1. Notiunea de transport. Clasificarea transporturilor

Transportul se analizeaza ca o faza inseparabila a productiei si a desfacerii de marfuri sau de

servicii. Activitatile de transport, ca obiect al dreptului transporturilor reprezinta acele activitati

care constau intr-o deplasare in spatiu a unor persoane sau bunuri prin intermediul unui mijloc de

transport si prin utilizarea unei cai de transport adecvate.

Transportul se defineste deci prin patru elemente:

Este vorba de o deplasare in spatiu, obiectul acestei deplasari il reprezinta persoanele sau

bunurile, deplasarea se realizeaza cu mijloc de transport (vehicul), pe o cale de transport.In

functie de obiectul sau transportul poate fi : transport de persoane sau transport de bunuri

(marfuri). Dominanta este deplasarea marfurilor.In functie de calea sau mijlocul de transport

transporturile sunt terestre (rutiere, feroviare), pe apa (maritime, fluviale, pe rauri navigabile, pe

lacuri navigabile) sau aeriene. In functie de itinerariul parcurs transporturile sunt transporturi in

trafic intern si transporturi in trafic international.In functie de interesul servit deosebim

transporturi in interes public si transporturi in interes propriu sau privat.La randul lor

transporturile in interes propriu sau privat se subclasifica in transporturi in interes personal

(transporturile executate de persoane fizice in vederea asigurarii deplasarii unor persoane sau

bunuri) si transporturi in folos propriu (transporturile executate de persoane fizice sau juridice

pentru activitatile proprii autorizate cu mijloacele de transport pe care le detin in proprietate sau

le folosesc in baza unui contract de inchiriere sau de leasing.In functie de periodicitatea

deplasarii transporturile pot fi cu periodicitate regulata (ex. transporturile feroviare, retele de

autobuze, transport aerian) ori transporturi ocazionale.

.-In functie de obiectul sau, transportul este transport'de persoane si transport de bunuri.

- in functie de calea sau miflocul de transport, transporturile sunt terestre (rutiere,

feroviate), pe apa (maritime, fluviale, pe rauri navigabile, pe lacuri navigabile) sau

aeriene. Transporturile in spatiul extraatmosferic nu au (inca) un caracter comercial.

TransPorturile combinate (multimodale) de marfuri se realizeaza pe o portiune a itinerariului cu

un mijloc de transport si pe celelalte portiuni, cu unul sau mai multe altele.

. in functie de itinerarul parcurs, transporturile sunt transporturi in trafic intern si transporturi in

trafic internalionall

- in functie de interesul servit,'de osebirn transporturile in inters public(denumite in

reglementdrile recente si transporturi publice) si transporturi an inheres privat.

in functie de periodieitatea deplaseirii, transporturile pot fi:

cu periodicitate regulata (este cazul transporturilor feroviare, al celui executat in retele de

autobuze, al transportului aerian, al transportului naval cu nave de linie); transportatorul este in

stare permanenta de oferta de a contracta, contractul de transport incheindu-se printr-o simpla

adeziune din partea clientului.

2. Sistemul national de transport; infrastructura; mijloacele de transport, operatorii de

transport si ai activităților conexe transporturilor.

Sistemul national de transport are un caracter strategic si constituie parte integranta asistemului

economic si social.Acesta cuprinde urmatoarele moduri de transport:

Rutier;Feroviar; Naval;Aerian;

Multimodal sau combinat (care se efecteaza in baza unui document unic de transport, cufolosirea

de mijloace de transport diferite).Fiecare mod de transport are in compunere o infrastructura de

transport, mijloace detransport, operatori de transport, operatori ai activitatilor conexe

transporturilor, sistem demanagement al traficului, sisteme de pozitionare si navigatie.

Infrastructura de transport

Respectiv: caile de comunicatii rutiere, feroviare, navale si aeriene, sunt destinate

desfasurariiactivitatii de transport, activitatilor conexe transporturilor si, impreuna cu sistemul

demanagement al traficului si sistemele de pozitionare si navigatie, formeaza retelele de

transportcare pot fi de interes national, european, international.

Mijloacele de transport.

Denumite si vehicule, sunt mijloacele mobile cu sau fara propulsie, amenajate pentrutransportul

de persoane sau bunuri, destinate sa se deplaseze pe o cale de comunicatie rutiera,feroviara,

navala sau aeriana.

Operatorii de transport.

Numiti si transportatori, sunt persoane fizice sau persoane juridice autorizate sa

efectuezetransport intern sau international de persoane sau de bunuri, in interes public sau in

interes propriu, cu mijloace de transport detinute in proprietate sau cu contract de inchiriere ori

leasing.Operatorii de transport pot fi cetateni romani sau straini si au acces egal si

nediscrimatoriu lainfrastructura de transport deschisa accesului public.

Operatorii activitatilor conexe transporturilor.

Sunt persoane fizice sau persoane juridice care indeplinesc activitati ce se desfasoara inlegatura

cu transportul sau in timpul acestuia.

Utilizatorii.

Sunt: in transportul de persoane calatorii sau pasagerii, iar in transportul de bunuri – expeditorii

bunurilor.Au acces egal la infrastructura de transporturi deschisa accesului public si pot alege

liber modul de transport pentru deplasare.

3. Notiunea contractuluui de transport- definitie. Natura juridica . Caractere juridice

Prin contractul de transport intelegem conventia prin care o parte, transportatorul, se oblige, in

schimbul unei remuneratii, sa efectueze o deplasare de persoane sau de bunuri pe o anumita distanta, cu

un vehicul corespunzator.

Se poate afirma ca este un contract de transport de bunuri acel contract prin care o parte, in calitate de

transportator, se obliga, in schimbul unei sume de bani (tarif), sa transporte sub paza sa si inauntrul unui

termen o anumitA cantitate de bunuri pe care se obliga sa le predea destinatarului indicat de expeditor.

