CURSUL NR. 1

ROLUL, IMPORTANTA SI PRINCIPIILE TEHNOLOGIEI LUCRARILOR DE INSTALATII-MONTAJ

1.Scurt istoric al instalatiilor2. Notiuni generale de tehnologie,definitii si terminologic.

3.Particularitatile si caracteristicile productiei de instalatii- montaj 4.Tehnologia ca sistem 4. Principiile tehnologiei

6.Procesul tehnologic in instalatii-montataj 7 Tehnologia de prefabricare a instalatiilor pentru constructii 8. Proiectarea tehnologica in instalatii-montaj

1. Scurt istoric al instalatiilor

a) Scurt istoric al tehnicii incalzirii

Sistemele de incalzire a incaperilor au evoluat de la focul liber la actualele sisteme moderne de incalzire centrala si locala.In antichitate, arderea libera in incaperi a lemnelor sau a carbunilor-cel mai rudimentar mijloc de incalzire-s-a folosit pe scara larga, ca , de exemplu, Parlamentul din Londra,care era incalzit prin bazine de mangal si la sfarsirul secolului al 17-lea.Tot din antichitate se folosesc si sisteme de incalzire locala prin sobe si centrale, cum au fost hyipocaustele,aparute la romani in primul secol dupa Cristos.Hypocaustele constau dintr-un focar asezat inafara incaperilor de incalzit,din care gazele arse treceau printr-un spatiu liber de sub pardoseala pe care o incalzeau,evacuandu-se, apoi in atmosfera prin cosuri de argila (fig.1).

Fig.1 Sistem de Încălzire romană prin pardoseală (hypokaustum)

Prin imbunatatirea continua a acestui sistem a rezultat mai tarziu incalzirea cu aer cald prin canale.

Sistemul hypocaustum s-a realizat, in anul 800 inainte de Cristos,la Olimpia in Grecia,aerul cald produs de un foc puternic era condus prin canale practicate sub pardoseala sau pereti pana in incaperile de locuit.In Romania au fost executate primele instalatii de incalzire cu aer cald in anul 1856 la Teatrul National si in anul 1888 la Ateneul Roman, in Bucuresti.Incalzirea centrala cu abur a inceput sa fie introdusa spre mijlocul secolului al 18-lea,iar cea cu apa calda la inceputul secolului al nouasprezecelea.Inceputurile incalzirii la distanta cu abur de presiune inalta pot fi socotite in ultimul sfert al secolului al nouasprezecelea,iar inceputurile incalzirii cu apa supraincalzita la inceputul secolului al20-lea. In Romania, incalzirea la distanta s-a aplicat dupa anul 1925 pentru compleze industriale,folosindu-se ca agent termic aburul de medie presiune.Prima termoficare cu abur de la o centrala electrica de termoficare s-a realizat in cartierul Lunca Pomostului din Resita, iar prima termoficare cu apa supraincalzita in orasul Onesti.Mai mentionam ca prima cladire din Romania in care s-a realizat o instalatie de incalzire prin radiatie de pardoseala,cu serpentine din teava neagra si agent termic apa calda cu temperatura de 45cC,a fost Hotelul Athene Palace (azi Hotel Hilton),din Bucuresti.

b) Scurt istoric al alimentarilor cu apaInca din mileniul cinci inainte de Cristos,la Sichem in Samaria este sapat un put pentru alimentare cu apa de 30 m adancime, cunoscut ca Putul lui Iacob, care functioneaza si astazi.In Egipt si Mesopotania, in mileniul trei inainte de Cristos,pentru ridicarea apei din puturi se fulosea saduful, un brat basculant confectionat dintr-o ramura de arbore,asemanator cumpenelor de la fantani(fig.1).

Fig.1 Saduful (metoda pentru ridicat apa la înălţime)

Putul lui Iosif de la Cairo(3000 – 2500 inainte de Cristos) demonstreaza cunostintele hidraulice ale acestei perioade :era construit din doua puturi alaturate, sapate in stanca si legate printr-o camera intermediara,avand un manej unde animalele puneau in miscare masina elevatoare, panza acvifera fiind situata la 90 de metri sub nivelul solului.La sfarsirul mileniului doi inainte de Cristos,pe valea Indului, la Mohenjo Doro in Pakistan s-a descoperit un sistem de canalizare pentru intregul oras,cuprinzand canale principale,bazine de decantare,scurgeri pentru ape de ploaie.Casele mari, cu doua niveluri erau construite din caramida arsa,aveau bai,fantani si chiar instalatii de canalizare, aici descoperindu-se si urmele primei hale de baie publica.Codul apelor,promulgat de catre regele Babilonului Hamurabi in anul 1725 inainte de Cristos contine numeroase prevederi care isi mentin,in parte,actualitatea.In articolele 53 – 56 se prevad pedepse pentru folosirea neglijenta a retelei de irigare.

Atat templul lui Solomon,construit in anul 973 inainte de Cristos,cat si orasul Ierusalim erau alimentate cu apa din doua puturi de adancime si un izvor, la care se adaugau bazine artificiale ,sapate in stanca,pentru colectarea apelor de ploaie.In secolul al cincilea inainte de Cristos,in Egipt si China, apa de beut era limpezita cu sulfat de aluminiu,coagulant cunoscut in tarile respective.Tot in China este semnalata si roata hidraulica folosita in antichitate(fig.2)

Fig 2 Roată hidraulică folosită în antichitate în China

Cu circa 500 de ani inainte de Cristos,in timpul lui Tarquinius Priscus se construieste la Roma un canal colector de mari proportii”Cloca Maxima”, avand latimi de 2 -3 m , inaltime de 3 m si chiar 4 m la varsarea in Tibru,canal care se afla in functiune si azi.In anul 312 inainte de Cristos incepe construirea marilor apeducte ale orasului Roma,cenzorul roman Appius Claudius realizand “Aqua Appia” cu lungimea de 17 km, in anul 272 inainte de Cristos s-a construit apeductul “Anio Vetus”,iar in 143 inainte de Cristos, Quintus Marcius realizeaza apeductul “Aqua Marcia”.In Egipt, in timpul suveranilor Ptolemei(secolul trei inainte de Cristos) se dezvolta tehnica de irigare, cand, pe langa stravechile sisteme de irigare,apare sakia,o instalatie mai complexa de ridicare a apei.Instalatia avea un ax orizontal pe care erau angrenate doua sau mai multe roti cu cupe pentru ridicarea apei si varsarea ei intr-un sant de unde era condusa spre locurile de irigat(fig.3).

