UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE„NICOLAE TESTEMIŢANU”

FACULTATEA STOMATOLOGIECatedra chirurgie oro-maxilo-facială şi implantologie orală „Arsenie Guţan”

Aprobatelaşedinţa catedrei chirurgie oro-maxilo-facială, şi implantologie orală „Arsenie Guţan”,Instituția Publică Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”Proces verbal Nr.7 din 04.05.2016Şef catedră, dr. şt. med.,conferenţiar universitar__________ N. Chele

Disciplina propedeutică în chirurgia OMF

TESTELE CĂTRE EXAMENUL DE PROMOVARE ANUL II

1. CS. Spaţiul minim necesar unui cabinet de chirurgie orală pentru amplasarea unui fotoliu este:

a) 10 m2 + 7 m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;b) 14 m2 + 7 m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;c) 20 m2 + 7 m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;d) 25 m2 + 7 m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;e) 30 m2 + 7 m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;

2. CS. Cîmpul operator e necesar să fie iluminat cu o intensitate de:a) 500 lux;b) 150 lux;c) 200 lux;d) 300 lux;e) 350 lux;

3. CS. Osul mobil ce intră în componenţa scheletului facial (splanhnocraniului) este:a) Maxila;b) Malarul;c) Mandibula;d) Nazale;e) Palatinale.

4. CS. Maxila are mai mulţi pereţi:a) 4;

b) 5;c) 6;d) 7;e) 8.

5. CS. Pereţii sinusului sînt acoperiţi cu:a) Epiteliu pseudostratificat cilindric cu cili,b) Epiteliu cubic;c) Epiteliu plat;d) Epiteliu prizmatic;e) Epiteliu folicular.

6. CS. Sinusul maxilar comunică cu:a) Cavitatea nazală;b) Cavitatea bucală;c) Orbita;d) Glota;e) Fosa subtemporală.

7. CS. Volumul cavităţii sinusului (în cm3) este de:a) 14-25 cm3;b) 15-40 cm3;c) 10-20 cm3;d) 7-15 cm3;e) 20-50 cm3.

8. CS. Sinusul comunică cu cavitatea nazală printr-un orificiu oval care se deschide în.a) Miatul nazal superior;b) Miatul nazal mediu;c) Miatul nazal inferior;d) Prin celule etmoidale;e) Rinofaringe.

9. CS. Unul din pereţii sinusului maxilar este traversat de pachetul vasculo-nervos infraorbital:

a) Anterior;b) Median;c) Superior;d) Lateral;e) Posterior.

10. CS. Molarii de pe arcada superioară au:a) Trei rădăcini;b) Două rădăcini;c) O rădăcină;d) De la caz la caz 4-5 rădăcini;e) Șase și mai multe rădăcini.

11. CS. Primul premolar de pe arcada superioară are:a) O rădăcină;b) Două rădăcini,c) Trei rădăcini;d) Trei-patru rădăcini;e) O rădăcină cu două apexuri.

12. CS. Mandibula are o formă de:a) Pătrat;b) Semiovală;c) Potcoavă;d) Triunghilar;e) În dependenţă de vîrstă trece de la o formă la alta.

13. CS. Prin corpul mandibulei trece canalul:a) Suborbital;b) Nazopalatin,c) Palatinal anterior,d) Mandibular;e) Incisiv.

14. CS. Rădăcinile molarilor mandibulari sînt situate:a) Mezio-distal;b) Vestibulo-oral;c) Lingual;d) Vestibular;e) Palatinal.

15. CS. Articulaţia temporo-mandibulară este:a) Diartroază;b) Monoartroză;c) Triartroză;d) Cea mai evoluată articulaţie:e) Amfiartroză.

16. CS. Fosa glenoidă este situată pe osul:a) Temporal;b) Sfenopalatin;c) Maxilă;d) Frontal;e) Mandibular.

17. CS. Condilul mandibular are un diametru de 20-25 mm şi o formă:a) Ovală;b) Rotundă;c) Elipsoidală;d) Triunghiulară;

e) Pătrată.

18. CS. Miniscul articular are o formă caracteristică de:a) Lentilă biconcavă;b) Lentilă concavă;c) Lentilă plată;d) Lentilă convexă;e) Lentilă biconvexă.

19. CS. Lichidul sinovial ce completează spaţiile articulaţiei este produs de:a) Membrana sinovială;b) Glandele salivare mici;c) Glandele salivare mari;d) Sistemul limfatic;e) Glande sudoripare.

20. CS. Muşchii propulsatori ai mandibulei sînt:a) M. maseterin;b) M. temporal;c) M. pterigoidian intern;d) M. pterigoidian extern;e) M. digastric.

21. CS. Unul din muşchii enumeraţi mai jos are două capete:a) M. temporal;b) M. maseterin;c) M. pterigoidian lateral;d) M. milohioidian,e) M. digastric.

22. CS. Artera facială porneşte de la:a) carotidă comună;b) Aorta ascendentă;c) carotidă externă;d) carotidă internă;e) faringiană ascendentă.

23. CS. Principala arteră ce alimentează dinţii de pe arcada inferioară este:a) linguală;b) palatină descendentă;c) sfeno-palatină;d) alveolară inferioară;e) suborbitară.

24. CS. Colectorii principali regionali ai limfei cît şi bariera principală sînt:a) Capilarele limfatice;b) Ductul limfatic;c) Vena mare limfatică;d) Vasele limfatice;

e) Ganglionii limfatici.

25. CS. Inervaţia vegetativă a feţei şi gîtului este asigurată de:a) N. oftalmic;b) N. vag;c) N. hipoglos;d) N. facial;e) N.trigemen.

26. CS. Inervaţia muşchilor mimici este asigurată de:a) N. trigemen;b) N. hipoglos;c) N. vag;d) N. facial;e) N. lingual.

27. CS. Una din următoarele ramuri a n. trigemen conţine ramuri motorii:a) N. maxilar;b) N. oftalmic;c) N. mandibular;d) N. pterigopalatin;e) N. lingual.

28. CS. Nervul mandibular este cea mai voluminoasă ramură a trigemenului şi iese din craniu prin gaura:

a) Occipitală mare;b) Rotundă;c) Ovală;d) Oftalmică;e) Spinoasă.

29. CS. Nervul maxilar este senzitiv şi iese din craniu prin gaura:a) Spinoasă;b) Rotundă;c) Oftalmică;d) Ovală;e) Occipitală.

30. CS. Inervaţia secretorie a glandei parotide este asigurată de:a) N. auriculotemporal;b) N. pterigomaxilar;c) N. dentar (alveolar) inferior;d) N. bucal;e) N. maseterin.

31. CS. Inervaţia secretorie a glandei submaxilare este asigurată de:a) N. lingual;

b) N. auriculotemporal;c) N. mandibular;d) N. maxilar;e) N. milohioidin.

32. CS. Din canalul stilomastoidian n. facial pătrunde în glanda:a) Lacrimală;b) Sublinguală;c) Submandibulară;d) Parotidă;e) Salivară mică.

33. CS. Nervul facial comunică cu n. lingual prin:a) N. petros mare;b) N. alveolar inferior;c) N. sublingual;d) N. coarda timpanică;e) La direct.

34. CS. Din cele 12 perechi de nervi cranieni unul asigură senzaţiile de miros:a) N. trigemen;b) N. facial;c) N. vag;d) N. accesoriu;e) N. olfactiv (tractul olfactic).

35. CS. Examenul exobucal se efectuează prin:a) Studiul histologic;b) Radiografia cu substanţă de contrast;c) Razonanţa magnetică nucleară;d) Inspecţii şi palpare;e) Tomografia computerizată.

36. CS. Examenul ganglionilor limfatici se face:a) Cu instrumentarul;b) Cu aparataj special;c) Prin palpare cu degetele, comparativ cu partea opusă;d) Radiografie;e) Puncţie.

37. CS. Percuţia dentară se efectuează cu:a) Instrumentar special;b) Aparataj percutor;c) Cu oglinda stomatologică;d) Cu mînerul sondei dentare;e) Cu o spatulă.

38. CS. Pentru determinarea stării generale a pacientului de bază este:a) Anamneza, examenul stării generale;

b) Examenul de laborator;c) Consultaţia confraţilor;d) Consultările bibliografice;e) Radiografia.

39. CS. Examenele de laborator sînt necesare întotdeauna pentru:a) Diagnosticul afecţiunii buco-maxilo-faciale;b) Completarea examenului clinic local şi general;c) Stabilirea planului de operaţie;d) Alegerea anesteticului;e) Controlul stării organismului după operaţie.

40. CS. Asepsia prezintă:a) O măsură de înlăturare a microorganismelor patogene din procesele inflamatorii;b) Totalitetea măsurilor şi mijloacelor folosite pentru a împedica contaminarea infecţioasă a plăgilor operatorii;c) Sterilizarea instrumentelor prin autoclavare;d) Pregătirea cîmpului operator prin prelucrarea cu alcool;e) Curăţarea instrumentelor prin diferite metode

41. CS. Cel mai obişnuit mijloc fizic de sterilizare (şi mai des folosit) este:a) Fierberea;b) Iradierea;c) Folosirea gazelor;d) Căldura uscată şi umedă;e) Flambarea.

42. CS. Prin autoclavare (aburi fierbinţi sub presiune) se sterilizează:a) Instrumentariul chirurgical stomatologic;b) Materialul moale (salfete, halate, coprese, etc.);c) Piese de la bormaşini;d) Soluţiile;e) Mobilierul.

43. CS. Autoclavarea se face la o temperatură şi presiune anumită:a) 200-2500 C şi 10 atm;b) 136-1400 C şi 2-2,2 atm;c) 150-1600 C şi 2-3 atm;d) 180-1900 C şi 2-5 atm;e) 200-2100 C şi 2-3 atm.

44. CS. Autoclavarea (la 1400 C şi 2,2 atm) se efectuează timp de:a) 10-15 min;b) 15-20 min;c) 20-25 min;d) 30 min;e) 60 min.

45. CS. Sterilizarea cu căldură uscată în (poupinel) se face la o temperatură şi timp

anumit:a) 1800C - 60 min;b) 2000C - 30 min;c) 1600C - 15 min;d) 1500C - 120 min;e) 1700C - 80 min.

46. CS. Spălarea mîinilor pentru intervenţii chirurgicale se face cu:a) Un get de apă caldă, săpun şi perii;b) Tampon cu alcool;c) Apă caldă, săpun şi perii 3 min, antiseptizare cu alcool 70%;d) Apă de robinet şi detergenţi;e) În lighean cu apă caldă cu dezinfectanţi.

47. CS. Sterilizarea materialelor textile (salfete, plapume, tampoane, vată, etc.) se face cu:a) Aer ferbinte în poupinel;b) Flambarea;c) Vapori de formaldehidă;d) Autoclavare în casolete;e) Raze lazer.

48. CS. Dezinfecţia cabinetului de chirurgie orală se efectuează:a) De două ori pe zi;b) O dată în săptămînă;c) Zilnic de 2-3 ori cu soluţii de cloramină, săptămînal curăţenie generală;d) Zilnic de 4-5 ori cu detergenţi, şampon;e) Prin aerisirea cabinetului peste fiecare oră.

49. CS. Metoda de anestezie utilizată cel mai des în stomatologie este:a) Anestezia generală;b) Anestezia locală;c) Anestezia regională;d) Anestezia loco-regională;e) Metode intermediare.

50. CS. Clasificarea metodelor de anestezie se face după:a) Principiul dezvoltării tehnicii (aparatajului);b) În raport cu descoperirea unor noi substanţe anestezice;c) În dependenţă cu cunoaşterea bazelor fiziologice asupra anesteziei;d) În dependenţă de dezvoltarea tehnicilor de anestezie modernă;e) În dependenţă de condiţiile în care se efectuează anestezia.

51. CS. Preanestezia prezintă:a) Totalitatea măsurilor de pregătire psihică, fizică şi medicamentoasă a bolnavului în vederea anesteziei;b) Reducerea excitabilităţii sistemului nervos central;c) Sanarea cavităţii bucale, prelucrarea cu antiseptice;d) Examinarea totală a bolnavului;e) Metodă de laborator.

52. CS. Anestezicile locale sînt distruse prin hidroliză de către esterazele plasmatice şi hepatice, însă produsele de degradare sînt eliminate prin:

a) Transpiraţii;b) Salivă;c) Rinichi;d) Cu masele fecale;e) Respirație.

53. CS. Una din substanţele anestezice enumerate produce dependenţă:a) Cocaina;b) Procaina;c) Lidocaina;d) Ultracaina;e) Alfacaina.

54. CS. În anestezia la tuberozitate pe cale orală, se pătrunde cu acul dea lungul tuberozităţii, pînă la o profunzime de:

a) 2-2,5 cm;b) 2,5-3,5 cm;c) 3,5-4 cm;d) 1-1,5 cm;e) 1,5-2,5 cm.

55. CS. Prin anestezia la tuberozitate se blocheză:a) N. alveolari superiori şi medii;b) N. nazopalatin;c) N. alveolari superiori şi anteriori;d) N. alveolari superiori şi posteriori;e) N. palatinal.

56. CS. Cu anestezia suborbitară pot fi extraşi dinţii:a) Toţi incisivii;b) Caninii;c) Premolarii;d) Incisivii, caninii şi premolarii;e) Toţi dinţii de pe arcada superioară.

57. CS. Prin anestezia la gaura suborbitară pe calea orală se blocheză:a) Nervii alveolari superiori şi posteriori;b) Nervul nazopalatin;c) Nervii alveolari superiori anteriori şi medii;d) Nervul palatinal;e) Nervul alveolar inferior.

58. CS. Printre accidentele generale în practica stomatologică cel mai frecvent întîlnim:a) Manifestări esterice;b) Accidente alergice;c) Lipotimia;

d) Sincopa;e) Convulsiile.

59. CS. Lipotimia este provocată cel mai des de:a) Acţiunea locală a novocainei;b) Scăderea bruscă a tensiunei arteriale;c) Acţiunea hipotensivă a novocainei (Procainei);d) De starea imunodeficitară a organismului;e) De toxicitatea sporită a anestezicului.

60. CS. În care din următoarele tehnici de anestezie este mai mare riscul producerii unui hematom:

a) Anestezia la gaura mentonieră;b) Anestezia la tuberozitate;c) Anestezia la gaura incisivă;d) Anestezia la gaura infraorbitară;e) Anestezia la gaura palatină.

61. CS. În care din următoarele tehici de anestezie este posibil ca accident pareza facială tranzitorie:

a) Anestezia nervului auruculo-temporal;b) Anestezia nervului maseterin pe cale endobucală;c) Anestezia nervului infraorbitar pe cale endobucală;d) Anestezia nervului alveolar infinferior pe cale endobucală;e) Anestezia nervului mentonier pe cale cutanată.

62. CS. Complicaţiile septice postanestezice apar în special după:a) Anestezia plexală sau prin baraj;b) Anestezia la gaura incisivă;c) Anestezia la Spina Spix sau la tuberozitate;d) Anestezia la gaura palatină sau mentonieră;e) Anestezia topică.

63. CS. Hematomul ca accident al anesteziei tuberale este cauzat de:a) Acţiunea hipotensivă a Novocainei (Procainei);b) Pătrunderea adrenalinei în vasul sangvin;c) Lezarea vaselor (artera, vena) cu hemoragie;d) Ruperea acului în timpul anesteziei;e) Stres.

64. CS. În care din următoarela tehnici de anestezie este mai mare riscul producerii unei diplopii tranzitorii:

a) În anestezia tuberală;b) În anestezia la gaura palatină;c) În anestezia la gaura suborbitară;d) În anestezia la gaura mentonieră;e) În anestezia la gaura incisivală.

65. CS. Extracţia dentară în plin proces inflamator acut se poate efectua:

a) Dacă pacientul nu are febră;b) Dacă procesul septic este localizat numai periradicular;c) Imediat după prezentarea pacientului;d) Dacă pacientul prezintă hipersialee;e) Nu se poate efectua.

66. CS. Extracţia dentară este bine să fie efectuată la dolnavii cu infarct miocardic în antecedente, după:

a) Cel puţin 15 zile de la inarct;b) Cel puţin 30 zile de la inarct;c) Cel puţin trei luni de la inarct;d) Cel puţin şase luni de la infarct;e) Cel puţin 6-8 ore de la infarct.

67. CS. În infarctul miocardic recent, extracţia dentară:a) Se efectuiază sub protecţie de antibiotice;b) Se efectuiază sub protecţie hemostatică;c) Se efectuiază de urgenţă;d) Este contraindicată;e) Se efectuiază în condiţii de spitalizare.

68. CS. Precizaţi în care din următoarele afecţiuni generale este contraindicată extracţia dentară:

a) Cardiopatia ischemică dureroasă;b) Hepatită cronică evolutivă;c) Leucoza acută;d) Hemofilia A;e) Tonzilită.

69. CS. Extracţia dentară, la bolnavii cu leucozele acute, este permisă:a) Numai sub control riguros al hemostazei;b) Numai sub protecţie de antibiotice;c) Este contraindicată în mod categoric;d) Numai după întreruperea tratamentului anticoagulant;e) Numai după un tratament de 24-48 de ore hipoglicemiant.

70. CS. Extracţia dentară se poate efectua fără riscuri dacă timpulde sîngerare este de:a) 1-4 min;b) 8-12 min;c) 20-30 min;d) 60 min;e) Mai mult de 60 min.

71. CS. Pentru extracţia primului molar superior, la început, pentru luxaţia dintelui, se fac mişcări de basculare în sens:

a) Palato-vestibular;b) Vestibulo-oral;c) Numai vestibular;d) Vertical (tracţie în ax);

e) Numai palatinal.

72. CS. Pentru extracţia incisivilor şi caninilor de pe arcada superioară se folosesc cleştii:a) În baionată;b) În cioc;c) Drepţi;d) S - fără pinteni;e) S - cu pinteni.

73. CS. Pentru extracţia primilor doi molari de pe arcada superioară se folosesc cleştii:a) În cioc;b) Drepţi;c) În baionetă;d) S - cu pinteni pe falca vestibulară;e) În cioc cu pinteni pe ambele fălci.

74. CS. Pentru extraxia molatului trei de pe arcada superioară se folosesc cleştii:a) Cioc îndoiţi pe lat;b) Drepţi;c) S - fără pinteni;d) Cleşti pentru extracţia molarilor de minte superiori;e) S - cu pinteni.

75. CS. Primul molar de pe arcada inferioară se extrage cu:a) Cleşte drept;b) Cleşte în cioc;c) Cleşte în cioc cu doi pinteni pe ambele fălci;d) Cleşte în baionetă;e) Elevatorul Lecluse.

76. CS. Premolarii de pe arcada inferioară se extrag cu:a) Anestezia la Spina Spix şi bucală;b) Cleştii în cioc cu fălci late;c) Elevatorul Lecluse;d) Cleşte în baionetă;e) Cleştii în formă de S.

77. CS. Elevatorul Lecluse se poate folosi pentru extracţia:a) Dinţilor maxilari;b) Dinţilor mandibulari;c) Incisivilor şi caninilor;d) Molarului de minte inferior;e) Molarului de minte superior.

78. CS. Cleştii în cioc încovoiaţi pe lat se folosesc pentru extracţia:a) Incisivilor;b) Caninilor şi premolarilor;c) Primilor doi molari;d) Dinţii de minte inferiori;

e) Toţi dinţii.

79. CS. Pentru extracţia cărui dinte de pe arcada superioară gura nu trebuie să fie larg deschisă:

a) Incisivilor;b) Caninilor;c) Premolarilor;d) Molarului de minte;e) Primilor doi molari.

80. CS. Pentru extracţia unor dinţi avem cleşti speciali:a) Incisivi;b) Canini;c) Premolari;d) Primii doi molari;e) Molarii de minte.

