Prezentator: Olga Morozan

1. 1. Noţiunea de comportament

deviant şi criteriile de definire a ei

Termenul „devianţă” a avut iniţial menirea de a desemna abaterile de la normele etice, regulile şi valorile stabilite in societate.

individul care săvarşeşte un delict incalcă, in acelaşi timp, şi normele morale, noţiunea de devianţă a fost treptat extinsă asupra tuturor abaterilor de la orice norme sociale (juridice, etice, culturale), inclusiv şi de la normele de sănătate fizică şi psihică

!!!Primul cercetător care a folosit noţiunea „devianţă” a fost Emile Durkheim (1974):-sociologic definită ca ansamblul comportamentelor care ameninţă echilibrul sistemului său prin violarea normelor sociale. Devianţa – o diversitate eterogenă de conduite, acte sau acţiuni, care reprezintă:

- violări sau transgresiuni ale normelor scrise sau nescrise,

-stări care nu sunt conforme aşteptărilor, valorilor şi regulilor colectivităţii,

-forme de nonconformism, marginalitate,asocialitate, criminalitate etc., !!! tot ceea ce contrazice imaginea publică asupra ceea ce semnifică sau ar trebui să semnifice „normalul” şi „dezirabilul”

-Definiţiile psihologice a devianţei remarcă faptul că ea este o abatere de la norme, lista acestora din urmă insă este diferită => impiedică delimitareafenomenului dat de cele apropiate ca formă, dar diferite in esenţă.

!!!! Criterii:1. Criteriul statistic: devianţa reprezintă o abatere semnificativă de la norma statistică, de la media comportamentelor celorlalţi. Punctele cele mai vulnerabile ale acestui criteriu de definire a devianţei rezidă: a) egalarea conformităţii cu normalitatea şi a nonconformităţii cu anormalitatea;

b) evidenţierea doar a extremelor – a normei şi patologiei, fără a indica care sunt hotarele devianţei intre aceşti doi poli.

2. Criteriul normativ :devianţa nu este o insuşire intrinsecă a comportamentului uman, ci este o proprietate atribuită acestuia in dependenţă de normele sociale :(standarde de conformare a comportamentului la cerinţele pe care le impune o anumită societate sau un anumit grup social).

Neajunsuri: 1.in societăţile pluraliste, există un repertoriu vast de norme şi oameni care nu se pot raporta absolut la toate normele existente

2. Normele sociale, indeosebi cele morale, culturale, nu specifică condiţiile şi imprejurările in cadrul cărora o conduită trebuie sau nu evaluată ca fiind deviantă.

3. Relativitatea criteriului normativ reiese din importanţa diferită a normelor sociale.(reguli scrise si nescrise).

3. Criteriul periculozitatii comportamentului: conduită pe care indivizii o consideră periculoasă, stanjenitoare sau iritantă => elaborează sancţiuni speciale impotriva persoanelor care o manifestă, mergand pană la excluderea acestora din cadrul grupului.Neajuns:solicită criterii suplimentare de apreciere a insuşi gradului de periculozitate a devierii.

4. Criteriul incapacităţii persoanei de a respecta normele : individul care nu are capacitatea de a se conforma la normele sociale semnificative, la aşteptările societăţii sau ale grupului din care face parte( din perspectiva medical-psihiatrică).Neajuns: nu poate releva devianta , deoarece denota noţiunea de boală psihică, care are un substrat psihopatologic, cu noţiunea de devianţă.

5. Criteriul reacţiei sociale : nici un act, prin el insuşi, nu este deviant, ci este interpretat astfel numai prin raportare la normele sociale şi in funcţie de felul in care reacţionează publicul la incălcarea acestora (rezultat al etichetarii).

Neajunsurile: a) interpretarea subiectivă a fenomenului de devianţă;

b) ignorarea existenţei obiective a devianţei şi a cauzelor comportamentului deviant;

c) exagerarea rolului reacţiei sociale in aprecierea devianţei etc.

Norma - - Patologie/Infractiune?Notiuni care se plaseaza intre ele: -“factori de risc”, „stări critice”, „stări premorbide”, „reacţii situaţionale”, „accentuări de caracter”, “comportament deviant”.

??? Devianţa = devianţă comportamentală, comportament aberant, conduită deviantă,dispersie comportamentală, comportament inadaptat,asocial,antisocial,delincvent, infracţional, reacţii medico-legale/patologii medico-legale ale comportamentului.

Diferenta?-abateri de la norme sociale: comportament deviant;-aspecte medico-legale si psihopatologice: comportament aberant;- aspecte juridiciare: comportament antisocial/infractional-din punct de vedere ontologic: copil rau/turbulent/revoltat; preadolescent dificil / nedesciplinat.

??? Comportament= conduita???

Conduita este superioara comportamentului prin faptul ca ea reprezinta o actiune constienta mai complicata , insotita de o anumita participare afectiva (conduita bucuriei, a triumfului, a esecului).

Reactiile comportamentale reprezinta insa actiuni primare , reflexe mai simple si mai elementare care definesc relatiile dintre subiect si lumea inconjuratoare.

???Devieri de comportament = devieri de caracter???

Toţi elevii apreciaţi ca devianţi au un număr sporit de accentuări caracterologice şi trăsături de personalitate pronunţate.

Dar, trăsăturile de personalitate pronunţate şi accentuările caracterologice la unii elevi pot cauza devianţa, iar la alţii nu.

Deci, accentuările de caracter şi trăsăturile de personalitate pronunţate nu sunt unica cauză a devianţei comportamentale.

???Devieri comportamentale (D.C.)= tulburari nevrotice (T.N.) ???

T.N. presupun in mod obligatoriu tulburarea unei functii nervoase (stari patologice)

T.N. au frecventa mai mare in prima copilarie, fiind justificata de unel unele dificultati fiziologice legate de aparitia dintilor, limbajului, mersului: neliniste, motrica, ticuri, enurezul, etc.

Tratament inainte de toate farmacologic.

D.C. au caracterizate printr-un deficit de relatie si actiune in conformitate cu normele morale, afectind personlaitatea etico-sociala a individului. (nu este o boala in sens medical).

D. C. sunt foarte rar intilnite inainte de 7 ani, marcind o prezenta deosebita catre virsta prepubertatii si culminind in preadolescenta.

Tratament psihopedagogic

!!! Multe dintre devierile de conduita pot fi confundate cu tulburarile neurotice pentru ca in debutul lor au aparut ca tulburari nevrotice.

Tot asa unele dintre reactiile nevrotice se pot transforma in devieri de conduita pastrind sau nu elemente nevrotice (pefect posibila la virsta copilariei).

??? Comportament deviant = psihopatie???Psihopatie:

-o dezarmonie generala a structurii morale caracterizata prin instabilitate marcata si tulburari afective cu abateri grave de la regulile de comportare unanim acceptate pina la comiterea de delicte.

-o anomalie de dezvoltare aparuta sub influienta unor factori externi, dar pe fondul unor particularitati innascute de o stare “insotite de reactii inadecvate la mediul inconjurator”.

!!!Numai 1/3 din totalul C.D. se transforma in patologie. In primii 15-16 ani de viata nu se pune diagnosticul de psihopatie, ci doar de tulburare de caracter, manifestata prin: -dezadeptare si alterare a relatiilor interpersonale cu lumea din jur,-atitudine disproportionala fsta de situatii date,-incepind de la neajunsuri in scoala , familie pina la delicventa.

