149328850 Validitatea Testelor Psihologice

8/18/2019 149328850 Validitatea Testelor Psihologice

1/14

2.2 VALIDITATEA TESTELOR

Definiţia validităţii

Evaluarea psihologică vizează o anumită realitate fie internă, fie externă. Numim domeniu deevaluare orice realitate (internă sau externă) care este supusă evaluării. În orice proces deevaluare psihologică pornim de la definirea domeniului de evaluare şi apoi propunem o seriede modalităţi cantitative prin care o servăm dacă indivizii posedă sau nu caracteristiciledomeniului respectiv. !eoarece definirea domeniului poate să fie mai mult sau mai puţincorectă ne punem "ntre area dacă aptitudinile #caracteristicile măsurate de test corespunddomeniului de evaluare. $stfel, pentru ca testul să fie considerat o măsură ună a domeniuluide evaluare este necesar să o ţinem o serie de informaţii care să reflecte faptul că testulmăsoară ceea ce şi%a propus. !in aceste cerinţe decurge pro lema validităţii unei măsurători.

&rice instrument de evaluare psihologică tre uie să satisfacă cerinţele validităţii. 'radiţional,definiţia cea mai des "nt lnită a validităţii este modalitatea "n care un test măsoară ceea ce "şi propune să măsoare* ($nastasi, + - ). /aliditatea se referă deci la relaţia dintre scorul o ţinutla un test şi un anumit criteriu sau o performanţă externă. $cest criteriu poate să aparţinăoricărui domeniu0 poate include selecţia de personal, reuşita şcolară sau nosologia clinică.

Istoric al studiilor despre validitate

Este cunoscut de1a faptul că măsurarea psihologică şi deci implicit şi validarea "şi aurădăcinile demult "n timp. Într%un articol care viza rolul testelor "n selecţia de personal, 2uion(+ - ) realizează o trecere "n revistă a principalelor aspecte de care se ţinea cont la vremea

respectivă "n analiza validităţii unei măsurători psihologice. $cestea sunt prezentate "n ta elul34

'a elul 3. 5eferiri la validitate

$specte & servaţii+. 6copul validării7 este acela de a prezice

o performanţă viitoareeste8important a se cunoaşte dacă scorurile

la un test sunt "ntr%o modalitate mai mare sau

7 Validarea este procesul prin care se obţin informaţii legate de validitatea unui test.


2/14

mai mică predictive pentru succeseleulterioare* (9ingham, + :-, p.3+ )

3. ;redictorii şi criteriile tre uie să fieselectaţi pe aza analizei muncii.

:. d (+ 3:) descrie procesele prin care esteselectat un criteriu*

. Fetodele psihometrice sunt preferatemetodelor nepsihometrice.

Evaluatorul nu se va limita la un instrumentanume de măsură, dar cele pe care tre uie săle utilizeze cel mai des sunt testele şi

chestionarele* (=re>d, + 3:, p.3:+). @n test tre uie să ţină cont dediferenţele individuale.

;erformanţele la un test tre uie analizate %acolo unde este cazul % diferit "n funcţie desexe* (=re>d, + 3:).

$naliza făcută de 2uion (+ - ) ne oferă o imagine glo ală a ceea ce "nsemna la "nceputul sec.xx modalităţi tradiţionale de realizare a studiilor de validitate a unui instrument de evaluare psihologică.

& a ordare mai recentă şi poate mai corectă a validităţii este formulată de $;$+, $E5$ 3, NG6E;' : "n + -?. Gonform standardelor asociaţiilor amintite /aliditatea se referă lacorectitudinea inferenţelor realizate pe aza unui test sau a altei forme de evaluare* (p.3C).$ltfel spus, dar fiind un set de "ntre ări la care dorim să răspundem pe aza unei evaluări psihologice tre uie să ne verificăm c t de corecte (sau valide) sunt răspunsurile (sauinformaţiile) oferite de un test psihologic (2hiselli H all, + ).

