SPIROGRAMA NORMALĂ ŞI PATOLOGICĂ: INDICAŢII, TEHNICĂ, DIAGNOSTICUL PRINCIPALELOR MODIFICĂRI ÎN BOLILE APARATULUI RESPIRATOR

Volume respiratorii:-Capacitatea vitală (CV)-volumul maxim de aer ce poate fi expulzat din plămâni printr-un expir forţat ce urmează unui inspir profound; normal 3500-5000 cmc; valoarea obţinută prin spirogramă trebuie comparată cu valoarea teoretică; limitele normale variază cu +/- 20% faţă de valoarea teoretică. Scăderea cu peste 20% din valoarea teoretică poate fi cauzată de: -diminuarea parenchimului pulmonar (pneumonii, obstrucţii bronşice); -reducerea mobilităţii toraco-pulmonare: -pulmonară-fibroză pulmonară; -pleurală-pleurezii, pahipleurită, pneumotorax; -cutie toracică-traumatisme, nevralgii intercostale, cifoscolioză, paralizie frenică; -mecanism central-leziuni SNC, poliomielită.-CV reuneşte: -volumul current (VC)-volumul de aer vehiculat în cursul unei respiraţii obişnuite; normal 500-600 cmc. -volumul inspirator de rezervă (VIR)-volumul de aer ce mai poate pătrunde în plămâni la finalul unui inspir obişnuit; normal 1500-2000 cmc (35% din CV). -volumul expirator de rezervă (VER)-volumul de aer ce mai poate fi expulzat din plămâni la finalul unui expir obişnuit; normal 800-1500 cmc (20-25% din CV). CV=VC+VIR+VER -alte volume respiratorii, ce nu pot fi appreciate prin spirogramă: -volumul residual (VR)-volumul de aer ce rămâne în plămâni după expir maxim; ~ 1500 cmc; creşte în procesele obstructive ale bronhiolelor (BPOC, AB). -capacitatea reziduală funcţională (CRF)-volumul de aer aflat în plămâni la finalul unui expir obişnuit; ~ 3000 cmc (=VIR+VR). -capacitatea pulmonară totală (CPT)-volumul de aer din plămâni la finalul unui inspir maxim (=VR+CV).

Debite respiratorii:-Ventilaţia maximă sau debitul respirator maxim (Vmx)-volumul maxim de aer ce poate fi ventilat într-un minut; se execută timp de 15 secunde mişcări ventilatorii cât se poate de ample, la 3 frecvenţe (35, 45 şi 55/min) la intervale de 30 de minute; valoarea medie se înmulţeşte cu 4 (metoda directă). Metoda indirectă: VEMS*30, se obţin valori mai apropiate de cele reale şi mai mici. Se compară cu valorile teoretice. Normal: +/- 20% din valoarea teoretică-femei 100-200 l/min; -bărbaţi 130-150 l/min. Scade: obstrucţii bronşice, emfizem pulmonary. -Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS1)-volumul maxim pe care un individ îl poate expira în prima secundă a unei expiraţii maxime şi forţate, ce urmează unui inspir maxim (după o scurtă perioadă de apnee). Normal: 3000-4000 cmc. Depinde de permeabilitatea bronho-alveolară şi de elasticitatea pulmonară.

1

-Indicele de permeabilitate bronşică (IP) sau Tiffeneau (IT)-% din CV ce poate fi expirat în cursul primei secunde a unui expir forţat. IP=(VEMS*100)/CV. Normal: ≥ 70%. Scăzut: diminuarea permeabilităţii bronşice (obstrucţii, bronhospasm).-Teste farmacodinamice: -bronhoconstrictoare-acetilcolină 1% aerosoli-dacă VEMS scade cu > 20% hiperreactivitate bronşică. -bronhodilatatoare-este pozitiv la creşterea VEMS cu > 10%.

Disfuncţii ventilatorii:-obstructivă (DVO): -limitare a fluxului expirator (creşterea rezistenţei la aer a căilor aeriene); -scad debitele respiratorii: scad VEMS şi IP; CV normală. -cauze: obstrucţii de căi aeriene (bronşită, AB, emfizem pulmonar, BPOC).-restrictivă (DVR): -limitare a volumelor de aer; -scad volumele respiratorii: scad CV şi CPT; VEMS normal, IP crescut. -cauze: -perete toracic: cifoscolioză, miastenia gravis; -parenchim pulmonar sau căi aeriene: infiltrate (pneumonie, fibroză, EPA); -pleură: pahipleurită, pleurezii; -pneumomectomie; -tumori intratoracice.-mixtă (DVM): -scad CV şi VEMS, cu IP variabil.

2

3