VALORIFICAREA IEPURILOR DE CASA

       Daca interesul tau fata de iepuri vizeaza cresterea si inmultirea lor sistematica precum si obtinerea de castiguri financiare, atunci trebuie sa studiezi un pic urmatoarele pagini care se refera la valorificarea pentru :

1. CARNE2. LANA3. BLANITE SI PIEI4. SUBPRODUSE 5. REPRODUCTIE (pagina in lucru)

In continuare vom studia pas cu pas valorificarea iepurilor.

Veti vedea ca acesta ne ofera produse foarte diversificate si ca nimic nu ramane nefolosit ( vorbim asadar despre o valorificare 100% ).

VALORIFICAREA IEPURILOR PENTRU PRODUCTIA DE CARNE

       Majoritatea iepurilor de casa sunt valorificati pentru productia de carne.

       In acest scop se sacrifica tineretul crescut in mod special, precum si iepurii de casa adulti reformati de la reproductie.

       In procesul de valorificare a carnii de iepure se parcurg mai multe etape :

APRECIEREA IEPURILOR VII DESTINATI SACRIFICARIIAceasta etapa are scopul de a stabili calitatea iepurilor care urmeaza a fi achizitionati de la producator si este necesara pentru stabilirea pretului de achizitie. Desi aprecierea calitatii iepurilor "in viu" se bazeaza pe criterii obiective ( greutate, conformatie corporala, stare de intretinere, varsta, sezonul livrarii, etc.) ea are un grad destul de ridicat de subiectivitate. Aprecierea exacta a calitatii iepurilor se poate realiza numai dupa sacrificare, pe baza rezultatelor de abator privind randamentul la taiere si calitatea carcasei.Exista trei clase principale de calitate in care iepurii vii destinati sacrificarii pot fi incadrati la achizitionare :

Calitatea Greutatea minima a iepurilor vii ( kg ) Perioada de livrare

I 2,5 1 dec. - 31 mart. II 2,2 1 dec. - 31 mart.

2,5 1 apr. - 30 nov. III 2,2 1 apr. - 30 nov.

Iepurii necorespunzatori ca stare de intretinere, chiar daca au greutatea minima ceruta, nu sunt receptionati de cel care efectueaza achizitia in vederea sacrificarii.

TRANSPORTUL IEPURILOR RECEPTIONATI DE ACHIZITOR

Iepurii vor fi transportati in custi din plastic. In fiecare cusca standard incap cate 12 - 18 iepuri.Datorita agresivitatii lor, iepuroii necastrati se transporta in custi compartimentate.Pe timpul transportului iepurii sunt furajati cu ratii de intretinere , compuse din furaje concentrate, fibroase si suculente.

Transportatorii nu administreaza furaje verzi, intrucat acestea pot produce intr-un timp rapid enterite ( deranjamente digestive ) urmate de deshidratari puternice si pierderi rapide in greutate.Transportul se realizeaza pe calea ferata sau cu mijloace auto.In sezonul de vara este de dorit ca transportul sa se efectueze pe timp de noapte, intr-un timp cat mai scurt.

PREGATIREA IEPURILOR PENTRU SACRIFICARE

Odata ajunsi la abatoare, iepurii vor fi receptionati numeric si cantariti, ocazie cu care sunt examinati din punct de vedere sanitar veterinar si ca stare de intretinere.

Apoi sunt introdusi in custi din material plastic dezinfectate si transportati in apropierea salii de sacrificare.Iepurii adusi de la distante mari vor fi lasati sa se odihneasca inaintea sacrificarii cel putin 6 ore ( iarna ) sau 12 ore (vara ).

ATENTIE :

Nu sunt admise pentru sacrificare urmatoarele exemplare :

1. iepuroaicele depistate gestante;2. iepuroaicele aflate in primele 10 zile dupa fatare;3. animalele bolnave sau suspecte de boli;4. exemplarele cu afectiuni gastro-intestinale,

mamite, rani, stare febrila;5. animalele cu stare de intretinere slaba.

SACRIFICAREA IEPURILOR

Sacrificarea efectivelor achizitionate se face in abatoare mecanizate care dispun de o linie special amenajata pentru iepuri.

Dupa asomare, iepurii sunt suspendati de membrele posterioare pe suportii transportorului mecanic ( acestia sunt dispusi la 40 de centimetrii unul de altul ).