Fig 3 Sakia (instalatie egiplteana de ridicare a apei)

Cu circa 260 de ani inainte de Cristos,Arhimede perfectioneaza sistemul de ridicare a apei pentru irigatii, inventand,pe cand se afla in Egipt,asa numitul “melc “sau “surubul de apa”,care- i poarta numele.Heron din Alexandria(150 – 100 inainte de Cristos) studiaza presiunea in fluide si in jeturile de lichide, descrie “groma”, cel mai simplu

aparat de nivelment al antichitatii.Imprecizia acestui aparat a impus perfectionarea lui, construindu-se ulterior “cotabat-ul”,descris de Marcus PollioViltriu.Tot in acest secol(secolul doi inainte de Cristos), intr-un text sanscrit,descoperit in India se gasesc indicate metode pentru purificarea apelor:pastrarea in vase de cupru,expunere la soare si filtrare prin mangal.Cu circa 30 de ani inainte de Cristos se construiesc trei conducte masive din piatra pentru alimentarea cu apa a oraselor Ierusalim,Betleem si Herodia.Utilizand presiunea apei, aceste aductiuni sifoneaza apa peste unele inaltimi.Intre anii 20 inainte de Cristos si 50 dupa Cristos,se construieste un mare apeduct,cu lungimea de 50 km,pentru a aduce apele de la Uzes la nimes,avand o panta de 4%o si transporta 65.000 m3 de apa pe zi.Pe traseul aductiunii se afla si apeductul numit Pont du Gard, langa Nimes care are lungimea de 275 m si inaltimea de 48 m(fig.4).

Fig 4 Apeductul roman Pont du Gard langa loca;iatea Nimes Franta

In anul 75 dupa Cristos, Heron din Alexandria enunta relatia fundamentala:debitul este egal cu produsul dintre sectiunea transversala si viteza unui curent de lichid.Relatia a fost putin cunoscuta,iar in anul 1628 a fost redescoperita de catre Benedetto Castelli.Functionarul roman imperial, curator al apelor, Frontius(40-103 dupa Cristos) publica lucrarea “De Aquis urbis Romae”(Despre apele orasului Roma), in care subliniaza necesitatea unei puternice organizatii de exploatare pentru numarul mare de lucrari hidrotehnice ale Romei.In timpul domniei imparatului Adrian(117-138 dupa Cristos) se construiesc,in Bizant,doua apeducte cu inaltimea de 35 m.Refacute de imparatul Iustinian(527-565 dupa Cristos),ele sunt utilizate si astazi pentru alimentarea cu apa a orasului Istambul.Pentru ridicarea apei la inaltime,Filon din Bizant inaugureaza “noria” in anul 230 dupa Cristos, o instalatie cu cupe,actionata de oroata hidraulica(fig.5).

Fig 5 Noria, instalatie de ridicat apa cu o roata hidraulica

In Persia, in secolele 5-6 dupa Cristos,pentru alimentarea cu apa necesara irigatiilor, se extinde utilizarea carizelor,numite si “ganate”,care sunt galerii subterane, adeseori intarite si echipate cu tuburi de argila arsa, prin care se captau apele subterane.Sistemul,cunoscut inca din secolul zece inainte de Cristos,se mai practica si azi.La Lillers(Pas-de Calais),in vechea manastire Chartreuse,in Artois, se foreaza cel mai vechi put artezian,cunoscut in Europa.In secolul al 13-lea dupa Cristos,pentru alimentarea cu apa a orasului Londra ,se construieste marea conducta care aduce apa de la Paddington la rezervorul din Westcheap, construit din zidarie si captusit cu plumb.In Muntii Anzi,in Imperiul incasilor,in secolele 13-15 dupa Cristos,pe cele doua drumuri aproape paralele,cu lungimea de 700 km,la fiecare 20-30 km existau popasuri amenajate,apa de beut si hanuri cu instalatii de baie.Leonardo da Vinci(1452-1519),in anul 1500 dupa Cristos,concepe o masina de gaurit, destinata fabricarii tuburilor de lemn pentru apeducte,iar mecanicul si ceasornicarul spaniol Carlo Juanelo Turriano construieste o mare instalatie de ridicare a apei(secolulal 16-lea dupa Cristos).Apa era ridicata la inaltimea de 90 m,din raul Tajo in Alcazar, la Toledo.Apar, in acelasi an(1531),in Anglia prima reglementare referitoare la constructia canalelor pluviale, iar in Franta,obligativitatea construirii haznalelor pentru apele uzate, la imobile.In anul 1582, Pierre Maurice instaleaza sub unul dintre podurile Londrei o masina elevatoare actionata de o roata hidraulica si creaza astfel prima distributie de apa la domiciliu,conductele fiind din plumb.In anul 1650 se executa la Iasi, sub domnia lui Vasile Lupu,aductiuni de apa si se construieste un podet-apeduct din piatra;in 1675 aductiunile de apa se fac prin olane;in 1731, domnitorul Grigore Ghica I I construieste primele cismele la Iasi,iar in 1843 se foloseau conducte de fier.In anul 1653, Blaise Pascal publica tratatul”Despre echilibrul lichidelor”, in care se enunta principiul transmiterii presiunilor in lichide,iar la 16 iunie 1648 este pusa in functiune in prezenta regelui Ludovic al 14-lea,masina elevatoare de la Marly, pentru

