160_Lectia_6_Tulbur

Release by Medtorrents.com

TULBURĂRI MENTALE ORGANICE

I. DEMENŢA ÎN BOALA ALZHEIMER

Boala Alzheimer este o boală cerebrală degenerativă primară.

Debutul este de obicei înşelător şi progresiv în decursul mai multor ani (de la 2 - 3 ani şi

rare ori 8 - 9 ani).

debutul poate avea loc la mijlocul vieţii adulte, însă incidenţa este mai crescută în ultimii

ani ale vieţii (între 60 şi 70 ani).

debutează lent prin instalarea treptată a tulburărilor de memorie.

memoria scade repede căpătând un caracter global şi cu dezorientare spaţială.

Etiologia bolii ALZHEIMER – până în prezent nu este cunoscută

Unii autori pledează pentru:

etiologie genetică;

pentru o posibilă transmitere a maladiei prin intermediul cromozomului 21;

poate fi cauzată de excesul de aluminiu;

boala conform altor ipoteze este transmisă de virus;

o altă ipoteză este transmisă de un mecanism imun anormal;

Factorii favorizanţi sunt:

Intoxicaţiile,

avitaminozele;

surmenajul;

infecţiile.

Factorii de risc legaţi de apariţia acestei boli sunt:

Vârsta;

loviturile sau rănile la nivelul capului;

fumatul;

ereditatea.

1


Semnele bolii diferă mult de la un bolnav la altul

diagnosticarea bazându-se pe performanţele individului

prin următoarele aspecte ale cunoaşterii:

Orientarea în timp şi spaţiu,

Controlul mişcărilor şi acţiunilor,

Controlul atenţiei,

Memoria,

Limbajul,

Percepţia vizuală,

Rezolvarea problemelor,

Activitatea socială.

Aceşti pacienţi devin:

Uituci;

distraţi;

nu mai recunosc persoanele apropiate;

nu se pot orienta în mediu cunoscut;

rătăcesc pe străzi;

pătrund în încăperi străine, (dovedind, că sunt la ei acasă);

vagabondează;

Cu timpul conţinutului gândirii devine foarte sărac.

Brusc scade capacitatea judecăţii.

a) la ei foarte repede se ivesc diferite tulburări psihice:

De tip confuzional;

stări delirante;

predomină halucinaţile auditive şi vizuale;

2


şi sunt prezente permanent ideile delirante de gelozie.

b) pentru aceşti pacienţi sunt caracteristice modificările patologice ale comportamentului:

Ei devin iritabili;

anxioşi;

agitaţi psihomotoric;

rare ori agresivi.

c) predomină dereglări de limbaj:

Pacienţii nu pot defini corect obiectele.

Predomină agnozia optică a culorilor şi formelor.

d) pierd deprinderile elementare:

De a se îmbrăcarea;

de a se încălţa;

de a aprinde focul la aragaz şi etc.;

de a scrie – (în loc de litere - fac diferite ieroglife).

Boala are mai multe stadii evolutive:

precoce (faza uşoară);

intermediară (faza moderată);

tardivă (faza severă).

Celulele creierului se micşorează sau dispar şi sunt înlocuite cu pete dense, de formă

neregulată numite plăci senile;

Apar formaţiuni neurofibrilare, în interiorul celulelor creierului, afectând sănătatea

acestora.

3


Deosebim următoarele forme (variante) ale demenţei în boala Alzheimer:

Demenţa cu debut timpuriu se manifestă prin declanşarea până la 65 ani cu o evoluţie

rapidă a simptomelor (afazie, agrafie, alexie, aproxie);

Demenţa cu debut tardiv se manifestă prin declanşarea la vârsta de 70 ani sau mai

târziu. Dereglările de memorie evoluează lent, mai târziu apare (afazia şi aproxia);

Demenţa de tip mixt se manifestă prin simptomatică polimorfă cu simptomul demenţei

Alzheimer şi a demenţei vasculare.

