T a x a p o ş t a l ă p lă t i tă î n n u m e r a P c o n f o r m a p r o b ă r i i Nr. 13.837,104?'

Anul XXIV Bla], la 9 August 1942 Cenzura i

Nr.

POPORULUI ABONAMENTUL

Co a n • • p e j u m ă t a t e pe u n s f e r t

s t r ă i n ă t a t e

200 Lei 100 Lei 50 Lei

500 Lei

înscrisă în registrul publicatiunilor periodice al Tribunalului Târnava-Mică sub Nr. 3—1933.

întemeietori: f Al. Lupeanu-Melin şi Iuliu Maior Proprietar şi director: IULIU MAIOR

Redactor: SEVER BARBU

Să ne cinstim părinţii P o / n a f altoit rodeşte poame dulci.

U / c . Iar pomul pădureţ roieşte L e acre, pe cari dacă le mânâncU hinpneştt dinţi. Până chiar şi

ţi se face neplăcută, acră. tmtlt, car' tsi cinstesc părinţii

li ca merele bune. Voi bele lor Jtii ( M c / , tar privirile lor, ca şl luările lor, svnt curate. E; cin-

Mu-ţt părinţii, vor ctnstt pe toctâ 'Am. Ajatorându-şi părinţii, vor y lila pe orice neputincios. Când că-1 ţi au aiifel de copil, opol mat "mdar ceia Dumnezeu ca acesta ţiim ie mat trebue. ' Dor st poate întâmpla, ca unit 1 »p«, al căror părinţi nu sunt la [Mior, să se întrebe: .Oare eu i'tktsimt cinstesc părtnţtl?' Şi «tor/ de el, să ne înlrebcm şt noi,

' floare sunt obligaţi copţii să-ti 'mască pe tatăl, care în loc de a

[tfoo creştete buna şt a le chlver-, W a v e r e a , i-a crescut ca pe nişte

W C , lăsându-l rupţi şt flămânzi 'huslie oamenilor ? \ î i mal departe, oare sunt obligaţi ," cinstească pe mama, care *mM s abe?

^ unele întrebări, ne răspunde {Tatăl Cerului, care răspuns

dat drept poruncă, pe care >**nu0 împlinim, ne facem vred-^ ie osânda iedului. CCct porunca ' ' " " a dumnezeeoscă e hmpede şi ~"t: »Fiule, cinsteşte pe tatăl tău * mama ta, ca să trăieşti mult

^ P e pământl" Ort această po-« f / 1 " a 'Pune că numai pe unii

"»«*-/ cinstim şi pe unit na, ci %t^'( c i n s i i m Pe Wi fără deo* <u

0 f l / Căci părinfll sunt repre-' mi iui Dumnezeu pe pământ

*hJUlor' D l n c a r e m o t l v a p o i

^""'ca flecarul părinte străluce-i.'aia'de lumină dumnezeească. ^m!02/' C e e drept> Străluceşte % t

s ™ 6 P f i t'untea tatălui ri \ '* a P< fruntea mamei ilei-

' c a toate acestea trebue ' H f l P* Pdrinţii, pe a căror \ t i

Q z a d e lumină dumnezeeoscă S 0 " e m a i Motivul, ptn-j , "e porunceşte Dumnezeu, „ *Qtă porunca nu se discută,

\ ? e c B W - # t poruncă dată i \ a t °ament.

irm<*re noi oimenll. resoectlv

flit, cu atât mat vârtos suntem obt-gaţi să împlinim porunca dată de însuşi Domnul Dumnezeul nostru.

Iar dacă se întâmplă, ca tatăl să nu fie la local său, pentru ce să fie şt fiul rău ? De ce să nu fie bun, cinstitor şi de omenie?!

Ionel mergea tntr'o zl, cu câţiva colegt de dată, pe uliţele A udului. Deodată, întâlnesc o ceată de oameni legaţi în lanţuri, de mâni şt de pi doare. Erau adică nişte condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Băieţii numai decât se opresc în loc, ca să se uite lurg la ei. Ionel însă, spre mat marea mirare a celorlalţi, se duce aţă la unul dintre cel condam­naţi şt-t sărută mâna cu lacrlmt în ochi. Atunci, mirat şt gardianul, în

trtbâ : .Ce tact, bătte ? Seraţi măna unul astfel de condamnai? Nu-ţl e ruşine?'

Dar Ionel îi răspunde: .Nu ml e ruşine, căci e tatăl meui"

Tinerilor l Purtarea lui Ionel este o piidă frumoasă pentru noii

Pentru fiii, cart na şt ar cinsti pă rtnţti, respectiv cari i-ar baljotort, Sf. Scriptură are un b'estem groaz­nic şi anume: „Să scobiască coi bl ochit acelora, cart dlspreţuesc pe tata şl se uită wît la mantă* (Pilde 30, 17)1

Din cele de până acum reiese clar, că cel mai utît lucru este atunci, când copiii nu-şi cinstesc părinttl iar cel mai frumos şi de omenie lu­cru este atunci, când copţii îşi cin stesc părinţii. — Şă-i cinstim t

P r . O c t a v i a n F u l i c e a Hârseni — Făgăraş

„AgruM se pune din nou pe muncă

i"

Duminecă, în 2 August după amiază, intre orele 17—20, s'a ţinut la Baj, în sala de confe­rinţe a Liceului de băieţi, şedinţa comitetului central al „Agrua-lui.

Ce esfe „Agru" Cetitorii noştri îşi aduc aminte

că „Agru" este numirea prescur­tată a „Asqciaţiunei Generale a Românilor Uniţi" şi că scopul acestei societăţi este susţinerea, apărarea şi realizarea intereselor Bistncii noastre; adâncirea vieţii sufleteşti a membrilor şi in ten sificarea educaţiei religioase pre­cum şi îndrumarea vieţii publice, şi private potririt moralei creştine, în sentimentul iubirii de neam şi de patrie.

Duşmani i vreau s ă ne s u g r u m e

Dela cedarea Ardealului încoa • ce, Agru-1 n'a mai activat, pen-trucă prea mare era durerea, prea mulţi Români uniţi rămaseră din­colo de hotarele blestemate şi prea mulţi refugiaţi au rămas încă neaşezaţi şi cu grija traiului veşnic ameninţătoare.

Duşmanii

In aceste vremuri de bejenie credeam că duşmanii noştri neîm­

păcaţi ne vor da bună pace şi-şi vor vedea şi ei de grijile şi ne­cazurile lor. Ne-am înşelat însă amarnic. Vâzându-ne împuţinaţi la număr şi atât de întristaţi de sosrtea familiilor şi a ţării, au crezut că acuma este vremea cea mai potrivită ca să ne sugrume. Ş i atunci am început a ne trezi. Rând pe rând am început a ne veni în ori şi a vedea, că ei tocmai acuma an aflat de bine a ne nimici cu desăvârşire. Urma­rea a fo t că

s'a convoca ! comitelui Ia care au luat parte I P. S. Sa Dr. Valeriu Traian Frenţiu epis­copul Orăzii şi administrator apo­stolic al Arhidiecezei, P. S. Dr. Vasile Affenie episcop ajutor dela Bucureşti, I). Sa Dr. Victor Ma-caveio vicar general şi prepozit capitular, canonicii'Dr. O. Tămă-ian, I. Agârbiceanu, I. Moldovan. I. Maior şi D. Neda, profesor universitar Dr. Al. Borza Timi­şoara, d-ca şi dl prof. univ. Dr. L. Romul Boilă Sibiu, inspector general sanitar Dr Gherman, prof. I Crişan Bucureşti, prof. şi di­rector ministerial Buta Bucureşti insp şcol. N. Negruţiu Blaj, in giner V. Borda Reşiţa, director de bancă Peculea Sibiu, prim-

ANUNŢURI ŞI RECLAME coniorm regulamentului de aplicare a tarifului comercial, categoria V.

medic judeţean Dr. L. Domide Blaj, primpretor Micu Blaj, ad­vocat Dr. I. Bianu B aj, protopop Dr. E. Dăianu Teiuş, director Dr. C. Suciu Blaj, prof. Dr., D. Man Bucureşti, prof. Dr. A. Popa Blaj, director Dr. I. Cristea Blaj, rec­tor Dr. T. L. Chineza Blaj, prof. Dr. S. Todorao Blaj, Pr. Florea Blaj, Pr. Man Beiuş, prof. I. Vui­tor Blaj, director Linu Sighişoara, prof. D. Maior Biaj prof. S. Giz-daru Blaj şi prof. Dr. E Popa Blaj.

