1.Obiectul de studiu al IDR

Istoria dreptului românesc studiază evoluţia dreptului pe teritoriul ţării noastre.

Cum dreptul este în corelaţie cu statul, a fost necesar să analizăm şi anumite probleme importante din existenţa statului.Făcând parte din categoria ştiinţelor despre societate, istoria dreptului românesc prezintă interdependenţe cu ştiinţele istorice: istoria României, arheologia, paleografia, epigrafia, sigilografia, heraldica, numismatica, arhivistica, genealogia, etc. Istoria dreptului românesc se foloseşte de datele furnizate de alte ştiinţe care sunt considerate auxiliare din perspectiva disciplinei: geografia pentru că mediul geografic este un factor important în dezvoltarea societăţii; filologia întrucât etimologia şi evoluţia cuvintelor în timp ajută la înţelegerea transformării conceptelor; etnografia deoarece se ocupă cu studiul vieţii populaţiilor.

2.Periodizarea IDR

Periodizarea istoriei dreptului poate constitui motiv de controverse. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ştiinţele istorice există discuţii în ceea priveşte calificarea şi clasificarea timpului istoric. Utilitatea pe -riodizării nu este numai didactică.Limitele ,,timpurilor” juridice se întrepătrund până la epoca lui CUZA şi condiţionează etapele posterioare.

putem vorbi de următoarele perioade:

Antică (preromânească) o Dreptul daco Dualismul juridic din Dacia, provincie romană

Dreptul feudalo Ius valahicum (vechiul drept cutumiar-agrar)o Legiuirile scrise

Pravilele bisericeşti Pravilele domneşti (secolulXVII) Începutul reformării dreptului (secolulXVIII–XX)

Dreptul modern (de la Cuza Vodă la 1923) Dreptul contemporan

o capitalist (1923–1948)o comunist (1948–1989)o revenirea la dreptul democratic (1989–)

3.Izvoarele de studiere a IDR

Obiceiul juridic(cutuma). Acesta este cel mai vechi izvor de drept. Obiceiul sau cutuma reprezinta o forma de exprimare a unor reguli care s-au format în timp si care sunt respectate în virtutea unor deprinderi îndelungate, fara sa fie impuse prin constrângere. Pentru ca o anumita regula obisnuielnica sa devina cutuma este necesar sa îndeplineasca urmatoarele conditii:-sa aiba un caracter uniform;-sa se aplice în mod repetat ;-sa aiba o anume dorata. Astfel simpla repetare a unor practici nu înseamna în mod necesar crearea unei cutume. Practica generatoare de cutume trebuie sa fie uniforma, repetabila si sa aiba o durata în timp. Toate aceste atribute trebuie sa se aplice simultan. In dreptul international o anumita cutuma poate fi consfiintita si constatata de un organ de drept public. Având în vedere faptul ca aceasta norma de drept nu este scrisa, ea se caracterizeaza prin o deosebita mobilitate.

4.Formarea si dezvoltarea statului geto-dac.

Lipsa surselor de informare asupra societăţii dace nu este absolută; cu toate că sunt ,,destul de vagi şi confuze” permit totuşi conturarea unei imagini.

Deşi din secolul IV î. Hr. societatea dacă a fost organizată în uniuni de triburi, nu se poate susţine că acestea reprezentau deja o organizare politică statală. Până în jurul anilor 82–70 î. Hr. nu putem vorbi de existenţa unui stat dac pentru că au fost multe discontinuităţi. Pe temelia unităţii de neam, cultură, civilizaţie spirituală1 şi economică, BUREBISTA a întemeiat statul dac centralizat şi independent care i-a supravieţuit în limite teritoriale restrânse. Acest stat a conservat multe elemente din organizarea nucleelor prestatale existente, pe care de altfel nu le-a desfiinţat, ci doar le-a limitat atribuţiile în favoarea puterii centrale a regelui.

Succesiunea regilor daci se întrerupe după DECEBAL ANUL 106, în urma cuceririi romane. Dacii liberi, adică cei rămaşi în afara stăpânirii romane, nu au reuşit să reconstituie statul dac centralizat.

5.Dreptul geto-dac

Organele centrale ale statului geto-dac

Puterea supremă în stat era deţinută de rege. Instituţia regalităţii a tins să devină ereditară . Principiul eredităţii nu era absolut întrucât puteau veni la succesiunea tronului fraţii regelui şi marele preot.Regele era conducătorul militar şi judecătorul suprem, dar putea fi şi mare preot; disocierea puterii regale de cea religioasă nu era un principiu obligatoriu, ba dimpotrivă, ele puteau fi reunite unicefal.În cadrul statului dac, autoritatea religioasă avea un rol deosebit de important întrucât în spiritualitatea dacică se considera că atât puterea regelui, cât şi legile sunt de origine divină. În exercitarea atribuţiilor regele era ajutat de un corp de sfetnici, supus voinţei sale.

Din puţinele izvoare istorice ele se deduce indirect faptul că teritoriul statului era împărţit în unităţi administrativ-teritoriale, dar şi faptul că au existat două categorii de dregători locali: cei care exercitau atribuţii din ordin administrativ, iar alţii care deţineau comanda armatelor aflate pe teritoriul statului.

INSTITUŢII JURIDICE

Cutuma a fost primul izvor de drept. Statul presupune dreptul, deci dacii trebuiau să aibă reguli juridice. Rămâne deschisă problema legilor scrise, atestate de unele surse literare care afirmă că regele Burebista pentru consolidarea statului a elaborat legi cu un pronunţat caracter religios.

Proprietatea la geto-daci

Se pare că datorită modului lor de organizare în obşti săteşti (de vecinătate), proprietatea a fost comună asupra pământului agricol, apelor şi păşunilor. S-a opinat de asemenea că pe lângă pământurile nehotărnicite ar fi putut exista şi terenuri hotărnicite, care ar fi servit altor scopuri decât agriculturii.

În ce priveşte casa, ograda, uneltele de muncă, cirezile şi turmele de animale, acestea au fost private.

Capacitatea juridică a persoanelor

1

Societatea geto-dacă nu s-a abătut de la structura tipică anti-chităţii, diferenţiind persoanele în categorii sociale. Nobilii (tarabostes sau pileati), formau baza de alegere a regilor şi a preoţilor. Oamenii de rând (comati sau capilati) aveau capacitate juridică restrânsă se pare numai în ceea ce priveşte dreptul public: accesul lor la demnităţile de rege şi preot nu era posibil. De notat că ei nu erau o categorie dispreţuită. A treia categorie o formau sclavii (daoi) atestaţi în număr mic. Caracterul patriarhal al sclaviei presupune un regim diferit de cel clasic. Aşadar, ei erau folosiţi de regulă la activităţile domestice; iar robul era asimilat unui membru inferior al familiei.

