4

INSECTE I

Insectele sunt nevertebrate, adică nu au coloană vertebrală. Ele fac parte dintr-un grup mai mare de

nevertebrate numite artropode. Printre ceilalţi membri ai acestui grup se numără miriapodele, păianjenii și scorpionii, căpușele, crabii și creveţii. În loc să aibă schelet intern, artropodele au un schelet extern tare. Acesta este alcătuit dintr-un material ușor, dar rezistent, numit chitină, care susţine și protejează organele interne moi.

Toate insectele au câte șase picioare și un corp împărţit în trei secţiuni: cap, torace și abdomen. Stratul de chitină care înconjoară picioarele este articulat, pentru a le permite să se miște cu ușurinţă. Pe cap au o pereche de antene pe care le folosesc pentru a pipăi, a mirosi și pentru a recepţiona vibraţiile sonore. Majoritatea insectelor au una sau două perechi de aripi.

Insectele au două feluri de ochi: simpli, care percep modifi cările de lumină, și compuși. Ochii compuși sunt alcătuiţi din mii de unităţi minuscule, fi ecare dintre ele trimiţând câte o imagine către creierul insectei. Datorită lor, insectele au vedere bună și câmp vizual larg, pot detecta mișcări și pot aprecia distanţele cu mare precizie.

4

1

2

3

După împerechere, femelele depun ouă, care sunt, de obicei, abandonate, urmând ca puii să eclozeze și să se hrănească singuri. Unele insecte, de exemplu, ploșniţele și cosașii, au aspectul unui adult în miniatură atunci când ies din ou. Pe măsură ce cresc, năpârlesc de mai multe ori, scheletul exterior vechi fi ind înlocuit cu unul nou care a crescut pe dedesubt.

Alte insecte, cum ar fi fl uturii și albinele, ies din ou sub forma unei larve (numită omidă în cazul fl uturilor). Pe măsură ce cresc, larvele năpârlesc de mai multe ori, schimbându-și pielea devenită prea mică. Apoi fabrică un înveliș protector, în interiorul căruia se transformă în pupă, din care ulterior iese insecta adultă.

N E V E R T E B R A T E

Toate insectele respiră prin nişte orifi cii mici afl ate pe părţile laterale ale corpului, conectate la o reţea de tuburi (galben). Inima lor alungită (roşu) pompează sângele spre organele interne.

Creier şi sistem nervos

Un fl uture depune ouă (1). Din ou iese o omidă care se hrăneşte (2) înainte de a se transforma în pupă (3). Un nou adult iese din pupă (4).

Călugăriţa depune o masă de ouă din care eclozează replici în miniatură ale adulţilor.

Inimă şi sistem circulator

Organe de reproducere

Sistem respirator

Organe digestive

1-21_Animale_mod.indd 4 28.11.2011 17:08:16

5

FluturiFluturii sunt un grup de insecte zburătoare cu aripi

acoperite de un strat de solzi minusculi, care se suprapun parţial, asemenea ţiglelor de pe un acoperiș. Culorile aprinse și desenele complicate de pe aripile fl uturilor se datorează acestor solzișori. Majoritatea fl uturilor au solzi coloraţi, dar există și specii ai căror solzi refl ectă lumina, dând doar impresia de culoare.

Culorile și desenele de pe corpul fl uturilor au rolul de a atrage partenerii de împerechere, de a-i camufl a pe posesori și de a îndepărta prădătorii. Petele asemănătoare cu ochii unui animal mare sau culorile aprinse, care avertizează prădătorii că fl uturele este otrăvitor, le ajută pe aceste insecte să scape cu viaţă.

Omida fl uturelui Hercule (dreapta) trăieşte în pădurile tropicale din Australia şi sud-estul Asiei. Înainte de a se transforma în pupă, ea atinge o lungime de 17 centimetri. Pe spate are numeroşi spini ascuţiţi, care ţin la distanţă prădătorii. Şi ca adult, fl uturele continuă să fi e un uriaş. Anvergura aripilor lui poate depăşi 30 de centimetri, fi ind mai mare decât cea a unor păsări.

Există două feluri de fl uturi: de zi și de noapte. Fluturii care zboară în timpul zilei au culori mai strălucitoare și antene în formă de măciucă. Fluturii care zboară noaptea au antene care seamănă cu niște pene, fi ind numite antene plumoase. În stadiul de adult, fl uturii au o limbă lungă, asemănătoare cu un tub, numită trompă sau proboscidă. Ea este introdusă în interiorul fl orilor și folosită pentru a suge nectar.