81. CS. În cursul extracţiei dentare, mişcările de rotaţie sînt permise la:a) Molarii de minte;b) Molari în general;c) Molari si premolari;d) Monoradiculari cu rădăcini drepte;e) Numai la dinţii maxilari.

82. CS. Extracţia dentară cu separarea rădăcinilor este indicată într-una din următoarele situaţii:

a) Molarii care reprezintă stîlpi de punte;b) Molarii cu rădăcini divergente;c) Molari cu fracturi radiculare longitudinale;d) Molarii cu carii proximale;e) Molarii incluşi.

83. CS. În timpul extracţiei se produce fractura 1/3 apicale a rădăcinii. În această situaţie, cea mai bună atitudine este:

a) Continuarea extracţiei după separarea rădăcinilor;b) Finalizarea extracţiei prin alveolotomie;c) Extirparea 1/3 apicale a rădăcinii prin rezecţie apicală;d) Restul radicular fiind foarte mic poate fi lăsat pe loc, dar cu avertizarea pacientului;e) Utilizarea unui H-file.

84. CS. După trei zile de la extracţie pacientul prezintă dureri vii iradiante spre ureche, hipersalivaţie, congestia mucoasei din jurul alveolei, alveola prezintă un cheag murdar, muguri cărnoşi care sîngerează la atingere, secreţii purulente din alveolă. Diagnosticul cel mai probabil în această situaţie este:

a) Alveolită uscată;b) Nevrită postanestezică;c) Alveolită umedă;d) Pericoronarită congestivă;e) Pericoronarită supurată.

85. CS. Elementul primar prin care începe procesul de vindecare a unei plăgi postextracţionale este:

a) Chiuretajul minuţios al fundului alveolar;b) Apropierea marginilor gingiei;c) Formarea cheagului endoalveolar;d) Hemoragia pereţilor alveolei;e) Aplicarea suturilor.

86. CS. Cea mai potrivită atitudine faţă de o plagă postextracţională este următoarea:a) Spălătura locală cu apă oxigenată şi protejarea plăgii cu o compresă sterilă întrodusă intraalveolar;b) Spălătura intraalveolară cu o substanţă antiseptică şi aplicarea unui pansament cu Gelaspon şi Trombină pentru accelerarea hemostazei;c) Controlul plăgii alveolare, regularizarea ciocurilor osoase, strîngerea marginilor alveolei şi protejarea ei cu comprese sterile aplicate supraalveolar;d) După o extracţie normală nu este necesar nici un tratament;e) În plaga postextracţională se întroduce pulbere de sulfamidă şi se începe imediat antibioterapia pentru prevenirea complicaţiilor sertice.

87. CS. După extracţia unui dinte cu parodontită apicală se recomandă:a) Întroducerea unei meşe în alveolă;b) Sutura plăgii alveolare;c) Aplicarea unui pansament cu Gelaspon şi Trombină menţinut cu gutieră sau proteză;d) Spălătură antiseptică a alveolei;e) În astfel de cazuri nu se recomandă nici un tratament.

88. CS. Fractura tuberozităţii maxilei are loc:a) În timpul luxaţiei cu elevatorul a molarului de minte superior;b) În timpul extracţiei molarului doi;c) În timpul extracţiei molarului de 6 ani;d) În timpul extracţiei premolarilor;e) În timpul extracţiei molarului de minte inferior.

89. CS. Accidentele sinusale ale extracţiei dentare se pot produce la:a) Toţi dinţii arcadei superioare;b) Incisivii şi caninii superiori;c) Premolarii şi molarii superiori;d) Premolarii şi molarii inferiori;e) Nu contează localizarea dintelui extras.

90. CS. În cazul unei fracturi de perete alveolar, cînd fragmentul osos rămîne ataşat de periost, se va face:

a) Deperiostarea şi desprinderea fragmentului osos, apoi regularizarea marginilor osoase şi sutura;b) Repunerea fragmentului detaşat la loc şi sutura gingivomucoasei;c) Sutura fragmentului la periostul existent şi pansament supraalveolar compresiv;d) Îndepărtarea fragmentului numai cu electrocauterul;e) Deperiostarea fragmentului şi electrocauterizarea periostului

91. CS. Fractura mandibulei se poate produce:a) În timpul extracţiei molarului de 6 ani cu rădăcini recurbate distal;b) În timpul extracţiei molarului de minte inferior, cînd acesta are rădăcini drepte şi se foloseşte elevatorul Lecluse;c) În timpul extracţiei molarului de minte, cînd acesta are rădăcini recurbate distal şi se foloseşte elevatorul Lecluse;d) Cînd există chisturi foliculare, tumori, osteomielită, sau dinţi incluşi la nivelul mandibulei;e) Cînd se folosesc elevatoare curbe pentru extracţia dinţilor laterali cu rădăcini recurbate distal.

92. CS. Rădăcinile dentare împinse sub mucoasa sinusală se extrag:a) După cura radicală de sinus;b) Numai dacă manevra Valsalva este pozitivă;c) Pe cale alveolară lărgită;d) Numai cu ajutorul cleştilor de rădăcini;e) Numai cu elevatoarele cu cioc lateral.

93. CS. Nervul alveolar inferior adesea este lezat în timpul extracţiei dintelui:a) Primului premolar;b) Molarului de 6 ani;c) Al doilea molar;d) Molarului de minte;e) Al doilea premolar.

94. CS. În mod normal timpul în care se formează chiagul în alveolă este de:a) 30-50 minute;b) 20-40 minute;c) 15-20 minute;d) O oră;e) 50-60 minute.

95. CS. Simptomul dominant în alveolita postextracţională este:a) Fetiditatea bucală;b) Durerea;c) Adenopatia loco-regională;d) Febra;e) Prurit.

96. CS. Alveolita postextracţională este:a) O complicaţie septică a plăgii alveolare ce cointeresează pereţii alveolei;b) O osteită localizată, în care fenomenul inflamator se asociază cu necroza superficială a pereţilor osoşi;c) O necroză a cheagului de sînge;d) O înpuroiere a alveolei;e) O complicaţie ce implică alveola, osul, gingivomucoasa.

97. CS. Complicaţiile septice postanestezice în fosa subtemporală apar în special după:a) Anestezia plexală sau prin baraj;b) Anestezia la gaura incisivă sau infraorbitară;c) Anestezia la spina Spix sau la tuberozitate;

d) Anestezia la gaura mandibulară sau palatinală;e) Anestezia topică.

98. CS. Planşeul bucal este împărţit de muşchiul milohioidian în două compartimente:a) Posterior şi anterior;b) Laterale;c) Superior şi inferior;d) Superior şi lateral;e) Inferior şi medial.

99. CS. Cea mai des întîlnită cauză a perforării fundului sinusului este:a) Rezecţia de os la înlăturarea tumorilor;b) Extracţia molarilor superiori;c) Coma sifilitică;d) Osteoradionecroză;e) Trauma osului maxilar.

100.CS. Accidentele sinuzale ale extracţiei dentare se pot produce la:a) Toţi dinţii arcadei superioare;b) Incisivii şi caninii superiori;c) Premolarii şi molarii superiori;d) Premolarii şi molarii inferiori;e) Nu contează localizarea dintelui extras.

101.CS. Prin ductul (canalul) Stenon se revarsă saliva de la glanda:a) Sublinguală;b) Submandibulară;c) Parotidiană;d) Accesorie;e) Palatinală.

102.CS. Ductul (canalul) Stenon se deschide pe mucoasa cavităţii bucale înregiunea:a) Geniană;b) Sublinguală;c) Geniană la nivelul primului molar superior;d) Palatină;e) Retromolară.

103.CS. Ductul (canalul) Wharton se deschide pe mucoasa cavităţii bucale înregiunea:a) Sublinguală;b) Palatină;c) Retromolară;d) Geniană;e) Geniană la nivelul molarului de şase ani.

104.CS. Prin ductul (canalul) Wharton se elimină saliva din glanda:a) Parotidă;

b) Sublinguală;c) Accesorii;d) Submandibulară;e) Palatinală.

105.CS. Prin ductul (canalul) Bartholomini se elimină saliva din glanda:a) Submandibulară;b) Sublinguală;c) Parotidă;d) Accesorii;e) Palatinală.

106.CS. Sterilizarea reprezintă:a) Ansamblul procedurilor folosite pentru distrugerea tuturor organismelor de pe instrumentele şi materialele chirurgicale;b) Folosirea instrumentelor de o singură folosinţă;c) Prelucrarea cu alcool a cîmpului operator;d) Antibioticoterapia;e) Dezinfecție.

107.CS. Cel mai des folosim anestezia n. alveolar inferior:a) Pe cale orală la Spina Spix;b) Tehnica Vaisbrem la proeminenţa mandibulară;c) Calea cutanată submandibulară;d) Calea cutanată retromandibulară;e) Calea cutanată superioară.

108.CS. În care din următoarela tehnici de anestezie este mai mare riscul de a se produce lipsa temporală a vederii:

a) Anestezia la gaura palatină;b) Anestezia la gaura suborbitară;c) Anestezia tuberală;d) Anestezia la gaura incisivă;e) Anestezia nervului alveolar inferior.

109.CS. Luxarea dintelui se face cu scop de:a) Rupere a ligamentelor dentoalveolare şi mobilizarea dintelui;b) A fixa mai bine cleştele pe dinte;c) De a extrage dintele;d) De a înlătura ţesutul patologic periapical;e) De a face loc pentru întroducerea elevatorului.

110.CS.Regiunea oro-maxilo-facială este vascularizată de:a) facială;b) maxilară internă;c) temporală superficială;d) linguală;

e) De toate în ansamblu.

111.CS. Care din substanţele anestezice enumerate mai jos fac parte din grupa derivaţilor esterici:a) procaina (Novocaina)b) bupivacainac) epinefrinad) articainae) mepivacaina

112.CS. Care este anestezia locală în care se obține anestezia dintelui, dar nu și a parților moi:a) anestezia topicăb) anestezia locală prin infiltratiec) anestezia tronculară-perifericăd) anestezia bazalăe) anestezia intraligamentară

113.CS. Anestezia topică se poate folosi pentru anestezia nervului:a) lingual, în șantul mandibulo —lingual , în dreptul molarului de minteb) alveolar supero-anteriorc) mentonierd) incisive) alveolar inferior

114.CS. Reperele pentru anestezia „la tuberozitate” sunt:a) creasta zigomato-alveolarăb) radacina mezială a molarului trei superiorc) mucoasa fixăd) creasta temporalăe) creasta temporo-zigomatică

115.CS.Care este teritoriul anesteziat obținut după anestezia nervului nazo-palatin:a) cele două treimi posterioare ale fibromucoasei palatineb) treimea anterioară a fibromucoasei palatinec) gingia palatină din dreptul molarilor superiorid) septul nazal , baza și aripa nasuluie) podeaua nazală și celulele etmoidale

116.CS. Anestezia locală prin infiltraţie nu include:a) anestezia de contactb) anestezia submucoasăc) anestezia intradermicăd) anestezia plexalăe) anestezia intraligamentară

117.CS. Anestezia nervului alveolar inferior (spina Spix):a) se efectuează rar pe cale orală

b) nu permite anestezierea mucoasei vestibulare distal de gaura mentonierăc) are ca reper planul de ocluzie al molarilor superiorid) determină anestezia nervului bucale) anesteziază și nervul auriculo-temporal

118.CS. Anestezia nervului bucal:a) substanţa anestezică este injectată subperiostalb) completează anestezia la gaura mentonierăc) este o anestezie de completare pentru mucoasa gingivoalveolară situată distal de gaura

mentonierăd) presupune anestezierea mucoasei gingivoalveolare situate distal de premolarul 2 inferiore) este o anestezie perinervoasă, intracanaliculară.

119.CS. Alveolita postextracțională are o frecvență mai mare, după:a) anestezia intraligamentarăb) anestezia topicăc) anestezia prin refrigerațied) anestezia intrapapilarăe) anestezia prin infiltrație locală.

120.CS. Anestezia intraligamentară:a) nu necesită seringi specialeb) durata de instalare este marec) reduce riscul de alveolită postextracţionalăd) durerea locală postanestezică e mai redusăe) este indicată la pacienţii cu risc hemoragic

121.CS. Profunzimea de depunere a soluţiei anestezice pentru anestezia nervului alveolar inferior la gaura mandibulară pe cale endoorală este: a) 1,5-2 cm; b) 2-2,5 cm; c) 2-3 cm; d) 2,5-3,5 cm; e) 4-4,5 cm.

122.CS. Radacina senzitivă a nervului mandibular inervează: a) tegumentul regiunii nazale; b) hemibuza superioară; c) dinţii inferiori cu ligamentul parodontal şi osul alveolar; d) glanda submandibulară; e) sinusul maxilar.

123.CS. Dezavantajul anesteziei nervului nazopalatin la gaura incisivă este: a) volum mare de soluţie anestezică; b) risc de rupere a acului; c) anestezie dureroasă, potenţial traumatică;

d) aspiraţie pozitivă frecventă; e) necesită înţepături multiple.

124.CS. Hematomul labio-mentonier se produce în timpul anesteziei:a) plexale la dinţii frontali inferiorib) plexale la dintii frontali superioric) tronculare periferice la gaura mentonierăd) intraosoase la dinţii frontali inferiorie) bilaterale la găurile mentoniere

125.CS. Contraindicațiile relative generale ale extracției dentare pot fi:a) boli cardiovasculare cu risc mediub) tratamente anticoagulantec) tulburari urinared) colecistitae) abcese perimandibulare

126.CS. Lezarea n. lingual în timpul extracției molarilor inferiori:a) apare frecvent în cazurile extracției molarului de minteb) tulburările nu afectează foarte mult pacientulc) se evită rezectia corticalei vestibulare pentru a nu leza n.linguald) trepănarea osoasă se face cît mai mult la nivelul corticalei lingualee) recuperarea spontană în urma lezării nervului este mult mai puțin probabilă

127.CS. Extracția molarului 2 superior:a) morfologia molarului 2 este similară cu cea a molarului 3 superiorb) rădăcinile sunt mai lungi și mai puțin divergente ca la molarul unu superiorc) tehnica este aceași ca la toți molarii superiorid) instrumentarul folosit este similar celui utilizat pentru extractia molarului 3 superiore) este extras mai ușor decît molarul unu superior

128.CS. În alveolita uscată simtomatologia este dominată de:a) fenomene dureroase intenseb) febra înaltăc) astenie marcatăd) adenităe) hipersalivație

129.CS. Accidentele extracţiei dentare cuprind :a) înghiţirea sau aspirarea unor fragmente dentareb) lezarea nervului facialc) hemoragie imediată prelungităd) alveolită umedă e) trismus antalgic

130.CS. Etapele vindecării plăgii postextracţionale :

a) procesul de vindecare al alveolei se realizează prin granulaţie secundarăb) cuprinde inflamaţie, epitelizare, fibrozare şi remodelare

c) etapa inflamatorie desfăşurată pe parcursul primei săptămâni, constă în apariţia fibroblastelor şi dezvoltarea capilarelor de neoformaţie

d) în primele 6-7 zile postextracțional apar osteoclastee) anchilozare

131.CS. Extracţia pe cale alveolară înaltă (tehnica Wassmundt) :a) este indicată pentru resturile radiculare împinse sub mucoasa sinusalăb) se realizează un lambou plicc) se rezecă tabla osoasă palatină cu pensa ciupitoare de os sau instrumentarul rotativd) se îndepărtează cu cleştele restul radicular restante) nu necesită sutură

132.CS. După extracția unui dinte monoradicular, epitelizarea plăgii are loc în:a) 10-12 zileb) 12-16 zilec) 16-18 ziled) 20-22 zilee) 24-30 zile

133.CS. După extracția unui dinte pluriradicular, epitelizarea plăgii are loc în:a) 14-18 zileb) 19-23 zilec) 24-28 ziled) 20-32 zilee) 33-40 zile

134.CS. În cazul prezenței procesului inflamator în alveola unui dinte monoradicular extras, epitelizarea durează mai mult cu:a) 1 săptămînăb) 2 săptămînic) 3 săptămînid) 4 săptămînie) Mai mult de 4 săptămîni

135.CS. În cazul prezentei procesului inflamator în alveola unui dinte pluriradicular extras, epitelizarea durează mai mult cu:a) 1 săptămînăb) 2 săptămînic) 3 săptămînid) 4 săptămîni e) Mai mult de 4 săptămîni

136.CS. La a cîta zi după extracție, alveola se umple cu țesut granular de regenerare:a) 3-4 zileb) 7-8 zilec) 2 saptamini

d) 3 saptaminie) 4 saptamini

137.CS. Alveolita postextracțională se manifestă la:a) 30 zile postoperatorb) 21 zile postoperatorc) 14 zile postoperatord) 3-4 zile postoperatore) 24 ore

138.CS. La a cîta zi după extracție se determină histologic trabecule osteoide pe fundul și pereții alveolei:a) 1 săptămînăb) 2 săptămînic) 3 săptămînid) 4 săptămînie) 5 săptămîni

139.CS. În ce termen după extracție are loc începerea formării țesutului osos spongios?a) 14 zileb) 21 zilec) la finalul primei lunid) la mijlocul lunii a douae) la finalul lunii a doua

140.CS. În ce termen alveola postextracțională nu diferă radiologic de osul înconjurator?a) la finalul primei lunib) la 2-4 lunic) la 4-6 lunid) la 7-8 lunie) la 8-9 luni

141.CS. În cazul complicațiilor postextracționale (alveolita), în ce termen alveola postextracțională nu diferă radiologic de osul înconjurator? a) 2-4 lunib) 4-6 lunic) 6-8 lunid) 8-10 lunie) 10-12 luni

142.CS. În cazul comunicării oro-sinusale, cînd se permite tamponarea alveolei postextracționale cu meșe iodoformate?a) nu se permiteb) în cazul hemoragiilor postextractionalec) în cazul sinusitei purulented) în cazul propulsării radacinei sub mucoasa sinusului fără a o perfora

e) se permite in toate cazurile

143.CS. Prin ce metodă se îndepărtează rădăcinile propulsate în sinusul maxilar?a) prin alveola posextracționalăb) sinusotomie cu plastia comunicării oro-sinusalec) sinusotomie fără plastia comunicării oro-sinusaled) plastia comunicării oro-sinusale fără sinusotomiee) suturarea alveolei postextractionale fără înlăturarea rădă cinei

144.CS. Cum se numește hemoragia ce apare în urma intervenției chirurgicale?a) idiopaticăb) iatrogenăc) simptomaticăd) rinogenăe) nespecifică

145.CS. Postextracțional se indică:a) băi bucale intense cu soluții antiseptice în primele 2 ore postextracaționalb) ingerarea alimentelor fierbinți în primele 2 ore postextracționalc) se exclud băi bucale cu antiseptic în primele 2 ore și pe parcursul zilei în care s-a efectuat

extracțiad) efort fizic în ziua intervențieie) fizioterapie în ziua intervenției

146.CS. Contraindicații relative ale extracției dentare sunt următoarele cu excepția:a) corticoterapie prelungităb) extracțiile în leucemii cronice în fază compensatec) leucemia acutăd) diabet zaharate) in primele 6 luni de la producerea unui infarct miocardic

147.CS. Care afirmație este falsă cu privire la extracția propriu-zisă a dintelui:a) se verifică dacă nu există gingie aderentă care se va rupe la îndepărtarea dintelui din

alveolăb) se evită izbirea arcadei antagoniste în momentul în care dintele „scapă” din alveolăc) gingia decolată în urma extracției dentare trebuie îndepărtatăd) marginile strivite, necrotice ale gingiei se îndepărteazăe) dintele extras se examinează dacă este întreg sau lipsesc fragmente din vârful rădăcinii

