SUPRAVEGHEREA FUNC IILOR VITALE ŞI VEGETATIVEŢ

TEMPERATURA

Termometrul maximal utilizat în medicin este gradat dup scala Celsius de la 34,5-ă ă

42oC. Termometrele în uz sunt inute în solu ii dezinfectante de bromocet sau clorur 2%,ţ ţ ă

solu ia dezinfectant trebuie schimbat zilnic. M surarea temperaturii cu termometrulţ ă ă ă

maximal obişnuit se face în cavit ile închise sau semiînchise, pentru a o ob ine pe cea maiăţ ţ

apropiat de cea central . Astfel temperatura se poate m sura în axil , în plica inghinal ,ă ă ă ă ă

în gur , dar m sur tori mai precise se ob in totuşi numai în rect şi în vagin, valoarea loră ă ă ţ

este de 0,5o C mai mare decât temperatura axilar . Temperatura se m soar de 2 ori/zi -ă ă ă

diminea a şi seara, valoarea ob inut se noteaz cu culoarea albastr în foaia deţ ţ ă ă ă

temperatur a bolnavului respectiv.ă

Nou n scut şi copil mic: 36,1ă o - 37,8o;

PULSUL

Este o destindere ritmic care poate fi palpat (ap sând uşor arterele pe suprafe eleă ă ă ţ

dure osoase, sub forma unei zvâcnituri uşoare ritmice, pulsabil de unde numele de puls.ă

Pulsul poate fi m surat la oricare arter accesibil , palpative, care poate fiă ă ă

comprimat pe un plan osos “radial , temporal , superfacial , carotid , humeral ,ă ă ă ă ă ă

femural , pedioas ”.ă ă

La m surarea pulsului, bolnavul trebuie s fie în repaus fizic şi psihic cel pu in 5-10ă ă ţ

minute înainte de num rare, întrucât un efort, o emo ie oarecare în timpul sau înainteaă ţ

pulsului (modific rezultatul), se va face cu vârful degetului index, mediu şi inelar de laă

mâna dreapt .ă

La puls trebuie urm rit volumul sau amplitudinea, tensiunea pulsului, cerelitatea. ă

Pulsul se m soar zilnic, valoarea ob inut se noteaz cu culoarea roşie întrerupt înă ă ţ ă ă

foaia de temperatur a bolnavului respectiv. În func ie de vârst , pulsul variaz în felulă ţ ă ă

urm tor:ă

- la nou n scută ---130-140 b t i/min; - la copil mic----100-120 b t i/minut;ă ă ă ă

- la 10 ani --90 -100 b t i/minut; la 20 ani--60 - 80 b./min; la 60 ani în sus--72 - 84 b./min.ă ă

RESPIRA IAŢ

Respira ia reprezint nevoia func iei umane de a capta oxigenulţ ă ţ din mediul

înconjur tor, necesar pentru procesul de oxigenare din organism şi de a elimina COă 2,

rezultat din arderile celulare. Frecven a respiratorie reprezint num rul de respira ie peţ ă ă ţ

minut, influen eaz vârsta şi sexul. Respira ia se m soar în special diminea a, înainte caţ ă ţ ă ă ţ

pacientul s se trezeasc . Deasupra cutiei toracice, se aşeaz zona plantar a mâinii înă ă ă ă

decurs de un minut se num r inspira iile acestuia. Tipuri de respira ii:ă ă ţ ţ

- costal superior la femei;

- costal inferior la b rba i;ă ţ

- de tip abdominal la copii.

Respira ia se m soar zilnic, valoarea ob inut se noteaz cu valoareaţ ă ă ţ ă ă

albastru întrerupt, în foaia de temperatur .ă

la nou n scută : 30-50 respira ii/minut; ţ

la 2 ani : 25-35 respira ii/minut;ţ

la 12 ani : 15-25 respira ii/minut; ţ

la adult : 16-18 respira ii/minut;ţ

vârstnic : 15-25 respira ii/minut.ţ

TENSIUNEA ARTERIALÃ

Tensiunea exercitat de sângele circulant asupra peretelor arteriali, constituieă

tensiunea arterial (T.A.). Valoarea este determinat , de for a de contrac ie a inimii (careă ă ţ ţ

asigur propulsarea sângelui în arborele arterial), de rezisten a întâmpinat de sânge,ă ţ ă

rezisten a determinat de elasticitatea şi calibruul sistemului muscular şi de vâscozitateaţ ă

sângelui.

