UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A

BANATULUI TIMIŞOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

ALIMENTAŢIA LEPORIDELOR

CUPRINS

CAP. 1 INTRODUCERE……………………………………………………………..….3

CAP. 2 CREŞTEREA LEPORIDELOR…………………………………………..……3

2.1 CREŞTEREA EXTENSIVĂ...........................................................................3

2.2. CREŞTEREA SEMI-INTENSIVĂ................................................................3

1

2.3. CREŞTEREA INTENSIVĂ...........................................................................4

CAP. 3 ÎNGRIJIREA.........................................................................................................4

CAP. 4 ÎNMULŢIREA......................................................................................................4

CAP. 5 RASE DE IEPURI.................................................................................................6

CAP. 6 HRĂNIREA...........................................................................................................6

CAP. 7 DIGESTIA.............................................................................................................7

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................9

CAP. 1 INTRODUCERE

Cunicultura reprezintă creşterea iepurilor, cei mai mari producători de carne de iepure fiind Rusia, Ucraina, Franta şi Spania. Carnea de iepure este o carne uşoară, savuroasă şi deosebită faţă de celelalte feluri de care pe care le consumăm în mod obişnuit. Ea prezintă

2

marele avantaj că este săracă în grasimi, conţine foarte puţin cholesterol, fiind recomandată persoanelor care ţin dietă. De asemenea această carne este ferită momentan de bolile care afectează celelalte animale a căror carne o consumăm (de exemplu: pesta porcină, gripa aviavă).

CAP. 2 CRESTEREA LEPORIDELOR

2.1 Creşterea extensivă

Acest sistem a fost practicat încă din antichitate el solicită un volum mic de muncă deorece hrănirea animalelor se face cu resurse vegetale din flora spontană, iar pe perioada rece se recurge la suplimentarea hranei cu fibroase şi suculente. În acest sistem iepurii sunt crescuţi în adăposturi simple (şoproane, grajduri) sau pur şi simplu sub cerul liber. Reproducerea lor nu este dirijată în nici un fel. Dezavantajul este ca acest gen de creştere expune efectivul la condiţii meteo nefavorabile, iar prevenirea şi controlul bolilor se realizeaza mai greu.

Creşterea extensivă se realizează în ţarcuri sau la sol. Iepurii se pot creşte într-un ţarc cu suprafaţa de 50-60 metrii pătraţi, cu posibilitatea de a se adăposti într-un şopron. În afară de iarba crescută în interiorul ţarcului iepurii mai primesc şi fân, paie, coceni, concentrate. Acest sistem nu este recomandat (maxim 50 capete) pentru creşterea unor efective mari deoarece randamentul suprafetelor utilizate este redus.Se realizează în grajduri sau șoproane cu pardoseală din pământ și compartimentate.În fiecare compartiment vom caza câte 7 – 9 iepuroaice și un iepuroi (sistem harem). Pentru fiecare iepuroaică și puii ei va trebui să repartizăm cam 10 – 15 metri pătrați. În aceste condiții iepuroaicele gestante își sapă cuiburi subterane în care vor făta și vor crește puietul. După ieșirea din cuibul subteran puii se obișnuiesc repede cu hrana folosita de adulți. În cadrul acestui gen de creștere vom obține anual de la fiecare iepuroaică urmași care cântaresc in total 40 – 50 de kilograme masă vie.

2.2 Creșterea semi-intensivă

Acest sistem de întreținere este tot un sistem de tip familial, fiind folosit pe o scară largă în țara noastră. Sistemul constă în creșterea iepurilor în cuști individuale sau grupate in baterii, dispuse pe unul sau mai multe nivele (simple sau etajate). Cuștile pot fi amplasate direct sub cerul liber, sub copertine, în șoproane sau alte genuri de adăposturi existente în curtea gospodăriei. De-a lungul timpului, cunicultorii au creeat și perfecționat o mare varietate de cuști pentru iepuri. Acestea cuprind o paletă largă de forme și dimensiuni și pot fi confecționate din lemn, plasă de sârmă, tablă, mase plastice iar pentru acoperire se folosesc, cartonul asfaltat, țigla și altele.