148.CS. Care din următoarele afirmații este falsă:a) cleştele pentru incisivi şi canini superiori este dreptb) la cleştele pentru premolarii superiori, falca vestibulară prezintă un pinten pentru a se

insera între cele două rădăcini vestibularec) la cleştele pentru premolarii superiori, nu este prezent pinteneled) pentru extracția caninului inferior se foloseşte cleştele de premolar, deorece are rădăcina

lungă şi puternică

e) cleştii pentru molarii inferiori au doi pinteni

149.CS. Cleştele în formă de S prevăzut cu un piten:a) este utilizat în zona frontală maxilarăb) este utilizat pentru extracția molarilor inferioric) este utilizat pentru extracția molarului de minte superiord) pintenul este poziționat pe falca vestibularăe) poziția pintenului diferențiază cei doi cleşti pentru cadranul 3 şi 4

150.CS. Accidentele extracției dentare sunt următoarele, cu excepția:a) înghițirea dinților sau a resturilor radiculareb) dislocarea dintelui în spațiile extraalveolarec) hemoragia postextracționalăd) leziuni ale ramurilor nervoasee) fractura mandibulei sau a tuberozității maxilare

151.CS. Factorii ce nu ușurează odontectomia M3 inferior.a) raportul direct cu canalul mandibularb) spațiul fată de molarul doic) poziție mezio- angularăd) rădăcini conice sau fuzionatee) spațiu parodontal larg

152.CS. În etiopatogenia incluziei dentare sunt incriminați factori localia) anomalii cromozomialeb) tulburări metabolicec) despicăturile labio-maxilo-palatined) persistența pe arcadă peste limita normală cronologică a dintelui temporare) dizostoză cleidocraniană

153.CS. Complicații septice locale asociate incluziei M3 inferiora) septicemia b) osteomielitac) tromboflebita de sinus cavernosd) abces vestibulare) meningita

154.CS. Contraindicațiile redresării chirurgical-ortodontice a caninului inclusa) pacienti tinerib) spațiu insuficient pe arcadă și nu poate fi creat prin metode ortodonticec) dintele nu prezintă anomalie de formă sau volumd) dintele se află într-o poziție verticală sau normal oblicăe) incluzia nu este profundă

155.CS. Cauzele generale ale incluziei dentare sunt:a) boli endocrine ca de exemplu- hipertiroidismb) acromegaliac) infecții specifice ca TBCd) transmiterea ereditară, despicăturile labio-maxilo-palatine, e) boli autoimune ca lupus eritematos sistemic

156.CS. În cazul anesteziei tronculare periferice se instalează blocarea cărui tip de sensibilitate:

a) tactilăb) dureroasăc) temperaturăd) gustativăe) secretorie

157.CS. Șocul anafilactic este o reacție alergică de tip:a) imediatb) întîrziatc) primard) secundare) precoce

158.CM. În cabinetul de chirurgie orală se efectuiază următoarele intervenţii:a) Anestezii şi extracţii dentare;b) Înlăturarea tumorilor maligne;c) Chirurgia proprotetică;d) Tratament chirurgical al parodontitelor marginale cronice;e) Rezecţii apicale, amputaţii radiculare, hemisecţii.

159.CM. În componenţa unei secţii (cabinet) de chirurgie orală intră:a) Salonul de operaţii;b) Salonul de sterilizare;c) Salonul de aşteptare (coridor) pentru pacienţi;d) Fişier;e) Cabinetul roentgenologic.

160.CM. Instrumentariul principal necesar într-un cabinet de chirurgie orală:a) Cleşti pentru extracţii, elevatoare, dăltiţe, ciocănaşe, sindesmotoame;b) Bisturie, foarfece, portace, ace, pense hemostatice;c) Deschizător de gură, fixator de limbă, depărtător;d) Chiurete, excavatoare, raşpă, sonde, oglinzi;e) Tăviţe, pense, mînere de oglinzi, instrumentar de detartaj.

161.CM. Formele de asistenţă chirurgicală într-un cabinet de chirurgie orală sînt:a) Asistenţă chirurgicală profilactică;b) Asistenţă chirurgicală planică;

c) Asistenţă chirurgicală de urgenţă;d) Asistenţă chirurgicală urgentă după indicaţii vitale;e) Asistenţă stomatologică mixtă.

162.CM. Indicii calitativi a activităţii chirurgului în cabinetul de chirurgie orală sînt:a) Absenţa accidentelor şi complicaţiilor postextracţionale;b) Absenţa sau un număr foarte limitat de complicaţii postoperatorii,c) Evitarea tuturor urgenţelor apărute în timpul operaţiilor;d) Anestezia perfectă, lipsa durerilor şi altor accidente în timpul operaţiilor;e) Mențiuni din partea pacienților.

163.CM. Regiunea maxilo-facială se împarte în trei etaje principale:a) Superior;b) Mediu;c) Inferiord) Lateral;e) Posterior

164.CM. Osul maxilar participă în formarea următoarelor cavităţi:a) Orbitei;b) Nazală;c) Orală;d) Pterigo-maxilară;e) Sinusul maxilar.

165.CM. S-au determinat următoarele forme de sinus maxilar:a) Pneumatic;b) Sclerotic;c) Multicameral;d) Un sinus mare şi cîteva mici;e) Absența sinusului maxilar.

166.CM. Funţiile de bază ale sinusului sînt:a) Rezonatorie;b) Olfactorii;c) Respiratoare (umectează, încălzeşte, curăţă aerul);d) Protecţie;e) Uşurează scheletul.

167.CM. Raportul sinusului maxilar cu dinţii de pe arcada superioară este intim şi cei mai apropiaţi de fundul sinusului sînt dinţii:

a) Molarul de 6 ani;b) Incisivii;

c) Molarul doi;d) Permolarii;e) Caninul.

168.CM. Mandibula are următoarele apofize:a) Alveolară;b) Coronoidă;c) Condilară;d) Bazală;e) Unghiulară.

169.CM. Care dinţi de pe arcada inferioară au două rădăcini:a) Molarul 1(de 6 ani);b) Molarul 2;c) Molarul 3 (dintele de minte);d) Premolarul 1;e) Caninul.

170.CM. Elementele anatomice principale ale articulaţiei temporo-mandibulare sînt:a) Condilul articular;b) Cavitatea glenoidă;c) Miniscul;d) Tuberculul articular;e) Capsula articulară şi ligamentele.

171.CM. În cadrul articulaţiei temporo-mandibulare meniscul îndeplineşte mai multe funcţii:

a) Transformă cele două suprafeţe necongruente în suprafeţe congruente;b) Separă capul condilului de elementele craniene a articulaţiei temporo-mandibulare:c) Contribuie activ la deplasarea anterioară a condilului;d) Rolul de tampon între suprafeţele articulare osoase;e) Trofică.

172.CM. Meniscul articular împarte articulaţia în două compartimente:a) Temporo-meniscal (superior);b) Menisco-mandibular (inferior);c) Menisco-tuberal (anterior);d) Menisco-auditiv (posterior);e) Menisco-zigomat (lateral).

173.CM. Elementele de unire ale capetelor articulare sînt:a) Capsula articulaţiei temporo-mandibulare;b) Muşchii ridicători;

c) Ligamentele articulaţiei temporo-mandibulare;d) Muşchii coborîtori ai mandibulei;e) Fascii.

174.CM. Capsula articulaţiei temporo-mandibulare se prizintă ca:a) Un manşon cu două capete, superior şi inferior;b) O structură fibroasă;c) O structură fibro-cartilaginoasă;d) O prelungire ligamentară;e) O structură osoasă.

175.CM. Capsula articulară fiind subţire şi laxă are o construcţie morfologică stratificată:a) Stratul intern „sinovială" ca o pătură endotelială tapetează capsula;b) Un strat de stromă conjunctiv colagenă;c) Un strat extern de ţesut fibros;d) Un strat de ţesut fibro-cartilaginos;e) Un strat de ţesut cartilaginos.

176.CM. Ligamentele intracapsulare sînt:a) Ligamentul pterigo-mandibular;b) Ligamentul sfeno-mandibular;c) Ligamentul intern;d) Ligamentul extern;e) Ligamentul stilo-mandibular.

177.CM. Ligamentele extracapsulare sînt:a) Ligamentul intern;b) Ligamentul stilomandibular;c) Ligamentul sfeno-mandibular;d) Ligamentul pterigo-mandibular;e) Ligamentul extern.

178.CM. Muşchii ridicători a mandibulei sînt:a) M. temporal;b) M. maseterin;c) M. digastric;d) M. pterigoidian intern;e) M. geniohioidian.

179.CM. Muşchii coborîtori a mandibulei sînt:a) M. maseterin;b) M. milohioidian;c) M. digastric;

d) M. geniohioidiane) M. temporal.

180.CM. Fasciile regiunii oro-maxilo-faciale sînt:a) Fascia superficială a feţei;b) Fascia proprie a feţei;c) Fascia parotido-maseterină;d) Fascia bucofaringee;e) Fascia interpterigoidiană.

181.CM. Fasciile feţei şi gîtului au următoarea predestinaţie:a) Delimitează spaţiile conjunctiv-adipoase;b) Învelesc muşchii;c) Învelesc pachetele vasculonervoase;d) Învelesc organele regiunii oro-maxilo-faciale;e) Au un rol trofic, mecanic, de protecţie.

182.CM. Fasciile cervicale sînt:a) Fascia superficială subcutană;b) Fascia proprie cervicală;c) Fascia madie;d) Fascia endocervicală;e) Fascia prevertebrală.

183.CM. Spaţiile de ţesut conjunctiv-adipos ale feţei sînt:a) Orbital;b) Suborbital;c) Temporal;d) Subtemporal;e) Genian.

184.CM. Spaţiile de ţesut conjunctiv-adipos profunde ale feţii sînt situate în:a) Fosa infratemporală;b) Laterofaringiană;c) Fosa pterigo-maxilară;d) Fosa canină;e) Orbită.

185.CM. Spaţiile interfasciale şi intermusculare au următoarele particularităţi:a) Sînt stratificate (superficiale, profunde);b) Sînt repartizate pe regiuni;c) Comunică una cu alta;d) Sînt predispuse proceselor patologice;

e) Au vascularizare separată

186.CM. Structura histologică a limfonodulului este prezentată de:a) Capsula de un ţesut fibroelastic ce acoperă nodulul;b) Septurile fibroelastice, plecate de la capsulă;c) Zona corticală parenchimatoasă;d) Zona medulară parenchimatoasă;e) Spongioasă.

187.CM. Limfonodulii submandibulari colectează limfa de la:a) Pleoapa inferioară şi superioară;b) Mucoasa părţii laterale a limbii;c) Dinţii pluriradiculari (molari premolari) de pe arcada superioară;d) Dinţii laterali de pe arcada inferioră;e) Mandibulă.

188.CM. Limfa de la maxilarul superior (maxilă) se revarsă spre limfonodulii:a) Occipitali;b) Preauriculari (parotidieni);c) Submandibulari;d) Retrofaringieni;e) Genieni.

189.CM. Inervaţia ţesuturilor regiunii oro-maxilo-faciale este asigurată de:a) N. facial;b) N. trigemen;c) N. hipoglos;d) N. accesoriu;e) N. vag.

190.CM. Nervul trigemen este cel mai mare nerv cranian mixt care asigură inervaţia:a) Sensitivă a faţei;b) Senzitivă a gîtului;c) Motorie a tuturor muşchilor masticatori;d) Motori a limbii;e) Senzitivă a dinţilor.

191.CM. Nervul trigemen are trei ramuri principale:a) N. alveolar;b) N. lingual;c) N. maxilar;d) N. mandibular;e) N. oftalmic.

192.CM. Dinţii de pe arcada superioară primesc inervaţie de la:a) N. oftalmic;b) N. alveolari superiori şi anteriori;c) N. alveolari superiori şi medii;d) N. alveolari superiori şi posteriori;e) N. alveolar inferior.

193.CM. Ramurile senzitive ale n. mandibular sînt:a) N. bucal;b) N. alveolar inferior;c) N. mentonier;d) N. incisiv;e) N. lingual.

194.CM. Pe traectul n. mandibular sînt situaţi mai mulţi ganglioni:a) Ganglionul sublingual;b) Ganglionul submandibular;c) Ganglionul otic;d) Ganglionul pterigomaxilar;e) Ganglionul geniculat.

195.CM. Nervul facial se ramifică în:a) N. temporal;b) N. zigomatic;c) N. bucal;d) N. marginal al mandibulei;e) N. cervical.

196.CM. Scopurile esenţiale ale examenului clinic sînt:a) Depistarea tuturor manifestărilor patologice dentoparodontale şi maxilo-faciale, care trebuie diagnosticate şi supuse tratării;b) Depistarea tuturor semnelor bucale determinate de boli generale;c) Recunoaşterea pacientului pentru care o intervenţie chirurgicală prezintă un riscd) Identificarea unor boli contagioase şi protejarea medicului, celorlalţi pacienţi şi personalului auxiliar;e) Găsirea metodelor optime de obţinere a colaborării pacientului.

197.CM. Anamneza se culege de la un bolnav prin următoarele căi dintre care din ele cea mai bună este:

a) Interogatoriu;b) Chestionar simplu (anchetă);c) Asocierea celor două metode;

d) Consultarea rudelor sau însoţitorilor;e) Radiografii.

198.CM. Examinînd la concret durerea se precizează:a) Localizarea durerii;b) Iradierea durerii;c) Intensitatea şi forma;d) Caracterul durerii (spontană,provocată);e) Fenomene asociate (salivţie, lacrimare,hiperemie).

199.CM. Studiind acuzele despre deformaţii se va clarifica:a) Cînd şi în ce condiţii au apărut;b) Spontan sau a fost provocată;c) Precedate de dureri, tumefacţie, traumă;d) Se va preciza ocupaţia;e) Se stabileşte starea socială.

200.CM. Evoluţia deformaţiei este importantă pentru stabilirea diagnosticului şi elaborarea unui plan de tratament. Evoluţia poate fi:

a) Acută;b) Spontană;c) Creştere lentă, progresivă;d) Unică sau multiplă;e) Evoluție imprevizibilă.

201.CM. Tulburările funcţionale sînt:a) De masticaţie;b) De deglutiţie;c) De fonaţie;d) Limitarea mişcărilor de mandibulă;e) De mimică a feţei.

202.CM. Examenul obiectiv loco-regional cuprinde:a) Examenul exobucal;b) Examenul endobucal;c) Examenul general pe aparate;d) Examenul radiologic;e) Examene de laborator.

203.CM. La examinarea endobucală se dă o atenţie deosebită la:a) Simetria feţei;b) Gradul de deschidere a cavităţii bucale;c) Starea mucoasei bucale;

d) Examenul dento-parodontal;e) Culoarea tegumentelor feţei.

204.CM. Examinînd mucoasa bucală atragem atenţia la următoarele:a) Coloraţia;b) Prezenţa unor formaţiuni patologice (erozii, ulcere, papule, noduli, etc.);c) Papilele ducturilor glandelor salivare mari;d) Frenul labial, lingual;e) Faţa dorsală a limbii (depozite, neoplazme, defecte, mărimea papilelor, etc.).

205.CM. Examenul dento-parodontal cuprinde:a) Examenul de ansamblu al arcadelor dentare;b) Apelul dinţilor;c) Starea dinţilor;d) Starea parodonţiului;e) Starea mucoasei înconjurătoare.

206.CM. Pentru precizarea diagnosticului se fac următoarele examene complementare:a) Examenul radiologic;b) Biopsia, citologia;c) Puncţia exploratoare;d) Stomatoscopia, diafanoscopia;e) Ecografia, termografia, craniometria, rezonanţa magnetică nucleară, etc.

207.CM. Examenul radiologic constituie:a) Prezenţa procesului patologic;b) Localizarea şi mărimea;c) Forma, extinderea;d) Consistenţa, fluctuenţa, prezenţa lichidului;e) Totul despre procesul patologic.

208.CM. Biopsia se efectuează de a căpăta material pentru histologie şi a depista:a) Formaţiunile tumorale benigne;b) Formaţiunile tumorale maligne;c) Procesele patologice suspecte;d) Procesele inflamatorii;e) Orice patologie a regiunii BMF.

209.CM. Pentru realizarea sterilizării se folosesc:a) Mijloace fizice;b) Mijloace chimice;c) Combinarea acestor două;d) Dezinfectarea prin mai multe metode;

e) Curățenia zilnică.

210.CM. În pregătirea instrumentelor de sterilizare de bază este:a) Curăţirea cu perii şi şerveţele;b) Curăţirea manuală cu perii, apă caldă şi săpun sau detergent;c) Spălarea în apă caldă într-un lighean;d) Curăţirea cu ajutorul unor aparate speciale pe bază de ultrasunet;e) Uscarea sub raze ultraviolete.

211.CM. Antisepticile sînt agenţi chimici care distrug sau inhibă creşterea microorganismelor aflate pe ţesuturi vii (plăgi, tegumente, mucoase) şi ele sînt:

a) Peroxid de hidrogen (3, 4, 6%);b) Clorul şi substanţele care eliberează clor;c) Iodul, alcoolul etilic, acidul boric;d) Fenolul, Formaldehida;e) Detergenţii, Clorhexidina, etc.

212.CM. Cele mai potrivite definiţii a anesteziei moderne sînt:a) Metoda chirurgicală prin care se suprimă în mod temporar şi reversibil perceperea sau transmiterea durerii, prin întroducerea în organism a unor substanţe chimice sau agenţi fizici;b) Suprimarea durerilor în tratarea afecţiunilor dureroase, efectuarea unor intervenţii chirurgicale în deplină linişte pentru bolnav şi medic;c) Anestezia este o stare particulară creată prin întroducerea în organism a unor substanţe chimice prin care se suprimă temporar perceperea sau transmiterea sensibilităţii şi în special celei dureroase;d) Toate mijloacele farmacologice şi tehnice care permit bolnavului să suporte actul terapeutic chirurgical în condiţii de securitate şi confort optime, iar chirurgul să lucreze liniştit;e) Anestezia reprezintă totalitatea tehnicilor chirurgicale care se efectuează ca prim timp în majoritatea intervenţiilor chirurgicale ce asigură pentru bolnav şi chirurg condiţii optime pentru desfăşurarea actului chirurgical.

213.CM. Dezideratele principale ale anesteziei generale sînt:a) Combaterea durerii (analgezia);b) Protecţia vegetativă (antişoc);c) Relaxarea musculară;d) Hipnoza;e) Euforia.

214.CM. Tendinţele principale ale anesteziei sînt:a) Să găsească tehnici de anestezie simple;b) Să se efectueze uşor;c) Să nu necesite o dotare tehnică costisitoare;d) Să fie lipsită de nocivitate;

e) Să fie utilizată în marea majoritate a intervenţiilor chirurgicale.

215.CM. Indicaţiile anesteziei loco-regionale în chirurgia oro-maxilo-facială sînt:a) Extracţii dentare, extirpaţii, şlefuiri etc.;b) Chirurgia orală (pentru îndepărtarea chisturilor, tumorilor mici, chirurgie preprotetică etc.);c) Chirurgia parodontală;d) Intervenţii chirurgicale mai laborioase;e) În orice intervenţie de amploare mică, medie sau mare,

216.CM. Particularităţile anesteziei în stomatologie sînt:a) Actele terapeutice sînt extrem de diverse ca amploare, durată, intensitate etc.;b) Se execută în cabinet la bolnavii ambulatori în majoritatea cazurilor neinvestigaţi şi nepregătiţi pentru investigaţii;c) Bolnavii nu pot fi controlaţi postoperator;d) Manoperele se efectuiază endobucal, fapt ce încurcă alegerea unor metode de anestezie (ca anestezia generală inhalatorie);e) Poate fi efectuată de către pacient.

