UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FARMACIE “NICOLAE TESTEMITANU”

CATEDRA BOLI OCUPATIONALE

BOLILE PROFESIONALE

Planul cursului

Ce sunt bolile profesionale. Definitii. Agentii si factorii nocivi. Patogenia bolilor profesionale. Clasificarea bolilor profesionale. Bolile profesionale si agentul cauzant. Procesul muncii. Codul muncii.

Statistica. Lucratorul medical-riscuri, patologii si

norme. Cercetarea, declararea si evidenta

bolilor profesionale. Tratament si profilaxie.

Ce sunt bolile profesionale

Bolile profesionale sunt afecţiuni ale organismului, dobândite ca urmare a participării la realizarea unui proces de muncă.

Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii – OMS, „bolile profesionale constituie afecţiuni ai căror agenţi etiologici specifici sunt prezenţi la locul de muncă, asociaţi cu anumite procese industriale sau cu exercitarea unor profesiuni”.

Pentru ca o afecţiune să fie calificată ca boală profesională, trebuie să fie îndeplinite trei condiţii:

Să decurgă din exercitarea unei meserii sau profesii; Să fie provocată de factori de risc fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de muncă sau de suprasolicitări; Acţiunea factorilor de risc asupra organismului să fie de lungă durată.

Mediul ocupaţional, în care are loc activitatea omului, se caracterizează prin complexul de factori microclimaterici şi fizico-chimici specifici ce pot influenţa negativ sănătatea angajaţilor. Aceşti factori (temperatura şi umiditatea aerului, zgomotul, vibraţia, substanţele toxice, iluminatul nefavorabil etc.) se mai numesc factori nocivi sau factori periculoşi.

Noxe profesionale – prin care se subinţeleg toţi factorii ce pot condiţiona scăderea capacităţii de muncă, apariţia intoxicaţiilor, maladiilor acute şi cronice, sporirea morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă şi alte influenţe negative.

Dintre noxele profesionale fac parte factorii fizici, chimici şi biologici, inclusiv suprasolicitările fizice (statice şi dinamice), insuficienţa activităţii fizice (hipodinamia) şi suprasolicitările psihoemoţionale.

Pentru ca o noxă din mediul de muncă să fie recunoscută ca factor etiologic al unei boli profesionale trebuie să existe dovada unei relaţii cantitative între doza noxei respective absorbită de organism şi efectul produs asupra acestuia. Relaţia doză - efect a fost stabilită pentru un număr mare de factori de risc, impunându-se limite maxime admise. Efectele care nu depind de doză sunt : alergiile şi cancerul.

Doza

Efecte reversibile care dispar cu timpul

Efecte ireversibile cu sechele, chiar moarte

Fără efecte asupra sănătăţii

Substanţafoarte toxică

d2

d1

Efect

Etiologia bolilor profesionale. Factori etiologici primari-noxele profesionale sunt

factori ai condiţiilor de muncă ce influienţează negativ starea de sănătate a persoanelor expuse. Noţiunea de noxă NU se adresează muncii ca atare ci a modului necorespunzător de organizare a muncii şi condiţii improprii de ale desfăşurării acesteia.

Factori etiologici secundari-aparţin fie individului. (genetici sau dobîndiţi,obiceiuri alimentare,alcoolismul,tabagismu,nivelul educaţional şi de igienă individuală scazute.)

Agenţii nocivi profesionali se clasifică în funcţie de toxicitatea lor,influenţa asupra sănătăţii,

provenienţă (natură )Factorii de risc de accidentări şi de îmbolnăviri

profesionale: sunt “factori” proprii elementelor sistemului de muncă, ce pot provoca în anumite condiţii, accidente de muncă sau boli profesionale.

Să revenim la clasificarea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăviri profesionale:

Factori de risc proprii executantului se regăsesc implicaţi în geneza tuturor celorlalţi factori de risc, deoarece omul este elaboratorul şi, totodată, cel care verifică şi poate interveni asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncă.

Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă sub două forme:

Conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul sistemului de muncă ce are la bază o insuficientă cunoaştere a tehnologiilor şi metodelor de muncă.

Sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din neluarea în considerare a posibilităţilor fizice şi psihice ale omului.

Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot fi:

Fizici (risc mecanic, risc termic, risc electric) Chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe

inflamabile, substanţe explozive) Biologici (microorganisme)

Factorii de risc proprii mediului de muncă sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii funcţionale a parametrilor de mediu specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii de muncă inadecvate

Factori de risc proprii mijloacelor de producţie

1.FACTORI DE RISC MECANIC-mişcări periculoase;-suprafeţe cu contururi periculoase;-recipienţi sub presiune;-vibraţii excesive

2.FACTORI DE RISC TERMIC-temperatura ridicată a obiectelor sau

suprafeţelor ;-temperatura coborîtă a obiectelor sau

suprafeţelor ; 3.FACTORI DE RISC ELECTRIC

-atingere directă;-atingere indirectă;

4.FACTORI DE RISC CHIMIC-substanţe toxice;-substanţe caustice;-substanţe inflamabile;-substanţe explozive;-substanţe cancerigene.

5.FACTORI DE RISC BIOLOGIC-culturi sau preparate cu microorganisme;-plante periculoase;

1.FACTORI DE RISC FIZIC

pulberi minerale şi organice variaţii ale temperaturii mediului de muncă variaţii ale umidităţii aerului, curenţii de aer, zgomot, trepidaţii, presiuni atmosferice anormale zgomot; vibraţii; iluminat; radiaţii; potenţial electrostatic; pulberi pneumoconiogene;

Uzinele metalurgice, constructoare de maşini, halele de vopsire, frigiderele, lucrările de construcţie în aer liber

Radiaţiile infraroşii; producerea sticlei Radiaţiile ultraviolete; Sudarea, topirea

electrică a metalului Radiaţiile Laser; Investigaţii ştiinţifice, construcţia aparatelor, Staţiile atomoelectrice

Electricitate statică; producerea pielii artificiale, a ţesăturilor

Pulberii fibrogeni netoxici; mine, uzine constructoare de maşini

Zgomotul, vibraţia, ultrasunete, infrasunete; lucrul cu instrumentarii mecanizate manual, lucrul tractoriştilor şi combainerilor

Iluminatul insuficient, luciditate mărită, contrast insuficient;

Presiunea atmosferică ridicată sau joasă.

Construcţia podurilor, tunelelor,transportul avia

FACTORI DE RISC chimici elementele sau substanţele chimice nocive care

poluează atmosfera locului de muncă sub formă dispersată, solidă, lichidă sau gazoasă: -gaze, vapori-pulberi în suspensie - aerosolii cu acţiune toxică generală, excitantă, sensibilizantă, cancerigenă, mutagenă asupra funcţiei reproductive -vapori inflamabili sau explozivi

-fabricile chimice, turnătorii, utilizarea pesticidelor în agricultură.

FACTORI DE RISC biologici cu efect contaminant, infectant sau parazitant

asupra organismului microorganisme în suspensie - sursele de maladii

infecţioase şi micotice; Ingrijirea animalelor bolnave, prelucrarea pieilor culturi sau preparate cu microorganisme; plante periculoase Vitamine, hormoni, antibiotice, substanţe

proteinice. Fabricile farmaceutice, abatoarele, industria

nutreţurilor artificiale şi a mediilor nutritive

Factorii psiho-fiziologici Supraeforturile fizice (statice şi dinamice) ale

aparatului locomotor; ridicarea şi căratul greutăţilor, poziţia incomodă a corpului, apăsarea îndelungată asupra pielii, articulaţiilor muşchilor, oaselor;

Munca nemecanizată: lucrări de încărcare, descărcare, reparaţie, munca minerilor, a croitoreselor

Hipodinamia; munca intelectuală: savanţii, pedagogii, contabilii

Supraeforturile fiziologice ale organelor sistemelor: circulator, respirator, coardelor vocale; lucrările grele în diferite ramuri industriale

muzicanţii - la instrumente de suflat (fanfară), cantăreţii, lectorii, telefonoştii serviciului de informaţie

Supraeforturile psihoemoţionale sunt - psihice, emoţionale, supraefortul analizatoarelor, monotonia, munca operatorilor, dispecerilor, şoferilor, lucrul la conveiere

FACTORII PSIHOSOCIALI-cu efect preponderent neuropsihic şi stresant asupra organismului, în special asupra sistemului nervos central;

FACTORII ERGONOMICI-insuficienta adaptare a maşinilor la procesul de muncă şi a uneltelor la posibilităţile omului.