Faza terminală durează până la un an.

bolnavii nu mai pot vorbi scot doar câteva cuvinte izolate sau ţipete;

nu înţeleg nimic;

cu timpul la ei se instalează mutismul;

nu pot mânca desinestătător.

II. DEMENŢA VASCULARĂ

Este o maladie generală a întregului organism, care se dezvoltă lent pe tot parcursul vieţii

individului şi se întâlneşte mai des la vârsta 60 – 70 ani.

În mod tipic, există sub forma unor atacuri ischemice tranzitorii cu:

Afectarea de scurtă durată a câmpului de conştiinţă;

pareze temporare sau pierderea vederii.

În tabloul clinic se notează:

Astenie fizică;

astenie intelectuală;

scăderea capacităţii de muncă;

sarcina pusă în faţa sa cu greu o îndeplineşte;4


lucrul început îl duc dezordonat sau chiar nu este dus la bun sfârşit;

apare cefalee (la început în formă de acces mai târziu dureri permanente de aspect

migrenos);

sunt senzaţii de “greutate”, senzaţii de “apăsare”, senzaţii de “arsură”, senzaţii de “a

căsca”;

se aud diferite “zgomote în creier”, se văd “steluţe în ochi”;

se instalează crize vestibulare;

greţuri, vomă fragmentară apoi vomă incoercibilă;

are loc dereglarea ciclului fiziologic somn – veghe;

se instalează insomnia;

somn fragmentar cu coşmaruri;

uneori sunt prezente ideile fobice “de a adormi” sau predomină frica de a muri în

somn;

are loc scăderea capacităţii de fixare;

cu timpul se instalează tulburări de concentrare;

labilitate emoţională;

pierderea treptată a memoriei;

apare amnezia de fixare;

dismnezii;

dificultăţi la recunoaşterea persoanelor cunoscute;

dificultăţi la numirea ţării în care trăieşte, a oraşului sau satului unde locuieşte, străzilor

cunoscute;

dificultăţi la recunoaşterea obiectelor personale sau a obiectelor bine cunoscute;

deteriorarea proceselor intelectuale;

apare conservatismul;

emoţiile devin mai labile;

sunt prezente reacţiile de agresivitate;

înţelegerea şi judecată pot fi relativ păstrate.

5


Trăsăturile asociate sunt:

labilitatea emoţională cu dispoziţie depresivă tranzitorie;

plâns sau râs exploziv;

episoade tranzitorii de obnubilare a câmpului de conştiinţă sau delirium;

sunt evidente schimbări ale personalităţii cu apatie sau dezinhibiţie.

Pot apărea diferite sindroame psihopatologice care pot fi următoarele:

o Sindromul anxios – depresiv

o Sindromul de confuzie

o Sindromul halucinator – delirant

Deosebim mai multe forme (variante) de demenţă vasculară:

Demenţă vasculară cu debut acut – se dezvoltă după câteva săptămâni după un

accident vascular cerebral și în special este afectată memoria (poate apărea amnezia de

fixare, anterogradă);

Demenţă multinfarct – se dezvoltă mai frecvent (în 50%), caracterizată prin demenţă

lacunară şi variate tulburări mnezice. Are o evoluţie lentă, dar progresează continuu;

Demenţă vasculară subcorticală – se caracterizează prin deminuarea funcţiilor

intelectuale, varietăţi ale dispoziţiei, logoree, nelinişte motorie, demenţă accentuată,

dereglări chiar şi până la epilepsie;

Demenţă vasculară mixtă corticală şi subcorticală – apare la vârsta de 70 ani şi constă în

combinarea simptomelor demenţiale şi corticale.

III. DEMENŢA ÎN BOALA PICK

Debutul bolii se manifestă la 45 - 50 ani

Evoluţia bolii este de o durată de 5 - 10 ani.

6


Boala se caracterizează printr-o demenţă globală şi progresivă.

Boala are un debut lent.

În debut au loc schimbări survenite în comportament:

Pacienţii părăsesc brusc locul de muncă;

duc munca într-un mod dezordonat;

încurcă sarcinile încredinţate;

dispare interesul faţă de toate;

devin neatenţi;

fug de acasă;

se observă un comportament pueril;

scade simţul critic faţă de acţiunile sale;

şi foarte repede apar semne de demenţă.