Pentru determinarea T.A., bolnavul va fi aşezat în pozi ie culcat sau semişezând într-ţ

un fotoliu rezemându-şi bra ele.ţ

Pentru înregistrarea T.A. se foloseşte TENSIOMETRUL.

Tensiunea arterial se m soar zilnic, valoarea ob inut se noteaz cu culoarea roşieă ă ă ţ ă ă

în Foaia de temperatur .ă

- 1-3 ani T. max. 75-90, iar T. min. 50-60 mmHg;

- 4-11 ani T. max. 90-110, iar T. min 60-65 mmHg;

- 12-18 ani T. max. 100-120, iar T. min 60-65 mmHg;

- adult T. max. 115-139, iar T.min. 75-89 mmHg

peste 50 de ani T. max. 150/90 mmHg.

2

DIUREZA

Diureza are scopul de a elimina din organism substan ele inutile provenite dinţ

metabolismul intermediar protidic, acumulate în sânge, devin toxice pentru organism.

Eliminarea acestor substan e se face în solu ie apoas şi împreun cu ele p r sescţ ţ ă ă ă ă

organismul şi s rurile minerale precum şi o serie de alte substan e de catabolism, de careă ţ

organismul nu mai are nevoie.

MIC IUNEAŢ - act fiziologic, conştient de eliminare a urinei.

Culoarea - galben deschis; Mirosul - amoniacal. pH : 4,5 -5,7 uşor acid.

Densitatea : 1010 - 1025 la 15oC.

Cantitatea: - la nou n scut -----30-300 ml/24 h; la copii -----500-1200 ml/24 h;ă

- adul iţ ----200-1400 ml/24 h, pân la 1800/24 h.ă

Aspect: clar. Diureza se noteaz în Foaia de temperatur .ă ă

SCAUNUL

Reprezint resturile alimentare expuse procesului digestiei eliminate din organismă

prin actul de defeca ie.Defeca ia: eliminarea materiilor fecale prin anus; ţ ţ adult---1/zi sau 1/2 zile.

Consisten a: omogen ; ţ ă Culoarea: brun ; Mirosul: fecaloid; ă

Orarul: ritmic la aceeaşi or a zilei de regul , diminea a.ă ă ţ

Cantitatea zilnic : 150-200 g. Se noteaz în Foaia de temperatur .ă ă ă

II.5. ALIMENTAREA BOLNAVULUI

Modul în care se face alimentarea bolnavilor depinde de natura bolii de care acesta

sufer precum şi de starea general a acestuia.ă ă

Alimenta ie se face în trei feluri:ţ

- alimenta ia ACTIVÃ, când bolnavul m nânc singur;ţ ă ă

- alimenta ia PASIVÃ, când starea general a bolnavului nu îi permite s seţ ă ă

alimenteze singur şi deci, trebuie s fie ajutat;ă

- alimenta ia ARTIFICIALÃ, când alimenta ia trebuie introdus în organism, prinţ ţ ă

mijloace artificiale.

În general, în bolile care împiedic p trunderea bolului alimentar din cavitatea bucală ă ă

în stomac, alimenta ia artificial poate fi efectuat :ţ ă ă

- prin sond gastric sau intestinal ;ă ă ă

3

- prin clisme alimentare;

- prin fistul stomacal ;ă ă

- pe cale parenteral :ă - subcutanat, intramuscular sau în perfuzii intravenoase.

Alimenta ia bolnavului urm reşte:ţ ă

- s acopere cheltuielile enegetice de baz ale organismului, s asigure aportul deă ă ă

melamine şi s ruri minerale necesare desf şur rii normale a metabolismului. s favorizezeă ă ă ă

condi iile prielnice procesului de vindecare cru ând organele îmboln vite şi asigurând unţ ţ ă

aport de substan e necesare organismului, s previn o evolu ie nefavorabil în cazul uneiţ ă ă ţ ă

îmboln viri latente;ă s împiedice transformarea bolilor acute în cronice; s împiediceă ă

apari ia recidivelor;ţ s consolideze rezultatele terapeutice ob inute prin alte metode deă ţ

tratament.