Cauzal itatea

com por tamentul ui

dev iant

Personalitatea (Leontiev) este omul care se prezinta ca purtator

autonom si subiect al formelor concrete de atitudini umane fata de lume. = › reglarea din interior a comportamentului sau: - controlul, -supunerea,- dirijarea lui..Personalitatea – sistem autoreglator.=›Continuturi ale Personalitatii:

1.de motivare: trebuintele obiectualizate + atitudini psihologice stabile;

2.orientare: -informatia notinal-intuitiva (cunostintele);- “schemele” actiunilor mintale formate in experienta de viata (abilitati).

3. componentele constitutiei psihologice: - raportare la lumea exterioara:mecanisme reglatorii ale comportamentului care vine din partea societatii.- raportate la individ: mecanismele personale ce dirijeaza personalitatea. Asigura 3 feluri de orientari: a. intelegerea generala a realitatii,b. orientarea spre scop,c.orientarea care asigura reactionarea rapida.

Functia de reglator a personalitatii: a. Conceptia despre lume: cunostinte + atitudini.b. Directionarea: scopuri (comportament de initiativa)c. Caracterul: atitudini afective consolidate fata de situatiil tipice + stereotipurile “schemeleor” cognitive si comportamentale (comportament reactiv).

4. Aptitudinile: cunostintele + abilitatile=›asimilarea cu succes a laturii tehnice a diverselor feluri de activitate.5. “Eu-l” Personal: (conceptia de sine, programe de autoperfectionare, reactii la manifestarea unor calitati proprii, autoobservarea, autoanaliza, autoreglarea).

!!! Prin el are loc orientarea in sine. Neoformatiunile de Personalitate la virste: 1. sf. an 1 de viata: “reprezentarile motivationale”=›Ob-›Sb activ2. 3 ani: “Sistemul Eu” + trebuinta de a actiona autonom3. 7 ani: “pozitie interna”-trairea de sine in calitate de individ social.4. preadolescenta: orientarea spre scopuri ce depasesc hotarele prezentului si a zilei de azi5. 15-17 ani:constientizarea locului sau in viitor

Geneza / Formarea Subiectivitatii:Prima linie: conceperea de catre copil a corpului sau ca obiect ce se supune vointei lui, ca obiect al dirijarii.

=› mecanizm functional al autoreglarii psihice.a Doua linie: (se dezvolta paralel cu 1):se realizeza in sfera relatiilor sociale din familie si apoi si alte comunitati.

=› autoconstientizarea ca fiinta fizica si sociala/ si ca membru al diverselor contacte sociale (autoreglarea comportamentului in corespundere cu imprejurari sociale concrete).

a Treia linie: reflexia orientata spre lumea sa interna.

=› 6 tipuri de activitate dominanta:

De asimilare a normelor de relationare umana:

comunicarea nemijlocit-emotionala (prunc)

Jocul (prescolarul)

Activitatea social-utila (preadolescent)

Activitati obiectuale (practice si cognitive):

De manipulare (virsta frageda)

De invatare (elev mic)

Instructiv-profesionala (adolescent)

Comunicarea nemijlocit-emotionala:

formarea constitutiei psihologice a personalitatii copilului in virsta prunciei.

Determina dezvoltarea precoce a sferei motivational-afectivea copilului.

Scopul principal si rezultatul: stabilirea contactelor sociale “copil-adult” (se va simte copil respins sau acceptat).

!!! Anamneza psihologica a comportamentului deviant trebuie sa inceapa din aceasta perioada.

Jocul

Cunoaste specificul realitatilor dintre adulti, asimilind normele lor de comportare prin imitare.

Rezultat: - Orientarea la oamenii din jur,- Abilitate de a evalua actiunile si faptele sale

din punct de vedere a cerintelor acestora (din punct de vedere social),

- Se dezvolta mecanisme personalizate ale comportamentului ca: controlul si autocontrolul, aprecierea si autoaprecierea.,

- Se formeaza un sistem de motive interconectare si subordonare: motivele sociale obtin o forta stimulatoare mult mai mare in comparatie cu motivele de interes.

Activitatea social-utila

Nevoile pubertului: de a se concepe pe sine ca o personalitate deosebita de alti oameni.

Tendinta de a se autoconfirma, autorealiza, autodetermina.

Modalitati: aderari la diferite grupuri sociale. Rezultat:

-responsabilitati sociale (indice a subiectivitatii),

-maturizarea sociala a personalitatii si a functiei social-reglatorii a autoconstiintei lui.

!!!! Pe parcursul copilariei anumite cauze (situatia sociala a

dezvoltarii nefavorabila, greselile si neajunsurile in

organizarea activitatii dominante s.s.) conduc la afectarea

aptitudinii de autoreglare , care sporeste aparitia Comportamentului Deviant.

Teoriile psihanalitice :

S. Freud - existenţa in structura psihică a persoanei a celor trei categorii de forţe: iraţional, (id sau sinele), raţionale (ego sau eu-l) si morale (superego sau supraeul) duce la o permanentă dispută privind asigurarea conduitei.

In concordanţă cu acest model explicativ,comportamentul criminal, spre exemplu, este caracterizat de un supraeu slab, care nu poatecontrola tendinţele inconştiente produse de către sine.

Teorii psihosocialecauze ale devianţei :achiziţiile individului rezultate in procesul

interacţiunii şi invăţării psihosociale şi sociale. Ideea de bază constă in aceea că tendinţa

indivizilor de a devia in plan comportamental este relativ generală şi constantă.Ei se vor comporta frecvent in mod asocial dacă nu vor fi formaţi şi susţinuţi in a evita această tendinţă.

De aceea este necesar să se formeze structuri interne inhibitive apte de a preveni tendinţele deviante.

Teoria lui Hirschi: In cazul in care corelaţia cu societatea este puternică, individul se va conforma normelor sociale.

Pe măsură ce slăbesc legăturile, probabilitatea transgresării normelor sporeşte.

Teoria infrinării (W. Reckless) Factorii cauzali ai devianţei sunt:

1.presiunea socială (condiţiile economice precare, statutul social scăzut, lipsa oportunităţilor, conflictele familiale);

2.factorii de atragere care abat indivizii de la normele sociale (companionii răi, subcultura deviantă, grupurile deviante);

3.existenţa unei infranări externe eficiente sau nu (din partea familiei şi a grupurilor suportive);

4.infranarea internă ca produs al unei bune interiorizări a normelor sociale.

Teoriile invăţării :

la baza comportamentului deviant se află socializarea individului intr-un sistem de valori ce conduce la violarea normelor sociale.

Invatarea „definiţiilor ” favorabile comportamentului deviant - creşte probabilitatea apariţiei tendinţei spre comiterea actelor deviante.

Definiţiile invăţate necesită susţinere din partea grupului; devianţa nu va persista in absenţa unei „subculturi a violenţei”.

.

E. Sutherland -teoria asocierii diferenţiale:

comportamentul deviant este invăţat prin interacţiunea cu alţii intr-un grup familiar.

!!! Invăţarea include:- tehnicile comiterii actelor deviante,- motivele,- trebuinţele,-raţionalizările- şi atitudinile favorabile comiterii actelor

deviante

Teoriile interacţioniste:( Wilson şi Hernstein) devianţa are 3 factori:

a) mediul social şi economic; b) relaţiile familiale (lipsa grijei faţă de copii din partea părinţilor, absenţa la aceştia din urmă a deprinderilor bune in utilizarea recompenselor şi pedepselor); c) calităţile biologice (sexul, impulsivitatea şi tipul corporal, inteligenţa scăzută).

