10.Bipartitismul1.1 CaracteristiciSistemul bipartidist este sistemul de partide in care puterea politica este disputata electoral

( democratic ) de catre doua partide avand baze sociale si forta politica echivalente. Nu conteaza daca alaturi de acestea, exista si alte forte politice, mai mult sau mai putin semnificative. Rotatia puterii de stat din mainile unui partid in mainile altuia este mult probabila la urmatoarele alegeri.

Amintim despre bipartidism ca fiind specific democratiei, deoarece existenta celor doua partide asigura alternanta la putere, controlul unuia asupra celuilalt, facand imposibile abuzurile de orice fel.

Momentul aparitiei bipartidismului poate fi legat de cel al aparitiei partidelor politice, in speta a luptei antifeudale, cand cele doua forte combatante-burghezia si cea feudala, s-au organizat fiecare intr-un partid politic opus, de regula liberal si conservator.Bipartidismul apare si din necesitatea crearii opozitiei politice si implicit a alternantei politice in organizarea si conducerea societatii.Democratismul politic a determinat si el aparitia bipartidismului. In multe cazuri, bipartidismul a constituit fundamentul pe care s-a nascut si dezvoltat pluripartidismul.

Bipartidismul este specific statelor cu o bunăstare materială şi socială înaltă. În general sunt state anglo-saxone, şi sunt consensuale (pot forma coaliţii). Ca ex.: Marea Britanie, SUA, Canada, Australia, Noua Zelandă, etc. Bipartidismul este cunoscut în două forme:

1) perfect – 2 partide mari monopolizează viaţa politică şi alternează succesiv la guvernare. El este secific Marii Britanii (Partidul Conservator şi Partidul Laburist), partidul care cîstigă alegerile numeşte în funcţie pe liderul partidului, iar în SUA (Partidul Democrat şi cel Republican) candidatul care cîştigă alegerile prezidenţiale devine liderul partidului, adică-i invers.

2) imperfect – numit şi sistem de două partide şi jumătate, este caracterizat prin prezenţa a două partide mari, dar fiind obligate să intre în coaliţie cu un partid minor. Ca ex.: Germania, Canada, Lichtenstein, etc. Bipartidismul favorizează stabilitatea guvernamentală şi tradiţii politice.

1.2 Parti pozitive si negative bipartidismSistemele bipartidiste simbolizează modelul majoritarist al democraţiei, iar sistemele multipartidiste

modelul consensualist. Literatura tradiţională despre sistemele de partide este hotărât majoritaristă şi favorizează insistent sistemul bipartidist.

Se pretinde că sistemele bipartidiste au avantaje şi directe şi indirecte faţă de sistemele multipartidiste. Primul beneficiu direct este că acestea oferă alegătorilor posibilitatea de a alege între două seturi alternative de politici publice. Al doilea, au o influenţă moderată pentru că cele două partide principale trebuie să concureze pentru atragerea alegătorilor de la centrul spectrului politic şi de aceea trebuie să propună politici moderate, centriste. Acest mecanism este puternic mai ales atunci când la centru se situează un mare număr de alegători, dar aceeaşi logică continuă să opereze chiar şi când opiniile sunt mai polarizate: la cele două extreme ale spectrului, partidele vor pierde din susţinători, care vor decide să se abţină de la a vota ceea ce, în ochii lor este un program moderat, dar un vot câştigat la centru, luat de la alt partid, este de două ori mai valoros decât un vot pierdut prin abţinere.

Ambele pretenţii sunt foarte plauzibile, dar şi contradictorii: dacă programele celor două partide sunt apropiate de centrul politic, ele vor fi foarte asemănătoare între ele şi, în loc să ofere o „alegere” alegătorilor, probabil vor fi unul „ecoul” celuilalt. Apoi, sistemele bipartidiste pretind că prezintă un important avantaj indirect: sunt necesare pentru formarea cabinetelor monocolore care vor fi stabilite şi vor promova politici eficiente.

1.3 Rolul bipartitismului in SUA sau Marea BritanieIn prezent, cele două partide din SUA (republican şi democrat) se deosebesc prea puţin in platforma-

program, astfel incat in campania electorală nu contează atat programul, cat şi personalităţile care candidează fie pentru Congres, fie pentru funcţia de preşedinte al SUA. Cu toate acestea, partidele respective se perpetuează, pe temeiul politicii lor creandu-se un sistem de autoreglare in conducere şi de menţinere a democraţiei.

În ansamblu, sistemul bipartidist din SUA nu s-a confruntat însă niciodată cu probleme majore. Democraţii şi republicanii au reuşit să "aspire" temele şi programele propuse de partidele terţe, atunci când aceste partide păreau să ia prea mult avânt. Cele două partide mai puternice au reuşit să-şi integreze chiar şi baza de personal a acestora. Sistemul bipartidist din SUA este flexibil, descentralizat şi

apt de compromisuri, de aceea a reuşit îndeplinească cu succes această "funcţie de aspirare"; el a conferit sistemului de guvernare o mare măsură de stabilitate, permiţând schimbări de direcţie politică în fazele de realignment şi respectând, prin alternanţa la guvernare, prevederile constituţionale ale echilibrului puterii şi controlului organelor de conducere.

Popularitatea sistemului bipartidist se datoreaza faptului ca in MB domneste convingerea ca un asemenea sistem da stabilitate guvernului democratic, delimitand in mod clar responsabilitatile politice. In tarile in care exista mai multe partide, alinierile se produc dupa ce se publica rezultatul alegerilor si incep jocurile politice de influenta. Dar in MB, votand pentru un partid , electoratul alege nu numai guvernul, ci indica in acelasi timp si marile linii politice pe care doreste ca acesta sa le urmeze. In felul acesta, poporul participa la exercitiul puterii mai direct decit in multe alte tari. In acelasi timp, sprijinul electoratului fata de partide este suficient de echilibrat, existand un numar suficient de votanti care pot oscila astfel ca sa faca guvernul constient de riscurile unei infrangeri electorale, pentru ca cele 2 partide sunt diferite intre ele, astfel ca la un eventual esec, electoratul trece usor pe partea cealalta – survine responsabilitatea politica mai mare.