Transportorul se deplaseaza cu o viteza constanta de 3,5 metri / minut catre jgheabul de sangerare.

Odata ajunsi la jgheab, sangerarea este realizata prin sectionarea gatului sub maxilarul inferior.

Dupa sangerarea completa si moartea reala a iepurelui, cat timp acesta este inca cald, se realizeaza jupuirea " in burduf".

Dupa jupuire, va fi efectuata eviscerarea printr-o incizie de la anus pana la stern. Vor fi indepartate anusul si rectul, se scoate din carcasa masa gastro-intestinala, splina, esofagul, traheea, fierea si organele genitale.

Raman atasate la carcasa : inima, ficatul, plamanii si rinichii.

Dupa eviscerare, se indeparteaza picioarele de la genunchi si jaret in jos.

Carcasele sunt spalate cu dus de apa rece, se fasoneaza si se lasa la zvantat ( adica sunt tinute pe carucioare cu rasteluri timp de 30-60 de minute la o temperatura de 6 - 10 grade Celsius ).

Dupa aceasta carcasele urmeaza urmatoarele etape:

racire, sortare, ambalare ( in pungi de polietilena care se muleaza pe carcasa prin vidare ), refrigerare ( sunt tinute 12 - 24 de ore la o temperatura de - 4 grade ) congelare ( sunt pastrate pana la livrarea catre clienti la o temperatura

constanta de - 15 grade si o umiditate de 60 - 70 % ).

 

APRECIEREA CARCASELOR IEPURILOR ABATORIZATI

1. Aprecierea subiectiva

Aprecierea subiectiva a carcaselor se realizeaza pe baza aspectului lor exterior, a culorii carnii si a starii de ingrasare.

Carcasa nu are voie sa prezinte la exterior rupturi de tesuturi pe suprafata de jupuire, fire de par, urme de sange sau continut intestinal.

Regiunile cu musculatura valoroasa ( pulpele si spatele ) trebuie sa fie bine imbracate cu muschi si dezvoltate.

Culoarea carnii de iepure trebuie sa fie roz-pal ( cu nuante un pic mai inchise la exemplarele adulte ).

Starea de ingrasare se estimeaza dupa stratul de grasime ce acopera carcasa ( o pelicula continua ce acopera carcasa, un pic mai groasa pe regiunile superioare si flancuri ) .

2. Aprecierea obiectiva

Aprecierea obiectiva se realizeaza dupa greutatea si calitatea carnii.

Din punct de vedere al greutatii, carcasele fara cap se clasifica in Romania in patru grupe principale ( denumite si "calibraje"), dupa cum urmeaza :

Carcase MARI (grupa A ) = 3,3 - 4,3 kg / bucata Carcase MIJLOCII (grupa B ) = 2,3 - 3,3 kg / bucata Carcase MICI (grupa C ) = 1,3 - 2,3 kg / bucata Carcase FOARTE MICI (grupa D) = 0,9 - 1,3 kg / bucata

Calitatea carnii se apreciaza prin examen chimic si bacteriologic.

La controlul chimic, continutul maxim de azot usor hidrolizabil nu trebuie sa depaseasca 32 mg la 100 de grame de carne.

La examenul bacteriologic se admit maxim 3 - 4 coci / mm / camp microscopic.

PREZENTAREA PENTRU COMERCIALIZARE A CARCASELOR DE IEPURE

Pentru comercializare, carnea de iepure poate fi prezentata in diverse sortimente :

iepure de casa cu cap; iepure de casa fara cap; carne transata conform cererii firmei; carne semipreparata; conserve de carne .

Sortimentele de mai sus sunt livrate sub forma proaspata sau congelata.

La livrare, iepurii preambalati in pungi se pun in cutii de carton ondulat.

Pe fiecare cutie se aplica o eticheta similara cu cea de pe pungi , iar apoi se pun sabloane referitoare la : greutatea bruta , greutatea neta , tara de provenienta , initialele calibrajelor ( A , B , C sau D ) , numarul de carcase continute si data producerii.

Carnea de iepure se transporta de la abator la beneficiar numai in vagoane sau autodube frigorifice.