217.CM. Alegerea metodei de anestezie depinde de:a) Starea generală şi psihică a pacientului;b) Vîrsta;c) Natura şi durata probabilă a operaţiei;d) Modificările patologice generale şi locale;e) Locul intervenţiei, condiţiile de dotare tehnică, competenţa şi experienţa cadrelor.

218.CM. Avantajele anesteziei loco-regionale sînt:a) Uşor de administrat fără pregătiri speciale;b) Nu necesită un personal special instruit şi nici o aparatură deosebită;c) Oferă posibilitatea colaborării cu pacientul;d) Nu e costisitoare;e) Poate fi administrată oricărui pacient în intervenţii de orice amploare.

219.CM. Preanestezia cuprinde:a) Precizarea unor date de paşaport;b) Interogatoriul pacientului;c) Pregătirea psihică;d) Pregătirea fizică;e) Pregătirea medicamentoasă (premedicaţia).

220.CM. Scopurile unei premedicaţii complete în chirurgia oro-maxilo-facială sînt următoarele:

a) Înlăturarea fricii;b) Coborîrea nivelului metabolic;

c) Deprimarea activităţii reflexe, scăderea secreţiilor;d) Potenţializarea agenţilor anestezici;e) Acţiuni antiedematoase şi protecţia faţă de efectele toxice.

221.CM. Medicamentele utilizate în premedicaţie sînt:a) Barbiturice (luminal, fenobarbital, nembutal, etc.);b) Analgezice opiacee (dipidolog, fentanil, mialgin, etc.);c) Parasimpaticolitice (atropina, scopolamina, etc.);d) Antihistaminice (dimidrol, pipolfen, tavegil, suprastin, etc.);e) Vitamine.

222.CM. Premedicaţia sedativă este indicată la:a) Bolnavi labili psihici;b) Cardiaci;c) Bolnavi handicapaţi psihomotor;d) Copii;e) Gravide.

223.CM. Premedicaţia este obligatorie pentru:a) La toţi pacienţii;b) La copii;c) La bătrîni;d) La pacienţi emotivi;e) La bolnavi cu reflexe exagerate.

224.CM. Prin premedicaţie se reduce:a) Durerea;b) Excitabilitatea sistemului nervos central;c) Teama (frica);d) Secreţia salivei;e) Euforia.

225.CM. Alegerea premedicaţiei se face întotdeauna în funcţie de:a) Vîrsta şi terenul pacientului;b) Metoda de anestezie care va fi folosită (locală sau generală);c) Circumstanţele operatorii (durata şi gravitatea intervenţiei);d) Locul intervenţiei (ambulator sau staţionar);e) Dorința pacientului.

226.CM. Principalele substanţe anestezice loco-regionale se împart în:a) Esteri;b) Amide;

c) Volatile;d) Gazoase;e) Lichide.

227.CM. Soluţiile anestezice întrebuinţate în stomatologie trebuie să posede anumite calităţi şi anume:

a) Acţiune periferică temporală şi reversibilă asupra celulelor şi fibrelor nervoase senzitive;b) Să nu fie iritante pentru ţesuturi;c) Să nu provoace modificări structurale;d) Să nu provoace efecte generale nedorite;e) Să nu fie toxice, toxomanice şi să nu provoace alergie.

228.CM. Substanţele anestezice trebuie să aibă următoarele calităţi:a) Să fie solubile în apă;b) Să rămînă stabile în soluţii;c) Să nu se degradeze prin căldură (fierbere) în vederea sterilizării;d) Să difuzeze uşor în ţesuturi, dar să nu se absoarbe prea repede;e) Acţiunea anestezică să se instaleze şi să fie suficient de intens.

229.CM. Mecanismul intim al anesteziei loco-regional este explicat prin:a) Împedicarea depolarizării şi stabilizarea permiabilităţii membranei celulare, respectiv a filetelor nervoase;b) Influenţarea asupra transferului de K+ şi Na+;c) Modificările potenţialului electric indispensabil percepţiei şi transmiterii influxului nervos;d) Activitatea antagonică a substanţelor anestezice cu acetilcolina, mediatorul chimic al generării şi transmiterii influxului nervos;e) Mecanism necunoscut.

230.CM. Particularităţile anesteziei generale în stomatologie şi chirurgie oro-maxilo-facială sînt:

a) Cîmpul de activitatea a stomatologului şi al anesteziologului este comun;b) Unele procese patologice (supuraţii, tumori, fracturi, etc.) au raport strîns cu căile aeriene superioare, deformează anatomia regiunii, inundă cavitatea bucală cu sînge, secreţii, exacerbează reflexele;c) Limitarea deschiderii cavităţii bucale pri trismus, constricţii temporo-mandibulare, anchiloză duc la adoptarea unor tahnici speciale de narcoză (traheostomia, intravenoasă);d) Menţinerea liberă a căilor aeriene este dificilă de realizat (sînge, secreţii, corpi străini, compresiuni, etc.);e) Anestezistul trebuie să lase chirurgului capul şi gîtul şi să meargă pe altă cale.

231.CM. Anestezia generală în deosebi în chirurgia oro-maxilo-facială este indicată:a) La copii;b) La pacienţii cu teren alergic sau care prezintă intoleranţă la anesteziile locale;

c) La bolnavii cu deficienţe neuropsihice şi neuromotorii;d) În procesele septice evolutive unde nu se poate folosi anestezia locală;e) Dorinţa pacientului.

232.CM. Căile de administrare a anesteziei generale sînt:a) Calea inhalatorie;b) Calea intravenoasă;c) Calea intrarectală;d) Calea intramusculară;e) Asocierea a mai multor forme.

233.CM. Principalele metode de anastezie terminală (locală) sînt:a) Anestezia prin refrigeraţie (Kelenul, azotul lichid, etc.);b) Anestezia de suprafaţă prin contact (topică);c) Anestezia prin badijonare;d) Anestezia prin îmbibiţie;e) Anestezia prin pulverizare.

234.CM. Substanţele anestezice folosite în stomatologie pentru anestezia de contact se găsesc sub forme diverse:

a) Lichide;b) Paste;c) Pulber;d) Preparate pulverizabile;e) Ape de gură.

235.CM. Printre avantajele anesteziei loco-regionale figurează:a) O poate efectua oricine;b) Nu necesită aparatură deosebită;c) Tehnica de administrare este simplă;d) Asigură un cîmp operator liber;e) Oferă posibilitatea de colaborare a bolnavului cu medicul.

236.CM. Tipurile de anestezie prin injecţie sînt:a) Anestezia prin infiltraţie locală;b) Anestezia prin infiltraţie la distanţă;c) Anestezia plexală;d) Anestezia loco-regională periferică;e) Anestezia regională centrală.

237.CM. Avantajele anesteziei loco-regionale în chirurgia oro-maxilo-facială sînt:a) Acţiunea anestezicului este limitată la structurile pe care se intervin, fără a influenţa teritorii prea întinse şi fără risc de accidente toxice generale;b) Administrarea este uşoară avînd o tehnică simplă şi precisă, nu necesită aparatură complicată şi nici personal ajutor;c) Cîmpul operator rămîne complet (deschis) liber şi desfăşurarea actului operator nu este jenantă;d) Nu suprimă reflexele protectoare (de tuse şi deglutiţie), evită pericolul pătrunderii sîngerării, salivei în căile respiratorii, expune riscuri vitale minime;e) Poate fi potenţializată printr-o premedicaşie corespunzătoare sau precedată de sedarea conştientă în scopul diminuării receptivităţii psihice a pacientului.

238.CM. Printre reperele pentru anestezia nervului alveolar inferior figurează:a) Marginea anterioară a apofizei coronoide;b) Interlinia temporo-condiliană;c) Mijlocul distanţei între maseter şi simfiza mentonieră;d) Creasta temporală a mandibulei;e) Plica pterigo-mandibulară.

239.CM. Printre reperele pentru anestezia n. mandibular pe cale cutanată submandibulară figurează:

a) Plica pterigo-mandibulară;b) Marginea posterioară a ramului ascendent şi unghiul;c) Marginea bazilară a mandibulei la un lat de deget (1,5 cm) inaintea unghiului;d) Arcul zigomatic;e) Marginea anterioară a muşchiului maseterin.

240.CM. Printre reperele anatomice în efectuarea anesteziei mentoniere pe cale orală figurează:

a) Unghiul gurii;b) Nivelul rădăcinii mediale a primului molar;c) Nivelul proecţiei rădăcinii premolarului 2;d) La 1,5 cm sub marginea gingivală la premolarul 2;e) La mijlocul corpului mandibulei.

241.CM. Printre reperele principale pentru efectuarea anesteziei n. alveolar inferior pe cale orală figurează:

a) Planul de ocluzie a molarului inferior;b) Planul de ocluzie a molarului superior;c) Plica pterigo-mandibulară;d) Creasta temporală a mandibulei şi trigonul retromolar;e) Margirea anterioară a ramurei ascendente.

242.CM. Prin tehnica Vaisbrem se pot anestezia:a) Nervul alveolar inferior;

b) Nervul alveolari superiori posteriori;c) Nervul lingual;d) Nervul maseterin;e) Nervul bucal.

243.CM. Printre reperele anatomice pentru anestezia n. alveolar inferior pe cale retromandibulară (posterioară) figurează:

a) Pavilionul urechii;b) Marginea posterioară a ramului ascendent la mijlocul înălţimii acesteea;c) Lobul urechii;d) Marginea bazilară a mandibulei;e) Incizura semilunară.

244.CM. Reperele folosite în anestezia nervului bucal pe cale orală vor fi:a) La 1 cm înapoia şi dedesuptul orificiului canalului Stenon;b) La 1 cm înaintea şi deasupra orificiului canalului Stenon;c) Linia ce intersectează baza apofizei coronoide cu planul de ocluzie al molarilor superiori;d) Unghiul ascuţit format de planul de ocluzie a molarilor superiori şi celor inferiori;e) La 1 cm sub planul de ocluzie a molarilor superiori, în mucoasa mobilă sub un unghi de 35-450.

245.CM. Reperele folosite în anestezia la tuberozitate pe cale orală sînt:a) Creasta zigomato-alveolară;b) Arcada temporo-zigomatică;c) Rădăcina mezială a molarului 2;d) Rădăcina mezială a molarului 1;e) Mucoasa mobilă.

246.CM. Pe cale cutanată, reperele folosite la anestezia la tuberozitate sînt:a) Marginea anterioară a muşchiului maseter;b) Marginea posterioară a muşchiului maseter;c) Creasta zigomato-alveolară;d) Marginea inferioară a osului zigomatic;e) Marginea superioară externă a osului zigomatic.

247.CM. Puncţia anestezică pentru anestezia nervului nazopalatin se practică:a) Pe mijlocul papilei incisive;b) Pe marginea papilei incisive;c) La 0,5 cm înapoia şi deasupra marginii gingivale;d) La 1 cm înapoia şi deasupra marginii gingivale;e) La 0,3 cm înaintea şi sub marginea gingivală.

248.CM. Direcţia acului în anestezia la tuberozitate pe cale orală este:a) În jos;

b) În sus;c) Înapoi;d) Înainte;e) Înăuntru.

249.CM. Prin anestezia la tuberozitate, teritoriul anesteziat va fi:a) Osul alveolar;b) Constant zona premolarilor;c) Constant zona molarilor;d) Gingivomucoasa palatină pînă la nivelul Pm1, C;e) Peretele posterior al sinusului maxilar.

250.CM. Pentru anestezia la gaura palatină se folosesc următoarele repere:a) Ultimul molar la 1 cm deasupra coletului acestuia;b) La 1 cm înaintea marginii posterioare a palatului dur;c) La 0,5 cm înaintea marginii posterioare a palatului dur;d) La 1 cm înaintea cîrligului aripii interne a apofizei pterigoide;e) La 0,5 cm înaintea cîrligului aripii interne a apofizei pterigoide.

251.CM. Gaura infraorbitară este situată:a) Imediat sub marginea inferioară a orbitei;b) La 6-8 mm de desuptul marginii inferioare a orbitei;c) La 5 mm înăuntrul liniei verticale mediopupilare;d) Pe linia verticală ce trece prin sutura maxilomalară;e) Pe linia ce uneşte incizura supraorbitară cu gaura mentonieră.

252.CM. Accidentele determinate de substanţele vasoconstrictoare sînt:a) Edemul angioneurotic Quincke;b) Accidente nervoase;c) Tremurături, cefalee, ameţeli, nelinişte;d) Slăbiciuni, palpitaţii, constricţie toracică;e) Şocul anafilactic.

253.CM. În accidentele toxice determinate de substanţele anestezice se iau următoarele măsuri:

a) Spitalizarea de urgenţă a bolnavului;b) Asigurarea libertăţii căilor aeriene;c) Asigurarea respiraţiei;d) Asigurarea circulaţiei;e) Tratament medicamentos după necesitate.

254.CM. Printre simptomele principale ale lipotimiei figurează:a) Perderea totală a cunoştinţei pe un timp îndelungat;

b) Somnolenţă, transpiraţii, paloarea feţei;c) Slăbiciuni, greaţă;d) Perderea parţială a cunoştinţei;e) Oprirea respiraţiei, cianoză.

255.CM. Semnele caracteristice în pareza facială tranzitorie postanestezică sînt:a) Anestezia regiunii temporale şi a pavilionului urechii;b) Căderea comisurii bucale;c) Inocluzia palpebrală;d) Dispariţia mişcărilor mimice;e) Analgezia gustativă a limbii.

256.CM. Care dintre următoarele metode se pot folosi pentru profilaxia accidentelor alergice postanestezice:

a) Anamneza;b) Proba garoului;c) Teste de efort;d) Teste biologice;e) Teste radiologice.

257.CM. În care din următoarela tehnici de anestezie este mai mare riscul producerii unui

trismus:a) Anestezia la gaura mentonieră;b) Anestezia după tehnica Vaisbrem;c) Anestezia la Spina Spix pe cale orală;d) Anestezia tuberală;e) Aplicativă.

258.CM. Dintre accidentele locale în anestezia tuberală cel mai frecvent întîlnim:a) Paralizia tranzitorie a nervului facial sau auriculotemporal;b) Tulburări oculare;c) Leziuni ale nervilor alveolari superiori şi posteriori;d) Hematoame;e) Hemoragii.

259.CM. Accidentele şi complicaţiile generale ce pot surveni în cursul anesteziilor loco-regionale se împart:

a) Psihogene;b) Toxice;c) Alergice;d) Alte accidente;e) Complicaţiile cauzate de starea generală a pacientului.

260.CM. Prevenirea accidentelor şi complicaţiilor în anestezie se realizează prin:a) Examenul complet şi corect al pacientului;b) Pregătiri preanestezice corespunzătoare;c) Tehnica perfectă de anestezie;d) Evitarea dozelor prea mari de anestezie;e) O bună cunoaştere a farmacologiei substanţelor anestezice utilizate.

261.CM. În lipotimie tratamentul se începe cu:a) Întreruperea injectării anestezicului;b) Aşezarea pacientului în poziţie orizontală cu capul mai jos decît corpul cu 15-200 (Poza Tredelemburg);c) Controlul şi favorizarea respiraţiei (slăbirea gulerului, cravatei, centurei, etc);d) Activarea respiraţiei şi circulaţiei sanguine (flagelaţie, aplicare de comprese reci pe faţă, inhalarea de vapori de amoniac);e) Tratamentul simptomatic medicamentos.

262.CM. Sincopa cardiorespiratorie în anestezie se prezintă prin:a) Accentuarea anoxiei cerebrale acute cu paralizia brutală a circulaţiei şi respiraţiei;b) Inconştienţa completă a pacientului;c) Paliditate, inert sau cianoză;d) Reflexe abolite sau dispărute;e) Puls imperceptibil, TA redusă, respiraţia absentă, transpiraţii reci, midriază pupilară.

263.CM. Medicamentele absolut obligatorii pentru reanimare în cabinetul stomatologic sînt:

a) Antihipoxice;b) Cardiovasculare;c) Antialergice;d) Anticonvulsive;e) Antiseptice.

264.CM. Reacţiile alergice în anestezie sînt consecinţa eliberării bruşte şi masive de histamină în circulaţia generală, ca rezultat al reacţiei antigen-anticorp şi ele sînt:

a) Urticarie;b) Dermatită atopică;c) Exeme de contact;d) Edemul angioneurotic (edemul Quincke);e) Şocul anafilactic.

265.CM. În unele cazuri ca accident al anesteziei pot apărea manifestări isterice de tipul:a) Rîs, plîns, ţipete;b) Stări erotice;c) Atitudini teatrale;

d) Logoree;e) Crize epileptice.

266.CM. Extracţia dentară este:a) O intervenţie chirurgicală de necesitate, care urmăreşte îndepărtarea unui dinte care nu mai poate fi recuperat, prin tratament conservativ;b) O intervenţie ce implică principii chirurgicale îmbinate cu o serie de principii adaptate din fizică şi mecanică, ce au drept scop îndepărtarea unui dinte din alveola sa;c) Este cea mai frecventă intervenţie chirurgicală, care se practică în stomatologie;d) O intervenţie mutilantă de lichidare a unui dinte cu proces patologic local, însă numai după ce s-au epuizat toate metodele conservatorii;e) Operaţia de rutină a fiecărui medic stomatolog, care o poate îndeplini în orice condiţii şi la orice dinte.

267.CM. Indicaţiile majore ale extracţiei dentare sînt date de:a) Complicaţiile cariilor şi parodontopatiilor marginale;b) Dinţii ce provoacă complicaţii locale, loco-regionale sau la distanţă;c) Afecţiuni dentoalveolare prin traumatisme;d) Stări de necesitate;e) Dinţi ce împedică redresările ortodontice.

268.CM. Temporizarea extracţiei dentare pînă la remiterea fenomenelor inflamatorii se impune în:

a) Sinuzită acută de cauză dentară;b) Supuraţii perimaxilare odontogene;c) Dinţi inplantaţi în procese tumorale;d) Sinuzită acută rinogenă;e) Stomatite.

269.CM. Se recomandă extracţia cu elevatoarele în următoarele situaţii:a) Anchiloze dentoalveolare;b) Rădăcini situate sub marginea alveolei;c) Dinţi cu coroane conice ce nu permit adaptarea cleştelui;d) Dinţi cu distrucţii coronare întinse;e) Rădăcini cu anomalii de formă, orientare sau număr.

270.CM. Dinţii permanenţi se extrag dacă:a) Nu au erupt pe arcadă;b) Împiedică reducerea corectă în cazul fracturilor;c) Sînt implantaţi pe sechestru osteomielitic;d) Produc leziuni ale mucoasei jugale;e) Prezintă gangrenă pulpară.

271.CM. În leucozele cronice, extracţia dentară se poate efectua:a) Sub protecţie hemostatică;b) Sub protecţie antibacteriană;c) Dacă numărul de trombocite este normal;d) Numai la pacienţi tineri;e) În leucozele cronice extracţia dentară este contraindicată.

272.CM. Contraindicaţiile generale absolute ale extracţiei dentare sînt:a) Iradierile în scop terapeutic;b) Graviditatea;c) Afecţiuni hepatice;d) Leucoze acute;e) Infarctul miocardic.

273.CM. În care din următoarele situaţii clinice, extracţia dinţilor temporari se impune:a) Dinţi temporari persistenţi pe arcadă, însoţiţi de agenezia dintelui permanent;b) Dinţi temporari persistenţi pe arcadă, ce împiedică erupţia dintelui permanent aflat în inocluzie;c) Dinţi temporari persistenţi pe arcadă, ce dirijează erupţia dintelui permanent în malpoziţie;d) Dinţi cu leziuni traumatice;e) Dinţi care întreţin supuraţii cronice.

