Rolul abilităţilor manuale în

activităţile educative

ale elevilor cu CES

Legarea tot mai strânsă a învăţământului de viaţă, de practică, este o condiţie a

dezvoltării multilaterală a personalităţii elevilor cu CES.

De la naştere şi până la stabilizarea relativă a trăsăturilor personalităţii, omul

parcurge mai multe perioade de dezvoltare, în cadrul cărora au loc însemnate transformări

fizice şi psihice.

Procesele intelectuale, emotive şi voliţionale, precum şi diferitele particularităţi ale

personalităţii nu sunt date de la natură, ci se formează pe parcursul diferitelor perioade de

vârstă.

În dezvoltarea lor, senzaţiile şi percepţiile au la început un caracter de generalizare şi

numai treptat, sub influenţa educaţiei şi a mediului, se precizează şi se diferenţiază.

Există în fiecare un potenţial creativ general, anumite abilităţi creative care ţin mai

ales de dimensiunile constructive ale aptitudinilor, dar şi de dimensiunile valorice ale

personalităţii. Acest potenţial latent, dacă este exersat şi educat, poate fi valorificat la

maximum, concretizat şi obiectivizat în diverse domenii ale activităţii umane, în diverse

produse noi, originale.

Perioada şcolară este perioada din viaţa omului în care copilul manifestă aptitudini şi

abordează cu destulă uşurinţă şi cu succes domenii ca: desenul, pictura, colajul, modelajul,

origami etc.

În acest context, rolul activităţilor manuale este de a călăuzi pe fiecare copil în parte

spre manifestarea activă care, va duce la expansiunea energiilor creatoare existente în fiecare

copil.

În activităţile manuale, copiii execută operaţii simple şi confecţionează obiecte şi

jucării asemănătoare celor cunoscute de ei din mediul înconjurător. Astfel, prin aceste

activităţi, copilul execută anumite operaţiuni ale gândirii cum ar fi:

a) analiza - se analizează părţile componente ale obiectului, imaginii, care

trebuie executate;

b) sinteza - se caracterizează prin asamblarea părţilor componente ale materialul

ce trebuie executat;

c) comparaţia - se caracterizează prin compararea modelului cu lucrarea în curs

de execuţie sau cea executată;

d) simţul orientării: se dă posibilitatea copilului să-şi dezvolte simţul orientării,

prin amplasarea corectă a elementelor componente ale lucrării ce trebuie executată.

Importanţa abilităţilor manuale în şcoală constă în contribuţia lor la dezvoltarea

psihomotorie, intelectuală, morală şi estetică a elevilor cu CES.

Rolul abilităţilor manuale în dezvoltarea psihomotorie a copilului

În timpul reproducerii concrete a unui obiect oarecare din mediul înconjurător, copilul

este pus în situaţia de a executa o serie de mişcări precise, coordonate şi sistematizate.

Executarea mişcărilor se face cu ajutorul mâinii. Acţionând asupra materialelor în cadrul

abilităţilor practice, copilul îşi exersează concomitent analizatorii vizual şi cutanat, şi

musculatura fină a mâinii. Într-o activitate de construcţii, copilul execută o serie de mişcării

pentru aranjarea şi deplasarea materialului, mişcări care antrenează mâna. Mâna, care

constituie un important analizator tactilo-motric, are o deosebită importanţă pentru întreaga

dezvoltare a copilului, dat fiind faptul că mâna are cea mai întinsă arie corticală de proiecţie.

Rolul abilităţilor manuale în dezvoltarea intelectuală a copiilor

În procesul activităţii practice toate cunoştinţele se completează şi se adâncesc.

Astfel, în procesul de execuţie al unei flori de primăvară, copilul îşi consolidează

cunoştinţele privind forma, culoarea şi aşezarea petalelor, a codiţei, a frunzei, mărimea şi

proporţia lor.

Lucrând cu diferite materiale: hârtie, carton, lipici, materiale din natură şi

propunându-şi să realizeze ceva din ele, aşa după cum indică modelul profesorului, copilul

are prilejul să cunoască însuşirile acestora, să le compare şi să generalizeze anumite calităţi

ale lor. În mod direct copiii constată calităţile de: mărime, formă, culoare, rezistenţă,

elasticitate. Cu ajutorul acestor materiale ei produc, după posibilităţi, obiecte din mediul

înconjurător pe care le-au perceput anterior.

