în pericol economia globală şi europeană. În aceste condiţii, Moldova trebuie să mobilizeze toate posibilităţile pentru a nu intra într-un canal de recesiune, din care nu va mai putea ieşi.Unul din paşii întreprinşi de către Moldova este politica bugetară pentru anul 2012,pe alocuri austeră,dar reală.În anul 2008,în plină criza financiară globală Guvernul Moldovei aprobă cota zero la impozitul pe venitul întreprinderilor.Acesta a fost unul din cele mai nereuşite provocări financiare.Efectul a fost invers aşteptărilor.Preţurile nu s-au redus după cum se aştepta,iar investiţiile care se făceau aşteptate s-au redus şi acestea de câteva ori, astfel atingând cota cea mai redusă din toata perioada.În condiţiile de plină criză a datoriilor în UE,Moldova a aprobat venituri la bugetul de stat pentru anul 2012 de peste 21,32 miliarde de lei şi un deficit bugetar de aproximativ 800 milioane lei. Acest deficit este unul din cele mai reduse din ultimii ani.Revenirea la impozitul pe venitul întreprinderilor este o normă aşteptată şi necesară,or în condiţiile de austeritate financiar-monetară devine un suport considerabil.Pe toată evoluţia sa economică,Moldova s-a confruntat cu diferite problem,este recunoscută pe plan regional ca cea mai săracă ţară,unde mai mult de 40% din forţa de muncă este exportată în alte ţări, salariul mediu abia atinge pragul de 300dolari,iar peste 50 % din pensii nu ating nici valoarea minimului de existenţă. În Moldova există rezerve de ordin economic şi financiar.Mobilizarea acestora depinde de consolidarea politicilor centrale şi regionale,de elaborarea şi implementarea politicilor şi mecanismelor economice,financiare şi sociale.Fără o abordare sistemică a tuturor fenomenelor social-economice din Moldova,nu putem identifica soluţii şi nici visa la un proces de dezvoltare a statului şi a unei bunăstări,unde cetăţeanul ar fi demn de ţara în care locuieşte. Raportul dintre leul moldovenesc,dolarul american şi euro are o misiune importantă pentru dezvoltarea economiei naţionale.Influenţa acestui raport se răsfrânge asupra sectorului real al economiei,sistemului finan-ciar-monetar,bugetar-fiscal şi nu în ultimul rând,asupra populaţiei.Rata de schimb al leului moldovenesc a devenit principalul instrument de manipulare a vieţii social-economice în Moldova.Despre aceasta ne vorbesc volumele operaţiunilor de schimb lunare şi anuale,care ating zeci de miliarde lei pe segmental de cumparare a euro si a dolarului,aceasta relevă că funcţiile leului moldovenesc,ca mijloc de plată şi acumulare,sunt foarte reduse şi încrederea cetăţenilor în stabilitatea leului este foarte mică.Analiza cursului de schimb a leului

evidenţiază efectele negative asupra cetăţenilor,care muncesc peste hotare şi trimit bani în Moldova.Diferenţa dintre limitele oscilaţiilor cursului de schimb a raportului MDL/USD constituie aproximativ 1,0 leu, iar MDL/EUR aproximativ 1,5 lei.Spre exemplu,pentru anul 2011,estimativ,remitenţele au constituit 1550,0 milioane dolari,iar conform datelor BNM,cumpărarea în numerar a valutei străine pe 11 luni ale 2011 a constituit 2580,0 milioane dolari.Aceste volume de monedă străină sunt schimbate pe parcursul anului de către cetăţeni,iar la diferenţa cursului,în diferite perioade de timp,suma reală care trebuie să fie obţinută,este redusă cu această diferenţă.Moldova nu are resurse naturale,sectorul de producţie este unul foarte redus,preţurile cresc de 20 de ani în continuu,puterea de cumpărare scade de la o zi la alta,piaţa financiară în Moldova nu funcţionează,balanţa comercială se menţine în stare de deficit de la data formării statului,datoria externă creşte cronic, etc.Analizând aceste constatări,putem ferm concluziona că rata de schimb a leului moldovenesc faţă de alte monede internaţionale,se stabileşte tehnic şi este în deplină dependenţă de raportul dintre USD/EUR pe pieţele financiare internaţionale.Evoluţia inflaţiei nu este influenţată de factorii reali.Rata de schimb fiind factorul determinant în evoluţia preţurilor,mai ales la produsele alimentare şi îmbrăcăminte.Modelele econometrice demonstrează corelaţia inversă,când preţurile influenţează rata de schimb şi rata dobânzii.Aceste constatări explică clar şi confirmă faptul că în sistemul financiar-monetar din Moldova ceva nu funcţionează aşa cum trebuie.În aşa fel, factorul determinant la formarea preţurilor de pe piaţa Moldovei rămâne a fi,şi în continuare,nu cererea şi oferta dar rata de schimb.Pentru termenii mici şi medii se aşteaptă o creştere a preţurilor,practic,la toate categoriile de mărfuri şi servicii cu,minimum, 7-10 %.Această creştere este de aşteptat o dată cu reintroducerea impozitului pe venit la cota de 12% pentru persoanele juridice.La această previziune s-a luat în calcul şi atitudinea psihologică,comportamentul oamenilor de afaceri din Moldova,deoarece, deşi cota impozitului este de doar 12%, businessmenii vor majora preţurile proporţional venitului din care v-a trebui calculat acest impozit.După introducerea cotei „zero” a acestui im-pozit (ianuarie 2008),preţurile nu s-au redus.În prima jumătate a anului 2012 se aşteaptă o altă scumpire din cauza majorării accizelor la carburanţi,gaz lichefiat, articole din tutun, automobile şi altele.Tendinţa investiţiilor în economia moldovenească, pe toată perioada menţionată,a vizat mai mult sferele de activitate unde se pot obţine profituri mari şi imediate. Aceste sfere sunt comerţul cu ridicata şi amănuntul,serviciile de telefonie şi informaţionale,construcţia de apartamente.În Moldova lipseşte un program vast de susţinere şi facilitare a investiţiilor în sectorul real al economiei.Prima tentativa a Guvernului Moldovei de a iniţia procesul de atragere a investiţiilor în economia ţării, a avut loc o dată cu aprobarea Hotărârii nr. 972 din 18.10.2010 cu privire la Programul-pilot de atragere a investiţiilor în economie „PARE 1+1” pentru anii 2010-2012.Acesta a fost un pas pozitiv, dar nu suficient.Pe toată perioada funcţionării acestui program,valoarea totală a remitenţelor investite în economie a constituit,aproximativ, 17,0 milioane lei.Rezultatul acesta ne vorbeşte despre faptul că populaţia nu se grăbeşte să facă investiţii,chiar şi în condiţii foarte avantajoase.În prezent,în cadrul Ministerului economiei se lucrează la elaborarea unei strategii de susţinere a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru un termen de până în 2020.

Majoritatea remitenţelor sunt destinate pentru consum,iar operaţiunile de import au devenit un instrument de acumulare a valutei străine pentru unele persoane.Efectele remitenţelor în economia

Moldovei sunt evidente,mai ales,asupra sferei sociale,bugetului de stat şi sferei de consum.