Regimul dietetic al bolnavului trebuie astfel ales încât s satisfac atât necesit ileă ă ăţ cantitative cât şi pe cele calitative ale organismului. În prima zi după criza acută se administreză regim hidro zaharat: ceai slab de muşeţel sau sunătoare. A doua şi a treia zi, dacă fenomenele dureroase cedează, se adaugă pâine prăjită şi supă mucilaginoasă de orez. Din a patra zi se introduc alimente uşor digestibile, neiritabile, cu valoare calorică ridicată: supă de zarzavat cu fidea, cremă de legume, cartofi copţi, carne de vită preparată rasol sau perişoare, unt, compot, peltea sau mere. După externare bolnavul va ţine un regim de cruţare 6 luni - 1an cu: legume cu celuloză fină, fructe coapte (exclus cele cu coaja groasă), iaurt, brânză de vaci, cartofi, cereale fierte, ulei vegetal (de masline) 30-40 g/zi, pui, peşte rasol, borş. Sunt interzise carnea grasă de orice fel, afumăturile, brânza grasă şi fermentată, ouăle prăjite, varza, guliile, ceapa, nucile, condimentele iuţi, rântaşurile, făina prăjită şi uleiul preparat termic. Sunt recomandate sucuri de drenaj biliar, administrate fracţionat şi în doze crescute progresiv (de exemplu: 300 ml morcov + 30 ml sfeclă + 90 ml castravete).

II.6 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea

medicamentelor. Medicamentele sunt substan e utilizate în scopul de a preveni, de aţ

ameliora sau a vindeca bolile. Ele sunt extrase sau sintetizate din produse vegetale,

animale sau din substan e minerale. Ac iunea lor asupra organismului depinde în primulţ ţ

rând de structura lorchimic , dar o importan aproape atât de mare o au şi dozaă ţă

administrat , precum şi calea de administrare. ă Administrarea medicamentelor se face pe

mai multe c i, dintre care, cele mai importante sunt: ă calea digestiv (intern ); caleaă ă

extern ; calea parenteral .ă ă

Alte c i de administrare a medicamenteloră : calea conjunctiv ; calea vaginal ; caleaă ă

rectal .ă

Reguli generale de administrare a medicamentelor

I. respectarea medicamentelor prescrise;

II. identificarea medicamentelor prescrise;4

III. verificarea - calit ii medicamentelor administrate;ăţ

IV. respectarea c ii de administrare;ă

V. respectarea dozelor prescrise;

VI. respectarea orarului de administrare;

VII. respectarea somnului bolnavului;

VIII. cru area combin rii medicamentelor;ţ ă

IX. administrarea medicamentelor deschise în ce condi ii acestea pot fi administrate;ţ

X. respectarea succesiv de administrare a medicamentelor;ă

XI. luarea medicamentelor în prezen a asistentei;ţ

XII. servirea bolnavului;

XIII. l murirea bolnavului asupra medicamentului prescris;ă

XIV. raportarea medicului a greşelilor de administrare a medicamentelor.

Asistenta trebuie s cunoasc :ă ă

- medicamentele dup aspect exterior şi propriet ile fizice;ă ăţ

- dozele terapeutice; calea obişnuit de administrare;ă

- modul de administrare cu artificii şi manopere ce pot fi utilizate pentru a masca

gustul sau mirosul unor medicamente; - incompatibilitatea medicamentelor;

- modul de p strare a medicamentelor; efectele ce se aşteapt de la medicamente;ă ă

- timpul dup care se realizeaz efectul; efectele secundare ale medicamentelor;ă ă

-trebuie avut în vedere c este interzis la bolnavii cu colica biliara,, cu risc vital ,ă

orice administrare per os. de asemeni nu se hidrateaz şi nu se administreaz pe gur ,ă ă ă

pentru a se evita complica iie.;ţ

La bolnavii cu complicatii, printr-o sond nazo-faringian se asigur oxigenoterapia înă ă ă

ritm de 4l/min.