PERICOLULU TRAUMELEOR DE PRODUCTIE- 1.Prezenţa maşinilor şi mecanismelor în mişcare, a

elementelor mobile de producere neprotejate, temperatura înaltă sau joasă a suprafeţelor

2.Prezenţa soluţiilor alcaline şi acide, tensiunii înalte în reţelele electrice, uzinele constructoare de maşini, fabricile chimice şi de prelucrare a lemnului

Pulberile ca noxă profesională Praful industrial, în calitate de factor nefavorabil al

mediului de producere, se întâlneşte practic în toate ramurile industriale, inclusiv şi în agricultură

Dintre procesele generatoare de praf putem menţiona: perforarea, zdrobirea, mărunţirea materiei prime şi a semifabricatelor în industria minieră, a porţelanului, materialelor de construcţie, în agricultură, industria uşoară etc.;

Acţiunea prafului asupra organismului depinde de compoziţia chimică şi proprietăţile sale fizice. Astfel, praful de plumb, beriliu, vanadiu şi alte substanţe chimice posedă o acţiune toxică accentuată şi la pătrunderea în organism provoacă intoxicaţii grave

Patogenia bolilor profesionale:Principalele mecanisme participante în acţiunea noxelor

profesionale: Reacţii iritative- unele noxe exercită iritaţii mecanice,altele

chimice,dar ambele categorii antrenează reacţii neurogene cu efecte spastice sau hipersecretorii. Iritaţiile puternice determină distrucţii celulare eliberind elemente structurale „trigger” care iniţiază inflamaţia aseprică şi în acelaşi timp,reacţii reparatorii.

Mecanisme inflamatorii (specifice-în bolile profesionale infecţioase ex. Inflamaţia cronică granulomatoasă din silicoză,şi nespecifica-sau aseptică în inflamaţia neurogenă consecutivă iritanţilor ocupaţionali.

Mecanisme imunologice-reacţii alergice tip I-rinita,astmul bronsic atopic şi dermatitele profesionale,tip II-sindromul Caplan,tip III-unele forme de astm bronşic profesional,tip IV-silicoză,azbestoză.

Mecanisme enzimatice- imblicate în intoxicaţiile cu noxele chimice.

Interferenţe ale toxicului cu ciclul respirator-cu stabiliraea insuficienţei respiratorii,afectarea capacităţii de trasport a oxigenului prin blocarea toxică a hemoglobinei etc.

Clasificarea bolilor profesionale

A) În funcţie de natura factorului de risc care le-a generat, bolile profesionale se pot clasifică în următoarele grupe:

Intoxicaţii, provocate de inhalare, ingerare sau contactul epidermei cu substanţe toxice;

Pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor netoxice; Boli prin expunere la energie radiantă; Boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute; Boli prin expunere la zgomot şi vibraţii; Boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau

scăzută;

Alergii profesionale; Dermatoze profesionale; Cancerul profesional; Boli infecţioase şi parazitare; Boli prin suprasolicitare; Alte boli (care nu intră în categoriile anterioare).

B) După timpul de expunere la acţiunea factorului de risc, există:

Intoxicaţii acute (se cercetează atât ca boală profesională cât şi ca accident de muncă), generate de o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului de risc, dar la doze mari.

Intoxicaţii cronice (se cercetează ca boli profesionale), provocate de regulă, de doze relativ mici, dar care acţionează timp îndelungat asupra organismului.

C) După modul de acţiune a factorului de risc asupra organismului există:

Boli cu acţiune generală, care afectează întregul organism;

Boli cu acţiune locală, care afectează o parte a organismului, un aparat sau un organ

Intoxicaţii acute: efectul toxic poate fi instantaneu sau imediat.

Efect toxic instantaneu: se manifestă după sau în timpul unei expuneri foarte scurte (de la cateva secunde la 1 sau 2 minute) prin efecte acute funcţionale şi/sau lezionale care pot antrena în special o pierdere de cunoştinţă, o comă sau un stop cardio-respirator. Acidul cianhidric, hidrogenul sulfurat, hidrogenul arsenic şi hidrogenul fosforat prezintă aceste caracteristici de intoxicaţie fulgeratoare.

Efect toxic imediat: se manifestă după o expunere de scurtă durată printr-o iritare acută a mucoaselor respiratorii sau a pielii, printr-o narcoză care provoacă o inaptitudine funcţională, printr-o afectare celulară ireversibil

Exemple de intoxicaţii acute sunt: arsuri, afecţiuni respiratorii, digestive etc.

Alergiile sunt reacţii secundare.

Prima etapă este sensibilizarea şi corespunde la o reacţie individuală, răspunsul la o anumită substanţă.

A doua etapă corespunde declanşării alergiei.

Printre substanţele chimice care provoacă alergii ale căilor respiratorii se numără:

acrilaţii (tratamentul stomatologic, industria de mase plastice),

amidele (vopsele de păr), diizocianaţii (lacuri, adezivi), anhidridele acetice (vopsele pulbere,

industria electronică). făina, latexul şi animalele cu blană pot cauza

alergii respiratorii. muncile care implică contactul mâinilor cu

diferite uleiuri sau contactul prelungit al mâinilor cu apa

Intoxicaţii cronice (boli profesionale) De regulă efectele, adesea nespecifice toxicului,

apar la mai multe zile, luni, chiar ani dupa expunere.