Concepţia lui Yablonski, factorul cauzal al devianţei este legat de autoconceptualizarea individului.

Clasificarea formelor

de comportament

deviant

In plan evolutiv devierile comportamentale la copii trec prin trei stadii:

1) Tulburări de comportament uşoare (de gradul I): actele de indisciplină ocazionale, in şcoală sau in familie.

Manifestările nu sunt permanentizate in conduită. Fiinddepistaţi la timp şi, intervenind prin acţiuni educative pentru a nu se fixa la nivelul comportamentului, pot fi integral recuperaţi.

Sunt ca pseudotulburări de comportament, dar pot deveni comportamentale dacă nu se iau la timp măsuri de corectare, de echilibrare stabilă a relaţiilor cu cei din jur.

2) Tulburări de comportament mijlocii (de gradul al II-lea).

Manifestările deviante ale copilului se integrează in comportament, de aceea ele se corectează mult mai greu, necesitand colaborarea mai multor persoane.

3) Tulburări comportamentale grave (de gradul al III-lea): elevii delincvenţi, vicioşi, caracteropaţi, turbulenţi, deviaţi moral.

Relaţiile interpersonale sunt puternic conflictuale, astfel incat aceştia nu pot să trăiască şi să activeze intr-un colectiv şcolar obişnuit şi sunt cuprinşi pentru reeducare in instituţii specializate.

Imbinand criteriul etiologic cu cel psihopedagogic şi referindu-se in special la copii, D. Ozunu clasifică şi caracterizează devierile comportamentale astfel:1. devieri de comportament care ţin de constituţia psihopatoidă.

2. devieri de comportament ce ţin de modificările structurii neuropsihice dobandite prin traume encefalice pre sau postnatale.

3. devieri de comportament ce decurg din schimbările negative survenite in condiţiile de mediu fizic şi social.

4. devieri de comportament ce ţin de schimbările patologice produse in ambii termeni (individ-mediu)

• Devieri de comportament care ţin de constituţia psihopatoidă. -copiii care, din punct de vedere clinic, aparţin tipurilor clasice de perverşi, schizoizi, cicloizi, epileptoizi şi diferitelor combinaţii ale acestora. -Manifestările sunt de origine organică şi dificil se supun tratării. -Copiii pot fi recunoscuţi după aşa semne ca:1. inafectivitate sau hiperafectivitate, 2.autism,3.amoralitate sau labilitate morală accentuată,4. impulsuri de a schingiui animalele, de a chinui pe fraţii mai mici sau pe alţi copii,5. linguşire,6. minciună,7.exaltare, atitudini obscene, perversiuni sexuale, tendinţe de a se uni in bande etc.;

2.Devieri de comportament ce ţin de modificările structurii neuropsihice dobandite prin traume encefalice pre sau postnatale. (C.D. ca simptom al neurozelor) Manifestările date sunt parţial educabile. La baza manifestarilor de asa tip sunt:

a. Infectiile cerebrale (meningite, encefalite) => influienteaza sfera functiilor intelectuale si, mai frecvent, a caracterului.

b. . Encefalopatiile infantile: sifilisul congenital, febre eruptive, infectii diverse, intoxicatii, icter nuclear, etc.=> devieri caracteriale

c. Tumorile cerebrale si Traumatismele craniene urmate de pierderea cunostinjtei sau de o modificare in comportamentul copilului=> perturbari afective, negativism, agresivitate., anomalii precoce in sfera sexuala(fetite).

d. Epilepsia infantila: D.C. manifestate paralel cu boala, fara a avea vreo legatura cauzala cu ea ( se datoreaza aceleiasi leziuni) sau ca consecinta a acceselor.=> frica si groaza de accese, nelinistea si anxietatea din cauza nesigurantei fizice in timpul crizelor, nemultumirean copilullui de situatia creata de boala, egoismul exagerat, gelozia fata de frati, capricii si incapatinari, agresivitate, manifestari antisociale, conflicte cu familia etc.

e. Maladii somatice: reactii afectiv-frustrationale legate de boala: infantilismul, sentimentul devalorizarii, depresii, agresivitate –tiranism in !!!In plan general sunt aşa manifestări precum: a.nelinişte motorie, b.dispersie şi labilitate psihică,

c.hiperexcitabilitate, d.negativism,

e.manifestări isteroide,f. refuz al sarcinilor de lucru, tendinţe de chiul,

g.vagabondaj, minciună;etc.

3.Devieri de comportament ce decurg din schimbările negative survenite in condiţiile de mediu fizic şi social.

Manifestările acestui comportament deviant se structurează in: 1.precaracteriale: cind sunt usoare, pasagere

2. caracteriale: cind sunt bine conturate in atitudini sociogenice,

3. caracteropatii: se exprima in forme severe, implicind tulburari de substrat (rar intilnite). Factorii cauzali ii regăsim:- in carenţele mediului familial, -in influenţa negativă a prietenilor,- in dezacordul dintre educaţia şcolară şi cea familială- sau in regimul de viaţă inadecvat, dezorganizat al elevului;

Mediul familial:1. -sub aspectul structurii: disocierea familiei :

-cauze voluntare: separare, divort, abandon

- cauze involuntare: moarte, privare de libertate2.-situatia economico-sociala:

a. spatiul restrins din mediul urban=> copilul se afla mai mult in strada, scapind definitv de controlul adultilor => grupuri –bande cu activitati antisociale.

b. bugetul limitat In familii numeroase si cu virste diferite:-> inegalitati de atitudini educative- => C.D. -> posibilitatea existentei unui bolnav => copilul se simte deprimat, ingrijorat, o atmosfera de neliniste si nesiguranta.

!!!! 3.- carente de ordin educativ: A. Cosmovici vorbeste despre 2 axe ale atitudinii parentale fata de copii, combinarea carora duce la aparitia C.D. => (vezi schema)

Atitudinea parentala fata de copii:

Autonomie

dezordonati, duritate, neglijenta necompetitivi, impulsivitate, neadaptati delicventa

Acceptanta Rejectie

conformism agresiv, sentimente de ordonati, prietenosi, culpabilitate, dificultati de reactii nevrotice, relationare timiditate

Control

Mediul scolar:

C.D. –copii dificili, dezordonati, neatenti, lenesi, neascultatori, distrag pe colegii sai, fura, seamana discordii, incapatinati, aroganti, vindicative, batausi, trisori, mincinosi, distrugatori de materiale scolare, etc.

a. supraincarcarea elevilor (suprapopularea claselor, insuficienta adaptare a programelor, caracterul prea abstract al manualelor, supraefortul la invatatura, atribuirea de sarcini suplimentare)-> orientarea scolara a elevului in dezacord cu:

- aspiratiile sau aptitudinile sale-> dezadaptare scolara-> fenomene nevrotice.

- capacitatile Intelectuale scazute

b. colectivul de elevi/grupul – ofera un ideal de sine, o imagine linistitoare a propriului "eu", un antidot pentru nelinistile sale anterioare.- Slab - adolescentul cauta puterea grupului, cauta sa se identifice cu acesta.- Neinsemnat - adolescentul cauta prilejuri de afirmare, de valorificare.- Nerecunoscut - adolescentul doreste sa devina necesar, sa se "situeze" intre ceilalti,sa ocupe un loc al sau care sa fie cunoscut si recunoscut de grup.- Izolat - el incearca sa-i inteleaga pe ceilalti, sa-si imbogateasca cunostintele despre altii, sa patrunda in sistemele motivationale si intentionale ale celorlalti coechipieri.

