O MIE SI UNA DE NOPTI Volumul 1 (Noptile 1-24) CUPRINS: FACA-SE VOIA LUI ALLAH! 5 POVESTEA CU SULTANUL SAHRIAR SI CU FRATELE SAU, SULTANUL SAHZAMAN 6 Pilda cu magarul, cu boul si cu gospodarul 8 POVESTEA CU NEGUSTORUL SI CU EFRITUL 8 Istorisirea celui dinti seic 8 Istorisirea celui de al doilea seic 8 Istorisirea celui de al treilea seic 8 POVESTEA CU PESCARUL SI CU EFRITUL 8 Povestea cu vizirul mparatului Iunan si cu hakimul Ruian 8 Soimul sultanului Sindabad 8 Povestea cu coconul de crai si cu ghula 8 Povestea cu tnarul cel vrajit si cu pestii 8 POVESTEA CU HAMALUL SI CU CELE TREI COPILE 8 Povestea celui dinti saaluk 8 Povestea celui de al doilea saaluk 8 Povestea celui de al treilea saaluk 8 Povestea istorisita de Zobeida, cea dinti dintre copile 8 Povestea Aminei, cea de a doua dintre copile 8 POVESTEA CU FEMEIA CASAPITA, CU CELE TREI MERE SI CU ARAPUL RIHAN 8 POVESTEA CU VIZIRUL NUREDDIN, CU FRATELE SAU, VIZIRUL SAMSEDDIN, SI CU H ASSAN BADREDDIN 8FACA-SE VOIA LUI ALLAH! N NUMELE LUI ALLAH, MULT-MILOSTIVUL, MULT-IERTATO RUL!Marire lui Allah, stapnul lumii! Si rugaciunea si pacea sa fie asupra dom nului celor trimisi, stapnul si capul nostru Mohamed! Si de-a pururi fie rugaciun ea si pacea asupra tuturor celor ai sai, laolalta strnsi pna la ziua rasplatii. Si apoi: istorisirile celor de demult sa fie de nvatatura celor de acum, asa ca oricine sa vada ntmplarile prin care nu el, ci altii au trecut; atunci el v a cinsti si va cntari cu luare-aminte vorbele neamurilor apuse si ceea ce li s-a n tmplat lor, si se va chivernisi. nct slava celui ce a pastrat povestirile celor de la nceputuri ca nvatatura spre folosul celor din urma! Caci chiar dintre atari nvataturi au fost scoase povestile numite O mie s i una de nopti, cu toate ntmplarile de pomenire si cu toate pildele cte se cuprind n ele. POVESTEA CU SULTANUL SAHRIAR SI CU FRATELE SAU, SULTANUL SAHZAMAN. Se povesteste ca numai unul Allah este atotstiutor si atotntelept, si ato tputernic, si atotiertator ca, ntre cte s-au scurs si s-au perindat din vechimea v remilor si n curgerea veacurilor si a clipelor, a fost odata un sultan dintre sul tanii din stirpea lui Sassan1, n ostroavele indienesti si chinezesti, stapn de ost imi, de supusi, de slujitori si de multe sultanaturi. Si avea doi copii, unul ma i mare, iar celalalt mai mic. Amndoi erau viteji nenfricati. Cel mai mare nsa era u n viteaz mai avan dect mezinul. Domnea peste tarile sale si crmuia cu dreptate ntre oameni; nct locuitorii tarii si ai mparatiei l ndragisera. l chema Sahriar2. Ct despr fratele sau mezinul, pe acela l chema Sahzaman3 si domnea peste Samarkand Al-Aja m4. Si treburile dainuind tot asa neabatut, fiecare salasluia n tara lui; si fiecare n mparatia lui crmuia cu dreptate de douazeci de ani asupra turmelor sale. Si erau amndoi pna peste poate de multumiti si de fericiti. Si nu contenira sa traiasca asa pna ce sultanul mai mare fu cuprins de un dor fierbinte de a-l vedea pe fratele mai mic. Atunci i porunci vizirului sa pur ceada la drum si sa vina cu el. Vizirul i raspunse:Ascult si ma supun! Pe urma pleca si ajunse cu buna pace, din mila lui Allah; intra la mezin , i se nchina cu salamalekul5 trimis, si l nstiinta ca sultanul Sahriar doreste fie rbinte sa-l vada, si ca rostul calatoriei ce-o facuse era de a-l pofti sa mearga n ospetie la fratele sau. Sultanul Sahzaman i raspunse: Ascult si ma supun! Pe urma porunci sa se faca pregatirile de plecare si sa se ia corturile, camilele, catrii, slujitorii si zahereaua de trebuinta. Apoi l ridica pe vizirul sau n slujba de crmuitor al tarii, si purcese la drum spre olaturile fratelui sau. Si, pe la miez de noapte, si aduse aminte de un lucru pe care l uitase la sarai; si facu cale ntoarsa, si intra n sarai. Si o gasi pe sotia lui ntinsa n criva tul ei, mbratisata de un rob arap din cisla lui de robi. La privelistea aceea, i se nnegura lumea dinaintea ochilor. Si si zise n sinesi: Daca o asemenea naprasna sa petrecut cnd eu nici nu am apucat sa plec de-a binelea din cetatea mea, cum are sa se poarte dezmatata asta n vremea ct am sa stau la fratele meu? Si si trase scur t sabia si, izbindu-i pe amndoi, i omor pe chilimurile de pe crivat. Pe urma se ntoa rse pe clipa pe data si porunci purcederea taberei. Si pleca noaptea, si merse pn a ce ajunse la cetatea fratelui sau. Atunci fratele sau se bucura de venirea lui si i iesi nainte si, ntmpinndu-l, i ura buna pace; si se nvoiosi pna peste marginile voiosiei, si mpodobi pentru el c etatea, si se porni sa-i vorbeasca cu mare drag. Dar sultanul Sahzaman si aducea mereu aminte de fapta sotiei, si un nor de mhnire i adumbrea chipul; si se facuse galben la obraz si se uscase la trup. nct, atunci cnd l vazu n starea aceea, sultanul Sahriar gndi n cugetul sau ca faptul se datora plecarii sultanului Sahzaman depar te de tara si de mparatia sa si, nemaintrebndu-l nimic n privinta aceasta, l lasa n vo ia lui. Dar, ntr-una din zile, i spuse: O, fratele meu, nu stiu! Dar vad ca trupul ti se usuca si obrazul ti se galbejeste! El raspunse: O, fratele meu, port nlauntrul fapturii mele o rana vie. Si nu i dezvalui ceea ce vazuse ca faptuise sotia lui. Sultanul Sahriar i zise: Tare doresc sa mergi cu mine la vnatoare cu haitasi si cu cai, ntruct poate ca asa are sa ti se mai usureze pieptul. Dar sultanul Sahzaman nu vroi sa primeasca; si fratele sau pleca singur la vnatoare. Or, la saraiul sultanului se aflau niste ferestre ce se deschideau spre gradina si, cum sultanul Sahzaman se sprijinise acolo n coate sa priveasca, usa d e la sarai se deschise si iesira douazeci de roabe si douazeci de robi; iar feme ia sultanului, fratele sau, se afla printre ei, preumblndu-se n toata frumusetea e i stralucitoare. Cnd ajunsera la un havuz, se dezbracara toti si se amestecara la olalta. Si deodata femeia sultanului striga: O, Massud! Ya, Massud! Si numaidect se repezi la ea un arap negru si vnjos, care o si nsfaca; iar ea l nsfaca la fel. Atunci arapul cel negru o rasturna pe spate si o ncaleca. La ra sturnisul acela, toti robii facura si ei la fel cu femeile. Si toti o tinura asa multa vreme, si nu pusera capat sarutarilor, mbratisarilor, trnoselilor si altor lucruri asemenea dect cnd ziua ajunse n scapat. La privelistea aceea, fratele sultanului si zise n sinesi: Pe Allah! Napras na mea este cu mult mai usoara dect naprasna de aici! Si numaidect lasa amarul si mh nirea sa i se zvnte, zicndu-si: Chiar ca asta-i nemasurat mai mare dect tot ce-am pa tit eu! Si, din chiar clipita aceea, se apuca sa bea si sa mannce fara pas. Sahriar, sultanul, fratele sau, se nturna de la vnatoare, si amndoi si urara buna pace unul altuia. Pe urma sultanul Sahriar lua seama la fratele sau, sulta nul Sahzaman, si vazu ca i se ntorsesera culorile n obraji si ca se nviorase la chi p; ba ca si mnca vrtos, dupa ce atta vreme se tot lingavise la masa. Si se minuna s i zise: O, fratele meu, te tot vedeam pclisit la chip, si-acuma iacata ca ti s-au ntors culorile! Ia spune-mi ce-i cu tine. El i raspunse:Am sa-ti dezvaluiesc pricina mohorelii mele; da cruta-ma de a-ti istoris i pentru ce mi s-au ntors culorile! Sultanul i spuse: Povesteste-mi dintru-nti, ca sa pricep, temeiul schimbarii tale la chip s i al zaiflcului tau! El raspunse: O, fratele meu, afla ca, atunci cnd l-ai trimis pe vizirul tau la mine, c a sa ma cheme dinaintea ta, mi-am facut pregatirile de plecare si am iesit din c etatea mea. Si pe urma mi-am adus aminte ca uitasem giuvaierul pe care hotarsem s a ti-l aduc si pe care ti l-am daruit la sarai; asa ca m-am ntors din drum si am gasit-o pe sotia mea culcata cu un rob arap, dormind pe chilimul de pe crivatul meu! Si i-am ucis pe amndoi, si am venit la tine, si eram tare patimit de gndul ac elei ntmplari; si-acesta-i temeiul galbejelii mele dinti si al pcliselii mele. Ct des pre pricina ntoarcerii culorii mele, cruta-ma de a ti-o dezvalui! Dupa ce i asculta vorbele, fratele lui spuse: Ma rog tie, n numele lui Allah, sa-mi marturisesti pricina care ti-a nvior at chipul! Sultanul Sahzaman i nsirui atunci tot ceea ce vazuse. Si sultanul Sahriar zise: Mai nainte de orice, se cade sa vad cu chiar ochii mei! Fratele sau i zise: Atunci fa-te ca pleci la vnatoare si la gonacit; si ascunde-te la mine, s i ai sa fii martor la zamparalc, si ai sa te ncredintezi cu chiar ochii tai! Si pe clipa sultanul puse pristavul domnesc sa pristaveasca plecarea; si ostenii iesira cu corturile afara din cetate; iar sultanul iesi si el, si se tr ase n corturi, si le spuse robilor sai cei tineri: Sa nu intre nimeni la mine! Pe urma se stravesti si iesi pe ascuns si porni spre sarai, acolo unde e ra fratele sau, si, cnd ajunse, sezu la fereastra care da catre gradina. Si nici nu se scursese un ceas, cnd roabele, nconjurnd-o pe stapna lor, intrara deodata cu r obii si facura tot ceea ce spusese Sahzaman, si petrecura n zamparalcuri pna la vre mea asr6-ului. Cnd vazu ceea ce vazu, mintile sultanului Sahriar si luara zborul din capu l lui; si i spuse fratelui sau Sahzaman: Hai sa plecam si sa vedem care-i ursita noastra pe drumul lui Allah; ntru ct nu se mai cade sa avem vreo treaba cu scaunul de domnie pna ce nu vom izbuti sa dam de vreun ins care sa fi trait vreo patanie ca a noastra; altminteri, chiar ca moartea noastra ar fi mai de dorit dect viata! Iar fratele sau i raspunse precum se cuvenea. Pe urma se furisara amndoi p rintr-o usa tainica afara din sarai. Si nu contenira a drumeti zi si noapte pna c e, ntr-un sfrsit, ajunsera la un copac din mijlocul unei pajisti singuratice, apro ape de marea cea sarata. n pajistea aceea se afla un ochi de apa dulce; si baura din apa aceea si sezura sa se odihneasca. Nici nu apucase sa treaca un ceas de vreme, ca marea ncepu sa se zbata si , deodata, tsni din ape o trmba de fumegai negru ce se ridica spre cer, apoi se ra suci catre pajistea lor. La atare priveliste, fratii se nspaimntara si se catarara ct putura de sus n vrful copacului, care era tare nalt, si ncepura sa iscodeasca cu privirile cam ce putea sa fie. Or, iacata ca trmba de fum se preschimba ntr-un ginn7, nalt la stat, mare l a cap si lat n piept, si ducnd pe crestet o lada. Puse piciorul pe pamnt, veni catr e pomul n care se aflau ei si se opri sub pom. Salta atunci pleoapa lazii si scoa se afara o cutie mare pe care o deschise; si numaidect se ivi o copila nurlie, st ralucitoare de frumusete si luminoasa ca soarele, ntocmai precum spune poetul: Lumina-i fata ei, ca-n bezna-o dulce trecere de raza! Nentinata ei lumina ai lumii zori i lumineaza. Se-aprind de mndra-i stralucire pe bolta cerurilor sorii, Iar lunele-si c uleg seninul din ochii ei, surzatorii! Destrame-se deci taina-n care o-nchid aceste valuri rare, Sa i se-nchine fermecate pamnturile la picioare! Si-apoi, sub fulgerarea blnda din ochii ei, venind aproape, Aprinse lacrimi, ca o roua, sa-i spele umedele pleoape! Dupa ce se uita ndelung la copila cea frumoasa, ginnul i spuse: O, craiasa a domnitelor! O, tu, cea pe care te-am rapit n chiar noaptea n untii tale! Tare as vrea sa dorm oleaca! Si ginnul, punndu-si capu-n poala fetei, adormi. Atunci copila si ridica fruntea n sus, nspre vrful pomului, si i vazu pe cei doi sultani aciuati printre ramuri. Salta pe data capul ginnului de pe genunchii ei, l puse pe pamnt si, sculndu-se n