1 Tesuri Epiteliale de Acop+Glandular

5/11/2018 1 Tesuri Epiteliale de Acop+Glandular - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/1-tesuri-epiteliale-de-acopglandular 1/6

ŢESUTURILE EPITELIALE

Definiţie. Ţesuturile epiteliale sunt structuri avasculare alcătuite din celule, ceacoperă corpul la exterior şi tapetează cavităţile care comunică direct sau indirect cuexteriorul (epitelii de acoperire). Epiteliile alcătuiesc de asemenea adenomereleglandulare (epitelii glandulare) şi pot intra în alcătuirea regiunii receptoare ale unor organe de simţ (epitelii senzoriale).

Celulele epiteliale sunt asezate pe o membrană bazală , o structură acelulară, proteică şi polizaharidică, ce desparte ţesutul epitelial de ţesutul conjunctiv subjacent.Celulele aderă între ele şi la membrana bazală prin complexe joncţionale.

Epiteliile de acoperire

În funcţie de criteriul citoarhitectonic (numărul de straturi celulare care intră înalcătuirea lor), epiteliile pot fi unistratificate (simple), alcătuite dinr-un singur rândcelular şi pluristratificate , alcătuite din 2 sau mai multe rânduri celulare.

Epiteliile simple se clasifică în funcţie de criteriul citologic, astfel:1. epitelii simple pavimentoase. Localizările tipice pentru aceste epitelii sunt: foiţa

externă a capsulei Bowman, epiteliul alveolelor pulmonare, alcătuiesc endoteliile (epiteliice tapetează lumenul vascular), mezoteliile (epitelii ce căptusesc membranele seroase: pleura, pericardul, peritoneul). Principala funcţie asociată epiteliilor simple este aceea dea asigura schimburile de substanţe între două medii diferite, dar ele îndeplinesc şi un rolde lubrefiere (mezoteliile).

Fig. 1 Epiteliu simplu pavimentos

2. epitelii simple cubice. Sunt localizate în ductele excretorii mici ale glandelor exocrine, la nivelul canaliculului biliar din spaţiul Kiernan, pe suprafaţa ovarului(epiteliul germinativ) şi la nivelul tubilor uriniferi. Pot îndeplini funcţie de absorbţie, detransport sau de barieră.

Fig. 2 Epiteliu simplu cubic

3. epitelii simple cilindrice. Tapetează lumenul tractului digestiv subdiafragmatic :stomac, intestin subţire, colon. Formează de asemenea epiteliul de acoperire al veziculei

biliare, precum şi al uterului şi trompei uterine. Principalele funcţii asociate acestui tip deepiteliu sunt secreţia şi absorbţia.

Fig. 3 Epiteliu simplu cilindric

Epiteliul pseudostratificat este de fapt un epiteliu simplu, alcătuit din mai multetipuri celulare, de forme şi înălţimi diferite, cu nuclei situaţi pe diferite niveluri, dând



astfel falsa impresie de stratificare. Printre tipurile celulare ce intră în alcătuirea acestuiepiteliu se numără: celule cilindrice cu cili, celule caliciforme - secretoare de mucus,celule bazale de talie mică, pluripotente. Epiteliul pseudostratificat tapetează căilerespiratorii superioare: trahee, bronhii mari (se mai numeşte şi epiteliu de tip respirator),dar este prezent şi în canalul deferent sau la nivelul ducturilor eferente al epididimului.

Funcţiile îndeplinite de acest epiteliu sunt transportul diferitelor materiale pe suprafaţaacestuia, prin mişcarea coordonată a cililor şi secreţia.

Fig.4 Epiteliu pseudostratificat

Epiteliile stratificate au în alcătuire mai multe straturi celulare, acesteamodificându-şi forma dinspre stratul bazal spre cel superficial. Ele se clasifică în funcţiede criteriul citologic, luându-se în considerare numai aspectul celulelor din stratulsuperficial, astfel:

1. epitelii stratificate pavimentoase. Acestea se pot prezenta sub două forme:a) cu cheratinizare – sunt epitelii ale căror celule produc cheratina, ca factor de protecţie

împotriva deshidratării. Indicativul microscopic pentru acest tip de epiteliu este absenţanucleului la celulele din ultimul strat, acesta dezintegrându-se pe măsură ce cheratina seacumulează în celule. Epiteliile stratificate pavimentoase cu cheratinizare sunt prezente înzonele înconjurate de un mediu uscat (aerul), acoperă suprafaţa corpului şi formeazăepidermul.