Hotărîrile a d u s e Vicepreşediate al „AgruMuîi

rămâae şi pe mai departe dl prof. univ. Dr. AI. Borza, iară prezidentă a „U. M. F. R. U"-lui (Uniunea Mariană a Femeilor Ro­mâne Unite) dna Livia Dr. Boilă, „Agru"-1 şi „Umfra"-1 rămâae nedespărţit aşa, num nedespărţita? rămâne şi Mitropolia Română Unită. Se va protesta la guvern împotriva prea multelor şi dese­lor jigniri aduse bisericii noastre in vremea din armă. Ne vom strânge rândurile în vederea apă­rării acestei sfinte biserici. Se va interveni la Sfântul Părinte dela Roma ca Ieremia Valahul san Ro­mânul, care a trăit fn faimă de sfânt între anii 1556—1625, să fie cinstit ca sfânt; se va arăta printr'o broşu.ă scrisă în lim­bile franceză, germană ş i ita­liană, că nu Ungurii, ci Românii au fost aceia cari an păzit Eu­ropa de păgâni, ceeace se do­vedeşte ca marii noştrii eroi şi atleţi ai lui Cristos: Ştefan cel Mare, Iancn Huniade Corvinul ş i Ştefan Dobo apărătorul cetăţii Agria, pe care Unguri-1 socotesc maghiar, ca toate că s'a dovedit că este Român neaoş. Na peste malt se va convoca apoi într'un oraş oarecare, poate chiar la Blaj, congresul general al „Agru"-lai.

Ne bucurăm din inimă că „ A-g r n " i retnviază din nou ş i do­rim tot atât de mult ca această asociaţie să aibă roade cât mai bogate. Biserica noastră fără de „Agru" era ca fără de o mână. De aici încolo are cine o apăra..

Pag. 2

GRĂUNŢE SUFLETEŞTI

Divorţul U n a dintre cele m a i ruş inoase

plăgi ale t impurilor noas t re

Divorţul este una dintre cele mai rujinoaae plăgi care necin­steşte istoria omenirei şi desor-ganizează familia. Este creaţia diavolului care a îndemnat pe bărbat, să-şi lase soţia legitimă şi să trăiască în fărădelegi cu altă femeie, sau pe femeie să-şi lase bărbstul legitim pentru a trăi in noroi cu altul.

Pâgânismul vechiu practica pe scară întinsă divorţul. Pe vremea împăratului August, divorţul de­venise o plagă aşa de deasă, Încât istoricii spua că aproape nu era cămin neatins. Erau fe­mei şi bărbaţi care-şt numărau divorţurile pe degete şi pe lunile din an.

Creştinismul a şters această plagă ruşinoasă, ţinând strict la legea dumnezeească promulgată dela începutul omenirei şi la le gea dumnezeească restaurată de Mântuitorul nostru Isus Cristos.

In zilele noastre unele state, sub înrâurirea evreului Naquet (1884) au Introdus In lege divor ţul.

Legea dumnezeească vestită la începutul omenirei, osândeşte di­vorţul. Creind Dumnezeu pe pri-m i oameni, pe Adam şi pe Eva, a vestit şi legea căsătoriei. Re ferind ii se la această lege, Mân­tuitorul a z's fariseilor: „Dar n 'aţ i cetit, câ cele ce a tăcut dintâiu, bărbat şi muiere i a tă­cut pe ei? Şi a zis : pentru acea

ata va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de muierea sa şi vor f amândoi un trap. Pentru aceea nu mai sunt do», ci un trup Deci, ce a îm­preunat Dumnezeu, omul să nu despartă". Aceasta înseamnă că odată încheiată valid, căsătoria nu se mai poate desface. D.»r vai, omul a desfăcut cec ace a împreunat Dumnezeu şi timp de câteva mii de ani, adecă până la venirea Mântuitorului, a mânjit opera sfântă a Creatorului.

Intr'o zi, fariseii apropiindu-se de Isus, pentru a 1 ispiti, l-au în­trebat, dacă omul poate să se despartă de femeie. Răsponzân-du-îe, Isus le a spus, că omul şi femeia nu pot fi despreunaţi, după cum am auzit mai sus, arătând ce se spune în Cartea Facerii. L i toate acestea fariseii au spus legea lui Moise care porunceşte aceluia care ar vrea să-şi părăsească femeia, să-i dea un act de divorţ. Mântuitorul însă le răspunde din nou, că Moise nu ie-a poruncit Evreilor ci numai ie d dai voie să-şi lase muierile, si aceasta o făcuse numai pentru învârtoşarea inimei lor. Dar la început n'a fost a sa, că trebue să se revină la legea primitivă: căsătoria nu se poate desface; „O icîne îşi va lăsa muierea sa şi va lua alta, preacurveşte cu dânsa; şi muierea de-şi va lăsa bărbatul şi se Vil mărita dopă altul, preacurveşte". Cuvântul Mântuitorului este limpede şi ho târâtor. Divorţul nu se poate admite.

Legea dumnezeească menţinută ds Biserică detsemenea osânde şte divorţul. Dela sfâotul Petru şi până la Pius al Xll-lea. învă-

O P O R U L U I

ţătura Bisericii nu s'a schimbat deloc. Sfântul Apostol Pavel, care însoţea pe Sf. Petru la Roma, scria de acolo celor din Corint: ,Celor căsătorit; poruncesc, nu eu, ci Domnul: muierea de băr­bat să nu se despartă; iar de se va şi despărţi, să nu se mărite sau să se împace cu bărbatul său; şi bărbatul pe muiere să nu o lase".

Să grăiască şi faptele I Ce n'a făcut Biserica pentru a salva nedesfacerea căsătoriei? Ea a semnat cu sângele episcopilor, şi preoţilor şi fiilor ei celor mai iubiţi, sentinţa Mântuitorulai care a zis: „Ceeace a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!" Biserica & osândit divorţul chiar şi atunci când această osândire o costa pierderea unor popoare întregi. Biserica a rezistat lăcomiei ruşi­noase a Iui Luther, Albert de Brandenburg. Filip de Hessa, Henric al VII Mea şi alţii mulţi. Ea a voit mai bine să piardă Anglia şi Germania, decât să schimb: o iotă din legea dum-nezee scă. Biserica ungară a ră­mas în picioare, în mijlocul va­lurilor care au scufundat popoare şi ţări, tronuri şi împărăţii, afir­mând sus şi tare legea dumne­zeească. -

Divorţul e osândit şi de min­tea sănătoasă, căci această p'agă \n loc de a înfrâna depravarea (destrăbălare^) omenească, o 1 0 3 -ţine; în loc de a feri soţii de certe, îi duşmăneşte şi deslănţue as- pra căminului familiar tot felul dc injurii şi amărăciuni care duc la cea mai urâtă înjosire. Ura dintre soţi trece şi n sufletul co­piilor, care se vor duşmăni între s ne şi-şi vor urî părinţii.

l*tă, deci, ce este divorţulI O ma e primejdie, o nesfârşită ne­fericire. Astăzi mai mult decât orişicând se vorbeşte despre sal­

varea societăţii prin

t u

se uită că familia e fonfo, căsătorie, şi căsătoria n'8

o valoare dacă nu e tont nedestacere (iodiaolubiUtat j> tacă odată: „Ce a l n p t * Dumnezeu, omul s& nu desp^j

Pr. loau Vului,

PUda pentru ii l

Ce ai vrea să O gazetă americană a pn 8 0 j w

o întrebare cititorior aii- cti vrea să fi.? Ce carieră, , slujbă, ţi-ar plăcea mai mn|l?

doua zi a u şi început să 8 0 8 e , J la redacţie scrisorile cu duiDn

Fiecare cititor dorea si fa ta

ceva decât era. U m I a r f i j s ă f i e general, altul milionar, J rfge, altul deputat, iatâş'ji ' aviator şi aşa mai departe,

între miile de răspunsuri J «•ra nici u n u l singur, care sâspiu că e mulţumit c u slujba ce o ait c u soarea c e i-a hărăzit Du o e e e u După câteva zile soit* ia redacţie şi o scrisoare cn *. mătorul conţinut: ,Am citiţii întâmplare întrebarea c e o puntţU cetitorilor şi mă cred dator u n r ă s p u n s . Ia tiaereţă are e u o dorinţă mare: si ajung oii' bogat, să am bani mulţi şi să-ral1

pot împlini, toate poftele inimii m i e l e . încă nici a u părăsisembi băncile şcolii, când am Începi"i drum s p r e Înfăptuirea visoWfţi d s f-ricire Am u frSa i pe ctltM apucată; am a j u n s la tSdgâţie,» gustat toate plăcerile, dar dtjh ricina n u am făcut cunoştio Când a m băgat seama c a d r a j p e care u r m e z m ă depărteazâk ţântă — era prea târziu. Dm» m e u se sfârşise în poarta ou»» chisori, printre a l e cărei i lW n e - a m strecurat aceste rândor.

