URMRIREA PENALSectiunea IOBIECTUL ACTIVITII DE URMRIRE PENAL sIIMPORTANAURMRIRII PENALE1.Obiectul urmaririi penale1.Notiunen baza principiului oficialitatii procesului penal, savrsirea de fapte penale atrage obligatia organelor judiciare sa ia masuri pentru reprimarea lor. Desfasurarea acestor activitati are ca punct de pornire nceperea urmaririi penale, procedura reglementata prin dispozitiile Codului de procedura penala si care reprezinta temeiul juridic al desfasurarii activitatii organelor de urmarire penala[1]. Astfel se impune ca procedura nceperii urmaririi penale sa fie simpla si operativa.Prevederile legale privitoare la nceperea urmaririi penale au drept scop asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor cetatenesti[2]prin mpiedicarea nceperii urmaririi penale n cazul n care exista o cauza care nu permite punerea n miscare a actiunii penale prin fixarea n timp a momentului de la care organul de urmarire penala intra n plenitudinea drepturilor care i sunt conferite prin lege, prin ntocmirea unui act procesual (rezolutie, proces verbal, etc.) care sa consemneze dispozitia organului de cercetare n acest sens[3].Codul de procedura penala din 1968 prevede ca urmarirea penala are ca obiect strngerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirearaspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea n judecata[4].Din dispozitiile textului rezulta ca activitatea de urmarire penala seaxeaza,pe doua coordonate principale :-elucidarea pricinii penale n totalitate, adica strngereaprobelornecesarecuprivirelaexistentainfractiunilor,laidentificarea si raspunderea penala a faptuitorilor;-posibilitatea trimiterii faptuitorilor n fata justitiei penale[5].Elucidarea cauzei penale sub aspectul faptei se obtine prin administrarea de probe care trebuiesc strnse cu toata atentia si simt de raspundere pentru a nu fi urmarite persoane nevinovate si nici a scapa de raspundere penala cele vinovate de savrsirea unei fapte prevazute de legea penala. Pentru strngerea probelor este necesara efectuarea unei cercetariin remn cadrul careia se desfasoara operatiile de descoperire, de adunare si conservare a probelor fara de care nu s-ar putea cunoaste daca s-a comis sau nu o fapta care ar putea fi infractiune si daca cel presupus ca a savrsit-o ar fi faptuitorul[6].Pentru ca infractiunea sa existe, este necesara n primul rndexistenta materialaa unei fapte si, n al doilea rnd, asigurarea ca acea fapta este prevazuta si pedepsita de legea penala[7].Prin identificarea faptasului se ntelege ca probele adunate trebuie sa procure si date necesare pentru cunoasterea faptuitorului att ca persoana fizica ct si cu privire la identitate[8].Urmarirea penala consta si din activitatea prin care faptuitorul este tras la raspundere penala prin punerea n miscare a actiunii penale, prin luarea masurilor de constrngere necesare desfasurarii nbune conditii a procesului penal, cum ar fi cele preventive, masurile asiguratorii, etc.Urmarirea penala are drept obiect rezolvarea aspectelor legate de latura penala a cauzei, neexcluzndu-se preocuparea si de latura civila[9]. Astfel, atunci cnd este cazul, se asculta partea civila, se iau masuri de asigurare a despagubirilor civile, se dispune restabilirea unor lucrari sau repunerea n situatia anterioara savrsirii infractiunii etc.2.Verificarea probelorOrganele de urmarire penala au obligatia legala nu numai de a strnge ci si de a verifica probele referitoare la infractiune si infractori, sub toate aspectele, fara a avea vreo idee preconceputa asupra vinovatiei faptuitorului[10]. n acest scop, ele stabilesc si verifica faptele si mprejurarile n totalitatea lor, sub aspectul confirmarii, ct si sub cel al infirmarii, ca si circumstantele atenuante si cele agravante, mobilul infractiunii, forma vinovatiei, identificarea faptuitorului, mprejurarile care au determinat si nlesnit savrsirea infractiunii, alte date necesare pentru solutionarea justa a cauzei, obligatii prevazute de art. 63, C. pr. pen.Dispozitiile art. 63, C. pr. pen., impun ca activitatea organului de urmarire penala sa fiecompleta,n sensul administrarii tuturor probelor din care sa reiasa concluzii referitoare la cunoasterea mprejurarilor n care s-a savrsit fapta prevazuta de legea penala, la urmarile acesteia, la persoana susnumitului, date care sa ajute instanta sa aplice n mod corespunzator legea penala. Aceste ndatoriri se ndeplinesc chiar daca nvinuitul recunoaste fapta (art. 202, alin. 1 si 2, C. pr. pen.) n sensul de a trage concluzii complete, juste si avizate de catre organul de urmarire penala asupra probelor administrate n cauza[11].