Orice contract de transport presupune parcurgerea unui itinerar. In transporturile cu periodicitate

regulate, itinerariul este stabilit de transportator, conform conditiilor prestabilite de acesta, neputand fi

modificat in functie de cazul concret. In transporturile ocazionale, itinerariul este stabilit de parti, in

urma negocierilor, de la caz la caz.

1. Contractul de transport este un contract numit, ceea ce se evidentiaza prin prima normelor

supletive reglementate in Codul civil (art. 1955-2008), precum si a reglemen-

tarilor speciale care privesc diferite categorii de transporturi, la randul for subclasificate in transporturi in

trafic intern si international.

2.Contractul de transport este un act juridic principal. Din punct de vedere economic, transportul

reprezinta o activitate accesorie. De cele mai multe ori, transportul este accesoriul necesar al unui

contract de vanzare-cumparare, cand predarea bunului vandut se face, in alt loc decat locul vanzarii.

Contractul de transport este un contract autonom, chiar daca din punct de vedere economic, este strans

legat de un contract de vinzare-cumpArare sau ,de o inchiriere. in faza de transport a bunurilor nu

interese

3. Contractul de transport este un contract sinalagmatic (bilateral). Prin contractul de transport iau

nastere, in sarcina ambelor part, obligatii reciproce. Specific contractului de transport este faptul ca poate

da nastere si la obligatii in sarcina destinatarului, care nu este parte in contract, ci tert. Fiind un contract

sinalagmatic, pentru proba acestuia se cere indeplinirea conditiei multiplului exemplar azA pozitia sau

situatia ,partilor contractului de vanzare-cumpArare.

4. Contractul de transport este un act cu titlu oneros si comutativ. Transportul se efectueaza in

schimbul unui echivalent in bani care, din punct de vedere terminologic, oscileaza intre denumiri ca

„pret sau „tariff”. In principiu, pretul este rezultatul unei negocieri libere intre expeditor si transportator.

.5. Contractul de transport este considerat un contract consensual. Contractul de transport este

considerat incheiat in momentul in care acordul de vointa intre expeditor si transportator este perfect,

fara a fi necesar ca <acesta sa fie dublat de predarea bunurilor care transportator, in vederea efectuarii

transportului. in majoritatea cazurilor, data preluarii este mentionata ca atare in documentul de transport.

Forma speciala standardizata, a contractului (titlului) de transport, fie un numar de clauze obligatorii in

contract, ceea ce da acestuia un evident caracter solemn. Forma scrisa a acestor contracte devine, astfel,

o conditie de validitate a contractelor in cauza. faptul remiterii obiectului de cate expeditor in

detentiunea transportatorului, ceea ce confera contractului un caracter real.

4. Partile contractului de transport. Pozitia destinatarului in raport de partile contractului de

transport

In transporturile de persoane, contractul se incheie si se executa intre transportator si calator (pasager).In

transporturile de bunuri, incheierea contractului are loc intre expeditor si transportator. La destinatie,

eliberarea marfii intervine, de regula, fata de destinatar, care este un tert fata de contract, dar care

dobandeste drepturi si caruia ii incumba unele obligatii direct din contractul de transport.

Transportatorul.Transportatorul(carausul, operatorul de transport) este principalul subiect al

contractului, cel care se angajeaza sa efectueze prestatia caracteristica a contractului, respectiv

deplasarea de persoane sau de bunuri.

Transportatorul exercita, in principiu, o activitate organizata si obisnuita de transport (intreprindere de

transport), pentru care este autorizat in baza unei licente de transport, in conditiile legii. Transportatorul

are necesarmente calitatea de profesionist. Nu au calitatea de transportator mandatarii sau comisionarii in

transporturi.

Expeditorul. In contractul de transport de bunuri, cocontractantul transportatorului este expeditorul,

numit si client, incarcator sau predator. De regula, expeditorul este proprietarul marfii vandute.

Transferul la cumparator (destinatar) al dreptului de proprietate asupra marfii vandute se realizeaza, de

regula, la predarea marfii catre transportator in vederea transportului.

Expeditorul marfii trebuie sa nominalizeze persoana beneficiarului transportului (destinatarul), caruia

urmeaza a-i fi predata marfa. Dar expeditorul isi poate rezerva dreptul de a fi destinatarul marfii

transportate (spre exemplu, preda marfa spre deplasare catre o sucursala a sa din teritoriu) sau de a

schimba destinatarul, modificand unilateral contractul de transport.

In consecinta, contractul de transport genereaza, de regula, raporturi juridice trilaterale, din moment ce

inearcatura urmeaza a fi eliberata destinatarului

Calatorul este cocontractantul transportatorului in contractul de transport de persoane.

Calatorul fiind necesarmente o persoana fizica, el este beneficiar al legislatiei de protectie a

consumatorului in raporturile cu transportatorul. De asemenea, el beneficiaza de asigurari legale de viata

si sanatate pe parcursul transportului.

Pozitia destinatarului in raport de partile contractului de transport.

Din art. 1977 C.civ.rezulta ca destinatarul dobandeste drepturile si obligatiile decurgand din contractul

de transport prin acceptarea acestuia sau a bunurilor transportate. Din acel moment, el poate pretinde

preluarea, chiar a lucrurilor si a documentului de transport.

Fundamentul juridic al drepturilor si obligatiilor ce rezulta din contractul de transport fata de destinatar

este controversat.