Familia

Informaţiile sunt contradictorii: după unii antici familia la geţi era poligamă. În schimb HORAŢIU şi OVIDIU, buni cunoscători ai societăţii geto-dacice, nu au semnalat nimic despre o eventuală poligamie. Mai mult, Columna lui Traian prezentând scene din viaţa getodacilor înfăţişează fiecare bărbat dac însoţit de o singură femeie

6.Organizarea administrative a provinciei romane Dacia

Organizarea centrală

Deşi teritoriul Daciei nu a ajuns în întregime sub stăpânirea romană, influenţele civilizaţiei romane, s-au manifestat şi dincolo de provincia imperială. Doi împăraţi au reorganizat succesiv Dacia romană: HADRIAN (117–138) în urma unei răscoale împarte teritoriul în trei provincii (Inferior, Superior şi Poro-lissensis), iar MARCUS AURELIUS (161–180) păstrează Dacia Porolisensis, dar creează Dacia Apulensis şi Dacia Malvensis.

Organizarea locală

Localităţile urbane erau colonii sau municipii. Coloniile2erau centre urbane puternic romanizate. Unele colonii se bucurau de ius italicum, deci locuitorii lor nu plăteau impozit. Municipiile3aveau o condiţie inferioară coloniilor, locuitorii lor bucurându-se de un statut juridic intermediar între cetăţenii romani şi peregrini, dar diferenţa dintre aceştia începe să se estompeze cu timpul. Cu o singură excepţie4, oraşele din provincia Dacia au fost vechi aşezări ale autohtonilor.

Organizarea şi conducerea oraşelor era asemănătoare cu celelalte oraşe din imperiu. Conducerea oraşelor era autohtonă şi se exercita de cetăţenii romani printr-un conciliu (asemănător senatului roman), cu atribuţii de coordonare a activităţii administrativ-fiscale.

Magistraţii superiori erau aleşi timp de un an şi aveau atribuţii executive şi judiciare.

Cea mai mare parte a populaţiei din Dacia trăia la sate, organizate fie după sistemul roman în pagus (situate pe teritoriile dependente de colonii) şi vicus (celelalte sate), fie în forma lor tradiţională a obştilor săteşti.

2

3

4

7.Aplicarea dreptului roman in provincial romana Dacia

Cu toate că organizarea Daciei s-a făcut sub formă tipică de provincie romană, totuşi dreptul roman s-a aplicat în mod diferenţiat, concomitent cu dreptul autohton şi cu ius gentium.Dreptul roman s-a aplicat în raporturile dintre cetăţenii romani, însă s-au elabo-rat şi norme juridice noi (edictele guvernatorilor) ţi-nând seama de constituţiile imperiale şi de mandatele imperiale în care se precizau instrucţiuni pentru guvernatorii provinciali.În raporturile dintre băştinaşi s-a aplicat dreptul autohton. Însă dreptul roman a avut o înrâurire covârşitoare asupra dreptului autohton, dar şi dreptul roman „s-a adaptat” la cerinţele vieţii autohtonilor, transformându-se, vulgarizându-se. În raporturile dintre cetăţenii romani şi celelalte categorii de locuitori ai Daciei romane s-a aplicat dreptul popoarelor (ius gentium).

8.Tablitele cerate din Transilvania

Tablitele cerate erau confectionate din lemn de esenta moale.tei sau bbrad,taiat in scindurele dreptunghiulare.In societatea romana astfel de tablite cerate erau mult utilizate ,le foloseau tinerii pentru a invata a scrie ,dar si adultii pentru a insemna diverse lucruri ori pentru a trimite si aprimi corespondenta.In afaceri comert si literature ,tabblitele erau echivalente agendelor sau carnetelor de notite contemporane.In Rosia montanta sau facut descoperiri intimplator sau gasit peste 40 de vechi tablite cerate,impreuna cu alte artefacte din epoca romana.Doar 25 din ele au ramas salvate si nu toate au fost traduse,aceste tablite are un rasunet important ceeea ce tine de studierea atit a dreptului vechi cit si intercaltiea lui cu alt drept care nu este cunoscut pina acum

9.Formarea tarilor si legii tarilor

Vechiul drept romanesc, asa cum precizeaza si Dimitrie Cantemir, a fost ius non scriptum, adica un dreptul nescris. La randul sau, Nicolae Balcescu afirma ca, dupa intemeiere, tarile romane nu au cunoscut legile scrise, ca pana la jumatatea secolului al XVII-lea dreptul nostru comun a fost obiceiul juridic constituit intr-un veritabil sistem de drept. Obiceiul juridic reprezinta o regula nescrisa, care aplicata in mod continuu si timp indelungat capata forta juridica obligatorie. Existenta dreptului romanesc nescris cu o puternica identitate a fost recunoscuta si de catre vecinii nostri. Astfel obiceiul juridic romansc a fost denumnit in documentele oficiale redactate in limba latina de catre cancelariile straine ius valachicum, pe cand in documentele cancelariilor domnesti ale tarilor romane, obiceiul juridic era denumit Legea Tarii (obiceiul pamantului). In sintagma “obiceiul pamantului”, termenul de “pamant” este utilizat cu intelesul de “tara”. Expresia de “Legea tarii” desemneaza cel mai bine continutul obiceiului juridic romanesc. Dovada in acest sens este si faptul ca sintagma “Legea tarii” nu este insotita de un alt determinativ. In toate tarile romane dispozitiile Legii tarii au fost aceleasi.

10.Proprietatea si mostenirea in Legea tarii

In societatea feudala, cel mai important obiect al dreptului de proprietate a fost pamantul, care, conform dreptului medieval din intreaga Europa, inclusiv conform dispozitiilor Legii tarii, consacra proprietatea divizata asupra pamantului. Intregul teritoriu al statului se afla in proprietatea domnului in virtutea lui dominium eminens. Pe de alta parte nobilii, clerul, taranii liberi, precum si taranii aserviti exercitau o proprietate subordonata, denumita dominium utile. Acest sistem al proprietatii divizate isi are originea in organizarea proprietatii din provinciile romane. Proprietatea subordonata – dominium utile – era exercitata, in primul rand, de catre nobili, cler sau chiar de catre domn, in calitate de persoana particulara

In limbajul Legii tarii, in Tara Romaneasca imunitatile erau desemnate prin ohaba (isi are originea in slavonescul “ohaba”, care are intelesul de mosie ereditara), iar in Moldova prin uric (este de origine maghiara, “orok” avand intelesul de mosieereditara). Initial, aceste imunitati erau acordate de catre domn boierilor de tara printr-o formula concentrata, de natura sa ne arate ca boierul de tara putea sa exercite pe domeniul sau toate

atributiile de tip statal, de unde rezulta ca imunitatea nu decurgea din calitatea de mare proprietar feudal, ci se acorda de catre domnie prin hrisov domnesc.