Larvele fl uturilor se numesc omizi. Ele se hrănesc cu frunze până când ajung destul de mari pentru a se transforma în pupă, ţesându-și în jurul corpului un înveliș protector din mătase, numit cocon, în interiorul căruia își modifi că complet structura corpului, transformându-se în adulţi (vezi imaginea de la pagina 4).Unii fl uturi migrează în regiuni mai calde pe timpul iernii și se întorc pentru a se împerechea și a depune ouă.

Solzişori de mărimea unor grăuncioare de praf dau culorile variate ale acestui fl uture.

N E V E R T E B R A T E

Imagine mărită a solzişorilor

Datorită antenelor sale plumoase, fl uturele Hyalophora cecropia are un excelent simţ al mirosului.

1-21_Animale_mod.indd 5 29.11.2011 16:33:17

6

INSECTE II

Există mai multe specii de insecte decât toate celelalte feluri de animale de pe glob puse laolaltă.

Ele trăiesc în toate tipurile de medii, cu excepţia oceanului. Unele sunt dăunătoare, distrugând culturile sau răspândind boli, în timp ce altele joacă un rol esenţial în viaţa plantelor și animalelor. Multe insecte transportă polen de la o fl oare la alta, ajutându-le să se reproducă. Majoritatea speciilor servesc drept hrană altor animale, reprezentând o verigă importantă în lanţurile trofi ce.

Insectele pot alerga cu viteze foarte mari, pot efectua salturi extrem de lungi, pot înota și pot zbura. Libelulele sunt unele dintre cele mai bune zburătoare. Ele pot atinge viteze de peste 50 de kilometri pe oră, făcând într-o fracţiune de secundă modifi cări de viteză și de direcţie, pot plana și pot chiar zbura cu spatele. Se hrănesc cu alte insecte pe care le culeg de pe plante sau le urmăresc prin aer, prinzându-le cu ajutorul picioarelor.

Trăiesc în apropierea râurilor și a lacurilor. Masculii își apără teritoriul, izgonind orice intruși. Larvele libelulelor trăiesc în apă, hrănindu-se cu pești mici, mormoloci sau cu alte insecte. Ele ies pe uscat înainte de a năpârli pentru ultima dată, transformându-se în adulţi.

Unele libelule stau şi aşteaptă să apară prada, repezindu-se apoi în urmărirea ei. Aripile lor nu se pot plia pe spate, fi ind întotdeauna gata de zbor. Ca toate celelalte insecte, libelulele sunt animale cu sânge rece. De aceea, pentru a putea zbura, ele trebuie să se încălzească mai întâi la soare.

Blatidele (gândacii-de-bucătărie și speciile înrudite) sunt insecte foarte adaptabile. Se întâlnesc aproape oriunde, iar majoritatea speciilor se hrănesc cu orice fel de hrană. Unii gândaci trăiesc în copaci și au aripi, în timp ce alte specii sunt lipsite de aripi și se îngroapă în pământ sau se ascund prin crăpături, ieșind afară doar pentru a se hrăni. Unele specii trăiesc în casele oamenilor, unde se hrănesc cu resturi alimentare, putând răspândi diverse boli.

O parte dintre speciile de lăcuste sunt, de asemenea, dăunătoare. Ele se adună în roiuri și pot distruge recoltele. Majoritatea speciilor de cosași și greieri sunt cunoscute pentru cântecul lor intens, ca un ţârâit. De obicei, masculii sunt cei care cântă pentru a atrage femelele, lovindu-și picioarele unul de altul sau frecând un picior de o aripă.

Gândac-de-bucătărie

Cosaşii şi greierii care trăiesc la suprafaţa solului au picioarele din spate lungi şi puternice, putând efectua salturi

mari atunci când sunt ameninţaţi. Dacă un prădător încearcă să îi înşface, ei îl izbesc puternic cu picioarele. Unele specii au colorit de protecţie, altele – desene viu colorate pentru a avertiza prădătorii că sunt neplăcute la gust.

N E V E R T E B R A T E

1-21_Animale_mod.indd 6 29.11.2011 16:33:28

7

Unele insecte se hrănesc cu plante, în timp ce altele sunt carnivore, alimentându-se cu insecte sau animale mici. Călugăriţa este un prădător remarcabil. Ea stă complet nemișcată, camufl ată, așteptând ca prada să se apropie. Apoi se repede, apucându-și victima cu picioarele sale ascuţite din faţă și ducând-o la gură cu ajutorul lor.