Astfel, in doctrina au fast emise mai multe teorii:

a) S-a considerat ca explicatia acestor drepturi rezida in faptul ca destinatarul este creditor al

expeditorului: drepturile destinatarului de a-I action pe transportator rezultd din acliunea oblica pe

care oricare creditor o poate exercita contra tertului debitor.

b) Pe temeiul gestiunii de afaceri, transportatorul ar actiona in interesul destinatarului comportandu-se

ca un negotiorum gestor al acestuia. Totusi, initiativa unei gestiuni de afaceri in favoarea unei terte

persoane apartine in mod normal gestorului (transportator), iar in contractul de transport initiativa

apartine expeditorului

c) Pe temeiul unei cesiuni de drepturi,.acesta tree de la expeditor catre destinatar in momentul eliberarii

lucrului. Destinatarul nu poate, insa, sa exercite drepturile expeditorului, deoarece ele se sting prin

faptul primirii lucrului de catre destinatar. In cazul unei cesiuni, destinatarul ar putea formula

pretentii si pentru daunele cauzate personal expeditorului, ceea ce, in realitate, nu poate face.

d) Contractul de transport ar fi o stipulatie pentru altul, in cadrul careia expeditorul este un stipulant,

transportatorul, un promitent, iar destinatarul, un tert beneficiar. Se considera ca prestatia

transportatorului profita in intregime destinatarului, ca destinatarul are actiune directa impotriva

transportatorului-promitent pentru neexecutarea obligatiilor asumate prin contract fata de expeditor si

ca expeditorul, ca orice stipulant, are un drept nelimitat de a revoca transportul printr-un contra-ordin

pang in momentul in care destinatarul aderd la contractul de transport.

5. Conditiile de valabilitate a contractului de transport – conditii de fond si conditii de forma

Conditiile de fond ale contractului de transport sunt cele din dreptul comun,prevazute de art. 1179

C.civ., respectiv: capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza. In aceasta materie, specificul conditiilor

de valabilitate a contractului este dat, in principiu, de urmatoarele:

a) Transportatorul trebuie sa aiba capacitatea de a fi un profesionist, in conditiile art. 3 C.civ. In

cazul transportatorului persoana juridica, acesta trebuie sa alba ca obiect de activitate obisnuita

transportul

b) In transportul cu periodicitate regulata, formarea consimtamantului in baza ,ofertei

transportatorului si a acceparii din partea cocontractantului prezinta particularitatea ca orice

transportator profesionist se afla in stare de oferta permanents fata ' de public, iar clientela

transportatorului este o entitate globala, un numar nedefinit de persoane care apeleaza sau pot

apela, in mod obisnuit sau ocazional, la serviciile transportatorului. Transportatorul profesionist

nu are, In consecinta, dreptul de a refuza o deplasare (cu anumite exceptii). Acceptarea din partea

cocontractantului (cAlAtor sau expeditor) reprezinta, practic, o simpla adeziune, intrucat tarifele

transportatomlui (pretul contractului), ca de altfel si alte elemente ale contractului, cum ar fi

itinerarul si durata normala a transportului, sunt prestabilite in consecinta, nu sunt negociabile

Conditii de forma Documentul in care se materializeaza contractul de transport poarta denumirea

generica de document de transport. Art. 1956 C.civ. prevede ca dovada contractului de transport se face prin

documente de transport, precum scrisoare de trasura, recipisa de bagaje, foaie de parcurs, conosament, ticket

ori legitimatie de calatorie sau altele asemenea.

In transportul de persoane, contractul de transport este desemnat cu termenul generic de legitimatie de

dilatorie (in limbajul curent: bilet, abonament) Contractul se prezinta sub forma unui titlu la purtator din

specia documentelor de legitimare. In transporturile aeriene, documentul de transport este, insa,

esentiarmente nominativ.

Documentul de transport Indeplineste functia de instrument probator pentru care face dovada: existentei

contractului de transport, ca negotium iuris. Factura eliberata de furnizor si care atesta livrarea marfii catre

cumparator nu atesta prin ea insasi Incheierea contractului de transport. Transportatorul detine pozitia de tert

in raporturile dintre vanzator i cumparator, factura hind pentru acesta un res inter alios acta;

- obligatiilor asumate de transportator fata de cealalta parte contraetanta;

- in transportul de bunuri, preluarea bunurilor in posesia si custodia transportatorului, angajandu-i

raspunderea corespunzatoare. Posesorul titlului de transport are calitatea de titular al drepturilor izvorate din

contractul de transport, drepturi care sunt opozabile transportatorului.

In •transportul de bunuri calitatea de titular revine, initial, expeditorului. Aceasta calitate trece asupra

destinatarului in momentul in care documentul de transport ii parvine, ajungand in mod justificat in posesia

sa. In baza acestui document, destinatarul are dreptul sa ceara transportatorului sa-i elibereze marfa

transportata. Expeditorul poate, totusi, printr-un contra-ordin dat transportatorului, sa schimbe itinerarul

prestabilit, deci implicit destinatarul initial.

6. Efectele contracului de transport. Obligatiile partilor in faza precontractuala si la punctul de

pornire

Efectele oricaui contract constau in drepturile si obligatiile ce rezulte din acest contract.

Executarea operatiunii de transport in baza contractului de transport de marfuri are un

cvadruplu specific:,

a) executarea (derularea) propriu-zisa a contractului de transport este precedata de anumite obligatii

ale transportatorului sau, dupe caz, ale expeditorului;

b) in privinta drepturilor si obligatiilor pktilor se disting trei etape separate in derularea contractului,

respectiv: la punctul de pomire, de-a lungul itinerarului (in cursul deplasrii marfii) si la destinatie.