11.Obligatiunele in Legea Tarii

Legea tarii a consacrat si raspunderea individuala in materia obligatiilor, obligatie ce rezulta fie din contracte, fie din delicte.Ca si la romani, si in Legea tarii contractele au fost principalul izvor de obligatii. Contractele sunt acte juridice constitutive de drepturi si obligatii pentru partile contractante. In dreptul nostru feudal cele mai multe dintre contracte poarta aceleasi denumiri ca si in dreptul modern. Totusi, conditiile specifice feudalismului le-au determinat anumite particularitati. Daca insa in dreptul roman dispunem de criterii sigure pentru a distinge intre contractele reale, contractele consensuale si contractele nenumite, Legea tarii nu ofera asemenea criterii. Ca dovada, in virtutea dispozitiilor Legii tarii, vanzarea consensuala ia nastere prin conventia partilor, insotita de remiterea materiala a lucrului, de unde rezulta ca Legea tarii nu facea o distinctie clara intre contractele consensuale si contractele reale. Pe de alta parte, la vanzarea romana, pretul consta intotdeauna dintr-o suma de bani (pecunia numerata), pe cand in Legea tarii pretul putea consta si dintr-un alt bun, de unde rezulta ca vanzarea consensuala se poate confunda cu schimbul, care este un contract nenumit.

12.Casatoria si familia In Legea Tarii

Familia era formata din rudele cele mai apropiate, avand ca nucleu parintii si copiii. Era consacrata o anumita egalitate intre soti, determinata de conditiile de viata specifice obstii satesti. Astfel, ambii soti exercitau puterea parinteasca asupra copiilor, iar sotia supravietuitoare putea exercita singura puterea parinteasca asupra copiilor minori. In cadrul familiei exista obligatia reciproca de intretinere si protective Conform dispozitiilor Legii tarii, rudenia este de trei feluri: de sange, prin alianta si duhovniceasca

Conform dispozitiilor Legii tarii, casatoria constituia o relatie maritala intre soti, cu drepturi si obligatii reciproce pentru acestia. Casatoria era privita ca un act religios bazat pe liberul consimtamant al viitorilor soti. Pentru a se considera incheiata casatoria, trebuiau parcurse mai multe etape. Divortul putea fi obtinut fie in biserica, fie prin repudiere. Barbatul isi putea repudia sotia, dupa cum si sotia isi putea repudia barbatul. Daca divortul se pronunta din vina sotiei, zestrea ramanea la barbat.

Legea tarii a consacrat, din punct de vedere juridic, urmatoarele categorii de copii:

- copii firesti (legitimi);

- copii din flori (naturali) – erau nascuti in afara casatoriei;

- copii de suflet (adoptati);

- hiastrii (copiii vitregi) – apartineau unuia dintre soti dintr-o alta casatorie;

- copiii dobanditi prin efectul infratirii.

Mostenirea testamentara era deferita pe baza testamentului. In conceptia Legii tarii, testamentul este actul de ultima vointa prin care o persoana, numita testator, instituie unul sau mai multi mostenitori.

13.Infractiunele si pedeapsa conform Legii Tarii

Prin dispozitiile de drept penal, Legea tarii apara valorile si relatiile care interesau ordinea feudala. Aceste dipozitii aveau un caracter discriminatoriu. In primul rand, pentru ca aceleasi fapte erau pedepsite diferit in functie de categoria sociala din care facea parte infractorul si, in al doilea rand, pentru ca infractiunile, de regula, puteau fi rascumparate prin plata unei sume de bani.La origine, inainte de intemeiere, in epoca tarilor, infractiunile erau desemnate prin termenii de “gloabe” sau “dusegubini”.

Dup intemeiere, sensul celor doua cuvinte s-a schimbat, deoarece ele desemnau amenzile penale, iar infractiunile erau denumite “vini” sau “fapte”.

Infractiunile erau de doua feluri:

- fapte mari;

-fapte mici

Cea mai grava infractiune era hiclenia, adica tradarea domnului de catre boieri. Domnul reprezenta statul, iar boierii, prin tradare, incalcau juramantul de credinta prestat la inscaunarea domnului.

Erau considerate ca intrand in sfera de cuprindere a hicleniei urmatoarele fapte:

- ridicarea impotriva domnului pentrun a-l detrona, a-i lua locul sau pentru a instala un alt domn in locul lui;

- insusirea pe nedrept a banilor vistieriei, a birului sau a haraciului;

- fuga in tara straina fara incuviintarea domnului;

- sustragerea sau distrugerea bunurilor domnesti

14.Procedura de judecata conform Legii Tarii

Legea tarii a reglementat si competenta instantelor de judecata, desfasurarea proceselor, precum si mijloacele de proba.In cadrul satelor, unele procese erau solutionate de Sfatul oamenilor buni si batrani. In orase, solutionarea proceselor instra in sfera de atributii a Consiliilor orasenesti peste care s-au suprapus, cu timpul, organele de stat, in special dregatorii – vornicii, parcalabii si banii din conducerea judetelor si tinuturilor. Acestia aveau o competenta generala, atat in materie penala cat si in materie civila.De asemenea, dregatorii exercitau atat atributii administrative, cat si judecatoresti. Unii dintre ei aveau o competenta generala, iar altii aveau o competenta speciala, in sensul ca puteau judeca anumite procese. Boierii si manastirile puteau judeca anumite procese, competenta lor fiind precizata in hrisoavele domnesti prin care li se confereau atributii judecatoresti. De asemenea, partile aflate in litigiu puteau alege de comun acord unul sau mai multi boieri care sa judece diferendele dintre ele. In calitate de sef al statului, domnul putea judeca orice proces civil sau penal. Legea tarii nu cunostea calea de atac a apelului. Dar partea nemultumita de hotararea judecatoreasca putea redeschide procesul la aceeasi instanta sau la organele de stat superioare, precum Sfatul domnesc sau domnul tarii.

15.Regimul juridic al boerimii,duhovnicimii,in moldova valahia sec 14-16

Boerii erau scutiti de dari si prestatii,avind si dreptul la jurisdictie exceptionala domneasca.Ei participau la viata politica in special prin sfatul domnesc.Intro situatie similara se afla si slujitorii cultului religios,in special clerul bisericesc ,care era deasemenea proprietar de pamint.Duhovnicimea era si ea scutita de dari si prestatii de stat si erau judecati de judecata speciala bisericeasca in conformitateata cu ierarhia cinurilor bisericesti,mitropolitul si episcopii erau membri ai sfatului tarii

16.Orasenii,taranii,holopii sec 14-16

Taranii traiau pe paminturile daruite sau confirmate de domn boerilor si manastirilor,cit si paminturile domnesti,toti erau obligati fata de stat cu dari si prestatii.Taranii care traiaau pe paminturile feudarilor sau a boerilor erau datori sa plateasca dijma in produse sis a faca lucrul gratuity.

Orasenii erau mai putini numerosi ca taranii,desi existau multe orase .Plateau dari fata de stat,ocupinduse si cu agricultura in hotarul orasului.diferentierea in mediul urban greva in primul rind situatia meteriala a orasenilor.Orasele se socoteau domnesti,iar orasenii,iar orasenii indifferent de conditia materiala-liberi.