Principalele condiții pe care trebuie să le indeplinească o cușcă :

să protejeze iepurii împotriva intemperiilor (ploi,zăpezi,vânturi,frig)

să nu permită accesul altor animale în cușcă(păsări,rozatoare,diverse animale de pradă)

să nu permită evadarea iepurilor din cușcă(inclusiv a puilor)

să asigure un loc confortabil de odihnă(deci vom evita materialele reci)

3

să asigure suficient spațiu de mișcare pentru locatari

să fie prevăzute cu utilajele absolut necesare pentru furajare și adaptare și evacuare a dejecţiilor

să asigure condiții optime de zooigienă(să nu se îmbibe cu urină,să fie ușor de curățat și dezinfectat)

să fie construite din materiale ieftine, durabile și ușor de procurat

cuștile în care cazăm iepuroaicele gestante să fie prevăzute cu cuiburi de maternitate.

2.3 Creșterea intensivă

Spre deosebire de primele două sisteme care aveau ca scop exclusiv umplerea congelatorului familiei cu carne, acest sistem intensiv de creștere se adresează iubitorilor de iepuri care urmăresc și obținerea de profituri bănești.

Intensivitatea creșterii iepurilor nu presupune mărirea dimensiunilor adăposturilor, ci obținerea unei producții ridicate de carne/metru pătrat în spațiile deja existente. Cuști folosite la creșterea intensivă a iepurilor :

-cuști etajate(acestea sunt folosite mai rar în microferme)

-cuști pe un singur nivel,numite și flat-deck(utilizarea lor este considerată la ora actuală cea mai profitabilă).

CAP.3 ÎNGRIJIREA

Năpârlirea – se realizează la fiecare 3 luni. Iepurii se îngrijesc și singuri, curățându-se ca și pisicile, prin lingerea blăniței. În acest fel ingerează o cantitate mare de păr și spre deosebire de pisici, ei nu o pot vomita. Dacă mingile de păr ajung să se formeze devin gingante mase de păr încâlcit și mâncare care vor bloca pilorul, determinând astfel moartea iepurelui de foame, în timp ce stomacul lui pare mare. Din această cauză ei au nevoie să fie periați cel puțin săptămânal. Rasele de iepuri cu păr lung trebuie tunse cu foarfece, tot pentru a împiedica formarea mingilor de păr. Băile pot fi foarte stresante pentru iepuri şi de aceea nu sunt recomandate, mai ales că durează foarte mult ca blaniţa să li se usuce.

Tăierea unghiilor este recomandată la iepurii care sunt ţinuţi în casă.

CAP.4 ÎNMULŢIREA

În cazul creșterii iepurilor de casă în sistem gospodăresc este recomandat ca reproducția iepurilor să se facă doar în perioada aprilie-septembrie. Pe timpul iernii vor fi menținute doar exemplarele de reproducție, fără ca acestea să fie împerecheate.

Monta iepurilor – la iepurele de casă, momentul apariției maturității sexuale este determinat genetic, fiind relativ apropiat la femele și masculi și influențat de alimentație,microclimat(temperatură,lumină),precocitatea rasei. Cu toate că maturitatea sexuală la iepuri se instalează la vârsta de 4-5 luni ei pot fi folosiți la reproducție doar când ating vârsta optimă și 70-75% din greutatea corporală a individului adult din rasa respectivă. Greutatea corporală pe care o are reproducătorul în momentul montei este mult mai importantă decat vârsta, dar este o greșeală să se monteze iepurii la o vârstă prea fragedă, indiferent de gradul lor de dezvoltare.

La iepurii de casă căldurile se manifestă în tot timpul anului, cu o perioadă mai putin intensă spre sfârșitul verii. În ovarele iepuroaicei există întotdeauna foliculi pe cale de

4

maturare, ovulația fiind provocată de actul montei. În cazul in care iepuroaica nu a fost dată la montă, foliculii maturi persistă un timp, apoi regresează și sunt înlocuiți de alți foliculi pe cale de maturare. Acest fapt explică de ce iepuroaica se găsește timp de mai multe săptămâni în călduri, gata să accepte să fie montată. Atunci când după împerechere nu are loc fecundația, corpii galbeni formați rămân activi circa o lună,interval de timp în care căldurile dispar. Momentul efectuării montelor la iepuri este determinat de cel al depistării femelelor în călduri. Cele mai intense călduri la iepuroaice se manifestă după fătare la 1-3 zile, la 9-12 zile și la 28-30 de zile.

Semnele caracteristice perioadei de călduri sunt următoarele: femelele sunt neliniștile, se agită în cușcă, răscolesc așternutul, îsi smulg părul de pe abdomen,fac cuib,stau întinse,au organele genitale externe de culoare roșie-aprins,iepuroaica introdusă în cușca masculului acceptă monta. Spre deosebire de cazul expus anterior, iepuroaicele care nu sunt în călduri, odată introduse la mascul au alte semne caracteristice și anume: fug, țin coada lipită de corp, se tântesc pe o parte, nu acceptă masculul, iar uneori îl mușcă de bursele testiculare, castrându-l.