F O I Ţ A „UNIRII P O P O R U L U I "

De pe front Cucuie, pasăre dragă, Dute 'n ţara mea pribeagă, Ş i acum de primăvară Du-mi o carte 'ntra mea ţară.

Du-mi o carte la soţie De pe câmp de bătălie, T u îi spune despre mine De pcaici din ţări străine.

Că trăesc cu mult bănat Chiar de când m'am străinat Şi am trăit cu mare greu Departe de satul meu

'Cucuie, pasăre-albastra T u îi bate la fereastră, D e ' O fi i o trezeşti cu noapte Să îi spui dragă *n şoapte. tp.m Jfio abuor &ois s a ^ ^ e r o o î

Să le sp&i că m'ai lăsat «Greu rănit şi îngheţat Departe, la Marea Neagră Ş i denii pierd viaţa 'atreagă

Nu-mi pare rău de viaţă Căci azi îi lumea'i toată'nceaţă Şi 'mi pare rău după ţară Că'i îndurerată iară.

Cucuie cu pana deasă Ce veste-mi aduci dea casa? Cucuie cu pană rară Ce veste^mi aduci din Ţară?

U n s o l d a t

Gornistul In luptele dela Sevastopol, des­

pre care se spune că era cea mai bine întărită cetate din lume, soldaţii români au dat dovadă de o vitejie legendară. Cetatea, In care bolşevicii îşi puseseră toată nădejdea şi despre care credeau că nu va putea fi cuce­rită niciodată, a căzut după lupte de abia douăzeci şi cinci de zile. Această biruinţă se datore şte în mare parte şi vredniciei solda-tu ui român. Luptele au fost grele. Zile şi nopţi de arândul, gurile de foc ale tunurilor de toate calibrele şi avioanele de

bombardament au vărsat prăpăd aba pra torturilor, In pântecele că ora bolşevicii erau adăpostiţi ca fiarăle tn vizuină. Colinele d n apropierea oraşului erau pline cu morţi. Cadavrele intrate in pu­trezire răspândeau un miros greu, c a r e le pricinuia mult râu solda ţilor.

In alte războaie, morţii erau îngropaţi după fiecare luptă. A-cum însă nu era chip de aşa ceva, căci bombardamentul şi atacurile, când de-o parte, câni de alta, se succedau fără între­rupere. Pentru bolşevicii adăpo ştiţi în cazemate si forturi era mult mai uşor. Greul era de partea trupelor de asediu. Ro mânii şi camarazii lor germani erau nevoiţi să lupte în câmp deschis şi să cucerească terenul plin de obstacole, metru cu metru. Bolşevicii rezistau cu îndârjire Uneori prăpădul se deslănţuia/Q

atâta putere, încât părea că trfate duhurile iadului an intrat tn 1 ) r g . Bibuitul tunurilor şi exp z ; a

bombelor aruncate d n avi j n e

făceau să se cutremure pămâ t a | _ Ici-colo, în diferite cartier a ţ e

oraşului Sevastopol, i s b u c | . a a

flăcări uriaşe de foc-duhul fierbinte şi plin ca aty infect, putea o pâclâ groui fum lancc&cios, iar gurile « m aude ale mitralierelor farà contenire, în amestec l vaietul sfâşietor al răniţilor.

Icoană apocaliptică Intr'o zi, spresf&rşitallap^

«o batalion ds v&a&toti ft* ordin să iea cu asalt un f«ţ«J texisu cu îndârjire. 8?rijM\ avioanele de bombtrdi de tunurile *"* de tunurile cari t*f\ t * mereu, Ramăm», f ; « f W sealâ, porniră la a » ^ & reasta dealului, - n

b u S

ca c îşi închipuiau fortul, văzură cu la fort mai aveau

c â P 4 î l

m i r a r C s t r â b ô t 6 t

d e u fort T o r f p » > ş l

un pogorîş prap» t f l , de câteva sute de ^ ^ {,

— înainte băieţi - | bătau ofiţerii Vânătorii porniră

ficolL

mitralier.lor, se tra ! D Ï, m â n t şi toceP«rt * Q 0 târâ ? . Ajunşi în ^ ; i „. puţin, apoi Pj>\»«\£ot W* Mitralierele bolse*"» 1

ü NI R is A P O P O R U L U I Pag. 3

învăţat multa lucruri pt Vf'81" |e cunoscusem inainte. I °° m dat seama că banul I "^"procura plăceri, dar în & no pofl 8 S s i , e r i c i r e a ' A '

» răspund I a î n t r e b a r e a

* n d u s o ÎQ galetă. Ce aş ^ j fia? Aş dori să fiu ceia

„, fost până aici: Om cm-L vrea să gust din fericirea

I jLjratâ, din conştiinţa une ' nrate şi Împăcate cu Dum

i '!' ° Aceasta e calea pe care ''''g'apuc când oi scăpa de

Aceasta e fericirea pe care oio căuta în viitor. „Un puş-

Dar câţi dintre oamenii de azi l , b să fie oameni cinstiţi ? Pen-'""bani mulţi îşi vând cinstea

o marfă. T l m l ş a n l o s i f

c o t . U r i e t o l

Băiatul meu nu are lipsă de religiei

Preotul unei comune întâlnind H,'0 ii o femeie în drum, i a

Datorinţa de a citi cărţile de învăţături creştineşti De unde le cumpărăm ? —

d e P r c o i c H u s a r R o m a n P e t r u

- ,Rogu-te femee bună, tri* litoti băiatul regulat la şcoală

jj xntru catehism, căci altcum „opot săi primesc la prima cu-

kcare cu ceilalţi împreună", femeia însă, sfătoasă şi obraz-

răspunse: ,Biiatul mea nu are lipsă

Kit nici un fel de catechismi, nici è cuminecare. Doar şi stejarii iese In pădure minunat, fără să ibi lipsă de religie !" - A?a e, sărmană femee — liponse preotul — ba şi dobi-tasele din grajd cresc fără să nti lipsă de religie. Peste 20 de ani Curtea cu Ja-

"|i a osândit la moarte pe acel !'»4r din cauza că a sugrumat

Ocazii adesea foarte uşor de găsit, numai cât uneori sunt ocazii nenorocoase, întrucât ori sunt cărţi deadreptul rele, şi sunt cărţi cari sunt tipărite sub nume bise­ricesc dar de fapt au cuprins străin; ori nu ne învaţă destul de bine lucrurile, ori nu ne învaţă de loc, ci ne îmbată cu minciuni şi cu nimicuri, pe cari unii, fiind prea simpli şi neînvăţaţi, fiindcă sunt foarte uşoare la înţeles, le cred de bane şi de drepte şi le ţin în mare cinste, aşa sunt: „visurile*, „visul", „Epistolia", etc.

Ce-i de făcut dar, ca să ajungi la cărţi bane? Cei ce simt atra gere şi plăcere în a cumpăra pen tru ei, ori şi in a se ocupa In a îndemna şi a da şi altora să cum­pere, (faptă nespusă de bună şi creştinească), să-şi spună preo­tului dorinţa. Preotul va comanda dela anumite edituri cărţi mai multe, iar el se va angaja să le vândă oamen lor. Nu trebue să fie comună, în care să nu avem cel puţin 1 sau 2 oameni cari să facă aceste fapte atât de vred­nice de cinste, ca să rândă cărţi creştineşti prin comună (colpor taj) Aşa am putea ajunge să aivă fiecare casă cel puţin câte 10 căr­ticele cu sfaturi şi învăţături creş­tineşti. In Elveţia şi în alte ţări, ţăranii au fiecare câte o biblio­tecă de câte 150 până la 500 ba poate şi mai multe cărţi.

pe mamă sa, care n'a mai vrut să-i dea bani să-şi petreacă. Aşa creşte omul fără religie!

Iosif Tlmlşan Comona U'icanl.