II.7. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA RECOLTAREA DE PRODUSE BIOLOGICE

ŞI PATOLOGICE

a. Preg tirea zilnic a bolnavuluiă ă

- se încadreaz în munca de educa ie şi de liniştire, pe care asistenta medical o duceă ţ ă

cu bolnavul în momentul primirii lui în sec ie;ţ

- atitudinea asisten ei medicale trebuie s reflecte dorin a permanent de a-l ajuta;ţ ă ţ ă

În preajma examenului de orice natur , asistenta medical va l muri pacientul asupraă ă ă

caracterului inofensiv al examenului;5

- asupra eficacit ii şi necesit ii lui, c utând s reduc , la maximum durerile careăţ ăţ ă ă ă

eventual vor fi provocate prin unele manevre simple;

- bolnavul nu trebuie indus niciodat în eroare pentru c aşa va pierde încrederea înă ă

personalul de îngrijire; se va ine seama de sim ul pudic al pacientului.ţ ţ

b. Recoltarea şi examenul urinei

Pentru examenul fizic, urina trebuie recoltat timp de 24 de ore.ă

În cursul examenului fizic, se descrie: cantitatea, culoarea, mirosul şi densitatea.

Pentru examenul chimic: se trimite urina colec ionat din timp de 24 de ore, sauţ ă

numai urina proasp t de diminea , care este cea mai concentrat .ă ă ţă ă

Pentru un examen curent - se trimite 100-150 ml, din care se va determina şi

densitatea şi se va examina şi sedimentul de urin .ă

c. RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU EXAMINÃRI HEMATOLOGICE

Aceast tehnic se efectueaă ă ză pe substan e anticoagulante de preferin uscat .ţ ţă ă

Recoltarea se face prin punc ie venoas .ţ ă

Ca anticoagulante se folosesc:

- Heparin , în cantitate de 0,1-0,2 mg/ml sânge;ă

- Citrat de sodiu, în solu ie izotonic de 3,8%ţ ă

Pentru determinarea V.S.H :

- se recolteaz 1,6 ml de sânge, prin punc ie venoas , în condi ii sterile pe 0,4 ml deă ţ ă ţ

solu ie izotonic de citrat de sodiu (3,8%).ţ ă

Pentru examin ri biochimice şi enzimaticeă

- glicemia, lipemia, colesterina total şi esterificat , proteinemia total şi a func iiloră ă ă ţ

proteice, ureei, creatininei, acidului uric, ca şi probele de disproteinemie, se recoltează

diminea a pe nemâncate câte 5-6 ml sânge f r substan anticoagulant .ţ ă ă ţă ă

Recoltarea sângelui pentru examen serologic.

- recoltarea de sânge pentru aceast analiz se face f r substan a anticoagulant ,ă ă ă ă ţ ă

fiind nevoie numai de un ser sanguin.

În general, pentru o analiz se recolteaz 5-10 ml sânge. De obicei reac iile serologiceă ă ţ

trebuie repetate cel pu in de 2 ori la intervale 7-10-14 zile sau şi mai multe pentru caţ

analizele s se efectueze în diferite faze ale bolii: “PRIZE”.ă

Asistenta noteaz pe Foaia de temperatur a bolnavului data când s-a efectuată ă

analiza şi data pe care a fixat-o medicul pentru recoltarea prizei urm toare de sânge.ă

6

II. 8. TEHNICI APLICATE ÎN PLANUL DE ÎNGRIJIRE

II 8.1. TEHNICA EFECTUĂRII INJECŢIEI INTRAMUSCULAREDefiniţie: Injecţia intramusculară: constituie introducerea unor soluţii izotone, uleioase sau a unei

substanţe coloidale în stratul muscular, prin intermediul unui ac ataşat la seringă.

Scop: introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.

Locuri de elecţie: regiunea superoexternă fesieră, deasupra marelui trohanter; faţa externă a coapsei, în

treimea mijlocie; faţa externă a braţului în muşchiul deltoid;

Reguli generale de pregătire şi administrare a injecţiilor: verificarea integrităţii instrumentelor; montarea

corectă a acului la seringă; utilizarea materialelor de unica folosinţă; verificarea calităţii soluţiilor de injectat, a

termenului de valabilitate; verificarea integrităţii a medicamentelor injectabile la pacie; injectarea imediată a

conţinutului seringii; dezinfectarea locului unde se va efectua injeccţia intramusculară

Materiale necesare: muşama şi aleză 30*50 cm; garou de cauciuc (pentru injecţia intravenoasă); tăviţă

medicală, (renală), casoletă cu tampoane sterile de vată sau comprese de tifon; alcool medicinal; manuşi de unică

folosinţă; seringi de unică folosinţă şi de mărimi corespunzătoarecantităţii substanţei de administrat; medicamentul

de injectat (soluţii apoase, uleioase, pulberi uscate solubile în apă distilată sau ser fiziologic); medicamente pentru

eventualele accidente, mai ales la persoanele alergice, pentru eventualele accidente: adrenalină, efedrină,

cardiotonice, calciu, Romergan etc.