+ $merican ;s>chological $ssociation3 $merican Educational 5esearch $ssociation: National Gouncil on 6tandards for Educational and ;s>chological 'ests


3/14

/aliditatea tre uie atri uită "ntotdeauna inferenţelor făcute pe aza performanţelor la un test./aliditatea nu este o caracteristică a testului psihologic ci este mai degra ă o caracteristică ainferenţelor care rezultă "n urma utilizării acestuia (unei forme de evaluare % chiar ao servaţiei). $ltfel spus, validitatea determină relaţia dintre inferenţele făcute pe aza performanţelor la un test şi realitate (este inclus aici orice aspect care este supus evaluării).!acă analizăm definiţia dată de Nunnall> (+ - ) validităţii, şi anume c t de util ştiinţific*este un instrument de măsură o servăm că şi "n acest caz este vor a de inferenţe, sau 1udecăţirealizate pe aza instrumentului respectiv.

For e ale validităţii.

Aiteratura de specialitate indică diferite tipuri de validitate psihologică. Ele tre uie "nţelese cafiind tehnici, modalităţi prin care se "ncearcă optimizarea unui instrument de măsură psihologică. Fodalitatea cea mai des "nt lnită "n literatura de specialitate ($nastasi, + - 0Gohen, et. all, 3III) de a concepe validitatea o constituie următoarea taxonomie4• validitate de criteriu• validitate de conţinut• validitate de construct.

În afara celor trei tipuri de validitate, normele $;$ analizeazăvaliditatea de aspect .Validitatea de aspect este definită ca ceea ce un test pare să măsoare, mai degra ă dec tceea ce măsoară* ($;$, + -?). Exprimă de fapt modul "n care persoana evaluată percepeitemii testului0 ea este importantă "n măsura "n care poate influenţa răspunsurile persoaneiexaminate la test. !acă persoana examinată apreciază că testul măsoară ceea ce "şi propune sămăsoare de fapt, atunci putem spune că testul are o validitate de aspect ridicată. Gonform6tandardelor de Evaluare $;$ (+ -?) validitatea de aspect nu constituie un criteriuimportant pentru inferenţele făcute pe aza unui test.

VALIDITATEA DE !RITERI"

Nu de puţine ori suntem confruntaţi cu "ntre ări ca4 În ce măsură performanţa la un test deinteligenţă estepredictivă pentru reuşita şcolarăJ*, În ce măsură rezultatul la un test deaptitudinipre#ice performanţa "n muncăJ*, În ce măsură performanţa la un test de memorie


4/14

constituie un unpredictor pentru declinul cognitiv la v rsta a treiaJ*. $ceste "ntre ări seadreseazăvalidităţii de criteriu . $desea acest tip de validitate este "nt lnit su denumirea devaliditate empirica (A>man, + ). /aliditatea de criteriu indică deci măsura "n care testuleste un un predictor pentru un eşantion de comportamente viitoare. În acest caz performanţala un test tre uie raportată la o altă performanţă pe care o numimcriteriu.

!riteriul este definit ca standardul la care este raportată performanţa la un test. $stfelcriteriul poate fi performanţa unui pilot care conduce un 9oeing - -*, numărul de zile petrecut "ntr%un spital de psihiatrie*, notele o ţinute de un elev la disciplinele umane*,

performanţa la un alt test*. $şa cum se poate o serva nu există reguli stricte pentru ceea cenumim criteriu. $cesta poate fi un comportament specific sau un grup de comportamente, o perioadă de timp, un diagnostic psihiatric, indicele de a senteism, alcoolemia din s nge, etc.!eşi la o prima vedere se poate spune că un criteriu poate constitui orice, acest lucru esteadevărat doar dacă criteriul este relevant pentru domeniul de evaluare, dacă estenecontaminat, dacă este valid şi fidel.

@n test psihologic este adecvat dacă este relaţionat cu un criteriu şi deci poate fi considerat un un su stitut al criteriului. În general numim testul ca fiindpredictor pentru criteriul

respectiv.

!aracteristicile unui criteriu .Griteriul reprezintă o măsură directă şi independentă a ceea ce testul doreşte să prezică. $stfel pentru un test de aptitudini mecanice criteriul "l poate constitui performanţa "n munca demecanic0 pentru un test de cunoştinţe criteriul "l pot constitui notele şcolare.