Oamenii care traiau conform dreptului holop erau tiganii si tatarii.

17.Domnia Sfatul domnesc si marea adunare a Tarii sec 14

Domnia,tronul era ocupat dupa principiul elective,ereditar,pretendentul la tron trebuia sa intruneasca urmatoarile conditii:sa fie de dinastie domneasca,sa nu aiba semen si mutilari.Domnul avea prerogative legislative si executive,exercita functii externe,batea moneda,drept de proprietate la tot pamintul tarii,militare.

Sfatul domnesc era constitui din 15-33 de membri din care boerii fara dregatorii,clerul,boerii cu dregatorii.Avea multiple atributii,care corespondeau prerogativeleor domnului ,alegerea domnului.

Adunarea tarii era constiutuita din boerii tara,clerul,era convocata nesistematic,alegea domnul si plata tribului,declara razboi si pace.

18.Dregatoriele central in moldova si Valahia sec 14-16

Dregatorii erau numiti si revocati de catre domn,nefiind remunerate ei benefeciau de danii domnestii si cadouri de la subalternii.Cel mai de vaza dregator de la inceputul perioadei era vornicul,ei aveau atributii judiciare ,militare si diplomatice,in moldova ei erau dori unu trara de sus altul tara de jos,totodata avea si functii private-toate slugile curtiii I erau subordinate.Marele logofat era seful cencelariei domnesti si pastatorul sigiliului de stat.In tara romineasca marele ban era cel mai important dregator,el administra oltenia exercitind atributii judecatoresti si militare.Visternicul administra veniturile si cheltuelilel atit ale domnitorului ,cit si cele de stat.Ceilalti dregatori aveau atributii publice si private,de exemplu postelnicul era si un fel de ministru de externe,concomitant el ingrijea de camera de culcare a domnului,Teritorile impartite in judete care erau administreate de catre pircalabi.

19.Organele locale pina la mij sec 16

In Moldova teritoriul era impartit in unitati administrative-teritoriale sub denumirea de tinuturi in fruntea caruia se afla pircalabii care aveau functiii administrative,fiscal,judecatoresti si militare ,in fruntea oraselor se afla asa numitul consiliu orasenesc(un soltuz si 12 pirgari) si reprezntatul domnulii era vornicul de tirg,in fruntea satelor se afla vornicele,care era condus de sfatul oamenilor batrini si buni,In Valahia in fruntea judetelor se afla juzi carea aveau asemeni functii ca pricalabii in moldova,in fruntea satelor era numit un vataman.

20.Izvoarele de drept in voevodatul Transilvaniei

In transilvania existau mai multe sisteme de drept,pina la sfirsitul sec al 14 rominii erau judecati conform ius valahicum,ungurii si secunii –conform dreptului ungar,iar sasii se conduceau dupa dreptul saxon.

Pentru Transilvania, situaţia este mai complexă întrucât pe teritoriul voievodatului s-au aplicat în paralel mai multe sisteme de drept. De subliniat că formele şi fondul juridic ale dreptului obişnuielnic românesc au fost aceleaşi în toate provinciile locuite de români.

21.Izvoarele de drept in Moldova si Valahia

Izvoarele de drept erau impartite in cele scrise si cele nescrise cele scrise:tratatele international,dreptul romano bizantin(sintagma lui matei vlastares) dreptul domnesc de aici fac parte hrisoavele domnesti si diplomele domnesti si izvoarele de drept nescrise ca dreptulul cutumiar adica legea tarii Până la adoptarea

codurilor autohtone au fost folosite manualele de drept bizantin ca şi culegerile de nomocanoane, care au influenţat vechiul drept românesc până în secolul al XIX-lea. Celor mai vechi legiuiri scrise, atât celor bisericeşti propriu-zise cât şi celor nomocanonice ori laice, sub influenţa slavă li s-au spus de către români pravile.

Sintagma lui matei vlastares:

La textul original al Sintagmei, diferiţi copişti, chiar români, au mai adăugat şi alte piese legislative, precum şi comentarii. Manuscrise ale Sintagmei, atât în limba greacă, cât şi în limba slavă, se pastereaza si astazi in diferite biblioteci din tara noastra

22.Evolutia dreptului real si cel succesoral

Dupa constituirea statului,dreptul cutumiar legea tariii este aplicat in continuare.La rind cu dreptul cutumira se formeaza si functioaneaza alte izvoare de drept,adica exista un pluralism de izvoare de drept.

In dreptul real ,o mare importanta avea dreptul de proprietate asupra pamintului,proprietatea funciara avea o structura ierarhizata ,in rezultatul fiintarei careia erau mai multi titular ai proprietatii asupra unuia si aceasi pamint :domnitorul era propritarul supreme.modurile de dobindirea a proprietatii funciare erau cel primar ,prin acaparare, sau prin mostenirea sau donatie domneasca.

In material obligatielor ,reglamentate de drept ,sa-u pastrat unele norme vechi si au aparut altele noi,in primul rind nu orice cauzarea a daunei este privita ca infractiune.Forma scrisa era obligatory pentru contractile care aveau ca obiect pamintul si holopii.In dreptul familii sau pastrat majoritatea normeleor ce reglamentau relatiele dintre sotii fiidnca ele se conduceau dupa regulile bisericesti si in special dupa sintagma lui matei vlastares.In perioada examinata infractiunele sau divizat in ifractiuni mari si infractiuni mici.Se vede o evolutie fiidnca pedeapsa cu moartea se aplica in caz de tradarea ,ricidiva,tilharie,pradare,in rest pedeapsa avea un character mai mult coerectiv.

23.Obligatiunele dreptului civil in Valahia si Moldova sec 14-16

In material obligatielor,reglamentate de drept au aparut reguli noi,in primul rind nu orice cauzare a deunei era privita ca infractiune.Incepe a fi promovata conceptia ca din pricinuirea daunei decurg obligatii de a recupera dauna.Se pastreaza principiul responsabilitatii prin avere,fiind exceptata cea prin personalitate.Forma scrisa era obligatory pentru contractile care aveau ca obiect pamintul si holopii.Exista o raspundere solidara a statului pentru infractiuni daunele cauzate de negustotii compatriotii.

24.Dreptul familiei in evul mediu rominesc

In aceasta perioada sa-u pastrat majoritatea normelor ce reglamentau formarea familiei,relatiele intre soti,intre parintii si copii,desfacerea casatoriei,deorece aceste realtii erau in competenta bisericii,care se conducea dupa canoanele bisericesti,incherea casatoriei era socotita legitima daca se facea prin cununie in biserica.Cununia trebuia sa fie facuta in prezenta a mai multor oameni.

Cel ce nu desfacea casatorie sis a casatorea a doua oara urma sa fie pedepsit,conceptia despre casatorie monogama sta la baza casatoriei crestine.Era urmat principiul averii intre sotii adica dupa divort femeia isi lua zestrea,exceptia facea in cazul adulterului.