Partilor contractului de transport le revin obligatii diferite in functie de aceste etape;

c) din contractul de transport de marfuri pot rezulta drepturi obligatii fats: de un tert de contractul

de transport, adica destinatarul;

d) expeditorul Si, in anumite situatii exceptionale, si destinatarul, au dreptul de a modifica unilateral

contractul de transport, fie prin schimbarea itinerarului initial, fie prin schimbarea destinatarului

In Coate cazurile, prestatia caracteristica a contractului de transport este asumata de transportator.

Obligatiile expeditorului si ale destinatarului se raporteaza la aceasta prestatie caracteristica

. Faza precontractuala

Expeditorul este tinut de obligatia generica de a pregati conditiile materiale si juridice ale deplasdrii

marfii transportate. Expeditorul trebuie:

- sa aleaga mijlocul de transport;

- sa colaboreze la intocmirea documentului de transport;

- efectueze orice altsa operatiune necesara din punct de vedere tehnic si administrativ pentru a face

posibil transportul preconizat.

Transportatorul este obligat sa accepte cererea de transport din partea clientului. El va putea refuza

transportul numai in situatii exceptionale, cand marfa ar fi inapt de transportului (nu este ambalata

,corespunzator, este agabaritica etc.) sau interzisa de la transport.

Riscul clientului, chiar si in cazul transporturilor ocazionale, nu-I scuteste pe transportator de

obligatia de a accepta efectuarea transportului. Aceasta se explica prin faptul.ca transportatorul se

afla in stare de oferta permanenta de a contracta. Refuzul de a efectua un transport solicitat de client

poate antama raspunderea transportatorului.

7. Obligatiille partilor contractului de transport de bunuri in cursul deplasarii marfii

1. Obligatiile expeditorului. Drepturile expeditorului in caz de transport deficitar. In cazul unor

transporturi care necesita precautii speciale pe parcursul transportului, expeditorul poate fi tinut

sa puna la dispozitia transportatorului Insotitori. Este cazul transporturilor de animale vii. Dar

expeditorul si destinatarul au si facultatea de a recurge la insotitori. In toate cazurile, insotitorul

raspunde de integritatea marfurilor pe parcurs. Desemnarea unui insotitor iI degreveaza. in

principiu, pe transportator de obligatia de a veghea la integritatea marfii pe parcursul

transportului.

Art. 1971 C.civ.pune la dispozitia expeditorului, in caz de. transport deficitar, doua optiuni:

- sa mentina contractul, acceptand decalarea termenului de executare a transportului sau

continuarea acestuia din punctul in care s-a oprit pentru caz fortuit sau fota majora; el are dreptul,

in aceste cazuri, la despagubiri;

- sa rezilieze contractul, unilateral; acest drept al expeditorului este o derogare de la dreptul

comun al rezolutiunii care, in lipsa unui pact comisoriu, trebuie sa fie pronuntata de tribunal.

Imprejurarile de caz fortuit si de forta majora ridica,si in cazul contractului de transport,

problema riscului. contractului. De asemenea, se pune problema imputarii riscului obiectului

transportat (bunul distrus sau degradat in timpul transportului din imprejurari fortuite sau de forta

majora), dar aceasta se interfereaza cu raporturile dintre vanzdtor (expeditor) si destinatar

(cumparator), motiv pentru care riscul obiectului este o problema aferenta regimului juridic al

bunurilor transportate.

In contractul de transport, expeditorul, creditor al prestatiei caracteristice, neindeplinite din cauze

fortuite de catre transportator, suportA daunele corespunzatoare, neavand dreptul sä ceara

acoperirea acestora de catre transportator, dar nici nu datoreaza pretul transportului.

Transportatorul suporta riscul contractului, In sensul ca pierde dreptul la contravaloarea

transportului.

In cazul transporturilor deficitare, expeditorul este obligat sä •restituie transportato-

rului documentele de transport intocmite ca titluri negociabile (conosamente).

b) Obligatiile transportatorului pe parcursul transportului reprezinta prestatia caracteristicca in

contractul de transport. Transportatorul este tinut de:

-respectarea ordinii expeditiilor;

- parcurgerea rutei prestabilite;

- executarea transportului la termenul fixat;

-conservarea bunurilor pe intregul parcurs, pana la destinatie.

In legatura cu aceasta din urrna obligatie a transportatorului (conexa obligatiei princi-

pale de stramutare) se remarca faptul ca transportatorul poate fi asimilat unui depozitar. intr-

adevar, predarea marfii pentru transport este un depozit necesar,In cazul In care expeditorul sau

destinatarul a desemnat un insotitor, transportatorul este in principiu degrevat de aceasta

Indatorire. Evident ca transportatorul nu este degrevat de obligatia sa principalA, aceea de a

efectua transportul in conditii normale.

8. Obligatiile partilor contractului de transport de bunuri la destinatie

Sosirea bunurilor la destinatie reprezinta executarea obligatiei caracteristice a transportatorului,

dar acesta continua sa fie tinut de anumite obligatii si la destinatie. Executarea contractului de

transport de catre transportator continua pana cand are loc receptia bunurilor de catre destinatar.

Transportatorul are, la sosirea bunurilor la destinatie, urmatoarele identificarea si avizarea

destinatarului despre sosirea marfii;

-eliberarea incarcaturii, la locul si la data convenite;

- dupa caz, descarcarea bunurilor din mijlocul de transport.

In cazul documentului de transport la purtator (conosament la purtator), calitatea de destinatar

apartine persoanei care detine titlul.

In cazul documentului de transport la ordin (conosament obisnuit), calitatea de

destinatar apartine fie beneficiarului indicat pe titlu, fie ultimului giratar care isi justifica

calitatea printr-un sir neintrerupt de giruri.