În funcţie de localizarea preponderentă a procesului de atrofie deosebim următoarele

variante ale bolii Pick:

Varianta frontală;

pentru varianta parieto – temporală.

Varianta frontală apare:

Astenie;

apatie;

pierderea interesului şi a iniţiativei;

se dereglează limbajul, care devine mai sărac.

Varianta parieto - temporală a bolii Pick este caracteristică:

afazia amnestică şi senzorială;

7


bolnavii nu sunt capabili să numească;

repetă în mod stereotip aceleaşi fraze;

cuvintele din fraze nu sunt legate între ele.

În perioada terminală predomină:

o astenie fizică;

bolnavii devin incapabili să umble;

devin inerţi;

nu mănâncă fără ajutorul celor din jur;

vorbirea devine tot mai săracă (la unii apare – mutism);

Faza terminală durează de la câteva luni la un an.

IV. DEMENŢA ÎN BOALA HUNTINGTON

Este o boală din grupa demenţelor pre-senile.

Boala începe la vârsta de 35 - 50 ani.

Debutul destul de lent, evoluţia bolii, până la 12 - 15 ani.

La începutul a bolii predomină tulburări afective şi de caracter.

Aceşti pacienţii sunt:

Capricioşi;

instabili;

plângăreţi;

foarte sensibili;

8


predomină la ei tendinţa la reacţii isterice;

o dispoziţie deprimată cu ură;

predomină iritabilitate şi excitabilitate crescută;

prezent la ei este egoismul;

are loc o răcire emoţională faţă de cei din jur.

La aceşti ei apar tulburări psihice ca:

Sindromul paranoid sau halucinator – paranoid;

sindromul paranoial de gelozie;

halucinoză;

dereglări de conştiinţă;

idei de grandoare;

este prezentă o depresie cu tentative de sinucidere;

stări obsesiv-fobice;

cu timpul se instalează o demenţă lent progresivă cu scăderea memoriei;

şi slăbirea capacităţii de gândire;

predomină sterotipiile de cuvinte şi mişcări.

V. DEMENŢA ÎN BOALA PARKINSON

Este considerată ca o afecţiune degenerativă.

Apare mai frecvent între 40 – 60 ani.

Se caracterizează prin:

Tremurături de repaus;

rigiditate musculară;

încetinirea mişcărilor;

vorbire rară şi monotonă şi etc..

9


Tulburările psihice sunt polimorfe şi sunt de mai multe forme:

Forma adinamică

forma hiperdinamică

forma halucinator - paranoidă

forma psihosenzorială

Forma adinamică

Este cea mai frecventă;

se manifestă prin încetenirea proceselor psihice (bradipsihie);

bolnavii sunt apatici;

sunt lipsiţi de iniţiativă;

sunt astenici;

atenţia deminuată;

randamentul intelectual este scăzut;

dispoziţia scăzută sau labilă;

Forma hiperdinamică

Se manifestă prin creşterea iniţiativei;

prin agresivitate;

prin exagerarea instinctelor;

prin impulsivitate;

dereglări comportamentale

Forma halucinator - paranoidă

Se manifestă mai intens noaptea;

în aceste momente tulburările de tip delirant cu halucinaţii în visuri au un conţinut

terifiat;

delirul poate să fie de persecuţie, gelozie.10


Forma psihosenzorială

Se manifestă prin prezenţa tulburărilor de percepţie de tipul halucinator fără

evoluţie spre delir.

VI. DEMENŢA ÎN BOALA HIV-SIDA

În 60 – 90% cazuri boala conduce la o demenţă profundă.

Demenţa HIV prezintă în mod tipic acuze privind:

Apatie,

insomnie,

scăderea capacităţii de muncă,

depresia se accentuiază,

apar fobii de moarte,

apare frica de a se molipsi de la alţii,

dereglări psihotice cu halucinaţii,

stări delirante,

stări oneiroide,

stări amentive,

stări maniacale,

alterarea memoriei,

lentoarea gîndirii,

slaba capacitate de concentrare şi dificultăţi la rezolvarea problemelor şi la citit,

bolnavul devine indiferent de boala sa,

cu greu se orientează în societate,

retragerea socială,

în cele din urmă survine moartea.