picioare sub pom, le spuse prin semne: Dati-va jos, si nu va fie frica de efrit. Ei i raspunsera prin semne: Oh! Asupra-ti fie Allah! Cruta-ne de naprasna! Ea le zise: Allah fie cu voi cu amndoi! Dati-va jos ct mai repede, ca de nu, l trezesc pe efrit, iar el are sa va omoare cu moartea cea mai crunta. Atunci ei se speriara si coborra la ea; iar ea veni spre ei si le spuse p e data: Hai, nsuliti-ma vrtos si strasnic! Ca de nu, i dau de stire efritului. De spaima, sultanul Sahriar i spuse fratelui sau, sultanul Sahzaman: O, fratele meu, savrseste tu mai nti ceea ce porunceste! El raspunse: Nu savrsesc nimic pna ce nu ai sa-mi dai tu pilda, ca mai mare! Si amndoi ncepura sa se mbie unul pe altul, facndu-si semne din ochi. Atunci copila le zise: Ce va tot hiti asa? Daca nu va apucati pe data de treaba, l trezesc numaid ect pe efrit! Atunci, din pricina spaimei lor fata de efrit, i facura amndoi ceea ce li se poruncise. Cnd sfrsira tot, copila le spuse: Chiar ca bine va mai pricepeti! Pe urma, scotnd de la bru un sacut, trase din el un gherdan alcatuit din c inci sute saptezeci de inele cu peceti, si i ntreba: Stiti ce este aceasta? Ei raspunsera: Nu stim. Ea atunci le spuse: Toti stapnii acestor inele s-au nsulit cu mine pe coarnele cele nesimtite ale acestui efrit. Asa ca dati-mi si voi, amndoi fratii, inelele voastre. Atunci ei, scotndu-si-le de pe degete, i nmnara amndoua inelele. Ea atunci zi se: Aflati ca efritul de colea m-a furat n noaptea nuntii mele, m-a nchis ntr-o cutie si, punnd cutia ntr-o lada, a cetluit lada cu sapte lacate, si m-a dus apoi n adncul marii mugitoare, unde se zbat si se izbesc valurile. Dar el habar nu are ca, atunci cnd o femeie doreste ceva, nimica nu poate s-o supuna. De altminteri, si poetul spune: Prietene, nu fi ncrezator Femeilor! Caci toate bune, rele! Atrna doar de potca toanei lor! Iubirea lor minciuna-i, si n ele Da viclesugul glas si chicoteste, Si-i c anura-n vesmintele acele. Smerit, la ce-a grait Yussuf8-gndeste! Si ca Eblis9-pe-Adam10-l-a izgonit Din pricina femeii lui, fireste. Iar altul spune: Nimic nu vei alege de-i sta la dojenit! Pentru ca-ndrgostitul, chiar mine, scos din fire, Aceleasi patimi, bietul, va cauta smintit. Sa nu zici niciodata: Eu unul, n iubire, N-am sa ma port ca tontii ce umbl a-ntr-o ureche. Sa nu zici vorbele-astea prostesti si fara sire. Ar fi minune mare si fara de pereche Sa vezi scapnd vreodata din vrajile muierii Barbat ntreg la minte si neciupit de streche. La atare spuse, cei doi frati se minunara pna peste marginile minunarii s i si zisera unul altuia:Cnd un efrit ca acesta, si n pofida puterniciei sale, a patit ocaruri mult mai amarnice dect ale noastre, iacata o pilda ce poate sa ne slujeasca de mngiere! Atunci, pe data o lasara acolo pe tnara nevasta si se ntoarsera fiecare la cetatea lui. Cnd ajunse n saraiul sau, sultanul Sahriar porunci sa se reteze capul soti ei sale si, n acelasi chip, si gturile roabelor si ale robilor ei. Pe urma i porunc i vizirului sa-i aduca n fiecare noapte cte o copila fecioara. Si n fiecare noapte capata astfel cte o copila fecioara si i rapea fecioria. Iar cnd se sfrsea noaptea, o omora. Si nu conteni sa faca asa vreme de trei ani n sir. nct lumea fu cuprinsa d e tipetele de jale si de vaierul spaimelor, si toti se pribegira cu fetele cte le mai aveau. Si nu mai ramase n cetate nici o fata n stare sa slujeasca la napada n aravitului. n atare mprejurari, sultanul i porunci vizirului sa-i aduca o copila, ca de obicei. Si vizirul pleca si cauta, da nu mai gasi nici o fata; si, mohort de tot , ugilit de tot, se duse acasa, cu sufletul plin de spaima din pricina sultanulu i. Or, vizirul avea chiar el doua fete pline de frumusete, de nuri, de stra lucire, de desavrsire si de dulce gingasie. Pe cea mare o chema Seherezada11, iar pe cea mai mica o chema Doniazada12. Cea mai mare, Seherezada, citise cartile, cronicile, povestile cu domnii de demult si cu istoriile noroadelor de odinioara . Se mai spune ca avea o sumedenie de carti de istorie despre neamurile din vrem urile apuse si despre domnii din stravechime si despre poeti. Si era tare iscusi ta la povestit si tare dulce de ascultat. Cnd l vazu pe tatal sau, Seherezada zise: Pentru ce te vad asa de schimbat, ncarcat de povara necazurilor si a mhnir ilor? Afla, dar, o, parinte al meu, ca poetul spune: O, tu, cel napadit de greu, Alina-ti chinurile-amare. Nimic nu dainuie m ereu n lumea noastra toate pier: Oricare bucurie moare, Se uita orisice dureri. Cnd auzi vorbele fiica-sii, vizirul i povesti tot ce se ntmplase, de la ncepu t pna la sfrsit, cu sultanul. Atunci Seherezada i zise: Pe Allah! O, parinte al meu, marita-ma cu sultanul, ntruct sau voi trai, s au voi fi pretul de rascumparare pentru fetele musleminilor13-si spasenia lor di n minile sultanului. Atunci el i zise: Allah fie asupra-ti! Nu te da astfel primejdiei! Ea i zise: Asa se cade sa fac, neabatut! Atunci el zise: Ia seama, sa nu pati ce au patit magarul si boul cu gospodarul! Seherezada ntreba: Ce-au patit? Iar vizirul spuse: Asculta! Si povesti: Pilda cu magarul, cu boul si cu gospodarul. Afla, o, copila mea, ca a fost odata un negustor stapn pe bogatii mari si pe turme de vite, nsurat si tata de copii. Allah Preanaltul l mai daruise si cu pr iceperea graiurilor vietuitoarelor si ale pasarilor. Or, acareturile acelui negu stor se aflau ntr-un colt de tara manos, pe malul unei ape. Iar la gospodaria lui mai avea un magar si un bou. ntr-o zi, boul veni la staulul unde salasluia magarul si vazu staulul mat urat si stropit cu apa; ieslea era plina cu orz bine maruntit si cu paie tocate marunt; si magarul sta bine la odihna; si arareori stapnu-sau ncaleca pe el, dar s i atunci numai cnd avea de facut vreun drum care se ntmpla sa fie mai grabnic, si m agarul se ntorcea repede la tihna lui. Or, n ziua aceea, gospodarul l auzi pe bou c um i spunea magarului: Mannca si te desfata! Si fie-ti de bine, si cu folos, si cu buna mistuire ! Eu trudesc si tu te hodini; mannci orz maruntit bine si te ndopi! Iar daca vreod ata si vreodata stapnu-tau ncaleca pe tine, te ntoarce acasa numaidect! Pe cnd eu nu ma ndop dect cu aratul si cu truda la roata morii!Atunci magarul i zise: Cnd vei iesi la cmp si cnd ti se va pune jugul pe grumaz, sa te pravalesti la pamnt si sa nu te mai scoli nici macar daca te-or bate; iar cnd vei fi sculat, repede sa te prabusesti iar, pentru a doua oara. Si atunci, daca te vor duce ndar at n staul si daca ti-or da boabe, tu sa nu mannci nimic, ca si cnd ai fi bolnav. S traduieste-te asa, nici sa nu mannci, nici sa nu bei, vreme de o zi, sau de doua, sau de trei. n felul acesta, ai sa te odihnesti de truda si de cazna! Or, negustorul era acolo si le auzi vorbele. Iar cnd argatul veni la bou sa-i dea nutretul, vazu ca nu mannca mai nimic; si dimineata cnd sa-l ia la arat, l gasi bolnav. Atunci negustorul i spuse argatului: Ia magarul si pune-l sa are n locul boului, pna deseara! Si omul se ntoarse, lua magarul n locul boului, si l puse sa are toata ziua . Cnd, la sfrsitul zilei, magarul se ntoarse la staul, boul i multumi pentru b unavointa si pentru ca l lasase sa se odihneasca de truda acelei zile. Ci magarul nu-i raspunse nici un raspuns si se cai cu cea mai neagra cainta. A doua zi, plugarul veni si lua magarul si l puse sa are pna la sfrsitul zi lei. Si magarul nu se ntoarse dect cu ceafa zdrelita si vlaguit de osteneala. Iar boul, vazndu-l n starea aceea, ncepu a-l potopi cu multumirile lui si a-l proslavi cu laudele. Atunci magarul i spuse: Traiam n tihna si desfat; si nimica nu mi-a casunat raul, dect numai facer ile mele de bine. Pe urma adauga: Si se cade sa stii ca am sa-ti dau un sfat acuma si mai bun; l-am auzit pe stapnul nostru cum spunea: Daca boul nu se mai scoala, trebuie sa-l dau casapul ui sa-l taie si sa faca din pielea lui o tovala buna . Si tare m-a cuprins grija d e tine, si ti-am spus ca sa stii. Pacea fie cu tine! Cnd auzi spusele magarului, boul i multumi si zise: Mine ma duc de bunavoie cu ei sa-mi vad de ndeletnicirile mele. Si cu asta ncepu sa mannce, si nfuleca nutretul tot, ba mai linse si ieslea cu limba. Si-asa! Iar stapnul lor le ascultase sporovaiala. Cnd se facu ziua, gospodarul iesi din casa cu sotia sa si se duse la sala sul boilor si al vacilor, si amndoi sezura jos. Atunci veni si argatul, lua boul si pleca. Vazndu-si stapnul, boul ncepu sa bata din coada, sa se vntuie cu bolborose li si sa zburde zanatic n toate partile. Atunci gospodarul fu cuprins de un rs att de naprasnic nct se pravali pe spate. Iar sotia i zise: Pentru ce pricina rzi? El i spuse: Pentru o pricina pe care am vazut-o si am auzit-o, si pe care nu pot s-o dau n vileag fara a nu muri. Ea i zise: Trebuie numaidect sa-mi povestesti si sa-mi spui pricina pentru care rzi, macar si de-ar fi sa mori! El i zise: Nu pot sa-ti destainuiesc pricina, ntruct mi-e frica de moarte. Ea i zise: Pai atunci nu rzi dect de mine! Pe urma nu mai conteni sa-l tot boscorodeasca si sa-l tot mboldeasca cu v orbe ndaratnice pna ce, ntr-un sfrsit, gospodarul se vazu la mare ananghie. Atunci c hema sa vie copiii sai dinainte-i si trimise sa fie adus cadiul14 si martorii. P e urma vru sa-si ntocmeasca adiata nainte de a-i dezvalui sotiei taina si a muri; n truct o iubea pe sotia sa cu o dragoste mare, dat fiind ca ea era fiica unchiului sau dinspre partea tatei15 si mama a copiilor lui, si ca mai si vecuise cu ea o suta si douazeci de ani de viata. Pe deasupra, trimise sa fie chemate si toate rudele sotiei si toti megiesii din preajma sa, si le povesti tuturora patarania lui si ca, de cum va spune taina, are sa moara! Atunci toti oamenii care se afla u acolo i spusera femeii: Allah fie asupra-ti! Lasa ncolo asemenea treaba, nu cumva sa-ti moara sot ul, parintele copiilor tai!Si ea le zise: N-am sa-i dau pace pna ce nu are sa-mi spuna taina lui, macar de-ar fi sa si moara! Atunci ei nu-i mai zisera nimic. Si negustorul se scula de lnga ei si por ni spre staul, n ograda, ca sa-si faca mai nti spalarile cele ndatinate si apoi sa s e ntoarca sa-si spuna taina si sa moara. Or, gospodarul avea un cocos strasnic, n stare sa multumeasca cincizeci d e gaini, si mai avea si un cine; si l auzi pe cine cum l certa pe cocos si cum l ocar a si-i zicea: Au nu ti-e tie rusine sa fii vesel cnd stapnul nostru are sa moara? Atunci cocosul i zise cinelui: Pai cum asa? Atunci cinele i spuse si lui patarania, iar cocosul i zise: Pe Allah! Stapnul nostru e tare sarac cu duhul! Eu am cincizeci de nevest e, si izbutesc sa ma descurc, mai multumind-o pe una, mai dojenind-o pe alta! Ia r el are numai o nevasta si nu stie nici calea cea buna, nici chipul cum s-o apu ce pe ea! Or, asta-i tare lesne! Nu are dect sa rupa anume pentru ea vreo cteva nu iele de dud, si sa se napusteasca n iatacul neveste-sii si s-o bata pna ce muierea ori ca moare, ori ca si cere iertaciune; si nu are sa se mai apuce sa-l scie cu ni ci un soi de ntrebari! Asa zise cocosul. Daca auzi spusele cocosului n taifasul lui cu cinele, go spodarului i se ntoarse lumina mintii si lua hotarrea s-o chelfaneasca pe nevastasa. Aici vizirul se opri din povestit si i spuse copilei sale, Seherezada: S-ar prea putea ca Maria Sa sa faca si el cu tine cum a facut gospodarul cu nevasta-sa! Ea i zise: Si ce-a