VALORIFICAREA IEPURILOR PENTRU PRODUCTIA DE LANA

 

      Lana de iepure ( rasele Angora si Vulpe ) reprezinta o importanta materie prima pentru industria textila. Aceasta lana este de cateva ori mai calduroasa decat lana de oaie, motiv pentru care este foarte cautata.

     Datorita pretului ei destul de ridicat, lana de iepure se prelucreaza in amestec cu lana de la alte animale, deseuri de matase naturala, bumbac si fibre sintetice.

     La iepurii crescuti special pentru acest tip de productie stratul de par ce acopera trupul este format din 4 categorii de fire de par :

jar (par de directie) tilotriche spic puf (75-95 % din cantitatea totala)

     Un iepure de Angora are pe un centimetru patrat de piele 80-90 fire de jar, 250-300 fire de spic si 6.000-7.000 fire de puf.

     Lana se obtine prin tunderea iepurelui ( fiind deci un caz fericit de valorificare fara sacrificare).

     S-a stabilit ca ritmul de crestere al lanii iepurelui este in stransa legatura cu circulatia sangvina de sub piele, motiv pentru care, in primele 3-4 zile dupa tundere, crescatorii efectueaza zilnic masajul fiecarui iepure pentru a intensifica cresterea parului.

     Incepand cu saptamana a 7-a dupa tundere fiecare iepure trebuie pieptanat si periat de 2 ori pe saptamana ( timp de 2-3 minute) pentru a preveni impaslirea si innodarea lanii.

      Lungimea firelor de par la rasa Angora (65-85 mm) se datoreaza unei mutatii de bun augur efectuata de-a lungul timpului de crescatori prin imperecheri dirijate.

      La iepurii obisnuiti, care nu poseda aceasta mutatie, parul creste 6 saptamani si apoi stagneaza.

       La rasa Angora parul creste cu o viteza medie lunara de 2 cm timp de 3-4 luni.

       Nu este rentabil totusi sa asteptam mai mult de 13 saptamani intrucat parul nu creste cu aceiasi viteza pe intreaga suprafata a corpului animalului , in unele zone stagnandu-si cresterea mai repede ( cap, urechi, labe).

       La o singura tunsoare aplicata unui Angora de 4-5 kg greutate vom obtine aproximativ 1.000-1.300 grame de lana.

       Intr-un an vom obtine deci 4 - 5,2 kg de la fiecare exemplar.

      Ce parere aveti ?

VALORIFICAREA IEPURILOR PENTRU BLANITE SI PIEI

 

     Blanitele obtinute in urma sacrificarii iepurilor se valorifica in conformitate cu calitatea lor. Astfel, cele mai valoroase se folosesc in industria de blanuri, iar de la celelalte se foloseste doar pielea ( cu par sau depilata ) care va fi utilizata in marochinarie.

Calitatea blanurilor si a pieilor este influentata de rasa, sex , varsta, sezon si de conditiile de crestere asigurate de crescator.

Pielea de iepure este moale, poroasa iar rezistenta este destul de scazuta. Pe o scara de 100 de puncte rezistenta blanii de iepure este cotata cam la 20 de puncte.

De la masculi sunt obtinute piei mai mari, mai groase si mai grele comparativ cu cele obtinute de la femele si tineret.

Varsta determina diferente mari in structura blanurilor, fiind preferabila sacrificarea exemplarelor adulte.

Varsta minima pentru o astfel de sacrificare este de 3 - 4 luni.

Sezonul sacrificarii joaca un rol major din punct de vedere al calitatii blanurilor. La iepurii adulti naparlirea incepe in martie si contribuie la mentinerea rara a parului pe tot parcursul sezonului cald.

O noua naparlire are loc in lunile septembrie si octombrie. Inca din primele zile ale lunii noiembrie incepe sa se formeze o blana deasa de iarna pe care iepurele o va pastra pana in luna martie.

Conditiile de crestere influenteaza in mod deosebit calitatea blanurilor de iepure.

Animalele cu o slaba intretinere alimentara si cele extenuate de boala vor avea o piele subtire, neuniforma si o textura slaba.

Prelucrarea primara a blanurilor

Aceasta operatiune consta in : decarnare , degresare , intindere pe san , uscare , conservare si depozitare pana la valorificare.

Imediat dupa jupuire, blanurile se decarneaza prin raclarea tesuturilor care au aderat la piele cu un cutit bont( sau cu freze de cauciuc ).