274.CM. Principalele instrumente pentru extracţia dentară sînt:a) Cleştii;b) Elevatoarele;c) Ciocanele;d) Dăltiţele;e) Bormaşina.

275.CM. Cleştii pentru extracţia dentară au următoarele elemente constructive:a) Fălcile;b) Mînerele;c) Lacătul;d) Tija;e) Pintenii.

276.CM. Clasificarea cleştilor de extras dinţii se face în raport de:a) Arcada dentară la care se folosesc (superioară, inferioară);b) Raportul fălcilor faţă de mîner (drepte, paralele, în unghi);c) Latura (dreaptă, stîngă);d) Pentru dinţi cu coroana integră şi rădăcini;e) După lăţimea fălcilor.

277.CM. Elevatoarele pentru extracţia rădăcinilor au următoarea construcţie:

a) Partea activă (plată în jgheab);b) Tija cilindrică;c) Mînerul gros rotungit;d) Fălcile;e) Lacătul.

278.CM. Elevatoarele sînt mai des folosite pentru:a) Extracţia resturilor radiculare;b) Luxaţia dinţilor de minte inferior;c) Extracţia tuturor dinţilor de pe arcada superioară;d) Extracţia tuturor dinţilor de pe arcada inferioară;e) Extracţia tuturor dinţilor.

279.CM. Pentru extracţia dinţilor de pe arcada superioară se folosesc cleştii:a) Drepţi;b) S - fără pinteni;c) Baionetele;d) S - cu un pinten la falca vestibulară;e) În cioc.

280.CM. Pentru extracţia dinţilor de pe arcada inferioară se folosesc cleştii:a) În baionetă;b) În cioc cu fălcile înguste;c) În cioc cu pinteni pe ambele fălci;d) Îndoite pe lat (cioc);e) S - cu un pinten pe falca vestibulară.

281.CM. Extracţia dentară cu cleştele se efectuiază în mai multe etape care urmează una după alta:

a) Aplicare;b) Insinuarea;c) Fixarea;d) Luxaţia;e) Extracţia propriu zisă.

282.CM. Etapele secundare în extracţia dentară sînt:a) Luxaţia;b) Sindesmotomia;c) Anestezia;d) Chiuretajul;e) Aplicarea suturilor.

283.CM. Mişcările de luxaţie sînt:

a) De rotaţie;b) Basculante (vestibulo-orale);c) Verticale (în sus, în jos);d) De tracţie;e) Oblice.

284.CM. În timpul extracţiei dinţilor temporari se contraindică:a) Sindesmotomia;b) Explorarea alveolei cu pensa sau chiureta;c) Prinderea gingivomucoasei cu cleştele;d) Înfundarea subgingivală pronunţată a fălcilor cleştelui;e) Imobilizarea copilului.

285.CM. În tehnica extracţiei dentare cu cleştele, luxaţia este manopera:a) Prin care se realizează o lărgire progresivă a alveolei;b) Prin care se realizează secţionarea ligamentului circular al dintelui;c) Prin care se realizează ruperea fibrelor ligamentare dentoalveolare;d) Prin care se mobilizează dintele în alveola sa;e) Manopera de tracţionare a dintelui în ax şi extracţia acestuia.

286.CM. Avantajele suturii postextracţionale sînt:a) Diminuarea sîngerării;b) Scăderea durerii;c) Cicatrizarea mai rapidă;d) Protejarea plăgii de mediul septic bucal;e) În cazul proceselor inflamatorii acute sutura favorizează o regenerare osoasă rapidă.

287.CM. Extracţia cu separarea rădăcinilor este recomandată la molarii cu:a) Rădăcini în limbă de clopot;b) Rădăcini barate;c) Anchiloze dentoalveolare;d) Rădăcini divergente;e) Rădăcini cu carii profunde.

288.CM. Exrtacţia rădăcinilor intraalveolare este obligatorie pentru:a) Prevenirea unor procese septice;b) Conformarea unui cîmp protetic corespunzător;c) Prevenirea unor procese iritative;d) Prevenirea unor procese tumorale;e) Prevenirea unor procese inflamatorii sau proliferative gingivo-parodontale.

289.CM. Extracţia-rezecţie este o metodă de necesitate cu următoarele caracteristici:a) Se extrage rădăcina împreună cu peretele alveolar;

b) Se efectuează la dinţii frontali;c) Necesită crearea unui şanş periradicular;d) Se aplică la arcada maxilară;e) Se aplică la rădăcini situate mult sub nivelul alveolei.

290.CM. Rădăcinile dinţilor de pe arcada superioară pot fi înlăturate cu:a) Elevatoarele în unghi;b) Elevatoarele drepte;c) Cleşti în baionetă;d) Cleşti în cioc;e) Dalta şi ciocanul.

291.CM. Dinţii de pe arcada superioară au una, două, trei şi mai multe rădăcini:a) O radăcină au dinţii 1, 2, 3, 4, 5, 8;b) O radăcină au dinţii 1, 2, 3, 5;c) Două rădăcini are dintele 4;d) Trei rădăcini au dinţii 6, 7, 8;e) Trei rădăcini au dinţii 4, 5, 6, 7.

292.CM. Molarul de minte superior (M3) se extrage după următoarele cerinţe:a) Se folosesc cleştii pentru molarii de minte superiori;b) Vascularea vestibulo-palatinală se va practica prin mişcări de amplitudine redusă;c) Extracţia se face cu elevatorul Lecluse;d) Primele mişcări sînt rotative;e) Se foloseşte cleştele în cioc.

293.CM. Pentru extracţia dinţilor de pe arcada inferioară se folosesc următoarele instrumente:

a) Cleşti în cioc pentru incisivi (înguşti), canini şi premolari (fălcile late);b) Cleşti în cioc cu doi pinteni pe ambele fălci pentru primul şi al doilea molar;c) Cleşti pentru dintele de minte îndoit pe lat;d) Elevator în unghi (stînga, dreapta);e) Elevator Lecluse.

294.CM. Elevatorul Lecluse poate fi folosit pentru extracţia molarului de minte inferior numai în unele dintre următoarele situaţii:

a) Molarii 1şi 2 prezenţi pe arcadă;b) Molarul de minte inferior cu rădăcini drepte;c) Molarul de minte inferior inclus;d) Molarul de minte inferior cu coroană integră;e) Molarul de minte inferior care prezintă pericoronarită supurată.

295.CM. Extracţia prin alveolotomie se recomandă în unele din următoarele situaţii:

a) Dinţii extruzaţi:b) Resturi radiculare profunde intraosoase;c) Rădăcini cu procese de hipercimentoză;d) Anchiloze dento-alveolare;e) Rădăcini foarte recurbate care riscă să se fractureze în cursul tentativei de extracţie.

296.CM. Pentru extracţii atipice ale molarului de minte inferior se folosesc:a) Bormaşina (unitul), freze;b) Dăltiţă, ciocan;c) Elevator în unghi (ascuţit);d) Elevator drept (ascuţit);e) Elevator Lecluse.

297.CM. În general morfologia rădăcinii influenţează dificultatea extracţiei molarului de minte inferior prin:

a) Lungimea rădăcinilor;b) Curbura rădăcinilor;c) Direcţia curburii rădăcinilor;d) Dimensiunea meziodistală a rădăcinilor;e) Spaţiul periodontal.

298.CM. La examenul postextracţional al unei rădăcini se urmăresc:a) Procese de rizaliză;b) Integritatea rădăcinilor;c) Căi false;d) Procese de hipercimentoză;e) Resturi de ţesut de granulaţie.

299.CM. Pentru extracţia molarului de minte inferior, cleştele este indicat dacă:a) Rădăcinile dintelui sînt recurbate distal;b) Rădăcinile dintelui sînt drepte;c) Coroana dentară este rezistentă;d) Nu există antagonişti;e) Arcadele dentare sînt integre.

300.CM. Instrumentul pentru extracţia dentară se alege în funcţie dea) Arcada dentară;b) Grupul de dinţi;c) Forma coroanei şi rădăcinilor;d) Distrucţia coroanei dentare;e) Vîrsta pacientului.

301.CM. Scopul chiuretajului după extracţie este:

a) Înlaturarea cheagului de sînge;b) Înlaturarea ţesutului patologic (granulaţii);c) Înlaturarea corpilor străini (tartru, rămăşiţi de rădăcini, fragmente de coroană etc);d) Umple alveola cu sînge;e) A stopa hemoragia.

302.CM. Extracţia cu cleştele de rădăcini este indicată în cazurile în care:a) Există sau se pot crea condiţii de aplicare şi priză a rădăcinii;b) Rădăcina dentară prezintă o porţiune extraalveolară suficient de proeminentă pentru a fixa fălcile cleştelui;c) Rădăcina dentară se găseşte la limita peretelui alveolar şi osul permite crearea unui şanţ periradicular ca să insinuăm şi să fixăm cleştele;d) Rădăcina dentară se găseşte sub nivelul osului;e) Rădăcina dentară se găseşte la fundul alveolei.

303.CM. Extracţia rădăcinilor dentare cu elevatorul este indicată în cazurile în care:a) Rădăcinile dentare prezintă o distrucţie întinsă şi nu e posibilă folosirea cleştelui;b) Rădăcinile sînt vizibile în alveolă;c) Este posibil de a insinua elevatorul între pereţii alveolei şi rădăcinii;d) Rădăcina se găseşte adînc în alveolă;e) La orice rădăcină dentară.

304.CM. Se pot extrage prin alveolotomie:a) Rădăcini sudate la peretele alveolar;b) Rădăcini convergente;c) Rădăcini cu hipercementoză;d) Rădăcini situate sub punţi dentare;e) Rădăcini foarte recurbate.

305.CM. În cazul extracţiei cu separarea rădăcinilor se recomandă:a) Să nu se pătrundă cu freza prea profund;b) Să nu se secţioneze cu discuri carborundum;c) Să nu se rezece septul interradicular;d) Să nu se rezece peretele alveolar;e) Să nu se separe cu dalta şi ciocanul de la început.

306.CM. Alveolotomia este indicată în cazul:a) Rădăcinilor aflate sub punţi dentare;b) Anchilozelor dentoalveolare;c) Resturi radiculare profunde intraosoase, rămase după extracţii vechi;d) Odontoamelor satelite radiculare;e) Rădăcinilor deformate prin procese de hipercimentoză.

307.CM. Extrracţia alveoplastică este indicată la:a) Extracţii singulare la dinţi extruzaţi;b) Extracţii multiple la dinţi cariaţi;c) Extracţii singulare la dinţi neextruzaţi,d) Extracţii multiple în parodontopatii marginale;e) Extracţii laborioase la resturi radiculare.

308.CM. Pensa ciupitoare de os, în situaţia unei extracţii prin alveolotomie, poate fi folosită la:

a) Regularizarea rădăcinilor deformate;b) Rezecţia septului interradicular;c) Regularizarea osului în vederea suturii;d) Rezecţia peretelui alveolar în cursul trepanării;e) Extracție.

309.CM. Separaţia rădăcinilor este indicată cînd:a) Acestea sînt unite prin podeaua camerei pulpare şi nu pot fi extrase împreună;b) Rădăcinile sînt prea divergente;c) Rădăcinile sînt prea convergente, avînd între ele un sept osos gros;d) Resturile radiculare mici sînt situate în fundul alveolei;e) Una din rădăcini a fost extrasă, rămînînd un rest radicular profund.

310.CM. În separaţia rădăcinilor, este contraindicată folosirea:a) Discurilor de carborundum;b) Dălţilor;c) Discurilor Horico;d) Frezelor sferice;e) Frezelor cilindrice diamantate.

311.CM. Procesul de vindecare a plăgii postextracţionale este condiţionat de:a) Factori locali;b) Factori generali (terenul pacientului);c) De calitatea intervenţiei;d) Atitudinea pacientului şi îngrijirea plăgii;e) Anotimp.

312.CM. Dintre factorii locali ce acţionează asupra vindecării plăgii postextracţionale de bază sînt:

a) Prezenţa focarelor septice cronice sau acute;b) Prezenţa agresiunii microbiene;c) Enzimele salivei;d) Extracţii laborioase;e) Calitatea cheagului intraalveolar.

313.CM. Vindecarea plăgii postextracţionale poate fi întîrziată de:a) Plăgi alveolare delabrante;b) Rezecţia pereţilor alveolari;c) Persistenţa septului interradicular;d) Hipovitaminoza C şi D;e) Corticoterapia.

314.CM. Într-o plagă alveolară normală, dacă sîngerarea persistă peste 30 minute, se efectuează:

a) Tamponament cu meşe iodoformate cu scop hemostatic;b) Rezecţia marginilor osoase;c) Sutura plăgii gingivomucoase;d) Tamponament compresiv pe alveolă;e) Chiuretaj alveolar.

315.CM. Atitudinea faţă de plaga postextraţională normală este caracterizată de următoarele gesturi:

a) Evacuarea secreţiilor;b) Netezirea marginilor osoase proeminente;c) Chiuretajul minuţios;d) Strîngerea marginilor alveolei;e) Tamponament supraalveolar cu iodoform.

316.CM. Atitudinea faţă de plăgi alveolare infectate presupune:a) Prevenirea complicaţiilor secundare;b) Evacuarea completă a elementelor patologice;c) Sutura alveolei;d) Hemostaza minuţioasă;e) Limitarea extensiei procesului septic.

317.CM. După o parodontită cronică supurată, la chiuretajul alveolar se pot elimina:a) Chiaguri de sînge;b) Fragmente de ţesut de granulaţie;c) Eschile osoase;d) Membrane chistice;e) Pereţi osoşi înmuiaţi.

318.CM. În alveola infectată meşa se aplicăi:a) Procesul patologic este limitat, interesarea osoasă fiind redusă;b) În alveolă s-a format cheagul sangvin;c) Cînd se îndepărtează ţesut patologic în cantitate mare;d) Se aplică o meşă mică afînată, răsfrînată peste plagă;

e) După 48 ore se înlocuieşte cu alta mai mică.

319.CM. Accidentele şi complicaţiile extracţiilor dentare se divizează în:a) Incidente intraoperatorii;b) Complicaţii postoperatorii;c) Accidente locale;d) Accidente generale;e) Accidente uşoare, medii şi grave.

320.CM. Accidentele intraoperatorii în funcţie de ţesuturile implicate se împart:a) Leziuni ale părţilor moi perimaxilare;b) Leziuni osoase;c) Leziuni dentare;d) Leziuni nervoase;e) Leziuni vasculare.

321.CM. Prevenirea accidentelor şi complicaţiilor în extracţia dentară este bazată pe:a) Examinarea corectă şi deplină preoperatorie;b) Respectarea principiilor chirurgicale de bază;c) Excluderea factorilor favorizanţi ai antecedentelor personale;d) Anestezia corectă;e) Poziţia operatorului şi bolnavului.

322.CM. Accidentele generale în timpul extracţiei dentare sînt:a) Lipotimia;b) Sincopa albastră (respiratorie);c) Sincopa albă (cardiacă);d) Convulsiile;e) Şocul traumatic.

323.CM. Leziunile părţilor moi în timpul extracţiei dentare sînt rezultatul:a) Folosirii unor forţe excesive, necontrolate;b) Alunecării cleştilor la insinuare;c) Derapării elevatoarelor ascuţite;d) Aplicării incorecte a cleştilor;e) Sindesmotomiei incomplete.

324.CM. Leziunile parţilor moi perimaxilare pot fi:a) Plăgi gingivale liniare;b) Plăgi întinse cu decolări osoase importante;c) Plăgi ale mucoasei palatine;d) Plăgi ale limbii;e) Plăgi ale planşeului bucal.

325.CM. Plăgile gingivale liniare sînt produse de:a) Deraparea elevatorului drept;b) Aplicarea incorectă a cleştelui peste mucoasă;c) Sindesmotomia incompletă;d) Alegerea incorectă a instrumentelor;e) Folosirea anesteziilor cu vasoconstrictoare.

326.CM. Leziunile osoase în timpul extracţiei dentare pot fi:a) Fractura procesului alveolar;b) Fractura tuberozităţii maxilarului superior;c) Fractura mandibulei;d) Fractura maxilei;e) Fractura osului malar.

327.CM. Fractura procesului alveolar are loc cel mai frecvent la extracţia:a) Caninilor superiori;b) Molarului de minte superior (M3);c) Incisivilor de pe arcada inferioară;d) Molarilor inferiori;e) Premolarilor superiori.

328.CM. Accidentele ce pot să apară în cursul manevrelor cu elevatorul sînt:a) Fractura mandibulei;b) Plăgi ale limbii;c) Luxaţia dinţilor vecini;d) Plăgi gingivoalveolare întinse;e) Fractura dinţilor vecini.

329.CM. Luxaţia mandibulei apare de obicei în extracţia dinţilor inferiori şi este cauzată de:

a) Laxitatea ligamentară sau capsulară;b) Utilizarea unor presiuni excesive pe mandibulă;c) Deschiderea largă şi forţată a gurii;d) Folosirea unor instrumente neadecvate;e) Utilizarea unor substanţe vosoconstrictoare.

330.CM. În cazul unei luxaţii de mandibulei se procedează astfel:a) Reducerea luxaţiei după Hipocrate;b) Imobilizarea cu o frontă mentonieră sau bandaj mento-cefalic;c) Se indică tratament fizioterapeutic;d) Se indică tratament medicamentos;e) Se spitalizează.

331.CM. Accidentele sinusale apar cel mai frecvent în extracţiile:a) Molarului de minte superior;b) Primului molar superior;c) Al doilea molar superior;d) Al doilea premolar;e) Caninul superior.

332.CM. Accidentele sinusale în timpul extracţiei dentare sînt:a) Deschiderea sinusului maxilar;b) Împingerea rădăcinilor în cavitatea sinuzală;c) Fracturarea tuberozităţii maxilei cu perforarea sinusului;d) Perforarea peretelui anterior;e) Fractura osului palatin cu perforare de sinus.

333.CM. Accidentele sinusale sînt favorizate de :a) Condiţii anatomice, vecinătatea intimă a rădăcinilordinţilor şi fundul sin;b) Procese resorbtive (chisturi, granuloame, osteomielită etc);c) Folosirea instrumentarului neadecvat;d) Utilizarea unor presiuni mari în timpul extracţiei;e) Prezenţa osteoporozei accentuate.

334.CM. Diagnosticul de comunicare buco-sinusală se poate stabili în mai multe moduri:a) Examinarea dintelui extras relevă prezenţa unui fragment osos ataşat la apex;b) Sîngerare mai abundentă din alveolă, sîngele avînd uneori un aspect aera;c) Proba Valsalva pozitivă;d) Explorarea alveolei cu un stilete butonat determină o senzaţie de cădere în gol;e) Radiografia.

335.CM. Luxaţia dinţilor vecini în extracţia dentară este cauzată de:a) Înghesuiri dentare;b) Folosirea incorectă a instrumentului de extracţie;c) Utilizarea incorectă a elevatorului;d) Examinarea incompletă a pacientului;e) Manevre brutale în cursul operaţiei.

336.CM. Complicaţiile extracţiei dentare sînt:a) Hemoragia postextracţională;b) Vindecarea întîrziată a plăgii postextracţionale;c) Alveolite;d) Abcese, flagmoane;e) Periostite, osteomielite.

337.CM. Complicaţiile postextracţionale pot fi:a) Precoce (hemoragia, alveolita);b) Tardive (dezechilibru ocluzoarticular, exostoze, bride cicatriciale periosoase etc );c) Uşoare (abcese, periostite, alveolite etc);d) Medii (osteomielită, sinuzită, flegmon etc);e) Grave (septicemie, tromboze, flegmon).