ETAPE DE EXECUŢIE TIMPI DE EXECUTIEI. Pregătirea instrumentelor şi

matrerialelor necesare

1. Se pregştesc materialele şi instrumentele necesare 2. Se

transportă materialele pregătite lângă bolnav;

II.

Pregătirea psihică şi fizică a

bolnavului; stabilirea locului

1. Se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea efectuării tehnicii; 2.

Se aşează bolnavul în decubit ventral, lateral, poziţie şezândă sau în

picioare (mai rar)

3. Se descoperă regiunea aleasă pentru injecţie (locurile de elecţie);

4. Pentru injecţie în regiunea fesieră, se reperează următoarele puncte:

punctul Smîrnov, la un lat de deget deasupra marelui trohanter şi

înapoia lui; punctul Barthelemy, la unirea 1/3 externe cu cele 2/3

interne ale liniei care uneşte spina iliacă antero-superioară a şanţului

interfesier; yona situată deasupra liniei care uneşte spina iliacă

posterioară cu marele trohanter: Pentru poziţia şezândă, înjecţia se

efectuează în toată regiunea fesieră, deasupra punctului de sprijin

7

injecţieiui (pătratul superoexten al muşchiului fesir)

III. Efectuarea injecţiei

1.Igiena mâinilor asistentei medicale (spălarea pe mâini cu apă şi săpun, dezinfectarea mâinilor cu alcool), îmbracarea

manuşilor sterile;2. Se montează seringa în condiţii de asepsie perfectă;

1. Se încarcă seringa cu substanţă de injectat; după verificarea fiolei,

se elimină bulele de aer;

2. Se schimbă acul cu care a fost aspirată substanţa şi se adaptează

un ac potrivit pentru injecţie;

3. Se dezinfectează locul injecţiei cu un tampon de vată îmbibat în

alcool;

4. Se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să stea liniştiţi;

5. Se întinde pielea între policele şi indexul sau mediul mâinii stângi;

6. Se înţeapă perpendicular pielea, pătrunzând (4-7 cm), cu rapiditate

şi siguranţă cu acul montat la seringă;

7. Se verifică poziţia acului prin aspirare şi se injectează lent

lichidul;

8. După efectuare se scoate dintr-odată acul de seringă, acoperind

locul cu un tampon cu alcool;

9. Se masează locul cu tamponul cu alcool, pentru a disocia planurile

ţesuturilor străpunse, activând circulaţia, pentru a favoriza

absorbţia medicamentului;

10. Se aşează bolnavul în poziţie comodă, unde va sta în repaus fizic

timp de 5-10 minute;

11. Spălarea pe mâini cu apă curată şi săpun a asistentei medicale;

1.IV. Reorganizarea locului de

muncă

1.se face imediat după efectuarea tehnicii injecţiei

2. Se aruncă la coş deşeurile de la injecţie, fiole golite, tampoane de

vată, seringile în cutiile speciale pentru incizarea lor;

8

V. Incidente şi accidente

1.Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a

acestuia. Se impune retragerea acului şi efectuarea injecţiei în

altă regiune;

2.Paralizie prin lezarea nervului sciatic;

3. Hematom prin înţeparea unui vas;

4. Supuraţie aseptică datorită unor substanţe care nu sunt

absorbite;

1. Ruperea acului – se va extrage pe cale chirurgicală

2. Embolie prin introducerea accidentală într-un vas de sânge

a unei substanţe uleioase sau în suspensie;

II.8.2. PERFUZIA INTRAVENOASĂDefiniţie – introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură, a soluţiei medicamentoase pentru

reechilibrare hidroelectrolitică, hidroionică şi volemică a organismului

Scop: hidratarea şi mineralizarea organismului

- administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit

- depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici

- completarea proteinelor sau a altor componente sanguine

- alimentarea pe cale parenterală

Pregătire

Materiale: de protecţie, pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama şi laeză- substanţe dezinfectante penru tegument – alcool iodat