25.Dreptul penal sec 14-16

In dreptul penal notiunea de infractiune devine mai complexa,deorece a inceput sa fie tratata nu numai prin pricinuirea daunei material,morale si fizice,dar sic a o actiune periculoasa pentru stat si domnitor,infractiunele se clasificau in cele mari si cele mici.

Pedeapsa a inceput sa fie mai diferentiata,se tinea cont de circumstantele in care a fost savirsita.Pedeapsa diferentia in legatura cu gradul de participarea la infractiune inca nu se practica.Cele mai grave erau socotie crimele inpotriva statului pentru care era pedeapsa capital ca si pentru ricidiva in jaf,pradare,tilharie in rest erau folosite pedeapsea mai slabe cu scopul coerectiv.Ca infractiune contra justitiei erau socotie depunere marturielor false .Infractiunea contra verii cea mai grava era tilharie,resttul erau sanctiionate prin amende judiciare.

26.Organizarea judiciara si procesul judiciar in moldova si valahia sec 14-16

Dupa intemiere statului ,functiele judiciare ale obstii au fost preluate de catre stat ,de organelle care posedau functii ati administrative cit si judiciare.Judecatorul supreme era domnitorul,care putea judeca orice pricini,cu functii special judecatorestii activau marii vornici,la porunca domnului puteau judeca si alti dregatorii domnesti.Se aplica ca si inainte prinderrea infractorilor dupa urme si cautarea lucrului disparut.Procedurea lucrului pierdut a fost modificata prin ca inculpatul putea recurge la servicile unui garant,care se jura pe buna credinta a propritarului real al lucrului cautat.

27.Institutia domniei ,organelle central in perioda dominatiei otomane

Organele central de conducere in Moldova si Valahia in timpul dominatiei otomane era impartita in :domnia,divanul(sfatul domnesc),adunarea tarii,sistemul de dregatorii.

Domnia dupa 1538 sistemul elective-ereditar a fost deteriorate,deorecce principalul factor de desemnare a domnitorului devine impreiul ottoman, asemenea in aceasta perioada apare capuchehaia reprezentantul domnitorului la Istambul si caimacanii-loctiirori domnului.Divanul domnesc in component lui intrra 12 membrii boerii cu dregatorii si reprezntantii clerului,aveau compententa de organ collegial,consultative al domnului,avea dreptul la trimitearea portii plingeri impotriva domnului numite arzurii.Adunarea tarii erau niste adunari representative ale starilor social,erau convocate pe masura necesitatii,luau in dezbaterii problem de ordin fiscal si social,si deja sitemul de dreatorii care aveau atributii publice,militare si private.

28.Organele locale in perioada dominatiei otomane

Orasele isi pastreaza autoadministrarea in persoana consliluilui din soltuz si 12 prigari,alesi in fiecare an de oaraseni,acestea la rindul sau imparteau pamintul intre oraseni,el trebuia sa ajute pe incasatorii de impozite la perceperea darilor.In sate functiele administrative si judiciare erau exercitate de vataman si de vornicel,vatamanul reprzenta interesele satenilor si de aceea era mai agreat dde acestia,vornicelul reprezntatul proprietarului,avea grija ca toti cetatenii sasi indeplineasca obligatiele fata de proprietar..

29.Izvoarele dreptului in perioada dominatiei otomane

Printre izvoarele dreptului cele mai vechi este legea tarii-dreptul cutumiar.Dar la rindul cu dreptul cutumiar se dezvolta legislatia domneasca,necesitatea codificarei careia era evidenta.Prin legislatia domneasca se modificau obiceiurile vechi,dar domnitorii nu accentauau acest aspect,din contra mentionau ca norma noua este in conformitatea cu obiceiul.

30.Reforma judiciara de 40 de ani din moldova

Deoarece timp de 40 de ani 1588-1628 au fost emise o serie de gramote cu continut similar,care se refereau la dreptul penal si procedura penala,aceste masuri legislative pot fi calificate ca o reforma de 40 de ani in domeniele respective.La sfirsitul sec 16 relatiele sociale se insapresc,apar Serbia,explotarea prin doua canale se intensifica

31.Evolutia dreptului real si cel obligational sec 16-18

Structura ierarhizata a proprietatii sa pastrat si dupa instaurarea dominatiei otomane.Domeniele private ale boerilor,micilor proprietary si manastirlor aveau diferite regimuri juridice.In moldova apare propretatea conditionata de slujba,proprietatea necondtionata,fiind ulterior donate boerilor cu regim de proprietate de plina.

In dreptul succesoral se pastrau cele doua forme de mostenire :prin testament si prin lege,sau pastrat acelasi grade de scuccesiune in baza legii.Se trece la mostenirea satelor,fara sa le fie farimitate hotarele.Obligatele reiseau din contracte si din pricinuirea dauneleor

32.Dreptul de mostenire

In dreptul succesoral se pastrau cele doua forme de mostenire:prin testament si prin lege.Sau pastrat aceleasi grade de succesiune in baza legii .Copii naturali nu mosteneau tatal coform legii,pe cind copii infiati mosteneau parte egala cu cei nascuti in casatorie,sau marit drepturile sotului supravituitor la mostenire,el mostenea pamintul in parte egala cu copii.Sa pastrat privelegiul mezinului si al mezinei la mostenirea casei parintesti.Mostenitorul nu putea intra in posesie mostenerii daca testatorul avea datorii neachitate,trebuia mai inti sa le intoarca sau sa se dezica de la mostenire.

33.Infractiuni si pedeapsa

Insasprirea politicii penale este evidenta in gramotele reformei de 40 de ani si in carte romineasca de invatatura.Infractiunea este tratata nu numai prin pricinuirea a daunei,dar sic a incalcarea a legilor dumnezesti si laice.Clasificarea infractiunelor in vini mari si mici a fost preluata de legislatia ,iar reforma de 40 ani a clasificat vinele mari ca jaful si omorul.Din infractiunele contra averii erau tilharia si jaful care erau pedepsite cu pedeapsa capital.Ca infractiuni contra justitiei si administratiei in conceptia juridca de atunci incep a se clasifica cin mai multe ca falsificarea monedei,falsificare documenteleor,abuzul de putere,depunerea marturilor false erau puse pedepse de mutilare ,corpolare si amende.Infractiuni contra personalitatati omorul,mutilarile corpolare si daunele cauzate sanatatii erau estimate in banii si trebuisa sa fie achitate in forma de amenda,iar daca omorul a fost cauzat de raufacator si nu putea fi masurata in banii urma pedeapsa capital.