Expunerea trece de cele mai multe ori neobservată, mai ales daca produsul nu are miros sau efect iritant.

Prin urmare efectul toxic pe termen lung: se manifestă după expuneri prelungite, repetate timp de mai multe săptămâni; chiar ani, prin apariţia cancerului, a efectelor toxice asupra funcţiei de reproducere, a afecţiunilor sistemului nervos, a reacţiilor de hipersensibilitare întârziată.

Cancerul profesional – se caracterizează prin Perioada lungă de latenţă a bolii (15-20 de ani de

expunere la noxele respective, uneori chiar mai mult) face, pe de o parte, ca persoanele în cauză să nu conştientizeze imediat pericolul, iar, pe de alta,

frecvent declararea bolii se petrece după pensionare şi astfel, în lipsa unei evidenţe clare, nu mai sunt analizate antecedentele profesionale ale

acestora.  

Boli profesionale şi agentul cauzant (exemple)

I. Neoplazii: Neoplasm laringian- nichel şi compuşii

lui,pulberi de lemn,azbest. Neoplasm bronşic şi pulmonar-

arsen,azbest,beriliu,cadmiu. Neoplasme ale pielii-arsen şi compuşii lui. Neoplasm al TGI-auramina,benzen,benzina şi

derivaţii sai,uleiuri minerale. Leucemii-benzen,etilen-oxid,radiaţii ionizante. Neoplasm mamar-hormonii sexuali Neoplasm al tractului genital masculin-

hidrocarburi aromatice (din funingine,gudroane)

II. Moficari hematologice: Anemia hemolitică dobîndită-butil de

straniu,hidrogen arseniat,medicamente,naftalină. Anemii aplastice-benzen,monoclorbenzen,radiaţii

ionizante,trinitrotoluen.  

III.Boli neurologice: Parkinson secundar-mangan,mercur şi compuşii

săi,monoxid de carbon,sulfura de carbon. Sindrom de tunel carpian- vibraţii. Polineuropatia-arsen,acrilamid,sulfura de

carbon,plumb,mercur,radiaţii. Encefalopatia toxică-alcool,aldehide,amine

aromatice,arsen,cetone,esteri,eteri,glicoli,mercur.  

IV. Boli ale analizatorului vizual. Conjunctivite-radiaţii infraroşii.radiaţii ionizante ş.a Cheratite-amoniac,arsen,clor,dioxid de

sulf,fenoli,piridine,alergenii şi iritanţii profesionali,radiaţii infraroşii.

Cataractă-dinitrocrezol,etilen oxid,laseri,microunde,naftalină,radiaţii infraroşii,trinitrotoluen.

V. Boli ale analizatorului auditiv. Hipoacuzie,surditate-arsen,bromura de

metal.mangan,mercur,plumb,stiren,sulfura de carbon.

VI. Boli ale aparatului cardiovascular. Sindrom Raynaud-vibraţii cu acţiune la nivelul membrelor

superioare. Varice ale membrelor inferioare complicate cu tulburări trofice

sau cu tromboflebite-ortostatism prelungit sau asociat cu manipularea de greutaţi.

 VII. Boli ale aparatului respirator. Fibroza pulmonară-ardezie,carburi metalice,clorura de

vinil,medicamente.metale grele-cobalt, ş.a Pneumonia chimică-gaze,fumuri şi vapori,zinc. Edem pulmonar acut-substanţe chimice-gaze,fumuri şi vapori. VIII. Boli ale pielii. Dermatita alergică de contact-antigene

animale,vegetale,adezivi,biocide,cauciucuri,coloranţi,cosmetice,detergenţi,esenţe aromate,explozivi,fotoprotectoare ş.a

Acnee profesională-compuşi halogeni,gudron de huilă,produse petroliere,uleiuri minerale ş.a

 IX. Boli ale aparatului exctretor. Nefropatia toxică acută-clor,cumen,dioxid,eter

etilic,fosfor,hidrazine,metale grele,stiren,silicat,hidrogen arseniat ş.a

Procesul de muncă reprezintă succesiunea în timp şi în spaţiu a

activităţilorexecutantului şi mijloacelor de producţie în sistemul de munca.Sistemul de muncă reprezintă totalitatea acţiunilor pe care trebuie să le

efectueze executantul prin intermediul mijloacelor de producţie, pentru realizarea scopului sistemului de muncă şi a condiţiilor impuse de realizare a acestora.

Executantul este lucrătorul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncă.