3.Mijloacele prin care se realizeaza obiectul urmaririi penaleActele de urmarire penala sunt actele procesuale prevazute de legislatia procesual-penala prin care se nfaptuiesc sarcinile trasate organelor de urmarire penala. Actele de urmarire penala se clasifica n acte de cercetare penala si acte de dispozitie asupra urmaririi penale[12].a)Strngereasiverificareaprobelorcuprivirelafapta prevazuta de legea penala si la faptuitor se realizeaza prin activitati specifice cum ar fi: audierea inculpatului,a partii vatamate,a martorilor,eventualconfruntarea lor, efectuareaexpertizelor, cercetarea locului faptei, eventual reconstituirea acesteia, ridicarea de obiecte si nscrisuri, efectuarea de perchezitii. Aceste activitati sunt specificecercetariipenale,activitatiideinvestigatie,deaflarea adevarului, putnd fi efectuate si de catre instantele de judecata si constituind acea parte a sedintei de judecata denumita cercetarea judecatoreasca.b)Actele de urmarire penala includ si actele de dispozitie care pot fi efectuate de organele de urmarire penala n cursul acestei faze.Acesteasuntncepereaurmaririipenale,luareamasurilor penale,punerea nmiscareaurmaririipenale,luareamasurilor procesuale precum si actele de finalizare a urmaririi penale n sensul ncetarii activitatii procesuale (renceperea urmaririi, scoaterea de sub urmarire, ncetarea urmaririi penale, clasarea)[13].Actele de procedura penala nu au o ordine de efectuare dinainte stabilita. Actele de dispozitie sunt actele constitutive ale procesului penal si urmeaza o ordine fireasca prevazuta de lege. Actele de cercetare nu se pot efectua dect dupa nceperea urmaririi penale; punerea n miscare a actiunii penale se face n cadrul urmaririi, deci dupa ncetarea ei; trimiterea n judecata nu se poate referi dect la fapte si persoane pentru care s-a dispus punerea n miscare a actiunii penale.Momentul de nceput se concretizeaza n actul procesual al nceperii urmaririi penale. Pentru a se putea ajunge la acest act de dispozitie, se pot desfasura mai multe activitati (sesizari, acte premergatoare) care alcatuiesc mpreuna procedura nceperii urmaririi penale[14].4.Limitele urmaririi penalePunctul de pornire al urmaririi penale l constituie nceperea urmaririi penale materializata printr-o rezolutie sau proces verbal, dupa cum organul de cercetare este sesizat prin plngere, denunt sau din oficiu[15]. naintea acestui moment initial, organul de urmarire penala are posibilitatea ca, dupa sesizare, sa efectueze unele activitati prealabile tocmai n vederea nceperii urmaririi penale, motiv pentru care aceste activitati au denumirea de acte premergatoare. Ele se consemneaza ntr-un proces verbal separat de cel al nceperii urmaririi penale care declanseaza activitatea de urmarire penala.Limita initiala a acestei faze de urmarire penala prezinta importanta deosebita si trebuie bine determinata deoarece, ncepnd cu acest moment, se manifesta, n conformitate cu prevederile legii, raporturile juridice procesuale ntre subiectii care participa la rezolvarea cauzei penale[16].Urmarirea penala ncepe dupa sesizarea organului de urmarire prin dispozitia acestuia de a porni cercetarea, acest lucru facndu-se n scris. n cazul sesizarii din oficiu se ncheie un proces verbal iar, n celelalte cazuri, dispozitia se ia pe cale de rezolutie (art. 228, C. pr. pen.).Limita finala a urmaririi penale se situeaza la nivelul trimiterii n judecata. Procurorul dispune trimiterea n judecata a inculpatului prin rechizitoriu. Acesta are obligatia sesizarii instantei n termen de24ore. naintareadosaruluilainstantacompetentareprezinta activitatea cu care aceasta faza ia sfrsit[17].2.Importanta nceperii urmaririipenale1.nceperea urmaririi penale, act al procesului penalOrganul de urmarire penala, lund cunostinta de savrsirea unei infractiuni, are datoria sa actioneze prompt pentru a-i stabili natura, a-1 identifica si prinde pe infractor si a-1 trage la raspundere penala[18].Reactia imediata a organelor de urmarire penala depinde, n cadrul unei proceduri judiciare, de rapiditatea cu care se ia hotarrea de a ncepe activitatea de urmarire concretizata ntr-un act penal si care marcheaza investirea organelor de urmarire cu toate atributiunile pe care