Fig. 5 Epiteliu stratificat pavimentos cu cheratinizare

b) fără cheratinizare – sunt epitelii ce se dezvoltă în zone supuse acţiunii diferitelor forţemecanice, înconjurate de un mediu umed. De aceea celulele acestui tip de epiteliu nu produc cheratină, nefiind necesară protecţia împotriva deshidratării. Microscopic, ele pot

fi recunoscute după prezenţa nucleului în celulele ce alcătuiesc stratul superficial. Acesteepitelii tapetează mucoasa bucală, esofagiană, rectală şi vaginală.

Fig. 6 Epiteliu stratificat pavimentos fara cheratinizare

Principala funcţie îndeplinită de epiteliile statificate pavimentoase este aceea de protecţie mecanică şi de barieră.

2. epitelii stratificate cubice – sunt localizate în ductele excretorii mari ale glandelor exocrine (ex.: glande salivare, glande sudoripare), la nivelul epiteliului anterior alcorneei, la nivelul joncţiunii ano-rectale.

3. epitelii stratificate cilindrice – tapetează porţiunea proximală a uretrei masculine.

Funcţia acestor tipuri de epitelii este aceea de a crea o barieră de protecţie pentruinterstiţiul subjacent. Epiteliul de tranziţie (uroteliul) – este epiteliul ce tapetează pelvisul renal,

ureterele, vezica urinară şi parte din uretră. Este un epiteliu stratificat adaptat capacităţiide distensie. El tranzitează de la aspectul pluristratificat la cel paucistratificat, în funcţiede starea de vacuitate/plenitudine a organului pe care îl tapetează. În structura sa intrămai multe rânduri celulare grupate în 3 straturi: bazal – alcătuit dintr-un rând de celulecubice, intermediar – alcătuit din mai multe rânduri de celule piriforme şi superficial –



format dintr-un rând de celule mari, frecvent binucleate (celule umbeliforme). Ele prezintă o îngroşare a membranei apicale – cuticula, care impermeabilizează uroteliul,făcând imposibilă reabsorbţia produşilor toxici din urină înapoi în interstiţiu.

Fig. 7 Epiteliu de tranzitie

Membrana bazală (MB)Este o structură complexă ce se dezvoltă la graniţa dintre epiteliu şi ţesutul

conjunctiv subjacent, la formarea căreia participă ambele ţesuturi. Ea serveşte castructură de ataşament între epiteliu şi ţesutul conjunctiv. Membrane bazale sunt descriseşi în jurul adipocitelor, fibrelor musculare şi nevrogliilor.

În microscopia optică, în coloraţia de rutină cu hematoxilină şi eozină estevizibilă numai când prezintă o grosime apreciabilă, pe secţiunile de trahee, vezică urinarăşi, uneori pe cele de ureter. Coloraţiile speciale care se folosesc pentru evidenţierea MBsunt : coloraţia cu acid periodic Schiff (PAS), cu afinitate pentru grupările zaharidice din

moleculele de proteoglicani - determină colorarea în roz a MB şi tehnicile de colorare prin impregnare argentică – care determină colorarea în negru a MB (prin reducereasărurilor de argint de grupările zaharidice).

În microscopia electronică, MB prezintă un apect trilaminat, astfel:- la polul bazal al celulelor epiteliale este prezent un spaţiu îngust, electron-clar,

numit lamina lucida. Aceasta conţine filamente subţiri care au rolul de a ataşa celuleleepiteliale de MB.

- zona mijlocie este electron densă – lamina densa (lamina bazală). De aici pornescfibrile de ancoraj formate din colagen de tip IX, care ataşează MB de firele de reticulinadin ţesutul conjunctiv subjacent

- zona profundă este formată dintr-o reţea de fibre de reticulină – lamina

reticularis, ale cărei componente aparţin ţesutului conjunctiv.La nivel biochimic, componentele principale ale MB sunt:- colagenul de tip IV - o varietate de colagen nefibrilar, produs al celulelor

epiteliale, asigură integritate structurală laminei bazale.- proteoglicani - macromolecule cu accentuat caracter anionic, puternic hidratate,

reprezentate în special de heparan-sulfat şi condroitin-sulfat, formează cea maimare parte a laminei bazale. Au un rol major în reglarea transportului ionic prinlamina bazală.