aprovizionarea cu apa a orasului Versailles,care a functionat pana in anul 1817,cand a fost inlocuita cu o uzina de pompare cu abur.Giovani Poleni(1683-1761) publica in anul 1717 relatia de calcul pentru deversoare cu scurgere libera,pe care,ulterior o extinde la diferite alte tipuri de deversoare,forme sub care se utilizeaza si azi.La alimentarea cu apa a Londrei este utilizata pentru prima data,in 1761, masina cu abur a lui Newcomen pentru pomparea apei din Tamisa.Perfectionate de J.Watt si Bolton, aceste masini au fost utilizate,incepand din 1781, si la Paris.Inginerul militar francez Pierre-Louis-Georges Du Baut publica,in 1779,principiile dale de hidraulica, printre care si o formula empirica pentru calculul debitului capabil al deversoarelor, iar Woltmann inventeaza morisca hidraulica, care-i poarta numele si este utilizata si astazi pentru masurarea vitezei apei.Din anul 1804 la constructia statiilor de pompare a apei incep sa fie utilizate tuburi de fonta.Smith,Cuchet si Montfort realizeaza,doi ani mai tarziu(1806) un sistem de filtru compus din patru straturi filtrante(pasla,nisip,carbune,nisip),din care apa filtrata cadea picurand intr-un rezervor.In Romania constructia canalelor a inceput in anul 1828 in Bucuresti pe actuala strada Smardan.Acest canal evacua apele uzate din ulitele Coltei,Batistei si Biserica Enei in raul Dambovita,;avea sectiunea transversala dreptunghiulara si era construit din dulapi de stejar cu cadre.Al doilea canal a fost construit in Bucuresti in anul 1840,avea 950 m lungime si era folosit pentru pentru colectarea apelor menajere si pluviale de pe ulita Targului din Afara(azi Calea Mosilor).A fost construit din piatra cu gratare de fier.In anul 1881 si apoi in 1889, Primaria Bucuresti l-a insarcinat pe inginerul elvetian Burkli Ziegler sa elaboreze proiectul de canalizare.Acest proiect prevedea constructia a doua canale colectoare de-a lungul raului Dambovita la care se racordau canale perpendiculare.Proiectul afost reluat in 1909 de catre prof,ing.Dionisie Ghermani,care -i aduce o serie de modificari.Pana in 1940, dupa aceste proiecte s-au executat 100 km de canale colectoare si 500 km de canale secundare.Mentionam ca in proiectul elaborat de prof.ing. Dionisie Ghermani erau prezazute si o serie de constructii si instalatii pentru epurarea apelor uzate, care au ramas nerealizate.In anul 1839,Simpson,inginer al unei companii din Chelsa(Anglia),inventeaza filtrele de nisip numite “engleze”.Acest tip de filtre modificate sunt utilizate si astazi si poarta denumirea generala de filtre lente.Se realixeaza filtrele din panza(tesatura) de lana(procedeul Souchon),filtre care au fost utilizate si pentru alimentarea cu apa a orasului Bucuresti.In 21septembrie 1847 se inaugureaza prima instalatie moderna pentru alimentarea cu apa a orasului Bucuresti,numita “Stabilimentul fantanilor de la Mihai Voda”, in care pompele erau actionate de omasina cu abur.In 1848 apare la Londra”Public Health Act”,prima lege referitoare la obligativitatea epurarii apelor uzate menajere si industriale inainte de vasarea lor in apele de suprafata.

Inginerul francez Henri Philbert Gaspar Dancy (1803-1858) publica lucrarea „Recherches experimentales relatives au mouvement de l’eau dans les tayauix” (Cercetari experimentale asupra miscarii apelor in conducte), in care subliniaza importanta rugozitatii conductelor si stabileste prima relatie tehnica a pantei hidraulice. In 1865 acelasi autor in colaborare cu Henry Emille Bazin publica lucrarea „Recherches hidrauliques” (Cercetari hidraulice in care sunt expuse cercetarile lor asupra pierderilor de sarcina in canale). In 9 aprilie 1868 inginerul german Ph. Gaspar

Gauckler din Kolmar stabileste relatia pentru clculul debitului capabil al canalelor. Uterior acesta relatie a fost numica formula lui Gauckler-Strickler. In anul 1870 se construiesc apeducte metalice autoportante din tuburi rezemate direct pe pile sau cu rezistenta marita prin grinzi cu zabrele. Din anul 1873 pentru transportul apei incep sa se utilizeze conducte de otel, iat in 1874 englezul W. Froude stabileste criteriul de similitudine hidraulica care ii poarta numele.

In 1888 la Norton- Liverpool se construieste primul castel de apa de mare capacitate: 2885m3 si inaltime ade 33m fundul rezervorului este alcatuit din placi de hotel, peretii din placi de fonta iar turnul de sustinere din zidarie placata cu gresie rosie.

In 1892 englezul Dibdin efectueaza la Barking experimentari de epurare a apelor uzate in bazine filtrante umplute cu cocs, pilitura de fier si deseuri de caramida, care vor conduce ulterior la constructia filtrelor biologice. LA Paris se construieste in anul 1894 prima conducta din beton armat avand diametrul de 1800 mm si fiind captusita cu tola metalica la interior. In 1897 Rychert construieste pentru orasul Gotteborg prima „fabrica de apa” subterana. Apa (mai intai 70 l/s, apoi 100l/s ) era luata din fluviul Gota, trecuta prin filtre de nisip si apoi infiltrata in sol (omorena cu grosimea de cca 20m) prin doua iazuri de 5600m2; apa era recaptata mai departe , practic, fara microbi. Savantul rus Nikolai Ergorovici Jukovski (1847-1921) descopera ina nul 1899 mecanismul fenomenului cunoscut , in miscarea fluidelor sub presiune, sub denumirea de „lovitura de berbec” si formuleaza teoria acestui fenomen. Jucovski a stabilit si ecuatia de miscare a apelor subterane. Germanul K. Imhoff obtine brevetul pentru decantorul cu bazine suprapuse in anul 1906, care este si astazi larg utilizat in epurarea mecanica a apelor uzate. La statia de alimentare cu apa a orasului Magdebourg se construiesc in anul 1911 degrosisoare si prefiltre , procedeu care va cunoaste o larga raspandire in filtrarea lenta a apei. Acest procedeu a fost aplicat si al statia de la Arcuda pentru tratarea apei potabile necesare orasului Bucuresti. In 1912 G. Fowler si Munford enunta principile epurarii cu namol activat a apelor uzate. Acesta tehnica va avea o mare dezvoltare, constituind si azi una dintre metodele principale de epurare biologice a apei de baut. Tot in acest an A. Muller publica studiile sale cu privire la dezinfecatea apei prin raze ultraviolete.

In SUA in 1926 se utilizeaza pentru epurarea apelor uzate primele masina tocatoare ale reziduurilor retinute pe gratare , masina care au formauor mori cu ciocane voluminoase.

In 1935, Eugene Freyssinet construieste la Alger prima conducta din beton precomprimat prin hidropresare avand diametrul de 1400 mm lungimea de 30km si presiune de 18atm. Tot in acest an pentru alimentarea cu apa a sudului Californiei se da in fuctiune apeductul Colorado, care are capacitatea de transport de 42 m3/s si lungimea de 350km.

In 1948 se intruduce in Franta protectia catodica a tuburilor din retele de distributie a apei potabile. La statia de tratare a apei de la Montauban in Franta se monteaza primul decantor cu circulatia stratului de namol, care ulterior a luat o mare raspandire. Germanul Schulz inventeaza in 1952 filtrele biologice de mare incarcare, inalte, numite si filtre bilogice turn, iar in Olanda , tot din acest an se experimenteaza la retele de distributie a apei potabile, utilizarea pe scara mare a tuburilor de materiale plastice(polivinil si polietilena). In 1954 in Franta se breveteaza prima instalatie de decanytare cu strat de namol utilate la tratarea apelor uzate, iar in 1958 olandezul A. Pasveer inventeaza procedeul „santurilor oxidante”

pentru epuarea apelor uzate din localitatile cu un numar mic de locuitori. In 1963 la Troy in SUA se construieste un castel de apa cu rezervorul sferoid, anad capacitatea de 15120m3, diamterul de45m si inaltimea de 44,5m , castelul fiind sustinut de un turn cental.