le confera legea. Actul initial si constructiv al urmaririi penale reprezinta dispunerea de catre organul competent a nceperii urmaririi penale, acest act reprezentnd un act de dispozitie, o manifestare de vointa care se consemneaza ntr-un act procesual (rezolutie scrisa sau proces verbal).nceperea urmaririi penale, ca act al procesului penal, urmareste doua interese:pedeoparte,interesulstatuluisial victimei, careexprima cerinta ca activitatea de represiune a infractiunii sanceapa imediat ce organul de urmarire a fost sesizat despresavrsirea infractiunii;pe de alta parte, interesul persoanei reclamate pe nedreptsau aparata de legea penala de a nu deveni nvinuita farajustificarelegalasideanufisupusaunormasurideconstrngere pe nedrept[19].Procedura nceperii urmaririi penale trebuie sa mbine aceste interese nct,asigurndu-se operativitatea organelor de urmarire penala n descoperirea infractiunilor, n identificarea si prinderea infractorilor, sa garanteze totodata drepturile si libertatile cetatenesti.nceperea urmaririi penale constituie sl actul prin care o persoana este nvinuita. Din acest moment nvinuitul capata dreptul de aparare n cadrul procesului penal, calitate n care poate combate nvinuirea si cere respectarea drepturilor sale procesuale. Unul dintre drepturile procesuale ale nvinuitului este de a cunoaste faptele de care este nvinuit, nceperea urmaririi penale determinnd cadrul general n care organul de urmarire penala orienteaza investigatiile sale, iar nvinuitul si sustine apararea[20].

2.Perfectionarea continua a reglementarii nceperii urmaririipenaleCodul de procedura penala din 1936 prevedea ca moment initial al activitatii judiciare penalepornirea procesului penalCodul de procedura penala din 1968 a renuntat la procedura anterioara pornirii procesului penal si a reglementat ca moment initial al procesului penalnceperea urmaririi penale[21].nlocuirea vechii titulaturi a fost necesara deoarece, etimologic, prin pornire se ntelege actiunea de ncepere a miscarii unui corp n spatiu, expresie care nu se potrivea pentru intitularea unui act procesual, astfel fiind necesara nlocuirea acestei expresii cu o alta care sa redea exact sensul activitatii actului procesual emis de organul de cercetare si anume de ncepere care se refera la o actiune.Actuala denumire de ncepere a urmaririi penale este mai adecvata, iar reglementarea sa mai corespunzatoare scopului urmarit. Acest act marcheaza doar declansarea urmaririi penale a carei efectuare nu are ntotdeauna ca finalitate rechizitoriul de sesizare a instantei de judecata. El poate determina si ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, ncetarea urmaririi penale si altele, proprii acestei faze a procesului penal[22].Reglementarea din Codul de procedura din 1968 nu era ndeajuns de eficienta, ntruct nu asigura desfasurarea n cele mai bune conditii a activitatii organelor de urmarire penala si nici garantarea optima a drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor. Aceasta reglementare a fost modificata prin art. 228 din Legea 7/1973.Actualele prevederi ale art. 228 stipuleaza ca organul de urmarire penala, sesizat pentru vreunul din modurile aratate n art. 221, C. pr. pen., ar dispune prin rezolutie nceperea urmaririi penale cnd, din cuprinsul actului de sesizare

sau al actelor premergatoare efectuate, nu rezulta vreunul din cazurile de mpiedicare a punerii n miscare a actiunii penale prevazute n art. 10, cu exceptia celui de lalit. b.Prin modificarile aduse art. 228 au ramas o serie de neclaritati ca, de pilda, confirmarea de catre procuror a actelor finalizatoare ale urmaririi penale, procesual penala anterioara nemaifiind ncorporata n actualul Cod de procedura penala. Procurorul ramne singurul organ abilitat de lege sa dispuna asupra urmaririi penale.Sectiunea a II-aPRINCIPII DE DESFSURARE A URMRIRII PENALE1.Aplicarea principiilor fundamentale ale procesului penal n fazade urmarire penala1.Legalitatea procesului penalEste prevazuta de dispozitiile art. 2, alin.1, potrivit carora ntreaga desfasurare a procesului penal, de la nceputul urmaririi penale si pna la punerea n executare a hotarrii penale definitive, se stabileste prin lege si are loc potrivit