facut? Vizirul urma: Gospodarul intra n odaia harazita sotiei sale, dupa ce rupsese anume pent ru ea niste nuiele de dud si le ascunsese, si i zise chemnd-o: Vino n odaia ta, ca sa-ti spun taina si ca sa nu poata nimenea sa ma vada ; si pe urma am sa mor! Ea atunci intra cu el, iar el nchise usa de la odaie n urma lor si se napu sti asupra muierii cu lovituri spornice, pna era s-o lesine. Ea atunci i spuse: Iarta-ma! Iarta-ma! Pe urma ncepu sa-i sarute amndoua minile si amndoua picioarele barbatului ei , si se cai cu adevarat. Si atunci iesi cu el din odaie. nct toti cei de fata se b ucurara, si la fel se bucurara si rudele toate. Si toata lumea fu pna peste poate de multumita si pna peste poate de norocita, pna la moarte. Sfrsi vizirul. Iar Seherezada, fiica vizirului, dupa ce asculta povestire a aceasta a tatalui ei, spuse: O, tata, vreau neabatut sa faci ceea ce ti cer! Atunci vizirul, fara a mai starui, puse sa se pregateasca hainele copile i sale, Seherezada, pe urma se duse sa-i dea de stire sultanului Sahriar. Ast timp, Seherezada o dascali pe sora ei mai mica si-i spuse: Cnd am sa ajung la sultan, am sa trimit dupa tine; iar dupa ce ai sa vii si dupa ce ai sa-l vezi pe sultan ca ispraveste treaba lui cu mine, sa-mi spui: O , sora mea, povesteste-ne niscaiva povesti, ca sa ne trecem noaptea! Eu atunci am sa-ti povestesc niste povesti care, de-o vrea Allah, au sa fie temeiul izbaviri i fetelor musleminilor! Dupa care, parintele ei vizirul o lua si se duse cu ea la sultan, iar su ltanul fu multumit ntru totul si i spuse vizirului: Mi-ai adus ceea ce trebuie? Si vizirul raspunse cu smerenie: Da! Cnd sultanul vru s-o ia pe copila, ea ncepu sa plnga, iar sultanul i zise: Ce ai? Ea spuse: O, Maria Ta! Am o sora mai mica, de la care as vrea sa-mi iau bun ramas.Sultanul atunci trimise dupa sora cea micuta, care veni si se arunca de gtul Seherezadei, si ntr-un sfrsit se ghemui jos lnga pat. Atunci sultanul se scula si lund-o pe Seherezada, fecioara, i rapi fecioria. Pe urma ncepura sa taifasuiasca. Atunci Doniazada i zise Seherezadei: Allah fie asupra-ti! O, sora mea, povesteste-mi o poveste cu care sa ne trecem noaptea! Iar Seherezada i raspunse: Din toata inima si ca o datorie de cinstire cuvenita! Daca, de buna seam a, binevoieste sa-mi ngaduiasca sultanul nostru cel milostiv si daruit cu purtari alese! Cnd auzi vorbele Seherezadei, si cum de altminteri era muncit de nesomnie , sultanul nu fu potrivnic a asculta povestea Seherezadei. Iar Seherezada, n acea ntie noapte, ncepu sa povesteasca: POVESTEA CU NEGUSTORUL SI CU EFRITUL. Seherezada spuse: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca a fost odata un negustor printr e negustori, stapn peste bogatii multe si peste deveruri negustoresti n toate tari le. ntr-o zi, ncaleca pe cal si pleca spre cele trguri pe unde l chemau alisveri surile lui. Cum caldura se facuse pna peste poate, sezu jos sub un pom si, punnd mn a pe sacul sau cu merinde, scoase din sac cte ceva de-ale gurii si niste curmale. Cnd ispravi de mncat curmalele, arunca smburii ct colo; si deodata se ivi dinaintei un efrit mare la stat, care, vrtejind o sabie, venea catre negustor si striga: Scoala-te sa te omor, asa cum l-ai omort tu pe copilul meu! Iar negustorul zise: Cnd l-am omort eu pe copilul tau? El i spuse: Cnd ai aruncat smburii, dupa ce ai mncat curmalele! Si smburii l-au lovit pe copilul meu n piept; si-asa s-a zis cu el si a murit ntr-o clipita16. Atunci negustorul i zise efritului: Sa stii, puternicule efrit, ca eu sunt un dreptcredincios si ca n-as put ea sa te mint. Am multe bogatii si am si eu copii si nevasta; pe deasupra, am ac asa zaloguri ce mi-au fost ncredintate. ngaduie-mi dara sa ma duc pna acasa la mine , ca sa le pot da celor ndrituiti drepturile lor; dupa care, am sa vin ndarat la t ine. Asa ca ai fagaduiala si juramntul meu ca ma ntorc pe urma la tine. Si-atunci va sa faci cu mine ce vei vroi. Si Allah este chezasul vorbelor mele! Atunci ginnul capata ncredintare si-l lasa pe negustor sa plece. Si negustorul se nturna n tara lui, se desfacu de toate datorintele sale, si napoie cele de drept ndrituitilor. Pe urma destainui sotiei si copiilor sai cee a ce i se ntmplase, si toti se pornira sa plnga, rudele, femeile si copiii. Apoi ne gustorul si facu adiata; si sezu cu ai sai pna la sfrsitul anului; dupa care se hot ar sa plece si, ghemuindu-si giulgiul la subsuoara, si lua ramas bun de la cei apr opiati, de la vecini si de la rude, si porni la drum, cu ciuda n nas. Atunci ncepu ra toti sa-l boceasca si sa scoata tipete de jale. Iar negustorul si vazu de cale mai departe si ajunse la gradina cu pricin a; si ziua aceea era ntia zi din anul cel nou. Or, pe cnd sta el jos sa-si plnga nap asta, iacata ca un seic batrn17 venea spre el, ducnd de frnghie o gazela. Se temeni dinaintea negustorului, i ura viata rodnica si i zise: Care-i pricina sederii tale, singur-singurel, n locul acesta bntuit de gin ni? Atunci negustorul i povesti ce patise cu efritul si pricina sederii lui n locul acela. Iar seicul, stapnul gazelei, ramase tare uluit si spuse: Pe Allah! O, fratele meu, credinta ta este o credinta mare! Iar povestea ta este o poveste att de uluitoare nct, de-ar fi scrisa cu acul pe coltul de dinla untru al ochiului, ar fi prilej de chibzuire pentru cel ce cugeta smerit! Pe urma sezu jos alaturi de el si zise: Pe Allah! O, fratele meu, n-am sa preget a ramne lnga tine pna cnd am sa vad ce are sa ti se ntmple cu efritul. Si ramase, ntr-adevar, si ncepu sa taifasuiasca cu el, si l vazu topindu-sede frica si de spaima, prada unei mhniri adnci si unor gnduri zbuciumate. Iar stapn ul gazelei ramase mai departe acolo, pna cnd deodata se ivi un alt seic, care vene a spre ei, ducnd cu el doi cini ogari din soiul cinilor negri. Se apropie, le ura b una pace si i ntreba de pricina sederii lor n locul acela bntuit de ginni. Atunci ei i istorisira povestea, de la nceput pna la sfrsit. Si de-abia sezu el jos, ca un al treilea seic se ndrepta spre ei, ducnd o catrca de culoarea sturzului. Le ura buna pace si i ntreba de pricina sederii lor n locul acela. Iar ei i istorisira povestea , de la nceput pna la sfrsit. Si nu ar fi de nici un folos s-o mai spunem si noi nca o data. Intr-acestea, un vrtej de pulbere se ridica si un vnt de furtuna se abatu cu naprasna, venind nspre mijlocul cmpiei. Apoi, cnd pulberea se risipi, ginnul cu pricina se ivi, cu o spada strasnic agerita n mna; si scntei scaparau din pleoapele lui. Veni la ei si, nsfacndu-l pe negustor din mijlocul lor, i zise: Hai sa te omor, precum l-ai omort tu pe copilul meu, suflarea vietii mele si focul inimii mele! Atunci negustorul ncepu sa plnga si sa se tnguiasca; si tot asa si cei trei seici ncepura amarnic sa plnga, sa geama si sa suspine. Da seicul cel dinti, stapnul gazelei, se mbarbata ntr-un sfrsit si, sarutnd mn ginnului, i zise: O, ginnule, o, capetenie a sultanilor ginnilor si cununa a lor, daca am sa-ti istorisesc povestea mea si daca ai sa fii multumit de ea, drept rasplata v ei binevoi sa-mi daruiesti o treime din sngele acestui negustor? Ginnul zise: Da, de buna seama, preacinstitule seic! Daca mi vei istorisi povestea, si daca o voi gasi vrednica, voi binevoi sa-ti daruiesc o treime din sngele acestui a! Istorisirea celui dinti seic. Seicul cel dinti spuse: Afla, o, puternicule efrit, ca gazela de colea este fiica mosului meu18, si este de o carne si de un snge cu mine. M-am nsurat cu ea nca de pe cnd era copil a si am trait laolalta aproape treizeci de ani. Si Allah nu mi-a daruit de la ea nici un urmas, nct am luat o cadna, care, din mila lui Allah, mi-a daruit un baiat frumos ca luna la rasaritul ei; avea niste ochi vrajitori, si niste sprncene ngem anate, si niste mini, si niste picioruse desavrsite. A crescut ncet-ncet, pna ce a aj uns un baietan de cincisprezece ani. La vremea aceea, am fost nevoit sa plec la un trg departat, chemat de un alisveris pricopsit. Or, fata mosului meu, gazela de colea, era dascalita din copilaria ei la vrajitorie si la mesteria fermecatoriilor. Cu mestesugul farmazoniei, l-a presc himbat pe fiul meu n vitel, iar pe roaba mama lui, n vaca; pe urma i-a pus sub paz a ciurdarului nostru. Eu, dupa un raspas lung de vreme, m-am ntors de pe drumuri. Am ntrebat de fiul meu si de mama lui, iar fiica mosului meu mi-a spus: Roaba ta a murit; iar fiul tau a fugit, si habar nu am ncotro s-a dus! Atunci, vreme de un an, am stat ghebejit sub mhnirea din inima mea si sub lacrimile din ochii mei. Cnd veni sarbatoarea din an a Zilei Jertfelor19, trimisei vorba ciurdarul ui sa-mi aleaga o vaca mai grasa; iar el mi aduse o vaca grasa si era chiar cadna mea, cea vrajita de gazela de colea! Atunci mi suflecai mnecile si poalele mantiei si, cu jungherul n mna, ma pre gatii sa jertfesc vaca. Deodata vaca ncepu sa se tnguie si sa plnga cu potop de lac rimi. Atunci ma oprii; si i poruncii vacarului s-o njunghie el. Ceea ce si facu; p e urma o jupui. Da nu gasiram n ea nici grasime, nici carne; numai pielea si oase le. Atunci ma cuprinse cainta ca o jertfisem; da la ce mi mai slujeau caintele? P e urma o dadui ciurdarului si i spusei: Adu-mi un vitel mai gras. Iar el mi-l aduse pe fiul meu cel vrajit n vitel. Cnd ma vazu, vitelul si r upse frnghia, veni n goana la mine si se pravali la picioarele mele; si ce gemete! Si ce plnsete! Atunci mi se facu mila de el, si i spusei ciurdarului: Adu-mi o vaca, si da-i drumul vitelului! Cnd povestea ajunse aici, Seherezada vazu zorii mijind si, sfioasa, tacu,fara a se prilejui mai mult de ngaduinta. Atunci sora ei, Doniazada, i zise: O, sora mea, ce dulci, si ce gingase, si ce miezoase, si ce zemoase la g ust sunt vorbele tale! Iar Seherezada raspunse: Si ele nu sunt chiar nimic pe lnga ceea ce am sa va povestesc la amndoi, n oaptea urmatoare, daca am sa mai fiu cumva n viata si daca sultanul va binevoi sa ma pastreze! Iar sultanul si zise n sinesi: Pe Allah! N-am s-o omor dect dupa ce am sa au d urmarea povestii ei! Pe urma sultanul si Seherezada si petrecura noaptea toata mbratisati. Dupa care sultanul se duse sa ocrmuiasca treburile judetelor lui. Si l vazu pe vizir p urtnd sub brat giulgiul menit copilei sale Seherezada, pe care o si socotea moart a. Ci sultanul nu-i spuse nimic n privinta aceasta, si urma sa mparta dreptatea si sa caftaneasca pe unii n slujbe, si sa-i mazileasca pe altii, si tot asa pna la s frsitul zilei. Iar vizirul ramase nedumerit si pna peste poate de uluit. Cnd divanul20 se sfrsi, sultanul Sahriar se ntoarse n saraiul sau. Iar cndfu cea de a doua noapte., Doniazada i spuse surorii sale Seherezada : O, sora mea, ispraveste-ne, ma rog tie, povestea cu patania negustorului cu ginnul! Iar Seherezada raspunse: Din toata inima si ca o cinstire datorata! Si numai daca sultanul mi ngaduie. Atunci sultanul i spuse: Poti sa vorbesti! Ea spuse: A ajuns pna la mine, o, norocitule sultan, o, daruitule cu gnduri cinstite si drepte, ca, dupa ce negustorul l vazu pe vitel plngnd, inima lui fu cuprinsa de mila, si i spuse ciurdarului: Lasa vitelul printre vite! ntocmai! Iar ginnul se minuna cu mare minunare de povestea aceea uluitoar e. Pe urma seicul, stapnul gazelei, urma: O, doamne al sultanilor ginnilor, asa s-au petrecut toate! Iar fiica mos ului meu, gazela de colea, se afla