Griteriul tre uie să "ndeplinească c teva condiţii (Gorsini, + ?)4să fierelevant pentru activitatea sau caracteristica la care se referă0 adică ordineasu iecţilor la test să coincidă cu ordinea performanţei la criteriu0

să fie fidel , adică să fie congruent cu evaluări diferite ale performanţelor la care sereferă, evaluări realizate la momente diferite.

să fie practic , adică să nu coste mult0


5/14

să fie exprimat "n aceleaşi unităţi pentru toate persoanele. !acă de exemplu,valorile varia ilei criteriu sunt dependente de v rsta su iecţilor atunci aceste valoritre uie transformate "n cote standard (de exemplu4 z sau ')0

$nastasi (+ C?) exemplifică c teva criterii utilizate "n analizarea validităţii testelor carevizează constructe4

vârsta K se foloseşte ca şi criteriu "n cazul constructelor ce vizează procese carecunosc o maturizare (ex. inteligenţa, funcţiile perceptive, etc.). Nu este un criteriu un pentru testele care vizează aspecte invaria ile "n timp (ex. varia ilele ce ţin detemperament).

performanţele şcolare K sunt un criteriu un pentru testele de cunoştinţe sau pentrutestele care evaluează aptitudini şcolare.

performanţele la diverse programe de instruire specială (muzică, sport, etc.) suntcriterii adecvate pentru testele de aptitudini speciale.

rezultatele altor teste se utilizează adesea ca şi criteriu "n construirea de noi teste.$stfel 6cala Fetrica a inteligenţei construită de 9inet%6imon (+ IC) a folosit dreptcriteriu pentru teste ulterioare construite "n scopul evaluării inteligenţei0

grupele contrastante % pentru un test de inteligenţă acestea ar fi constituite dincopiii care frecventează şcoala de masă, respectiv copiii integraţi "n şcoalaa1utătoare.

Ga şi scorurile la test, un criteriu tre uie să fie fidel (Gohen, + ).

!acă ar fi posi il "ntotdeauna să o ţinem direct scoruri la criteriu pentru un anumit individ nuam mai avea nevoie de măsura predictorului şi de nici o aproximare a validităţii de criteriu.!in păcate "nsă nu putem o ţine imediat scorurile la un criteriu0 ele pot fi o ţinute doar laanumite intervale "n timp sau pot fi adesea extrem de costisitoare pentru a fi o ţinute la cerere pentru orice individ.

Să considerăm un exemplu.

6%a pus nu de puţine ori "ntre areace înseamnă o performanţă bună într-o anumităorganizaţie . ;erformanţa poate fi definită din mai multe puncte de vedere. $stfel, organizaţia

poate fi interesată de c t de mult contri uie o persoană la creşterea profitului, iar pentru


6/14

persoana respectivă performanţa poate "nsemna măsura "n care simte că este apreciată. $vem"n acest caz de%a face cu mai multe dimensiuni ale unui criteriu. $ceste surse de informaţii potfi utilizate pentru a prezice fiecare dintre cele două surse ale criteriului iar validitatea acestorava fi determinată diferit. !acă un criteriu este adecvat este cel mai adesea o 1udecată devaloare (2hiselli et. all). ;utem estima prin diferite modalităţi fidelitatea unui criteriu(sta ilitatea acestuia "n timp de ex.) "nsă formularea lui, respectiv conţinutul acestuiaconstituie cel mai adesea un raţionament sau o 1udecată a celui care realizează evaluarea.

În exemplul anterior criteriul aparţine viitorului şi "n momentul evaluării nu este disponi il,deci avem nevoie de o serie de predictori pentru estimarea acestuia. 6ă presupunem "nsă căavem de%a face cu un criteriu care poate fi estimatacum (adică "n momentul evaluării).Între area pe care tre uie să ne%o punem este următoarea4 avem la dispoziţie măsurătorieconomice ale criteriului care pot fi folosite acumJ*. @n exemplu de astfel de criteriu estemăsura "n care o serie de indivizi prezintă o formă sau alta de tul urare psihică. & analizăcompletă a acestei dimensiuni ar dura c teva zile şi ar fi neeconomică. !acă "n plus sarcina psihologului este acela de a analiza un număr mare de persoane din prisma acestor criterii artre ui găsită o altă modalitate dec t cea clinică, completă. ;ro lema cu care ne confruntamacum este aceea de a găsi o modalitate economică (rapidă "n timp şi necostisitoare) care ar

putea su stitui examinarea clinică completă care constituie criteriul.