prevederilor legale.Principiile de desfasurare a urmaririi penale si gasesc aplicare n ceea ce priveste nceperea urmaririi penale: legalitatea, oficialitatea, aflarea adevarului, rolul activ, garantarea libertatii persoanei, garantarea dreptului de aparare, folosirea limbii oficiale si folosirea limbii materne prin traducator[23].Potrivit acestui principiu, prevederile Codului de procedura penala reprezinta cadrul legal n care se impune a se desfasura procesul penal, respectiv numai n fata organelor juridice nfiintate si organizate prin lege si numai potrivit dispozitiilor legale. Astfel, activitatea de urmarire penala se desfasoara numai de organele de urmarire prevazute de Codul de procedura penala potrivit competentei lor si dispozitiilor legale care reglementeaza urmarirea penala.Activitatea de urmarire penala este supusa supravegherii procurorului, respectarea legilor de catre procuror n cursul urmaririi penale este controlata de instanta, ntre procuror si instanta existnd o strnsa conlucrare principiala si un control reciproc care garanteaza aplicarea principiului legalitatii.Realizarea principiului legalitatii n procedura nceperii urmaririi penale este asigurata prin respectarea de catre organul de urmarire penala a prevederilor art. 228, care prevede ca nceperea urmaririi penale se dispune numai atunci cnd, din cuprinsul actului de sesizare, rezulta ca s-a savrsit o infractiune si ca nu exista vreunul din cazurile de mpiedicare a punerii n miscare a actiunii penale prevazute de art. 10, cu exceptia celei de la lit. b, dispozitie care se consemneaza ntr-un act procesual[24].Conform art. 203, C. pr. pen., organul de urmarire dispune asupra actelor si urmarilor procesuale prin ordonanta, atunci cnd legea prevede aceasta sau, n alte cazuri, prin rezolutie motivata[25].n cazul n caxe s-a nceput urmarirea penala fara o sesizare speciala, care era strict necesara, nseamna ca s-a produs o ncalcare a legii de procedura, iar ndreptarea acestei ncalcari nu se poate face prin anularea nceperii urmaririi penale, ci prin nceperea acesteia.2.Oficialitatea procesului penalConsta, potrivit prevederilor art. 2, alin. 2, n obligatia organelor judiciare de a ncepe si desfasura activitatea procesuala din initiativa proprie (din oficiu), indiferent de vointa persoanelor interesate n cauza, nafara de cazul cnd legea dispune altfel.Legat de nceperea urmaririi penale, principiul oficialitatii se refera la sesizarea din oficiu a organelor de urmarire penala n cazul savrsirii unei

infractiuni prevazute de legea penala (art. 221) si la obligativitatea nceperii urmaririi penale (art. 228). Principiul impune si obligatia de a efectua cercetari si a lua masuri necesare pentru desfasurarea ei (art. 232), de a pune n miscare actiunea penala din oficiu de catre procuror (art. 235, alin. 2) n cazul n care sunt ntrunite conditiile legale ale trimiterii n judecata a inculpatului (art. 262).Conform acestui principiu, organul de urmarire penala are obligatia legala de ncepere a urmaririi penale atunci cnd sunt ndeplinite conditiile prevazute de lege, cu exceptia cazurilor n care se cere o sesizare speciala (de exemplu atunci cnd nceperea urmaririi penale este conditionata de plngerea prealabila a partii vatamate ori de sesizarea sau de autorizarea organului prevazut de lege, infractiuni contra sigurantei pe caile ferate)[26].3.Aflarea adevaruluiEste un principiu prevazut de art. 3, C. pr. pen. Aplicarea acestui principiu asigura faptul ca persoana vinovata de savrsirea unei infractiuni trebuie sa raspunda penal pentru fapta comisa (n masura vinovatiei sale) si ca nici o persoana nevinovata nu poate fi pedepsita. Astfel, organele judiciare trebuie sa desfasoare n fiecarecauza o activitate probatorie completa si de buna calitate, activitate care, de cele mal multe ori, trebuie nceputa de ndata, nlaturndu-se astfel posibilitatea pierderii probelor sau a influentarii lor[27].Procurorul, n functie de constatarile facute, are posibilitatea sa restituie dosarul organului de cercetare, conform prevederilor art.228, alin. 5, cu indicatia de a ncepe urmarirea penala sau, n cazul n care s-a produs nentemeiat nceperea urmaririi penale, sa dea n cauza o solutie de neurmarire.