2.Notiuni generale de tehnologie, definitii si terminologie

Raspunsul la intrebarea ‘’tehnologia este sau nu o stiinta ?’’ este categoric : da, in contextul in care asistam la o dubla expansiune a notiunii de tehnologie, si anume o expansiune a continutului si a domeniului de actiune.

Putem afirma ca tehnologia este stiinta aplicarii tuturor stiintelor , este stiinta care studiaza toate transformarile la care este supusa substanta in procesele tehnologice de lucru si modalitatea conducerii acestor transformari in vederea obtinerii produselor necesare societatii, in conditiile tehnico-economice optime.

Tehnologia mai poate fi definita si ca stiinta a metodelor si mijloacelor de prelucrare a materialelor sau ca ansamblu a proceselor, ,metodelor si operatiilor utilizate in scopul obtinerii unui produs cu utilitate sociala.

Tehnologia, ca semnificatie a notiunii, este definita ca fiind stiinta artelor si meseriilor.Cuvantul “tehnologie” provine din combinarea cuvintelor grecesti “tehno”,care inseamna arta, iscusinta, mestesug si “logos”, care inseamna cuvant, stiinta.Ca esenta a termenului, tehnologia consta in interdependenta dintre stiinta si arta-iscusinta.

a) Definitii date tehnologiei

Tehnologia poate fi definita ca fiind:- un ansamblu de metode,procedee ,procese,reguli, operatii si conditii tehnice aplicate,

executate,care se desfasoara in scopul obtinerii unui anumit produs;- stiinta care se ocupa cu studiul, elaborarea si determinarea metodelor,proceselor si

procedeelor de prelucrare a materialelor;- totalitatea cunostintelor asupra procedeelor si mijloacelor de fabricare

amaterialelor,de fabricare sau executare a pieselor si sistemelor tehnice.

Plecand de la aceste definitii putem stabili expresia corecta de definire a Tehnologiei de executare a lucrarilor de instalatii pentru constructii ca fiind stiinta care stabileste si elaboreaza principiile,metodele,procedeele, procesele,operatiile si mijloac ele de realizare si executare a diferitelor categorii de instalatii(produse de instalatii) sau un ansamblu de procedee si procese tehnologice care concura la realizarea unui produs de instalatii.

b) Termeni de baza ai tehnologiei

Produsul este un bun material realizat dintr-un proces de munca.Produsele reprezintatotalitatea bunurilor materiale obtinute in procesul productiei. Produsul finit este un produs util omului, al carui proces de realizare,fabricatie este realizat si corespunde proiectului de executie, respectiv prescriptiilortehnice si de calitate(standarde, agrementari, reglementari,etc.).Produsul semifabricat sau semifabricatul este definit ca fiind un produs intermediar utilizatla o anumita etapa a procesului tehnologic in vederea obtinerii produsului finit.Semifabricatele sau prefabricatele constituie produse finite ale producatorilor acestora.Produsul brut este un produs care nu poate fi folosit ca atare, deoarece mai necesita procese sau operatii de prelucrare, conditionare, finisare,etc.

Rebutul este acel produs care nu indeplineste conditiile de calitate prevazute destinatiei sale si in consecinta nu este util, nu poate satisface p necesitate umana.Produsul in constructii poate fi un element de constructie, o categorie de instalatii, un obiect deconstructie,un obiectiv de investitie,o constructie. Obiectul de constructie este o entitate singulara, unitara, delimitata spatial, avand functionalitate si parametrii tehnici specifici.Obiectul de investitie este un obiect sau oreuniune de obiecte ce are functionalitate complexa ca urmare a functionalitatilor caracteristice diferite aobiectelor de constructie ce-l compun, reunite intr-un ansamblu functional.Metoda reprezinta un mod de cunoastere,de cercetare, de transformare a realitatii de a proceda, este un procedeu sau ansamblu de procedee aplicatein vederea obtineriiunui rezultat.Metoda este un mod de cunoastere aunui fenomen sau obiect,un mod de transformare a obiectului muncii in produs.Procedeul consta in felul, modul de a actiona pentru realizarea unui scop ori un mod sistematic de executare a unui proces(operatie), prin aplicarea unei anumite metode.Procedeul tehnologic este modalitatea derealizare a unei anumite transformari, care defineste un anumit proces tehnologic sau un segment din procesul tehnolegic.Procesul este un sir de operatii, fenomene prin intermediul carora se efectueaza o lucrare sau o transformare.Procesul de productie(fabricatie )este definit ca totalitatea proceselor folosite pentru transformarea materiilor prime si a semifabricatelorin produse finite) sau ca totalitatea activitatilor si actiunilor infaptuite de oameni, cu ajutorul mijloacelor mecanice si echipamentelor, indreptata spre transformarea organizata a obiectelor muncii in bunuri materiale, necesare satisfacerii nevoilor omului.Procesul de productie este format din procese tennologice de baza(principale), auxiliare(secundare) si de deservire.Procesul de productie prezinta doua caracteristici esentiale:

- transformarea obiectelor muncii areloc in mod organizat , de oameni;- finalitatea procesului oconstituie obtinerea de bunuri materiale.

Procesul tehnologic de baza (principal) actioneaza direct asupra transformarii calitative a obiectului muncii si cuprinde toate operatiile si fazele de transformare directa a strucrurii, proprietatilor fizice si chimice, formei, dimensiunilor, pozitiei in spatiu a materiilor prime si materialelor in vederea obtinerii produsului finit.Procesul tehnologic auxiliar (secundar) asigura conditiile pentru desfasurarea procesului de baza si prelucreaza produsele secundare rezultate din procesu tehnologic principal.Procesul tehnologic de deservire consta in deservirea procesului de baza si auxiliar, cuprinzand transportul tehnologic intern,depozitarea de materii prime, materiale, semiproduse, activitatea laboratoarelor si altele.Operatia tehnologica este o parte a procesului tehnologic, efectuata pe acelasi loc de munca, dotat cu mijloace de productie, care actioneaza asupra obiectului muncii. Operatia este cea mai simpla lucrare, indivizibila din punct de vedere tehnologic, care nu da o productie finita. Faza reprezinta o etapa distincta in evolutia unui fenomen, a unui proces, etc.sau fiecare dintre starile succesive ale unei transformari.Faza tehnologica este oparte, o etapa, un segment al unui proces tehnologic.Fluxul tehnologic cuprinde succesiunea operatiilor tehnologice in ordinea logica a desfasurarii lor in timp, sau in ordinea asezarii masinilor, utilajelor si instalatiilor in sectiile de productie si circulatia continua sau cu intermitenta a materiei prime, materialelor, a semifabricatelor, etc. in succesiunea operatiilor dintr-un proces tehnologic.Procesul de munca este definit ca fiind complexul de activitati prin care omul participa direct in procesul tehnologic.In functie de modul in care omul participa la transformarea obiectelor muncii, procesele tehnologice sunt; procese mecanizate,mecanizarea simpla sau partiala, mecanizarea complexa, mica mecanizare, marea mecanizare,si procese automatizate. Gruparea pe categorii a proceselor tehnologice se prezinta astfel: procese pregatitoare,procese de prefabricare sau semifabricare, procese de transport pentru aprovizionare, procese de transport tehnologic si procese de punere in opera.