Transportatorul are dreptul sarefuze eliberarea bunurilor la destinatie in urmatoarele

cazuri:

-neplata taxelor de transport, daca s-a stipulat in contract aceasta este in sarcina

destinatarului; transportatorul are un drept de retentie asupra incarcaturii, pang la plata

taxelor;

- refuzul restituirii titlurilor de transport la ordin sau la purtator (conosament);

- in cazul bunurilor din import fata de care s-au impus mdsuri de carantind;

- in cazul in care marfa a fost sechestratd, in cursul transportului, de Otre un tert,

creditor al destinatarului sau al expeditorului.

Destinatarul,desi nu este parte in contractul de transport, este tinut sa respecte clauzele acestuia, odata ce

1-a acceptat. Adeziunea destinatarului la contract se justified prin raporturile juridice prestabilite intre acesta

si expeditor (furnizorul), in baza contractului de vanzare, inchiriere, leasing etc

ConsimtAmantul destinatarului rezulta din faptul primirii documentului de transport sau al

receptiei incarcaturii. Dupd aceasta acceptare, contractul ii este opozabil in tot destinatarului, in baza

acestuia el find obligat:

- sa is in primire bunul ajuns la punctul de sosire;

-elibereze mijlocul de transport;

- sa plateasca sumele restante datorate transportatorului

- sa conserve actiunile judiciare sau arbitrale impotriva transportatorului pentru repararea eventualelor daune

cauzate de transport.

La luarea in primire a bunurilor transportate, destinatarul procedeaza la verificarea documentului de

transport. Destinatarul are dreptul sa verifice pe cheltuiala sa, In momentul primirii, starea in care se afla

lucrurile transportate, chiar daca ele nu prezinta Inca semne exterioare de stricaciune.

In controlul cantitativ si calitativ al bunurilor, daca se constata urme de violare, avarie, sustragere, se va

incheia un proces-verbal de constatare; destinatarul are dreptul sa ceara si o expertiza (pe calea ordonantei

presedintiale — art. 996 si urm. NCPC). Aceasta constatare are importanta pentru Inlaturarea prezumtiei de

raspundere a transportatorului..

Descarcarea bunurilor din mijlocul de transport trebuie facuta in timp util, sub sanctiunea platii de daune

moratorii (locatii, contrastalii). Descarcarea trebuie fcuta chiar daca bunul a fost expediat in alt tip de

vagon decat c el convenit.

Dand destinatarul receptioneaza bunul la punctul de sosire fara sa formuleze obiectii (rezerve),

transportatorul beneficiaza de o prezumtie iuris tantum ca transportul a sosit intact. Destinatarul este obligat

sa formuleze rezerve corespunzatoare in documentul de transport, in caz de deficiente constatate ale

incarcaturii, sub sanctiunea pierderii actiunilor in rAspundere contra transportatorului.

Destinatarul poate fi obligat sa achite transportatorului taxa de transport restanta, in cazul in care aceasta

plata nu a fost efectuata la plecare de catre expeditor, ci a fost stipulate In contract ca find in sarcina

destinatarului.

In caz de neplata totala sau partial , transportatorul poate sa ceara sechestrarea bunurilor transportate [art.

1979 alin. (5) C.civ.}. Pentru luarea masurii, transportatorul va proceda la depozitarea la locul de sosire a

incarcaturii.

Transportatorul poate cere instantei, de asemenea, sa ordone vanzarea incarcaturii, in lirnita sumei datorate

de cAtre destinatar.

In cazul in care transportatorul nu isi ia asemenea masuri, el poate fi facut raspunzator de catre expeditor si

de transportatorii anteriori pentru sumele ce li se cuveneau acestora si, in plus, pierde dreptul de regres

contra expeditontlui si transportatorilor anteriori.

8. Regimul juridic al bunurilor transportate – posesia precara exercitata de transportator,

dreptul de retentie si privilegiul transportatorului

In cursul transportului, transportatorul devine titular al unor drepturi asupra incarcaturii, in virtutea

contractului de transport. Aceste drepturi sunt influentate atat de raporturile juridice dintre expeditor si

destinatar, cat si de raporturile juridice dintre acestia si creclitorii lot.

Drepturile transportatorului asupra marfii transportate decurg din faptul material al detinerii acesteia,

detinere care justifica dreptul de retentie al transportatorului si privilegiul sau asupra bunurilor transportate,

in calitate de creditor al pretului transportului. Regimul juridic al bunurilor aflate in curs de transport este

influentat si de transmiterea proprietatii asupra marfii bunurilor si a riscului acesteia de la expeditor

(funizor) la destinatar (beneficiar).

Creditorii expeditorului sau ai destinatarului pot si ci exercita asupra bunurilor aflate in curs de

transport anumite drepturi; ei pot cere, spre exemplu, sechestrarea bunurilor aflate in curs de transport.

Transportatorul este un detentor al marfii aflate in curs de transport, adica un posesor precar al acesteia.

Dobandirea detentiei bunurilor de catre transportator este consecinta directs a acceptarii bunurilor la

transport, la punctul de pornire. Incetarea detentiunii asupra incarcaturii coincide cu eliberarea ei, In sens

juridic, la locul de sosire,, in mainile destinatarului.

Transportatorul este asimilat cu un depozitarin cadrul unui depozit necesar.

Detentia (posesia precara) este definita de art. 918 C.civ. ca find exercitarea unei puteri de fapt asupra

lucrurilor, fie cu incuviintarea si pe socoteala proprietarului, fie in temeiul unei dispozitii legale sau

judecatoresti.

Detentiunea nu se confunda cu posesia propriu-zisa.