Există de multe ori evenimente care s%au petrecut "n trecut şi care deci nu mai pot fi evaluate"n mod direct. Gare este "n acest caz predictorul utilizat pentru evaluarea criteriului(evenimentul trecut)J !e exemplu, analiza de către medic a unei electrocardiograme(predictor) poate fi utilizată ca modalitate de a decide dacă pacientul respectiv a suferit sau nuun atac de cord (criteriu). @n alt exemplu care intră "n această categorie este rolul pe care "l

are un 1udecător de a sta ili dacă un individ a comis o crimă "n trecut (criteriul) pe aza prezentării faptelor la proces (predictor).

Înainte de a prezenta diferitele tipuri de validitate de criteriu tre uie reţinută următoareaafirmaţie. & anumită varia ilă poate constitui un criteriu "ntr%o anumită situaţie respectiv predictor "n altă situaţie. Geea ce este astăzi criteriu poate să nu mai fie m ine.

$;$ (+ -?) diferenţiază "ntre două tipuri de validitate de criteriu4• validitate predictivă.


7/14

• validitate concurentă

Validitatea predictivă.

'ermenul de predicţie poate fi utilizat fie "n sens larg c nd se referă la predicţia unui test pentru orice situaţie, sau "n sens restr ns c nd se referă la predicţie "ntr%un interval de timp./aliditatea predictivă vizează cel de%al doilea sens.

/aliditatea predictivă este definită ca acurateţea cu care putem estima "n ce măsură o anumităcaracteristică sau aptitudine a unei persoane se va manifesta "n viitor pe aza măsurii "n care persoana posedă o serie de caracteristici sau aptitudini curente (2hiselli, et. all). !e exemplu,la un examen de admitere la facultate ne poate interesează "n ce măsură aptitudinile de caredispune acum o persoana sunt predictive pentru performanţa academică. ;e aza notei laexamenul de admitere (predictor) am putea face o predicţie asupra reuşitei academiceulterioare (criteriu).

În practica clinică de exemplu, un test care ar reuşi să prezică tentativele viitoare de suicid arconstitui un un predictor pentru acest criteriu.

!e este predicţia$

;redicţia este procesul de sta ilire a unor expectaţii despre viitor av nd la aza date #evenimente curente K de exemplu desprinderea unor date despre performanţa viitoare "nmuncă pornind de la caracteristicile actuale ale unei persoane.

În literatura de specialitate, datele actuale se numesc Lpredictori*, "n timp ce varia ilele caredescriu performanţa se numesc Lcriteriu*.

%rincipii ale predicţiei.

;sihologia personalului, orientată pe selecţie oferă 3 modele ştiinţifice ale predicţiei4La ordarea pe ază de trăsături* şi La ordarea pe aza generalizării comportamentelor*(Mernimont H Gamp ell, + ).

A&ordarea pe &a#ă de trăsături (figura +) porneşte de la asumpţia că există un număr de

relaţii ine precizate "ntre trăsăturile unei persoane şi activităţile pe care persoana ledesfăşoară, relaţii exprimate "n forma legilor psihologice. $ceastă a ordare are la ază