b) Definirea productiei de instalatii- montajActivitatea de instalatii-montaj cuprinde procesul executiei lucrarilor de instalatii-montaj, a carui rezultat este instalatia realizata.Lucrarea de instalatii-montaj constituie ansamblul de operatii succesive prin care se sigura executarea categoriilor de instalatii si montajul utilajului , caracteri zandu-se prin faptul ca instalatiile sunt imobile, fixate de cladire si realizate pe baza unei documentatii tehnice.Obiectul, ca rezultat al procesului de productie din instalatii-montaj reprezinta osingura categorie de instalatie distincta, delimitata spatial si avand o functionalitate bine precizata.

3. Particularitatile si caracteristucile productiei de instalatii-montaj

Productia de instalatii-montaj este rezultatul activitatii de baza si al activitatii auxiliare afirmei de instalatii.Productia de baza este rezultatul activitatii activitatii de punere in opera a materialelor si prefabricatelor prin care se realizeaza diferite categorii de instalatii (tehnico-sanitare, incalzire centrala, ventilare-climatizare, saze naturale, electrice de lumina si forta, automatizare, domotica ) in cadrul santierului de instalatii.Productia auxiliara contribuiela buna desfasurare a productiei de baza, fara a participa le execurarea acesteia, in cadrul productiei auxiliare distingem productia secundar industriala de prefabricare a instalatiilor si activitatea de servire.Prin santier de instalatii intelegem teritoril sau locul de productie pe care se executa lucrarile de instalatii-montaj de baza si auxiliare, conform documentatiei tehnice, cu forta de munca, cu utilajele, organizarea si aparatul managerial, precum si cu depozitele si amenajarile administrative necesare.Principalele particularitati si caracteristici ale productiei in instalatii-montaj sunt urmatoarele:

- caracterul de unicat al producriei de instalatii-montaj;- produsul realizat, respectiv categoria de instalatie executata si pusa in functiune , este fix

(stationar pe acelasi amplasament);- mobilitatea obiectelor,mijloacelor si a fortei de munca;- efectuarea de procese tehnologice neprotejate de intemperii;- punerea in opera a unor cantitati mari de materiale;- durata relativ indelungata a ciclului de productie;- complexitatea mare aprocesului de productie;- diversitatea din punct de vedere a destinatiei cladirilor care inglobeaza instalatiile;- consumul mare de manopera in executia lucrarilor de instalatii-montaj.

4. Tehnologia ca sistem

Sistemul tehnologic este definit ca un ansamblu structurat de mijloace de productie , legate intre ele prin relatii bine stabilite, ale caror functiuni sunt sarcinile de munca avute in vedere.Sistemul tehnologic cuprinde totalitatea masinilor, agregatelor si aparatelor care sunt necesare pentru a executa un proces de munca complet.

Un sistem tehnologic este reprezentat in fig.1.

Fig.1. Sistem tehnologic

Functiunea sistemului tehnologic este definita prin intrarile (x1, x2, x3,…xi), transformarile din cadrul ST si iesirile (y1, y2, y3,…yi).

Intrarile in sistemul tehnologic sunt : materiale, energie si informatii (ansamblul de date din documentatia tehnica pe baza careia se desfasoara procesul tehnologic.)

Transformarile la care sunt supuse fluxurile materiale, energetice si informationale ale ST sunt definite ca un ansamblu de tehnice si de relatii intre aceste mijloace care transforma fluxurile materiale si informationale cu ajutorul energiei, astfel incat materialul se incarca cu informatii.

Iesirile din ST reprezinta rezultatul material al muncii, in general un anumit produs. Structura ST este cunoscuta prin descompunerea lui in subsisteme tehnologice, lucru realizabil

in doua moduri:a) Descompunerea sincrona (Fig.2)

Fig.2. Descompunerea sincronaDaca din multitudinea intrarilor si iesirilor putem separa perechi intrari- iesiri, astfel incat fiecare pereche aleasa sa reprezinte un sistem STi avand o functie analoaga cel putin din punct de vedere calitativ cu sistemul ST, atunci descompunerea se face ca in figura 2, subsistemele functionand in parallel.

b) Descompunerea diacronica (Fig.3)

SXi Yi

S1 S2 Sn

Xi Yi

SXi Yi

S1

S2

Sn

X2

Y1X1

Xn

Y2

Yn

sX1

X2

X3

X4

Y1

Y2

Y3

Y4

Fig.3 Descompunerea diacrona Este un alt mod de descompunere care porneste de la ideea ca iesirea dintr-un subsistem este intrarea in subsistemul urmator, respective fiecare subsistem STi realizeaza partial functiunea sistemului tehnologic ST. Acest tip de descompunere este foarte util pentru sistemele tehnologice, deoarece scoate in evidenta subfunctiunile de baza care se regasesc sub aspecte diferite la orice astfel de sistem.

In orice sistem tehnologic se vor regasi subsistemele: tehnologic- T, control – C, manipulare – M si conducere – P (fig.4)

Fig.4 Sistemul tehnologic (ST) si descompunerea de tip diacronica a lui in subsistemele componente

Subsistemul tehnolgic – T este format din utilaje si echipamente destinate sa efectueze operatiile tehnologice propriu-zise, acelea care conduc la schimbari succesive ale materiei prime sau semifabricatelor.

Subsistemul de control – C cuprinde mijloacele tehnice destinate verificarii calitatii operatiilor efectuate, aparate de masura si control si mijloacelor de afisare a rezultatelor controlului.