de fata, vedea toate si spunea: Oh, trebuie sa jertfim vitelul, ntruct este destul de gras! Si eu nu puteam, de mila, sa ma hotarasc a-l jertfi; si i poruncii ciurda rului sa-l ia ndarat; iar ciurdarul l lua si se duse cu el. A doua zi, sedeam tolanit, cnd pastorul veni la mine si mi zise: O, stapne al meu, am a-ti spune un lucru ce are sa te bucure, iar vestea mea cea buna are sa-mi aduca o rasplata. i raspunsei: De buna seama. El spuse: O, stralucitule negustor, o am pe fata mea care este vrajitoare si a nvat at vrajitoria de la o muiere batrna care salasluia la noi. Or, ieri, cnd mi-ai dat vitelul, am intrat cu el la fata mea. Si fata, numai ce l-a vazut, ca si-a si a coperit obrazul cu valul si a nceput sa plnga si apoi sa rda. Pe urma mi-a spus: O, taica, atta de mult a cobort pretul meu n ochii tai, nct lasi sa intre asa la mine barbatii straini? Eu am grait: Pai unde sunt barbatii aceia straini? Si pentru ce ai plns si pe urma ai rs? Ea mi-a spus: Vitelul pe care l ai cu tine este fiul stapnului nostru negustorul, da e v rajit. Si maica-sa cea mastera l-a vrajit asa, si pe el si pe maica lui odata cu el. Si nu m-am putut opri sa nu rd de chipul lui de vitel. Iar daca am plns, a fo st din pricina mamei vitelului, cea jertfita de parintele lui. La vorbele acestea ale copilei mele, am fost pna peste poate de minunat s i am asteptat ca pe foc ivirea diminetii, ca sa vin sa-ti dau de stire. Dupa ce auzii spusele ciurdarului, o, puternicule ginn, urma seicul, plecai cu el degraba, si ma simteam beat fara vin, de potopul de bucurie si de feri cire ce ma napadea, de a-mi vedea iarasi feciorul. Cnd ajunsei, asadar, la casa p astorului, copila mi ura bun-venit si mi saruta mna. Pe urma veni la mine vitelul s i se rostogoli la picioarele mele. Atunci i spusei fetei ciurdarului: Este adevarat ceea ce povestesti despre vitel? Ea spuse: Da, hotart, stapne al meu! Este fiul tau, pojarul inimii tale! Eu i zisei: O, copila binevoitoare si saritoare, daca l dezlegi pe fiul meu, ti voi da toata turma si toate bunurile pe care le am n seama tatalui tau! Ea zmbi la vorbele mele si mi spuse: O, stapne al meu, nu vreau sa primesc bogatia dect cu doua nvoieli: cea din ti este sa ma marit cu fiul tau! Iar cea de a doua este sa ma lasi sa vrajesc si sa leg pe cine vreau! Fara de care nu raspund de izbnda stradaniei mele mpotriva t icalosiilor sotiei tale. Cnd auzii, o, puternicule ginn, vorbele fetei vacarului, i spusei: Fie! Si, pe deasupra nvoielii, vei avea si bogatiile care se afla sub mna parintelui tau! Ct despre fiica mosului meu, ti ngaduiesc sa faci ce vrei cu sngele ei! Cnd auzi vorbele mele, fata lua un lighenas de arama, l umplu cu apa si ro sti asupra apei niste descntece vrajitoresti; apoi stropi vitelul si i zise: Daca Allah te-a zamislit vitel, sa rami vitel, fara a-ti schimba chipul! Dar daca esti vrajit, ntoarce-te la chipul tau cel zamislit dinti, si numai cu ngad uinta lui Allah Preanaltul! Asa grai. Si numaidect vitelul ncepu sa se framnte scuturndu-se, si se facu iarasi faptura omeneasca. Atunci ma repezii la el si l luai n brate. Apoi i zisei: Allah fie asupra-ti! Istoriseste-mi ce a facut fiica mosului meu cu tine si cu mama ta! Iar el mi povesti toate cte patisera. Spusei atunci: O, copilul meu, Allah, Stapnul Ursitelor, ti-a harazit pe cineva spre a t e mntui si a-ti mntui nedreptatile! Dupa care, o, mult bunule ginn, l nsurai pe fiul meu cu fata ciurdarului. Iar fata, cu mestesugul vrajitoriei sale, o vraji pe fiica mosului meu si o pres chimba n gazela pe care o vezi! Iar eu, cum treceam pe aici, i vazui laolalta pe o amenii acestia de treaba, i ntrebai ce fac si aflai de la ei ce a patit negustorul acesta, si sezui jos sa vad ce va fi sa urmeze. Si-aceasta-i povestea mea! Atunci ginnul striga: Povestea ta este destul de uluitoare: nct ti daruiesc treimea din sngele cer ut. Tot atunci pasi nainte cel de al doilea seic, stapnul celor doi ogari, si spuse: Istorisirea celui de al doilea seic Afla, o, doamne al sultanilor ginnilor, ca acesti doi cini de colea sunt fratii mei, iar eu sunt cel de al treilea. Or, cnd tatal nostru a murit, ne-a las at mostenire trei mii de dinari21. Eu, cu partea mea, deschisei o pravalie unde ma apucai sa vnd si sa cumpar. Iar unul dintre fratii mei se apuca de drumetii, s pre a face negot, si lipsi departe de noi de-a lungul unui an, cu caravanele. Cnd se ntoarse, nu mai avea nimic. Atunci i zisei: O, fratele meu, nu te-am povatuit eu sa nu pleci nicaierea? Atunci el ncepu sa plnga si spuse: O, fratele meu, Allah, care este puternic si mare, a ngaduit sa mi se ntmpl e acestea, nct acuma vorbele tale nu pot sa-mi mai fie de nici un folos, caci nu m ai am nimic. Atunci l luai cu mine la pravalie, apoi l dusei la hammam22 si i daruii un caftan falnic de soiul cel mai bun. Pe urma sezuram alaturi sa mncam, apoi i spuse i: O, fratele meu, am sa fac socoteala agoniselii aduse de pravalia mea de la un an la celalalt; si, fara a ma atinge de capatiul banilor dinti, am sa mpart a goniseala pe din doua cu tine! Si asa ca facui socoteala agoniselii de bani aduse de pravalie, si gasii, pentru anul acela, un cstig de o mie de dinari. Atunci i multumii lui Allah, cel carele este puternic si mare, si ma bucurai cu cea mai strasnica bucurie. Pe ur ma mpartii agoniseala n doua parti pe o potriva ntre fratele meu si mine. Si salasl uiram laolalta zile si zile n sir. Si iarasi fratii mei hotarra sa plece, si vrura sa ma faca sa plec si eu cu ei. Si nu primii nicicum, si le zisei: Au ce-ati dobndit voi, neicusorilor, calatorindu-va, ca sa fiu ispitit sa fac si eu ca voi? Ei atunci ncepura sa ma cicaleasca; da fara de roada, ntruct nu ma nduplecai nicicum. Dimpotriva, ramaseram mai departe fiecare la pravalia lui, sa vindem s i sa cumparam, vreme de un an ntreg. Si ei ncepura iar sa ma mbie cu calatoriile, i ar eu urmai a nu ma nvoi si asa tinu sase ani ntregi. Pna la urma, sfrsii a cadea la ntelegere cu ei n ce priveste plecarea si le spusei: O, fratii mei, sa numaram cti bani avem. Numararam si gasiram cu totul sase mii de dinari. Le spusei atunci: Sa ngropam jumatate din ei n pamnt, spre a-i putea folosi, daca ne-o lovi v reo napasta. Si sa luam fiecare cte o mie de dinari, spre a face negutatorie n mic . Ei raspunsera: Allah fie asupra gndului tau! Atunci luai banii, i mpartii n doua parti pe-o potriva, ngropai trei mii de dinari, iar pe ceilalti trei mii i mpartii cinstit la fiecare dintre noi trei. Apo i facuram trguieli de felurite marfuri, naimiram o corabie, cararam pe ea toate l ucrurile noastre si plecaram. Calatoria tinu o luna ncheiata, la capatul careia intraram ntr-o cetate, u nde ne vnduram marfurile; si izbutiram un cstig de zece dinari pentru fiecare dina r. Apoi lasaram cetatea aceea. Cum ajunseram pe tarmul marii, vazuram o fetiscana, mbracata cu niste hai ne vechi si roase, care veni la mine, mi saruta mna si mi zise: O, stapne al meu, poti sa ma ajuti si sa-mi faci un bine? Si am sa ma pri cep si eu sa-ti ntorc binele facut! i spusei: Da, hotart! mi place sa ajut si sa ndatorez; ci sa nu te socoti silita a-mi ntoarce ndatorinta. Ea mi raspunse: O, stapne al meu, atunci nsoara-te cu mine si ia-ma n tara ta, si ti voi nchi na sufletul meu. ndatoreaza-ma, asadar, caci sunt dintre cele care stiu pretul un ei datorinte si al unei binefaceri. Si sa nu-ti fie rusine de starea mea saraca! Daca auzii asemenea vorbe, ma prinse o mila adnca de ea: ntruct nu este nim ic care sa nu se faca fara de voia lui Allah, carele este puternic si mare! O lu ai, asadar, si o mbracai n haine scumpe; apoi asternui pentru ea, pe corabie, covo are stralucitoare si i facui o primire calda si mbelsugata, plina de cinstire. Apo i porniram. Iar inima mea o ndragi cu o dragoste mare. Si de atunci nu ma mai saturam de ea nici zi, nici noapte. Si numai eu, dintre fratii mei, puteam sa ma bucur de ea. nct fratii mei se umplura de pizma; si ma mai zavistuiau si pentru bogatia mea si pentru bunatatea marfurilor mele; si si aruncau privirile lacom spre tot c e aveam, si pusera la cale moartea mea si jefuirea banilor mei: caci Seitan23 i f acu sa-si vada fapta n culorile cele mai frumoase. ntr-o zi, pe cnd dormeam lnga sotia mea, fratii mei venira la noi, ne luara pe sus si ne aruncara pe amndoi n mare; si sotia mea se trezi n apa. Atunci deodat a si schimba nfatisarea si se prefacu ntr-o efrita24. Ma lua atunci pe umerii ei si ma duse pe o insula. Apoi pieri pentru toata noaptea, si se ntoarse spre ziua, si mi spuse: Nu ma mai cunosti? Sunt sotia ta! Te-am luat si te-am scapat de la moart e, cu ngaduinta lui Allah Prea-naltul. ntruct, sa stii bine, eu sunt o ginna si, din clipita cnd te-am vazut, inima mea te-a ndragit, numai ca asa a vrut Allah, iar e u sunt o drept-credincioasa ntru Allah si ntru Profetul, binecuvnteze-l si ocroteas ca-l Allah! Cnd am venit la tine n starea saraca n care eram, tu ai binevoit numaid ect sa te nsori cu mine. Si-atunci eu, n schimb, te-am scapat de moartea n apa. Ct de spre fratii tai, sunt plina de mnie mpotriva lor, si trebuie sa-i ucid neabatut!La vorbele acestea, ramasei naucit de tot, si i multumii pentru fapta ei, si i zisei: Ct despre pedepsirea fratilor mei, chiar ca nu trebuie! Apoi i istorisii cte mi se ntmplasera cu ei, de la nceput pna la sfrsit. Dupa e mi asculta spusele, mi zise: Eu, n noaptea aceasta, am sa zbor pna la ei si am sa le scufund corabia; s i au sa piara! Eu i spusei: Allah fie asupra-ti! Sa nu care cumva sa faci asa, caci zice Parintele Z icalelor: O, facatorule de bine fata de un netrebnic! Sa stii ca nelegiuitul este ndeajuns de pedepsit prin chiar nelegiuirea lui! Or, fie orice-ar fi, ei oricum s unt fratii mei! Ea zise: Trebuie numaidect sa-i ucid! Si zadarnic cerui ndurare pentru ei. Dupa care ma lua pe umeri si porni n zbor, si ma lasa pe prispa casei mele. Atunci descuiai usile casei. Apoi scosei cei trei mii de dinari din tainita lor. Si mi deschisei pravalia, dupa ce trecuse m cum se cuvine pe la cunoscuti si le rostisem urarile ndatinate; si facui alte tr guieli de marfuri. Cnd veni noaptea, nchisei pravalia si, ntorcndu-ma acasa, gasii cinii acestia doi de colea legati ntr-un colt. Cnd ma vazura, se sculara si ncepura sa plnga si s a se lipeasca de hainele mele; si numaidect veni n fuga sotia mea care mi spuse: Sunt fratii tai. Eu spusei: Da cine a putut sa-i aduca n starea aceasta? Sotia mea raspunse: Eu! Am rugat-o pe sora mea, care este cu mult mai priceputa dect mine la descntece, si ea i-a adus n starea aceasta, din care nu au sa mai poata iesi dect cn d s-or mplini zece ani. Pentru aceasta, o, puternicule ginn, vin pe tarmurile acestea, caci ma d uc la cumnata mea s-o rog sa-i dezlege, ntruct iacata ca s-au scurs cei zece ani. Cnd am ajuns aici, l-am vazut pe tnarul acesta de treaba, am aflat de patania lui si n-am mai vrut sa ma urnesc din loc pna a nu vedea ce va fi sa se petreaca ntre tine si el! Si-aceasta-i povestea mea. Ginnul grai: Este o poveste uluitoare, ntr-adevar, nct ti daruiesc treimea din sngele de r ascumparare a omorului. Atunci pasi nainte cel de al treilea seic, stapnul catrcei, si i spuse ginnu lui: Am sa-ti istorisesc o poveste si mai minunata dect cestelalte doua. Iar t u mi vei darui ce-a mai ramas din sngele de rascumparare a omorului. Ginnul