Nu se va duce niciodată masculul în cușca femelei,deoarece acesta va fi preocupat de acomodarea cu noul mediu și nu va acorda nicio atenție femelei,care devine agresivă cu el. Totdeauna vom duce femela la mascul și nu invers.

Momentul încetării impreunării este pus în evidență de faptul că masculul scoate un sunet specific și se trântește în lateral. Acest mod bizar de comportament este pus pe seama uni aflux sanguin în zona peniană,fapt ce determină o mai slabă irigare a creierului. Este recomandat ca monta să se realizeze pe timp răcoros, dimineața sau seara.După realizarea a două monte consecutive, iepuroaica va fi readusă în cușca din care a fost luată. La 6-7 zile de la montă se poate efectua controlul instalării gestației prin reintroducerea femelei în cușca masculului.Dacă femela atacă masculul și emite sunete tipice, ea se consideră gestantă și se scoate rapid din cușca acestuia. După 10-12 zile de la montă se poate proceda la palparea transabdominală a trompelor uterine pentru diagnosticarea stării de gestație. Odată cu trecerea timpului de la împerechere, se constată că femelele gestante își modifică atat aspectul cât și comportamentul. Apetitul lor crește, formele se rotunjesc, mișcările devin mai lente, dacă sunt introduse la mascul, nu acceptă monta.

Fătarea la iepurii domestici

Reguli de urmat înainte de fătare:

după circa 26 de zile de la montă,deci cu 4 zile înainte de fătare,vom efectua pregătirea cuibului, efectuând curățarea sa și introducerea de paie curate și uscate(sau fân)

cu 2-3 zile înainte de fătare vom recurge la restricționarea furajeră a mamei (diminuarea progresivă a hranei oferite)

după o gestație de 30-31 de zile, iepuroaica va da naștere în mod obișnuit la 2-12 pui

Momentul apropiatei fătări este semnalat de iepuroaică prin smulgerea părului de pe abdomen și amenajarea cuibului. Fătarea are loc de obicei noaptea, dureaza 15-25 de minute și se realizează usor. Puii de nasc cu ochii inchiși și fără păr. La nastere puii cântaresc fiecare între 50-70 de grame. Pentru a-i proteja termic, iepuroaica ii acoperă cu părul smuls de pe abdomen. La 24 de ore de la fătare, trebuie să controlăm cuibul. Cu această ocazie se numară

5

puii, se observă viabilitatea acestora și se înlatură puii morți. Controlul cuibului se va efectua după ce se muta iepuroaica în altă cușcă.

CAP.5 RASE DE IEPURI

Rase de iepuri mari: uriașul belgian(Fig. 1) , uriașul german alb (Fig. 2), pestriț german sau fluture german

Fig. 1 Uriaşul belgian Fig. 2 Uriaşul german alb

Rase de iepuri mijlocii: neozeelandezul roșu (Fig. 3), alb, californian, argintiu francez (Fig.4), olandez, berbec englez (Fig.5)

Fig. 3 Neozeelandezul roşu Fig.4 Argintiu francez Fig. 5 Berbec englez

Rase de iepuri mici: arlechin (Fig.6), auriu de saxon (Fig.7), weissgrannen, loh

Rase de iepuri cu păr scurt: castor rex (Fig. 8), rex dalmațian, lutru, tricolor

6

Fig. 6 Arlechin Fig. 7 Auriu de saxon

Fig. 8 Castor Rex

Rase de iepuri cu păr lung: angora alb (Fig.9) ,gri,havana,madagascar,negru,roșcat

renard elvețian alb,albastru, havana,negru

Fig. 9 Angora alb

CAP.6 HRĂNIREA

Hrănirea corectă a iepurilor de casă – în cadrul sistemului familial de creștere a iepurilor, se folosesc pentru furajere fân și grăunțe de cereale. Acestea se pun la dispoziția leporidelor, fie ca atare(așa cum sunt),fie prelucrate prin procedee mecanice simple(măcinare,tocare,zdrobire,etc). Hrănirea cu nutrețuri din gospodărie se completează în cazul sistemului semiintensiv de creștere cu supliment furajer concentrat.În urma acestui sistem de hrănire,iepurele se va îngrășa cu aproximativ 25 de grame pe zi. Furajele vor fi oferite în hrănitori speciale(jgheaburi pentru nutrețuri),altfel iepurii vor face risipă de hrană,împraştiind furajele pe podea și călcându-le,ceea ce le va face improprii consumului.