- laminina – o moleculă glicoproteică, cu configuratie spaţială încrucişată, are rolulde a face legătura dintre lamina bazală şi polul bazal al celulelor epiteliale.

- entactina şi fibronectina – sunt molecule glicoproteice ajută la aderarea celulelor

epiteliale de lamina bazală.- fibrilele de ancoraj – alcătuite din colagen de tip VII, asigură o stabilitate crescutăa legăturilor dintre lamina bazală şi lamina reticularis.Funcţiile MB sunt multiple. Ea serveşte ca structură de legătură şi ataşament între

ţesutul epitelial şi ţesutul conjunctiv; asigură filtrarea selectivă a substanţelor ce otraversează, prin încărcătura ionică specifică; induce o polaritate funcţională membranarăcaracteristică celulelor epiteliale; orientează şi ghidează formarea epiteliului în decursulembriogenezei şi regenerarea epitelială pe parcursul vindecării plăgilor.



Epiteliile glandulare

Definiţie. Epiteliile glandulare (glandele) sunt ţesuturi specializate pentru funcţiade secreţie (elaborarea unui produs de secreţie) şi excreţie (eliminarea produsului de

secreţie).Clasificare. În funcţie de locul în care este eliminat produsul de secreţie, glandelese împart în două mari categorii:

1. Glande exocrine – eliberează produsul de secreţie la suprafaţa corpului sau într-ocavitate, prin intermediul unui duct excretor.

2. Glande endocrine - sunt lipsite de ducte excretorii, iar produsul de secreţie, numithormon, este eliberat direct în sânge. El acţionează selectiv numai asupraanumitor celule, numite celule ţintă.

Glandele exocrineGlandelor exocrine li se descriu 2 părţi componente: a) componenta secretorie –

adenomerul , alcătuit din celule capabile de procese de sinteză, este delimitat la exterior de o MB, numită glandilem şi b) componenta excretorie, reprezentată de canalul (ductul)excretor .

În funcţie de numărul de celule care alcătuiesc adenomerul, glandele exocrine potfi unicelulare sau pluricelulare.

Glandele exocrine unicelulare au adenomerul format dintr-o singură celulăsecretorie, localizată între celule epiteliale nesecretorii. O astfel de glandă este celulacaliciformă. Este o celulă prezentă în epiteliul intestinal şi în epiteliul respirator. Are polul apical dilatat şi baza îngustă. Nucleul hipercrom este situat în polul bazal al celulei.Citoplasma localizată în jurul nucleului este intens bazofilă, conţine RER bine dezvoltat,ribozomi şi mitocondrii. Restul celulei este ocupat de granule de mucigen care determină

dilatarea polului apical. Aparatul Golgi este prezent printre granulele secretorii. Încoloraţia cu HE, celula are un aspect palid,vacuolar, mucusul fiind dizolvat în timpul preparării histologice. Pentru a evidenţia conţinutul celular se folosesc coloraţii spaeciale pentru mucus (ex.: mucicarmin, PAS). Membrana apicală a celulei poate prezentamicrovili scurti, puţini numeroşi. Funcţia celulei caliciforme este producţia de mucus.Acesta are rol protector şi lubrefiant pentru mucoasele pe suprafaţa cărora este eliberat.

Glandele exocrine pluricelulare sunt clasificate în funcţie de diverse criterii. În funcţie de aspectul canalului excretor glandele exocrine se clasifică în glande

simple – cu canal excretor neramificat, şi glande compuse – cu canal excretor ramificat. În funcţie de forma adenomerului, glandele se clasifică in următoarele tipuri:

- glande tubulare – au adenomer tubular. În aceasta categorie sunt incluse: glandele

tubulare drepte, ex.: glandele intestinale Liebekuhn, glandele endometriale în faza proliferativă, glandele tubulare sinuoase, ex.: glandele pilorice, glandele endometriale înfaza secretorie, glande tubulare ramificate, ex.: glandele Brunner din submucoasaesofagiană, glandele tubulo-glomerulate, ex.: glandele sudoripare.- glande acinoase – au adenomerul format din unităţi secretorii rotund-ovalare, numiteacini. În funcţie de natura produsului de secreţie elaborat, acinul poate fi seros, mucossau mixt.