raspunse: Asa sa fie! Iar cel de al treilea seic spuse: Istorisirea celui de al treilea seic O, sultane, o, capetenie de ginni! Catrca asta de colea este sotia mea. A m fost odata ntr-o calatorie si am lipsit departe de ea un an ntreg; si, cnd mi-am ispravit treburile, m-am ntors la vreme de noapte acasa si am gasit-o culcata cu un rob arap pe chilimurile patului; si amndoi sedeau si taifasuiau si se marghiol eau si rdeau si se cuprindeau si se hrjoneau, zbntuindu-se. De ndata ce ma vazu, se ridica iute si se repezi la mine, tinnd un ulcior de apa n mna; boscorodi niste vor be deasupra ulciorului, ma stropi cu apa si grai: Iesi din chipul tau si ia nfatisarea de cine! Si pe data ma facui cine; si ma alunga din casa mea. Iar eu plecai, si de atunci nu contenii sa tot ratacesc, si ajunsei ntr-un sfrsit la dugheana unui mac elar. Ma strecurai nlauntru si ncepui sa rod la oase. Cnd ma vazu, stapnul macelarie i ma lua si pleca acasa la el mpreuna cu mine. Fata macelarului, cnd ma vazu, si acoperi numaidect obrazul cu iasmacul, di n pricina mea, si i zise tatalui ei: Oare asa se face? Aduci un barbat si intri cu el n casa!Tatal ei zise: Pai unde este barbatul acela? Ea raspunse: Cinele acesta este un barbat. Si l-a vrajit o femeie. Iar eu pot sa-l dez leg. La vorbele ei, tatal spuse: Allah fie asupra-ti! O, fata mea, dezleaga-l! Ea lua un ulcior cu apa si, dupa ce ngna asupra apei cteva vorbe, ma stropi cu cteva picaturi si spuse: Iesi din acest chip si ntoarce-te la chipul tau dinti! Atunci ma ntorsei la chipul meu dinti, si sarutai mna copilei, si spusei: As dori acuma s-o vrajesti pe sotia mea, cum m-a vrajit ea. Fata atunci mi darui un pic de apa si mi spuse: Daca ai s-o gasesti pe sotia ta dormind, stropeste-o cu apa aceasta, si are sa se faca dupa dorinta ta! Si chiar ca o gasii dormind, o stropii cu apa, si spusei: Iesi din chipu-acesta si fa-te nchipuirea unei catrce! Si pe clipa catrca se si facu. Si-i chiar catrca pe care o vezi colea cu c hiar ochiul tau, o, sultane si capetenie a sultanilor ginnilor! Atunci ginnul se ntoarse nspre catrca si o ntreba: Este adevarat? Iar ea ncepu sa dea din cap si spuse prin semne: Oh, da! Oh, da! Este adevarat! Toata povestea aceasta izbuti sa-l faca pe ginn sa se zgltie de tulburare si de multumire, si sa-i daruiasca batrnului treimea de snge din urma. Aici, Seherezada vazu zorii mijind si, sfioasa, si curma vorba, fara a se prilejui mai mult de ngaduinta. Atunci sora ei Doniazada i zise: O, sora mea, ce dulci, si ce dragalase, si ce gustoase, si ce zemoase su nt vorbele tale, n prospetimea lor! Seherezada raspunse: Da ce sunt ele, masurate cu cele ce am sa-ti povestesc n noaptea urmatoar e, daca voi mai fi n viata si daca sultanul va binevoi sa ma mai pastreze? Iar sultanul si zise: Pe Allah! Nu am s-o omor dect dupa ce am sa aud urmar ea povestii ei, care poveste este uluitoare! Apoi sultanul si Seherezada petrecura noaptea nlantuiti, pna dimineata. Du pa care sultanul pleca la sala divanurilor lui. Iar vizirul si dregatorii intrar a, si divanul se umplu de lume. Iar sultanul judeca, si caftani, si mazili, si si ispravi treburile, si rosti porunci, si tot asa pna la sfrsitul zilei. Pe urma di vanul fu ridicat, iar sultanul Sahriar se ntoarse la saraiul sau. Iar cnd fu cea de-a treia noapte, Doniazada zise: O, sora mea! Spune-ne povestea pna la capat. Iar Seherezada raspunse: Cu toata dragostea si bucuria inimii! Apoi urma: Am aflat, o, norocitule sultan, ca, dupa ce seicul al treilea i-a istori sit ginnului istorisirea cea mai uluitoare dintre toate trei, ginnul s-a minunat cu minunare mare, s-a cutremurat de multumire si de tulburare si a spus: Iti daruiesc ce a mai ramas din rascumpararea omorului. Si l slobozesc pe negustor. Atunci negustorul, bucuros pna peste poate, se duse dinaintea seicilor si le multumi ndelung. Iar ei, la rndul lor, l firitisira pentru slobozirea lui. Si fiecare se ntoarse n tara sa. Si, urma Seherezada, povestea aceasta nu este mai uluitoare dect povestea cu pescarul. Atunci sultanul i zise Seherezadei: Care poveste cu pescarul? Iar Seherezada spuse: POVESTEA CU PESCARUL SI CU EFRITUL. Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca a fost odata un pescar, om tare naintat n vrsta, nsurat, tata a trei copii, si tare sarac ca stare.Avea obiceiul sa-si arunce navodul de patru ori pe zi, nimic mai mult. O r, ntr-o buna zi, la vremea prnzului, se duse pe malul marii, si puse jos cosul, ar unca navodul, si astepta rabdator pna ce navodul ajunse sa se astearna pe fundul apei. Atunci strnse sforile si vazu ca navodul este tare greu, si nu izbuti sa-l traga pna la el. Aduse atunci capatul navodului nspre tarm si l priponi de un tarus nfipt n pamnt. Apoi se dezbraca, se scufunda n apa pe lnga navod, si nu conteni a se trudi pna ce-l scoase afara. Se bucura, se mbraca la loc si, cnd se uita la navod, vazu n el un magar mort. La privelistea aceea, se mpaca si grai: Nu este putere si tarie dect ntru Allah cel Preanalt si Atotputernic! Apoi spuse: Ba chiar ca darul acesta de la Allah este de-a mirarilea! Si ngna stihurile: De ce te-afunzi n bezna oarba si n pieirea fara nume? Nu mai trudi, daca nici pinea n-o scoti din truda ta pe lume25 Pe urma strnse navodul, l stoarse de apa si, dupa ce ispravi de stors, l nti nse pe jos. Pe urma cobor n apa si zise: n numele lui Allah! si arunca iarasi navodul n apa, si astepta ca navodul sa ajunga la fund; ncerca atunci sa-l traga afara, s i baga de seama ca navodul atrna tare greu si tragea la fund nca si mai si dect ntia data. nct socoti ca prinsese vreun peste mare. Priponi atunci navodul de tarus, se dezbraca, se scufunda iar, si facu ce facu pna l scoase afara; si aducndu-l pe mal , gasi n el un chiup urias, plin cu ml si cu nisip. La privelistea aceea, se caina si rosti stihurile: O, voi, schimbari de soarta, stati odata! Fie-va mila-un pic de bietii oameni! Vai, ce blestem! Pe-acestpamnt, rasplata Nu-i pe masura faptei care-o sam eni, Nici pe potriva ostenelii tale. Ca prostu-adesea am pornit asemeni Sa-ncerc Norocul. Si aflai pe cale Ca -n lume a murit demult Norocul. O, soarta trista, ferecata-n jale, Oare-ai golit de ntelepti tot locul, L asnd doar prosti la crma lumii tale? 26 Pe urma arunca chiupul ct colo, stoarse bine navodul, l netezi, ceru ierta ciune de la Allah pentru pornirea lui de razvratire si se ntoarse la mare a treia oara; arunca navodul, astepta pna ce navodul ajunse la fund si, cnd l trase afara, gasi n el niste hrburi de oale si niste sticle facute cioburi. La privelistea ace ea, pescarul iarasi rosti un stih de-al unui poet: O, poete, vntul norocos spre tine Au nu vezi, neroade, ca nu-i dat sa bat a? Din condei de trestii si din cnturi line Nu se-mbogateste nimeni niciodat a.27 Si, ridicnd capul spre cer, striga: Allah! Tu stii ca eu nu arunc navodul dect de patru ori. Or, iacata ca lam aruncat de trei ori pna acum! Dupa care mai rosti o data numele lui Allah si si arunca navodul n mare, s i astepta pna ce navodul se asternu la fund. Iar de data aceasta, cu toate opinte lile lui, nu mai dovedi sa traga afara navodul, care se agata si mai strasnic de stncile de la fund. Atunci pescarul striga: Nu este tarie si putere dect ntru Allah! 28 Pe urma se dezbraca, se scufun da n preajma navodului si ncepu sa-l desclceasca, pna ce l desprinse si l scoase la ma l. l desfacu si gasi n el, de data aceasta, un vas mare de arama galbena, plin si nevatamat; gura i era pecetluita cu plumb, n care era apasata urma pecetei stapnulu i nostru Soleiman ben Daud29. La privelistea aceea, pescarul se bucura strasnic si si zise: Iacata un chilipir, pe care am sa-l vnd n sukul30 caldararilor, ntruct tre buie sa pretuiasca pe putin zece dinari de aur! ncerca apoi sa tagrte n spinare vasu l, si vazu ca e prea greu, si si zise: Trebuie numaidect sa-l deschid, ca sa vad cu ce e plin si sa-l golesc n sacul meu; si pe urma am sa vnd vasul la sukul caldara rilor. si lua, asadar, cutitul si purcese sa meremetiseasca, pna ce despecetlui plu mbul; dupa care rasturna atunci vasul si l scutura, ca sa verse pe pamnt ceea ce s e afla n el. Si nu iesi din vas nimic, afara numai de un fum care se sui pna n vine teala cerului si se valuri pe fata pamntului. Iar pescarul ramase uluit pna peste poate. Pe urma fumegaiul iesi cu totul afara, se nchega, se vrteji si se ntruchipa ntr-un efrit, care ajungea cu capul pna la nori, iar cu picioarele matura tarna. Ca pu-i era ca o bolta, minile ca niste furci, picioarele ca niste catarge, gura ca o pestera, dintii ca niste pietroaie, nasul ca un ulcior, ochii ca niste masale; paru-i era ravasit si colbuit. La vederea acelui efrit, pescarul se nfricosa, vi nele ncepura sa-i tremure, dintii i se nclestara amarnic, gura i se usca, iar ochi i n plina lumina nu mai deslusira nimic. Cnd privirile i se oprira asupra pescarului, efritul striga: Nu este alt Dumnezeu dect numai unul Allah, iar Soleiman este profetul lu i Allah. Si, nturnndu-se spre pescar, i grai: Iar tu, o, maritule Soleiman, profetule al lui Allah, sa nu ma omori, ntr uct niciodata nu am sa-ti mai fiu nesupus si nu am sa ma mai rocosese mpotriva por uncilor tale! Atunci pescarul i grai: O, uriasule razvratit si fatarit, cutezi sa spui ca Soleiman este profet ul lui Allah? D-apoi Soleiman e mort de o mie si opt sute de ani, iar noi ne afl am la sfrsitul vremilor! Ce-i, dara, cu povestea asta? Si ce tot trancanesti tu? Si care-i temeiul intrarii tale n vasul acesta? La vorbele pescarului, ginnul spuse: Nu este alt Dumnezeu dect numai unul Allah! Lasa-ma sa-ti aduc buna-vesti re, o, pescarule! Pescarul zise: Si ce ai tu sa-mi bine-vestesti? El raspunse: Moartea ta! Si chiar n clipita aceasta, si n chipul cel mai naprasnic! Pescarul raspunse: Pentru asemenea veste, o, vatafule de efriti, esti vrednic a ti se lua nd arat ocrotirea cerului! Si izgoneasca-te el din preajma noastra! Si pentru ce mi vrei moartea? Si ce am savrsit eu ca sa mi se cuvina moartea? Te-am slobozit din vas, te-am izbavit de ndelunga sedere n mare si te-am adus iara pe pamnt! Atunci efritul zise: Cumpaneste si alege-ti felul de moarte pe care l pretuiesti mai mult, si chipu-n care ti-ar placea cel mai bine sa fii omort! Pescarul zise: Care-i nelegiuirea pentru care sa mi se cada o atare pedeapsa? Efritul zise: Asculta povestea mea, o, pescarule. Pescarul zise: Graieste! Si scurteaza-ti vorba, ntruct, de nerabdare, sufletul meu sta ga ta sa salte din picior! Efritul spuse: Afla ca eu sunt un ginn razvratit! M-am rocosit mpotriva lui Soleiman, fi ul lui Daud. Ma cheama Sahr El-Genni! Iar Soleiman l-a trimis la mine pe vizirul sau Assef, fiul lui Barkhi, care m-a luat, n pofida zbaterilor mele, si m-a dus n tre minile lui Soleiman. Iar nasul meu, n ceasul acela, s-a facut tare umil. La ve derea mea, Soleiman chema mpotriva mea numele lui Allah si mi ceru sa trec la lege a credintei lui si sa intru sub obladuinta lui. Si eu nu ma nvoii. El atunci poru nci sa se aduca vasul acesta si ma nchise n el. Pe urma l pecetlui cu plumb si tipa ri n plumb numele celui Preanalt. Pe urma le porunci ginnilor credinciosi lui, car e ma luara pe umeri si ma aruncara n haul marii. Zacasii o suta de ani n fundul ap ei, si mi ziceam n inima mea: Am sa-l mbogatesc pe veci pe cel ce are sa ma slobozea sca! Da