Aşa e uşor s ă înţelegem cum au ajuns acolo B ă fie mult mai învăţaţi ca la noi, şi ca să le fie ruşine dacă mai au 3 sau 4 copii din sută cari nu ştiu carte, când la noi chiar de ştin citi 80°/., to­tuşi dacă am căuta bine am pu­tea găsi că jumătate din sută ci­tesc foarte puţin, iar jumătate din jumătate abia rar, şi abia d n a ceştiabinişor. (Asta ne este starea; să nu ne revoltăm de loc I)

Prin cetire de cărţi bune s'ar ajunge la o mare înaintare a Bi­sericii şi a Neamului.

Pocăiţii prin cărţi şi-au câş­tigat cel puţin 90% din cred n cioşi. Căci la ei toţi aceia au mers, cari ştiau citi bine, ori erau dornici de acestea şi nu li s'au dat la noi (ori li s'au dat deja prea târziu).

Noi vrem să dăm tuturor şi îndemnăm pe toate căile pe toţi: cumpăraţi cărţi creştineşti! Citiţi cărţi creştineşti! Vâ punem la dis poziţie cărţi creştineşti.

Iar unde nici cum nu puteţi ajunge la ele altfel, luaţi legătura cu Librăria Seminarului, Blaj. Scri­eţi cam ce v'ar trebui, iar libră­ria vă va trimite un catalog. Apoi depe catalogul ce i pe dosul fie' cărei cărţi puteţi comanda (cere) iarăşi câte vreţi.

Trebue să ajungem acolo ca fiecare comună să fie astfel or­ganizată ca să aibă cel puţin un creştin bun care să ţină să (comande) şi să vândă astfel de cărţi.

Avem şi alte edituri (aici din­coace) „Presa Bună" Iaşi — „Se­rafica" Sâbovni (Jad. Roman),

Episcopia gr. ca*. Lugoj, de unde cerând vi se vor trimite cărţi pentru vânzare. Oricine se simte chemat pentru aceasta să o facă, iar de o Iasă nefăcotă, păcâtu-e ş e .

Aşa dar pe scurt: ori luăm le­gătura cu preotul nostru pe ca-re-1 rugăm, să ne comande cât mai multe cărţi; ori le comandă ucul din credincioşi pe numele lui înţelegându-se tn scris cu edi­tura cu privire la plătirea lor.

De prin s a t e

Sărbătoreasca pomenire a u n u i e r o u . c ă z u t p e c â m p u l d e o n o a r e

In taţa unui numeros popor şi cu multă durere in suflete, s'a slujit, Dumineci , In 5 Iulie a. c. in Dâmbu de pe Câmpie jud. Cluj-Turda, parastasul pentru odihna sufle­tului şi pomenirea bravului sergent Iuliu Rusu din localitate, căzut la datorie in 27 Maiu 1942, — al doilea in acest războiu.

Biserica, deşi spaţioasă, de data asta s'a dovedit neîncăpătoare pentru cuprinderea marelui număr al credincioşilor adunaţi din loc şi satele din jur. După sfânta Liturghie slujită de Păr. din loc şi Păr. Nicolae Ra-coviţan paroh vice-prot. on penz. In Silva-şul de Cămpie, care a tălmăcit şi cuprinsul sfintei Evangheli i: despre slăbănog, s'a continuat cu slujirea parastasului, afară in uşa bisericii. Eroica moarte precum şi deo­sebita cinste de care s'a bucurat, in comună şi sattle vecine, acela care a fost Iuliu Rusu, — fiul fruntaşului şi a binecunoscu­tului gospodar in împrejurimi, Ciprian Rusu, primarul comunei şi cantorul bisericii, — el insuşi un ales cântăreţ de strană, au fost cauzele, care au atras această lume multă de săteni la serbare. Cuvântarea dela urmă, prin care s'a preamărit vitejia de veacuri a poporului român, precum şi în­dreptăţită luptă şi vitejia soldatului român din acest războiu al nădejdilor noastre de mai bine şt apoi vitejia, moartea şi alesele însuşiri ale eroului sărbătorit, — a ţinut-o Păr. din loc, T. Şermişan.

Nu au fost ochi care să nu plângă Elevul T. Şermăşan a recitat cu simţ versurile ocazionale, făcute de Păr. Teodor Sărmişan

secere In plin. Rândurile v a ­lorilor se răriră. Până la fort

aveau de făcut vre-o trei "je d« pişi, dar focul mitralie-*' era atât de violent, că nu

11 era chip să înainteze. Pă-i B l Q t u ţ răvăşit de bombe şi plin Jav re l e bolşevicilor, li hv 'C î Pas cu pas.

Aici ne prăpădim cu to ţ i ! orbiră soldaţii, căutându şi

' l i p o s t * bombe prin gropile răvăşite de

Dili 'Ml. mă', camarade —

. u n caporal — că şi bolşe-Qe prind bine câteodată

Că"6 8 C r v e s c demască indi­ta '

s ?

a ' . , a °gâ care m'am pitit eu Nten U n s e r g e n t — o fi mort o» í . d o o ă săptămâni, că mi J * »arză borşită.

S m e u 0 fi din neam de «ta 0¡ ar~ g'omi un altul — că

jje buze de-o şchioapă. " " " b a t - a p 1 ' ' • • — scuipă gorni-O , 1 0 n ° l a i ~ l u a - i - » r d r a c u ' , V a 2 V m a i s u n t ! A , t i a , m i

i i i D . ; a Plămânii, că n'o să

C r a d i n * ° a r n ă -"Cantul batalionolai, cu I

receptorul telefonului de campa­nie în mâaă, aştepta noui ordine.

— Bine, d-le maior — vorbi colonelul — se 'nseamnă ezitarea asta?

IJide te-ai împotmolit cu ba­talionul ?

— Na mai e chip să înaintăm, d-ie colonel. Ar însemna să-mi pierd toţi oamenii. Terenul ce mai avem de străbătut până la fort este o adevărată „vale a plângerii".

— Lasă, te rog, comentariile! — vorbi colonelul cu asprime. — Datoria d-tale este să execuţi ordinul primit. Trupe de întărire nu am de unde să-ţi trimit, căci toate batalioanele Imi Bunt an gajate în luptă.

Na uita însă, că fortul tre-bueşte cucerit, cu orics preţ! Lucrul acesta cade în sarcina d tale. Dici, cu Damiezeu îna­inte!

Batalionul primi ordo de îna­intare. Sudaţii companiei din linia întâi şovăiră. Maiorul îngăl bsni. Se poate una ca asta — se întreba el In gând. - Soldaţii lui. cari au înfruntat de-atâteaori

moartea şi au dat mereu dovezi de o neîntrecută vitejie, nu mai au acum curaj?

Dorobanţii eroi dela Griviţa, când au ajuns în , valea plân­gerii", au şovăit o clipă. Le-a fost poate fri;ă de moarte? Nu!

Aşa au şovăit acum şi străne­poţii dorobanţilor dela Griviţa Dar numai o clipă.

— Să sune goarna! —ordonă maiorul, iscodind cu privirea pâl­curile de soldaţi din compania întâi.

Sergentul, voinic ca un brad, sări în picioare. îşi saltă arma în spate şi, ridicând goarna la bjze, începu să sune „atacu ".

Glasul de aramă al goarnei străbătu prin rândurile vânătorilor ca un fior cald O-hii soldaţilor se aprinseră ca o schinteiere de jeratec. Obrajii istoviţi şi stacojii de neodihnă se îmbujorară ci prin farmec. Un strigăt de „urali" puternic cutremură văzduhul şi, în clipa următoare, valul de piep­turi încordate porni năvalnic, ca o furtună.

Mitralierele bolşevicilor secerau în plin, dar vânătorii înaintau

mereu, într'un iureş fulgerător, călcând în picioare grămezile de cadavre şi sărind peste gropile răvăşite de bombe.

— înainte băieţi! — răsunau în răstimpuri glasurile gâfâitoare de oboseală ale ofiţerilor.

Vâiătorii insă nu mai aveau acum nevoie de îndemnuri. Cu mâinile încleştate pe armă, ur­maşii Dacilor înaintau ca vijelia, şi nici o putere lumească n'ar mai fi putut să le taie avântul.

In fruntea companiilor alerga maiorul, ca un Făt-frumos din poveşti.

In răstimpuri soldaţii îi eşiau înainte, vrând să-i facă adăpost din piepturile lor. Din câteva sal­turi însă comandantul era iarăş în fruntea lor.

- - Tot după mine, puii mei! Şi numai după mine!...