Studiind detaliat mecanismele activităţii de import şi luând în considerare faptul că aproximativ 80% din remitenţe sunt direcţionate spre consum,devine clar că în spaţiul economic s-a conturat un model (mecanism),rezultatul căruia este scurgerea masivă de valută străină din ţară.Acesta a apărut încă pe la sfârşitul anilor 1990,s-a stabilizat,a funcţionat cu succes şi continuă şi în prezent să funcţioneze.Se profilează concluzia că unul din motivele care a servit la adoptarea cotei „0” la impozitul pe venit în 2007, a fost anume această situaţie.Mecanismul în cauză,funcţionează în felul următor.Când au loc fluctuaţii negative(leul se întăreşte faţă de dolar şi euro) a ratei de schimb a leului moldovenesc,ca prin minune,se înregistrează şi cumpărări masive de valută pe piaţa valutară a Republicii Moldova.Acest proces,în alte condiţii,este invers.În acest fel,se face sterilizarea pieţei valutare cu scopul de a schimba leul moldovenesc în dolari şi euro la preţ foarte convenabil. O parte din valutele cumpărate sunt direcţionate spre a majora fluxurile de import de mărfuri şi servicii, care sunt vândute pe piaţa moldovenească în lei, ca mai apoi, din nou încasările în lei să fie schimbate în valute străine.Calitatea şi structura importurilor pe piaţa Moldovei scoate în evidenţă neajunsuri grave ale politicii investiţionale.Moldova importă mărfuri şi bunuri pe care trebuie să le producă şi să le exporte.Acestea sunt legumele şi fructele,conservele şi alte produse alimentare importate din Ucraina şi România,care au exact aceleaşi condiţii naturale şi climaterice.

În pofida crizei financiare crincene din anul 2008,executarea bugetului prezintă înviorarea veniturilor la bugetul de stat.Al treilea an consecutiv se observă şi o creştere a PIB-lui.Care este calitatea şi unde sunt rezervele rezervele adevărate de creştere a veniturilor la bugetul de stat,chiar şi cele de niveluri inferioare? Analiza structurii părţii de venit a bugetului relevă unele semne de întrebare în ceea ce priveşte sursele de venituri.Dupa statistica,cea mai mare contributie la buget o revine veniturilor provenite din sursele de impozite si taxe vamale.Alte surse de venit ţin de scoaterea din umbra economiei tenebre a agenţilor econo-mici,care din diferite cauze,desfăşoară activităţi economice ilegale.Estimarea volumelor economiei ilegale este o povară grea pentru economia naţională a Republicii Moldova.În principiu nu există calcule exacte, care ar face lumină în funcţionarea acestui fenomen.Ca scop şi natură,acest fenomen îşi pune în sarcină, eschivarea de la plata impozitelor.Conform analizelor experţilor internaţionali şi a unor organizaţii financiare internaţionale, „economia tenebră” în Moldova se estimează, aproximativ la 50% din volumul economiei naţionale. După forma de manifestare acest fenomen cuprinde activităţi de genul:contrafacerea de mărfuri şi servicii, contrabandă de mărfuri,surplusul de producţie,salarii în plic etc. Fenomenul este definit de câteva aspecte importante – firme fantome,contabilitate dublă,corupere a funcţionarilor publici şi a administraţiei de stat etc.Pe parcursul studiului s-a elaborat, pentru prima dată, schema acestui fenomen.

În cele mai multe cazuri, prejudiciile bugetului de stat, cauzate de prezenţa economiei tenebre, provin de la neplata Taxei pe Valoarea Adăugată, Accizului, Taxelor Vamale, Impozitului pe Salarii şi Impozitului pe venitul persoanelor juridice. Impactul negativ asupra principalelor componente ale economiei naţionale a Moldovei şi bunăstării societăţii sunt : 1. Salariile; 2. Bugetul de stat şi local 3. Bugetul asigurărilor sociale obligatorii; 4. Bugetul asigurărilor obligatorii în medicină 5. Fondul de pensii; 6. Circulaţia monetară 7. Masa monetară etc.

ANALIZA ASPECTULUI SOCIAL DIN R.M.

Mediul social vizează cetăţenii RM,analizând nivelul de educație,dinamica populației,nivelul

consumului,atitudinea,intensitatea muncii,alte elemente demografice (procentaje de vârstă și de reședință,

sexe sau ocupații).Schimbările care sunt în curs de desfăşurare în Republica Moldova necesită prezenţa unor

instituţii sociale care să funcţioneze la standardele ţărilor dezvoltate.Spre deosebire de acestea,societatea în

ţările din estul Europei nu are experienţa unei organizări riguroase datorită sistemului totalitar care a preluat

pentru o perioadă lungă de timp orice formă de administrare.Astfel nou createle state independente au

moştenit o societate fără mecanisme sociale non-guvernamentale,fără experienţa unei bune administraţii.

Dacă în perioada 1992-1996 se înregistrează o creştere a deficitului bugetar de la 4,7% faţă de PIB la 9,7% în

1996, în perioada următoare, până în anul 2000, a urmat o descreştere constantă a acestui indice până la 1%.

În acelaşi context economic se poate de asemenea afirma că PIB –ul anului 1999 reprezintă doar 34% din

nivelul anului 1990, suferind o regresie importantă. În anul 2000 este oprită evoluţia negativă, economia

vădind tendinţe clare de stabilizare şi relansare social-economică - PIB-ul creşte cu 1,9% faţă de anul

precedent, iar producţia industrială - cu 8%. Principalii indicatori ai activităţii economiei naţionale în perioada

ianuarie-septembrie 2012 confirmă menţinerea şi chiar amplificarea tendinţelor de creştere economică.

Anii 1992-1993 au stat sub semnul unei inflaţii galopante după care s-a înregistrat o tendinţă constantă de

scădere a ratei medii anuale a inflaţiei până în anul 1998. Criza financiară regională din 1998 a cauzat o

creştere provizorie a inflaţiei (de la 8% în 1998 - la 39% în 1999), dar stabilizarea şi relansarea economică ce a

urmat au condus la scăderea substanţială a indicelui preţurilor de consum, rata cumulativă a inflaţiei în

primele nouă luni ale anului 2012 constituind 1,9%.În concluzie economia naţională se prezintă ca un sistem cu

o structură instituţională slab definită, beneficiind de un suport legislativ în unele cazuri incoerent şi

contradictoriu,şi în acelaşi timp de un sector privat lipsit de eficienţă sau competitivitate.Pe fondul acestui

cadru socio-economic defectuos,pe parcursul ultimului deceniu au apărut şi s-au amplificat discrepanţe

structurale şi probleme grave,legate de scăderea substanţială a nivelului de trai al populaţiei.

Principalele probleme cu care se confruntă populaţia, şi din cauza cărora implementarea unui sistem de politici

sociale riguroase este imperioasă sunt în primul rind:

Sărăcia. Veniturile reale ale populaţiei s-au micşorat de 3,5 ori din 1990 până în prezent, iar pensia medie s-a

micşorat de 4 ori.

Şomajul şi migraţia forţei de muncă (conform Biroului Internaţional al Muncii rata şomajului în anul 2012 a fost

de 8,5%).În plus,ca urmare a deteriorării situaţiei materiale a populaţiei la sfârşitul anilor '90 s-a declanşat

procesul depopulării,care are la bază mai multe cauze:natalitate scăzuta,mortalitate în creştere, cât şi migraţia

populaţiei.

Scăderea puterii de cumpărare a populaţiei,bazată de asemenea pe reducerea veniturilor.