Nutrețuri folosite:

1)Furajele verzi – sunt ierburi provenite de pe pajiști de bună calitate,amestecate cu lucernă și trifoi și pot reprezenta cam 50 – 100 % din hrana iepurilor. Furajele verzi nu se oferă proaspete,ci la o zi după ce au fost cosite(acestea nu vor fi lăsate la uscat la soare ci la umbră). În nici un caz însă,nu vom oferi ca hrana iepurilor furaje verzi, dacă:

-sunt ude cu rouă

-sunt prăfuite

-sunt impurificate cu pământ

-conțin plante posibil toxice

De asemenea, nu vom recolta niciodată furaje verzi de pe terenuri fertilizate excesiv cu îngrasaminte azotate de pe terenuri unde s-a efectuat tratamente cu substanțe chimice.

2)Fânurile de lucernă si graminee – acestea sunt destul de bogate în substanțe nutritive și au calitatea de a asigura volum mare rației și suficientă celuloză pentru desfășurarea normală a digestiei. Este preferabil să utilizăm mai mult fânul de trifoi,deoarece în cazul celui de lucernă iepurii au tendința de a consuma doar frunzele provocând o mare risipă. Pentru iepurii adulți și chiar pentru tineret,fânurile pot constitui singura sursă de hrană pentru toată

7

durata sezonului rece. În afara acestei perioade,fânurile pot avea o pondere în rația zilnică de 40 – 50 %.

3)Furajele grosiere (paiele) –vor fi introduse în hrana iepurilor doar pentru a corecta ingestia de substantă uscată și celuloză (adică în cazul în care le-am oferit anterior prea multe furaje suculente cum ar fi, de ex. Sfecla furajeră). Paiele au un efect favorabil asupra stării de sănătate a efectivelor de iepuri în randul cărora există cazuri de enterită(diaree). Tocmai de aceea administrarea furajelor de acest tip trebuie să fie o măsură de prevedere (de igienă alimentară) și nu doar un mod de a combate o boală digestivă apărută deja.

4)Morcovul – reprezintă nutrețul preferat al iepurilor, datorită gustului său placut și dulce.

5)Sfecla furajeră – poate fi administrată în cantități moderate. Frunzele de sfeclă furajeră vor fi administrate iepurilor în cantitați foarte mici, întrucat conțin oxalați(substanțe ce provoacă diaree și intoxicații).

6)Grăunțele de cereale (ovăz,orz,secară,porumb) – se pot administra întregi sau măcinate. În cazul măcinării utilizarea lor digestivă va crește. Tărâța (care este un produs secundar al măcinării grăunțelor) poate fi folosit numai în cantități mici, deoarece are efect laxativ.

7)Boabele de soia si mazăre – pot fi utilizate doar în cazul iepurilor adulți (maxim 20 %_ din porția zilnică. Pot fi oferite ca atare sau după tratarea lor termică(fierbere).

Hrănirea iepurilor în crescătoriile intensive – în cadrul fermelor specializate în cunicultură, există cerința intensificării proceselor de creștere. În ferme vor fi utilizate tehnologii de preparare a furajelor care să permită o productivitate ridicată. Cel mai performant sistem de preparare din acest punct de vedere este granularea(este vorba de compactarea mecanică a sortimentelor furajere mărunțite).

Prin granularea furajelor se obțin câteva avantaje majore:

-timpul de conservare a furajelor crește

-temperatura din timpul compactării îmbunatățește starea sanitară a furajelor

-crește digestibilitatea și randamentul de valorificare al hranei

-se evită consumul preferențial al furajelor (iepurii nu mai pot alege)

-se previne apariția unor afecțiuni a cailor respiratorii.

Iepurii tineri hrăniți astfel realizează 1 kg de spor în greutate pentru fiecare 2,5 – 3,5 kg de nutreț granulat.

Pentru masculii în creştere şi cei pentru montă sunt indicate grăunţele de ovăz. În timpul gestaţiei şi după fătare iepuroaicele au nevoie de hrană bogată în proteine deoarece în lipsa acestora îsi mănâncă puii. De asemenea hrana bogată în proteine asigură o bună dezvoltare a musculaturii.