Posesia este puterea de fapt exercitata asupra unui lucru, stapanire care, din punetul de vedere al posesorului,

reprezinta manifestarea exterioara a unui drept real. in mod uzual, posesia, ca simpla stare de fapt, constituie

exteriorizarea tangibila a dreptului de proprietate. Posesorul, de altfel, este prezumat proprietar, fie absolut

(in cazul bunurilor mobile, posesia de buna-credinta valoreaza titlu — art. 935 C.civ.), fie pang la proba

contrara (posesorul unui imobil nu trebuie sa faca proba dreptului sau de proprietate, ci numai proba faptului

posesiei, el poseda pentru ca posedel; in cazul imobilelor, posesia de lungs durata, sub name de proprietar,

poate duce la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune).

Posesia presupune 2 elemente: corpus (stapanirea directs a lucrului) si animus (vointa de a stapani

lucrul pentru sine — animus sibi habendi). Elementul animus se prezuma, pentru siguranta circuitului civil.

Posesorul precar (detentorul) stapaneste bunul in fapt, dar nu pentru sine, ci pentru altul, lipsindu-i

elemental animus (animo alieno). Posesia propriu-zisa continua sa apartina persoanei pentru care detinatorul

stapaneste bunul respectiv; acest posesor propriu-zis exercita stapanirea in fapt prin altul (corpore alieno)

Posesia precara are durata limitata si oricat de mult s-ar prelungi nu poate duce la uzucapiune, spre deosebire de posesia propriu-zisa, care produce efecte juridice, in anumite conditii (prezumtia de proprietate, uzucapiunea, actiunile posesorii. 2.1. Dreptul de retentie

Dreptul de retentie consta in prerogativa creditorului de a refuza, cat timp nu este platit, sa restituie

debitorului sau un lucru (mobil sau imobil) ce-i apartine debitorului. Dreptul de retentie suspenda

exigibilitatea obligatiei de restituire ce incumba detentorului bunului.

Dreptul de retentie rezulta ex lege sau dintr-o hotarare judecatoreasca; el nu are caracter conventional.

Dreptul de retentie este o masura conservatorie, in virtutea careia detentorul isi poate asigura incasarea

creantei contra celui canna ii apartine bunul prin simpla opunere la restituirea bunului pe care it detine.

Acest drept este un mijloc practic de presiune al retentorului fata de debitorul sau, pentru a-I detertnina sa-si

execute obligatia; este, in fond, o remanenta a vechii justitii private, retentorul facandu-si, practic, singur

dreptate, atunci cand dreptul de retentie este exercitat direct. Dreptul de retentie poate fi acordat totusi, la

cerere, Si de catre instanta, pe cale de exceptie, sau aparare contra cererii proprietarului de restituire a

bunului.

Dreptul de retentie este o garanfie reala imperfecta (cu efecte limitate), o garantie indirecta. Spre deosebire

de garantia reala, retentorul nu are posibilitatea de a vinde bunul asupra caruia poarta dreptul de retentie si

nici dreptul de preferinta in raport cu alti creditori ai aceluiasi debitort.

Dreptul de retentie se justificat in cazul anumitor contracte (depozit, locatiune, gaj, transport), legea

reglementandu-1, in cazul acestora, in conexiune cu calitatea partilor contractante on in legatea cu anumite

prestatii extracontractuale conexe executdrii acestuia, dar poate sa existe si independent de orice contract,

ex lege (de exemplu, in cazul succesiunii coeredele care raporteaza un imobil are dreptul sa ceara plata

imbunatatirjlor, refuzand sa inapoieze la masa succesiunii bunul ce face obiectul raportului pans la

efectuarea platii).

Conditiile generale ale exercitarii dreptului de retentie sunt urmatoarele:

- existenta unei creante (certe, lichide si exigibile); aceasta creanta nu poate fi compensate cu datoria

detinatorului de a preda bunurile pentru ca cele cloud obligatii nu sunt fungibile intre ele. Dreptul de retentie

nu este un procedeu de plata, ci un mjjloc juridic ce permite retentorului sa astepte, fail a fi prejudiciat,

lichidarea datoriei;

- detentiunea exercitata de catre retentor asupra unui bun corporal, alienabil, sesizabil; se core ca detentia sa

nu fie viciata prin frauda;

- existenta unei legaturi (conexiuni) intro creanta si lucrul ce trebuie eliberat, conexiune care poate fi: o

conexiune obiectiva (debitum cum re junctum, creanta is nastere din faptul ca s-au fdcut cheltuieli cu

conservarea, imbunatatirea, transformarea bunurilor detinute); o conexiune subjectiva, juridica (detinerea

lucrului sj creanta provin din acelasi raport juridic, adica un contract sau un cvasi-contract). In cazul

conexiunii objective, titularul poate refuza restituirea numai a lucrului in legatura cu care s-au facut

respectivele cheltuieli.

Efectele dreptului de retentie sunt urmatoarele:

- dreptul de retentie este opozabil ca sj un drept real: el poate fi valorificat atat impotriva debitorului, a

avanzilor-cauza cu titlu universal, cat si a succesorilor cu titlu particular ai debitorului. In cazul conexiuni

obiective se cere calitatea de proprietar a, debitorului;

- dreptul de retentie are efecte indivizibile: orice fractiune a datoriei este garantata pana la stingerea

integrala; orice componenta a lucrului raspunde pentru totalitatea datoriei.

Dreptul de retentie nu produce efectul de a conferi titularului dreptul de a urmari bunul in maina unui tent.

Prerogativele retentorului devin inoperante de indata ce acesta a pjerdut detentia bunului (s-a desesizat de el)

Privilegiul transportatorului/Gajul transportatorului

. prevede ca pentru garantarea creantelor sale izvorate din contractul de transport, transportatorul se bucura,

cu privire la bunul transportat, de drepturile unui creditor gajjst cat timp detine acel bun. Transportatorul

poate exercita drepturile unui creditor gajist dupa predarea dire destjnatar a bunului transportat, dar numai

timp de24 de ore de la predare si doar daca destinatarul mai detine bunul.