POLITICI SOCIALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Dată fiind situaţia Republicii Moldova, Ministerul Economiei stabileşte o strategie de dezvoltare social –

economică pe termen mediu. În aceste condiţii se impune crearea unui cadru instituţional, legislativ şi

organizatoric propice dezvoltării unei noi societăţi în care primordial să fie rolul jucat de individ, şi care în

acelaşi timp să-i poată satisface nevoile în materie de bunăstare, ocrotire a sănătăţii şi protecţie împotriva

şomajului.Ministerul Economiei defineşte aşadar obiectivele sociale ale acestei strategii, care vor constitui

principalul punct de reper în ducerea la îndeplinire a acesteia:

formarea unui potenţial uman adecvat exigenţelor moderne pe plan educaţional, ştiinţific, tehnologic, inovaţional, cultural şi moral;

crearea condiţiilor economice pentru populaţia aptă de muncă în vederea ridicării substanţiale a nivelului bunăstării în baza propriilor venituri;

realizarea strategiei de reducere a sărăciei, diminuarea discrepanţelor în ceea ce priveşte nivelul de trai, asigurarea protecţiei sociale a celor mai vulnerabile categorii ale populaţiei, dezvoltarea sistemului de asistenţă socială echitabilă, cu destinaţie precisă;

asigurarea accesului general la serviciile social-culturale (ocrotirea sănătăţii, învăţământ, cultura etc.);

majorarea pensiilor şi perfecţionarea sistemului de pensii;

crearea noilor locuri de muncă şi creşterea gradului de ocupare în câmpul muncii;

crearea unui sistem de protecţie a drepturilor cetăţenilor Republicii Moldova pe pieţele muncii din străinătate.

Având drept punct de reper obiectivele sociale stabilite deja de Ministerul Economiei în cadrul strategiei de

dezvoltare social-economica, sunt conturate bineînţeles şi principalele măsuri ce vor conduce la îndeplinirea

obiectivelor, acestea vizând cu precădere:

Sănătatea;

Educaţia;

Locuinţele;

Aprovizionarea cu energie şi apă potabilă;

Ocuparea şi migraţia forţei de muncă, includerea săracilor în activităţile economice;

Politici ale veniturilor;

Protecţia socială;

Asistenţa pentru categoriile vulnerabile şi marginalizate ale populaţiei;

Modalităţile de includere a săracilor în luarea deciziilor.

Strategia de reducere a sărăciei

În cazul Republicii Moldova principalele două cauze ale sărăciei sunt indiscutabil, următoarele:

Evoluţia PIB

Datoria externă (aceasta depăşind ca mărime PIB-ul).

În încercarea de a dezvolta o strategie eficientă şi de a se asigura că ţinta acestei strategii este elocvent şi

punctual descrisă, este adoptată definiţia din Raportul anual al Băncii Mondiale, conform căreia principalele

coordonate sunt:

- venituri şi consumuri reduse;

- nutriţie insuficientă;

- sănătate afectată;

- acces redus la educaţie;

- vulnerabilitatea la diferite fenomene naturale, sociale şi politice;

- lipsa posibilităţilor de participare la luarea deciziilor.

Obiectivele care au fost avute în vedere în elaborarea strategiei se pot împărţi în două categorii:

Fundamentale

- Omul, care în calitate de valoare supremă a societăţii beneficiază de pace, sănătate, bunăstare, mediu sănătos.

- Integrarea europeană.

- Reintegrarea teritorială a Republicii Moldova.

Naţionale

- Consolidarea stabilităţii politice.

- Asigurarea stabilităţii macroeconomice

- Reducerea riscurilor de şoc economic

- Creşterea economică ce generează la rândul ei reducerea sărăciei

Măsurile de reducere a sărăciei detaliate în cadrul strategiei sunt:

Consolidarea cadrului macroeconomic, modernizarea economiei.

Reforma sectorului privat.

Politici şi măsuri pentru dezvoltarea sferei de producţie şi a infrastructurii, care vizează industria, agricultura,

energia, construcţiile, transporturile şi drumurile, telecomunicaţiile, turismul.

Consolidarea ordinii publice

Reintegrarea teritorială a ţării

Introducerea sistemului de asigurări obligatorii de sănătate

Necesitatea implementării unui sistem de asigurări obligatorii de sănătate reiese evident din faptul că acesta

garantează în primul rând o acoperire universală obligatorie a populaţiei, constituindu-se în acelaşi timp într-un

sistem garantat de stat de protecţie a intereselor cetăţenilor în domeniul sănătăţii, oferindu-le posibilităţi egale în

obţinerea asistenţei medicale calitative, inclusă în Programul Unic de servicii medicale.

Deşi în prezent acest tip de asigurare obligatorie de sănătate are o mare răspândire în majoritatea ţărilor, inclusiv

în cele din Estul Europei, modelul de bază se regăseşte în sistemul german de asigurări. Ca titlu informativ,

principiile după care se ghidează modelul sunt:

Solidaritatea dintre generaţii, dintre persoanele sănătoase şi cele bolnave;

Echitate în acordarea serviciilor de sănătate;

Accesul universal al populaţiei la servicii medicale şi sociale;

Finanţarea din fondurile publice, formate din taxe şi impozite, precum şi din contribuţii obligatorii şi benevole ale patronatului şi populaţiei active;

Asigurarea îngrijirilor de bază, inclusiv de prevenire a bolilor, acordate de medicul de familie;

Descentralizarea economico-financiară a sistemului de sănătate şi asigurarea unui înalt grad de autonomie prestatorilor de servicii medicale;

Garantarea calităţii prin intermediul acreditării instituţiilor medicale şi acordării de licenţe activităţilor medicale.

Adaptând acest model necesităţilor Republicii Moldova, el prezintă la nivel naţional următoarele caracteristici de

bază:

Aceleaşi servicii medicale pentru toţi contribuabilii;

Primele de asigurare se stabileşte în funcţie de venit, nu în funcţie de riscurile individuale;

Contribuţiile sunt plătite de patron şi de salariat;

Statul se angajează să achite contribuţiile persoanelor vulnerabile sau dezavantajate din punct de vedere social;

Se va exercita control public asupra administrării fondurilor ce vor gestiona mijloacele financiare destinate

asigurărilor medicale.

În ceea ce priveşte modul în care vor fi gestionate fondurile pe baza cărora se va implementa şi dezvolta sistemul

asigurărilor obligatorii de sănătate, organismul responsabil cu constituirea şi gestionarea fondurilor este

Compania Naţională de Asigurări în Medicină. În contul acesteia vor fi vărsate lichidităţile din partea

întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor, cetăţenilor, organelor administraţiei publice centrale şi locale

formându-se fondurile de asigurare care vor acoperi cheltuielile necesare tratării afecţiunilor menţionate în

Programul Unic.

Foarte importantă ca fază în implementarea sistemului de asigurări obligatorii de sănătate este momentul în care

s-a elaborate Programul Unic, acesta având rolul de a determina tipurile, maladiile şi volumul de servicii medicale

ce vor putea fi accesate de persoanele asigurate.