34.Reformele sociale a lui C.Mavrocordat

Reforma administrative a lui c.Mavrocordat era indrepatata spre lichidarea abuzurilor de putere din partea reprentatilor administratiei.Acest obiectiv a fost si in centrul atentiei altor domnitori,care au adoptat masuri legislative suplimentare..Ispravnicii care incasau mai multe dari decit treebuia erau obligati sa le restituie in suma de patru ori mai mare.Activitatea reformatoare alui Constantin mavrocordat a inclus in unele masuri fiscal.Printre acestea treebui mentiontate scutirea de dare anuala a manastirlor ,clerului si amrilor boieri,desfiintarea privilegielor fiscal ale breslelor de armasei,aprozi,vestiernicei,care urmau sa plateasca dari la fel ca tara.In legatura cu salarizarea agentilor fiscali sau desfintat asa numite coneace dari pentru intretinerea lot.Taranilor li sa fixat un domiciliu unde erau inscrisi la plata darilor sip e care nul puteau parasi decit cu permisiunea administratiei,in locul darilor care le plateu sa stability un impozit unic,care se incasa in patru rate si se stabilea ducorespunzator cu averea pe care o poseda familia.

35.Organele central ale moldovei si valaheie in perioada turco fonariota

In timpul regimului fanariot,imperiul ottoman numea la tronul tarii romninesti domnitorii dintre grecii,domnitorii erau alesi pe un termen scurt in schimbul unei sume marii de banii.Domnitorii fanarioti aveau functii externe si mai reduse ca domnitorii autohtoni.

Sfatul domnesc a suferit o serie de schimbari,determinate de schimbarile economice si sociale,sfatul domnesc este numit divan in acesta perioada avea functii politico-administrtive si judecatoresti.

Marea adunarea a tariii este in criza si este inlocuita cu un sfat de obste – o adunare restrinsa de boerii si inaltul cler,fara nici o alegere si o reala reprezentativitate.

Marele hatman executa mai mult functii judiciare si financiare din cauza limitarii esentiale a fortelor militare ale moldovei.marele aga-sef de politie ,combate falsificarea masurilor si greutotilor,supraveghea depasirea preturilor maximale,organiza servicele antiincediar.

36.Izvoarele de drept in perioada turco-fanariota

Cu toate ca dreptul cutumiar continuie sa fie unul din izvoarele dreptului ,o importanta mai mare dobindeste legea scrisa si in primul rind legislatia domneasca.Legislatia domneasca se reprezinta ca o totalitate de hrisoave domnesti cu un continut foarte variat,multe din ele se refereau la relatiele agrare,reglamentind numarul zilelor boieresc,claca,starea tarinilor etc

Alt grup de hrisoave reglamnetau sfera administrative si fiscal,o mare importanta aici o are hrisoavele lui constantin mavrocordat.,in baza carora sau infaptuit reformele administrative si fiscal.Un grup de acte legislative sau referit la intantele judiciare si procesul judiciar.

37.Evolutia dreptului civil in perioada regimului fanariot

Aceasta perioada este caracterizata de andronache donici cele doua moduri de dobindire a proprietatii primar si derivate,erau prevazute mai multe termene de prescriptive in vederea transformarii in proprietate.

Mosiiele erau de 2 feluri:de neam si achizitionate,ca si mai inainte regiumul mosiei de neam era limitat de dreptul protimis,hrisovul de la sobor din 1785 a avut scob drept interzicerea donarea de mosii de la saraci la cei bogati.In prima perioada responsabilitatea pentru datorii se rasfringea si asupra personalitatii ,iar in a doua perioada responsabilitatea avea doar cee ce tine de de avere.In dreptul familial n-au intervinit schimbari esentialae.Adulterul sotului devine motiv de desfacere a casatoriei,astfel motivele de desfacere a casatoriei devenind aceeasi pentru sot si sotie.

38.Evolutia dreptului penal in perioada regimului fanariot

Infractiunele contra statului-hiclenia-se pedepseau tot mai rar cu pedeapsa capital,iar confiscarea mossiiilor nu se mai aplica.Incepe a se practica o pedeapsa asemanatoare cu degradarea civica,adica privarea de rangul de boier si de privelegiele respective.Infractiunele contra persoanei-omorul,ranirele,lovirele erau sanctionate prin amenda juridical,pedepse corporale,inchisoare,surghin.

Infractiunle contra averii erau aspru pedepsite mai inainte,dear in sec 18 pedepsele au fost imblinzite.O inovatie in material infractiunelor contra familiei,morale si a bisericei era ca si barbatul putea fii invinovatit de adultery este desfiintata in 1754.

39.Reformele administrative si fiscal a lui constantin Mavrocordat

Constantin mavrocordat a stability majoritatea dosarelor sa fie examenate in tinut,iar divanul sa fie mai mult ca instant de apel sis a judice cele mai periculoase crime precum cele de stat,omorul,tilharia.El a incercat sa creeze institutia moderna de judecatori de profesie,salarizati de stat,numind pe linga fiecare ispravnizie cite 1-2 judecatori,care judecau singuri sau impreuna cu ispravnicul.Liutiigiele funciare puteau fi judecate de ispravnicul tinutului,care era asistat de 2 mazili.Toretura nu se mai aplica sau se aplica foarte rar,C.mavrocordat insista asupra trecerii prin toate etapele a procesului de plingere recclamantului,apararea piritului,administrarea p[robelor si dezbateri,apoi decizia.

40.Reformele judiciare a lui constantin mavrocordat

Constantin mavrocordat a stability majoritatea dosarelor sa fie examenate in tinut,iar divanul sa fie mai mult ca instant de apel sis a judice cele mai periculoase crime precum cele de stat,omorul,tilharia.El a incercat sa creeze institutia moderna de judecatori de profesie,salarizati de stat,numind pe linga fiecare ispravnizie cite 1-2 judecatori,care judecau singuri sau impreuna cu ispravnicul.Liutiigiele funciare puteau fi judecate de ispravnicul tinutului,care era asistat de 2 mazili.Toretura nu se mai aplica sau se aplica foarte rar,C.mavrocordat insista asupra trecerii prin toate etapele a procesului de plingere recclamantului,apararea piritului,administrarea

41.Organizarea sociala a Moldovei si Valahiei in perioada de tranzitie

Structura sociala a Moldovei si Valahiei cuprindea mai multe categorii,dintre ele boerimea era pe primul loc.Legatura dintre boerime si dregatori sau mentionat.Termenul de boier se folosea mai rar mai des stapin de mosie.Clerul sa mentenut privelegiele de mai inainte,fiind tot odata supus si unui control din partea statului.La 1855 a avut loc dezrobirea tiganilor din moldova,cit si in valahia in 1856.Pina la 1821 moldova si in valahia sa mentinut regiumul fanariot,puterea legislative a domnitorului era ingradita de legiferarea impreuna cu adunarea obsteasca ale carei hotariri nu devin legi pina nu sint intarite de domn,Domnul nu mai avea dreptul de a se amesteca I justitie.Ca organ legislative exista adunarea obsteasca oridanara,compusa din 35 de membrisi 42 in vlaahia,boerii si slujitorii ai cultului,care voteaza legile,itocmesc bugetul,controleaza veniturile si cheltuelile a tarii.Sistemul de dregatorii se pastreeaza fiind numiti si revocati de catre domni.

