1.Introducere

Îngheţata este un sistem coloidal polidispers şi complex, ale cărei caracteristici sunt date de lapte şi produsele derivate,

precum şi de celelalte ingrediente adăugate. Din punct de vedere tehnologic, îngheţata poate fi definită ca un produs

congelat, obţinut prin congelarea în condiţii speciale a unui amestec omogen, pasteurizat, format din lapte, smântână,

zahăr, diferite ingrediente, stabilizatori, coloranţi alimentari, emulgatori şi arome. Ca aliment, îngheţata este un produs

deosebit de nutritiv, cu o valoare energetică mare, datorită conţinutului de glucide, lipide şi proteine. Îngheţata conţine

vitamine (în special vitamina A şi vitaminele din grupa B) şi săruri minerale reprezentate, în general, prin sărurile de calciu

şi de fosfor.

Îngheţata cu aspect neomogen, granulată, neuniform colorată, dezgheţată, reîngheţată, cu pete de mucegai, cu miros şi

gust de rânced sau de mucegai, amară, cu gust şi miros nespecific şi neplăcut, nu se admite în consum.

Aciditatea normală a îngheţatei este 240T (îngheţata de lapte), respective 700T (îngheţata de fructe); reacţia peroxidazei

trebuie să fie negativă la îngheţata de lapte.

2.Generalităţi

Toată lumea are o aromă sau un brand preferat pentru îngheţată, iar discuţia despre care îngheţata e mai bună se schimbă

de la an la an. În timp ce producătorul dezvoltă propriile reţete speciale, elementele de bază ale producţiei îngheţatei sunt

- în esenţă - aceleaşi peste tot.

Cele mai importante ingrediente ale îngheţatei provin din lapte. Lactatele sunt cruciale în determinarea caracteristicilor

produsului final îngheţat. În Statele Unite, de exemplu, legislaţia prevede că îngheţata trebuie să aibă cel puţin 10%

grăsime din lapte. Folosirea diferitelor procentaje de grăsime afectează gustul, fineţea, culoarea, textura şi valoarea

nutritivă a produsului finit. Îngheţatele gurmet sau superpremium conţin cel puţin 12% grăsime de lapte, dar de obicei

chiar mai mult.

Îndulcitorii folosiţi la îngheţată variază de la zahărul de trestie sau de sfeclă până la miere.

Stabilizatorii, precum derivatele din plante, sunt de obicei folosiţi în cantităţi mici pentru a preveni formarea cristalelor mari

de gheaţă şi pentru a face îngheţată mai fină.

Emulsificatorii - precum lecitina, monogliceridele şi digliceridele - sunt folosite de asemenea în cantităţi mici. Ei oferă o

îngheţare uniformă a îngheţatei, precum şi un corp şi o textură mai fină şi uscată în forma finală.

Aceste ingrediente de bază sunt amestecate şi mixate într-o cisternă specială. Compoziţia este apoi pompată într-un

pasteurizator, unde este încălzită şi ţinută la o temperatură dinainte determinată.

Compoziţia fierbinte este apoi introdusă într-un aparat de omogenizare, unde grăsimea din lapte este dispersată în

particule mai mici, oferind astfel mixului posibilitatea de a rămâne neted şi cremos.

Compoziţia este apoi răcită rapid prin intermediul unei metode de "răcire continuă", folosind un flux regulat de mixare care

îngheaţă o anumită cantitate de îngheţată în anumite intervale de timp.

În timpul procesului de îngheţare, mixarea este aerată de un dispozitiv special. Bulele mici de aer sunt încorporate de

această acţiune de învârtire continuă, prevenind astfel ca îngheţata să devină o masă solidă de ingrediente îngheţate.

Cantitatea de aer este limitată prin standarde.

Următorul pas este adăugarea aromelor cum ar fi: fructele, alunele, ciocolată. Aceste ingrediente sunt adăugate în

îngheţată semisolidă după ce aceasta părăseşte răcitorul.

Apoi, îngheţata este împachetată în diverse recipiente, cupe, forme şi este transferată rapid într-o cameră specială, unde

temperaturile sunt sub 00C îngheaţă produsul până la depozitarea şi distribuirea lui finală.