In flancul drept al companiei gornistul S i n a „atacul". In casca lui de oţel, gloanţele mitralierei bolşevice loveau cu răpăieli de grindinş. \Ja glonte 11 lovi tn pi­cior. Gornistul o luă înainte şchio­pătând. După câţiva paşi, simţi o înţepătură în umărul drept.

U NI W E A P O P O R U L U I ,

iar d-1 înr. Dezideriu Otvlş, dela Şcoala primari din loc, a cântat, cu mult suflet' un duios «vers» ocazional compus de D-sa

Aţa s'a preamărit o viaţă scumpă, stânsă la yrâsta de 28 de ani pe câmpul de o-noare.

P e cel dus il deplâng, — pe lângă pă­rinţi şi moşul s ă u ; Solomon, tătână-sa : Irina şi alte multe nenumărate rudenii, — scumpa lui soţie: Leontina, cu care abea cinci ani a trăit împreună, într'o adevărată înţelegere şi fericire, şi micul său Ciprian in al patrulea an ai vieţii sale.

Dar îl deplângem şi noi toţi cunoscuţi lui, căci prea a fost bun, drept şi credincios deşi: Celor ce ne îndrumă chiar şi din morminte Nu lacrimi li-se cade, ci recunoştinţa şi

[aduceria-aminte Trupului său ciuruit de gloanţe odihnă

iar sufletului lui mare iertare dela Domnul să-i cerem.

T. S.

păcatul este moartea sufletului şi de multe ori şi a trupului. O întâmplare destul de obişnuită in lumea păcătoasă de azi, dar cu un sfârşit destul de trist. O fată dinti'un sat din judeţul Constanţa s'a dat In dragoste cu un tânăr flăcău, dragoste mare şi cu pă­cat. După câtva timp, când iu bitul a trebuit să plece la oaste, fata s'a simţit că va fi mamă. Oa să nu fie de ruşine in sat, rudeniile au ajutat-o să facă a-vort şi nenorocita fată a murit în chinuri groaznice. — In Sfânta Scriptură, se spune că plata pă­catului este moartea, înţelegân-du-se moartea sufletului, dar de multe ori şi a trupului. Nenoro­cita femeie a vrut să-şi mai în­carce sufletul si cu păcatul uci­derii de prunc. Nu i-a ajuns numai păcatul cui viei, a greşelii tinere-ţelor ei.

Mâna ii amorţi. Trecu acum goarna in mâna stângă. Io cu­rând un glonte îl înţepă în umă­rul obrazului. Peste lumina ochiu­lui drept i-se aşeză un văl întu­necos. Faţa i se umplu de sânge, dar el suna din goarnă mereu

Vânătorii erau acum în faţa fortului blestemat. Cât ai cl pi din ochi, obstacolele fură sfărî-mate.

Isbit acum de un glonte în crucea pieptului, gornistul se clă­tină. Cu ultima sforţare, mai ri­dică odată goarna la buze. In acelaş moment, văzduhul se cu­tremură în strigătul de „ural"

Cu ochiul ce-i mai rămase, gor­nistul privi înainte şi văzu flutu­rând de-asupra fortului drapelul românesc. Buzele i se strânseră intr'un zâmbet, apoi se prăbuşi la pământ, ca un copac retezat.

Seara târziu, ofiţerii şi soldaţii rămaşi in viaţă, începură să po­vestească despre camarazii plt> caţi dintre ei pentru totdeauna. Moartea vrednicului gornist ii În­duioşa pe toţi. Maiorul, rănit şi el Ia o mână, privi un răstimp spre oraşul fumegând şi şopti:

— Alături de Arhanghelii din ceruri, gornistul Ion Dragu va suna deşteptarea, la sfârşitul vea­curilor.

Sabin G. Truţia

i r

I f i

CUM STfi

kUMER S I T R R R

5 TI

Războiul din Răsărit Luptele sunt in plină desfăşu­

rare pe întreg frontul din Răsă­rit. Trupele germane, române şi slovace au câştigat şi în săptă­mâna aceasta biruinţe frumoase.

După ocuparea oraşului Ros-tov şi trecerea Donului, trupele germane şi aliate au respins pe bolşevici mai departe înspre Ră­sărit, ocupând şi Novacerk şi Ba­ta isk. Deasemenea se spune că in mai multe locuri Donul a fost trecut de Germani, cari au dus cu ei un mare număr de arme şi care de luptă.

La Voronej, pe frontul mijlo­ciu atacurile bolşevice au slăbit mult in săptămâna aceasta.

La Miazf noapte, la Volhov, bol­şevicii au atacat cu mare putere, încercând să ocupe un cap de pod.

„învingeţi sau muriţi" Cu aceste cuvinte s'a adresat

Slalin armatelor sale cari luptă împotriva Germaniei, dându-le as­pră poruncă, să nu se mai re­tragă, ci să învingă sau să moară.

Şi, după cum se pare, coman­danţii bolşevici nu şi prea cruţă oamenii, ci ii mână înainte ca pe o carne ieftină de tun. In luptele din săptămânile din urmă s'au ridicat movile de soldaţi bolşe­vici morţi.-"-*"

Se strânge funia la par Lovitura cea mare pe frontul

rusesc se apropie. Aşa se pare din ştirile cari vin de pe acest front. Guvernul bolşevic simte că i-se apropie funia de par şi face încercări deznădăjduite de a ieşi din situaţia grea în care se află. Solul bolşevic dela Londra a vor­bit Englezilor despre situaţia ade­vărată a Rusiei şi le-a cei ut să-i ajute, pentru a putea scăpa de Germani. Bolşevicii nu cer nici mai mult nici mai puţin, decât ca Englezii să atace pe Germani la ei acasă, făcând un al doilea front. Numai că Germanii spun, că ei nu se tem de vreun atac englezesc şi dacă Englezii vor inerca să-i atace, vor fi crunt pe­depsiţi.

Gazetele străine scriu că Ger­manii sunt bine pregătiţi şi apă­raţi şi acasă şi că întreaga coasta Europei este bine păzită.

Patria este în primejdie Aşa a glăsuit postul de radio

bolşevic: „Patria socialismului este in primejdie0.

Biruinţele armatelor germane române şi slovace dela miazăzi de Rostov şi Don i a u cam pus pe gânduri pe condueătorii bol şevici, cari sunt primejduiţi şi fac apeluri desnădăjduite către po­

porul rus şi către Englezi, ca să-i ajute.

Ajutorul englez, după cum se spune, merge tare încet şi bolşe­vicii se străduesc singuri, să o-prească înaintarea vijelioasă a trupelor germane şi aliate.

Biruinţa pe frontul rusesc

In ultimele zile trupele ger­mane şi române au câştigat noui biruinţe, ocupând oraşul Szaltk, un Însemnat nod de cale ferată. Linia ferată Kt asnodar -Stalingrad a fost trecută pe un front larg.

Armatele lui Timoscenko sunt intr'o situaţie grea şi se retrag fără nici o ordine.

Pierderile b o l ş e v i c i l o r sunt foarte mari, după cum mărturi­sesc prizonierii bolşevici, luaţi în aceste lupte. Numai in zece zile bolşevicii au pierdat 804 avioane.

Războiul din Apus Prin războiul din Apus se în­

ţelege luptele de aviaţie dintre Germani şi Italieni.

Ca răspuns la cererea Ruşilor, de a face un nou frontín Apus, Englezii au sporit atacurile asu­pra Germaniei. Aşa au fost ata­cate câteva oraşe germane, in mai multe rânduri, de către avioanele engleze.

Germanii n'au lăsat fără răs­puns aceste atacuri şi au atacat şi ei Anglia, bombardând mai multe oraşe engleze.

Anglia se lasă?... Până acum Englezii erau tari şi

mari in India. I-au jucat pe bieţii Indieni cum au ştiut ei.

De când cu războiul acesta insă Indienii au ridicat şi ei capul şi au început să asculte ce ie mai spun şi alţii. Mai ales războiul din Pacific şi făgăduinţele de li bertate ale Japoniei iau trezit bine pe Indieni. Şefii lor au în­ceput să ceară mari libertăţi pea­na India dela Englezi.

Guvernai englez »'» u destul de tare şi n ' a , ^ plinească cererea partid,,8^ ţionalist de a se d a " b Z ' * plină Indiei. * U 6 e « t t e d

Se pare Insă că l n c

urmă va lăsa o mai dom0 > vernul englezesc, dând Indie'8' libertăţi, numai pentru a 7 din încurcătura războinicii, *

Neutralitate* Su^ S'a vorbit în zilele ace8te«4

nou de Suedia, singura ţ a r 4 J . Nord care a rămas ferită piu acum de război. Conducătorii cestei ţări ar fi vrut ca ea si mână şi pe mai departe aşa dică neutră. Se pare insă ci d u este lăsată in pace de Ri cari au scufundat un vapor dez. O gazetă mare suedta spune, că dacă Suedia va li ii lită să Intre in război, atonei ei va intra alăturea de tabăra cu mai tare.