Raclarea nu se va efectua profund deoarece exista riscul de a afecta radacina parului sau de a deteriora pielea prin taiere.

Degresarea blanurilor ( adica absorbtia resturilor de grasime si a umiditatii in exces din piele ) se efectueaza in tobe de degresare ( laitare ) si consta in 3 faze :

degresarea cu pielea in afara; degresarea cu parul in afara; scuturarea blanurilor.

Agentul de degresare este de regula rumegusul de foioase (curatat, uscat si maruntit ), uneori in combinatie cu neofalina.

Blanurile degresate se intind pe sanuri ( metalice sau din lemn ) cu blana in interior , dupa care se pun in incaperi spatioase , bine ventilate , la adapost de lumina directa a a soarelui.

Uscarea se face la 18 - 20 de grade Celsius si o umiditate de 50 - 55 %.

Dupa 5 - 6 zile , blanurile se scot de pe sanuri, se verifica daca sunt bine uscate si daca nu prezinta cute , dupa care se sectioneaza in linie dreapta in regiunea abdominala, se intind pe masa de sortare unde vor fi clasate pe categorii , se leaga in pachete de cate zece bucati si se livreaza beneficiarului ( exemplu : tabacariilor ).

Dispunerea blanurilor in pachete se face asezandu-le fata in fata.

In perioadele cu temperaturi ridicate, pieile pot fi conservate prin sararea fetei carnoase.

Din pieile de iepure tabacite se pot obtine piei pentru captuseli, piei pentru articole de marochinarie ( ex : portochelari , portmonee, fete pentru papuci de casa ) , piei pentru confectionarea manusilor , piei simis ( imita pielea de caprioara) destinate stergerii ochelarilor.

Prelucrare chimica a pieilor si blanitelor

Hala de uscare

Dupa uscare

Croitorie piei si blanuri

Diverse produse finite

          

 

VALORIFICAREA IEPURILOR PENTRU SUBPRODUSE

   Ce sunt subprodusele cunicule ?

Din sacrificarea iepurilor de casa in abatoare rezulta, alaturi de carne,blana si lana si unele produse secundare , denumite subproduse precum si deseuri de abator.

      Subprodusele de abator sunt :

capul cu partile sale componente ( creier,limba,urechi,ochi,glande endocrine , oase si muschi cranieni)

organele (inima ,plamani,rinichi,ficat,splina)

picioarele (de la genunchi in jos) coada tubul digestiv oasele ghearele sangele mici bucati de piele par

    Dupa scopul in care sunt folosite aceste subproduse se impart in alimentare (comestibile) si industriale (sau tehnice).

      Deseuri de abator cuprind: carnurile confiscate,organele necomestibile,tendoane,organe sexuale, curatitura de pe piei si continutul stomacului.

     Gunoiul de iepure de casa este de asemenea un subprodus cunicul, fiind un ingrasamant natural foarte valoros pentru culturile agricole.

    Dupa cum observi , nu se pierde aproape nimic de pe urma cresterii iepurilor. Aceasta crestere este eficienta numai in masura in care sunt valorificate cat mai multe produse si subproduse.

Datorita calitatilor sale, parul de iepure de casa este folosit pe o scara larga in industria textila la confectionarea palariilor de fetru si a paslei.

      Parul se obtine fie prin tunderea lui de pe pielicelele improprii prelucrarii, fie prin smulgererea directa de pe iepuri vii (numai in perioadele de naparlire, cand se desprinde usor).

      Din procesul de fabricatie a palariilor de fetru, rezulta cantitati apreciabile de fibre groase si rigide ( denumit par de directie ).

      Aceste deseuri sunt utilizate pentru fabricarea unor tipuri de pasla , dar pot fi folosite si in industria de artizanat pentru confectionarea de obiecte estetice.

      pasla = produs textil compact obtinut prin baterea in piua a lanei sau a parului netors al unor animale , avand diferite intrebuintari ( confectionarea de palarii, incaltaminte calduroasa, material izolant s.a.)

De asemenea, din oase,bucati din piele,tendoane se obtine prin fierbere o substanta numita colagen . 

     Prin prelucrarea colagenului obtinem cleiul de iepure , un produs adeziv larg utilizat in arta picturii ( inca din evul mediu).