338.CM. Hemoragiile pot fi cauzate de unii factori favorizanţi şi particularităţile regiunii orale:

a) Vascularizarea bună a ţesuturilor orale şi a maxilarelor;b) Plaga postextracţională deschisă, care permite o sîngerare suplimentară;c) Imposibilitatea compresei depline supraalveolare;d) Enzimele salivare pot leza chiagul;e) Limba prin mişcările sale dezlocă uneori chiagul făcînd posibilă sîngerar.

339.CM. După cauză hemoragiile postextracţionale pot fi:a) Locale;b) Generale;c) Posttraumatice;d) Postoperatorii;e) Spontane.

340.CM. Factorii locali încriminaţi mai frecvent în apariţia hemoragiilor postextracţionale sînt:

a) Plăgi osoase întinse cu delabrări ale gingivomucoasei;b) Fracturi ale proceselor alveolare;c) Vasodilataţia secundară (adrenalina);d) Prezenţa în alveolă a unor procese inflamatorii cronice;e) Prezenţa unor eschile osoase, fragmente dentare.

341.CM. Hemoragia postextracţională duce la:a) Întîrzierea vindecării plăgii;b) Alterarea stării generale;c) Procese septice în alveolă;d) Afectarea cîmpului protetic;e) Procese septice perimaxilare.

342.CM. Durerea în alveolite este caracterizată prin:a) Apariţia la 24 ore postextracţional;b) Apariţia la 3-4 zile postextracţional;c) Persistenţa fenomenelor dureroase ce nu se remit la antalgice obişnuite;d) Iradierea în hemimaxilar sau hemicraniu;e) Intensitate deosebită ce îmbracă uneori caracterul de nevralgie trigemin.

343.CM. Caracteristic pentru alveolita umedă este faptul că:a) Predomină leziuni de tip inflamator;b) Este lipsită de fenomene inflamatorii;c) Mucoasa din jur este tumefiată, turgescentă, iar în alveolă se găsesc cheaguri alterate, purulente;d) Gingia este palidă, atonă, iar din alveolă lipseşte chiagul;e) Vasoconstricţia prelungită alături de tulburările trofice, produce necroza pereţilor osoşi alveolari.

344.CM. Printre simptomele alveolitei uscate figurează:a) Gingivomucoasa palidă, atonă;b) Din alveolă se scurge secreţie purulentă;c) Pereţii alveolei sînt albicioşi cu sechestre mici lameliforme;d) Durere violentă, iradiantă;e) Din alveolă burjonează ţesut de granulaţie sîngerînd foarte uşor la atingere.

345.CM. În mecanismul de producere a alveolitei intervin o serie de factori care favorizează infectarea conţinutului şi pereţilor osoşi şi anume:

a) Tulburări vasomotorii loco-regionale provocate de traumatismul operator şi de acţiunea adrenalinei din soluţia anestezică;b) Extracţiile laborioase şi prelungite cu zdrobiri de ţesuturi osoase şi a mucoperiostului;c) Existenţa în alveolă a unor fragmente de os sau dinte;d) Extracţii incomplete cu rămînerea în alveolă a unor resturi radiculare;e) Procese infecţioase periradiculare acute sau cronice.

346.CM. În practică se descriu mai multe forme de alveolită:a) Alveolita umedă;b) Alveolita supurată;c) Alveolita putridonecrotică;d) Alveolita uscată;e) Alveolita mixtă.

347.CM. Simptomele unei alveolite umede sînt:a) La a 3-4 zi după extracţie apare durerea cu caracter violent cu iradiere;b) Halenă fetidă;c) Gingivomucoasa congestionată, tumefiată;d) Chiagul murdar acoperit cu depozite purulente, urît mirositoare;e) În alveolă ţesut de granulaţie care sîngerează uşor.

348.CM.Anestezia locală prin iniltrație este:a) anestezia topică b) anestezia submucoasă c) anestezia intradermică d) anestezia subcutanată „în straturi”e) anestezia subcutanată „în baraj”

349.CM. Anestezia tronculară periferică se adresează:a) unui singur dinteb) filetelor nervoase terminalec) numai pulpei dentare , ligamentelor alveolo- dentare, gingie , os alveolard) unui trunchi nervos si ramurilor salee) parților moi inervate de trunchiul nervos anesteziat

350.CM. Pentru anestezia nervului palatin anterior se folosesc următoarele repere:a) ultimul molar la 1cm deasupra coletuluib) la 1 cm înaintea cîrligului aripii interne a apofizei pterigoidec) șanțul palatin în dreptul molarului unud) papila incisivăe) gaura incisivă

351.CM. Anestezia nervului alveolar supero-anterior - teritoriul anesteziat:a) dinții frontali superiori b) mucoasa vestibulară și periostul în această zonăc) peretele anterior al sinusului maxilar si mucoasa care îl tapeteazăd) toată buza superioarăe) aripa nasului

352.CM. Anestezia nervului alveolar inferior- repere:a) creasta temporală situată medial și posterior de marginea anterioară a ramului mandibularb) plica pterigomandibularăc) planul de ocluzie al molarilor inferiorid) creasta temporală situată exterior și posterior de marginea posterioară a ramului

mandibulare) planul de ocluzie al dinților superiori

353.CM. Care sunt afirmaţiile corecte în ceea ce priveşte tehnica de anestezie după George Gaw - Gates:a) direcția acului este înapoi și înafarăb) puncția se realizează în mucoasa obrazuluic) acul pătrunde în profunzime 3-3,5cmd) sunt anesteziați nervul alveolar inferior, nervul lingual, nervul bucal si nervul auriculo-

temporale) sunt anesteziați nervul alveolar inferior, nervul lingual, nervul bucal

354.CM. Care sunt afirmațiile corecte în ceea ce privește tehnica de anestezie Veisbrem :a) sunt anesteziați nervul alveolar inferior, nervul lingual, nervul bucalb) puncția anestezică se poate practica la 1,5 cm deasupra planului de ocluzie al molarilor

inferioric) sunt anesteziați nervul alveolar inferior, nervul lingual, nervul bucal, nervul maseterind) direcția acului este perpendiculară pe planul mucose) acul pătrunde 1,5 cm și ia contact cu planul osos la nivelul tuberozitații mandibulare

355.CM. Nervul bucal:a) inervează gingia vestibulară de la gaura mentonieră înapoib) este o anestezie de completare a anesteziei la Spixc) substanța anestezică este injectată submucos, în vestibulul inferiord) inervează planșeul bucale) inervează lobulul urechei

356.CM. Anestezia nervului mentonier si incisiv:a) se anesteziază dinții frontali inferiori de partea cu anesteziab) anestezia se face în gaura mentonierăc) direcția acului este oblică în jos, înăuntru și înainted) puncția se practică în mucoasa mobilă, în dreptul rădăcinii meziale a primului molar

inferiore) sunt anesteziați și molarii inferiori

357.CM. Complicațiile locale ale anesteziei loco- regionale:a) necroza mucoaseib) durerea c) trismusd) tulburări oculare e) alveolita postextracțională

358.CM. Sincopa vaso-vagalăa) se descriu două stadii - presincopal și sincopalb) în stadiul presincopal apare paloarea facială, greață, căscat, hiperventilațiec) în stadiul sincopal apare pierderea bruscă și tranzitorie a stării de conștiențăd) pierderea cunostinței este manifestarea clinică a bunei oxigenări la nivel cerebrale) conduita terapeutică va avea ca obiectiv îmbunatațirea pînă la normalizare a irigației și

oxigenării cerebrale

359.CM. Manifestările clinice ale alergiei sunt:a) prurit b) eritem c) angioedem d) dispnee cu wheezinge) hipertensiune arterială

360.CM. Accident general hipoglicemic - tablou clinc:

a) senzație acută de foame b) confuzie mentală, letargie c) greată și creșterea motilitații gastrice

d) creșterea capacitații la eforte) hipertensiune arterială

361.CM. Gaura infraorbitală este situată:a) la 6-8 mm sub rebordul orbitar inferiorb) la unirea celor 2/3 externe cu 1/3 internă a marginii infraorbitalec) pe aceeaşi linie cu gaura mandibularăd) la 5 mm înauntrul liniei verticale mediopupilaree) pe linia verticală ce trece între cei doi premolari superiori

362.CM. Anestezia nervului nazo-palatina) se indică în asociere cu anestezia premolarilorb) puncția anestezică se face la nivelul papilei incisivec) nervul se poate anestezia prin imbibițied) gaura incisivă se află pe linia mediană, între incisivii centrali superiorie) gaura incisivă se află la 0,5cm înapoia și deasupra coletului incisivilor centrali superiori

363.CM. Din punct de vedere al structurii chimice, anestezicele locale se încadrează in următoarele categorii:a) esteri ai acidului paraaminobenzoicb) aminec) amided) chinolonee) chinoline

364.CM. Articaina este contraindicată la:a) gravideb) pacienți cunoscuți cu deficit de colinesterază plasmaticăc) pacienți cu tulburări de conducere atrio- ventriculară severăd) pacienți în varstă sau/și cu afecțiuni cardiacee) pacienți cu afecțiuni hepatice sau renale

365.CM. Anestezia plexală în stomatologie și chirurgia dento-alveolară este frecvent folosită pentru:a) incizia abceselor spațiilor superficialeb) extracții dentarec) inserarea implanturilor dentared) excizia unor formațiuni tegumentare de mici dimensiunie) corectarea unor defecte postexcizionale tegumentare

366.CM. Reperele pentru anestezia nervului palatin anterior sunt:a) ultimul molar la 1 cm deasupra coletuluib) la 0,5 cm înapoi de marginea posterioară a palatului dur

c) la 1 cm înaintea cârligului aripii interne a apofizei pterigoide d) la 1 cm înaintea cîrligului aripii externe a apofizei pterigoidee) unghiul diedru format de creasta alveolară cu lama orizontală a osului palatin

367.CM. Anestezia plexală: a) este o anestezie supraperiostalăb) rar utilizată la maxilarc) este paraapicalăd) este mai puţin eficientă la copii şi tinerie) este o anestezie prin imbibiţie

368.CM. Accidentele locale al anesteziei loco-regionale cuprind:a) sincopa vaso-vagalăb) durereac) alveolita postextracționalăd) pareza facială tranzitoriee) descuamarea epitelială

369.CM. Tratamentul de urgenţă al edemului căilor aeriene superioare presupune:a) oxigenoterapieb) administrare de adrenalină 0,3-0,5 mg dim sol.de1/1000 subcutanatc) administrare de metaproterenol 0.3 ml sol. 5% cu 2.5-3 ml ser fiziologicd) administrare de epinefrină în bronhospasme) administrare de antibiotice în edem laringian

370.CM. Necroza mucoasei: a) apare pe fondul ischemiei prelungiteb) este mai frecventă după anestezii efectuate vestibularc) apare după decolări brutale ale muco-periostuluid) are culoare roşie intensăe) este un accident al anesteziei loco-regionale

371.CM. Anestezia nervilor alveolari supero-posteriori are contraindicaţii în: a) procese inflamatorii retrotuberozitareb) tumori localizate în treimea distală a vestibulului superiorc) pacienţi sub tratament anticoagulantd) hemofilicie) pacienţi cu odontectomii ale molarilor de minte în antecedente

372.CM. Durerea ca accident local al anesteziei loco-regionale are ca etiologie: a) utilizarea soluţiilor prea reci față de temperatura camereib) injectarea rapidă a soluţiei anestezicec) injectarea din eroare a unor substanţe toxiced) folosirea acelor cu bizou ascuțite) injectarea unor soluţii cu urme de alcool

373.CM. Accidentele locale puncţiei anestezice la Spina Spix sunt:a) ruperea aculuib) producerea unui hematomc) trismus persistentd) inflamații postanestezicee) congestia tegumentelor

374.CM. Avantajele anesteziei intraligamentare sunt:a) lipsa anesteziei la nivelul părţilor moib) anestezia simultană la mai mulţi dinţic) posibilitatea localizării la un singur dinted) folosirea unei cantităţi de 0,15-0,20 ml soluţie anestezicăe) nu necesită seringi speciale

375.CM. Referitor la anestezia la Spina Spix sunt adevărate următoarele: a) locul de puncţie este între creasta temporală şi plica pterigomandibulară la 1 cm deasupra

planului de ocluzie al molarilor inferiori la pacientul dentatb) acul va progresa în contact cu osul, înaintând în profunzime pe faţa externă a ramului

mandibular şi, pe măsură ce pătrunde, se va deplasa progresiv corpul seringii către linia mediană a mandibulei

c) la 1 cm în profunzime se anesteziază nervul lingual, apoi la 1,5-2 cm nervul alveolar inferior situat mai posterior

d) vizează anestezierea nervilor alveolar inferior, lingual şi bucale) este o anestezie tronculară bazală.

376.CM. Sincopa vaso-vagală reprezintă cel mai frecvent accident care constă în: a) pierderea conștienței de scurtă duratăb) slăbiciune generală muscularăc) pierderea tonusului posturald) vărsături, diareee) incapacitatea pacientului de a se menține în ortostatism.

377.CM. Nervul maxilar asigură sensibilitatea următoarelor structuri: a) pleoapa inferioară; b) buza superioară; c) amigdala; d) faringe; e) porţiunea anterioară a limbii.

378.CM. Următoarele afirmaţii despre nervul alveolar inferior sunt adevărate: a) pătrunde în canalul mandibular la nivelul găurii mentoniere; b) este însoţit de artera şi vena alveolară inferioară; c) traversează canalul mandibular; d) are două ramuri terminale, nervul mentonier şi nervul incisiv; e) este responsabil de sensibilitatea regiunii auriculare.

379.CM. Avantajele anesteziei plexale sunt: a) număr minim de înţepături;

b) anestezie atraumatică; c) tehnică simplă; d) este nedureroasă; e) volum redus de substanţă anestezică.

380.CM. Dezavantajele anesteziei tronculare sunt: a) necesitatea unei doze crescute de anestezic; b) există riscul înţepării vaselor sanguine aflate în imediata apropiere a trunchiurilor

nervoase majore; c) anestezie completă a mai multor nervi; d) durata lungă de anestezie, cu riscul de rănire accidentală, când, după terminarea

tratamentului, efectul anestezic este încă prezent e) tehnică dificilă.

381.CM. Teritoriul anesteziat prin anestezia nervului suborbitar la gaura suborbitară este: a) hemibuza superioară; b) aripa nasului; c) pleoapa superioară; d) pleoapa inferioară; e) premolarii 1 si 2 superiori.

382.CM. Reperele osoase ale găurii infraorbitale sunt: a) pe verticală ce trece prin gaura mentonieră şi supraorbitară; b) sub sutura maxilo-malară; c) în şantul nazo-genian; d) la 0,5 cm în afara aripii nazale; e) la 6-10 cm sub marginea inferioară a orbitei.

383.CM. Reperele de anestezie tronculară periferică a nervului lingual sunt: a) molarul 3 inferior; b) trigonul retromolar; c) şanţul paralingual; d) molarul 2 inferior la copii; e) faţa ventrală a limbii;

384.CM.Repere osoase pentru anestezia pe cale endoorală a nervului alveolar inferior la gaura mandibulară sunt:a) marginea anterioară a ramurii verticale a mandibulei; b) trigonul retromolar; c) linia oblica externă; d) creasta temporală; e) linia oblica internă.

385.CM. Puterea anestezică şi toxicitatea Xilinei (lidocaina):a) este de 2 ori mai mică decît cea a procaineib) este de 2 ori mai mare decît cea a procaineic) puterea anestezică este de 2 ori mai mare, în timp ce toxicitatea este de 2 ori mai mică

decât cea a procainei d) puterea anestezică este de 2 ori mai mică, în timp ce toxicitatea este de 2 ori mai mare

decât cea a procainei e) în prezent se foloseşte ca etalon pentru celelalte anestezice locale

386.CM. Anestezia topică este indicată pentru:a) extarcţia dinţilor temporari cu rădăcina neresorbităb) incizia abceselor lojilor superficialec) detartrajd) suprimarea reflexului de vomă în timpul amprentăriie) înaintea puncţiei anestezice

387.CM. Tratamentul sincopei vaso-vagale cuprinde:a) aşezarea pacientului în decubit lateral cu membrele inferioare coborîteb) aşezarea pacientului în poziţia decubit dorsalc) îmbogăţirea aerului inspirat cu CO2

d) controlul şi favorizarea ventilaţiei pulmonaree) înlăturarea obstacolelor care ar putea limita mişcările respiratorii (guler, cravată, centură,

sutien etc.)

388.CM. În formele grave ale accidentelor alergice din cursul anesteziei loco-regionale pot să apară următoarele manifestări:a) cutanate: prurit intens, conjunctivită, rinităb) gastro-intestinale şi genito-urinare: diaree, greaţă şi vărsături, incontinenţă urinarăc) respiratorii: dispnee, cianoză, wheezingd) cardiace: palpitaţii, aritmii, stop cardiace) euforie

389.CM. Dintre accidentele şi complicaţiile generale ale anesteziei loco-regionale fac parte:a) durereab) hematomulc) injectitele postanesteziced) hipotensiunea ortostatică sincopalăe) sincopa sinusului carotidian

390.CM. Pareza facială tranzitorie ca accident al anesteziei loco-regionale:a) se produce în timpul anesteziei la spina Spixb) se produce în timpul anesteziei la gaura mentonierăc) se produce datorită injectării substanţei anestezice la nivelul glandei parotided) are ca semne caracteristice lagoftalmia şi ridicarea comisurii bucale de pe partea afectatăe) are ca semne caracteristice lagoftalmia şi coborîrea comisurii bucale bilateral

391.CM. Alveolita postextracţională ca şi complicaţie locală a anesteziei loco-regionale apare:a) Cu o frecvenţă mai mare după anesteziile tronculare perifericeb) Cu o frecvenţă mai mare după anestezia intraligamentarăc) În primul rând datorită substanţei anesteziced) În primul rând datorită vasoconstrictorului din soluţia anestezică

e) Datorită hiperemiei osului alveolar determinat de soluţia anestezică

392.CM. Dintre accidentele şi complicaţiile locale ale anesteziei loco-regionale fac parte:a) Ruperea aculuib) Necroze ale mucoaseic) Sincopa vaso-vagalăd) Criza de astm bronşice) Alveolita postextracţională

393.CM. Anestezia nervului maseterin se prectică:a) În caz de anchiloză temporo-mandibularăb) În caz de trismusc) La nivelul incizurii sigmoided) Imediat deasupra arcadei zigomaticee) Pentru muşchii temporal şi pterigoidieni alături de muşchiul maseterin

394.CM. În cazul anesteziei la spina Spix greşelile de tehnică duc la neinstalarea anesteziei, astfel:a) Puncţia efectuată prea profund va determina anestezia nervului facial urmată de paralizia

muşchilor feţeib) Puncţia efectuată prea medial va duce la anestezia laterofaringelui însoţită de tulburări de

deglutiţiec) Puncţia efectuată prea lateral va duce la prăbușirea acului în marginea anterioară a

ramului mandibulard) Puncţia efectuată prea sus va determina anestezia nervului auriculotemporal sau paralizia

muşchiului masetere) Apare diplopie

395.CM. În ceea ce priveşte tehnica anesteziei plexale următoarele afirmaţii sunt adevărate:a) Puncţia se face în mucoasa mobilă a vestibulului superiorb) Puncţia se face în mucoasa fixă gingivalăc) Bizoul acului este orientat spre planul ososd) Pentru incisivii centrali superiori anestezia se practică transfrenulare) Cantitatea de anestezic indicată este de 0,3-0,5 ml

396.CM. În faza iniţială a şocului anafilactic apar următoarele manifestări clinice:a) eritemb) prurit intensc) dispneed) diareee) conjunctivită

397.CM. Semnele clinice ale supradozării cu adrenalină sau alt vasoconstrictor sunt:a) Palpitaţiib) Tremurături

c) dificultăţi în respiraţied) scăderea ritmului cardiace) scăderea bruscă a tensiunii arteriale sistolice

398.CM. Difuzarea soluţiei anestezice în orbită în cursul anesteziei la gaura suborbitară, are drept consecinţe:a) pierderea temporară a vederii;b) edem palpebral;c) ptoza palpebrală;d) oftalmoplegie prin paralizia muşchilor mobilizatori ai globului ocular;e) hemoragie intraorbitară

399.CM. Hematomul regiunii jugale produs în timpul anesteziei tronculare periferice a nervilor alveolari supero-posteriori la tuberozitate apare prin înţeparea:a) venei alveolare supero-posterioareb) plexului venos pterigoidianc) arterei alveolare supero-posterioared) arterei maxilaree) arterei pterigo-palatine

400.CM. Ruperea acului în timpul efectuării anesteziei loco-regionale este favorizată de:a) folosirea acelor prea subţirib) folosirea acelor prea scurtec) introducerea rapidă a anesteziculuid) schimbarea bruscă a direcţiei acului intratisulare) folosirea acelor îndoite

401.CM. Profilaxia durerii în anestezia loco-regională se face prin:a) injectarea lentă şi fără presiune a substanţei anesteziceb) evitarea tehnicilor de anestezie tronculară perifericăc) realizarea anesteziei topice înainte de injectared) utilizarea acelor scurte, subţiri şi cu bizou ascuţite) injectarea superficială, submucoasă a soluţiei anestezice

402.CM. Cauzele puncţiei septice sunt:a) antisepsia incorectă a zonei de anestezie înainte de puncţieb) contaminarea acului înainte de efectuarea anstezieic) injectare bruscă a soluţiei anesteziced) injectarea anestezicului într-o zonă infectatăe) efectuarea anesteziei fără mănuşi sterile

403.CM. Recomandari după extracția dentară simplă:a) se menține pansamentul supraalveolar timp de 2 oreb) se pot face clătituri ușoare cu soluții antiseptice după îndepartarea pansamentului

supraalveolarc) spalatul dinților este permis de a începe în aceeași zi cu extracția dentară

d) edemul postoperator poate fi redus folosind un pansament rece aplicat pe obraz în zona extracției

e) se instituie obligatoriu antibioticoterapie

404.CM. Fractura tuberozitații maxilare:a) este un accident ce survine frecvent în timpul extracției oricărui molar superiorb) dacă fragmentul osos rămîne atașat de periost se îndepărtează chirurgicalc) defectul se închide prin sutura mucoasei acoperitoared) se pot produce comunicari oro-sinusale largie) dacă dintele și țesutul osos formează corp comun se îndepărtează împreună.