Sfătuirea din America

In America, la reşedinţa ii Rosevelt, s'a ţinut o siătoire litară insemnată.

Sfătuirea aceaBta a fost hori rită de dl Roosevelt, pentru a di cuta cu şefii militari situaţiagr« a frontului din Rusia.

Ce se petrece în Ajr& In Africa, avioanele germ»

au bombardat mai multe afl» dromuri din Cairo şi canalului Suez.

Se spune că pierderile W zilor sunt destul de tawtf» mai ales că în ultimele ţ au dat atacuri puternice* Alama'n şi Tobruk,

Turburări în In India sunt in conţin^

burări. Se spune că o marejt a populaţiei b * ^ j f L j triva Angliei şi doreşte aesi* de Englezi.

Vapoare germane In portul Tobrnk din Africa.

U N I R E A P O P O R U L U I Pag. 5

jWatida nu /ace pace fârşitul săptămânii trecute

^„zit anele zvonuri minci-* cu p » T i r e l a P o H t i c a F i n -

tf>l$t g e spunea adică Intre »1-această ţară ar fi hota-

d se retragă din războiu cn M o r a l Americii.

, J? veroul finlandez a răspuns este svonuri sunt neadevă-

«* "C: cg Finlanda nu-şi-schimbă r«te81

politica-

Σ7#<te se găsesc trupe americane

fi

0 gazetă streină sene că se g c trupe americane in urina­

rele târi: Irlanda, Australia, pti Nova, Labrador, Bermude, Bahima, Cuba, Ant ;q t a , Santa-f o c a iTrinidad, Jamaica, Guyana,

! Guatemala, Oostarika, Panama Venewela, Eq >ador, Brazilia, Eri-t i e a, India, China, Egipt, Irak, Islanda, Groenlaoda şi in partea jpuseaoâ a Africei de Miază­noapte.

Stirile săptănr\âr\ii

i

parastas pehVu foutrbpeiituî loart Yancea. Duminecă în 2 Au gust s'a slujit in toate bisericile do arhidieceză ua parastas pen­tru odihna sufletului marelui mi­tropolit Ioan V«ncea. Li B aj «ţeastă slujbă a fost tăcută de

?1 A9. S Dr. Valeriu Traianj epi­scopul Orăzii Mari şi administra­torul apostolic al arhidiecezei noastre, înconjurat da canonici. Predica despre viaţa marelui mi­tropolit 9 rostit-o păr. canonic ion Moldovan.

f)arul ;plugarului, la vremurile «cestea grele pe care le trăim fiecare plugar trebuie să se gân-«îascâ şi la . cei săraci şi să-i a-Ht. Ia vara aceasta şi la toamnă ogarii sunt rugaţi să dea din *'«al lor cât de puţin; cereale j nie, legume, cartofi, porumb, "«uri e strânse vor fi înmaga ţaţe la primării şi vor h im-

Wrfite a p oi celor mai săraci din .Omonă şi cantinelor şcolare. Aju-

Pe cei săraci, plugarul nu înde numai unui indemn de 1 el ajută şi ţara care are

Und

mai Hi fiii

mare lipsă de linişte şi ca ei să fie mulţumiţi.

fte^ujor Pentru gazetă, in vre-

t0 a | n armă am primit urmă-diq . aJ°toare pentru gszetâ: p^u;>« Onoriu din-BiajLei 275; Mar*. 0 l a r i u d i B Surducul-diD d U i - 5 0 ; Pâr- Chra Teodor site r Ş L c i 250; dl inginer Va-Lj °afda din Reşiţa Lei 300

u ltumim tuturora dic toată Şt le făgăduim că ne vom

bană ° a c c a s t ă S a z e t ă c a t

> şt ""«oi

China- In China a «crjit H % r e i

a i n b o u grozava boală a lrei> care seceră mii de vieţi.

£umin.a pen.tru sate. Bătrâna societate culturală ardeleană „As-tra , care de ani de zile a mun cit pentru ridicarea şi luminarea poporului român din Ardeal, con­tinui şi in vremurile de azi a-ceastă muncă preţioasă. In anul acesta ca sjutorul „Consiliului de patronaj" urmăreşte Înfăptuirea unui plan frumos de ridicare a satelor, Înfiinţând scoale ţărăneşti, expoziţii şi întreceri plugăreşti.

Srâu care se coace iarna. Piu găna a ajuns să fie azi o ştiinţă inaltă ca şi medicina, advo­catura sau ingineria. Iavăţaţii şi-au tot bătut capul, cum ar face ca să se poată cultiva grâu şi in regiunile mai reci, cu veri mai scurte. După încercări îndelun­gate şi amestecuri de soiuri di­ferite, ti au ajuns să cultive un soi de grâu care se coace toamna târziu, odată cu venirea zăpezii.

Intr'o mină din Ungaria au pierit 4-9 minieri. In minele de cărbuni Tolod din Ungaria s'a întâmplat tn săptămâna trecută o explozie îngrozitoare. Au fQ3t omoriţi 49 mineri cari au avut necorocul să gerjerlnd In mjn.6'. ia lucru.

fentru o brazdă de pământ. Ua groaznic on^or s'a întâmplal in comună Dobra din judeţ j1 Dâmboviţa, In cursul unei sân­geroase încăierări. Cearta a m-cepot pentru o bucată de pământ, dela care na se put £a înţelege familiile sătenilor G. Spirea şi Ion I<ie Şerbarî. Intâlnindu se pe locul de pricină, cele două tamilii s'*.u luat la ceartă apoi la bătaie, cu furcile si sapele pe cari le aveau la eh Unul din bă­tăuşi a rămas mort pe ioc, rar altul greu rănit a foit dns ia spital. Toţi ceilalţi bătăuş! aer fost duşi la închisoare.

Un fierar din #acău a fost 6-morât de un. taur. La grajdurile oraşului Bacău s'a petrecut în zile:e trecute o nenorocire înfio­rătoare Fierarul Gb. Aramă din acest oraş a fost omorât de tau­rul comunei, pe când încerca sâ-l scoată afară d n grajd. Taurul era de o sâlbăîăcie rară fi foarte puţini oameni îndrăzneau să se apropie de el. Gh. Aramă era fnsâ un om curajios şi nu s'a sfiit să Intre în grajd şi să în­cerce să-1 scoată afară. Dupăce 1-a desprins dela iesle, taurul .s'a repezit la neno oc tul fierar şi l a trântit lâ pământ. Lovitura a fost aşa de puternică, incât omul a murit după câteva ceasuri.

Cu ajutorul dracului. A?a vo au să se mărite ţinerile fete Hen-nete şi Rozalia Hrschorn din Brăila. Le Învăţase o ţigancă şmecheră, că se pot mărita uşor dacă ti vor aduce ei o însemnată sumă de bani şi lucruri de va­loare pe cari să le dea dracului, ca acesta in schimb să le gă­sească la amândouă câte un băr-băţel dupâ «ufietul lor. Se vede Insă că Întunecimea sa nu sa im-

Rugăciune O, Doamne Şi din acele Şi vezi cum

Preaînalte, ce 'n ceriuri locueşti, locuri spre pământeni pr.veşti, mii de oameni îşi dau sufletul lor

Scăldaţi în lac de sânge şi'n focul gloanţelor.

T u care toate aeestea le vezi din ceriul sfânt Revarsâ-ţi îndurarea şi spre acest pământ, Şi fi să înceteze pentru totdeauna, Vărsarea de sânge ecacum ţine 'ntruna.

Fă, să 'nţeleagâ creatura Ta, Că a greşit rău calea pe care merge ea, Arată-i Doamne calea pe care s'o urmeze, Şi fi ca desbinarea din lume si 'nceteze.

O, Doamne Preaînalte ce 'n ceriuri locueşti, Asculti'aceasti rugi a celor pământeşti, Şi di pe pământ pace, pace şi bunâvoire, Şi ne-aduni pe noi taţi sub a Ta sfânt' ocrotire.