42.Regulamente organice si organizarea de stat in baza lor

Vezi intrebare de sus

43.Codificarea legislatiei in moldova si valahia in perioada de tranzitie

Din porunca domnitorilor tarilor rominesti ioan ghoerge caragea,in 1818 afost intocmita si publicata leguirea caragea,care cuprindea sase parti,primele patru se referee mai mult la dreptul civil,cea de 5 la dreptul penal si a 6 la procesul penal

A fost pe nedrept calificat drept o ,,operă cu desăvârşire bizantină, fără de amestec de obiceiuri juridice române[şti]”. Această operă legislativă a fost considerată a fi o traducere în limba greacă, cu toate că s-a preluat numai sistematizarea Codului civil austriac din 1811.

Codul lui Calimach intră în vigoare la 1817, în Moldova, sub domnia lui Scarlat CALIMACH. A cunoscut o singură ediţie şi aceea în limba greacă, străină deci în cea mai mare parte, atât împricinaţilor, cât şi judecătorilor. A fost în vigoare până la 1865.

,,Reînoieşte mai pe larg procedeul lui IPSILANTI şi amestecă dreptul bizanţului şi obiceiul pământului”. ,,Este tot un cod general […] în care se juxtapun patru coduri specializate: civil, penal, procedură civilă şi procedură penală”.

Moment important al culturii juridice româneşti, trădează sfârşitul perioadei feudale. Alcătuită din elemente de drept bizantin, dar şi din multe elemente de cutumă românească. Luând exemplul Moldovei, domnitorul CARAGEA a dispus ca patru boieri „cu ştiinţă şi praxis la ale pravilelor” să se preocupe de întocmirea unei legiuiri cât mai bune pentru ca să se facă cu desăvârşită întregime şi cu bună desluşire. Dintre aceştia, doi au fost greci şi doi români. După întocmire a fost citită cu atenţie de domn, iar prin pitacul din 1817 s-a convocat sfatul ţării pentru a o analiza.

S-a tipărit atât în greceşte, cât şi în româneşte. A rămas în vigoare până la 1865, când a fost pus în vigoare Codul civil român.

Legiuirea Caragea este o realizare deosebită pentru vocabularul juridic românesc, întrucât s-au depus străduinţe mari pentru o traducere cât mai exactă a textului grec în care a fost concepută. Atât textul românesc, cât şi cel grecesc s-au păstrat în manuscrisele oficiale. Laconismul cu care tratează anumite probleme reflectă întru totul mentalitatea vremii dar şe poate explica şi prin aceea că în esenţa lor acele chestiuni erau cunoscute.

44.anexarea Basarabiei la Imperiul RusSchimbari sec 19

Conform regulamentului privind infiintarea regiunii Basarabia din 1818,boerii din basarabia au fost egalati in drepturi si privelegii cu nobilii mosteniti din Rusia.Boerilor li sa-u recunoscut privelegiele de mai inainte,in primul rind dreptul de proprietate asupra paminturilor si muncii neplatite ale taranilor.Boernasii ca si mazilii si rupatasii s-au pastrat ca grup social psi dupa 1812 sau folosit de drepturile sale vechi.

O categorie aprte o constituiau colonistii straini,colonistii au fost dotati cu 60 de desitine de pamint in folosinta vesnica cu dreptul de a transmite prin mostenire.Taranimea se deviza in taranii statului si taranii dependent,taranilor de stat li sad at cite 30 desitine de pamint de pamint de familie.Guvernul tarist a incercat sa reglamenteze realatiele dintre mosierii si tarani,a fost pus boerescul prestarea in fiecare an a muncii gratis fata de boier ca re varia de la 12-28 de zile,razesii nu reprezentau o categorie sociala,ei distinginduse prin caracterul de cotaparte al proprietatii funciare.

45.Organizarea administrative si conducerea basaravviei.

Prin anexarea la Rusia,rominii din basarabia si-au pierdut stabilitatea nationala .Vrind sasi creeze o imagine favorabila in balcani,tarismul adus in primele doua deceniii o politica de autonomie a basarabiei.

In apriliei 1818,in timpul aflarii la Chisinau a luui alxandru 1 aintrat in vigoare regulamentul priivin infintarea basarabiei ,in conformitate cu acest regulament boerii erau egalati cu nobilii rusi de neam,in administratie se mentineau unele particularitati,regulemntul prevedea crearea unui consiliu supreme al basarabiei ca organ supreme executive,judiciar si partial avind drept de initiative legislative,in fruntea consiliului era presedintele.Rezidentul care era si presenndintele consiliului supreme avea un vot hotoritor in afcerele legate de venitul sau cheltuelile statului si putea suspenda executtarea unor hoteriri transmitind rezolvarea chestiunii tarului.Din 1818 in fiecare tinut exista cite o judecata tinutala,ele puteau judeca atit cazurile civile cit si cele penale in afara de cele care tin de nobiliii.Functiele politienesti ii partinea capitanului ispravnic.

46.Legile locale ale basarabiei sec19

Consiliul supreme al basarabiei a enumerate urmatoarele legi care se aplica:

1.Hexambilul lui c.armenapolul sau cele sase carti de judecata care avea o aplicare larga in moldocva sec 17 si prezenta extrageri din dreptul romano-bizantin

2.manualu de legi a lui andrinache donici,publicat in iasi 1814

3.Sobornicescul hrisov de la 1785,al domnitorului alexandru mavrocordat,care continea prevederi referitoare la dreptul de protimis si la holopiii tiganii

4.Regulamentul din 1818 priviind infintarea basarabei.

47.Dreptul constutional sec 19-20

La 1o mai 1866, carol 1 depune juramint de credinta rominiei, devinind domnitorul ei,este votata de parlament constitutia rominei,sanctionata de domnitor .Prin esenta sa constitutia este moderna si democratica.

Constitutia cuprindea 8 titluri cu 133 de articole,constitutia consfinteste principia constutionale progresiste moderne .Pentru colaborarea celor trei puteri se prevedea dreptul deputatilor de adresa interprelari ministrilor,puputerea monarhului de a sanctiona legile,iar justitiei de a controla legalitatea actelor administrative,constitutia declara si garanta drepturile centatenilor romini..Constitutia a consfintat lipsa in stat a deosebirii de clasa,indicind ca toti cetatenii sunt egali.Imvatamintul era declarant liber si fara plata in scolile de stat,constitutia garanta libertatea cuvintului oral si scris.A fost introdus dreptul universal,toti alegatorii erau impartiti in 4 categorii ,din care primele erau a proprietarilo funciari,al 3 al orasenilor,si a 4 a tutoror ceroralati care plateu impozite,la 1884 a fost remise o reforma electorala la care alegatorii barbatii puteau allege de la 21 de ani.