Privilegiile generale pot avea ca object fie totalitatea bunurilor debitorului, fie ansamblul bunurilor sale

mobile.

Privilegiile speciale mobiliare au ca object bunuri individual determinate ale debitorului, astfel cum sunt si

marfiffile predate transportatorului spre deplasare. Aceste privilegii mobiliare speciale se impart in trei

categorii:

- cele care deriva din ideea de gaj;

- cele care deriva din faptul conservarii for de catre creditor;

- cele care deriva din plus-valoarea pe care bunul debitorului a dobandit-o gratie creditorului.

Privilegiul transportatorului deriva dintr-un gaj tacit, pe care expeditorul i-lrecunoaste o data cu incheierea

contractului de transport si remiterea incarcaturii spre a fi deplasata la destinatie.

In virtutea privilegiului, transportatorul are dreptul:

- de a retine marfa pans la plata prelului deplasarii (drept de retentie);

- de a solicita in justitie vanzarea incarcaturii, in scopul realizarii sumei datorate de debitor, ca pret al

deplasarii,

- in cazul in care a pierdut detentiunea bunurilor datorita furtului, sa o revendice.

Privilegiul transportatorului inceteaza in momentul in care acesta a pierdut detentiunea bunurilor in favoarea

destinatarului sau dace nu a fost solicitat in 24 de ore de la predarea bunurilor catre destinatar.In acelasi

Limp, el pierde i dreptul de retentie.

10. Conditiile generale ale raspunderii contractuale in contractul de transport. Exonerarea de

raspundere. Clauzele de neraspundere

. Condifiile generale ale raspunderii contractuale, aplicabile si raspunderii transportatorului, sunt

urmatoarele: fapta ilicita cauzatoare de prejudicii; vinovatia autorului; prejudiciul suferit de creditor;

legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. In anumite conditii, autorul prejudiciului raspunde chiar

si in cazul in care faptei ii lipseste caracterul ilicit.

a) Fapta ilicita cauzatoare de prejudicii poate consta, in general, intr-o actiune (co-

misiune) sau o abstentiune (omisiune). Raspunderea contractuala a transportatorului re-

zultd, in mod obisnuit, din fapte comisive; raspunderea transportatorului poate fi angajata .

. Raspunderea contractuala sanctioneaza doar neexecutarea unui drept de creanta.

Raspunderea transportatorului poate fi angajata pentru orice deficiente in executarea transportului,

intrucat obligatia asumata de acesta este o obligatie de rezultat (un efect precis concretizat, urmarit

sau apreciat, independent de conduita sau de masurile ce ar fi necesare din partea debitorului). La

obligatia de rezultat, in cazul in care nu s-a realizat faptul promis, debitorul este presupus ca nu si-a

realizat indatorirea ce-i revenea, astfel ea raspunderea sa va fi angajata chiar daca a depus Coate

diligentele necesare. Neatingerea rezultatului prefigurat de parti prezuma culpa debitorului

b) Gradul de vinovatie nu influenteaza, in general, intinderea despagubirii. Din acest punct de

vedere, art. 1357 alin, (2) C.civ.instituie principiul de raspundere potrivit caruia orice culpa., fie ca

este vorba de dot (delict civil), fie ea este vorba de imprudenta sau neglijenta (cvasidelict), este

suficienta pentru a antama raspunderea autorului prejudi-

ciului.

Dolul (intentia directa'. sau indirecta) exclude, in principiu, raspunderea contractuala. Intentia

directs de a-1 prejudicia pe cocontractant trimite faptul prejudiciabil in zona ilicitului penal. In

procesul penal, actiunea civila are ca temei, in general, raspunderea delictuala. Dolul nu suscita

probleme de apreciere a gradului de vinovatie, find suficienta dovedirea intentiei pentru a atrage

raspunderea,

In cadrul raspunderii contractuale, culpa contractuala se manifests, de regula, sub forma neglijentei

sau a imprudentei, dar si a intentiei indirecte. Culpa contractuala ca, de altfel, si culpa pentru

cvasidelicte acopera o varietate infinita de grade de vinovatie, de la culpa cea mai usoara (culpa

levissima) pana la culpa cea mai grea (culpa levis in abstracto).

Vinovatia, ca element al raspunderii contractuale, este prezumata

c) Prejudiciul (paguba, dauna) este rezultatul negativ suferit de creditor ca urmare a neexecutarii

sau intarzierii in executarea obligatiei de catre debitor. Prejudiciul poate fi material sau moral,

inclusiv in dreptul transporturilor1.

Pentru a fi reparat, prejudiciul trebuie sa fie cert (este cert prejudiciul actual, dar si prejudiciul viitor,

care este sigur ca va aparea); prejudiciul eventual, deoarece nu prezinta certitudine, nu poate fi

reparat.

In cazul raspunderii contractuale este supus repararii nu numai prejudiciul previzibil, ci si eel

imprevizibil (art. 1533 C.civ.). Prejudiciul rezultat dintr-o fapta ilicita delictuala poate fi reparat chiar

daca el este imprevizibil, deoarece posibilitatea evaluarii anticipate a prejudiciului poate exista doar

in cazul unor raporturi juridice preconizate de partile unui acord de vointa.

Prejudiciul, in dreptul comun, include atat paguba efectiva (damnum emergens), cat $i beneficiul

nerealizat (lucrum cessans)

DacA transportatorul a actionat cu intentie sau culpd gravA, atunci, se revine la principiul reparArii

integrale.