Mijloacele de producţie reprezintă totalitatea mijloacelor de producţie şi a obiectelor muncii (materiile prime) pe care lucrătorii le folosesc în procesul de producţie.

Mediul de muncă reprezintă totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihologice în care executantul îşi desfăşoară activitatea.

SISTEM DE MUNCĂ

MIJLOACE DE PRODUCŢIE

MEDIU DE MUNCĂ

EXECUTANT

SARCINA DE MUNCĂ

PROCES DE MUNCĂ

Legea cu privire la protectia muncii include:

Articolul 1. Noţiune de protecţie a muncii.    Protecţia muncii reprezintă  un  sistem de măsuri  şi  mijloace social-

economice, organizatorice,  tehnice, curative  şi  profilactice, care acţionează în baza actelor legislative şi a altor acte normative şi care

asigură securitatea angajatului, păstrarea sănătăţii şi menţinerea capacităţii lui de lucru în procesul muncii.

    Articolul 2. Dreptul la protecţia muncii.    De dreptul la  protecţia  muncii  beneficiază cetăţenii  Republicii

Moldova, cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie.

Codul Muncii - include

Articolul 5. Principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă şi a

altor raporturi legate nemijlocit de acesteasunt principii ce reies din normele

dreptului internaţional şi din cele ale Constituţiei Republicii Moldova,

si sînt următoarele:

asigurarea dreptului fiecărui salariat la condiţii echitabile de muncă

inclusiv la condiţii de muncă care corespund cerinţelor protecţiei şi igienei muncii, şi a dreptului la odihnă

inclusiv la reglementarea timpului de muncă la acordarea concediului anual de odihnă a pauzelor de odihnă zilnice a zilelor de repaus şi de sărbătoare nelucrătoare;

Articolul 9. Drepturile şi obligaţiile de bază ale salariatului

(1) Salariatul are dreptul la un loc de muncă, în condiţiile prevăzute de

standardele de stat privind organizarea, protecţia şi igiena muncii, de contractul colectiv de muncă şi de convenţiile colective;

(2) Salariatul este obligat: să respecte cerinţele de protecţie şi igienă a

muncii;

Articolul 10. Drepturile şi obligaţiile angajatorului

(1) Angajatorul are dreptul:

a) să încheie, să modifice, să suspende şi să desfacă contractele individuale de muncă cu salariaţii în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative;

b) să ceară salariaţilor îndeplinirea obligaţiilor de muncă şi manifestarea unei atitudini gospodăreşti faţă de bunurile angajatorului;

c) să stimuleze salariaţii pentru munca eficientă şi conştiincioasă;d) să tragă salariaţii la răspundere disciplinară în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative;

e) să emită acte normative la nivel de unitate;f) să creeze patronate pentru reprezentarea şi apărarea intereselor sale şi să

adere la ele.Angajatorul este obligat:

să asigure salariaţilor condiţiile de muncă corespunzătoare cerinţelor de protecţie şi igienă a muncii;

...

Conform studiului efectuat s-au estimat numărul bolilor profesionale pe entităţi

morbide - 20101. Boli prof. determinate de zgomot 8902. Intoxicaţii 4413. Silicoză 4114. Astm bronşic şi rinită alergică 2155. Boli infecţioase, parazitare 2126. Boli prof. determinate de vibraţii 657. Bolile pielii 648. Bronşita cronică 619. Boli de suprasolicitare profesională 6010. Afecţiuni oculare 2211. Azbestoză 612. Cancer profesional 6

Astfel, în perioada analizată 2007-2010, în municipiul Chişinău, primele 5 locuri

se situează bolile profesionale cauzate de zgomot

intoxicaţiile şi bolile profesionale determinate de expunerea la agenţi chimici (intoxicaţii cu pesticide)

astmul bronşic profesional

bolile profesionale determinate de suprasolicitarea aparatului locomotor

bolile profesionale determinate de pulberile silicogene şi azbestogene, precum şi bolile profesionale cutanate

respectiv bolile profesionale determinate de vibraţii.

Profesia de lucrător medical este considerată ca una din cele mai complicate şi mai vulnerabile dintre specialităţile intelectuale, cu responsabilitate profesională deosebită.

Activitatea medicală este foarte variată şi deseori se deosebeşte:

după tipul de activitate profesională regimul de muncă densitatea zilei de muncă gradul de contact cu bolnavii etc

Actualmente in domeniul medicinii activeazăspecialişti de diverse profiluri, fiecare avand particularităţile sale după conţinutul lucrului şi

condiţiile mediului ocupaţional, in care se desfăşoară activitatea personalului medical.