C o r u ţ l u V i o r * » * învăţător refo»

at, Näsä ud

I

pârtăşit din darurile fetelor şi acestea au rămas tot nemări*' Vaiând că mirii aştept»*' • - t e -vin, tetele au dat- ' . •».' D a m a i

pe ţigancă J

întâmplarea s * petrecut în co­muna Sâmpetru din judeţul Bra-*ov. In noapte* de 9 spre 10 iulie mui mulţi servitori din sat an chefuit la cârciumă până târ­ziu. Plecând către casă, înainte de a se despărţitei au început să cânte. Pe drum ău fost o-priţi de săteanul Nicolae Bârsan, care i a certat că pentru ce t â n â şi fac larmă în miez de noapte. Cum unul din argaţi, anume Vâ-caru Covrea i-a răspuns mai ră-str, Nicolae Bârsan i a dat o palmă. De a:i s'a pornit apoi o bătaie crâncenă. Ia toiul îacăe rării Vâcaru Covrea şi-a scos cuţitul dela brâu şi a înjunghiat pe Ncolae Bârsao, in inimă. Lo­vitura a fost aşa de sigură, încât bietul om in câteva minute a murit. După această ispravă bă­tăuşii au fugit. A doua zi s'a început urmărirea lor. Doi dintre ei au fost prinşi in curând şi au recunoscut totul. Ucigaşul principal insă, Văcaru Covrea, a fugit şi s'a ascuns pe câmp. Dapâ mai multe zile de urmăriri prin holdele de grâu, el a fost aflat de jandarmi cari l-au provocat sa se predea. Văzând că nu mai poate scăpa, Vâcaru a încercat să se omoare ca acelaş cuţit cu care omorise şi pe Nicolae Bâr­san. Aşa rănit, el a fost luat de jandarmi şi dus la spital, unde dupăce seava vindeca va fi ju­decat pentru fapta lui.

Cunoştinţe folositoare

Vindecarea boalelof L e a c u r i de c e a p ă

Se întrebuinţează tn contra că­derii părului: Se taie o ceapă in două felii şi cu aceste felii se freacă pielea capului, unde părul este mai rar.

Zeama de ceapă amestecată cu oţet de vin bun, trasă pe nas opreşte curgerea sângelui din nas.

Când te-a înţepat v reo albină, stoarce pe locul umflat o ceapă.

Când ai buboi, ia o ceapă, ti scoţi miezul, pui in scobitura ră­masă seu de vacă sau de oaie, o bagi in spuza focului să se în­fierbânte bine, apoi o pni pe ba­boi, o legi şi o laşi acolo până ce buboiul sparge.

Când tuşeşti şi te năduşi, zdro­beşti o ceapă, o amesteci ca miere şi o Iaşi să dospească, apoi iei câte trei linguri pe zi.

L e a c u r i din l ă m â i e Când te doare in gât, fă gar-

0 casă diţi pietre preţioase. Un locuitor din Idâr-Oberstein a isp'ăvit, după o muncă de 50 ani, constrairea unui cartel ca'n poveşti, lucrat din 50.OC0 pietre preţioase. Se spune că este unul din cele mai frumoase lucruri ce se pot vedea. întreg castelul are o lăţime de 1 metro, lungimea şi lăţimea de 75 cm. — Curat ca 'n poveşti!

gară cu zeamă de lămâie. La dureri de stomac ia un ceai

de muşeţel cu zeamă de lămâie. Dacă suferi de ficat, ia ceai

rusesc cu zeamă de lămâie. Murdăria de pe mâni se curăţă

cu zeamă de lămâie. Bazele devin mai roşii dacă le

freci cu puţină zeamă de lămâie.

C ă r ţ i n o u ă August Em. Doiwagen: Contabilita­

tea plugarului. Zicala românea ică prin care ac arată că >truda fără socoteală nn-i de nici an folos*, est* de o mare valoare in orice vreme.

Răul se înlătură ca chibzuinţă şi bună judecată, iar binele se poate apropia numai prin muncă chibzuită făcută cu bună s o ­coteală.

Cartea care-l Învaţă pe plugar această bună chibzuială şi socoteală, pentru ca tre­burile, gospodăria şi ogorul să-i meargă bine, este cartea d-lui August Em. Dorw*-gen, numită «Contabilitatea plugarului*. Plu­garii inităriţi sunt sfătuiţi s'o cumpere, c l e i numai bine şi folos le aduce.

Pag. 6 U N I R E A P O P O R U L U I

MALARIA d e D r . I o a n F r a ţ i l ă

Frigurile de bal îă —

Păcătoasă ş> rea boală mai este şi malaria! Văd acest lacra zi de zi, dapă suferinţa grea a camarazilor soldaţi din regimentul nostru, fii in marea lor majoritate ai judeţelor Ialomiţa şi Brăila, regiuni bântuite de această boală.

Malaria este o boală, care se ia dela om la om prin ţânţari.

Ţânţarul, — nu oricare fel de ţânţar, ci ţânţarul zis anofel, — poartă boala dela om la om, cum cânele turbat duce turbarea, ori cum păduchele duce tifosul rxan-tematec, prin muşcătura lor.

Măsuri de a ne păzi de tur­bare, se iau căutând stârpirea câinilor vagabonzi: in contra ti­fosului exantematic se luptă, cău • tând a se face despăducherea tuturor păduchioşilor şi natural In contra malariei se luptă, dis trăgând ţânţarii.

Ţânţarii se distrog in felurite chipuri. Nădejde mare de distru­gere a ţânţarilor s'a legat şi se leagă prin a seca băltoacele şi alte adunături de ape, in cari ţânţarii îşi depun ouăle, din cari mai apoi ies „larvele", — nişte viermuleţi — şi din larve ies ţânţarii.

Malar ia este păgub i toa re şi bolnavului ca şi Sfatului

Secarea băltoacelor oii distru­gerea »larvelor€, adică a vier-muleţilor ieşiţi din ouăle de ţân­ţari, din cari mai apoi se fac ţân­ţari, este lucru greu, e costisitor

şi de toată treaba aceasta se interesează Statul.

Omni cuprins de friguri trebue el să-şi vadă de sănătatea tra­pului său.

Văd, zi de zi, soldaţii bolnavi din regimentul nostru, oameni tineri şi îa vârsta cea mai bună a omului, îi văd galbeni la faţă, veştejiţi şi obosiţi, cu dureri de cap şi din când în când ne vin la infiermerie îirbătaţi de cap de povara bo ii, buimăciţi de puterea căldurilor cari ii scutură cu frig.

Malaria este numai acolo unde sunt ţânţari, aşa numitul ţânţar •anofel*; ţânţari sunt acolo unde este apă stătătoare, unde sunt băltoace multe, că în apa căl­duţă a băltoacelor se clocesc ouăle ţânţarilor.

Statal se trudeşte şi cheltue mult cu secarea anumitelor ape stătătoare şi cu petrolizarea lor, adică acoperirea cu petrol a anu­mitor lacuri, ca in acest mod să distrugă larvele, puii de ţânţar. Dară, în a tară de aceasta, Statul lecueşte şi pe cei îmbolnăviţi, cari dacă nu se lecuiesc, pe lângă aceea că sufăr ei, da mai sunt ei înşişi un izvor nesecat de ma- | larie pentru cei din jurul lor, dela ei din sângele lor tartarii luând malaria, seminţa bolii, şi transmiţând-o prin pişcături al­tora, aşa că cei bolnavi de ma­larie trebue să fie obligaţi prin lege să se lecuiască.

Câţi bani nu cheltueşte Statul, dând chinina ani de ani în mod gratuit celor bolnavi de malariei Că malaria pe lângă aceea câ este dăunătoare sănătăţii oame­nilor, ea este mult păgubitoare Statului prin timpul pierdut de cei cari bolesc cu „plaponrn." ori cu „ţolul" în cap, sgriburând în

„dricul verii4 şi în toiul lucrului, in loc ca ei să-şi vadă de lucru şi necazurile familiare, ori în loc ca trupul lor să se desvolte, dacă sunt copii cei bolnavi.

Poşta gazetei Serg. Todea Ioan posta militară 60 : Tri­

mite veşti interesante de pe câmpul de luptă, căci le publicăm cu drag.

Un cititor - Şoroştin : Ştirea despre bă­taia femeii Crăcea Măria nu o putem pu­blica, dacă n'o iscăleşti D t a . Ştiri neiscâ-lite coi nu publicăm.