Examenul fizic (somatic) relevă:

tremor;

11


mişcări rapide şi repetitive;

lipsă de echilibru;

ataxie;

hipertonie;

hiperreflexie generalizată;

simptome pozitive de sindrom frontal;

deteriorări ale mişcărilor de urmărire ale ochiului.

VII. SINDROMUL AMNESTIC ORGANIC KORSACOV

Este un sindrom constând dintr-o alterare gravă a memoriei recente şi de lungă durată;

se păstrează evocarea imediată;

Însă capacitatea de învăţare a unor lucruri noi este mult mai redusă, ceea ce duce la o

amnezie anterogradă şi dezorientare în timp;

este prezentă de asemenea şi amnezia retrogradă cu intensităţi variate;

confabularea este o trăsătură importantă;

percepţia şi alte funcţii cognitive, inclusiv intelectul, sunt de obicei intacte.

VIII. DELIRIUM

Poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecvent după 60 ani.

Acest sindrom se caracterizează prin tulburări:

Ale vigilităţii;

atenţiei;

memoriei;

percepţiei;

gândirii;

comportamentului psihomotor;

şi emoţional.

12


Starea confuzională este tranzitorie şi de intensitate variabilă; majoritatea cazurilor se

remit în 4 săptămâni sau mai puţin.

Deliriurile durabile - cu fluctuaţii peste 6 luni, nu sunt neobişnuite mai ales în cursul

evoluţiei unei boli hepatice cronice, a unui cancer / neoplasm şi cel mai des se notează

prin:

Halucinaţii vizuale;

un anumit grad de incoerenţă a gândirii;

schimbări imprevizibile de la hipo - la hiper activitate;

insomnie sau pierdere totală a somnului;

inversarea ritmului somn-veghe;

somnolenţă diurnă;

agravarea nocturnă a simptomelor;

vise perturbate sau coşmaruri care pot continua cu halucinaţii după trezire;

tulburări emoţionale (depresie, anxietate, teamă, iritabilitate, euforie, apatie).

IX. STAREA HALUCINATORIE ORGANICĂ.

Este o tulburare organică ce constă în prezenţa halucinaţiilor recurente.

De obicei ele sunt vizuale sau auditive (ce apar pe un fond de conştiinţă clară);

se notează absenţa unui declin intelectual semnificativ;

absenţa unei tulburări proeminente a dispoziţiei;

lipsa ideilor delirante în prim plan;

menţinerea critică a situaţiei.

X. TULBURAREA ORGANICĂ CATATONICĂ.

Se caracterizează prin diminuarea sau creşterea activităţii psihomotorii asociată cu

simptomele catatone.

13


Stuporul se caracterizează prin diminuarea sau absenţa mişcării spontane cu mutism

parţial sau complet, negativism şi postură rigidă.

Agitaţia se manifestă prin hipermobilitate pronunţată cu sau fără tendinţă la agresiune.

XI. TULBURĂRI ORGANICE ALE DISPOZIŢIEI

Include stări maniacale, depresive şi bipolare.

XII. TULBURAREA ORGANICĂ LABIL-EMOŢIONALĂ (astenică)

E caracterizează printr-o labiliatate emoţională marcată şi persistentă;

prin fatigabilitate;

printr-o varietate de senzaţii somatice neplăcute (de ex. ameţeală);

şi acuze algice.

XIII. TULBURARE ORGANICĂ DE PERSONALITATE

Se manifestă printr-o redusă perseverare în activităţi cu scop, mai ales când implică

lungi perioade de timp;

comportament emoţional alterat, caracterizat prin labilitate emoţională;

prin bună dispoziţie superficială şi nejustificată;

prin veselie neadecvată;

prin schimbare rapidă spre iritabilitate sau scurte explozii de mânie şi agresiune;

iar în unele cazuri predomină apatia;

nu i-au în considerare consecinţele sau convenţiile sociale;

se manifestă prin suspiciuni;

prin vâscozitate;

prin hiposexualitate sau schimbarea preferinţei sexuale.