8/14

principiul deductiv nomologic (principiul !N) din teoria ştiinţei (6tegmuller, + -?). G nd pentru un grup de persoane o anumită lege psihologică sta ileşte că există o legătură "ntre ocaracteristicăA a persoanei şi un anumit tip de comportamentE , putem realiza, pe azaacestei legi, predicţia că o persoană care posedă caracteristicaA va manifesta comportamentulE . ;rincipiul nu poate fi aplicat "n această formă simplă din mai multe motive. În primul r nd,relaţia dintre predictor şi criteriu este mai degra ă una pro a ilistică şi nu deterministă.$stfel, cunosc nd scorul unei persoane la o varia ilă predictor, putem face doar o inferenţădespre scorul la criteriu0 această inferenţă se realizează cu o anumită pro a ilitate şi nu cucertitudine. În al doilea r nd, trăsăturile şi caracteristicile comportamentale, nu pot fi măsurate"n mod direct, ci ele sunt măsurate pe aza unor instrumente care au caracteristici psihometrice specifice. În al treilea r nd legile dintre trăsături şi comportamente tre uiesta ilite foarte clar, fără contradicţii logice. $stfel de contradicţii ar putea apare atunci c ndun test ar realiza o predicţie a unei performanţe une a persoanei, iar un alt test ar prezice o performanţă sla ă.

GaracteristicaA Aege psihologică GomportamentulE

;redicţie


9/14

poate concluziona că persoana respectivă se va comporta de aceeaşi manierăE "ntr%o altăsituaţie ) i, situaţie similară cu prima. $vem de%a face "n acest caz cu o generalizare acomportamentului o servat "ntr%un eşantion de situaţii la un o altă situaţie similară cu cele dineşantionul ales. ;e aza acestei generalizări putem vor i de Lprincipiul eşantionului desituaţii*. =igura 3 prezintă grafic o reprezentare a acestui principiu.

Eşantion de situaţii 5eprezentativitate @nivers de situaţii

;redicţie

5eprezentare 5eprezentare

Eşantion de sarcini @nivers de sarcini

=igura 3. ;redicţia pe aza principiului generalizării comportamentului

Gele două modele ale predicţiei diferă din punctul de vedere al azei lor epistemologice.$ ordarea pe aza trăsăturilor relaţionează o caracteristică dura ilă a unei persoane (ceva ce persoana are) cu activitatea sa (ceva ce persoana face). $ ordarea pe aza generalizăriicomportamentului nu ia "n considerare trăsătura, ea relaţionează comportamente (ce face o persoană cu altceva ce face). $ceastă a doua a ordare are la ază o similaritate mai mare "ntre

predictor şi criteriu, fapt ce poate determina o mai ună predicţie. $cest argument susţine şifaptul că instrumentele de tipul celor orientate pe conţinut au o validitate predictivă mai maredec t cele azate pe trăsături (6chmittHNoe, + ). 6imilaritatea dintre cele două a ordări sereferă la faptul că ele au la ază asumpţia că există osta&ilitate a co porta entului 0 "n primul caz sta ilitatea este dată de trăsătură, iar "n al doilea caz sta ilitatea este dată de oconstantă comportamentală (comportamentul nu se schim ă at ta timp c t situaţia nu seschim ă).

Ge model de predicţie este utilizat "n testul de personalitate + ;=J


10/14

Validarea predictivă presupune existenţa unui interval de timp "ntre test şi verificareacriteriului. ;entru un test care are ca scop predicţia reuşitei şcolare la scris%citit "n clasa < testulva fi aplicat la intrarea "n clasa


11/14

Validarea concurentă presupune o ţinerea scorurilor la criteriu aproximativ "n acelaşi timpcu scorurile la test. În cazul validităţii concurente este vor a tot de o predicţie, dar la aceastase a1unge pe o cale puţin diferită faţă de cea urmată "n studierea validităţii predictive(Gron ach, + -I).

're uie menţionat faptul că distincţia logică "ntre validitatea predictivă şi cea concurentă(figura 3) nu se azează pe relaţia temporală dintre test şi criteriu ci mai ales pe o iectiveletestării. $stfel, "n timp ce validitatea concurentă are ca scop rezolvarea unei pro leme privindstarea actuală a su iectului, validarea predictivă vizează evoluţia sa "n viitor. !iferenţa "ntrecele două tipuri de validitate poate fi sumarizată pe aza următoarelor "ntre ări4 Este XanxiosJ* (validare concurentă) şi Este posi il ca X să devină anxiosJ* (validare predictivă).