In masura in care grupul si- l aproprie si il adopta, el cauta sadovedeasca adultolor ca este matur, cu stapanirea de sine adulta, individualitate forte si independenta => cauta obstacole, incercari prin care sa probeze calitatile, sa verifice limitele si posibilitatile lor.

!!!-> incepe cu absenteism si chiulul scolar + fumatul si hoinarirea.-> jocurile de noroc-> furturi pentru bani la joc.

c. cadrelor didactice: favoritismul si neprincipialitatea, atitudinile ironice, descurajarile, comparatiile nefavorabile-> tensiuni cu efecte nevrotice si caracteriale sau la tulburari afective de tipul complexelor de inferioritate.

4. Devieri de comportament ce ţin de schimbările patologice produse in ambii termeni (individ-mediu), fapt ce provoacă manifestări greu recuperabile.

In acest caz factorii endogeni şi cei exogeni işi conjugă şi işi amplifică reciproc efectele distructive.

După criteriul sferei psihicului predominant afectată : tipologia simptomatologică :1.in sfera relaţională – copiii cu indisponibilitate de comunicare (egoişti,capricioşi, lipsiţi de tact, evitaţi şi respinşi de colectivitatea de semeni).

Manifestările date sunt caracteristice copiilor unici sau celor neglijaţi afectiv in familie;

2.in sfera afectivităţii – copiii cu reacţii afective extreme, susceptibili, irascibili, pasivi, inerţi.

Reactii explozive datorate unui temperament dificil, dominat de impulsul afirmarii exagerat caruia se opune reactia familie, scolii, etc. => copilul se opune prin adoptarea unui comportament antisocial, pornind de la reactii ostile de izolare, de neintelegere, care se acumuleaza/stratifica pina la conduite indezirabile. !!! Colericii si melancolicii favorizeaza C.D.:-predominanta proceselor de excitatie a colericilor => nestapiniti, dezinhibati, mai conflictuali..

-insuficienta inhibitiei si excitatiei a melancolicului => inactivi, sensibili, nerezistenti la influiente negative externe=> contractind mai usor conduite difice pentru a se opune anturajului

Cercetarea cauzelor indică mai intotdeauna puternice traume psihice trăite anterior;

3.in sfera dezvoltării intelectuale – slabe posibilitati intelectuale (sub medie sau la limita inferioara a posibilitatilor), cu ostilitate faţă de invăţătură, cu interes scăzut pentru cunoaştere şi fără dorinţe de a invăţa. Manifestări precum: conflicte frecvente cu părinţii, cu profesorii şi cu colegii de clasă, chiulul, absenteismul,minciuna, vagabondajul, furtul, consumul de alcool şi de droguri;4.in sfera voliţională – copiii care sunt excesiv tutelaţi sau, dimpotrivă, lipsiţi totalmente de control.

In calitate de manifestări se prezintă: incăpăţinarea,capriciile, lipsa de voinţă, indisciplina, dezordinea etc..

Manifestările tipice C.D. prin reacţii specifice, individualizate ale copiilor/elevilor la frustrările pe care le suportă in confruntarea cu solicitările mediului.

Aceste reacţii au semnificaţia unui deficit de adaptare, a instalării unei stări conflictuale – latente sau manifeste – intre copil/elev şi mediul său In cazul adolescentilor cu structura delicventiala fenomenul de frustratie este amplificat de structura lor interna. Experienta traita de ei in grupul primar a consolidat egocentrismul infantil prin: -atitudinea de demisie a parintilor,- modelul parental de satisfactie a instinctelor si dorintelor fara autocontrol, -libertinajul in cadrul relatiilor intrafamiliale, -o adaptare si coparticipare la fuga de efortul organizat al copilului (lipsa de scolarizare, neparticipare la un program de viata organizat, la activitati continue si sustinute etc.).

!!!Ca principiu fundamental, copiii nu pot suporta in relatiile lor cu institutiile si cu adultii regulile si exigentele sociale, atitudinile prohibitive, autoritare sau preventive ale acestora.

Forme de D.C. la virsta prescolara:

-Anorexia (dezgustul de mincare): -este considerat ca deviere de conduita caracteriala cind e un capriciu alimentar, mincarea reprezentind:- un teren de consfruntare intre educator-copil ,sau - ca protest psihofiziologic fata de neintelegerile conjugale care au loc in timpul mesei (discutii, certuri).

Daca persista la virsta pre-/adolescenta-> o insuficienta maturizare afectiva + o dificila adaptare la realitate.

-Enurezul (emisiune involuntara de urina dupa virsta de 3 ani):-fixatie ca o reactie de refuz inconstient din partea copilului de a accepta constringerile ( o modalitate de protest).

- Frica: pe baza grijilor exagerate a unor precautii naturale , bazata pe o inducere negativa sau a unor greseli de educatie din mediu familial. Pot disparea cind intra in colectivitate de copii sau sa se agraveze in anxietati.-Onicofagia(roaderea unghiilor), ticurile-exprima uneori o atitudine de protest cu semnificatie sociala.

Aceste forme apar in mediul familial, si pot lua expresia:1. unei ostilitati la adresa unora dintre membrii familiei:-> prin gesturi de neascultare, -> deteriorare de obiecte, -> nepolitete, -> obraznicie calculata, -> uneori injuriri si lovituri.2. manifestarea geloziei fata de mama/ tata, nou-nascut.

Forme particulare de C.D. in perioada scolaritatii:

-acte de indisciplină cronică din timpul lecţiilor şi al activităţilor educative care se datorează mai mult nivelului slab al autocontrolului şi al dorinţei de a brava in faţa colegilor;

-manifestări datorate instabilităţii de tip caracterial. La ele se referă excesul de mişcare sau de vorbire, mişcările parazite, reactivitatea vie, atenţia labilă, capacitatea slabă de concentrare, nestatornicia in interese şi dorinţe etc.;

-manifestări determinate de dezinteresul şi de indiferenţa faţă de şcoală;

-neglijarea sistematică a obligaţiilor şcolare, a invăţării, care constă in acceptarea statutului de elev mediocru;

- atitudini şi acţiuni ce reflectă lipsa de respect pentru educatori, reacţiile obraznice la solicitările acestora; -manifestări ale indiferenţei afective exprimată prin lipsa dorinţei de a stabili relaţii de afecţiune cu colegii şi cu educatorii;

- minciuna, falsificarea de note caracteristică elevilor cu o structură labilă de personalitate, celor timizi, fricoşi, evazivi, nesiguri pe ei inşişi. Poate fi : -minciuna intentionata (un delict: copilul minte pentru a se razbuna sau a devaloriza pe cineva),-expresia tendintelor de autoaparare;-dorinta de a trage atentia,-imitarea atitudinii similare cu cele ale adultilor. !!! Minciuna trebuie izolata de tendinta de transformare mitomanica: insufiecienta descriminare intre realitate si fantezie (nu putem spune ca copilul minte pina la 7 ani: nu este similat inca conceptul de minciuna).