cei o suta de ani trecura si nimeni nu ma slobozi. Cnd intrai n cel de al d oilea rastimp de o suta de ani, mi zisei: Celui ce are sa ma slobozeasca am sa-i d ezvaluiesc si am sa-i daruiesc toate comorile pamntului! Si nimeni nu ma slobozi. Si patru sute de ani se scursera, iar eu mi zisei: Celui ce are sa ma slobozeasca am sa-i ndeplinesc trei dorinte! Si nimeni nu ma slobozi! Atunci ma apuca o mnie nfr icosata, si zisei n sufletul meu: Acuma am sa-l omor pe cel ce are sa ma slobozeas ca, da am sa-i ngadui sa-si aleaga moartea! Si chiar atunci, iacata, pescarule, mai slobozit tu. Si ti ngaduiesc sa-ti alegi felul mortii tale! La spusele acestea ale efritului, pescarul zise:O, Allah! Ce lucru de-a mirarilea! A trebuit sa fiu chiar eu acela care l-a slobozit! O, efritule, daruieste-mi iertarea, si Allah are sa te rasplateasc a! Iar daca ai sa ma dai pierzarii, Allah are sa-l strneasca pe vreunul, care sa te dea pierzarii si pe tine, la rndu-ti. Atunci efritul i zise: Pai eu, daca vreau sa te omor, o fac tocmai pentru ca m-ai slobozit! Iar pescarul zise: O, seicule al efritilor, n chipu-acesta mi platesti cu rautate binele ce t i-am facut! nct nu minte nicidecum zicatoarea cea veche! Si pescarul rosti aceste stihuri cu tlc: Vrei sa gusti pocalul cu amaraciuni? Fii atunci pe lume saritor si bun. Eu ti jur pe viata si-ntru buna stiinta: Nu cunosc miseii vreo recunostinta. Vrei sa-ncerci? ncearca! S-ai s-ajungi sa pieri Ca Magir sarmana., mama l ui Amer! 31 Si efritul i zise: Gata cu palavrageala! Sa stii ca am trebuinta neabatut de moartea ta! Atunci pescarul si zise n sinesi: Eu nu sunt dect un om, iar el este un ginn ; da Allah mi-a daruit o minte bine chibzuita, nct am sa ticluiesc o smecherie spr e a-l pierde, un tertip de istetime de-al meu. Si-am sa vad limpede daca si el, la rndu-i, va putea sa ncherbe ceva din nemernicia si din viclenia lui. Apoi i zise efritului: Chiar ai hotart moartea mea? Efritul raspunse: Deloc sa nu te ndoiesti! Atunci el zise: n numele celui Preanalt, care-i ntiparit pe turaua lui Soleiman, ma rog tie cu nchinaciune sa raspunzi cinstit la ntrebarea mea! Cnd auzi numele celui Preanalt, efritul ramase tare tulburat si tare cutre murat, si raspunse: Poti sa ma ntrebi, iar eu ti voi raspunde cinstit. Atunci pescarul spuse: Cum puteai sa ncapi tu ntreg n vasul acesta n care de-abia daca poate sa-ti intre piciorul sau mna? Efritul zise: Au nu care cumva te ndoiesti? Pescarul raspunse: Pai nici ca am sa te cred vreodata, afara numai daca te-as vedea cu chia r ochiul meu cum intri n vas! Si tot atunci Seherezada vazu zorii mijind si si curma vorbele ngaduite. Iar cnd fu cea de a patra noapte, urma: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca, dupa ce pescarul i spuse efritu lui: N-am sa te cred vreodata, afara numai daca te-as vedea cu chiar ochiul meu! , efritul se cutremura, se scutura si se preschimba iarasi ntr-un fumegai care se s ui pna n slava slavilor, se strnse si purcese sa intre n vas, fir cu fir, pna la capa t. Atunci pescarul lua repede capacul de plumb tiparit cu pecetea lui Soleiman s i astupa gura vasului. Pe urma l haui pe efrit si i zise: Hei! Socoteste si cumpaneste felul de moarte n care ti-ar fi mai pe plac sa mori, ca altminteri te arunc n mare si mi zidesc pe tarm o casa, si n-am sa las pe nimeni sa pescuiasca, ci am sa-i spun: Aici este un efrit; daca l vei slobozi, el va vroi sa-l omoare pe slobozitorul lui si are sa-i nsiruiasca toate soiurile de morti, lasndu-l sa-si aleaga! Cnd auzi vorbele pescarului, efritul vru sa iasa afara, dar nu izbuti; si vazu ca era nchis, cu turaua lui Soleiman deasupra-i. Pricepu atunci ca pescarul l nchisese n temnita mpotriva careia nu puteau sa biruiasca nici cei mai slabi, nic i cei mai puternici dintre efriti! Si, ntelegnd ca pescarul l cara spre mare, strig a: Nu! Nu! Iar pescarul zise:Trebuie! Oh, trebuie! Atunci ginnul ncepu sa-si ndulceasca vorbele; se supuse si grai: O, pescarule, ce va sa faci cu mine? El spuse: Sa te arunc n mare! ntruct, daca ai salasluit acolo o mie opt sute de ani, eu am sa te tintuiesc n afund pna la ceasul Judecatii de Apoi! Ca oare nu te-am ru gat eu sa ma mntui, ca sa te mntuie si pe tine Allah? Si sa nu ma omori, ca sa nu te omoare si pe tine Allah? Or, mi-ai tagaduit ruga si te-ai purtat ca un descre ierat! nct Allah te-a dat pe minile mele. Si nu am nici o cainta ca te-am viclenit! Atunci efritul zise: Deschide vasul si am sa te potopesc cu binefaceri! El raspunse: Minti, o, afurisitule! Si-apoi ntre mine si tine se petrece ntocmai ce s-a petrecut ntre vizirul mparatului Iunan si hakimul32 Ruian! Iar efritul zise: Da cine erau vizirul mparatului Iunan si hakimul Ruian? Si ce poveste-i a sta? Pescarul spuse: Povestea cu vizirul mparatului Iunan si cu hakimul Ruian Afla, o, efritule, ca, n vechimea vremilor si n curgerea timpurilor si a c lipelor, a trait n cetatea Farsului, n tara rumannilor33, un mparat pe nume Iunan. Era bogat si puternic, stapn peste osti, peste volnicii nemasurate si peste razbo inici din toate neamurile de oameni. Si trupu-i era atins de o lepra care-i poso morse pe toti vracii si pe toti nvatatii. Nici bauturile de leac, nici hapurile, n ici alifiile nu se dovedisera de vreun folos asupra lui, si nici un hakim nu put use sa-i dibaceasca nimica tamaduitor. Or, ntr-o zi, sosi n cetatea mparatului luna n un hakim batrn si vestit, pe nume Ruian. Era dascalit n cartile grecesti, persie nesti, latinesti, arabesti si sirienesti; nvatase mestesugul vracilor si citirea stelelor, patrunzndu-le pe deplin si temeiurile si rosturile, precum si puterile lor bune ori rele; ntr-un sfrsit, nvatase filosofia si toate tlcurile doftoricesti s i alte multe nvataturi. nct, dupa ce doctorul intra n cetate si petrecu acolo cteva z ile, afla de necazul mparatului si de lepra care, din voia lui Allah, i vatama tru pul, precum si de neizbnda deplina a leacurilor tuturor hakimilor si nvatatilor. A flnd acestea, doctorul si petrecu noaptea ngndurat tare. Si, cnd se scula, dimineata si de cum sclipi lumina zilei si soarele dadu binete lumii, aceasta priveliste mp odobita a celui Preabun34 se mbraca n hainele lui cele mai frumoase si intra la mpa ratul lunan. Pe urma saruta pamntul dintre minile35 mparatului si i aduse urarile de dainuire n veci a puterii Mariei Sale si a milelor lui Allah si a tuturor celor bune. Apoi i vorbi si i spuse cine este, si zise: Am aflat de boala care s-a ncuibat n trupul tau, si stiu ca doctorii cei m ulti nu au izbutit sa afle mijlocul de a o curma. Or, eu am sa te vindec fara ati da sa bei nici un fel de bauturi de leac si fara sa te ung cu alifii! La vorbele acestea, mparatul Iunan se minuna pna peste fire si zise: Cum vei face? Ca, pe Allah! Daca ma vei vindeca, am sa te mbogatesc pna n c opiii copiilor tai si am sa-ti ndeplinesc toate dorintele, si vei fi tovarasul me u de ospete si prietenul meu. Dupa care l cinsti cu un caftan de fala36 si cu daruri, si i zise: Oare chiar ai sa ma vindeci de boala, fara de fierturi si fara de iruri? El raspunse: Da, hotart! Am sa te lecuiesc fara de cazna si fara de osteneli asupra tr upului tau. Atunci mparatul se minuna n chipul cel mai minunator si i zise: O, marete doctore, care zi si care clipa au sa vada mplinindu-se ceea ce m i povestesti? Grabeste-te, o, copilul meu! El raspunse: Ascult si ma supun! Apoi cobor de la mparat si lua cu chirie o casa unde si aduse cartile, praf urile si ierburile cele nmiresmate. Pe urma facu niste fierturi din prafurile si din buruienile si din dresurile lui, ciopli o maciuca scurta si ncovoiata, la mner ul ei facu o scobitura n care nfipse o teava de trestie plina cu prafurile; si totasa ntocmi si o minge de lemn. Cnd si sfrsi cu totul treaba, se urca la mparat, a do ua zi, intra la Maria Sa si saruta pamntul dintre minile lui. Pe urma l ndemna sa me arga calare pe meidan37 si sa se joace acolo cu mingea si cu maciuca. Si Maria Sa pleca nsotit de emiri38 si de curteni, de viziri si de mai-ma rii mparatiei. Si, de cum ajunse pe meidan, doctorul Ruian veni si i nmna maciuca, z icnd: Ia maciuca si apuc-o n pumn n chipu-acesta; loveste cu ea n pamntul meidanul ui si n minge, din toate puterile tale. Si fa n asa fel, nct sa ajungi a asuda si n p alma si n tot trupul. Si, n chipu-acesta, leacul va patrunde n palma ta si se va mpr astia n tot trupul tau. Dupa ce ai sa asuzi, iar leacul va fi avut ragazul sa luc reze, ntoarce-te la sarai si-apoi du-te la hammam sa te scalzi. Si-atunci vei fi vindecat. Iar acuma, pacea sa fie cu tine! Atunci mparatul lunan lua maciuca hakimului si o prinse cu mna toata. La rn du-le, calaretii alesi sarira pe cai si i aruncara mingea. El atunci ncepu sa gone asca de-a calare dupa ea, s-o mie si s-o loveasca naprasnic, tinnd mereu maciuca s trnsa strasnic n mna. Si nu conteni a tot lovi mingea, pna ce nu asuda bine si n palm a si pe tot trupul. nct leacul patrunse prin palma si se mprastie n tot trupul. Cnd d octorul Ruian vazu ca leacul se mprastiase n trup, i porunci mparatului sa se ntoarca la sarai si sa se duca la hammam sa faca o scalda pe data. Iar mparatul lunan se ntoarse numaidect si porunci sa i se pregateasca hammamul. I se pregati si, anume , camarasii zorira si robii grabira pe ntrecute si asternura cearsafurile. Atunci mparatul intra la hammam si facu o scalda, pe urma se mbraca chiar nlauntrul hamma mului, de unde iesi spre a ncaleca iarasi si a se ntoarce la sarai sa doarma. Iaca-asa cu mparatul Iunan. Ct despre doctorul Ruian, acesta se ntoarse aca sa sa se culce si el. Se scula dimineata, sui la mparat, ceru ngaduinta sa intre, ceea ce mparatul ngadui, intra, saruta pamntul dintre minile Mariei Sale si ncepu a-i prociti cteva stihuri cu tlc: Daca harul vorbei te-ar alege tata, El a doua oar-ar nflori pe data! Si-n afar de tine, bine se-ntelege Ca pe nimeni altul n-ar putea alege! Stralucita-ti fata, cu-al luminii joc, Ar umbri vapaia orisicarui foc! Fie ca marita-ti fata mult iubita Proaspata sa steie si neprihanita! Prospetimea-i puna cute de lumina Pe obrazul vremii care va sa vina! Darnic, tu cu daruri m-ai acoperit Ca un nor de ploaie dealul nverzit. Faptele-ti marete sunt de fala pline, Si Ursita nsasi s-a-ndragit de tine ! Dupa rostirea stihurilor, mparatul se ridica pe cele doua picioare ale sa le si se arunca plin de dragoste la gtul hakimului. Pe urma l pofti sa sada lnga el si l cinsti, daruindu-l cu niste caftane de fala stralucite. Si chiar ca, atunci cnd iesise de la hammam, mparatul se uitase la trupul sau si nu mai gasise nici urma de lepra; iar pielea i se facuse curata ca argint ul neprihanit. Se nvoiosise atunci de voiosia cea mai nemasurata, iar pieptul i s e largise si i se umflase. Cnd dimineata se luminase, mparatul intrase la divan si sezuse n jetul sau; iar dregatorii si mai-marii mparatiei intrasera, si tot asa s i doctorul Ruian, si-atunci mparatul, la vederea lui, se ridicase zornic si l poft ise sa sada alaturi de el. Atunci li se aduse amndurora mncaruri, bucate si bautur i, ct tinu ziua toata. La caderea noptii, mparatul i darui hakimului doua mii de di nari, fara a mai socoti si caftanele cele faloase si peschesurile, si chiar calu l sau de calarie. Si-asa, hakimul si lua ramas-bun si se ntoarse la el acasa. Ct despre mparat, apoi el nu mai