Caracterul lucrului personalului medicalare unele trăsături comune (generale), insă in

esenţa sa fiecare specialitate poartă specificul său.

In ultimii ani au avut loc schimbări esenţiale în

procesul curativ au apărut noi specialităţi

medicale (anesteziolog, radiolog, medic-

reanimator, endocrinolog) s-au scindat specialităţile în

direcţii inguste (terapeut-cardiolog, gastroenterolog, nefrolog, pulmonolog etc.)

s-a implementat aparataj curativ-diagnostic supramodern

s-au complicat metodele de examinare a pacienţilor.

Regimul de muncă al medicilor are un şir de particularităţi:

turele de noapte şi serviciile sejur (24 ore),

lipsa pauzei bine determinată pentru masă, supraincărcarea regimului de muncă, incordarea neuro-emoţională,

responsabilitatea faţă de viaţa pacientului

Condiţiile şi caracterul muncii diferitor categorii şi grupe profesionale de lucrători medicali sunt

supuşi:

acţiunii diferitor factori nefavorabili ai mediului ocupaţional ca solicitarea neuropsihică,

poziţia de muncă forţată a corpului, solicitarea exprimată a sistemelor de

analizatori, microclimatul nefavorabil,

iluminatul insuficient a locurilor de muncă,

substanţele chimice nocive, factorii biologici, ultrasunetul,

acţiunea LASER-ului, radiaţiei ionizante etc

Principalii factori ai mediului ocupaţional

care conduc la dezvoltarea bolilor profesionale la personalul medical sunt:

biologici – 72,9%; compuşii chimici – 8,6%.Formele nosologice principale rezultate in urma

acţiunii factorului biologic sunt hepatita virală B, tuberculoza organelor respiratorii si altor organe, alergiile si astmul

INFECTII hepatita B pe sectii a.2000-2009-chirurgie 60cazuri-terapie 62 cazuri-laborator 15 cazuri-policlinica 15 cazuri

Cauzele principale şi condiţiile apariţiei bolilor profesionale sunt:

O răspandire largă in medicină au căpătat aparatele şi utilajul cegenerează radiaţii neionizante

Şi de asemenea ultrasunetul utilizat in fizioterapie,chirurgie, oftalmologie.

-nerespectarea regulilor tehnicii securităţii

-lipsa mijloacelor de protecţie individuală -nefolosirea echipamentului de protecţie

individuală

Unele forme de muncă a medicilor necesită o poziţie forţată, inclinări repetate al corpului, ceea ce duce la solicitarea aparatului locomotor şi insuficienţa neuro-musculară.

Particularităţile igienei muncii chirurgilor

Munca chirurgilor este variată, ea prezintă cerinţe mari faţă de calităţile profesionale şi sfera neuro-emoţională a medicilor, presupune o rezistenţă fizică şi psihologică inaltă.

Intervenţiile chirurgicale includ in sine manipulaţii minuscule sub microscop şi operaţii ce necesită efort fizic exprimat (operaţiile ortopedice).

Chirurgul trebuie să ia decizii rapide, să fie consecutiv in acţiunile sale, să posede responsabilitate pentru viaţa şi sănătatea pacientului.

Oboseală pronunţată prezintă toţi cei care sunt după serviciul sejur (24 ore).

Solicitarea fizică şi neuro-emoţională, iradierea roentgen concomitentă, concentraţia inaltă a anestezicelor in aerul sălilor

de operaţie influenţează negativ asupra funcţiei ovaro-menstruale a femeilor. La 21% dintre femeile- chirurgi s-a stabilit dereglarea ciclului menstrual şi la 37% - patologii ale sarcinii (toxicoze precoce sau tardive, avorturi spontane, naşteri premature etc.). In timpul concediului ciclul menstrual se normalizează la marea majoritate.

Printre maladiile chirurgilor -boala hipertensiva, -varicelele membrelor inferioare,- piciorul plat sunt cele mai răspandite

Particularităţile igienice ale muncii medicilor obstetricieni-ginecologi

este legată de efectuarea diferitor operaţii de

plan, sau extraplan, supravegherea decurgerii

naşterii, uneori cu complicaţii efectuarea procedeelor de

diagnostic şi curative. Situaţiile complicate cu solicitare

neuro-emoţională determinată de responsabilitatea faţă de viaţa mamei şi copilului menţin medicul obstetrician-ginecolog intr-o stare de alertă permanentă.

Munca ginecologului necesită incordarea atenţiei, coordonare exactă a funcţiilor senzoro-motorii.