- reacţii bazate pe negativisme. Ele se manifestă ca reacţii de tip nevrotic la solicitări externe sau interne. Negativismele au la bază defectele caracteriale, precum: -a.indărătnicia,b. incăpăţinarea, c.tendinţa de distrugere a lucrurilor etc.;

-Agresiunea: (de ex. distrugerea de bunuri ale şcolii sau din spaţii publice )-tendinta spre comportamente incarcate de reactii brutale, distructive, de atacare. :A. agresiunea care vine dintr-un sentiment de ura si este asociata cu acesta.

Cauza: o anumita stare de conflictualitate care genereaza tensiunea psihica.B. agresiunea care izvoraste din tendinta pulsionala a individului (copil cu o structura dizarmonica, inclinat spre rau, care simte bucuria atunci cind face rau. (poate fi cauzata si de unele idei delirante sau de anxietate. (nevroticii agreseaza totul, pentru a nu fi ei agresati). -Izolarea de colegi cauzată de:a. impingerea elevului de către aceştia la periferia clasei, b.de complexele de inferioritate,c. de condiţiile familiale precare,d. de unele defecte fizice etc.;

- Refuzul de a intra in clasă, manifestare ce are drept temei frica de colegii de clasă bătăuşi sau ironici;

-Fuga de la şcoală sau de acasă:a.Fuga de la scoala la elevii mai mici se datorează mai mult „fobiei scolare”. La elevii mai mari apare ca o formă de rezistenta fata de scoală, de protest împotriva unor situatii considerate de ei ca fiind nedrepte, frustrante.Cauze legate de insusi copilul: - nu face fata cerintelor(IQ de limita),- are un defect somatic si este blamat de catre colegi-nivelul pretentilor lui fata de rezulattele scoalre depaseste cu mult nivelul intelegentii sale (traieste un sentiment acut de insucces si cauta alt mediu de valorizare personala). -un inceputde schizofrenie (refuzul scolii –intrarea in boala).

Fuga de la scoala: Cauzel legate de scoala:-caracterul psihopat al pedagogului, –lipsa unei atitudini pedagigice diferentiate fata de copiii suferinzi psihic sau sensorial, -atitudinea agresiva a colegilor ( certuri, batai, etc.).

Cauze legate de familie: - devalorizarea constienta a scolii de catre parinti, -grija excesiva a parintilor pentru copii => copiii nu se pot adapta cerintelor scolare, prea dependenti de parinti sunt!!!),- transfromarea scolii intr-o sursa de anxietate (ex. Copilul aspru pedepsit pentru cele ami mic insucces).

B.Fuga de acasă este de o mai mare gravitate si antrenează după sine absenteismul si chiar abandonul scolar: o formă de exprimare în urma unor conflicte majore cu familia, si scoala.->prezintă un înalt risc delicvential si de victimizare prin consecintele pe care le antrenează.

Fuga cu caracter impulsiv: un comportament repetitiv si vine pe neasteptate- apare un impuls de a se duce undeva => ingustarea starii de constiinta in momentul in care incepe fuga- cu o durata si o intensitate variabila. Copilul se trezeste dupa citeva ore sau chiar zile cu amnezie.(la epileptici, idiot, imbecili, psihopati impulsivi) .

-Vagabondajul: ambele forme de fuga pot continua cu vagabondajul- o atitudine deliberata fata de mediul familial si fata de munca. Copilul are constiinta intregii sale conduite. Se caracterizeaza prin: - lipsa necesitatii de a avea un domiciliu,- neacceptarea privatiunilor, -savirsirea de acte antisociale.

La scolarul mic poate aparea ca :-o reactie de razbunare fata de atitudinea sau pedeapsa nejusta,-o atitudine deliberata cauzata de anumite stari de panica , frica, anxietate, -pe fonul unor insuccese scolare(evitarea pedepsei).

Copii sunt: introverti, sensibili, care suporta cu greu micile privatiuni familiale.

- Absenteismul scolar = fuga de la scoală cronica, permanenta, reflectând atitudinea dezinteresată a elevului fată de educatiascolară.

Absenteismul - o formă de agresiune pasivă împotriva scolii, indicând faptul că elevii fug de la scoală chiar cu riscul de a fi pedepsiti.

Reactiile negative ale autoritătilor scolare / parintilori ntretin mecanismele de apărare ale elevului, chiar le amplifică .

Cauzele: -o insuficientă adecvare a continuturilor învătării la aspiratiile si interesele elevilor, - utilizarea incorectă a recompenselor si pedepselor (întăririlor pozitive si negative) în motivarea elevilor, -evaluarea de tip aversiv, - un stil educational neadecvat , - incurajarea de catre parinti ( starea materiala a familiei rea, gradul de cultura generala, atitudinea rea a parintilor fata de scoala, etc.)=> abandon scolar!!!!

-Abandonul scolar = conduita de evaziune definitivă caracterizată prin părăsirea scolii decătre elev înaintea încheierii ciclului de studii început. => reprezintă principalul indicator predictiv al orientării indivizilor către o carieră delicventă.

Cauzele:- sunt cauzele absenteismul scolar însă la un nivel de gravitate mult mai înalt, - repetentia, -etichetarea permanentă a lor ca „ratat” de către colegi sau profesori,- asocierea lor cu diferiti indivizi, membrii ai unor grupări infractionale-situatia economică a familiei rea,- socio-culturale sau religioase. care, în măsura în care sunt cunoscute, pot contribui la prevenirea si diminuarea sa.

-Furtul. -se sructureaza foarte repede in deprinderi la copii. !!! Copii sub 5-6 ani nu au notiunea valorii morale a ctului comis. => copilul care fura intentinat deosebeste lucrurile care ii apartin lui de ale altora si are fixare norme etice elementare. Cauzele: -un comportament invatat (familii d ehoti), -dorinta de a se impune celor din jur, de a-si asigura prestigiul,-din dorinta de posesiune, -cauze de natura patologic:

a. ca simptom in tulburarile isterice (furtul cu un caracter impulsiv) , b. cauzate de insuficienta psihica (copilul nu a achizitionat valorile morale). Cleptomania – tendinta patologica de afura fara ca subiectul sa urmareasca vre-un profit: aparitia brusca si obsedanta a impulsului de a-si insusi un obiect + o stare de neliniste si de lupta impotriva acestei dorinte. => realizarea efectiva a furtului duce la o reactie de usurare.

!!!!Generalizind: Factorii ce stau la baza C.D.: 1. interni/individuali: a.disfunctiile cerebrale(in cazul delicventei),b. deficientei intelectuale => impiedicindu-I sa anticipeze consecintele faptelor comise;c. tulburari ale afectivitatii( insuficienta maturiarii afective => lipsa obiectivitatii in evaluarea de sine).d. tulburari caracteriale (imaturizare caracterialogica):

-. autocontrol insuficient; -. impulsivitate şi agresivitate; -. subestimarea greşelilor şi a actelor antisociale

comise; d. indolenţă, indiferenţă şi dispreţ faţă de muncă;

-. opoziţie şi respingere a normelor social‑juridice şi morale; f. tendinţe egocentrice; -. exacerbarea unor motive personale egoiste, a unor trebuinţe şi tendinţe înguste, de nivel redus; -. absenţa sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare, de ordin social şi a sentimentelor etico‑morale;

-. dorinţa realizării unei vieţi uşoare, fără muncă.