4.Rolul activConsta n obligatia organelor judiciare de a avea rol activ n aflarea adevarului si a da o corecta rezolvare cauzei penale, conform art. 4.Organele judiciare trebuie sa aiba o permanenta initiativa n vederea administrarii probelor necesare aflarii adevarului, precum si obligatia de a explica nvinuitului si celorlalte parti drepturile lor procesuale si de a asigura exercitarea lor. n unele cazuri este necesara extinderea cercetarii asupra altor fapte si persoane dect cele cuprinse n sesizarea initiala[28].2.Tendinte de restrngere a actiunii principilor specifice aleurmaririi penale1.Lipsa de publicitate a urmaririi penaleUrmarirea penala, faza n care se strng probele, nu se poate desfasura n mod public deoarece ar stnjeni aflarea adevarului si ar ngreuna aplicarea unor masuri de catre organele de cercetare cerute de aceasta faza[29].Totusi exista si exceptii, de exemplu n cazul n care, n unele activitati de urmarire penala, ascultarea nvinuitilor sub 16 ani sa sedesfasoare n prezenta partilor, a delegatului autoritatii tutelare sau a reprezentantilor legali atunci cnd organul de cercetare apreciaza ca acest lucru este necesar.2.Operativitatea si mobilitatea activitatii de urmarire penalaUrmarirea penala nu se poate desfasura n prezenta partilor,deoarece ar nsemna sa se piarda urmele infractiunii si unele probe, aplicarea unor metode tactice, surprinderea n cazul perchezitiei sau sa faciliteze ntelegerea ntre martori.

Urmarirea penala este operativa deoarece actele de urmarire trebuiesc efectuate fara ntrziere de catre organul de cercetare fara prezenta altei persoane. Urmarirea este mobila n sensul ca actele de urmarire penala se pot efectua la locul unde s-a savrsit infractiunea[30].nceperea urmaririi penale este ntotdeauna operativa si mobila, organul de cercetare avnd dreptul sa dispuna nceperea urmaririi n momentul considerat cel mai potrivit si chiar la locul faptei.3.Celeritatea urmaririi penaleOrganele de cercetare penala au obligatia de a efectua cercetarea penala ntr-un termen ct mai scurt, desi Codul de procedura penala nu prevede termene pentru efectuarea urmaririi penale, fiind necesara totusi, pentru nceperea urmaririi, o actiune imediata din partea organului de urmarire de care depinde uneori aflarea adevarului si solutionarea justa a cauzei penale[31].Celeritatea nu trebuie sa afecteze n nici un mod caracterul obiectiv, temeinic si complet a urmaririi penale. Ea trebuie sa fie ct mai aproape de momentul comiterii infractiunii.

[1]E.Ionaseanu,op.cit.p.20.[2]N.Volonciu,op.cit., p.7.[3]E.Ionaseanu,op.cit., p.21.[4]Ibidem, p.31.[5]E.Ionaseanu,op.cit., p.21.[6]V.Dongoroz s.a.,Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala, vol.II, p.27.[7]N.Volonciu,op.cit.I, p.9.[8]N.Volonciu,op.cit.II, p.241.[9]N.Volonciu,op.cit.I, p.10.[10]E.Ionaseanu,op.cit., p.25.[11]Ibidem, p.31.[12]E.Ionaseanu,op.cit., p.26.[13]Ibidem.[14]E.Ionaseanu,op.cit., p.27.[15]I.Neagu,op.cit., p.318.[16]N.Volonciu,op.cit.II, p.243.[17]N.Volonciu,op.cit.I, p.11.[18]E.Ionaseanu,op.cit., p.28.[19]N.Volonciu,op.cit.II, p.242.[20]E.Ionaseanu,op.cit.p.30.[21]Ibidem.[22]Ibidem, p.31.[23]E.Ionaseanu,op.cit., p.33.[24]E.Ionaseanu,op.cit., p.39.[25]Gr.Theodoru, T.Plaesu,op.cit., p.8.[26]N.Volonciu,op.cit.III, p.87.[27]Gr.Theodoru,Principiul aflarii adevarului obiectiv n procesul penal, n J.N. nr.1/1962, p.69.[28]E.Ionaseanu,op.cit., p.42.[29]N.Volonciu,op.cit., p.243.[30]E.Ionaseanu,op.cit., p.44.[31]E.Ionaseanu,op.cit., p.45.