Medicii acestei specialitati indică

efort static indelungat prezenţa vaporilor de anestezice in

zona respiratorie. Medicii acuză frecvent oboseală

pronunţată, dureri in regiunea cordului, excitabilitate, cefalee. Frecvenţa plangerilor creşte cu majorarea varstei,

vechimii de muncă in sala de operaţie şi numărului de naşteri.

Activitatea profesională a anesteziologilornecesită

Concentrare inaltă, incordare indelungată, atenţie, aprecierea rapidă a informaţiei.

Obligaţiunile anesteziologului includ: pregătirea bolnavului pentru operaţie, efectuarea anesteziei, susţinerea şi normalizarea funcţiilor organismului bolnavului in timpul operaţiei şi in perioada postoperatorie.

Aceste momente ale activităţii de muncă prezintă cerinţe inalte sferei intelectuale şi neuro-emoţionale

Particularităţile igienice ale muncii medicilorroentgenologi şi radiologi

In spitale funcţionează o mulţime de aparate roentgen, instalaţii gama şi de accelerare a particulelor ionizante. Anual se majorează cantitatea radionucleizilor utilizaţi in scopuri curative: I2, P, Au, Na.

Lucrul personalului medical al secţiilor roentgen şi radiologice este legat cu pericolul iradierii externe şi interne, adică acţiunea iradierii ionizante a surselor externe sau acţiunea iradierii ionizante a substanţelor radioactive ce se introduc in interiorul organismului

Organele noastre senzoriale nu sesizează iradierea ionizantă adică noi nu simţim schimbarea proprietăţilor mediului ambiant nici după unul din factorii cunoscuţi: temperatură, zgomot, lumină, presiune, miros, culoare etc.

Organismul omului nu recepţionează la semnale de pericol pentru el, şi este deci posibilă iradierea in doze mari. Radiaţiile ionizante acţionează asupra tuturor organelor şi sistemelor fără excepţie. Efectul biologic se manifestă la iradieri neinsemnate. Numărul moleculelor ionizante in ţesuturile biologice este mic chiar şi la doze mortale.

Factorii nocivi concomitenţi (zgomotul, vibraţia, gazele

toxice, radiaţiile infraroşii şi ultraviolete, microclimatul cald) amplifică efectele radiante.

Măsurile de ameliorare a condiţiilor de muncăşi reducere a morbidităţii personalului

unităţilormedico-sanitare publice

Masuri arhitecturale- alegerea sectoarelor optime pentru amplasarea instituţiilor medicosanitare publice;

− planificarea incăperilor social-sanitare: cabinete pentru personal; cabine pentru igiena femeilor; cantine;

− incăperi pentru odihnă şi relaxare psihologică; − izolarea secţiilor periculoase de cele mai puţin

periculoase.Masuri organizatorice- elaborarea regimurilor de

muncă şi odihnă raţionale, cu respectarea duratei de muncă, prezenţa pauzei de masă, condiţii pentru alimentare şi odihnăMasuri sanitaro-tehnice- siseteme de ventilatie, de

asigirat cu iluminat corespunzator locul de munca, combaterea poluării bacteriologice a aerului utilizand razele ultraviolete

CERCETAREA, DECLARAREA ŞI EVIDENŢA BOLILOR PROFESIONALE

În conformitate cu legislaţia aflată în vigoare, bolile profesionale se declară, se cercetează şi se iau în evidenţă indiferent dacă sunt sau nu urmate de incapacitate de muncă.

Există două etape în acţiunea de declarare:

Completarea fişei de sesizare de către medicul de medicina muncii sau medicul cu competenţă de medicină de întreprindere care depistează astfel de boli cu prilejul oricărei prestaţii medicale, şi transmiterea ei la Compartimentul de Medicina Muncii din cadrul autorităţilor de sănătatea publică teritoriale.

Completarea fişei de declarare de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale.

Bolile profesionale, ca şi suspiciunile de boli profesionale, trebuie semnalate obligatoriu de către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri cu prilejul oricărei prestaţii medicale (controale medicale la angajare ori periodice etc).

Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.

CERCETAREA BOLILOR PROFESIONALE

şi a suspiciunilor de boală profesională

se face în scopul confirmării diagnosticului de boală, al confirmării sau infirmării caracterului profesional, precum şi pentru

stabilirea cauzelor care au favorizat îmbolnăvirea.

CERCETAREA BOLILOR PROFESIONALE

Confirmarea diagnosticului de boalăse va face de către medicii de

medicina muncii, care pot efectua în acest scop: investigaţii de

specialitate cu sprijinul

dispensarelor, policlinicilor, spitalelor, laboratoarelor

şial clinicilor sau al institutelor

de cercetări medicale. Cercetarea cauzelor şi confirmarea sau

infirmarea caracteruluiprofesional al bolii se face de către medicul de

medicină a muncii, desemnat de Direcţia de Sănătate Publică.