Serviciile oferite de Program sunt finanţate prin intermediul Fondului asigurării obligatorii de asistenţă medicală

constituindu-se în următoarele tipuri de asistenţă socială:

Asistenţă medicală de urgenţa prespitalicească, în cazuri provocate de maladiile acute, acutizarea maladiilor

cronice, accidente, traume şi intoxicaţii, complicaţiile gravidităţii şi la naştere;

Asistenţa medicală primară, care presupune măsuri de profilaxie şi prevenţie, lista maladiilor şi a stărilor

pacientului, medicamentele de care vor beneficia persoanele asigurate în cadrul acordării asistenţei medicale la

nivelul medicilor de familie;

Asistenţa medicală spitalicească, pentru următoarele cazuri:

- maladii acute sau acutizarea maladiilor cronice, intoxicaţii şi traume care necesită terapie intensivă, supraveghere

medicală permanentă şi/sau izolare în conformitate cu indicaţiile epidemiologice;

- patologia gravidităţii, naşteri şi avorturi.

Asistenţa medicală specializată de ambulator, care presupune asistenţa medicală a medicului specialist de profil

având drept scop stabilirea diagnosticului şi/sau a tratamentului.

Sistemul de asigurări obligatorii de sănătate este valabil pentru toate categoriile de cetăţeni:

Persoanele aflate în câmpul muncii. În cazul acestora poliţele de asigurare vor fi suportate atât din contul

instituţiilor unde aceştia îşi desfăşoară activitatea, cât şi din contul personal al acestora. În urma efectuării acestei

plăţi asiguratul va beneficia de oricare din aceste servicii:

- Acces la toate serviciile incluse în Programul Unic

- Asistenţă medicală oportună şi calitativă

- Minimizarea cheltuielilor proprii pentru sănătate

- Servicii profilactice cu scopul de a micşora riscul de îmbolnăvire.

Persoanele neîncadrate în câmpul muncii. În cazul acestora bugetul de stat va asigura următoarele categorii de

cetăţeni: invalizi, studenţi în cadrul instituţiilor de învăţământ superior (zi), elevii din învăţământul secundar

profesional. În plus, din bugetele administraţiilor publice locale vor fi asiguraţi pensionarii, şomerii, copii de vârstă

preşcolară, elevii din învăţământul primar, gimnazial, mediu general şi liceal.

Strategia ocupării forţei de muncă în Republica Moldova

Punctele de sprijin ale formulării unei strategii ca cea a ocupării forţei de muncă sunt fără îndoială piaţa actuală a

muncii din Republica Moldova şi politica actuală de ocupare a forţei de muncă, alături de coordonatele lor

definitorii. În încercarea de a contura cu o cât mai mare fidelitate strategia de ocupare a forţei de muncă

elaborată de Ministerul Economiei al Republicii Moldova, vom încerca mai întâi să identificăm pe rând

coordonatele celor două elemente.În ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă există o serie de indicatori care pot

construi o imagine fidelă a acesteia: reducerea forţei de muncă, creşterea salariului mediu, diversificarea

structurii ocupaţionale şi a surselor de venituri, scăderea populaţiei apte de muncă şi a celei ocupate, apariţia şi

extinderea unor forme atipice de ocupare, angajarea unei părţi însemnate a populaţiei active în economia

subterană,emigrarea şi imigrarea forţei de muncă.Evoluţia actuală a pieţei forţei de muncă se datorează

fluctuaţiilor economice (aşa cum reiese şi din introducerea capitolului), acestea generând prin inconsecvenţă o

piaţă rigidă, tensionată, marcată de puternice dezechilibre structurale, teritoriale, ocupaţionale şi

profesionale.Ţinându-se cont de factorii ce au influenţat de-a lungul timpului piaţa muncii din Republica Moldova,

precum şi evoluţia economică viitoare (se preconizează creşterea PIB cu un ritm anual de 6-7% şi reducerea ratei

inflaţiei, pe fondalul extinderii procesului investiţional), există şanse pentru o ameliorare a situaţiei în perioada

2012-2020, ceea ce va crea condiţii favorabile creării unor noi locuri de muncă.

Caracteristicile actuale ale pieţei muncii din Republica Moldova se prezintă după cum urmează:

Diminuarea numărului persoanelor ocupate pe economie. În ultimii 10 ani acesta a scăzut cu circa 190 mii

persoane. Ponderea cetăţenilor ocupaţi în totalul populaţiei a constituit în anul 2012 - 41,3%;

Creşterea numărului persoanelor disponibilizate faţă de numărul celor angajate;

Intensificarea proceselor de disponibilizare a lucrătorilor - lichidarea şi reorganizarea unor întreprinderi au condus

la reduceri considerabile de personal;

Scăderea numărului persoanelor ocupate incomplet;

Creşterea numărului de persoane ocupate în sectorul neformal;

Intensificarea migraţiei forţei de muncă;

Utilizarea insuficientă a potenţialului intelectual, condiţionată de scăderea cererii la forţa de muncă de înaltă

calificare.

Un alt indicator care poate ilustra elocvent situaţia pe piaţa forţei de muncă este bineînţeles şomajul, care în cazul

Republicii Moldova nu este definit conform normelor internaţionale şi Biroului Internaţional al Muncii. Pe plan

naţional definiţia acceptată a şomerilor stipulează că acestea sunt persoanele care sunt înregistrate în această

calitate la oficiile forţei de muncă, în timp ce definiţia mult mai completă a organismelor de mai sus stipulează că

şomeri sunt persoanele care nu au un loc de muncă ce le poate asigura un venit, sunt în căutarea unui loc de

muncă şi sunt disponibili să se angajeze. O asemenea diferenţă în interpretarea unui indicator atât de important

nu poate conduce decât la o viziune distorsionată asupra realităţii, iar eventualele comparaţii cu situaţiile

existente pe plan internaţional nu pot fi puse în discuţie.Acest indicator rămâne deosebit de important datorită

impactului pe care generarea lui îl are asupra cetăţeanului. Astfel, ca subiect al şomajului persoana respectivă

suportă pe rând pierderea venitului şi a situaţiei sale sociale, reducerea nivelului de trai al familiei, limitarea

posibilităţilor de educare a copiilor, sărăcie, agravarea sănătăţii, etc. Se poate observa că impactul şomajului în

nivel social este devastator. Cele mai frecvent întâlnite forme de şomaj în Republica Moldova sunt cel teritorial,

fricţional, latent şi critic, de asemenea apar forme de şomaj diferenţiat în funcţie de sexul şi vârsta persoanei.Ca o

consecinţă a situaţiei de pe piaţa forţei de muncă din Republica Moldova a apărut fenomenul de migraţie a

populaţiei în afara graniţelor acesteia, în căutarea unui loc de muncă, instituindu-se în timp necesitatea luării unor

măsuri de reducere a acestui fenomen. Republica Moldova a luat în considerare printre principalele măsuri

formarea unui Serviciu de Stat de Migraţiune în vederea dirijării proceselor migraţioniste şi a ameliorării situaţiei

existente. Au fost semnate în acelaşi context diferite acorduri privind activitatea de muncă şi protecţia socială a

cetăţenilor angajaţi provizoriu în alte state.