Efectul pozitiv al abilităţilor manuale în procesul de cunoaştere se datorează şi

faptului că ele oferă copiilor posibilitatea de a constata direct cum se pot aplica în practică

anumite cunoştinţe însuşite.

Solicitând gândirea, imaginaţia, memoria elevilor cu CES, abilitarea manuală

influenţează în mod pozitiv activitatea lor intelectuală.

Rolul activităţilor practice în dezvoltarea simţului estetic

În cadrul tuturor activităţilor copilului îi sunt prezentate elemente din lumea care îl

înconjoară, sub o formă pozitivă, evidenţiind frumosul. În cadrul activităţilor practice acest

lucru poate este mult mai mult utilizat deoarece copilul intră în contact cu diverse materiale,

cu ajutorul cărora realizează obiecte, tablouri care reprezintă lumea înconjurătoare.

Copilul trebuie să analizeze materialele de lucru, să le combine astfel încât să

realizeze o armonie între ele, să reprezinte practic lumea înconjurătoare, o lume a frumosului.

Astfel pe parcursul executării lucrării copilul compară lucrarea sa cu modelul

prezentat, iar la sfârşitul activităţii îşi analizează lucrarea sa şi a colegilor săi.

Iar cu ajutorul acestor activităţi copilul reuşeşte să descopere frumosul din lumea

înconjurătoare, şi are posibilitatea să îl redea, deci i se dezvoltă simţul estetic.

Abilităţile manuale, factor important pentru dezvoltarea morală a copiilor

Abilităţile manuale influenţează pozitiv dezvoltarea copiilor cu CES sub aspect

moral.

Deprinderile şi priceperile de muncă practică însuşite în activităţile manuale îl

obişnuiesc pe copil cu o activitate utilă, ceea ce contribuie în mare măsură la pregătirea lui

pentru viitor.

Din felul cum se desfăşoară abilităţile manuale desprindem şi importanţa lor în

educarea simţului ordinii şi al curăţeniei. Materialul din care se realizează tema este prezentat

şi aranjat într-o anumită ordine, operaţiunile de execuţie se succed de asemenea într-o ordine

dinainte stabilită, astfel că după o serie întreagă de activităţi copilul reuşeşte să-şi desfăşoare

întreaga activitate în mod organizat. În cadrul acestor activităţi el este obligat să lucreze

curat, să strângă materialul rămas după execuţia lucrării, să-şi spele mâinile. Toate aceste

cerinţe contribuie la educarea simţului ordinii şi al curăţeniei.

În activităţile în care efectuează teme colective, copiii au posibilitatea să se convingă

mai mult de necesitatea şi valoarea muncii întregului grup, fapt care determină dezvoltarea

capacităţii de a-şi subordona interesele proprii celor colective

Abilităţile manuale îşi aduc contribuţia şi la îmbogăţirea vieţii afective a copiilor. Ei

trăiesc din plin momentul în care pot constata singuri că în urma efortului depus au ajuns la

rezultatul dorit.

Sentimentul de bucurie şi de satisfacţie pe care copilul îl încearcă în momentul

încheierii cu succes a lucrării sale contribuie în mod deosebit la educarea dragostei pentru

muncă, la optimismul şi încrederea în forţele lui proprii.

În concluzie, prezenţa activităţilor manuale în cadrul activităţilor constituie un mijloc

de educare a iniţiativei, a spiritului de independenţă în acţiune, a perseverenţei copilului,

lărgind dezvoltarea intelectuală, morală, fizică şi estetică a copiilor.

BIBLIOGRAFIE

1.Bocsa Eva, Suport de curs, Psihopedagogia copilului, adolescentului şi adultului,

Petroşani, 2012

2.Dumitrescu C, Abilităţi practice pentru învăţământul primar, Editura Aramis, 2006

3. Petricica M, Petre Maria, Metodica predării activităţilor manuale în grădiniţa de

copii, E.D.P., Bucuresti 1977