Subsistemul de comanda - P asigura desfasurarea ordonata a operatiilor in timp si spatiu in conformitate cu programul stabili,determina modificarea parametrilor tehnologici in functie de rezultatele calitative si cantitative obtinute in desfasurarea procesului si indeplineste functii complexe de optimizare.Proiectarea unui sistem trebuie sa aiba in vedere toate subsistemele componente, preluarea si inglobarea in sistem a tehnologiilor – tipexistente si sa fie de calitate corespunzatoare. Se va acorda prioritate calitatii instalatiei, functionalitatii ei la nivelul de performante proiectat, factorului timp (termen planificat) si reducerii costurilor de productie si a consumurilor materiale si energetice (optimizare evolutiva), care asigura parametrii tehnico-economici ridicati in procesul de executie a lucrarilor de instalatii-montaj.

Un exemplu de descompunere a sistemului tehnologic in subsisteme de tip sincronic si diacronic ar fi montarea instalatiilor dupa metoda graficului retea (drumul critic).

STXi Yi

T

C

M

P

t

Fig.5 Sistemul tehnologic de montare a unei retele (apa, gaz, cablu) dupa metoda drumului critic

5. Principiile tehnologiei

La baza stau principiile care fundamenteaza toate stiintele (principiul multidimensional , principiul eficientei si principiul informatiei), dar si o serie de legi si principii general valabile , care o deosebesc de celelalte stiinte : tehnologia este o stiinta tehnica aplicativa, este dependenta de timp si de spatiu si nu rezolva problema realizarii unui singur produs, ci problemele obtinerii unei productii industriale.Prin valorificarea resurselor de economii din tehnologie , prin imbunatatirea cercetarii tehnologice si optimizarea proceselor de productie devine posibila solutionarea crizei energetice si de materii prime , care de fapt este o criza tehnologicaPrincipiul multidimensional al tehnologiei este definit de faptul ca fiecare tehnologie este o suma de procese multidimensionale, cu foarte multi parametrii rezultate din interactiunea concreta a unor materiale reale cu mijloace de transformare ale acestora. Definirea procesului de productie si a proceselor tehnologice ne permite sa intelegem multitudinea factorilor care apar intr-o tehnologie.

Principiul eficientei exprima cerinta ca tehnologia trebuie sa permita in momentul aplicarii ei realizarea nivelului maxim de eficienta pentru care a fost proiectata : a produce mai bine,mai repede, mai mult, mai ieftin si la momentul oportun.

Principiul informatiei presupune ca orice proces tehnologic sa fie proiectat astfel ca in desfasurarea lui, in fiecare etapa trebuie asigurat permanent controlul fluxurilor de intrare si de iesire in limitele prescrise cu o redondanta minima si cu un inalt grad de automatizare. Procesul tehnologic trebuie sa se desfasoare cu un minim de efort si maxim de rezultate.

Semnificatia termenului ’’tehnologie’’a evoluat de la sensul restrans al stiintei metodelor de productie la intelesul larg al stiintei tehnicilor umane.

6.Procesul tehnologic in instalatii-montaj

Procesul tehnologic in instalatii – montaj cuprinde totalitatea activitatilor si actiunilor realizate de instalatori calificati, care cu ajutorul sculelor , utilajelor si dispozitivelor specifice actioneaza pentru

trasare sapatura sprijiniri

Asigurare teava Izolare teava

montaj control umpluturi Refaceri spatii

X

Y

transformarea organizata a materialelor, subansamblelor, echipamentelor intr-o anumita categorie de instalatii (de incalzire, tehnico-sanitare, de ventilare-climatizare, de gaz) aferenta unui obiectiv de constructie.

In domeniul instalatiilor procesul tehnologic si prin urmare si fluxul tehnologic este specific fiecarei categorii de instalatii si cuprinde :

Tehnologia lucrarilor de terasament :executia sapaturilor, a umpluturilor, compactarea terenului, evacuarea apei din sapaturi,sprijinirea malurilor sapate ; Tehnologia aductiunilor si retelelor de apa potabila : executarea sapaturilor, pregatirea tronsoanelor de conducta si a caminelor de vane, lansarea conductelor in sant, asamblarea tronsoanelor de conducta, montarea armaturilor si hidrantilor de incendiu, executarea masivelor de ancoraj si testare a conductei, astuparea partiala, proba de presiune si remedierea defectelor, executarea caminelor, a umpluturii de pamant, proba generala de presiune, spalarea si desfiintarea conductei, receptia lucrarii ;

Tehnologia retelelor de canalizare exterioara care cuprinde urmatoarele faze tehnologice : preluarea amplasamentului, trasarea si marcarea pe teren a principalelor elemente caracteristice, asigurarea fortei de munca si a resurselor tehnico- materiale, executarea sapaturilor, lansarea tuburilor, testarea conductei, executarea caminelor, proba de presiune pe tronsoane, executarea umpluturilor, verificarea finala si realizarea lucrarii.

Tehnologia retelelor termice subterane sau aeriene urmareste realizarea unei succesiuni de faze tehnologice: trasarea retelei, saparea si montarea canalelor termice sau a elementelor estacadei, montarea reazemelor mobile si a punctelor fixe pentru conducte, asamblarea conductelor in tronsoane, asezarea tronsoanelor in canelul termic sau pe estacada si formarea firului de conducta, proba de presiune si reglajul retelei, izolarea termica a conductelor, acoperirea canalului termic si montarea caminelor de vana, receptia lucrarii ;

Tehnologia retelelor de distributie a gazelor naturale care se realizeaza prin parcurgerea urmatoarelor faze tehnologice : trasarea, transportul tevilor pe traseu, formarea tronsoanelor de conducta, proba de presiune pe tronsoane, saparea santului, izolarea sudurilor, lansarea tronsoanelor de conducta in sant, imbinarea tronsoanelor , verificarea nedistructiva a sudurilor de pozitie , umplerea santului (astuparea conductei), montarea armaturilor si accesoriilor, marcarea conductei ;

Tehnologia de executie a retelelor electrice exterioare montate direct in pamant sau aerian cuprinde urmatoarele faze tehnologice : marcarea pe teren a traseului, saparea santului sau montarea elementelor de sustinere (pentru retele electice aeriene), montarea cablurilor si accesoriilor aferente, astuparea santului si receptia lucrarii ;

Tehnologia instalatiilor de incalzire centrala presupune urmatoarea succesiune tehnologica :trasarea instalatiei, montarea distributiei,a coloanelor, fixarea corpurilor de incalzire pe pozitie, racordarea corpurilor de incalzirela coloane, executia aerisirii, proba de presiune la rece, izolarea termica, proba la cald si receptia instalatiei. Aceasta succesiune a fazelor tehnologice corespunde instalatiei termice interioare cu corpuri statice. Pentru incalzirea prin radiatie de pardoseala succesiunea fazelor tehnologice se deruleaza astfel : trasarea instalatiei, executarea serpentinelor si fixarea lor, montarea firidelor de distributie, proba de presiune la rece, acoperirea cu sapa a serpentinelor, proba la cald si receptia instalatiei ;