!!!!Generalizind: Factorii ce stau la baza C.D.:

2. Factorii sociali/externi:a. Climatul educational familial

(familii dezorganizate, atmosfera familiala conflictuala, climat hiperautoritar sau climat hiperpermisiv).b. esecurile privind integrarea scolara

( nivel scazut al randamentului scolar, , nivel scazut al satisfactiei resimtite de elev in legatura cu activitatea scolara). c.grupul din care face parte

3.Factori de natură socială şi economică: : crizele politice, economice, sociale şi morale marcate de competitivitatea slabă a economiei; prăbuşirea sistemului de protecţie socială; scăderea nivelului de trai; creşterea ratei şomajului; confuzia sau absenţa unor norme şi valori; slăbirea controlului social; sărăcia infantilă (cu fenomenul „copiii străzii”), etc.

!!!Generalizind: Caracteristicile definitorii ale deviantului :

- tolerantă scăzută la frustrare;- autocontrol deficitar;- egocentrism;- impulsivitate si agresivitate fată de ceilalti;- subestimarea consecintelor actelor comise;- o slabă motivare socială;- indiferentă si dispret fată de activitătile sociale utile (fată de învătătură în cazul deviantei scolare);- opozitia fată de normele sociale;- devalorizarea de sine si încercarea de valorizare prin aderarea la statutul de delicvent;- imaginea falsă despre lume etc.

Diagnosticare:Sarcini:

1.Cercetarea particularităţilor de personalitate şi manifestări caracterologice;2. Investigarea sistemului de atitudini al subiecţilor incluşi in cercetare;3. Determinarea profilurilor axiologice ale subiecţilor cercetaţi;4. Studierea insuşirilor sistemului autoreglator la subiecţii

Probe:1. Ancheta Biografica: scopul: furnizarea datelor privind familia copilului, activitatile si operele literare preferate.prietenii si persoanele apropiate; momentele fericite si nefericite din viata, evenimente importante, reprezentarile despre viitor.

2.Testul de personalitate, de ex. elaborat de către G. Bontilă conţine 76 de intrebări cu două variante de răspuns: „da” şi „nu” .-> diagnozei celor 8 trăsături de personalitate: 1) emotivitate simplă; 2) psihastenie, obsesii; 3)tendinţe schizoide; 4) tendinţe paranoide; 5) tendinţe depresive şi ipohondrice; 6)tendinţe impulsive şi epileptoide; 7) tendinţe instabile (labilitate psihică); 8) tendinţe antisociale (egocentrice).3. Chestionarul caracterologic propus de H. Leonhard şi H. Schmieschek - manifestărilor caracterologice dominante, permite evidenţierea unor „accentuări” ale caracterului.

El conţine 88 de intrebări clasate in 10 grupe (I-X). Grupa I (12 intrebări) - demonstrativitate; gr. a II-a (12 intrebări) - hiperexactitate; gr. a III-a (12 intrebări) - hiperperseverenţă; gr. a IV-a (8 intrebări) –nestăpaniregr. a V-a (8 intrebări) -hipertimie; gr. a VI-a (8 intrebări) -distimie; gr. VII-a (8 intrebări) -ciclotimie; gr. a VIII-a (4 intrebări) -exaltare; gr. a IX-a (8 intrebări) -anxietate gr. a X-a (8 intrebări) -emotivitate.

Proba „Fraze neterminate” -identificării unui şir de reacţii şi atitudini ale subiecţilor cu lumea inconjurătoare.

32 de propozitii nefinisate care denotă: atitudinea faţă de tată, mamă, familie in ansamblu, prieteni, faţă de sine, trecut, viitor şi sentimentul de vină .

La analiza datelor, frazele se distribuie in grupuri, pentru fiecare grup de propoziţii se deduce caracteristica care determină sistemul dat de atitudini ca fiind pozitiv, negativ sau indiferent.

Răspunsurile se apreciază cu puncte (de la +2 pană la -2).

`Chestionarul valorilor (M. Rokeach). Procedura experimentală constă in aranjarea a două liste de valori (terminale şi instrumentale) prezentate subiectului in ordine descrescandă, reieşind din importanţa lor individuală. Conform instrucţiunii, subiecţii au fost rugaţi să ierarhizeze valorile, scriind in dreptul fiecărei din ele numărul de rang de la 1 pană la 18. Investigarea se realizeaza in grupuri mici (pană la 10 persoane).

Chestionarul „Autoreglarea” ,alcătuit de către А. К. Осницкий :-particularităţilor autoreglării şi programării propriilor eforturi după 21 de parametri : 1) Lansarea de scopuri;

2) Modelarea condiţiilor; 3) Programarea acţiunilor; 4) Aprecierea rezultatelor;

5) Corectarea rezultatelor şi a modului de indeplinire a acţiunilor;

6) Asigurarea reglării in ansamblu; 7) Oranduirea (reglementarea) activităţii; 8) Detalierea reglării acţiunilor; 9) Prudenţa in acţiuni; 10) Caracterul increzut al acţiunilor;

11) Iniţiativa in acţiuni; 12) Realizarea in practică a acţiunilor;........

---------

13) Caracterul conştient al acţiunilor; 14) Caracterul critic al acţiunilor şi faptelor; 15) Responsabilitatea in activităţi şi fapte; 16) Autonomia sau dependenţa in acţiuni; 17) Plasticitatea in acţiuni; 18) Includerea obişnuinţelor pozitive in reglarea acţiunilor; 19) Practicismul, stabilitatea in reglarea acţiunilor; 20) Caracterul optim (adecvat) al reglării acţiunilor; 21) Gradul de supunere intervenţiilor educative.

Chestionarul se propune in două variante: 1) pentru profesori (evaluarea autoreglării elevilor); 2) pentru adolescenţi (autoestimarea autoreglării).

La toate intrebările chestionarului respondenţii aleg unul din răspunsurile: „da”, „probabil da”, „probabil nu”, „nu”.

Aprecierea şi autoaprecierea particularităţilor lui se realizează prin răspunsuri la 6 afirmaţii referitoare la una şi aceeaşi insuşire a autoreglării.

In trei enunţuri se afirmă prezenţa insuşirii, iar in celelalte 3 prezenţa particularităţii se neagă sau se afirmă lipsa ei.

In dependenţă de conţinutul afirmaţiei şi răspunsuri, acestea se apreciază cu -2, -1, +1, +2 puncte. (total: +12 puncte, iar minimal-12 puncte ).

Rezultatele evaluării şi ale autoevaluării se compară, se determină insuşirile autoreglării care au fost apreciate negativ şi de către experţi, şi de către adolescenţi.

De asemenea, se fixează divergenţele in estimări şi autoestimări.

Pofilaxia -intervenţiile asupra cauzelor, condiţiilor şi circumstanţelor care pot genera devianţa comportamentală.3 etape:

-prevenirea primară: adresată prevenirii cauzelor C.D.:cunoaşterea elevilor, depistarea timpurie a copiilor orfani, aflaţi in stradă, a celor care provin din familii nefavorabile, a copiilor cu dificultăţi şcolare şi a celor cu afecţiuni neuropsihice.

-prevenirea secundară:identificarea timpurie a situaţiilor de inadaptare şi remedierea lor inainte ca acestea să se structureze in devieri comportamentale.

-prevenirea terţiară:măsurile luate pentru ca manifestările deinadaptare, odată produse să nu recidiveze - educaţia morală adecvată prin folosirea metodelor şi procedeelor diferenţiate şiindividualizate, prin realizarea unor relaţii interpersonale adecvate, prin susţinerea educativă a familiei şi convergenţa factorilor educativi.