Grăsimile şi glucidele asigură întreţinera căldurii corpului şi la formarea rezervelor de grăsimi. Raportul între substanţele azotate şi neazotate trebuie să fie de 1:3 în cazul tineretului înainte şi după înţărcare; pentru femelele gestante sau în lactaţie 1:5, iar pentru reproducătorii în repaus 1:7

Vitaminele în hrana iepurilor sunt absolut necesare. Vitamina A se găseşte in furaje verzi şi făină de peşte, vitamina B în morcovi şi tărâţe, vitamina D în trifoi şi lucernă, vitamina E în cereale.

8

CAP.7 DIGESTIA

Iepurii au o digestie mai complicată, de exemplu după înțarcare abilitatea puilor de a digera fructoza crește în timp ce abilitatea de a digera alte glucide scade. Așadar un iepure matur poate digera ușor zaharurile din fructe, în timp ce zaharurile dintr-o bomboană îl pot îmbolnăvi ușor. Aceasta se întâmplă deoarece zaharurile pe care intestinul mic al iepurelui nu le pot digera se aduna in cecum și favorizează dezvoltarea bacteriilor care vor provoca diferite patologii

Iepurii adulți absorb proteinele în intestin, dar în funcție de sursă. Proteina din soia este o masă foarte digerabilă, dar o mare parte din proteină care este în forma alfa ramâne nedigerată. În acelaș timp celuloza este greu digerabilă, paradoxal pentru un animal a cărui hrană de bază o reprezită vegetalele. Dar acesta este planul, eliminarea rapidă a particulelor greu digestibile determină un nivel mai mare a aportului de hrană.

Mărimea particulelor și timpul de tranzit

Fibrele nedigerabile rămân în acest fel chiar dacă sunt mărunțite în mâncare, dar totuși marimea particulelor și tipul lor afectează timpul de trecere prin tractul gastro-intestinal. Particulele de fibre mari (până la 3mm) trec prin sistemul digestiv în 14,1 ore, pe când acelaș tip de fibre, dar mai fine (până la 1 mm) trec prin sistemul digestiv în 15,9 ore. Amidonul este digerat în 20 de ore. Particulele mici și amidonul se digera mai greu deoarece sunt trimise în cecum sa fermenteze.

Într-un studiu în care s-au folosit particule de 5 mm marcate s-a constatat că durează doar 5 ore pentru a trece prin tractul digestiv. Acestea se apropie de mărimea fânului mestecat.

Dar care dintre cele două tipuri este de preferat? Este nevoie de amândouă, o cantitate de material organic nedigerabil este necesar pentru ca intestinele să lucreze, iar o cantitate de material digestibil este necesar pentru absorbția nutrienților.

O dietă echilibrată pentru un iepure trebuie facută din punct de vedere nutrițional, dar și din punct de vedere al timpului. Ea trebuie să includă proteine, amidon, corbohidrați, vitamine și minerale care să poate fi absorbite. Mai trebuie incluse în hrană și cantități însemnate de hrană nedigerabilă care sa treacă rapid prin intestine.

Studii

Suplimentarea alimentaţiei cu Salvadora persica (un arbore din Peninsula Arabă numit şi Arak). O dietă de control cu 18% proteină şi 14% fibre a fost formulată iniţial, apoi trei diete care suplimentau dieta de control cu 0,1 0,2 şi 0,3% cu Arak. Nouăzeci şi şase de iepuri masculi din rasa Baladi negru, înţărcaţi la 30 de zile au fost utilizaţi în acest experiment. Înregistrările privind greutatea au fost făcute de la înţărcare până la 70 de zile. Cele mai bune rezutate au fost înregistrate la iepurii care au avut cea mai mare cantitate de Arak ca și suplimet. Au atins pubertatea mai rapid, o calitate crescută a spermei (în ceea ce privește volumul și mobilitatea spermatozoizilor). În concluzie s-a constatat ca suplimentarea dietei cu 2% Arak este foarte benefică pentru iepuroii în dezvoltare.

9

BIBLIOGRAFIE

1. El-Kholz K.H, El-Aasar T.A, Hanna A.A, Seleem T.S.T – Effect of diatary addition of Arak on growth and reproduction 2008 http://ojs.upv.es/index.php/wrs/article/view/639

2. ***Cunicultura română https://sites.google.com/site/cuniculturaromana/

3. ***Ferma de iepuri de casă http://iepuri.webgarden.ro/

4. ***Iepurele de casă de la A la Z http://www.iepuri.info/

5. ***Pet Univers http://www.petunivers.ro

10

6. ***http://www.rassekaninchen-zuchtverein-u35.de/RKZV_U35/index.html

11