405.CM. Contraindicații locale ale extracției dentare sunt:a) leziuni locale ale mucoasei orale b) sinuzita maxilară rinogenăc) boli cardiovasculared) procese supurative cronice e) procese supurative acute

406.CM. În cazul pacienților care urmează tratamente anticoagulante:a) prezintă un risc major de sîngerare masivăb) extracția se practică doar la INR <2.5c) sutura plăgii postextracționale nu este obligatoried) se recomandă aplicarea unei plăci de protecție ce se menține 48-72 de oree) se reia medicația anticoagulantă la a 3- a zi după extracție

407.CM. Extracția incisivilor superiori:a) Osul alveolar prezintă o grosime mai redusă palatinalb) Decolarea gingivo-mucoasei are rol de a mări dimensiunile coroanei clinice a dinteluic) Se aplică mai întîi falca vestibulară a cleștelui, după care falca palatinalăd) Luxarea dintelui se realizează în sens vestibulo-orale) Mișcarile de rotație nu sunt indicate

408.CM. Chiuretajul alveolei postextracționale:a) Nu este indicat după extracții simpleb) Îndepărtează țesuturile patologice restantec) Сhiuretajul fundului alveolei se face cu presiune bine dozatăd) Se face cu o chiuretă dreaptă la mandibulă sau una curbă la maxilăe) Este indicat practic după orice extractie dentară

409.CM. Sutura postextracțională:a) este obligatorie după orice extracțieb) se recomandă și in cazul extracțiilor simplec) dacă marginile plăgii nu sunt mobile în totalitate nu se face sutura

d) sutura protejează chiagul alveolare) dirijează cicatrizarea

410.CM. Extracția premolarului 1 superior:a) premolarul 1 superior are frecvent o radacină și mai rar două rădăcinib) corticala vestibulară este mai subțire decît cea palatinalăc) luxarea se face în sens vestibulo-orald) dintele va fi extras prin tractiune în sens ocluzal și usor palatinale) cleștele se aplică cît mai apical

411.CM. Extracția caninului superior:a) radacina caninului determină prezența eminenței canineb) frecvent corticala palatinală este subțirec) decolarea gingivo-mucoasei se face cu ajutorul elevatorului sau sindesmotomului curbd) complicație a extracției este fracturarea unei porțiuni din corticala palatinalăe) după luxație, dintele este tracționat pe o directie vestibulo-incizală

412.CM. Extracția molarului de minte superior erupt pe arcadă:a) are de obicei rădăcinile divergenteb) este extras cu clești speciali pentru molari de minte superioric) este extras cu clești speciali pentru molari de minte inferiorid) frecvent extracția se face doar cu elevatoarelee) se folosesc clești în formă de baionetă

413.CM. Extracţia molarului de minte la mandibular care a erupt:a) are de obicei rădăcini conice, fuzionateb) osul alveolar este mai subţire vestibularc) osul alveolar prezintă o mare duritate la nivel retromolard) se descriu două tehnici distincte de extracție a molarului trei mandibulare) anestezia se realizează prin procedee diferite fată de cele folosite pentru ceilalți molari ai

mandibulei

414.CM. Reguli în folosirea elevatorului drept:a) se aplică întotdeauna vestibular și lingualb) suprafața convexă a parții active trebuie să fie în contact cu dintele ce trebuie extrasc) în timpul luxației se folosesc ca sprijin dinții adiacenți d) elevatorul drept nu se folosește pentru extractia dinților pluriradiculari dacă rădăcinile nu

au fost separatee) suprafața concavă a parții active trebuie să fie în contact cu dintele ce trebuie extras

415.CM. Indicațiile de extracție a dinților permanenți sunt multiple fiind legate de:a) starea dintelui respectivb) starea dinților antagoniștic) patologia structurilor adiacented) afecțiunile asociate

e) tehnica aleasă

416.CM. Indicațiile extracției dentare legate de patologia dento- paradontală:a) dinți cu parodontopatie marginală cronică și mobilitate de gradul II- IIIb) dinți malpoziționațic) dinți mult extruzațid) dinți care au determinat procese supurative sinusalee) dinți care întrețin sinuzita maxilară odontogenă

417.CM. Indicațiile extracției dentare legate de patologia pseudotumorală sau tumorală de cauză dentară:a) dinți care au dus la apariția unor leziuni hiperplazice reactive (epulis-like)b) dinți care au suferit transformări chisticec) dinți vecini care sunt prinși în procesul tumorald) dinți incluși ce nu mai pot erupee) dinți cu distrucții coronoradiculare întinse

418.CM. Indicațiile extracției dentare legate de patologia traumatică OMFa) dinți cu fracturi radiculare, oblice sau longitudinaleb) dinți din focare de fractură ce afeactează repoziționarea fragmentelor osoase în poziție

anatomică corectăc) dinți erupți ce provoacă înghesuirid) dinți în malpoziție care produc leziuni traumaticee) dinți luxați complet în urma traumatismelor OMF

419.CM. Indicațiile extracției dentare legate de anomalii de număr, formă, poziție ale dinților:a) dinți incluși ce nu mai pot erupe b) dinți incluși ce provoacă înghesuiric) dinți extruzațid) dinți luxați complete) dinți în malpoziție ce nu pot fi redresați ortodontic

420.CM. Contraindicațiile absolute ale extracției dentare sunt:a) leucemia acutăb) prolaps de valvă mitralăc) infarct miocardic mai recent de 4 lunid) infarct miocardic mai vechi de 6 lunie) procese supurative acute

421.CM. Contraindicațiile locale ale extracției dentare sunt:a) stomatita oralăb) sinuzita maxilară rinogenăc) leucemie acutăd) abcese periosoasee) tumori benigne labio-cervicale

422.CM. Indicaţiile extracţiei dentare legate de patologia traumatică oro-maxilo-facială sunt:a) dinți care au suferit transformări chistice/tumorale benigneb) dinți fracturați sau luxați complet în urma traumatismelor oro-maxilo-facialec) dinți cu fracturi radiculare oblice sau longitudinaled) dinți cu parodontopatie marginală cronică profundă și mobilitate de gradul 2-3e) dinți mult extruzați, egresați sau înclinați

423.CM. Extracția cu elevatorul Lecluse în cazul molarului de minte ai mandibulei are urmatoarele indicatii:a) cînd rădăcinile molarului de minte inferior sunt drepteb) cînd coroana dentară a molarului 3 este integrăc) prezenta molarilor 1 și 2 integri, cu implantare favorabilăd) cînd rădăcinile molarului de minte inferior sunt usor divergentee) în cazul dinților cu coroana parțial integră

424.CM. Hemoragiile postextracționale apar datorită urmatorilor factori generali care determină tulburari în mecanismul hemostazei:a) insuficientă hepaticăb) afecțiuni ale sistemului endocrinc) vasodilatația secundară în cazul anesteziilor plexale în care se folosește vasoconstrictord) stări alergicee) afecțiuni trombocitare cantitative și calitative

425.CM. Complicațiile extracției dentare sunt reprezentate de:a) durereb) vindecare întarziată a alveolei postextracționalec) complicații infecțioased) trismuse) scăderea glicemiei.

426.CM. În funcție de momentul apariției hemoragia postextracțională poate fi clasificată în:a) spontanăb) imediat-prelungităc) tardivăd) tardivă- întîrziatăe) precoce.

427.CM. Factorii locali implicați în hemoragiile postextracționale ar putea fi: a) fractura procesului alveolarb) vasoconsticția secundară în cazul anesteziilor plexale cu vasoconstrictorc) plăgi a fibromucoasei întinsed) insuficientă hepaticăe) stari alergice.

428.CM. În cadrul extracției dentare complicațiile infecțioase sunt favorizate de:a) chiuretajul alveolar incompletb) fractura apexuluic) meșarea alveoleid) efectuarea extracției în plin proces inflamatore) sutura plăgii.

429.CM. Alveolita postextracțională este favorizată de:a) pansament supraalveolar prelungitb) infecții preexistente acute sau cronicec) sutura plăgiid) chiuretarea alveoleie) extracțiile alveoplastice.

430.CM. Extracția dentară cu separație interradiculară este indicată la dinții pluriradiculari cînd:a) rădăcinile sunt foarte divergenteb) rădăcinile sunt cu fenomene de hipercementozăc) rădăcinile sunt separate la nivelul podelei camerei pulpared) dinți cu distrucție coronară care nu permite o aplicare eficientă a cleșteluie) în cazul producerii unei fracturi coronare în timpul extracției.

431.CM. În cazul molarilor superiori se va practica o separație radiculară: a) „in V”b) ”in T”c) ”in L”d) ”in Y”e) ”in Z”.

432.CM. Rădăcinile dentare pot fi extrase prin următoarele tehnici: a) extracția cu sindesmotoameleb) extracția cu ajutorul elevatoarelorc) extracția cu cleștele de rădăcinid) extacția cu pensa ciupitoare de ose) extracția prin alveolotomie.

433.CM. Extracția resturilor radiculare mici, situate profund în alveolă, se poate efectua prin:a) alveolotomieb) ”trans-septal” la pluriradicularic) doar cu cleștele de elecție al dinteluid) doar cu cleștele de resturi radicularee) doar cu pensa ciupitoare de os.

434.CM. Indicațiile extracției dentare sunt: a) dinți din focarele de fractură ale maxilarelor care împiedică tratamentul chirurgical sau

care pot cauza complicații b) dinți incluşi care nu dau tulburări funcționale sau tulburări de erupție

c) dinți extruzați sau cu devieri importante ale axului de implantare d) dinți fracturați longitudinal e) dinți ai pacienților cu boli cronice în faze compensate care pot suporta tratamente

stomatologice de lungă durată

435.CM. Vindecarea întârziată a plăgii postextracţionale este influenţată de :a) dehiscenţa plăgiib) malnutriţiec) radioterapied) vârsta pacientului e) stări alergice

436.CM. Hemoragia postextracţională :a) în mod normal sîngerarea plăgii postextracţionale se opreşte după 30-40 de minuteb) în funcţie de momentul apariţiei hemoragiei postextracţionale se clasifică în hemoragie

precoce şi tardivăc) hemoragia precoce – sîngerarea reapare la 2-3 ore preextracţionald) hemoragia tardivă – sângerarea se declanşează la câteva zile de la extracţiee) apare datorită unor factori generali şi locali

437.CM. Factorii locali implicaţi în hemoragiile postextracţionalear putea fi :a) trombocitopeniib) carenţe vitaminicec) vasodilataţia secundară în cazul anesteziilor plexale în care nu se foloseşte vasoconstrictord) persistenţa ţesutului de granulaţiee) nerespectarea de către pacient a instrucţiunilor privind îngrijirile postextracţionale

438.CM. Factorii generali care determină tulburări ale hemostazei a) vasculopatiib) febre eruptive c) carenţe proteiced) tratamente citostaticee) deficienţe izolate ale factorilor plasmatici

439.CM. În prevenţia complicațiilor, cea mai importantă din punct de vedere al extracţiei dentare cuprinde: a) anamneză completă şi corect condusăb) identificarea factorilor de risc c) antecedente personale privind eventualele tulburări ale hemostazeid) informaţii privind medicaţia utilizată de paciente) deficienţe izolate ale factorilor plasmatici

440.CM. Alveolita uscată : a) este o complicaţie infecţioasă a extracţiei dentareb) este o formă de osteomielită localăc) este favorizată de extracţiile laborioase, cu traumatizarea părţilor moi şi a pereţilor osoşid) simptomatologia dureroasă debutează la 4-5 zilee) tratamentul este în principal simptomatic

441.CM. Accidentele extracţiei dentare pot fi clasificate astfel :a) leziuni dentareb) accidente sinusalec) trismus d) alveolita uscatăe) luxaţia ATM

442.CM. Pentru extracţia prin alveolotomie se pot efectua următoarele lambouri :a) lambou in plicb) lambou triunghiular sau în “L”c) lambou trapezoidald) trebuie să cuprindă în grosimea lui mucoasă şi submucoasăe) decoalrea va fi maximă asigurând o vizibilitate bună

443.CM. Extracţia resturilor radiculare mici, situate profund în alveolă :a) se încearcă însinuarea unui elevator fin între rădăcină şi peretele alveoleib) se poate crea la nevoie un şanţ în peretele alveolarc) dacă orificiul canalului radicular se poate vizualiza şi restul radicular luxa, se poate folosi

pentru extracţie un ac Hedstromd) se poate recurge la alveolotomie dacă cele de mai sus sunt ineficientee) se începe cu separaţia interradiculară

444.CM. Extracţia dentară cu separare interradiculară:a) este indicată la monoradicularib) examenul radiologic relevă prezenţa unor rădăcini divergente c) examenul radiologic relevă rădăcini curbe, foarte divergented) distrucţie coronară extinsă până la podeaua camerei pulparee) molari temporari fără rizaliză semnificativă a rădăcinilor, la care există riscul smulgere a

mugurelui dintelui permanent, situat între rădăcini

445.CM. Care afirmații cu privire la accidentele extracției dentare sunt adevărate:a) pentru prevenirea fracturii tuberozității maxilare se evită luxarea distală a molarului trei

superior cu elevatorulb) semnul Valsalva negativ exclude existența comunicării orosinusalec) dacă în timpul extracției s-a lezat apexul unui dinte vital, se recurge la extracția acestuiad) extracția unui alt dinte se intâmplă surprinzător de dese) în cazul aspirării unui dinte în cursul extracției dentare pacientul trebuie să efectueze o

radiografie a cutiei toracice

446.CM. Care afirmații cu privire la comunicarea orosinusală postextracțională sunt adevărate:a) deschiderea sinusului maxilar este unul dintre cele mai frecvente și grave accidente

postextracționaleb) manevra Valsalva precizează cu siguranță prezența sau absența comunicării orosinusalec) dinți sinusali, cel mai des, sunt molarii d) diagnosticul comunicării orosinusale se face prin explorare cu sonda butonată sau

examinare radiografică

e) în tehnica plastiei comunicării orosinusale se poate utiliza lamboul palatinal

447.CM. În timpul chiuretajului alveolei postextracționale pot interveni următoarele accidente:a) lezarea nervului alveolar inferiorb) comunicarea orosinusalăc) lezarea nervilor alveolari supero-posteriorid) chiuretajul agresiv poate provoca hemoragia secundară precocee) chiuretajul insuficient produce alveolita postextracțională

448.CM. Complicațiile postextracționale sunt:a) hemoragia prelungită, care durează 15-20 minuteb) alveolita postextracționalăc) hemoragia secundară precoce, care se declanşează de obicei în cursul nopțiid) hemoragia secundară tardivă, care apre de obicei târziu în cursul nopțiie) sângerarea postextracțională normală, care durează 30 minute până la 1 oră

449.CM. Măsurile de hemostază locală postextracțională sunt:a) introducerea în alveolă de materiale hemostaticeb) chiuretajul alveolar pentru îndepărtarea corpilor străinic) pentru anestezierea repetată a zonei date se preferă blocajul troncular în locul infiltrației

localed) tamponament supraalveolar fixat cu fire de sutură pentru 48 oree) regularizarea marginii osoase alveolare

450.CM. Care din următoarele afirmații cu privire la tratamentul alveolitei postextracționale sunt adevărate:a) utilizarea de meşe iodoformate îndesate intraalveolarb) chiuretajul riguros, profund al pereților osoşi alveolari osteiticic) sedarea durerii prin infiltrații cu soluții anesteziced) irigarea abundentă a alveolei cu soluții antiseptice călduțee) stimularea reactivitătii locale cu ajutorul agentilor fizici

451.CM. Etiologia alveolitei postextracționale:a) introducerea în alveole a unor materiale în scop antiseptic şi hemostaticb) prezența fermentului proteolitic activat în salivăc) fumatul în primele 2 ore postextracționald) corpi străini intraalveolarie) tulburări vasomotorii locale provocate de actul operator sau de acțiunea ischemiantă a

adrenalinei din soluția anestezică

452.CM. Care din următoarele afirmații cu privire la alveolita postextracțională uscată sunt adevărate:a) alveolita uscată este lipsită de congestie, cu semne locale de suferință troficăb) în alveolă se găseşte țesut de graulație burjonat care sângerează uşorc) gingia este tumefiată cu margini congestionate, turgescente

d) cheagul intraalveolar este absent total sau parțiale) osul alveolar expus este sursa unor dureri continue cu caracter nevralgiform

453.CM. În cazul alveolitei uscate postextracționale se indică:a) chiuretajul alveolei postextractionaleb) diatermocoagularea pereților și fundului alveoleic) tamponamentul alveolei cu mesa iodoformatăd) meșă cu unguent Vișnevskie) fizioterapie

454.CM. Alveolita poate fi: a) Umedăb) Uscatăc) Primarăd) Secundarăe) Nespecifică

