Istoria Socială

Ce este istoria socială?

15.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de

Sociologie, dr. Radu Baltasiu

Importanţa

Cunoaşterea istorică

• Este sinonimă cu conştiinţa timpului

• În viaţa cotidiană se numeşte “tradiţie”

• Omul fără trecut este derutat

• Consumator, egocentrat, carierist

• Este condiţia de bază a elitelor şi intelectualului, în general

Care credeţi că este diferenţa?

15.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de

Sociologie, dr. Radu Baltasiu

Istoria socială şi Evenimentul

• Istoria este memoria repovestită a omenirii. • Istoria este umanitatea. • Istoria este parte a culturii: înregistrarea problemelor şi

soluţiilor la provocările prin care a trecut umanitatea.

• Ca ştiinţă, istoria este reasamblarea trecutului într-o manieră sistematică, de interes la un moment dat, pentru societate. – Avem istorie evenimenţială, – a mentalităţilor etc.

• Istoria este ştiinţa modelelor de urmat, parte esenţială a socializării omeneşti.

15.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de

Sociologie, dr. Radu Baltasiu

Istoria socială şi Timpul

• Istoria socială este istoria logicilor sociale dominante la un moment dat.

• Istoria socială subordonează evenimentul logicii sociale şi îl prezintă sub forma seriilor.

• Timpul în istorie este paradoxal: este unic şi, în acelaşi timp, repetabil.

• Repetabilitatea se referă la tipologia cauzelor şi efectelor. – Cauzalitatea crizelor este, adesea, unitară. Durkheim a

numit anomia ca şi cauză a crizelor prelungite.

• Unicitatea se referă în special la formă dar şi la aspectele tipice unei civilizaţii sau culturi.

15.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de

Sociologie, dr. Radu Baltasiu

Seria şi Timpul

• Timpul este principalul cadru de desfăşurare al istoriei sociale.

• Timpul istoric, de regulă, este înregistrat la nivelul colectivităţilor. Principalii actori în istorie, ai timpului, sunt civilizaţiile, culturile, popoarele.

• Insul este actor al timpului ca personalitate.

• Motru spunea că insul cu conştiinţa istorică (conştiinţa faptelor sale asupra celorlalţi, trecutului şi viitorului) este “omul mare”.

15.03.2012

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie, dr. Radu Baltasiu

Seria şi Timpul

• Istoria este serială. (Xenopol)

• Timpul nu este liniar.

• Adeseori faptele se repetă.

• Cel mai adesea din ignoranţă

• Alteori datorită faptului că “timpul este mai puternic” decât voinţele noastre individuale. Suntem integraţi într-o logică a societăţii (sociologia), a civilizaţiilor etc.

Timpul ia forma seriilor.

“Seria este constituită dintr-o înlănţuire de fapte succesive şi deci neasemănătoare între ele, legate unele de altele prin cauzalitate; deoarece …numai această legătură scoate faptele din izolarea lor şi le face să devină un tot de un caracter mai general decât evenimentele care le compun şi le sunt subordonate.” (Xenopol, Teoria istoriei, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997, p. 305)

15.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de

Sociologie, dr. Radu Baltasiu

Personalitatea şi Istoria

• Percepţia asupra timpului

– Istoria se propagă prin personalităţi.

– Democraţia implică participarea la viaţa publică.

– Acest lucru este posibil prin formarea personalităţii.

• Insul poate participa sau nu la istorie.

• Insul participă la istorie în măsura în care acţiunea sa are finalitate colectivă.

• Insul care nu participă trăieşte în prezent şi este numit de marele filosof Heidegger “caracter mediu”.

15.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de

Sociologie, dr. Radu Baltasiu

Seriile spaţiului românesc

• Acestea sunt formarea statului şi modernizarea societăţii româneşti. Prima serie, formarea statului, este un imperativ al trecerii prin istorie pentru orice societate. Statul nu este rezultatul capriciului unor voinţe individuale particulare, ci soluţia trecerii prin istorie a popoarelor. Prin stat popoarele şi societăţile îşi delimitează şi îşi protejează cele mai importante interese de tip colectiv: apărarea, sănătatea, credinţa (împreună cu instituţia Bisericii), educaţia, infrastructura şi regimul însuşi al prosperităţii economice.

• În acelaşi timp, seria modernizării societăţii este condiţia supravieţuirii statului şi sensul însuşi al existenţei statului naţional. Statul nu poate dăinui ca suprastructură organică, adică reprezentativă, decât prin protejarea dezvoltării societăţii care îl susţine. În acelaşi timp, garantul modernizării societăţii în ansamblu este statul. Statul este „membrana celulară” cu care societăţile trec prin istorie.

15.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de

Sociologie, dr. Radu Baltasiu

Seriile spaţiului românesc

• Formarea statului

- Ciclul începe cu romaniile populare de după

retragerea romană şi se încheie la 1 decembrie 1918

• Modernizarea societăţii - Este o preocupare permanentă a societăţii.

Societatea se reinventează permanent pentru a se adapta invaziilor. Modernizarea a însemnat mai mult decât sincronizare cu occidentul. Cultura română a oferit ea însăşi modele de expresie lumii.

- Modernizarea a luat un avânt deosebit după terminarea primei serii. Odată stabilizat cadrul statal, societatea s-a putut concentra pe soluţionarea problemei rurale, a industrializării şi pe creaţia culturală, care a fost cea mai amplă în perioada interbelică.

15.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de

Sociologie, dr. Radu Baltasiu