contenea sa se mire cu mare minunare de i scusinta vraciului si sa spuna: M-a tamaduit pe dinafara trupului, fara sa ma unga cu nici o unsoare! Or , pe Allah! Acesta-i mestesug adevarat! Se cade, asadar, sa-l acopar pe omul ace sta cu binefacerile filotimiei mele si sa mi-l iau de tovaras si de prieten drag pentru totdeauna! Si mparatul Iunan se culca bucuros de toata bucuria lui, vazndu-se teafar la trup si mntuit de boala. Asa ca atunci cnd mparatul veni dimineata si se sui n scaunul sau mparatesc, capii neamului sezura n picioare dinainte-i, iar de-a dreapta si de-a stnga lui v izirii si ncrucisara picioarele. Atunci trimise sa fie chemat doctorul Ruian, care veni si saruta pamntul dintre minile Mariei Sale. Atunci mparatul se ridica n cinstea lui, mnca mpreuna cu el, i ura viata lunga si i darui caftane de fala si nca alte lucruri. Pe urma nu conteni a taifasui cu el dect la venirea noptii; si puse sa i se dea, ca rasplata, cinci haine de fala si o mie de dinari. Si-asa se ntoarse v raciul acasa, naltnd urari de bine pentru Maria Sa. Cnd se scula dimineata, mparatul iesi si se duse la divan, si fu nconjurat de emiri, de viziri si de curteni. Or, printre viziri, mparatul avea un vizir cu n fatisarea gretoasa, cu chipul mohort si de piaza rea, cumplit, prdalnic de zgrcit, zavistios si mpietrit de pizma si de ura. Cnd l vazu pe Maria Sa cum l pofteste lnga el pe hakimul Ruian si cum l potopeste cu toate darniciile, vizirul fu cuprins de zavistie si hotar n taina pieirea lui, precum graieste zicala: Pizmasul se otarast e pe toata lumea, mpilaciunea sta ncrligata n inima pizmasului: taria o scoate n vile ag, iar neputinta o tine mocnita. Vizirul se apropie atunci de mparatul Iunan, sar uta pamntul dintre minile Mariei Sale, si grai: O, doamne al veacului si al vremii, tu cel care i-ai nvaluit pe toti cu f acerile tale de bine, ai la mine un sfat de nsemnatate minunata, si pe care n-as putea sa ti-l tainuiesc fara a fi ntr-adevar un fiu ticalos; daca mi poruncesti sa ti-l dezvaluiesc, am sa ti-l dezvaluiesc! Atunci mparatul, tulburat ntru totul de vorbele vizirului, zise: Si care-i sfatul tau? El raspunse: O, falnice doamne, cei de demult au spus: Cine nu vede sfrsitul si urmaril e, acela nu va avea de prieten norocul . Iar eu iacata ca tocmai bag de seama ca d omnul meu dovedeste lipsa de chibzuinta, daruindu-si binefacerile unui vrajmas, care rvneste nimicirea domniei sale, potopindu-l cu hatruri si cu filotimii. Or, e u din atare pricina ma aflu la cea mai grea temere pentru Maria Ta. La vorbele acestea, mparatul ramase pna peste poate de tulburat, se schimb a la chip, si rosti: Cine este cel care prepui tu ca mi este vrajmas si care ar fi fost potopi t de hatrurile mele? El raspunse: O, Maria Ta, daca ai adormit, trezeste-te! ntruct eu gndesc la vraciul Ruia n! mparatul i zise: Acela-i prietenul meu bun, si mi este cel mai drag dintre oameni, ntruct ma tamaduit cu un lucru pe care l-am tinut n mna, si m-a izbavit de gubavia mea, ca re i adusese la canon pe doctori! Or, hotart! Nu se mai afla altul ca el n veacul n ostru, n lumea ntreaga, nici n Apus, nici n Rasarit! nct cum de cutezi tu sa basnesti asemenea lucruri despre el? Ca eu, chiar de astazi, am sa-i statornicesc simbrii si huzmeturi, ct sa aiba o mie de dinari pe luna! Altminteri, de i-as da eu si j umatate din mparatia mea, tot ar fi prea putin lucru pentru el. Asa ca tare ma so cot ca nu spui toate astea dect din pizma, cum sta istorisit n povestea care a aju ns pna la mine, cu sultanul Sindabad! n clipita aceea, Seherezada baga de seama ca se facuse dimineata si se op ri din istorisit. Atunci Doniazada i zise: O, sora mea, ce dulci si ce gingase, si ce placute, si ce curate sunt vo rbele tale! Iar Seherezada i spuse: Da ce sunt ele, masurate cu ceea ce am sa va povestesc amndurora, noaptea urmatoare, daca voi mai fi n viata si daca sultanul va binevoi sa ma mai pastrez e! Atunci sultanul zise n cugetul sau: Pe Allah! Nu am s-o omor pna a nu auzi urmarea povestii care-i o poveste minunata, ntr-adevar! Pe urma si petrecura amndoi noaptea nlantuiti, pna la ziua. Si sultanul plec a la sala de judecati, iar divanul se umplu de lume. Si sultanul judeca, si ridi ca n slujbe, si mazili, si dirigui, si ispravi chibzuielile ornduite, si-asa pna la sfrsitul zilei. Pe urma divanul fu ridicat, iar sultanul intra n saraiul sau. Iar la apropierea noptii, mplini treaba lui obisnuita cu Seherezada, fiica vizirului . Cndfu cea de a cincea noapte., Seherezada spuse:Mi s-a izvodit, o, mult norocitule sultan, ca mparatul Iunan i-a spus viz irului sau: O, vizirule, ai lasat zavistia sa intre n tine mpotriva doftorului si vrei sa-l omor, ca pe urma sa ma caiesc, cum s-a cait sultanul Sindabad, dupa ce a o mort soimul! Vizirul raspunse: Si cum s-au petrecut lucrurile? Atunci mparatul Iunan povesti: Soimul sultanului Sindabad. Cica a fost odata un sultan dintre sultanii Farsului, si sultanul acela era mare ndragitor de petreceri, de preumblari prin gradini si de toate soiurile de vnatori, nct avea un soim, pe care chiar el l crescuse si de care nu se despartea nici ziua, nici noaptea: caci, chiar si noaptea, l tinea pe pumnul sau; iar cnd s e ducea la vnatoare, l lua cu el, agatndu-si la gt o cescuta de aur, din care i da sa bea. ntr-o zi, pe cnd sedea n saraiul sau, deodata iacata ca vine mai-marele soima rilor si i spune: O, doamne al veacurilor, acuma-i taman vremea de a merge la vnatoare! Atunci sultanul si facu pregatirile de plecare si si lua soimul pe mna. Pe urma plecara si ajunsera ntr-o vale unde ntinsera mrejele de vnatoare. Si pe data o gazela cazu n mreaja. Atunci sultanul zise: l ucid pe cel pe lnga cine s-ar ntmpla sa scape gazela! Pe urma ncepura sa strnga mreaja de vnatoare mprejurul gazelei, care veni at unci nspre sultan, se ridica pe picioarele de dindarat si si ndoi la piept picioare le de dinainte, de parca ar fi vroit sa sarute pamntul naintea sultanului. Atunci sultanul si plesni palmele una de alta, spre a o face sa fuga, si atunci gazela s ari si zbura, trecnd pe deasupra capului sultanului, si se cufunda n zarea pamnturi lor. Atunci sultanul se ntoarse nspre strajeri si i vazu cum si faceau cu ochiul n pr ivinta lui. La vederea aceea, i spuse vizirului: Oare ce au ostenii, de-si fac semne asa ntre ei? El raspunse: si spun ca ai jurat sa-l dai mortii pe oricine va vedea trecnd gazela pe ln ga el! Si sultanul zise: Pe viata capului meu! Trebuie sa ne luam pe urmele ei si s-o aducem ndara t! Si sultanul porni calul n goana pe urmele gazelei; iar soimul o izbea ntru na cu ciocul n ochi, pna ce o orbi si o ameti. Atunci sultanul si lua ghioaga cea g hintuita, izbi cu ea n gazela si o dobor; pe urma descaleca, o njunghie, o jupui si -i atrna lesul la oblncul seii. Or, se facuse cald, iar locul era pustiu, uscat si fara pic de apa. nct sultanului i se facu sete, si i se facu sete si calului. Si sultanul se ntoarse si vazu un copac, din care curgea o apa ca untul. Or, sultanu l avea mna acoperita cu o manusa de piele; nct sultanul lua cescuta soimului de la gt, o umplu cu apa si o puse dinaintea pasarii; si pasarea dete cu gheara n ceasca si o varsa. Sultanul lua cescuta a doua oara, o umplu si, gndind mai departe ca pasarii i este sete, o aseza dinainte-i; si soimul pentru a doua oara lovi cu ghe ara n ceasca si o varsa. Si sultanul fu cuprins de mnie mpotriva pasarii, si lua ce asca a treia oara, da o ntinse calului; iar soimul lovi cu aripa ceasca si o vars a. Atunci sultanul zise: ngropa-te-ar Allah, o, tu, cea mai cobe dintre pasarile de piaza rea! Nu mi-ai dat nici mie tihna sa beau, te-ai pagubit si tu de apa, si l-ai pagubit si pe cal. Pe urma l lovi pe soim cu sabia si-i reteza aripile. Atunci soimul ncepu sa salte capul si sa graiasca prin semne: Uita-te ce se afla n copac! Si sultanul ridica ochii si vazu n copac un sarpe; iar ceea ce curgea era veninul lui. Atunci sultanul se cai ca taiase aripile soimului. Pe urma se scul a, ncaleca iar pe cal, pleca ducnd cu el gazela si ajunse la saraiul lui. Arunca a tunci bucatarului gazela si spuse: Ia-o si gateste-o! Pe urma sultanul sezu n scaunul sau mparatesc, avnd pe mna soimul. Atunci soimul scoase un piuit si muri. La privelistea aceea, sultanul ncepu sa se tn-guie d e jale si de amar ca ucisese soimul, care l scapase de la pieire. Si-aceasta-i povestea cu sultanul Sindabad! Dupa ce asculta istorisirea cu mparatul Iunan, vizirul spuse: O, marite doamne plin de fala, ce rau am savrsit, n care tu sa fi vazut ur mari naprasnice? Nu ma port cu tine asa dect din mila fata de tine. Si ai sa vezi tu adevarul spuselor mele! Daca ma vei asculta, vei scapa; de nu, ai sa pieri, cum a pierit un vizir viclean, care a amagit un cocon de crai. Povestea cu coconul de crai si cu ghula. Craiul cu pricina avea un fecior tare mpatimit de vnatoare si de goana dea calare dupa vnat; si mai avea si un vizir. Craiul acela i poruncise vizirului sa fie lnga fiul sau peste tot pe unde s-o duce. ntr-o zi ca toate zilele, coconul p leca la vnatoare si n goana de-a calare dupa vnat, si cu el pleca si vizirul tatalu i sau. Si mersera amndoi pna ce nimerira peste o fiara cumplita. Si vizirul i zise beizadelei: E a ta! Sari dupa fiara asta crunta si tine-i urma! Iar coconul domnesc goni pe urma fiarei pna ce o pierdu din ochi. Si pe d ata fiara se mistui n pustie. Iar coconul ramase nauc si nu mai stia ncotro s-o ia , cnd iacata ca zari n susul drumului o copila care plngea. Coconul o ntreba: Cine esti tu? Ea raspunse: Sunt fiica unui sultan dintre sultanii de la Ind. Pe cnd drumeteam prin p ustie cu caravana, m-a potopit somnul si am cazut de pe cal, fara sa-mi dau seam a. Si m-am pomenit parasita, singura-singurica si tare buimaca! Daca auzi vorbele fetei, coconul fu cuprins de mila si o lua pe spinarea calului, o puse la spatele seii si pleca. Iar cnd treceau pe lnga niste naruituri , copila i zise: O, stapne al meu, as vrea sa cobor pentru o nevoie! Atunci el o cobor lnga naruituri; apoi, vaznd ca ea zaboveste prea mult si ca se dovedea prea tromelnica, se duse dupa ea, fara ca ea sa-l simta; or, fata e ra o ghula! 