14


XIV. SINDROMUL ORGANIC CEREBRAL POSTTRAUMATIC

Sindromul apare după un traumatism cranian (de obicei suficient de puternic pentru a

produce pierderea cunoştinţei);

este prezentă cefaleea şi ameţeala;

oboseală;

iritabilitatea;

sunt prezente dificultăţile de concentrare şi performanţe intelectuale reduse;

prin alterări ale memoriei;

insomnie;

prin reducerea toleranţei la stress;

emotivitatea este crescută;

consum de alcool;

predomină la ei depresia sau anxietatea;

apare o anumită pierdere a stimei de sine;

predomină teama de o leziune cerebrală permanentă.

URMĂTOARELE SIMPTOME sunt recunoscute ca însoţitoare în cazurile de demenţă:

1. Pierderea memoriei care afectează viaţa de zi cu zi. Se uită în special evenimente

recente.

2. Dificultăţi în realizarea sarcinilor familiale (persoanele pot uita cum se prepară un fel de

mâncare sau pot uita dacă au mâncat).

3. Probleme de limbaj (persoanele pot uita cuvinte uzuale, înlocuind unele cuvinte cu

substitute neadecvate, ceea ce face ca propoziţiile rezultate să fie greu de înţeles).

4. Dezorientare în timp şi spaţiu (persoanele se pot rătăci pe propria stradă, neştiind cum

să ajungă acasă).

5. Judecată redusă (persoanele pot să nu recunoască o infecţie ca fiind o problemă pentru

care trebuie să apeleze la medic sau se pot îmbrăca inadecvat – haine groase într-o zi

toridă).

15


6. Probleme cu gândirea abstractă (persoanele pot uită complet ce sunt numerele şi ce se

poate face cu ele; pot să nu înţeleagă semnificaţia zilei de naştere).

7. Probleme cu plasarea obiectelor în locurile adecvate (persoanele pun un cui în frigider

sau ceasul în cutia cu zahăr).

8. Schimbări în atitudine şi comportament (au loc treceri rapide de la calm la furie, fără un

motiv explicit).

9. Schimbări ale personalităţii (persoanele pot deveni extrem de confuze, suspicioase,

apatice).

10.Pierderea iniţiativei (apare o pasivitate accentuată).

MIJLOACELE DE PREVENIRE (PROFILAXIE)

Menţinerea unei activităţi intelectuale continue care ar diminua riscul de

îmbolnăvire;

sunt necesare anumite activităţi ca:

cititul cu regularitate al unei cărţi sau al ziarelor şi revistelor;

rezolvarea rebusurilor;

mersul la teatru sau concerte;

participarea la diverse activităţi sociale se recomandă persoanelor după ieşirea la

pensie;

privirea îndelungată, pasivă, a emisiunilor de televiziune ar avea dimpotrivă efect

dăunător.

Se recomandă suficientă mişcare;

alimentaţie raţională cu o cantitate ridicată de legume şi fructe bogate în vitamină C

în combinaţie cu administrarea unor doze ridicate de vitamină E (cu efect

antioxidant);

grăsimi cu procentaj ridicat de acizi graşi nesaturaţi, renunţare la fumat şi etc.

16


Anumite medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroide (indometacina,

ibuprofen, naproxen, aspirina) precum şi medicamentele folosite pentru scăderea

nivelului de colesterină serică (statine), ar scădea riscul de apariţie al bolii.

Însă trebuie să se ia însă în consideraţie şi posibilitatea efectelor adverse ale acestor

preparate medicamentoase.

Până în prezent (2011), doar menţinerea presiunii arteriale la o valoare normală

demonstrează o semnificativă scădere (până la 50%) a riscului de îmbolnăvire.

17

160_Lectia_6_Tulbur

Documents

Transcript of 160_Lectia_6_Tulbur