- garou, tăviţă renală

- perfuzor (ambalat de unică folosinţă)

- seringi şi ace de unică folosinţă (se verifică integritatea ambalajului,

valabilitatea sterilizării, lungimea şi diametrul acelor)

- soluţiile de perfuzat

Pacient

psihic – se informează pacientul asupra scopului urmărit prin această manevră

fizic

- se aşează într - o poziţie confortabilă atât pentru pacient cât şi pentru persoana care execută puncţia- se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de

întoarcere la nivelul braţului - se aşează braţul pe perniţă şi muşama, în abducţie şi extensie maximă

- se dezinfectează tegumentele

9

Execuţie

- tehnica de întreţinere a liniei intravenoase este o tehnică aseptică

- asistenta îmbracă mănuşi pentru evitarea contaminării cu sânge (după splălarea mâinilor cu atenţie)

- pregăteşte soluţia de perfuzat

- montează aparatul de perfuzat şi lasă lichidul să circule prin tuburi pentru îndepărtarea aerului

- alege vena (întâi locurile distale şi apoi cele proximale)

- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm. deasupra locului puncţiei, strângându-l astfel încât să oprească

circulaţia venoasă fără a comprima artera

- se recomandă pacientului să strângă pumnul , venele devenind astfel turgescente

- se curăţă locul cu alcool de la centru înafară

- se introduce acul în venă, se asigură că acul este în venă

- se scoate garoul, se ataşează tubul, se deschide prestubul, se fixează rata de flux la 60 pic / minut

- se schimbă punga sau flaconul , înainte de golirea completă a precedentei

Îngrijirea ulterioară a pacientului

- la sfârşitul perfuziei se exercită o presiune asupra venei cu un tampon şi se retrage acul în direcţia vasului- se aşează pacientul comod

- se dau lichide călduţe (dacă este permis)

Accidente

- hiperhidratarea – la cardiaci poate determina edem pulmonar acut – se reduce ritmul sau se prelungeşte

perfuzia, se administrează tonicardiace

- embolia gazoasă – prin pătrunderea aerului în curentul circulator

- revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze

- coagulare sângelui pe ac sau canulă – se previne prin perfuzarea lichidului cu

soluţie de heparină

II.8..3. TEHNICA ADMINISTRARII MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ

10

DEFINITIE Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor,

aceste produse se resorb la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului

subţire sau gros.SCOP Obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor

Efecte locale:

favorizează cicatrizarea ulceraţiilor mucoasei digestive

protejează mucoasa gastro-intestinală

înlocuieşte fermenţii digestivi, secreţia gastrică în cazul lipsei

acestora

dezinfectează tubul digestiv

Efecte generale:

- medicamentele administrate pe cale orală se resorb la nivelul

mucoasei digestive, pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra unor organe,

sisteme, aparate (antibiotice, vasodilatatoare, cardio-tonice, sedative)FORME DE

PREZENTARE

lichide: soluţii, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi, extracte,

uleiuri, emulsii

solide: pulberi, tablete, drajeuri, granule, mucilagiiPREGÃTIREA

ADMINISTRÃRII

• pregătirea pacientului: pacientul este informat asupra efectului urmărit prin

administrarea medicamentelor, respectiv şi a eventualelor efecte secundare

I se dă în poziţie şezândă dacă starea lui permite.PREGÃTIREA

MATERIALELOR

lingură, linguriţă, pipetă, sticlă picurătoare, pahar gradat, ceaşcă.

apă, ceai, lapte

Administrarea medicamentelor lichide

siropuri, uleiuri, ape minerale, emulsii

se măsoară doza unică cu paharul, ceaşca de cafea

mixturile, soluţiile, emulsiile se măsoară cu lingura, linguriţa

tincturile, extractele se dozează cu pipeta sau sticla picurătoare

medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apă sau se administraeză ca

atare, apoi pacientul bea apă sau ceai

Administrarea medicamentelor solide

tabletele, drajeurile se asează pe linia bolnavului şi se înghit ca atare

tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina)

se aşează sub limbă

pulberile diluate în caşete sau capsule se înmoaie înainte caşeta în apă şi

11

se aşează pe limbă pentru a fi înghiţite

pulberile nedivizate se dozează cu linguriţa sau cu vârful de cuţit

granulele se măsoară cu linguriţa. Unele pulberi se dizolvă în apă, ceai şi

apoi se administrează sub formă de soluţii.