În condiţiile în care politica de ocupare a forţei de muncă reprezintă un sistem de principii, obiective, direcţii care

determină caracterul ocupării forţei de muncă la o anumită etapă a dezvoltării social economice a societăţii, iar

strategia de ocupare a forţei de muncă presupune realizarea unui sistem de măsuri de intervenţie activă în

vederea creării premiselor juridice şi economice în domeniul ocupării forţei de muncă, e importantă o delimitare

conceptuală a celor două noţiuni. Astfel, politica de ocupare a forţei de muncă are ca principal obiectiv crearea

premiselor economice favorabile ocupării locurilor de muncă, iar măsurile urmărite în realizarea acestui obiectiv

sunt în primul rând susţinerea investiţiilor şi relansarea industriei, precum şi activizarea politicilor

statului.Ţinându-se cont de faptul că resursele investiţionale sunt limitate, este necesară abordarea din punctul

de vedere al unei expertize social-economice a proiectelor şi programelor investiţionale pentru a fi surprinsă

influenţa acestora asupra extinderii ariei de încadrare a forţei de muncă.În principal statul va întreprinde măsuri

privind susţinerea ramurilor economice în proces de restructurare, privind sprijinirea programelor de angajare a

populaţiei în diferite ramuri, de creare şi păstrare a locurilor de muncă sau a programelor de restructurare a

ramurilor, precum şi privind promovarea măsurilor comune ale Guvernului, patronatelor şi sindicatelor.În ceea ce

priveşte susţinerea investiţiilor se consideră că această măsură poate fi detaliată în mai multe sensuri:

Dezvoltarea sistemului de învăţământ general şi profesional, în vederea unei mai bune pregătiri din punct de

vedere profesional;

Restabilirea şi dezvoltarea sistemului de instruire internă a personalului, inclusiv la locurile de muncă, crearea

condiţiilor pentru auto instruire;

Garantarea dreptului fiecărei persoane adulte (peste 18 ani) de a utiliza o formă de pregătire profesională

(calificare, recalificare, specializare, perfecţionare, alta decât cea dobândită prin şcoală sau formare iniţială);

Dezvoltarea serviciilor prestate de structurile de angajare în câmpul muncii pentru pregătirea profesională a

persoanelor neangajate, susţinerea şi organizarea instruirii prealabile a lucrătorilor;

Dezvoltarea sistemului de instruire neîntreruptă, orientat spre reproducerea, menţinerea şi perfecţionarea forţei

de muncă;

Dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului de orientare profesională şi susţinere psihologică a şomerilor şi

cetăţenilor fără ocupaţie, precum şi a celor ocupaţi, dar care tind să-şi schimbe profilul de muncă.

În ceea ce priveşte strategia de ocupare a forţei de muncă, aceasta are la bază abordări conceptuale în domeniul

angajării şi utilizării forţei de muncă care urmăresc soluţionarea problemelor cu caracter economic, social şi

psihologic specifice economiei de piaţă a Republicii Moldova. Obiectivele avute în vedere de strategia de ocupare

a forţei de muncă prevăd după cum urmează:

Implementarea elementelor de stabilizare a economiei şi relansare a procesului investiţional prin crearea noilor

locuri de muncă;

Implementare unor instrumente de stimulare a ocupării şomerilor, inclusiv de încurajare şi pregătire a acestor,

pentru a desfăşura activităţi pe cont propriu;

Anticiparea efectelor restructurării şi retehnologizării asupra ocupării şi organizarea din timp a procesului de

recalificare şi redistribuire a forţei de muncă disponibilizate;

Calcularea şi supravegherea sistematică a ratei şomajului.

Prin prisma obiectivelor măsurile stipulate de mai sus-numita strategie sunt:

Sporirea investiţiilor în învăţământul profesional şi formarea profesională;

Creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă rezultat din creşterea economică,prin reorganizarea timpului de

lucru;

Creşterea moderată a salariilor şi încurajarea apariţiei unor noi domenii ocupaţionale;

Reducerea costurilor indirecte ale forţei de muncă;

Creşterea eficienţei politicilor active promovate pe piaţa muncii.

Punerea în aplicare a strategiei de ocupare a forţei de muncă se va realiza în două etape, prima în perioada 2002 –

2004, în care este se are în vedere implementarea pe termen lung în toate domeniile cu influenţă directă asupra

gradului de instruire a populaţiei a unor programe moderne de formare, ţinându-se de asemenea cont de ridicarea

la standardele internaţionale, prin prisma unor măsuri privind egalitatea şanselor, măsuri vizând direct dezvoltarea

regională, etc. În cea de-a doua etapă, în perioada 2012 – 2020 se preconizează aducerea integrală la îndeplinire a

Strategiei urmărindu-se ridicarea calităţii resurselor umane, combaterea fenomenului de excludere socială, etc.În

condiţiile în care obiectivele stabilite sunt realiste şi măsurile luate pentru ducerea lor la îndeplinire sunt cele

recomandate de situaţia social-economică a Republicii Moldova, efectul pe care Strategia de ocupare a forţei de

muncă l-ar putea avea este de creştere a flexibilităţii pieţei muncii şi a nivelului de ocupare, de reorientare a

populaţiei economic active către alte domenii de muncă, de ameliorare a consecinţelor sociale pe care le generează

disponibilizarea forţei de muncă, de creştere a numărului noilor locuri de muncă, de prevenire a creşterii şomajului

la nivel teritorial, de dezvoltare a potenţialului resurselor umane prin perfecţionarea sistemului de calificare,

recalificare, de creştere a mobilităţii resurselor de muncă.

ANALIZĂ A SITUAŢIEI SOCIALE ACTUALE

Acest subcapitol îşi propune să prezinte situaţia actuală a politicilor publice din Republica Moldova, impactul pe

care implementarea acestora îl are în rândul populaţiei. Informaţiile şi comentariile prezentate în continuare se

bazează exclusiv pe feedback-ul pe care acţiunile de natură socială l-au primit din partea cetăţenilor. Neta

departajare între aspectele pozitive şi cele negative este destul de greu de efectuat în unele cazuri, atunci când

există păreri pro şi păreri contra, concluzia bazându-se atât pe cumulul de păreri cât şi pe statisticile existente

referitoare la subiectul în cauză.

Pentru a contura situaţia socialului din Republica Moldova de astăzi vom prezenta o scurtă statistică realizată de

Institutul de Politici Publice, care reuşeşte să realizeze o schiţă veridică a acesteia:

1. Principalele temeri ale populaţiei sunt: sărăcia, de care se tem 33% din persoanele chestionate; viitorul copiilor

- 15%, preturile - 11% şi şomajul, 10% dintre persoane.

2. Din totalul celor chestionaţi 52% nu sunt mulţumiţi de felul în care trăiesc, iar 32% sunt mulţumiţi de unele

aspecte şi nu sunt mulţumiţi de alte aspecte. 85% este procentul celor pentru care banii reprezintă o reală

problemă, asistenta medicala - 84%, curăţenia şi îngrijirea localităţii - 74%, viaţa politică din ţară - 52% şi de

transporturi - 52%.

3. 52% consideră că nu s-a schimbat aproape nimic anul acesta comparativ cu anul trecut; 29% consideră că viaţa

este mai bună, iar 18% - că este mai proastă, de asemenea 36% dintre cei chestionaţi consideră că peste un an vor

trăi mai bine.

4. Pentru 45% veniturile familiilor ajung doar pentru strictul necesar, iar pentru 34% dintre ei acestea nu ajung

nici măcar pentru strictul necesar.

5. 56% consideră că nu le este deloc asigurată securitatea personală, acelaşi lucru este afirmat de 56% dintre

chestionaţi, însă în legătura cu securitatea socială, 50% - securitatea economică, 47% - securitatea sănătăţii, 38% -

securitatea publică, 27% - securitatea alimentară, iar 22% din respondenţi sunt de părere că nu le este deloc

asigurată securitatea politică.