Tehnologia instalatiilor tehnico – sanitare cuprinde : urmatoarele faze tehnologice : trasarea instalatiei, executarea dustributiei,a coloanelor si derivatiilor, montarea conductelor de ventilare pe coloanele de canalizare, montarea obiectelor sanitare, proba de presiune si etanseitate si receptia instalatiei ;

Tehnologia instalatiilor de ventilare – climatizare este o succesiune de faze tehnologice ce cuprinde : prefabricarea instalatiilor de ventilare (canal, piese speciale, atenatoare de zgomot, flanse, garnituri), montarea aparatelor de ventilare si climatizare, montarea suportilor pentru tubulatura de ventilare, montarea tubulaturii, vopsirea si izolarea anticoroziva, izolarea termica, punerea in functiune si reglarea instalatiei de ventilare ;

Tehnologia instalatiilor de utilizare a gazelor naturale cuprinde urmatoarele faze tehnologice : trasarea instalatiei, monatrea conductelor, montarea regulatorului de gaz, racordarea aparatelor de utilizare la conducta de gaz si la cosul de fum,proba de presiune, montarea contorului,receptia si punerea in functiune ;

Tehnologia instalatiilor electrice interioare ca succesiune a urmatoarelor faze tehnologice: trasarea instalatiei, realizarea golurilor si spliturilor, pozarea tubului de protectie, montajul conductorilor electrici in tub, legaturi in doze, montarea tablourilor de distributie, montarea aparatajului electric de joasa tensiune si a corpurilor de iluminat, probe si punerea in functiune a instalatiei electrice.

Tehnologia statiilor de tratare a apei potabile care cuprinde urmatoarele faze tehnologice : verificarea stadiului fizic minim al constructiilor ce adapostesc utilaje si echipamente pentru tratarea apei, realizarea fundatiilor si postamentelor pentru utilaje si echipamente, prefabricarea subansamblurilor conducta-armaturi, montarea utilajelor si echipamentlor pe fundatie si postamente, racordarea utilajelor si echipamenntelor la instalatiile hidraulice, racorduri electrice si de automatizare, proba de presiune, probade functionare si receptia lucrarii ;

Tehnologia statiilor de epurare a apelor uzate are urmatoarea succesiune a fazelor tehnologice :preluarea amplasamentului, realizarea constructiilor, retele exteriare, montarea echipamentelor de epurare a apelor uzate, racorduri la instalatiile hidraulice, racorduri electrice si de automatizare, probe de presiune, verificarea si punerea in functiune a statiei de epurare.

Tehnologia centralelor termice cu urmatoarele faze tehnologice : structura de rezistenta, postamente cazane si fundatii pompe, montat cazane, montat distribuitor- colector, asamblarea elementelor de cazan, proba de presiune la cazan, montat teava distributie (instalatie termotehnica in C.T.), racordarea instalatiei si montat vane,clapete de retinere si alte armaturi, montat armaturi fine (termometre, manometre, supape de siguranta), montat boilere si schimbatoare de caldura cu placi, montat pompe de recirculare agent termic si butelia de echilibrare termo – hidraulica, proba de presiune si proba la cald a instalatiei, izolatii termice, instalatia de alimentare cu gaze combustibile a a cazanelor, instalatii electrice si de automatizare si receptia preliminara a centralei termice ;

Tehnologia de executie a instalatiilor de automatizare care cuprinde cateva faze tehnologice ce se deruleaza astfel :verificarea stadiului fizic minim al instalatiei ce urmeaza a fi automatizata , montarea traductoarelor (de temperatura, de debit, etc), montarea elementelor de executie (electrovalve si ventile electromagnetice, robineti de reglare cu mecanism electric, robinete de reglare pneumatice), montarea conductelor electrice si neelectrice, montarea echipamentelor de automatizare, executarea conexiunilor electrice si pneumatice, verificari si incercari ale elementelor de automatizare.

7. Tehnologia de prefabricare a instalatiilor pentru constructii

Prefabricarea instalatiilor pentru constructii este procesul tehnologoc de realizare in atelierul de prefabricate instalatii a unor elemente si subansamble cu tehnologii realizate prin folosirea masinilor si utilajelor, urmand ca dupa transportul lor la obiectul de investitie sa fie puse in opera(se fie montate),realizand astfel o instalatie functionala.

Prin prefabricarea instalatiilor se realizeaza operatii de prelucrare mecanica,chimica si termica a tevilor,asamblarea acestora cu ajutorul pieselor de imbinare pentru formarea coloanelor sau legaturilor si fixarea acestora pe console.Tehnologia de prefabricare a lucrarilor de instalatii se impune ca o necesitate obiectiva datorita urmatoarelor avantaje:

- separarea procesului de prefabricare in atelier de procesul de montaj din santier;- reducerea numarului de muncitori pentru operatiile de montaj;- reducerea duratei de executie in ateliere prin adaptarea tehnologiilor de tip industrial;- reducerea consumului de materiale,prin tipizarea pieselor componente si utilizarea

materialelor care pe santier ar fi reprezentat rebuturi;- ridicarea nivelului calitativ al operatiilor de prelucrare prin folosirea unorutilaje si scule

moderne;- asigurarea executiei lucrarilor in perioadele de varf,elementele prefabricate fiind realizate

inainte ca stadiul constructiilor sa permita montarea instalatiilor;- specializarea formatiilor de lucru atat pe santier cat si in atelier.

In functie de gradul de complexitate, prefabricatele care se realizeaza intr-un atelier sunt: repere prefabricate,elemente prefabricate,subansambluti prefabricate si ansambluri prefabricate.Reperul prefabricat reprezinta gradul cel mai elementar de prefabricare,ca urmare a unui proces de munca,actionandu-se in conditii de atelier asupra unuia sau a doua elemente componente ale conductei prin operatii de prelucrari mecanice sau de imbinare prin care se transforma elementele respective ale conductei in repere cuprinse in proiectul de executie al conductei.Elementul prefabricat reprezinta o asamblare adoua sau mai multor repere prefabricate sau tronsoane de teava,pe cel putin doua directii,imbinate intre ele prin elemente de legatura:fitinguri,flanse cu garnitura,suruburi si piulite,armaturi.Subansamblul prefabricat este o asamblare a doua sau mai multor elemente prefabricate executate inordinea prevazuta in proiectul de executie al conductei respective,avand dimensiuni gabaritice.Ansamblul prefabricat este format prin imbinarea mai multor subansambluri prefabricate,reprezentand,in general,olinie sau o parte importanta dintr-o linie tehnologica,fiind realizat conform proiectului de executie al instalatiei respective.Pentru executarea prefabricatelor de instalatii este necesara realizarea unei documentatii de executie din care sa rezulte toate elementele necesareunei prefabricari corespunzatoare si de calitate,Atelierul de prefabricare a instalatiilor este spatiul inchis in care se desfasoara procesul de productie si se organizeaza pe una sau mai multe linii tehnologice diferite una de alta(fig.6).