-Măsurile de ordin socio-psihologic şi psihopedagogic vizează inserţia sociofamilială pozitivă :

Este vorba, prin urmare, despre:       socioterapia şi psihoterapia familiei, acolo

unde este cazul;       suplinirea familiei, în absenţa fizică a acesteia,

când aceasta este incompetentă din punct de vedere educativ;       testarea şi depistarea copiilor care prezintă

probleme de adaptare şi integrare şcolară;       orientarea şcolară şi profesională, prin

aplicarea unor metode şi procedee diagnostice şi formative, pentru dezvoltarea capacităţilor de învăţare şi aptitudinilor elevilor;       formarea noţiunilor şi judecăţilor morale, a

sentimentelor şi obişnuinţelor morale, a trăsăturilor pozitive de caracter;       evitarea erorilor de autoritate morală, de

atitudine sau de competenţă profesională din partea educatorilor.

• Măsurile socio-profesionale au drept scop prevenirea riscurilor de eşecadaptativ generate de alegerea unei profesii in dezacord cu aptitudinile sau cu interesele elevilor. !!! prin:       consilierea în vederea alegerii unei profesiuni în

acord cu aptitudinile subiectului;       sprijinirea plasării tânărului într‑o profesiune

potrivită cu interesele, aspiraţiile şi capacităţile sale;       realizarea unei reale maturizări sociale şi a unei

eficiente integrări sociale şi profesionale;       prevenirea oricăror acte de indisciplină în cadrul

sau în afara locului de muncă;       împiedicarea abandonării activităţii utile prestate

de tineri, prin măsuri luate la locul angajării.

Măsurile psihoprofilactice sau medico-psihologice prevăd depistarea, inlăturarea sau atenuarea acţiunii unor factori de natură organică, neuropsihologică, cu conţinut patologic, care predispun la conduite deviante (tulburări caracteriale, instabilitate emotivă, tendinţe agresive, psihopatii):       depistarea precoce a minorilor cu diferite categorii de tulburări (caracteriale, comportamentale, emoţionale, tendinţe agresive, tendinţe spre psihopatie sau alte boli psihice), incriminate în delincvenţa juvenilă;       măsuri psihopedagogice şi diferite forme de

tratament medico‑psihiatric / psihoterapeutic în vederea prevenirii unor evoluţii dizarmonice, antisociale ale personalităţii minorilor;       măsuri de educaţie sanitară şi psihopedagogice

prin care familia este consiliată asupra modului de reacţie în raport cu anumite tulburări de conduită ale copiilor;       internarea cazurilor dificile în vederea diagnozei

din punct de psihiatric, endocrinologic, psihologic etc.

Măsuri juridico‑sociale:

permit creşterea gradului de influenţare socială prin:- popularizarea legilor; - prin propaganda juridică, în general.

Prevenirea generală se realizează prin stabilirea în lege a faptelor care constituie infracţiuni, membrii societăţii fiind informaţi asupra consecinţelor săvârşirii unor astfel de fapte, precum şi a limitelor legale de sancţionare a acestora.

Prevenirea specială se realizează prin corecta încadrare juridică şi prin sancţionarea infracţiunii concrete săvârşite de o persoană.

Contribuţii metodologice la prevenirea şi la terapia devierilor de comportament

CUNOAŞTERE

ProspectareDiagnozăPredicţieMICROMEDIUFamilie,clasă, Şcoală, Comunitate, alţi factori educativi

Elevi cu risc dedeviereTerapie de

grupEvaluare

Terapie indiv-la

Evaluare

Recuperare,readaptare şcolară

Irecuperabili

SOCIALIZARE POZITIVĂ

Elevi fără risc dedeviere

Adaptare şcolară

PREVENŢIE

PREVENŢIE

Corectia psihoterapeutica a C.D:(psihoterapia cognitiva, orientata pe personalitate, sugestia, autosugestie , psihodrama, terapie de familie, desenul proiectiv, psihogimnastica, pantomima, terapia muzicala ) => :orientata spre: - componenta cognitivă ;-cea atitudinală a conştiinţei,-sfera aptitudinală a subiecţilor.

In aspect cognitiv: (in cadrul sedintelor de grup: dialog si exersari)-formarea cunoştinţelor despre importanţa reglementarii relatiilor sociale,-despre rolul si statutul social al individului, -despre cerintele, normele, regulile si asteptarile sociale dictate de rol si statut, -despre exigentele scolare si ale „Codului conduitei civilizate”;-a reprezentarikor privind factorii determinanti ai comportamentului uman, sfera lui motivationala, afectiv-volitiva, mecanismele psihologice defensive.

Pe plan atitudinal:

(in convorbirile individuale confidenţiale) :

-autoanaliza şi analiza traseului de viaţă al fiecărui adolescent cu devianţă comportamentală, -a justificărilor comportamentului său,- a raţionamentelor sale,- a concepţiei in legătură cu sine, cu viaţa din trecut, prezent şi viitor, -a atitudinilor sale faţă de părinţi, şcoală, colegi, profesori,- a valorilor supraindividuale, -a regulilor morale, culturale, juridice. -!!!! formarea a autoaprecierii adecvate a comportamentului său in diverse situaţii.

In sfera aptitudinilor:

modificarea formelor cunoaşterea propriului potenţial,neproductive de reacţionare utilizarea lui eficienta 1) formarea reacţiilor adecvate situaţiilor, rolurilor atribuite; 2)deprinderilor de stăpanire a stărilor afective; 3) abilităţilor de autoreglare (deconectarea,comutarea, transferul, autocomanda, raţionalizarea, autoanaliza, autosugestia, autocalmarea,actualizarea reprezentărilor pozitive); 4) stabilităţii emoţionale in condiţii tensionate,conflictuale; 5) experienţei de autoreglare şi a toleranţei. !!!-Tehnicile de internalizare a controlului extern, verbal, asupra stărilor afective şi a acţiunilor (de ex: autosugestia (vezi slide-ul urmator)- tehnicile de exprimare in mimică şi pantomimică a stărilor afective, a intenţiilor, a dorinţelor şi „citirea”, „discifrarea”, verbalizarea şi evaluarea acestora.

Autosugestia:

-voluntara: concetrarea gindurilor pe o anumita imagine-involuntara: poarta o enorma incarcare emotionala.

=> Metoda Kua (Куэ) :

in dependenta de D.C. a copilului se elaboreaza formula individuala de autosugestie: din 3-4 fraze sugestibile repetate in glas /gind de catre copil timp de 20-25 ori.

Durata sedintei: 1-2 luni a cite 3-4 sedinte / zi (fiecare de 2-3 min) intr-un mediu comfortabil, ochi inchisi, muschi relaxati.

Antrenamentul Autogen:6 exercitii preparatoare

(la baza sta principiul autosugestiei senzatiei de liniste, greutate si caldura in corp, reglarea tempoului respiratiei si a lucrului inimii):

a. schimbarea caracterului somatic (treapta initiala a antrenamentului)

b.exercitii cu scopul de a provoca “stari spirituale speciale”.

!!!Utilizarea indelungata => ajungem la starea cind putem simula o situatie provocatoare de C.D.=> se sugereaza acte de evitare a acestui comportament, prin abordarea unei alte alternative.

In urmatoarele sedinte se intareste scena iesirii din situatia delicventa.