Dacă statistica de mai sus prezintă opinia publică referitoare la calitatea vieţii şi problemele sociale, putem afirma

cu certitudine că în acelaşi timp Republica Moldova se confrunta cu o situaţie socio-demografică alarmantă,

cauzată pe de o parte de reducerea substanţială a natalităţii, precum şi datorită nivelului sporit al mortalităţii

infantile. În aceeaşi categorie de indicatori se încadrează speranţa de viaţă care este mult inferioară speranţei de

viaţă din Uniunea Europeană (77 de ani), aflându-se de asemenea în urma speranţei de viaţă din România,

respectiv 69 de ani. Este de remarcat de asemenea numărul în creştere al şomerilor (cca. 25000 şomeri

înregistraţi) care nu beneficiază de venituri ce le pot permite un trai decent. În plus, peste 90% din populaţie

dispune de un venit lunar care nu acoperă coşul de consum oficial stabilit. Acestea toate în condiţiile în care

moneda naţională e relativ stabilă, fiind însă menţinută din mijloacele FMI.

Se poate observa deci cu uşurinţă că feedback-ul oferit de populaţie prin intermediul sondajului realizat de

Institutul de Politici Publice este realist şi obiectiv. Acestea fiind spuse, se vor înfăţişa în continuare aspecte

pozitive şi cele negative ale situaţiei sociale actuale.

Aspecte pozitive

1. Se acordă o importanţă din ce în ce mai mare protecţiei copilului şi familiei. În acest spirit, Republica Moldova

şi-a propus un optimist obiectiv major, respectiv reconsiderarea statutului copilului. În acest spirit se va proceda

la elaborarea şi implementarea unei „Strategii Naţionale privind Protecţia Copilului şi a Familiei”. Proiectul

strategiei în cauză este elaborat de Guvernul Republicii Moldova susţinut de donatori internaţionali ca UNICEF,

DFID, SIDA, EVERYCHILD, care oferă asistenţă tehnică, precum şi de societatea civilă.

În cadrul Strategiei se va ţine cont de faptul că familia este veriga cea mai importantă a societăţii. În situaţia în

care familia nu se poate susţine din veniturile câştigate i se vor pune la dispoziţie alimente şi alte astfel de

ajutoare care să împiedice instituţionalizarea inevitabilă a copiilor. Scopul reformării sistemului existent de

protecţie a copilului este de a efectua o redirecţionare a fluxurilor financiare şi o distribuire clară a

responsabilităţilor între administraţia centrală şi cea locală. De asemenea în cadrul reformei sistemului de

protecţie a copilului urmează să fie elaborate standardele de calitate pentru toţi subiecţii sociali. Astfel, toţi

furnizorii de servicii, indiferent de forma de proprietate, (de stat, private sau ONG-uri) vor trebui să treacă

procesul de acreditare şi să obţină licenţă pentru serviciile prestate.

2. În condiţiile în care astăzi peste 80% din populaţia Republicii Moldova trăieşte cu mai puţin de un dolar pe zi,

oamenii nu par să mai creadă că o reformă în sănătate sau noile proiecte implementate în acest domeniu ar putea

schimba lucrurile în bine, iar mulţi dintre ei nici nu ştiu că în Moldova se desfăşoară anumite reforme ce vizează

sănătatea.

Reuşind să înfrunte realitatea dezarmantă este lăudabil faptul că în Republica Moldova se află în curs de realizare

numeroase programe destinate sănătăţii şi relansării sistemului de ocrotire a sănătăţii , însă, după părerea

specialiştilor, aceste măsuri sunt insuficiente până când fiecare membru al societăţii nu-şi va schimba atitudinea şi

nu va avea grijă de propria sănătate.

Acesta este şi motivul pentru care principiile de bază pe care le propagă Ministerul Sănătăţii şi organizaţiile

internaţionale ce implementează proiecte în domeniul medicinii este că fiecare cetăţean trebuie să conştientizeze

că responsabilitatea pentru protejarea propriei sănătăţi îi aparţine în totalitate.

Cu titlu de exemplu menţionăm două campanii în curs de desfăşurare în Republica Moldova:

”Promovarea sănătăţii şi prevenirea maladiilor”, proiect care are scopul bine definit de a stabili clar rolul şi

obligaţiile statului cu privire la stimularea ocrotirii sănătăţii propriilor cetăţeni.

”Oameni sănătoşi - viitor sănătos”. Având deviza ”Alege să fii sănătos!”aceasta este a doua etapă a proiectului

Băncii Mondiale ”Fondul de Investiţii în Sănătate” (FIS), care se desfăşoară în colaborare cu Ministerul Sănătăţii.

Campania se va desfăşura pe tot parcursul anului 2003 şi va include discuţii cu populaţia, spoturi publicitare în

mass-media şi o serie de traininguri pentru medici. Obiectivul principal al campaniei este combaterea bolilor

provocate de sărăcie: informarea publicului larg privind priorităţile din domeniul sănătăţii şi reformele care se

desfăşoară în prezent (în special sistemul de asigurări medicale obligatorii), combaterea bolilor SIDA, TBC şi

sensibilizarea populaţiei în privinţa riscurilor pe care acestea le comportă, responsabilitatea individuală pentru

protejarea propriei sănătăţi, determinarea publicului pentru respectarea unui mod de viaţă sănătos.

3. Este lăudabil faptul că se fac eforturi pentru a aduce la cunoştinţa populaţiei fenomenul violenţei împotriva

femeii,în vederea sensibilizării acesteia.Ţinând cont că violenţa împotriva femeii este un fenomen care a luat

amploare în Republica Moldova. Este important să se conştientizeze faptul că problema constă nu doar în tradiţia

patriarhală conservativă, ci şi în faptul că există lacune grave atât în educaţie, comportament social, cât şi la nivel

legislativ.

Aspecte negative

1. Tinerii constituie segmentul social cel mai afectat de şomaj. Conform datelor Serviciului de Stat pentru

Utilizarea Forţei de Muncă, în anul 2012 tinerii între 18-30 de ani reprezentau 46,6% din şomerii înregistraţi la

acea dată. De asemenea, potrivit estimărilor Ministerului Educaţiei, în fiecare an aproximativ 18000 dintre elevii

care termină învăţământul obligatoriu nu-şi continuă studiile, îngroşând rândurile şomerilor. Numai fiecare al 8-

lea absolvent al învăţământului universitar de lungă durată este integrat în câmpul muncii, comparativ cu fiecare

a 6-a persoană care absolvă învăţământul universitar de scurtă durată (colegiile) şi fiecare al 2-lea absolvent din

învăţământul profesional. 66,7% din tineri au temeri în legătură cu situaţia de permanentă instabilitate a societăţii

moldovene şi a economiei Republicii Moldova.

Îngrijorător de elocventă este următoarea statistică, conform căreia dorinţa predominantă a tinerilor se reduce la

părăsirea ţării. 61,3% dintre tineri doresc să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă bine plătit; 17,5% ar

migra pentru un loc permanent de trai şi numai 12,4% - la studii.

În concluzie nu doar problema spinoasă a şomajului în rândurile tinerilor trebuie să atragă atenţia autorităţilor, ci

şi consecinţele extrem de grave ale acestuia, printre care una dintre cele mai importante este migraţia, care

coroborată cu natalitatea scăzută şi o rată a mortalităţii în creştere nu poate decât să afecteze negativ populaţia

Republicii Moldova.