Ploşniţele-de-pădure (dreapta) au la nivelul

abdomenului glande care secretă un lichid urât mirositor

atunci când sunt atacate.

Și fasmidele sunt maeștri ai artei camufl ării, deși scopul lor este să se apere de prădători, și nu să vâneze. Aceste insecte trăiesc în copaci, fi ind vegetariene. Au o culoare verde sau maro, semănând extrem de bine cu niște crenguţe sau cu niște frunze. Pentru ca iluzia să fi e perfectă, atunci când bate vântul, ele se leagănă dintr-o parte în alta.

Ploșniţele diferă de alte insecte deoarece în loc de fălci ele au un fel de cioc format din piesele alungite ale aparatului bucal, cu ajutorul căruia străpung și sug. Majoritatea speciilor se hrănesc cu seva plantelor, dar există și unele care vânează și se alimentează cu alte animale.

Ploșniţele carnivore pot fi e să sugă sângele prăzii, fi e să injecteze salivă în corpul acesteia, lichefi indu-i organele interne, pe care apoi le pot suge. Multe specii sunt acvatice, trăind fi e în apă, fi e deplasându-se pe suprafaţa ei cu ajutorul picioarelor lungi și subţiri. La fel ca și călugăriţele, ploșniţele își apucă prada cu picioarele din faţă.

Termitele trăiesc în colonii de câteva milioane de indivizi. Ele își construiesc mușuroaie complexe fi e sub pământ, fi e în trunchiurile copacilor uscaţi. În zonele cu climă caldă și uscată, mușuroaiele termitelor sunt goale pe dinăuntru (dedesubt), permiţând aerului răcoros să circule liber. În interiorul mușuroiului stă un rege de mari dimensiuni și o regină chiar și mai mare, având corpul plin de ouă (în medalion). Termitele-soldat apără colonia de atacurile furnicilor inamice. Lucrătoarele caută hrană, îi hrănesc pe ceilalţi membri ai coloniei și au grijă de pui.

Dacă se simte ameninţată, călugăriţa îşi întinde şi îşi fl utură aripile, lovindu-şi agresorul cu picioarele din faţă.

Insectă-beţişor

N E V E R T E B R A T E

Termită-soldat

1-21_Animale_mod.indd 7 29.11.2011 16:33:29

8

INSECTE III

Coleopterele, multe dintre ele cunoscute sub numele de gândaci, reprezintă cel mai mare și

mai performant grup de insecte. Membrii acestui grup au câte două perechi de aripi, dar numai perechea posterioară este folosită pentru zbor. Perechea anterioară de aripi, numite elitre, formează un înveliș protector dur. Ele se pliază peste aripile posterioare fragile atunci când insecta se afl ă pe sol. În zbor sunt ţinute întinse în lături. Unele specii nu zboară deloc, iar

elitrele lor au fuzionat.Elitrele tari reprezintă o modalitate efi cientă

de apărare împotriva prădătorilor. Multe specii de coleoptere au și alte metode de apărare, cum ar fi

împroșcarea agresorilor cu substanţe toxice sau emiterea unor zgomote puternice care îi sperie.

Din ouăle gândacilor eclozează larve cu corpul alungit, asemănătoare cu niște viermișori. Ele cresc și apoi se transformă în pupă, din care ies adulţi complet dezvoltaţi. Larvele, care se hrănesc cu materie vegetală, seamănă cu niște viermi fără picioare, în timp ce larvele prădătoare au fălci bine dezvoltate și picioare cu ajutorul cărora își prind prada.

Puricii trăiesc pe corpul animalelor sau în apropierea acestora, hrănindu-se cu sânge și adeseori transmiţând boli de la un animal la altul. Epidemia de ciumă din secolul XIV, cunoscută sub numele de Moartea Neagră, a fost provocată de puricii care au transmis boala de la șobolani la oameni. Picioarele posterioare ale puricilor funcţionează ca un resort puternic, care le permite să străbată dintr-un singur salt o distanţă de 100 de ori mai mare decât lungimea corpului.