Acinul seros are formă sferică, lumen îngust, stelat, dificil de identificat în MO.Este delimitat de un gladilem pe care sunt aşezate celulele secretorii. Acestea au formă piramidală, cu polul bazal aşezat pe glandilem, iar polul apical delimitează lumenulacinului. Nucleul este rotund, situat în 1/3 bazală a celulei. Citoplasma perinucleară esteintens bazofilă deoarece concentrează organite implicate în sinteza proteică: ribozomi,

RER, aparat Golgi, iar citoplasma apicală este acidofilă. Aici sunt localizate granulesecretorii de zimogen. Zimogenul este produsul de secreţie al acinului seros, reprezintă osecreţie fluidă, bogată în protein-enzime. Membrana plasmatică laterală a celulelor secretorii este prevăzută cu complexe joncţionale, iar bazal prezintă numeroaseinvaginaţii.

Fig. 8 Acini serosi

Între polul bazal al celulelor secretorii şi glandilem sunt prezente celulemioepiteliale. În citoplasma acestora sunt prezente miofilamente de actină, care princontracţie, ajută la eliminarea produsului de secreţie în lumenul acinului.

Există glande al căror parenchim conţine exclusiv acini de tip seros, ex.: glanda parotidă, pancreasul exocrin şi glanda lacrimală. De asemenea, glandele salivare mici -Ebner au adenomerul format din acini seroşi. Acinii seroşi pot fi prezenţi şi în structuraglandelor mixte.

Acinul mucos este sferic, de talie mai mare decât acinul seros. Lumenul acinuluieste larg, de formă rotundă, uşor identificabil în MO. Acinul este format din celulesecretorii de formă trapezoidală, aşezate pe glandilem. Nucleul acestor celule este pavimentos, situat în polul bazal al celulei. Citoplasma, localizată perinuclear, conţineorganite celulare: RER, mitocondrii. Porţiunea apicală a celulei este ocupată de veziculesecretorii de mucigen. Fiind hidrosolubile, în coloraţia HE acestea se dizolvă, iar celulasecretorie are un aspect palid, vacuolar. Printre veziculele secretorii se află cisterne bine

dezvoltate ale aparatului Golgi. Membrana celulară este prevăzută pe feţele laterale cucomplexe joncţionale.

Fig. 9 Acini mucosi

Produsul de secreţie al acestor celule este mucusul, o moleculă de naturăglicoproteică. Celulele mioepiteliale sunt prezente şi în structura acinului mucos.

Glandele al căror adenomer este format exclusiv din acini mucoşi sunt glandelesalivare mici - Weber. Acini mucoşi intră şi alcătuirea parenchimului glandelor mixte.

Acinul mixt este o unitate secretorie în alcătuirea căreia există o componentă cutip de secreţie mucoasă (celulele produc mucus), la care se adaugă un grup de formă

semilunară de celule cu secreţie seroasă (celulele produc zimogen). Acest grup celular din acinul mixt se numeşte semiluna lui Gianuzzi. Este acinul cel mai voluminos şi prezintă formă neregulată.

Celulele mucoase, cât şi cele seroase, îşi varsă produsul de secreţie într-un lumencomun. Acinul mixt este prevăzut de asemenea cu celule mioepiteliale. Acinii micşti suntlocalizaţi în parenchimul glandelor salivare mixte: glanda submaxilară şi glandasublinguală.



- glande alveolare au adenomerul sacciform, prevăzut cu un gât scurt ce formează canalulexcretor al glandei. Glanda sebacee din dermul pielii este un exemplu de glandăalveolară.

Sunt descrise şi combinaţii între tipurile de glande descrise anterior, ex.: glandetubuloacinoase (glanda mamară în repaus fiziologic), glande tubuloalveolare (glanda

mamară in lactaţie).

Glandele endocrinePot fi clasificate după criteriul citoarhitectonic (modalitatea de aranjare a celulelor

secretorii) în următoarele categorii:- glande cordonale – cu celule aşezate în şiruri sau cordoane. Exemple:

adenohipofiza, paratiroidele, epifiza, glandele suprarenale, insulele Langerhans- glande veziculoase (foliculare) – cu celulele secretorii dispuse în foliculi, ex.:

tiroida- glandele interstiţiale – ale căror celule secretorii sunt dispuse în parenchimul unor

organe, altele decât glandele endocrine, ex.: glanda interstiţală a testiculului,

glanda interstiţală a ovarului.

1 Tesuri Epiteliale de Acop+Glandular

Documents

Transcript of 1 Tesuri Epiteliale de Acop+Glandular