2. Societatea civilă. Aceasta este expresia dreptului cetăţenilor la libera asociere şi se materializează în formarea

ONG-urilor, partidelor, asociaţiilor, sindicatelor. Aceste formaţiuni au în vedere un spectru larg de interese care în

final condiţionează continuitatea procesului de dezvoltare socială. La baza societăţii civile sunt persoanele care

doresc să trăiască într-un mediu social mai bine organizat. Aşadar, rolul primordial al societăţii civile este

preluarea multora dintre problemele comunitare, statului revenindu-i doar rolul de observare şi asigurare a

condiţiilor pentru atingerea acestui scop.Până în momentul de faţă societatea moldoveană nu a devenit

conştientă de faptul că statul este doar o parte a sistemului social care nu poate garanta buna desfăşurare a

existenţei sociale. Majoritatea populaţiei nu realizează faptul că pentru o mai bună funcţionare a societăţii

propriile lor eforturi sunt extrem de importante (42,5% dintre cetăţeni nu cunosc practic nimic despre sectorul

non-guvernamental). Aceştia consideră încă în mod eronat că statul este singurul care poate juca rolul garantului

în probleme sociale. 87% dintre cetăţenii chestionaţi consideră că statul ar trebui să asigure nivelul necesar de

decenţă socială şi doar 7% au încredere în activităţile desfăşurate de acesta.Pornind de la premisa că existenţa

unei pături sociale mijlocii conduce inevitabil la apariţia societăţii civile, şi că cetăţenii ce aparţin clasei mijlocii

sunt gata să folosească surplusul de bani, timpul liber şi să depună eforturi pentru a contribui la îmbunătăţirea

vieţii lor, soluţionând problemele comunităţii cu forţele proprii ajungem la concluzia că societatea civilă din

Republica Moldova n-a acumulat încă acea “masă critică” pentru a exercita continuu şi consecvent monitorizarea

activităţii puterii. Putem adăuga aici şi gradul scăzut de educaţie a populaţiei în domeniul apărării drepturilor

omului şi inhibiţia în ceea ce priveşte spiritul de iniţiativă şi încredere în forţele proprii. Cetăţeanul este obişnuit să

aştepte soluţionarea tuturor problemelor de către autorităţile de stat.

CONCLUZII În conformitate cu toate datele furnizate de lucrarea de faţă, se desprind firesc următoarele concluzii:

În Republica Moldova interesul faţă de implementarea şi crearea unui cadru social adecvat, care să ofere siguranţă şi ocrotire cetăţenilor ei există cu certitudine. Afirmaţia se bazează pe fapte concrete, ca elaborarea şi aprobarea legilor ce vizează socialul.

Abordarea legislativă şi cea ideologică a cadrului social sunt asemănătoare cu cele din Uniunea Europeană, modelul fiind deci unul consacrat şi care funcţionează prin prisma sistemelor în care se manifestă.

În acelaşi timp este important de menţionat, pentru o mai bună înţelegere a evoluţiei socialului, că principalul impediment este sau a fost cadrul economico-social pe care au fost grefate principiile noii politici sociale. În condiţiile în care principalul jucător era statul, care acorda „protecţie şi acoperire necondiţionată tuturor cetăţenilor săi”, revenirea la un sistem în care individul şi condiţia acestuia primează a fost un şoc, căruia nu toată populaţia Republicii Moldova a reuşit să îi facă faţă, rămânând ataşată în continuare de ideea că statul este cel ce se cuvine să le acorde protecţie.

Specialiştii din Republica Moldova susţin lipsa experţilor în acest domeniu,care ar putea susţine în continuare elaborarea şi implementarea unor noi laturi ale politicii sociale.

Chiar dacă abordarea legală a fost efectuată, abordarea mediatică, cea care ar trebui să aibă efect pe termen lung asupra populaţiei întârzie să-şi facă apariţia în forţă, ceea ce la momentul actual se traduce printr-o veritabilă ignoranţă din partea cetăţenilor în ceea ce priveşte socialul.

Mediul politic instabil, atât din punct de vedere al tranziţiei prelungite, cât şi din punctul de vedere al conflictului transnistrean nu oferă siguranţă şi certitudinea atragerii investitorilor străini, şi implicit a capitalului străin, ceea ce ar putea propulsa economia moldoveană. Cel mai dureros de menţionat este fenomenul de generare al reacţiilor în lanţ.Conjunctura a fost cea provocată de destrămarea Uniunii Sovietice,urmate aproape imediat de pierderea de către Republica Moldova a majorităţii partenerilor de comerţ exterior.De aici şi până la situaţia prezentă cu care se confruntă populaţia nu este decât un pas,sărăcia fiind cuvântul cheie pe care se bazează toate explicaţiile în ceea ce priveşte socialul.Acesta este motivul pentru care reforma în sănătate nu are foarte multă priză la public,motivul pentru care tinerii au început să migreze,fără intenţia de a se mai întoarce în ţara care nu le oferă nici un fel de perspective cel puţin în ceea ce priveşte angajarea, motivul pentru care educaţia nu se mai află pe primul plan, etc.În cazul acestei societăţi copleşite de fenomenul sărăciei,ale cărei cote educaţionale scad progresiv,este tot mai dificil de penetrat,iar sensibilizarea publicului vis-a-vis de problemele sociale este foarte greu de realizat,datorită în principal neîncrederii acesteia în sistemul existent.

ANALIZA ASPECTULUI TEHNOLOGIC IN R.M.

Sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) este unul dintre puţinele domenii

ale economiei,unde Republica Moldova înregistrează progrese semnificative.O confirmă

atât evaluările naţionale,cit şi ratingurile mondiale. Cota contribuţiei domeniului TIC în

Produsul Intern Brut (PIB) al ţării constituie 7,6%, cu o valoare de piaţă de cca 6 687,2

milioane lei anual. Aprecierea în dinamică a nivelului de dezvoltare a sectorului tehnologiei

informaţiei şi comunicaţiilor în Republica Moldova denotă tendinţe generale pozitive la

toate capitolele:Sectorul TIC din Moldova are un potenţial sporit în ceea ce priveşte

dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii electronice,toate localităţile din ţară sunt

asigurate cu telefonie fixă,şi cu telefonie mobilă.Digitizarea reţelelor de telefonie fixă a

atins nivelul de 94,5%. După viteza de acces la Internet Moldova se plasează printre

primele 20 de state ale lumii.

De menţionat că, în perioada anului 2012, pe piaţa reţelelor şi serviciilor de comunicaţii au

activat 560 furnizori autorizaţi. Potrivit datelor ANRCETI, din cei 560 de furnizori

autorizaţi, 498 – au dreptul de a furniza reţele şi servicii de comunicaţii electronice în baza

regimului de autorizare generală, iar 62 – în baza a 66 de licenţe generale şi/sau tehnice

pentru diverse genuri de activitate în domeniul telecomunicaţiilor şi informaticii (situaţie

din 31.12.2012).

Cele mai semnificative vânzări au fost înregistrate pe piaţa de comunicaţii mobile şi cea de

telefonie fixă.