Există și unele muște care se hrănesc cu sânge, înţepând animalele și oamenii și răspândind boli. Majoritatea musculiţelor sunt însă insecte foarte folositoare. Multe dintre ele participă la polenizarea fl orilor, hrănindu-se cu nectar sau polen. Alte muște sunt necrofage. Acestea contribuie la menţinerea curăţeniei mediului, hrănindu-se cu excremente sau materii afl ate în curs de putrefacţie, cum ar fi cadavrele de animale sau resturile de plante.

Puricii (stânga) pot efectua salturi de 100 de ori mai mari decât lungimea corpului lor şi pot supravieţui mai multe luni fără hrană.

Muştele au o singură pereche de aripi. Ele sunt foarte agile şi pot zbura cu viteză mare. Picioarele lor se termină prin perniţe aderente datorită cărora pot să meargă chiar şi cu capul în jos. Tânţarii (dreapta) fac parte din acelaşi grup de insecte ca şi muştele. Aparatul lor bucal este transformat într-o trompă lungă şi ascuţită, cu ajutorul căreia străpung pielea victimelor şi se hrănesc cu sângele acestora.

Buburuză

Uriaşul gândac Hercule atinge 18 centimetri lungime.

Furnicile-legionar mărşăluiesc în coloane mari prin pădurea tropicală, ucigând şi mâncând orice animal care nu reuşeşte să se ferească din calea lor.

N E V E R T E B R A T E

1-21_Animale_mod.indd 8 28.11.2011 17:08:21

9

Furnici, albine și viespiLa fel ca și termitele, furnicile trăiesc în colonii de

mari dimensiuni, având o regină și un rege cu aripi, lucrătoare fără aripi și, uneori, furnici-soldat. Cuiburile lor au camere separate pentru ouă, larve și, uneori, chiar și depozite pentru hrană.

Albinele își construiesc cuiburile sub pământ, în copaci scorburoși sau în spaţii înguste. Se hrănesc cu polen și nectar pe care le culeg din fl ori cu ajutorul limbii lor lungi.

Viespile sunt carnivore. La unele dintre speciile solitare, ouăle sunt depuse pe sau în interiorul corpului gazdei, reprezentată adeseori de omizile fl uturilor. Larvele manâncă din corpul gazdei, ucigând-o, de obicei, în acest fel. Alte specii își construiesc cuiburi din lut sau din hârtie obţinută prin mestecarea lemnului. Aceste viespi aduc la cuib prăzi, reprezentate de alte insecte, pentru a hrăni cu ele larvele asemănătoare cu niște viermi.

Spre deosebire de albine, la care regina are mereu o suită de lucrătoare, în cazul viespilor regina trebuie să își găsească singură locul pentru cuib și să îngrijească prima serie de lucrătoare. Odată ajunse adulte, lucrătoarele continuă construirea cuibului și îndeplinesc celelalte sarcini.

Albinele domestice trăiesc în colonii mari, care pot fi alcătuite din mai multe mii de indivizi. Cuibul lor este format din numeroase celule hexagonale, confecţionate din ceară secretată de corpul albinelor. Fiecare compartiment conţine fi e larve, fi e depozite de hrană.

Lucrătoarele, toate de sex feminin, au de îndeplinit diferite sarcini în timpul scurtei lor vieţi. Ele construiesc celulele din care este format fagurele, păzesc stupul şi atacă eventualii intruşi. Merg să culeagă polen şi nectar pe care le aduc la stup. Apoi „mestecă” nectarul până când îl transformă în miere, care este depozitată în celulele fagurelui drept rezervă de hrană pentru iarnă.

Tot lucrătoarele au sarcina de a hrăni şi îngriji regina şi larvele. Majoritatea larvelor se transformă în lucrătoare. Câteva se transformă în regine noi, dintre care una va prelua cuibul. Din alte larve se formează masculi, numiţi trântori. Ei nu lucrează, singurul lor rol fi ind de a se împerechea cu regina.

Dungile negre și galbene de pe corpul albinelor și al viespilor reprezintă un semnal de avertizare pentru prădători. Atât albinele, cât și viespile au abdomenul terminat printr-un ac ascuţit, care injectează în pielea agresorului un venin foarte dureros. Albinele domestice nu pot înţepa decât o singură dată, deoarece actul înţepatului le ucide.

Viespea numită şoimul tarantulelor are o anvergură a aripilor de 12 centimetri. Femela vânează tarantule pe care le paralizează înţepându-le cu acul.

N E V E R T E B R A T E

Larvă Polen Regină

Lucrătoare

Celulă cu miere

Trântor

1-21_Animale_mod.indd 9 28.11.2011 17:08:23