II.9. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN INGRIJIRILE PREOPERATORIE SI POSTOPERATORIE

Asistenta medicală va pregăti psihic pacientul, explicându-i cu cuvinte simple tot ce se va întâmpla cu el

în timpul transportului şi la sala de preanestezie, unde va fi dus după operaţie, când va putea mânca, primi vizite,

părăsi patul. Asistenta va linişti bolnavul, asigurându-l că anestezia şi operaţia sunt benigne şi îi va da exemplu de

bolnavi operaţi cu evoluţie favorabilă. Îi va comunica lui şi familiei data şi ora exactă a operaţiei şi îl va asigura pe

pacient de prezenţa ei permanentă lângă el.

Asistenta medicală va pregăti bolnavul prin:

A) Pregătirea generală

Asistenta medicală va nota în foaia de observaţie bilanţul clinic şi paraclinic al bolnavului.• Bilanţul clinic va conţine: antecedente familiale, patologice şi chirurgicale, vârsta, greutatea,

temperatura, starea de hidratare, starea diferitelor aparate, afecţiunile prezente, valoarea tensiunii arteriale şi a pulsului.

• Bilanţul paraclinic reprezintă explorarea tuturor aparatelor.

Cu o zi înaintea intervenţiei, asistenta medicală va obliga bolnavul să stea în repaus la

pat, să consume un regim uşor digerabil, bogat în lichide. Seara asistenta medicală îi va efectua o clismă

evacuatoare după care el va face un duş. Asistenta va rade regiunea abdominală, dacă este păroasă şi o va badijona

cu antiseptic colorat sau alcool iodat. La indicaţia medicului va administra bolnavului un sedativ (Diazepam,

Fenobarbital). În ziua operaţiei asistenta va verifica ca dosarul bolnavului să fie corect: foaia de observaţie, analize,

radiografie. Va supraveghea bolnavul să nu bea, să nu mănânce, să nu fumeze. Îl va pune să urineze sau îl va sonda

vezical (la indicaţia medicului). Va rebadijona regiunea rasă cu antiseptic colorat, după care îl va ajuta să se

îmbrace o cămasă şi şosete în picioare. Va verifica dacă bolnavul şi-a scos protezele şi bijuteriile. Îi va verifica

pulsul, tensiunea arterială, temperatura şi-l va instala confortabil pe brancardă, cu perna

sub cap şi acoperit cu pătură. Asistenta medicală verifică a doua oară dacă are plicul cu toate documentele şi va însoţi bolnavul la sala de preanestezie.

B) Supravegherea postoperatorie a bolnavului colecistectomizat

după terminarea operaţiei, asistenta se va interesa cum a decurs intervenţia. Va supraveghea trezirea

bolnavului după anestezie şi funcţiile vitale: măsoară la fiecare 15 minute pulsul, tensiunea arterială, de asemenea

12

respiraţia (ritm şi amplitudine), temperatura, culoarea mucoaselor şi a tegumentelor, diureza şi le notează în foaia

de observaţie. Permanent va observa aspectul şi comportamentul bolnavului.

Asistenta va supraveghea sonda nasogastrică. La sosirea bolnavului de la sală, ea va branşa sonda la sursa

de aspiraţie continuă şi la borcanul gradat. Va verifica buna funcţionare a sursei de aspiraţie, dacă sonda este bine

fixată şi aspectul narinei, permeabilitatea sondei (aspiră cu o seringă lichid din cavitate: dacă este înfundată

asistenta va întroduce ser fiziologic pe sondă după care aspiră). Ea va nota în foaia de observaţie volumul şi

aspectul lichidului aspirat. Va observa permanent confortul fizic şi psihic al bolnavului.

Asistenta va supraveghea sonda vezicală a bolnavului: să fie bine fixată cu leucoplast pe coapsă şi tubul să

nu fie comprimat de membrele inferioare ale bolnavului, sacul colector va fi plasat sub nivelul vezicii. Ea îl va goli

la 6-8 ore, notând în foaia de observaţie cantitatea şi aspectul urinii, anunţând doctorului orice semne ale unei

eventuale infecţii (hematurie, urină tulbure, temperatură).