Un bun Român Nr. 11 233: Ne bucurăm de încrederea pe care o arăţi gazetei. Des ­pre povestea cu Ungurii nepatrioţi şi auto­rităţile cari se întruptă din „caş şi brânză ungurească" nu putem scrie, dacă d-ta nu iscăleşti denunţul, ca să-ţi putem avea la redacţie iscălitura. Chestiunea cu agenţii a gricoli, cari nu şi fac datoria, nu este nu­mai la D Voastră In sat, ci în multe din sa­tele noastre. Mai scrie-ne, dar iscăleştr, căci atunci vom publica.

Bud Kicolae — Vingard: Nu putem pu­blica nimic depre întâmplarea trimisă de D-Voastră, până la judecarea procesului.

Pr. Alexandru Munteanu — Tăuni: Şti­rile «Din suferinţele fraţilor* culese dela frontieră nu se pot publica, pentrucă vorba aceea „taie popa limba".

Alex. Oeca şi familia : Scrisoarea în care ne istorisiţi suferinţele Românilor de pe pă­mântul Ardealului robit n-o putem publica. Trebue să aşteptăm în linişte ziua când va veni îmbrăţişarea cea mare* dintre noi şi Unguri, căci atunci le vom putea lăsplăti cum se cuvine „dragostea" arătată fraţilor noştti.

Pr. Lucian Bociat: Articolul >lnfrăţiri sfinte», fiind mai mult un îndemn pentru păstorii sufleteşti de a acţiona în asocia­ţiile pii, este mai nimerit să se publice în „Unirea".

Gheorghe Mureşan — Rovine, j . Arad: Gazeta Vă merge aşa cum aţi cerut Dum­neavoastră în scrisoarea din urmă. înţele­gem situaţia şi Vă preţuim jertfa pe care aţi făcut-o pentru ţară, de aceea nici nu ne-am gândit, ca să Vă oprim gazeta.

Răr. Boteiu Ioan, Liebling —Timiş. Banii promişi prin caitea poştală din 22 Martie 1942 incă nu ne-au sosit.

Oficiul parohial greco-ca,»,,-

Nr. 57—1942.

P u b l i c a r e de 1 ^ care se va ţinea în ziua de n ' August 1942 ora i 6 i Q biroul iţ rolral gr. cat. din Coşlar, p e ^ S . -marea unei şcoli vechi, î n b i s e r - , a " ! l *

Ofertele se vor înainta t n S c ' se va anexa suma de 20 000 L '*CJri

in numerar, ori hârtii de valoare' depune până la ora susamintitâ i"!îVo' parohial. m birou

Formularul de construcţie, coBditi„„„ edificare, preliminarul de spese M (

aprobat de t^rea Veneratul Ordin" "'^ pot zilnic studia, la oficiul p a r o h S u " orele 8 - 1 6 w«»ronial,|Dtrt

POMPEI VLĂDUŢ CONŢAN IERONIM " a r o h curator £7

Parohia română unită din C o p ă c e l Nr. 166—1942.

Publicaţ iune de licitaţie In ziua de 16 August c, ora 15, se

va ţinea licitaţie publică, cu oferte închise, pentru darea în întreprin­dere a lucrărilor de construcţie nece­sare la clădirea bisericii din Copi-cel, judeţul Făgăraş.

Garanţia (cauţiunea) va fi de W din valoarea ofertei şi se va depune deodată cu aceasta în numerar, e-fecte de stat, ori scrisoare de garanji emisă de o bancă de prima bo­nitate.

Licitaţia se va ţinea în localul şcoalei primare. Planurile, devizul, condiţiunile speciale şi generale etc, se pot consulta în orice zi de lucra în cancelaria oficiului parohial din Copăcel.

Copăcel, 27 Iulie 1942. ss. D u m i t r u S ă l ă g e a n , preot.

d e p r i m i r e l a I n t e r n a t u l „ V a n -c e a n ' d e b ă i e ţ i — B l a j .

Preaveneratul Consistor Arhiepiscopesc cu ordinul Nr. 4827/1942, publică Concurs de primire pe anul şcolar 1942/43 la Internatul „Vancean" de băieţi cu termenul de 20 Au­gust 1942, pe lângă următoarele condiţiuni:

1. Taxele pe anul şcolar 1942/43 sunt următoarele:

A) In bani: a) Taxa de înscriere pentru cei vechi 500 b) y> » » » noi . 800 c) „ w construcţie 500 d) , „ întreţinere . . . . . . 24000

Total pentru cei vechi . . . 25000 „ „ „ noi ; . . . 25300

Taxa de întreţinere se va plăti în trei rate şi anume: la începutul anului şcolar: 10000 Lei cei vechi şi 10300 Lei cei noi; la reîn­toarcerea din vacanţa de Crăciun: 9000 Lei, Ia reîntoarcerea din vacanţa de Paşti: 6000 Lei. In cazul când în cursul anului şcolar preţu­rile s'ar urca simţitor faţă de cele curente, Preaven. Consistor îşi rezervă dreptul de a impune o suprataxă corespunzătoare.

B) In natură: unsoare 10 kg.; fasole 10 kg.; cartofi 50 kg.; săpun 4 kg.; ouă 200 buc. Din toate aceste se vor aduce la înce­putul anului şcolar cel puţin jumătate, iar restul cel mai târziu la reîntoarcerea din va­

canţa de Crăciun. Cele cerute în natură pot fi răscumpărate în bani cu preţul de pe piaţă.

2. Nici un elev nu se va putea instala în Internat, dacă nu va achita rata cuvenită întreagă şi restanţele din trecut. Rectoratul va putea îngădui o amânare de plată parţială a ratelor, după împrejurări. Nu va mai da însă hrană, după expirarea termenului fixat, elevilor cari nu vor satisface obligaţiilor luate de părinţii lor.

3. Fiecare rată trebue plătită în între­gime, chiar şi în cazul când elevul s'ar re­trage, sau ar fi eliminat în cursul trimestrului.

4. Fiecare elev va achita o taxă supli­mentară pentru repararea stricăciunilor, pro" porţională cu pagubele cauzate Internatului, care va fi stabilită în timpul anului şcolar.

5. La fiecare sumă ce se achită, se vor plăti şi timbrele prevăzute de lege.

6. Trusoul necesar se va compune din : 1 saltea şi 2 cearceafuri (lepedee) de pus pe saltea; 1 perină şi 2 feţe de p e r i D ă ; 1 ţol sau plapomă şi 2 feţe de plapomă; 2 lepedee de geolgiu sau pânză albă de mărime 180/140 cm. pentru acoperirea patului; 1 palton de iarnă; 2 rânduri de haine; 4 cămăşi de zi şi 2 cămăşi de noapte: 4 izmene; 1 costum de baie de coloare închisă; 3 şervete de masă, 4 ştergare; 6 perechi ciorapi; 6 batiste; 2 perechi de ghete bune; 1 pereche pantofi de casă; 1 perie de haine; 1 pieptene des; 2 perii de ghete; 1 pahar pentru apă şi 1 ştergar pentru vase. Elevii cari vin în cl. I. v o r aduc*

şi tacâmuri: 1 cuţit, 1 furculiţă şi 1 lingura, Pe toate rufele şi vesmintele — afară de ştergarul pentru vase, care se va da Interna­tului — se va coase numărul ce se va indica în rezoluţia de primire. Cele cari nu au nu­măr nu vor fi primite la spălat.

7. In cererea de primire, semnată de părinţi sau tutorii elevilor nu însă de elevi, neapărat se va menţiona: a) numele copilu­lui şi clasa liceală ce va urma ca elev ordi­nar; b) dacă a promovat clasa de liceu, saue corigent ori repetent; c) cărei confesm»1

aparţine elevul; d) situaţia lor socială: preot', învăţători, funcţionari, agricultori, etc.

8. La cerere se va alătura şi câte «« plic timbrat (recomandat), purtând adre

exactă a petiţionarului, pentru a se putea răspuns de urgenţă.

9. Elevii primiţi vor avea locul asigur »i „ă„s •« „: A* ««oală la 0 1

•at o r a

numai până în prima zi de ,

vreme întârzierea, şi vor trimite taxa

U 1 1 I U U M T

12, afară de cazul că vor anunţa din cuve; Elevi' nită sau cel puţin taxa de înscriere

primiţi din clasa VIII vor face o declarai scris, prin care ei înjişi se vor supune întru toate regulamentului cotn Internatului până la sfârşitul anului şc<> ^

10. Cererile se adresează P r e a V ! j lt tului Consistor, dar se trimit deadrep1

Rectoratul Internatului

oblig* al

Blaj, la 18 Iulie 1942. RECTO • R A I S .

Tipografia seminarului, Blaj