Fig 6. Schema unui atelier de prefabricare :I— maşină de debitat rapid ţeava din oţel pînă la 2”; 2— ferăstrău alternativ pentru tăiat ţevi din oţel peste 1" ; 3 —strung paralel pentru debitat şi alte operaţii de prelucrarea ţevilor : 4 — maşină de filetat stabilă TOOS ; 5 — maşina de filetat poloneză GW-. şi românească FT2 ; 6 — maşină de înşurubat fitinguri la ţevi de oţel ; 7 — maşina de îndoit ţeava de oţel cu program XOTw ; 8 — polizor dublu ;' 9 — convertizor de sudură ; 10 — maşină de debitat PVC placă şi ţeava ; II— maşină de găurit

<Z>maz 13 ; 12 — hotă pentru sudură ; 13 — vibrator pentru tasat nisipul în conducte din PVC ;14 — buncăr pentru umplut cu nisip conductele din PVC ; 15 — cuptor pentru încălzit conducte din PVC in vederea prelucrării lirelor ; 16 — maşină de îndoit ţevi pînă la 2" ; 17 — compresor pentru sudură în PVC ; 18 — cuptor cu rezistentă electrică pentru încălzit nisip, în care se încălzesc capetele ţevilor şi reducţii din PVC pentru calibre ; 19 — masă cu şabloane pentru executarea lirelor din PVC ; 20 — banc pentru pregătirea operaţiilor de lipire a deriva ţiilor din PVC ; 21 — depozit intermediar pentru fitinguri din PVC şi oţel ; 22 — banc pentru înşurubări mixte ; 23 — banc pentru trasat ; 24. — banc pentru încălzit ţevi PVC cu radianţi ; 25 — banc pentru lipit piese din PVC ; 26 — banc pentru executat coloane de scurgere; 27 — rastel pentru depozitat coloane scurgere din PVC şi coloane din oţel ; 28 — banc pentru pregătirea si lipirea pieselor la coloane din PVC ; 29 — banc pentru formari de derivaţii din otel galvanizat ; 30 — banc pentru formări de legături din ţeava neagră ; 31 — banc pentru asamblarea nodurilor şi legăturilor (derivaţii) încălzire si sanitare ; 32 — banc pentru asamblat derivaţii : 33 — banc pentru fasonat cleme şi ştrai furi din tablă pentru asamblat derivaţii ; 34 — masă pentru pregătit şi sudat PVC ; 35 — banc pentru lucrări de între ţinerea utilajelor ; 35 — rastel intermediar pentru depozitat coloane încălzire ; 37 — depozit intermediar de zi dm PVCpentru ţeava oţel ; 38 — biroul maistrului de atelier.

Liniile tehnologice se dimensioneaza astfel incat fiecare loc de munca dotat cu masina,dispozitiv de lucru sau instalatie sa cuprinda un depozit intermediar.

8. Proiectarea tehnologica in instalatii-montaj

Proiectarea tehnologica in instalatii-montaj cuprinde,in general:- definirea structurii procesului tehnologic complex,prin precizarea proceselor simple si a

succesiunii lor, pe baza analizei transformarilor la care vor fi supuse materiile prime si materialele in vederea obtinerii unui anumit produs,ce trebuie sa indeplineasca anumite conditii tehnice, de calitate;

- proiectarea fluxului tehnologic complex prin precizarea procedeelor tehnologice simple,respectiv a metodelor si mijloacelor ce se vor utiliza;

- identificarea mijloacelor necesare fluxului tehnologic proiectat;- realizarea liniei tehnologice de productie;- probele tehnologice de verificare a functionarii si a parametrilor tehnici reali;- etapele de functionare pentru atingerea parametrilor proiectati.

Pe santier nu se poate vorbi decat de fluxul tehnologic si nu de linii tehnologice,deoarece mijloacele utilizate(masini, utilaje, dispozitive,etc.),ca si muncitorii care le deservesc in vederea obtinerii unui produs de constructie se deplaseaza succesiv pe acelasi obiect de la un sector la altul.Caracteristicile principale ale fluxurilor tehnologice in instalatii-montaj sunt urmatoarele:

- fluxurile tehnologice sunt mobile, deplasandu-se in ansamblul lor;- alcatuirea(asamblarea) si dezasamblarea fiecarui flux tehnologic este diferita si are loc la

fiecare amplasament al unui oniect de constructie, uneori pe fiecare sector de lucru;- fluxurile tehnologice trebuie sa se adapteze la conditiile variabile, foarte diferite ale

mediului exterior.Iata de ce metodologia de proiectare a tehnologiilor in instalatii-montaj trebuie sa fie mult mai elastica pentru a permite adaptarea la conditiile foarte variate din ramura constructiilor.Proiectarea tehnologiilor de executare a lucrarilor de instalatii-montaj se poate face prin doua metode:

a) proiectarea fluxurilor tehnologice adaptate conditiilor specifice concrete ale fiecarui obiect de constructie;

b) proiectarea unor fluxuri tehnologice tip adaptate la conditiile concrete ale mai multor categorii sau tipuri de obiecte de constructie.

Proiectarea fluxurilor tehnologice tip pentru procese complexe, in cazul lucrarilor de instalatii-montaj,consta in:

- definirea limitelor si structurii procesului tehnologic complex, luindu-se in considerare o gama suficient de larga de variante care sa acopere situatiile diferite din punct de vedere organizatoric, ce pot sa apara in procesul de productie;

- proiectarea preliminara a fluxurilor tehnologice pentru toate variantele luate in considerare :- identificarea milloacelor care,fiind produse in mod curent,pot fi incadrate ca atare,sau cu

modificari neesentiale in fluxul tehnologic proiectat;- definitivarea schemelor de ansamblu a fluxurilor tehnologice tip si a fiselor tehnologice

pentru procesele simple, in functie de parametrii reali ai mijloacelor utilizate.Proiectul fluxului tehnologic tip pentru un proces complex trebuie sa cuprinda:

- o schema logica prin care se detaliaza structura procesului tehnologic complex si limitele acestuia si se codifica procesele tehnologice componente;

- fise tehnologice pentru fiecare din procesele componente.Fisa tehnologica va contine toate datele privind aspectele specifice procesului si procedeului si referiri concrete la prevederile prescriptiilor tehnice,standarde,normative si instructiuni tehnice.