48.Dreptul admninistrativ sec 19-20

Dreptul administrative reglamenteaza relatiele sociale din sfera administratiei de sta.Principale izvoare ale dreptului administrative erau in aceasta epoca constitutia din 1866,legea pentru responsabilitatea ministreeala ,legiele pentru consilele judetene si legea comunala.

Ministrii erau numiti si revocati de domn,ministriii formau guvernul sub presedentia primului ministru,la numirea ministrilor regale trebuia sa tina cont de regula ca ei sa fie din partidul care detine majoritatea parlamentara.

In judete erau aes consiliul judetean,care,ca orgab deliberative,lua dezizii asupra unor problem locale.

49.codul civil din aceasta perioada

Codul avea 1914 de articole asemanotare la structura:titlu preliminary si trei carti:1 carte despre personae,a 2 despre bunuri si a 3 despre diferite moduri,prin care se dobindeste proprietatea

Ca baza a dreptului civil ,codul socotea individual,urmarind protejarea lui prin asigurarea libertatii personale,protectia proprietatii private si asigurarea egalitatii juridice a cetatenilor fata legii

Privitor la personae se indica capacitatea juridical era in dependent de virsta,sex,sanatate pshihca,femeia casatorita avea o capacitate juridca restrinsa,nu putea incheia conventii,nu ea primea remuneratia pentru munca,ci sotul,in justitie era reprentata de sot.

Datorita codului civil actele de stare civila afost scoase din component bisericii si au fost atribuite autoritatii laice.

Continutul de baza a codului se referee la proprietate,dreptul de proprietate era formulat ca dreptul asupra unui lucru,in virtutea caruia lucrul se afla nemijlocit in puterea unei personae de a servi ,dispune si a lua roadele.

Codul civil romin ca sic el francez recunostea patru izvoare ale obligatielor:contractile,delictele,autonnomia de vointa,cvazicontractele si cvazidelictele.

Legislatia romina a recunoscut dreptul la greva.

50.Legislatia muncii

Legislatia muncii a avut ca obiect reglamentarea relatilor de munca si cele strins legate de cele de munca.

Legislatia romina areconoscut dreptul la greva,dar nu pentru toate categoriele de muncitori si functionarii,legea interzis gevele muncitorilor publici si minerilor mai apoi a fost soctita ca infractiune.

Astfel legislatia muncii din perioada repectiva nu era codificata,ea continea acte dispersate referitor la relatiele de munca.Ca consecinta a rascoalei taranesti din 1906,care prevedea raspunderea reciproca a pratilor I caz de incalcare a obligatielor,aceasta raspundere pentru propriietari era una pecuniara,pe cind pentru taranii era prevazuta privatiunea de libertate de la 15 zile pin la un an,

51.Codul penal romin din 1865

Codul penal romin a fost elaborate in 1864 de o comisie de specialist ,codul introduce pedepse mai grele decit in condica actuala fara sa fie necessitate de aceasta dupa gradul de moralitate , in care se gaseste natiunea,ca urmare codul a fost revizuit,au fost modificate o serie de infraciuni,imblinizjd reprsiunea penala.Codul penal a realizat nu numai unifacarea legislatiei penale,dar a introdus si principia noi in dreptul penal.Codul penal a adoptat clasificarea triparita ainfractiunilor in crime,delicate si contraventii.

Tentativa se pedepsea cu o pedepsa de treapta mai jos ,pentru crime se prevedea munca silnica pe viatra sip e termenul maximal fiind de 20 ani.

52.Codul de procedura civila

Codul de procedură civilă a intrat în vigoare împreună cu Codul civil român, la 1 decembrie 1865.Principalele sale izvoare au fost Codul de procedură penală al Cantonului Geneva, Codul francez deprocedură civilă, Legea belgiană privitoare la executarea silită, precum şi unele norme de drept procesualdin legiuirile române mai vechi.Conceptia care a stat la baza procedurii de judecată reglementate prin intermediul Coduluiromânesc a fost aceea că adevărul obiectiv nu poate fi cunoscut de către instantă, iar hotărârea acesteiaputea exprima numai adevărul juridic. Aceasta însemna că hotărârea pronuntată reprezenta o prezumtie deadevăr, prezumtie dedusă din faptul că procesul a parcurs fazele de judecată prevăzute de lege, respectânddispozitiile legale.Codul a fost divizat în şapte cărti: procedura înaintea judecătorului de plasă, tribunalele de judet,Curtile de apel, arbitrii, executarea silită, proceduri speciale şi dispoziŃii generale.Conform codului român de procedură civilă, procedura de judecată era orală, publică şicontradictorie. Probele care puteau fi administrate în procesele civile erau: înscrisurile, probele cu martori,expertizele, cercetările la fata locului, jurământul judiciar şi prezumtiile.Procesul parcurgea o dublă judecată de fond, în fata primei instante (judecătorie sau tribunal),respectiv în fata instantei de apel, după care urma judecarea în recurs. În privinta căilor de atac, Codulprevedea: apelul (rejudecarea pe fond a cauzei) şi recursul (prin care se stabilea dacă legea a fost bineinterpretată şi aplicată)

53.Codul de procedura penala 1865

Codul de procedură penală a fost adoptat şi aplicat concomitent cu Codul penal. Redactarea sa s-afăcut sub influenta Codului francez de instructie criminală, din anul 1808. Codul a realizat un compromis între procedura penală medievală şi judecata penală modernă. Pentru prima fază a procesului a păstratvechea procedură, secretă şi scrisă, care nu presupunea dezbaterea în contradictoriu a probelor. Pentrufaza a doua, cea a judecătii, au fost introduse în schimb, principiile judecătii moderne: publicitateadezbaterilor, principiul oralitătii şi principiul contradictorialitătii. În virtutea acestora, părŃile luau cunoştintă deprobe şi le puteau analiza în contradictoriu în cadrul dezbaterilor orale şi publice.Codul a fost alcătuit din două părti: prima reglementa descoperirea, urmărirea şi instructiainfractiunilor; cea de-a doua reglementa

judecarea proceselor. Cele două părŃi reflectau fazele pe care leparcurgea orice proces penal: cea premergătoare şi cea a judecătii.Descoperirea infracŃiunilor revenea ofiterilor de politie judiciară. Acestora le revenea sarcinastrângerii probelor referitoare la infractiunile săvârşite de autor. Dacă aceştia erau de părere că sunt întrunite elementele unei infracŃiuni, atunci înaintau dosarul procurorului, urmând ca acesta din urmă să seocupe de procedura urmăririi infractorului. În anumite cazuri, pe care le considera mai complicate,procurorul putea înainta cauza respectivă unui judecător de instructie. Acesta proceda la o anchetă numită instructie. După efectuarea urmăririi sau, după caz, a anchetei, procurorul putea sesiza instanta de judecată.

54.Reforma agrara in Basarabia sec 19-20