Unul din factorii creşterii veniturilor obţinute de operatorii de telefonie mobilă şi fixă l-a

constituit majorarea numărului de utilizatori ai serviciilor furnizate de acestea. Astfel,

numărul de utilizatori ai serviciilor de comunicaţii mobile a depăşit cifra de 4 mil. 262 mii,

iar rata de penetrare a serviciilor date a atins nivelul 119,7%.

Numărului de abonaţi, conectaţi la operatorii reţelelor de telefonie fixă se cifrează la 1 mil.

205,8 mii, iar rata de penetrare a acestor servicii, raportată la o sută de locuitori constituie

33,87%.

Pe parcursul anului 2012, numărul abonaţilor la serviciile de acces la Internet de bandă

largă a depăşit cifra de 417,2 mii, iar rata de penetrare a acestor servicii raportată la 100 de

locuitori ai republicii a atins 11,72%.

O creştere semnificativă se atestă şi în rândul utilizatorilor serviciului de acces la Internet

de bandă largă puncte mobile. În perioada anilor 2008-2012, numărul acestora a depăşit

pragul de 178,45 mii, iar rata de penetrare a acestor servicii la 100 de locuitori a alcătuit

4,22%.

Cifra de afaceri este susţinută, în mare măsură, de creşterea volumului de investiţii în

sectoarele pieţei TIC. Astfel, pe parcursul anului 2012, volumul investiţiilor în dezvoltarea

sectorului TIC a însumat circa 1 750 mil.lei, cele mai importante investiţii fiind efectuate în

sectorul telefoniei mobile şi fixe.

Exporturile reprezintă un motor puternic pentru industria TIC şi contribuie decisiv la

creşterea competitivității sectorului. Conform datelor prezentate de Banca Naţională a

Moldovei, ţara noastră, deţine o poziţie bună la capitolul „comerţ cu serviciile TIC”. Astfel,

volumul exporturilor serviciilor TIC în afara ţării a crescut de peste 3 ori în ultimii 7 ani, de

la 63,01 milioane USD în 2005 la 195,88 milioane în 2012.

În noiembrie 2012, Republica Moldova a eliberat, în premieră, două licenţe pentru telefonia

mobilă ,,de generaţia 4G”. Licenţele au fost obţinute de către companiile Moldcell şi

Orange, care deja prestează servicii de telefonie mobilă pe piaţa Moldovei şi care vor

asigura modernizarea reţelelor existente în baza standardelor tehnologiei LTE (Long Term

Evolution). Ambii operatori au lansat reţelele 4G în regim comercial în mai puţin de o lună

după obţinerea licenţei.

Eforturile depuse de Republica Moldova în ultimii ani pentru impulsionarea dezvoltării

infrastructurii sectorului TIC au contribuit la creşterea poziţionării ţării în ratingurile

internaţionale (Uniunea Internaţională în Telecomunicaţii, Forumul Economic Mondial,

Departamentul Afacerilor Economice şi Sociale al Naţiunilor Unite, Banca Mondială ş.a.).

Conform clasamentului internaţional al indicelui de dezvoltare a sectorului TIC, ţara

noastră s-a plasat pe locul 62 din 155 state reuşind să-şi păstreze poziţia prin creşterea

constantă a valorii indicelui de la 4,24 la 4,55 puncte. Evoluţia ascendentă a accesului

populaţiei la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor a clasat Moldova pe poziţia 58,

astfel înregistrînd un salt cu 27 poziţii la acest capitol.

După impactul TIC în procesul de dezvoltare şi competitivitate a ţării, Moldova a

înregistrat un salt de 24 poziţii în clasamentul mondial şi s-a plasat pe locul 65 din 144 de

state.

Republica Moldova a înregistrat un salt de 37 poziţii a Indicelui de dezvoltare a e-

Guvernării depăşind valoarea medie mondială şi poziționându-se pe locul 69 din 193 ţări.

Valoarea indicilor agregaţi pentru Republica Moldova au o tendinţă de creştere pe mai

multe domenii, ceea ce semnifică o avansare a ţării în domeniul TIC. În concluzie, rating-

urile internaţionale poziţionează Moldova în categoria ţărilor cu nivel mediu de dezvoltare

a sectorului TIC.

1. Indicatorii economici de dezvoltare a sectorului TIC

Figura 1.1. Ponderea sectorului TIC în volumul PIB în dinamică, (%)

0

10,000

20,000

30,000

40,000

50,000

60,000

70,000

80,000

90,000

2009 2010 2011 2012

5,821.2 6,375.3 6,466.2 6,687.2

60,043

71,849

82,174 87,847

venitul pieţei TIC (mil.lei) produsul intern brut (mil.lei)

7,6% 8,9% 9,6% 7,9%

Structura pieţei TIC în funcţie de venituri în dinamică,

Dinamica investiţiilor în sectorul TIC (mil. lei)

55,8% 23,1%

12,1%

4.9% 4,1%

Servicii de tel. mobila Servicii de tel. fixa

Servicii Internet Servicii TV

Servicii postale

34

.2

42

.7

60

.7

66

.4

34

0.8

74

1.4

61

7.5

53

6.2

1,1

36

.0

94

1.1

1,1

32

.2

1,1

39

.9

1,7

49

.6

1,7

25

.2

1,8

10

.4

1,7

42

.5

0

400

800

1,200

1,600

2,000

2009 2010 2011 2012

Reţele audiovizuale Reţele fixe

Reţele mobile Investiţii total

4.7

8.8

7.2

3.8

0

2

4

6

8

10

2009 2010 2011 2012

Comunicaţii poştale

Dinamica comerţului exterior de servicii TIC în Republica Moldova (mil. USD)

Indicator Unitatea

de măsură 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Total Export mil. USD 2001,75 2489,81 2000,03 2290,75 3158,53 3164,30

Export servicii TIC

inclusiv, mil. USD

99,94 140,83 134,96 159,47 182,8 195,88

Servicii de comunicaţii mil. USD 85,67 114,56 105,21 126,05 134,96 140,04

Servicii de informatică şi

informaţionale mil. USD 14,27 26,27 29,75 33,42 47,84 55,84

% sectorul TIC % 4,99 5,65 6,74 6,96 5,78 6,19

Total Import mil. USD 4321,54 5706,21 3988,6 4573,78 6030,56 6109,56

Import servicii TIC

inclusiv, mil. USD

53,2 63,36 63,13 61,76 65,45 77,3

Servicii de comunicaţii mil. USD 37,55 47,37 39,15 38,13 42,46 40,16

Servicii de informatică şi

informaţionale mil. USD 15,65 15,99 23,98 23,63 22,99 37,14

% sectorul TIC % 1,23 1,11 1,58 1,35 1,08 1,26

Sursa : Banca Naţională a Moldovei, 2013

Volumul investiţiilor capitale în piaţa serviciilor TIC în anul 2012

:

Biroul naţional de statistică şi ANRCETI conform datelor raportate de către operatori, 2013

1,7

54

.3

1,7

34

.0

1,8

17

.6

1 7

46

,3

15,80% 13,20% 11,10% 10,58%

1.0

6.0

36.0

1

10

100

1000

10000

2009 2010 2011 2012

Volumul investitilor capitale in piata serviciilor TIC(mln lei)

Ponderea sectorului TIC in totalul investitilor in capitalul fix

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

DE PE LÎNGĂ PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA

Tema: Analiza PEST a Republicii Moldova.

A elaborat: Pascari Cristina.

Gr.115 MP.

A controlat: Veronica Butnaru

Chisinau 2013