II. DIAGNOSTICUL. CLINICA ^SI tratamentul anomaliilor DENTO - MAXILARE

11.1. ANOMALIILE DE CLASA I ANGLE 11.1.1. Consideraţii

generale. PrevalcnţăAnomaliile de clasa I Angle sînt caracterizate de tulburări de creştere şi

dezvoltare, cu caracter primar sau dobindit, 3le sistemului dentar, alveolar şl, intr-o măsurii mult mai mică, alo bazelor osoase maxilare, ceea ce determină dezechilibre majore la nivelul arcadelor dento-alveo- lare şi ocluzale Trăsătura comună este relaţia Intermaxilară normală an- tero-posterioară

Prevalenta anomaliei de clasa I este ridicată. Studiind un lot de copii cuprinşi între 5—15 ani. Garliner constata că populaţia este afectată In 65*/# din cazuri. La rindul lui, Told a găsit o frecvenţă de 63% la vîrsta de 11—12 ani, îd timp ce Foster şi Day, la aceeaşi grupă dc virstâ. comunică o proporţie de 44.3%.

11.1.2. Etiopatogenic

Etiopatogeni3 anomaliilor din clasa I cuprinde o gamă largă de factori care acţionează do-a lungul perioadei de morfogeneză pre- şi post- natală.

Factorul genetic este unanim recunoscut Determinismul factorului genetic in dezvoltarea dinţilor este responsabil de o serie de anomalii, cum slnt: macro- şi microdonţia. dinţii supranumerari şi anodonţiile, anomaliile dentare de formă, unele anomalii de poziţie şi structură. Influenţa asupra dezvoltării este evidenţiată prin controlul asupra ratelor de creştere a maxilarelor, adesea perturbate In sindroamele genetice.

Ereditatea încrucişată, prin care un copil moşteneşte caracterele maxilarelor unui genitor şi structurile dentare de la celălalt genitor, stă la originea unor anomalii de tipul disarmoniilor dcnto-alveolare, al proaî- veobilor bimaxilare şi al ocluziilor adinei etc.