455.CM. După finalizarea extracției, pacientului i se dau urmatoarele indicatii:a) se vor consuma lichide doar cu paiul pentru a nu crea presiune negativeb) păstrarea tamponamentului supraalveolar timp de o orăc) periajul dentar se reia parțial de a doua zi, evitînd atingerea plăgii postextracționale 4-5

ziled) timp de 24-48 de ore se va evita consumul alimentelor moie) se recomandă analgetice înainte de remisia anesteziei pentru prevenirea durerilor

postextracționale

456.CM. Se recurge la extracția dinților permanenți în următoarele situații:a) dinți cu gangrenă simplă la care metodele endodontice au eşuatb) dinți care au cauzat infecții osoase (periostite, osteomielite)c) dinți traumatizațid) dinți fracturați transversal în treimea apicalăe) dinți în malpoziție, neredresabili ortodontic

457.CM. Contraindicații loco-regionale sau generale absolute ale extracției dentare sunt:a) în primii doi ani după un infarct miocardic acutb) extracția în primele 3 luni şi ultimele 2 luni de sarcinăc) leucozele acuted) dinți din zonele supuse recent radioterapieie) dinți din procese neoplazice maligne (extracția făcându-se în cursul intervenției

chirugicale)

458.CM. Contraindicații loco-regionale relative (temporare) ale extracției dentare sunt:a) afecțiuni inflamatorii localizate sau difuze cu stare generală alteratăb) în primele zile de menstruație, existând un risc crescut de sângerarec) afecțiuni acute ale mucoasei oro-faringiened) distrucții osoase care ar predispune la fracturi în os patologic (chisturi, tumori benigne)

e) pacienți cu hepatite cronice virale

459.CM. Aplicarea cleştelui şi priza dintelui trebuie să respecte următoarele condiții:a) se face în prelungirea axului de implantare a dinteluib) se aplică întâi falca vestibulară, unde vizibilitatea este mai bunac) cleștele se aplică coronar la distanță de marginea alveolară, pentru a nu leza gingiad) priza cît mai solidă, cu senzatia de „corp comun” intre clește și dintele pentru extracțiee) se urmăreşte adaptarea cît mai bună a cleștelui la coletul dintelui pentru extracție

460.CM. Care din următoarele afirmații sunt corecte cu privire la sindesmotomie:a) constă în secționarea ligamentului circular al dinteluib) se realizează cu sindesmotoame sau elevatoarec) sindesmotoamele sunt instrumente tăioase cu care se poate reduce înnălțimea marginii

alveolare pentru o mai bună priză a dinteluid) desprinderea completă a gingiei din jurul coletului dintelui permite insinuarea

subgingivală a cleştelui pentru extracțiee) nu este necesară în cazul extracției resturilor radiculare

461.CM. Care din următoarele afirmații privind separarea rădăcinilor sunt corecte:a) pentru molarii superiori şanțul are formă de Tb) separarea rădăcinilor se efectuează cu ajutorul frezei sferice sau freza fisuralăc) indicațiile extracției cu separarea rădăcinilor includ molarii cu rădăcini convergente când

distanța între apexuri este mai mare decât deschiderea alveoleid) după efectuarea separației radiculare extracția se finalizează cu ajutorul cleştelui dentar

pentru radacinie) indicațiile extracției cu separarea rădăcinilor includ molarii cu rădăcini barate

462.CM. Care sunt indicațiile extracției prin alveolotomie:a) divergența şi recurbarea accentuată a rădăcinilorb) rădăcini cu mobilitate dento-alveolarăc) rădăcini dentare fără hipercementoză (rădăcini „în limbă de clopot”)d) rădăcini rămase sub lucrări protetice conjunctee) resturi radiculare restante după extracții vechi

463.CM. Care sunt timpii tehnicii de extracție a unui rest radicular prin alveolotomie:a) incizii pentru crearea unui lambou tip plic, trapezoidal sau triunghiularb) decolarea inițială a gingivomucoasei și apoi a periostuluic) rezecția osoasă cu expunerea restului radiculard) secționarea progresivă, din aproape în aproape a restului radiculare) reaplicarea și sutura lamboului

464.CM. Rădăcinile dentare pot fi extrase prin următoarele tehnici:a) extracția cu cleştele de rădăcinib) extracția cu sindesmotoamelec) extracția cu ajutorul elevatoarelord) extracția cu ciupitorul de os

e) extracția prin alveolotomie

465.CM. Complicațiile după odontectomia molarului de minte inferiora) luxatia ATMb) fractura mandibuleic) hemoragia postextractională (precoce sau tardivă)d) lezarea pachetului vascular nervos alveolar inferiore) luxația sau fractura molarului de 12 ani

466.CM. Factorii locali incriminați în incluzia dentarăa) reducerea spațiului de pe arcadăb) cauze toxice, Raze Xc) modificarea axului de dezvoltare a dinteluid) osteoscleroza procesului alveolar e) disostoza cleidocraniană

467.CM. Factori generali incriminaţi în incluzia dentarăa) deficite de creştere scheletală în anomaliile dento- maxilare (sindromul compresiei de

maxilar)b) sindromul Downc) avitaminoze (în special vitamina D)d) tendința filogenetică de reducere dimensională a structurii osoase scheletalee) disfunctii endocrine

468.CM. Complicaţii mecanice specifice incluziei dentarea) pericoronaritab) incongruența dento-alveolară, rotații, torsionaric) leziuni carioased) chisturi mandibularee) fracturi mandibulare

469.CM. Factori care ușurează odontectomia M3 inferiora) pozitia mezio- angularăb) rădăcini lungi și subțiric) lipsa dintelui vecin în arcada dentarăd) spațiu paradontal înguste) rădăcini formate pe 1/3 sau 2/3

470.CM. Tulburări nervoase asociate erupției și/ sau incluziei molarului de minte inferiora) mortificări pulpare și resorbții radiculare ale molarului de 12 anib) trismusc) sialoreed) nevralgi dentaree) gingivo- stomatita

471.CM. Decapușonarea molarului de minte inferior este indicată în următoarele situații:a) spațiu suficient pe arcadăb) incluzie osoasă partială sau totalăc) incluzie verticalăd) capușon de mucoasă subțire, care acoperă fata ocluzală a molarului de mintee) spatiu retromolar insuficient

472.CM. Factorii care îngreunează odontectomia M3 inferiora) rădăcini conice sau fuzionate b) contact strîns cu molarul doi c) incluzie osoasă completăd) rădăcini divergentee) poziția mezio- angulară

473.CM. Contraindicațiile decapușonării molarului de minte inferiora) incluzie verticalăb) anomalii de formă sau volum ale coroanei și/ sau rădăcinilor molarului de mintec) incluzie submucoasă d) capușon de mucosă grose) spațiu retromolar insuficient

474.CM. Accidente ce se pot produce în cursul odontectomiei M3 superiora) luxarea sau fracturarea molarului de 12 anib) fractura tuberozitațiic) hemoragie postoperaționalăd) luxația mandibuleie) comunicare oro- sinuzală

475.CM. Complicațiile după odontectomia M3 inferior sunt legate de:a) luxația mandibuleib) fractura de unghi mandibular post operatorc) durerea, edemul si trismusul postoperatord) înghițirea sau aspirarea unor fragmente dentare sau osoasee) complicații infecțioase

476.CM. La examenul clinic al arcadelor dento- alveolare pot fi observate o serie de modificări care pot sugera prezența incluziei dentare:a) prezența pe arcadă a dintelui temporar (însoțită de lipsa dintelui definitiv)b) absența tremelor și diastemelor c) deplasări, rotații și migrări ale dinților vecinid) prezența unor fistule cronicee) absența proceselor inflamatorii ale mucoasei (pericoronarite)

477.CM. Factori locali încriminaţi în etiopatogenia incluziei dentarea) despicăturile labio- maxilo- palatine

b) densitatea osului înconjuratorc) anemiiled) persistența de lungă durată a dinților temporarie) traumatisme sau infecții ale sacului dentar

478.CM. Infectarea sacului pericoronar a molarului inclus se produce astfel:a) printr-o leziune de decubit produsă de o proteză mobilăb) de la o gangrenă complicată a dinților antagoniștic) de la o pungă parodontală din vecinătated) pe cale sanguină în cursul bolilor infecțioase e) de la un focar de osteomielită

479.CM. Indicațiile redresării chirurgical-ortodontice a caninilor inclușia) dintele prezintă anomalii de formă sau volumb) dintele se gasește în dreptul spațiului sau normal de erupțiec) incluzia este profundăd) dintele este într-o poziție orizontalăe) la pacienți tineri

480.CM. În odontectomia caninului inclus se pot produce o serie de accidente intraoperatoriia) luxarea dinților vecini b) deschiderea foselor nazale c) fractura procesului alveolard) complicații infectioase e) deschiderea sinusului maxilar

481.CM. Diagnosticul incluziei dentare impune utilizarea și a altor tipuri de investigații radiologice pe lîngă ortopantomografie, în funcție de natura incluziei, precum:a) examenul radiologic cu film ocluzal b) radiografia planșeului bucalc) sialografiad) cbct (Tomografie Computerizată)e) radiografia sinusurilor maxilare

482.CM. Accidentele intraoperatorii posibile în odontectomia caninului superior inclus sunt:a) luxarea caninului contralateral inclus ososb) deschiderea foselor nazale c) deschiderea sinusului maxilard) luxarea dinților vecini e) secționarea corono-radiculară

483.CM. Pentru odontectomie se vor respecta următoarele principii:a) expunerea optimă a ariei dintelui inclusb) sindesmotomia

c) separația corono-radiculară dacă este nevoied) sacul pericoronorar nu trebuie îndepărtate) sutura se va realiza într-un plan

484.CM. În odontectomia molarului de minte inferior inclus se pot produce o serie deaccidente intraoperatorii:

a) fractura mandibuleib) fractura rădăcinilor molarului de mintec) împingerea molarului de minte în planșeul bucald) dehiscența plăgiie) fractura tablei osoase linguale.

485.CM. În odontectomia molarului de minte superior inclus se pot produce o serie deaccidente intraoperatorii:

a) fractura tuberozității maxilareb) comunicarea oro-sinusală postextracționalăc) deschiderea foselor nazaled) propulsarea dintelui în sinusul maxilare) propulsarea dintelui în spațiul pterigomaxilar.

486.CM. La vârsta de 18 ani, osul din jurul molarului inclus se caracterizează prin:a) osul este mai puțin densb) osul este mai densc) are loc o refacere mai rapidă a zonei osoase pe care s-a acționat cu instrumentarul rotativ

sau elevatoruld) osul nu prezintă flexibilitatee) extracția este laborioasă.

487.CM. Factorii care ușurează odontectomia molarului 3 inferior sunt:a) rădăcini curbe și divergenteb) raport direct cu canalul mandibularc) deschiderea cavității bucale nu este limitatăd) rădăcini conice sau fuzionatee) incluzie osoasă completă.

488.CM. Infecția sacului pericoronar al molarului inclus se poate face de la:a) o gangrenă complicată a dinţilor antagoniştib) un focar de osteomielităc) o pungă parodontală de la distanţăd) o leziune de decubit produsă de o proteză mobilăe) un traumatism care produce o soluție de continuitate și o comunicare a sacului coronar cu

cavitatea bucală.

489.CM. Accidente intraoperatorii în cursul extracției molarului de minte superior:a) fractura radiculară a molarului inclusb) luxarea mandibuleic) fractura tuberozitaţii maxilared) deschiderea sinusului maxilar

e) lezarea nervului facial

490.CM. Incizia în baionetă în cazul odontectomiei molarilor superiori este indicată în următoarele situaţii:a) incluzie verticală submucoasăb) cînd se dorește crearea unui acces mai largc) în incluziile dentare profunded) în incluziile în care osul are o grosime de 2mm pe faţa ocluzală a molarului verticale) în situaţiile în care molarul a perforat tabla osoasă şi se palpează un cuspid submucos

491.CM. În practică, ne intîlnim cu trei tipuri de plăgi alveolare postextracționale:a) plaga alveolară normalăb) plagă alveolară infectatăc) plagă alveolară zdrobităd) plagă alveolară suturatăe) plagă alveolară necrotică

492.CM. Materialul de sutură poate fi:a) naturalb) sinteticc) rezorbabild) nerezorbabile) combinat

493.CM . Metodele imagistice utilizate în OMF:a) radiografia retroalveolarăb) OPGc) RMNd) CTe) Scintigrafie

494.CM. Care sunt manifestările isterice ale stresului:a) lipotimieb) sincopăc) colaps ortostaticd) edem Quinkee) șoc anafilactic

495.CM. Care sunt comlicațiile alergice:a) lipotimieb) sincopăc) colaps ortostaticd) edem Quinkee) șoc anafilactic

496.CM. Edemul Quinke este o complicație de tip:a) infecțiosb) alergicc) idiopatic

d) locale) general

497.CM. Din metodele neinjectabile ale anesteziei locale fac parte:a) fiziceb) fizico-chimicec) chimiced) infiltrativăe) tronculară

498.CM. Contraindicațiile administrării anestezicului cu vasoconstrictor:a) diabet decompensatb) tireotoxicozăc) sarcinăd) hipertensiune arterialăe) angină pectorală

499.CM. Din anesteziile tronculare periferice fac parte:a) anestezia nervului alveolar inferior (la spina Spix)b) anestezia infraorbitalăc) anestezia la tuberozitated) anestezia intraligamentarăe) anestezia intrapapilară

500.CM. Scopul extracțiilor dentare: a) sanarea cavității bucaleb) înlăturarea cauzei proceselor inflamatoriic) ameliorarea și restabilirea funcțiilor masticatoriid) înlăturarea discomfortului psihoemoționale) înlăturarea proceselor precanceroase

1.B2. A3. C4. A5. A6. A7. A8. B9. C10. A11. B12. C13. D14. A15. A16. A17. C

18. A19. A20. D21. E22. C23. D24. E25. B26. D27. C28. C29. B30. A31. A32. D33. D34. E35. D36. C37. D38. A39. B40. B41. D42. B43. B44. D45. A46. C47. D48. C49. D50. C51. A52. C53. A54. E55. D56. D57. C58. C59. B60. B61. D62. C63. C64. C65. B66. D

67. D68. C69. C70. A71. B72. C73. D74. D75. C76. B77. D78. D79. D80. E81. D82. B83. B84. C85. C86. C87. D88. A89. C90. B91. B92. C93. D94. C95. B96. B97. C98. C99. B100. C101. C102. C103. A104. D105. B106. A107. A108. B109. A110. E111. A

112. E

113. A

114. A

115. B

116. A

117. B

118. C

119. A

120. E

121. B

122. C

123. C

124. C

125. B

126. E

127. E

128. A

129. A

130. E

131. A

132. C

133. B

134. A

135. B

136. B

137. D

138. B

139. C

140. C

141. D

142. A

143. B

144. B

145. C

146. C

147. C

148. B

149. D

150. C

151. A

152. D

153. B

154. B

155. D

156. B

157. A

158. ACDE

159. ABC

160. ABCDE

161. ABCD

162. ABCD

163. ABC

164. ABC

165. ABCD

166. ABCDE

167. ACD

168. ABC

169. ABC

170. ABCDE

171. ABCD

172. AB

173. AC

174. AB

175. ABC

176. CD

177. BCD

178. ABD

179. BCD

180. ABCDE

181. ABCDE

182. ABCDE

183. ABCDE

184. ABC

185. ABCD

186. ABCD

187. BCDE

188. CD

189. ABC

190. ACE

191. CDE

192. BCD

193. ABCDE

194. ABC

195. ABCDE

196. ABCDE

197. ABC

198. ABCDE

199. ABC

200. AC

201. ABCDE

202. AB

203. BCD

204. ABCDE

205. ABCDE

206. ABCDE

207. ABC

208. ABCD

209. ABC

210. BDE

211. ABCDE

212. ABCDE

213. ABCD

214. ABCDE

215. ABCD

216. ABCD

217. ABCDE

218. ABCD

219. CDE

220. ABCDE

221. ABC

222. AD

223. BDE

224. ABCD

225. ABCD

226. AB

227. ABCDE

228. ABCDE

229. ABCD

230. ABCD

231. ABCDE

232. ABE

233. ABCDE

234. ABCDE

235. ABCDE

236. ABCDE

237. ABCDE

238. DE

239. BC

240. BDE

241. ACDE

242. ACE

243. BC

244. AC

245. ACE

246. ACD

247. BC

248. BCE

249. ACE

250. ACD

251. BCDE

252. CD

253. BCDE

254. BCD

255. BCD

256. AD

257. BC

258. ADE

259. ABCDE

260. ABCDE

261. ABCDE

262. ABCDE

263. ABCD

264. ABCDE

265. ABC

266. ABCD

267. ABCDE

268. BCDE

269. BC

270. BCD

271. AB

272. DE

273. BCDE

274. AB

275. ABC

276. ABCDE

277. ABC

278. AB

279. ABCD

280. BCD

281. ABCDE

282. BDE

283. AB

284. ABCDE

285. ACD

286. ABCD

287. BD

288. ABCDE

289. ADE

290. BCE

291. BCD

292. AB

293. ABCDE

294. ABD

295. BCDE

296. ABCD

297. ABCD

298. ABDE

299. BC

300. ABCD

301. BC

302. ABC

303. ABC

304. ACDE

305. ABE

306. ABCDE

307. ABCD

308. CD

309. ABC

310. ABC

311. AB

312. ABCDE

313. ACD

314. CDE

315. BD

316. ABE

317. BDE

318. CDE

319. ABCDE

320. ABCD

321. AB

322. ABCDE

323. ABCDE

324. ABCDE

325. AB

326. ABC

327. ABC

328. ABC

329. ABC

330. AB

331. BCD

332. AB

333. AB

334. ABCD

335. ABC

336. ABC

337. ABCDE

338. ABCDE

339. AB

340. ABCDE

341. ABC

342. BCDE

343. AC

344. ACD

345. ABCDE

346. AD

347. ABCDE

348. BCDE

349. DE

350. AB

351. ABCE

352. ABC

353. ABCD

354. ABDE

355. ABC

356. ABCD

357. ACE

358. ABCE

359. ABCD

360. ABC

361. ABDE

362. BCDE

363. AC

364. BC

365. BC

366. ACE

367. AC

368. BD

369. ABCD

370. AC

371. ABCD

372. ABCE

373. AB

374. ABCD

375. AC

376. ABCE

377. ABC

378. BCD

379. BC

380. BD

381. ABD

382. ABE

383. AC

384. ABE

385. BE

386. CDE

387. BDE

388. ABCD

389. DE

390. AC

391. BD

392. ABE

393. BCE

394. ABCD

395. ACD

396. ABE

397. ABC

398. ABD

399. BC

400. ACDE401. AC402. ABD403. CD404. BCDE405. ABE406. AD407. BD408. BCE409. BDE410. BCE411. ACD412. BD413. ACD414. DE415. ACD416. ADE417. AB418. ABE419. ABE420. AC421. ABD422. BC423. BC424. ABDE425. ABCD426. BCE427. AC428. AD429. AB430. ABDE431. BD432. BCE433. AB434. AC435. ABCD436. BDE437. DE

438. ABDE439. ABCD440. ACE441. ABE442. ABC443. ABCD444. BCDE445. ABE446. ACDE447. AB448. BC449. ABCE450. ABDE451. ABCDE452. ADE453. AC454. AB455. CE456. BE457. DE458. ACD459. ADE460. ABD461. ABDE462. ADE463. ACE464. ACE465. ABCDE466. ACD467. BDE468. BCE469. AE470. BCD471. ACD472. BCD473. BDE474. ABE475. BCE476. ACD477. BDE478. ACDE479. BE480. ABC481. AD482. BCD483. ABCDE484. ABCE485. ABDE486. AC

487. CD488. BDE489. ACD490. BC491. ABC492. ABCD493. ABCDE494. ABC495. DE496. BD497. ABC498. ABCDE499. ABC500. ABCDE