39 Si le spunea copiilor ei: O, copiii mei, astazi v-am adus un baietan bine rotunjit! Iar ei i zisera: Oh! Adu-ni-l, o, maica a noastra, ca sa-l nfulecam n pntecele noastre! Cnd le auzi vorbele, coconul domnesc nu mai avu nici o ndoiala n ce privest e moartea lui; si vinele i se zbatura, si fu cuprins de spaima pentru viata lui, si se ntoarse. Cnd ghula iesi afara, l vazu ca era speriat rau de tot si ca tremur a, si i zise: Ce ai de esti speriat? El raspunse: Am un vrajmas, de care mi-e frica! Si ghula i zise: Au nu mi-ai spus tu asa: sunt un cocon domnesc? El raspunse: Da, ntr-adevar. Ea i spuse: Atunci de ce nu-i dai niste bani vrajmasului tau, spre a-l potoli? El raspunse: O, nu se potoleste cu bani, ca nu se potoleste dect cu sufletul meu! Or, tare mi-e frica de el, si sunt prada mpilarii! Ea zise: Daca esti mpilat, precum marturisesti, nu ai dect sa ceri ajutorul lui All ah mpotriva vrajmasului tau; iar El are sa te izbaveasca de rautatile vrajmasului si de rautatile tuturor acelora de care ti-e frica! Atunci coconul domnesc ridica fruntea spre cer si zise: O, Tu, cel carele raspunzi mpilatului care ti se roaga, si i dezvalui raul , fa-ma sa biruiesc asupra neprietenului meu, caci tu ai putere peste toate cte l e vrei! Cnd auzi rugaciunea, ghula pieri. Iar coconul se ntoarse la tatal sau crai ul si istorisi ndemnul cel rau al vizirului! Si sultanul porunci moartea vizirului! Apoi vizirul mparatului Iunan urma cu spusele acestea: Tot asa si cu tine, o, Maria Ta: daca ai sa te ncrezi n vraciul acesta, ar e sa te faca sa mori de cea mai rea dintre morti. Si, macar ca l-ai potopit cu h atruri si ti l-ai facut prieten de inima, el tot ti pregateste moartea. Au tu nu v ezi pentru ce te-a scapat de boala pe dinafara trupului cu un lucru pe care l-ai tinut n mna? Si nu socoti ca a facut-o numai ca sa-ti pricinuiasca pieirea cu alt lucru pe care sa ti-l dea sa-l tii tot asa? Atunci mparatul Iunan zise: Drept spui! Sa se faca dupa ndemnul tau, o, vizire de bun sfat. ntruct este tare cu putinta ca vraciul sa fi fost venit ca o iscoada furisata spre a-mi pri cinui pierzarea. ntruct, daca m-a izbavit cu un lucru pe care l-am tinut n mna, poat e prea bine sa ma si piarda, de pilda cu un lucru pe care m-ar pune sa-l miros! Pe urma mparatul spuse vizirului sau: O, vizirule, ce se cuvine sa facem cu el? Iar vizirul raspunse: Se cuvine sa trimitem numaidect pe cineva sa-l cheme; si, cnd are sa se nfa tiseze aici, se cuvine sa-l izbim drept la cerbice; si ai sa-i curmi astfel tica losiile si ai sa te scapi de el, si ai sa fii linistit. Vicleneste-l, dara, pna a nu te vicleni el! Iar mparatul Iunan zise: Drept spui, o, vizirule! Pe urma mparatul trimise sa fie chemat doctorul, care se nfatisa bucuros, nestiind ce hotarse nduratorul. Spune poetul n stihuri: O, tu, cel speriat de cruda Soarta, Te linisteste! Nu stii tu cuvntul Ca toata firea vie fie, moarta E-n mna Celui ce-a zidit pamntul? Caci ce e scris, e scris si n-o sa arda Nimic vreodata-n lume legamntul! Iar de ce nu ti-e scris, de buna seama Ca nu ai pentru ce sa-ti fie team a. Si, Doamne-nalt, pot eu petrece oare O zi sa nu slavesc a Ta-naltime? Cui sa-i pastrez attea daruri rare, Si glasu-mi de poet, si-aceste rime? Tu daruri noi mi dai., si fiecare. Primit din mna ta, e-n ntregime Mult mai frumos dect cel dinainte. Si, pna sa ti-l cer, mi-l dai, Parinte! Si-atunci cum as putea eu sa nu cnt Marirea Ta si sa nu te slavesc n sufle tu-mi si-n ochii-a cte sunt? Ci n-am grumaz sa pot marturisesc! Si nici atta har ntr-un cuvnt, Ct sa te cnt si ct sa dovedesc Povara darurilor fara numar, Pe care, Doamne, mi le pui pe umar! O, tu, cel necajit, ncredinteaza n mna lui Allah cel ntelept Grijile tale! S ub eterna-i raza, Sufletul tau netemator si drept Va sta-ntre oameni rai ca sub o paza. Nu vrerea ta, sa stii, ia lumea-n piept, Ci vrerea-n care-s toate cte-ast epti A Celui ntelept peste-ntelepti! Nu deznadajdui! Alunga toate Tristetile si gndurile-amare! Oare nu stii ca deznadejdea roade Chiar inima celui mai drz si tare? Deci lasa tot! Un vis de rob nu poate Nimic n fata Celui vesnic mare. Tu-n voia sortii mergi si-ai sa ai parte De darul fericirii fara moarte! Cnd, deci, hakimul Ruian se nfatisa, Maria Sa zise: Stii pentru ce te-am chemat sa vii dinaintea mea? Iar doctorul raspunse: Nimenea nu cunoaste necunoscutul, dect numai Allah cel Preanalt! Maria Sa i spuse: Te-am chemat sa vii la moartea ta si spre a-ti lua sufletul! Si hakimul Ruian, la vorbele acestea, ramase uluit de mirare n cea mai mi rata uluire, si grai: O, Maria Ta, pentru ce sa ma ucizi, si ce greseala a fost savrsita de min e? Si Maria Sa i raspunse: Se zice ca esti o iscoada si ca ai venit sa ma omori. Iar eu vroi sa teomor, pna a nu ma omor tu! Pe urma striga la armas si i zise: Reteaza-i gtul acestui hiclean si izbaveste-ne de ticalosiile lui! Si doctorul spuse: Cruta-ma, si Allah te va cruta! Si nu ma omor, ca te va omor si pe tine Al lah! Pe urma se mai ruga iara, cum am facut si eu dinaintea ta, o, efritule, fara ca tu sa te nduri de mine; ba, dimpotriva, ai staruit sa-mi vrei moartea. Apoi mparatul spuse hakimului: Nu pot sa mai am ncredere si nici sa ma mai stiu linistit, pna nu te voi u cide. ntruct, daca m-ai tamaduit cu un lucru pe care l-am tinut n mna, tare ma socot c-ai sa ma ucizi cu vreun lucru pe care ai sa mi-l dai sa-l miros, ori n alt chi p! Hakimul spuse: O, Maria Ta, asta mi-e rasplata? mi dai raul pentru binele ce ti-am facut ? Ci mparatul zise: Este de trebuinta moartea ta fara de zabava! Cnd hakimul se ncredinta limpede ca mparatul i vroia moartea fara de izbava, plnse si se mohor din pricina binelui facut celui ce nu era vrednic de el. Ca spu ne poetul n privinta aceasta: Tnara si smintita de Maimuna Nu are-n creier nici un pic de minte. Pe cnd cinstitul, vrednicu-i parinte Un ntelept rmne-ntotdeauna. Priviti-l cum, n mna cu-o lumina, Trece pe drum, ferindu-se frumos De praf , de murdarii, de orice tina, Ca si de-alunecusul pacatos. Dupa aceea, armasul pasi nainte, l lega pe hakim la ochi si, tragndu-si spa da, i zise mparatului: Cu ngaduinta ta! Si hakimul plngea mai departe si i spunea mparatului: Cruta-ma, si Allah te va cruta; si nu ma omor, ca sa nu te omoare si pe t ine Allah! Si i spuse stihurile poetului: Zadarnice sunt sfaturile mele. Doar nataraii dobndesc crezare. Eu numai sila-adun si suparare, Si rsetele gurilor misele, nct, de-oi mai t rai, ma voi feri Sa dau vreun sfat. Iar daca am sa mor, Ramne-voi de pilda celor vii: Sa-si puna lacat strasnic gurii lor. Pe urma i spuse Mariei Sale: Aceasta mi-e rasplata? Iacata ca te porti cum a facut un crocodil! Atunci Maria Sa zise: Da care este povestea acelui crocodil? Si hakimul zise: Of, mi-e peste putinta sa ti-o istorisesc, cta vreme ma aflu n starea acea sta. Uf, Allah fie asupra-ti! Cruta-ma, si Allah are sa te crute! Pe urma ncepu sa verse lacrimi grla. Atunci ctiva dintre prietenii de inima ai Mariei Sale se ridicara si graira: O, Maria Ta, fa-ne hatrul sngelui acestui hakim, ntruct nu l-am vazut niciod ata savrsind vreo vina mpotriva ta; dimpotriva, l-am vazut cum te-a scapat de boal a care nu se da dusa de doctori si de nvatati! mparatul le raspunse: Voi habar nu aveti de temeiul mortii acestui vraci: daca l-as cruta, as fi pierdut fara de izbava, ntruct cel ce m-a mntuit de boala, dndu-mi sa tin n mna un bat, ar putea prea bine sa ma ucida, dndu-mi sa miros cine stie ce. Or, tare mi-e frica sa nu ma omoare, ca sa puna mna pe plata tocmita pentru moartea mea; ntruct pesemne ca-i vreo iscoada care nu a venit aici dect sa ma omoare. Asa ca moartea lui este de nevoie. Dupa care nu am a ma mai teme pentru mine! Atunci hakimul spuse: Cruta-ma, ca sa te crute si pe tine Allah, si nu ma omor, ca Allah te va omor si pe tine!Ci, bre efritule, cnd hakimul se ncredinta ca mparatul avea sa-l omoare far a de izbava, i spuse: O, Maria Ta, daca moartea mea este chiar de nevoie, ngaduie-mi raspasul d e-a cobor pna la casa mea, spre a ma scutura de toate lucrurile si spre a le cere alor mei si vecinilor sa se ngrijeasca de nmormntarea mea, si mai cu seama spre a d a n dar cartile mele de leacuri. Si-apoi am o carte, care chiar ca este temeiul t emeiurilor si minunea minunilor, pe care vreau sa ti-o aduc pesches, spre a o pa stra cu grija n dulapul tau. Atunci mparatul i spuse hakimului: Si ce carte-i aceea? El raspunse: Cuprinde lucruri de nepretuit, iar cea mai nsemnata dintre tainele pe car e le dezvaluie este aceasta: daca mi vei taia capul, sa deschizi cartea si sa num eri trei foi, ntorcndu-le; sa citesti apoi trei rnduri de pe fata din stnga, si atun ci capul meu taiat ti va vorbi si ti va raspunde la toate ntrebarile pe care ai sa i le pui! La vorbele acestea, mparatul se minuna pna peste marginile minunarii si se nfiora de bucurie si de tulburare si grai: O, hakimule! Chiar daca am sa-ti tai capul, vei vorbi? El raspunse: Da, chiar asa, o, Maria Ta! ntruct ntr-asta-i, cu adevarat, un lucru peste fire. Atunci mparatul i ngadui sa plece, ci ntre straji; si doctorul cobor la casa lui si si ispravi n ziua aceea treburile, precum si n ziua urmatoare. Pe urma se nto arse la divan, si tot asa venira si emirii, vizirii, dregatorii, navabii40 si to ti capii mparatiei, iar divanul se facu ca o gradina plina de flori. Atunci vraci ul intra n divan si se opri dinaintea mparatului, tinnd n mini o carte tare veche si o cutiuta de leacuri plina cu un praf. Pe urma sezu jos si grai: Sa mi se aduca o tava! I se aduse o tava; si varsa pe tava praful si l ntinse pe fata ei. Spuse a poi: O, Maria Ta! Ia aceasta carte, dar sa nu te slujesti de ea, pna a nu-mi v ei fi taiat capul. Dupa ce l vei fi taiat, asaza-l pe tava aceasta si porunceste sa fie apasat peste praful acesta, spre a opri scurgerea sngelui; pe urma sa desc hizi cartea! Si mparatul, n graba lui, nici nu-l mai asculta: lua cartea si o deschise; si gasi foile lipite unele de altele. Atunci si duse degetul la gura, l nmuie si i zbuti sa desfaca foaia dinti. Si facu tot asa si cu cea de a doua si cu cea de a treia foaie, si de fiecare data foile nu se desfaceau dect cu mare anevointa. n ch ipu-acesta, mparatul desfacu sase foi, ncerca sa citeasca, da nu putu sa gaseasca acolo nici un fel de scriitura. Si grai: O, vraciule, nu se afla nimic scris! Hakimul raspunse: ntoarce mai departe n acelasi chip! Si mparatul urma a ntoarce mai departe foile. Si nici nu se scursesera bin e cteva clipite, ca otrava si ncepu sa curga prin sngele mparatului, chiar pe clipa si pe data; caci cartea era otravita. Si atunci mparatul se prabusi, cu zvrcoliri cumplite, si striga: Otrava curge. Si atunci pe loc, hakimul Ruian ncepu sa ticluiasca niste stihuri rostind : Judecatorii-au judecat, vai mie! Dar ncalcnd si pravili si dreptate! Si totusi, mare Doamne, nu se poate Dreptate niciodata sa nu fie. La rndu-le sunt judecati si ei! Dac-ar fi fost cinstiti si drepti cndva, Acum judetul poate i-ar cruta. Ci ei au mpilat fara temei, Si-acuma nsasi soarta i mpila Cu grea osnda, nest iind de mila. De scrba si batjocura-au ajuns. Si-i drept! Caci dupa fapta si rasplata!Temeiul soartei, ct de nepatruns, Tot se-mplineste-odata si odata. Pe cnd Ruian, hakimul, sfrsea de rostit stihurile, mparatul cazu mort chiar n clipita aceea. Or, o, efritule, acuma vezi si tu ca, daca mparatul Iunan l-ar fi crutat pe hakimul Ruian, Allah l-ar fi crutat si pe el la rndu-i. Si el nu a vrut, si si -a hotart moartea. Iar tu, o, efritule, daca ai fi vroit sa ma cruti, te-ar fi crutat si pe tine Allah. n clipita aceasta a povestirii sale, Seherezada vazu zorii sclipind si se opri sfioasa. Iar sora ei Doniazada i zise: Ce desfatatoare sunt vorbele tale! Ea raspunse: Da ce sunt astea pe lnga cele ce am sa va istorisesc n noaptea urmatoare, daca voi mai fi n viata si daca sultanul va voi sa ma mai crute! Si si petrecura noaptea aceea n bucurie desavrsita si n desfatare, pna dimine ata. Pe urma sultanul se duse la divanul lui. Iar dupa ce ridica divanul, se ntoa rse la sarai la ale sale. Iar cnd fu cea de a sasea noapte, Seherezada urma: Mi s-a izvodit, o, mult-norocitule sultan, ca atunci cnd pescarul i-a spu s efritului: Daca m-ai fi crutat, te-as fi crutat si eu; dar tu nu ai vrut dect mo artea mea, iar eu am sa te las sa mori ntemnitat n vasul acesta, si am sa te arunc n mare! atunci efritul a strigat si a zis: Allah fie asupra-ti! O, pescarule, sa nu faci asa! Si cruta-ma cu marini mie, fara a ma certa pre