Care este scopul cercetării unei îmbolnăviri profesionale?

Se urmăresc la faţa locului cauzele îmbolnăvirii, cât şi modalităţile de înlăturare a lor.

Se stabilesc noxele existente, rolul unor factori dependenţi de organizarea producţiei (intensitatea eforturilor, ritmul de muncă, lipsa pauzelor etc).

În cercetare se porneşte de la analiza procesului de muncă, pentru a se putea depista cu cât mai multă precizie momentul şi situaţiile periculoase care ar fi putut interveni în geneza bolii.

Concluziile cercetării cazurilor de îmbolnăviri profesionale se consemnează într-un proces verbal, în care se menţionează factorii determinanţi, condiţiile care au favorizat apariţia bolilor şi măsurile ce se impun pentru prevenirea unor situaţii similare, responsabilitatea pentru declanşarea bolii respective.

Procesul verbal de cercetare a cazului de boală profesională se înmânează angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnăvirea pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări realizarea măsurilor prescrise, precum şi medicului de medicină muncii din autoritatea de sănătate publică raională.

Bolile legate de profesiune nu se declară. Acestea se dispensarizează medical şi se comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor.

TRATAMENTUL BOLILOR PROFESIONALE

Se bazează pe trei principii: tratamentul etiologic, patogenic şi simptomatic.

1. Tratamentul etiologic constă în: Întreruperea contactului cu factorul etiologic se

realizează în cazuri acute prin scoaterea din mediul nociv şi îndepărtarea toxicului neabsorbit încă, iar în cazuri cronice prin spitalizare/concediu medical, schimbarea temporară sau permanentă a locului de muncă.

Eliminarea toxicului absorbit în organism.2. Tratamentul patogenic include: acţiuni medicale

specifice de anulare a efectului toxicului şi a evoluţiei bolii.

3. Tratamentul simptomatic include: tratament medical care se adresează simptomelor şi disfuncţionalităţilor aparatelor şi sistemelor organismului.

MĂSURI TEHNICO – ORGANIZATORICE ÎN VEDEREA PREVENIRII

ÎMBOLNĂVIRILOR PROFESIONALE

Eliminarea noxei profesionale din procesul tehnologic prin înlocuirea substanţelor nocive sau a tehnologiilor nocive cu altele mai puţin nocive sau inofensive;

-Izolarea aparaturii generatoare de noxe (automatizare, cabine speciale, termoizolare);

-Împiedicarea pătrunderii noxei în aerul locurilor de muncă (ermetizare, procedee umede pentru pulberi, ventilaţie locală);

-Diminuarea concentraţiilor noxelor existente la locurile de muncă

-Împiedicarea acţiunii noxei asupra lucrătorilor sau diminuarea acestei acţiuni prin reducerea efortului fizic, a suprasolicitărilor fizice şi neuropsihice, reducerea duratei zilei de muncă, folosirea echipamentului individual de protecţie etc;

-Asigurarea alimentaţiei de protecţie;- Efectuarea corectă a instructajului pentru

securitatea şi sănătatea în muncă.

MĂSURILE MEDICALE sunt reprezentate de:

Recunoaşterea riscului profesional la locurile de muncă prin studiul atent al procesului tehnologic şi al condiţiilor de muncă, efectuarea determinărilor de noxe, studii epidemiologice;

Efectuarea corespunzătoare a examenului medical la angajare şi a celui periodic (examene clinice şi de laborator în funcţie de tipul noxelor profesionale şi intensitatea lor, care orientează şi periodicitatea examinărilor);

Educatia sanitara- care se adresează cadrelor de conducere tehnică şi administrativă, în scopul realizării de către aceştia a măsurilor tehnico-organizatorice amintite în condiţii de eficienţă maximă, personalului muncitor în scopul respectării regulilor de igienă individuală, purtarea corectă a echipamentului individual de protecţie, acordarea primului ajutor, cunoaşterea şi recunoaşterea primelor simptome de intoxicaţie acută şi cronică profesională, prezentarea la examenele medicale

Important

Sănătatea şi securitatea angajaţilor expuşi la agenţi nocivi reprezintă o îndatorire de bază a medicului de medicina muncii

Pentru a realiza acest concept este important să ne propunem ca obiectiv:

BOLI PROFESIONALE = O

Nu este numai o problemă a medicului de medicina muncii ci şi a:

angajatorului inginerului de securitatea muncii a fiecărui salariat în parte.

Va multumesc pentru atentie!!!