+C septem rie + I +C septem rie + I'estare psihologică Făsurarea criteriului

6tudierea legăturii "ntre cele două categorii de rezultate

=igura ?.


12/14

modalitate de a estima validitatea predictivă. G nd aceştia sunt utilizaţi pentru a indica relaţiadintre un predictor şi un criteriu, ei sunt denumiţicoeficienţi de validitate.

VALIDITATEA DE !O /I "T

/aliditatea de conţinut implică examinarea sistematică a conţinutului testului pentru a severifica dacă testul acoperă un eşantion reprezentativ din domeniul care se cere a fi evaluat prin test ($nastasi, + - ). $stfel pentru a vor i de o validitate de conţinut ridicată tre uie caitemii care alcătuiesc testul să fie reprezentativi pentru ceea ce testul doreşte să măsoare.

$naliza validităţii de conţinut a unui test tre uie să surprindă4+. !efinirea şi descrierea domeniului de conţinut a testului. $ceastă descriere tre uie să fie

extrem de clară şi să includă toate faţetele domeniul care se doreşte a fi evaluat.3. $naliza itemilor care sunt incluşi "n test. /or tre ui să fie eliminaţi acei itemi care nu

evaluează aspecte ale domeniului de conţinut identificat anterior. $ceastă analiză se vaface de către experţi care pot să aprecieze relevanţa fiecărui item pentru un domeniu dat./aliditatea de conţinut nu depinde "nsă de relevanţa aparentă a conţinutului itemilor ci decaracterul relevant al răspunsurilor su iectului la itemi ($nastasi, + - ). ;entru a sta ili

validitatea de conţinut a testului, orice analiză teoretică tre uie deci să fie confirmatăempiric ( ulcsar, + I).

:. Gompararea structurii testului cu domeniul de conţinut. $stfel se va analiza dacă itemiiacoperă toate aspectele domeniului, respectiv dacă ei sunt proporţionali "n test cuimportanţa şi mărimea fiecărui aspect.

!eoarece acest tip de validare nu reclamă metode şi modele statistice, ea făc ndu%se doar pe aza de raţionamente, o găsim "n literatura de specialitate şi su denumirea de validare logică

sau raţională ('horndiBe, Dagen, + +).

/alidarea referitoare la conţinut se impune a fi calculată "n următoarele cazuri4+. "n cazul testelor de cunoştinţe atunci c nd nu exista un criteriu extern adecvat pentru

analiza validităţii de criteriu03. "n cazul testelor utilizate la măsurarea unui atri ut ce nu poate fi exprimat printr%un

construct (Furph> H !avidshofer, + +). !e exemplu, se poate descrie cu uşurinţa

domeniul de conţinut al unui test construit pentru cunoştinţe de aritmetică la elevii clasei


13/14


14/14

;entru a putea fi utilizat şi evaluat, un concept tre uie corect şi precis operaţionalizat. $ceastăoperaţionalizare impune descrierea constructului "n termeni comportamentali concreţi.Furph> H !avidshofer (+ +) identifică următorii paşi "n operaţionalizarea unui construct4

+. identificarea comportamentelor care au legătură cu constructul03. identificarea altor constructe, pentru fiecare deciz ndu%se dacă au sau nu legătură

cu constructul măsurat de test0:. alcătuirea pentru fiecare construct a unei liste de comportamente prin care acestea

se exprimă. ;entru fiecare comportament, pe aza relaţiilor dintre constructe sedecide dacă are sau nu legătură cu constructul măsurat de test.

6punem despre un test că arevaliditate convergentă dacă evaluează aceleaşi constructe ca şialte teste, adică dacă "ntre scorurile sale şi scorurile altor teste există o relaţie funcţională. @ntest arevaliditate de discriminare dacă evaluează altceva dec t alte teste despre care se ştie căse referă la constructe ce nu au legătură cu constructul măsurat de test. $cest lucru "nseamnăcă "ntre scorurile la test şi scorurile la alte teste sau varia ile nu există o relaţie funcţională.

149328850 Validitatea Testelor Psihologice

Documents

Transcript of 149328850 Validitatea Testelor Psihologice