!!! Consolidarea mecanismelor interne autoreglatorii:-elaborarea stilului individual de autoreglare a comportamentului său,- alcătuirea propriului „Cod comportamental”, -formularea şi lansarea scopurilor,-dezvoltarea acţiunilor voluntare; -modelarea situaţiilor,-conştientizarea circumstanţelor,-prognozarea şi planificarea acţiunilor,-analiza şi aprecierea rezultatelor obţinute. 1.descrierea comportamentului său in trei aspecte (cum este, cum trebuie să fie, cum doresc să fie);2.alcatuirea „Planului de acţiuni” pentru o zi, pentru o săptămană, 3.raportarea actiunilor realizate, apreciindu-le calitatea, eficienţa.

!!!Accent pe:- activarea,- stimularea,- susţinerea procesului autoeducativ. De alcătuit lista calităţilor prezente la ei, evidenţierea insuşirilor pozitive, negative şi a celor spre formarea cărora tind.

!!!In ansamblu, acţiunile incluse in program trebuie de orientat spre: -reducerea tensiunii:

intrapsihice şi interpersonale, a reactivităţii, a atitudinii negative faţă de activitatea de invăţare; -cunoaşterea de sine şi restructurarea imaginii de sine, -a evaluării interpersonale şi a autoevaluării;- reactualizarea eu-lui;- sensibilizare şi restructurare comportamentală.

Modele psihologice de menţinere a echilibruluicomportamentalI. Trei convorbiri individuale cu fiece copil in parte (de 30-40 minute fiecare) 1-a convorbire:Scopul:-stabilirea contactului, formarea atitudinii pozitive şi de incredere faţă de formator.-analiza şi aprecierea de către adolescent a:

a. traseului său de viaţă, a diferitor situaţii, a reacţiilor comportamentale ale subiecţilor incluşi in ele,

b.a factorilor externi şi interni care au determinat, in opinia adolescentului, aceste reacţii=>diverse ipoteze cu privire la cauzele reacţiilor comportamentale, a dificultăţilor şi a neinţelegerilor, pomenind printre aceste cauze şi accentuările caracterologice depistate la adolescent => se trece treptat la autoanaliza şi autoaprecierea propriilor reacţii comportamentale şi a cauzelor acestora.

A 2-a convorbire: o prezentare a profilului psihologic alcătuit in baza cercetărilor constatative, adolescentului propunandu-i-se să-l corecteze, completeze şi modeleze aşa cum ar dori el să fie.

In cadrul acestei convorbiri se făcea o autoanaliză şi oautoapreciere a particularităţilor sistemului autoreglator care au fost cel mai negativ apreciate .

A 3-a convorbire: elemente din testul verbal de frustrare (elaborat de către Л. С. Собчик (2001)) in scopul determinării :-intensităţii reactiei de frustrare,-orientării ei,-tipului ,-maturităţii emoţionale a individului,- nivelul de dezvoltare la el a autoreglării.

Răspunsurile privind expresiile verbale, reacţiile manifestate şi sentimentele trăite sunt supuse autoanalizei, autoevaluării, analizei şi estimării de către experimentator.

II. Discuţii in grup mare: 8-12 copii egali dupa virsta , dezvoltare

intelectuala, cu probleme de viata similare si forme similare de C.D. 5 şedinţe in grup mare, de 30 min fiecare.=> A. organizate dezbateri (“pro” si “ contra’ + expunere de pareri ) la temele: 1) Omul şi societatea; 2) Libertatea omului in societate; 3) Nivelurile psihicului şi comportamentul uman; 4) Omul şi rolul lui social; 5) Codul comportamentului uman.,6) “Eu si familia mea”,7) “Timpul liber”, 8) Cum inteleg eu fericirea?

Scopul: formarea reprezentărilor, atitudinilor, adică dezvoltarea componentelor cognitive şi atitudinale ale conştiinţei.

=> B. Discutarea “anonima” in grupul mare (Libih) (cea mai eficienta!!!)

-> psiihoterapeutul aduce in calitate de exemple “istoria vietii “ a unui copil deviant necunoscut grupului

=> grupa isi expune parerile sale , analizind C.D.

=> membrii grupului trebuie sa-si compare viata sa cu a celui anonim

=> impreuna cu psihoterapeutul sa construiasca modelul de comportament personal in situatii corespunzatoare.

Scopul: stimularea si orientarea indirecta a grupului si a membrilor ei aparte spre forme de comportament adecvat.

III . Exersari in grup mic (2 micro-grupuri) a cate 6 şedinţe (in total 12 şedinţe) cu durata de 25-30 minute.Scopul: formarea,dezvoltarea şi consolidarea deprinderilor şi abilităţilor de reacţionare adecvată, de selfmanagement.

Procedura:

-Modeland diverse situaţii, li se atribuie anumite roluri (ex. „Monumentul din grădina publică”, „Robotul ascultător”, „Prietenul infuriat”etc.).- ei işi chibzuies comportamentul, işi planifica acţiunile, le realizeaza, -după care urma autoanaliza, autoaprecierea, analiza şi aprecierea colegilor de grup.

Dezvoltarea reflexiei şi a empatiei -> exerciţii de tipul:A. un adolescent exprimă o frază pe diferite

tonuri, iar ceilalţi comunică ce simt, ce gandesc şi ce reacţii le provoacă tonul cu care a fost rostită fraza.

B.„Ce ne spune oglinda?”. In calitate de „oglindă” erau numite diferite persoane (mama, tata, sora, fratele, profesoara, colegul, colega)-> se presupun acele caracterizări care, după părerea lor, ar putea fi făcute la adresa lor de către aceste persoane. De asemenea, li se propune:

- să-şi numească acele particularităţi ale sistemului autoreglator care au fost scăzut autoapreciate şi apreciate,

-să aducă exemple de situaţii in care particularităţile date se manifestau,

-apoi să spună cum este raţional să-şi structureze acţiunile, să realizeze activităţile, să verifice rezultatele lor.

Şedinţele, de obicei, se incheie cu:- evidenţierea calităţilor formate in cadrul lor, -cu propunerea insărcinărilor pentru următoarele activităţi.

!!!Includeriea in lucrul de psihoterapie a părinţilor, a profesorilor, a diriginţilor de clasă.

Terapia de Familie: !!!Etapele de baza: 1. cercetarea/diagnosticarea familiei copilului,2. lichidarea relatiilor conflictuale incordate din familie,3. etapa reconsructiva4. etapa de mentinere(intarire).

Prima etapa:=> anamneza detaliata a tuturor membrilor familiei:

- caracterul relatiei, -tipul incorect de educatiei,- stabilirea relatiei cauzale intre climatul psihic

al familiei si devieri de comportament.

A doua etapa: => intilniri individuale ale psihoterapeutului cu copilul si parintii=> lichidarea relatiilor conflictuale din familie :

-informarea parintilor despre particularitatile de caracter ale copilului,

- ajutarea copilului sa inteleaga motivele si particularitatile personale ale comportamentului parintilor.

Etapa a treia:

=> discutarea in grup a problemelor familiale.

Orientarea de baza: -incercarea de a forma la copiii a deprinderilor

de comportament,-instruirea tuturor membrilor familiei in

domeniul constituirii relatiilor armonioase.

Etapa Finala: => Discutii consultative si psihoterapeutice in scopul intaririi acelor forme noi de relatii de familie, capatate in cadrul activitatii de corectie.

Alt tip de metode: neverbale =>

-Desenul prioectiv: odata cu abilitatea miinei se dezvolta simtul

proportiilor, disciplinindu-l pe copil);

-Psihogimnastica: (miscari ritmice): frineaza impulsurile si asigura

cresterea vointei ;

-Terapia muzicala: repauzarea sistemului nervos.

The End