Asistenta va efectua de mai multe ori pe zi toaleta genitală externă, respectând condiţiile de asepsie. La

indicaţia doctorului asistenta va scoate cât mai precoce sonda pentru a preveni infecţia urinară.

Asistenta medicală va supraveghea tubul de dren şi plaga operatorie. Va verifica tubul să nu fie cudat şi să

fie permeabil, notând în foaia de observaţie volumul şi aspectul lichidului scurs. După 3 zile asistenta

medicală va lua tubul şi-l va retrage câţiva cmm/zi până în ziua 6 când îl va scoate complet la indicaţia medicului.

Asistenta medicală va observa zilnic plaga, semnalând doctorului orice semn de complicaţie şi va efectua

pansamentul steril al plăgii şi al orificiului din jurul tubului.

Asistenta va observa de mai multe ori pe zi starea venelor şi va recolta sânge, menajândule pentru a repeta:

hemoleucograma, VSH, probele hepatice şi în funcţie de starea bolnavului ionograma saguină.

Asistenta medicală va prepara toate substanţele medicamentoase ce intră în cadrul tratamentului, execută

injecţiile şi montează perfuziile. Va urmări ca perfuzia să nu se oprească, să aibă un debit în jur de 30-40

picături/minut, va observa starea bolnavului în timpul perfuziei, apariţia unor accidente locale sau fenomene

generale, intervenind prompt în funcţie de situaţie. Asistenta va calcula bilanţul hidric al bolnavului.

II.10 EDUCA IA SANITAR A BOLNAVILOR SPITALIZA IŢ Ă Ţ

În timpul spitalizării şi la externare asistenta va explica faptul că pentru prevenirea apariţiei complicaţiilor şi

a recăderilor el trebuie să deţină o sumă de cunoştinţe care îi vor permite să se îngrijească singur şi să-şi rezolve

astfel problema de sănătate.

Iniţial asistenta va evalua cunoştinţele pe care le are pacientul în momentul respectiv, discutând cu acesta.

Apoi va evalua motivaţia pe care o are bolnavul şi va găsi un moment propice pentru realizarea unui plan de

educaţie.

13

Asistenta medicală va stabili cu pacientul obiective foarte precise pe care, până la ieşirea din spital, acesta le

va atinge în întregime. Pentru aceasta asistenta medicală va utiliza discuţia cu pacientul şi familia, pliante, reviste şi

demonstraţia practică.

Pacientul cu colecistită acută va cunoaşte:

• evoluţia, tratamentul şi complicaţiile bolii;

• regimul dietetic în cursul spitalizării;

• regimul dietetic de cruţare după externare cu durata de 6 luni 1 an şi necesitatea unei cure de balneoterapie de 2

ori/an;

• respectarea unui program de odihnă de 8 ore/noapte;

• evitarea efortului fizic prelungit;

• renunţarea la fumat şi la alcool;

• revenirea la control de două ori/an şi ori de câte ori starea lui o necesită:

Asistenta medicală va comunica şi pacienţilor ce nu suferă de colecistită acută modalitaţile şi conduita de

prevenire a acestei afecţiuni.

II.11. EXTERNAREA BOLNAVULUI

Momentul plec rii din spital este stabilit de medic şi când starea pacientului s-aă

ameliorat. Asistenta ajut medicul punând la dispozi ia acestuia toat documenta iaă ţ ă ţ

necesar complet rii epicrizei.ă ă

Va verifica dac hainele cu care a venit bolnavul corespund anotimpului şi în specială

vremii momentului extern rii.ă

Verific dac a venit documenta ia.ă ă ţ

Asistenta aprofundeaz cu bolnavul indica iile primite de la medic ce sunt cuprinse înă ţ

biletul de ieşire. Va l muri importan a respect rii regimului, dac se continu tratamentulă ţ ă ă ă

se va verifica dac bolnavul şi-a însuşit în mod corespunz tor tehnicile necesare pentruă ă

continuarea tratamentului prescris la domiciliu, se va insista ca la data indicat s seă ă

prezinte la control. Îi va preciza, sa respecte cu strictete tot ce tine de regimul dietetic,

tratament, eviatrea altor complicatii.

14

15

16