In cazul in care prejudiciul este cauzat prin intarzierea in executarea transportului, transportatorul

pierde o parte din pretul transportului, proportional cu intarzierea. Transportatorul poate pierde intreg

pretul transportului daca intarzierea este de doua ori mai mare decat termenul in care trebuia efectuat

transportul. Regula este aplicabilA si in cazul in care partite au stabilit in contract penalitati pentru

intarziere. Cu toate acestea, limitarea nu mai este aplicabild, potrivit art. 1992 C.civ., daca se

dovedeste ca intarzierea a cauzat un prejudiciu distinct.

d) Rdspunderea debitorului poate fi angajata doar dacd prejudiciul este un rezultat direct ci efectiv

al faptei ilicite a acestuia (art. 1349 si urm.

In doctrind' s-a aratat cA, desi raspunderea poate fi angajata de obicei pentru fapta ilicita care are

caracter de cauza direct generatoare a prejudiciului, conditiile exterioare, care au contribuit

prccumpanitor la realizarea efectului pAgubitor sau socialmente periculos, alcAtuiesc impreunA cu

imprejurarea cauzala o unitate indivizibild, in cadrul cAreia asemenea conditii dobandesc ele insele,

prin interactiune cu cauza, caracter cauzal (indivizibilitatea cauzei generatoare a prejudiciului cu

conditiile conexe).

. Exonerarea de raspundere. Clauzele de neraspundere

Pentru a se exonera de raspundere, transportatorul poate invoca in favoarea sa fie cauze care inlatura

caracterul ilicit al faptei pagubitoare comise, fie temeiuri care exclud vinovatia.

a) Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei sunt: legitima aparare, starea de necesitate,

indeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege, exercitarea unui drept subiectiv,

consimtamantul victimei.

Reglementari specifice cu privire la starea de necesitate se intalnese in materie de transporturi

maritime. Astfel, pentru salvarea navei si a incareaturii, art. 655 C.com.autorizeaza pe

transportator, in caz de rise de naufragiu, sa. arunce uncle lucruri in mare. Starea de necesitate,

deli inlatura caracterul ilicit al faptei, nu inlatura definitiv raspun-

derea transportatorului, acesta find obligat sa contribuie la acoperirea prejudiciului.

Consimtamantul creditorului se materializeaza intr-o clauza de neraspundere sau de restrangere a

raspunderii, clauze care stint supuse unor restrictii ale libertatii de a contracta

b) 1530 C.civ. admite drept temei exonerator de raspundere contractual/ „cauza strains";

Astfel, „cauze straine", exoneratoare de raspundere, inclusiv in privinta transpor-

tatorului, sunt urmatoarele: fapta victimei insesi; fapta unui tert pentru care autorul preju-

diciului nu este tinut a raspunde; cazul fortuit; forta rnajora

c) Clauzele de neraspundere. Principiul libertatii contractuale poate conduce, in cazul unor

contracte intro parteneri economici cu potential inegal, la dezechilibre majore, par-

tea cu un potential economic ridicat putand impune clauze dezavantajoase cocontractan-

tului sau. Este si cazul contractelor de transport, ele avand caracterul unor contracte de adeziune, atat

pentru faptul ca, in general, transportatorii sunt intreprinderi de mari dimensiuni, cu potential

economic ridicat, cat si datorita faptului ea acestia se afla in stare de oferta publics permanenta,

contractele emise de acestia find formulare tipizate ale caror clauze sunt predeterminate.

Legea interzice prin restrictii exprese anumite clauze de neraspundere. Uncle clauze de neraspundere

sunt interzise pentru ca ele contravin unor principii de drept. Exists insa si clauze de neraspundere

permise in anumite conditii.

Clauzele de neraspundere interzise sunt urmatoarele:

- conform art. 1955 C.civ., sunt considerate nescrise orice stipulatii care ar inlatura sau restrange

raspunderea stability prin lege in sarcina transportatorului;

- in cazul transporturilor feroviare, clauzele limitative de raspundere sunt tolerate daca prin tarife

speciale s-ar stabili ca pretul transportului sa fie mai mic decat col din tarifele ordinare. In

consecinta, orice conventie ce ar micsora raspunderea CFR ca o consecinta a rapiditatii transportului

este nula pentru ca rapiditatea nu reprezinta o reducere a costului deplasarii Consimtamantul

creditorului lezat, dat ulterior producerii prejudiciului, este valabil, chiar daca clauza de

neraspundere ar fi nula;

- contractul de transport nu poate elibera pe transportator de raspundere pentru pres-

tatia caracteristica, intrucat o astfel de clauza ar transforma obligatia transportatorului intr-o

obligatie sub conditie suspensive pur potestativa, care provoaca nulitatea conventiei;

O clauza de neraspundere. permisei este, spre exemplu, cea prin care se stipuleaza diminuarea

raspunderii transportatorului in transporturile feroviare, in cazul in care ele corespund unei reduceri a

pretului deplasarii sau plafonarea cuantumului despagubirilor, daca acestea nu se reduc sub limite

rezonabile

11. Raspunderea transportatorului in transportul de bunuri. Exonerarea de raspundere.

Cuantumul despagubirilor

Durata raspunderii contractuale a transportatorului este reglementata de art. 1984 C.civ.,

conform caruia transportatorul raspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea totalasau partiala a

bunurilor, prin alterarea or deteriorarea acestora, survenita pe parcursul transportului, sub rezerva

aplicari dispozitiilor art. 1959, precum si prin intarzierea livrarii bunurilor.

Raspunderea transportatorului in perioada anterioara incheierii contractului, precum si cea

posterioara (dupe predarea marfii), au caracter delictual, neavandu-si temeiul in contractul de

transport, ci in fapte juridice extracontractuale. Exced raspunderii con-

tractuale a transportatorului si faptel e juridice ce cauzeazci prejudicii tertilor, chiar dad aceste fapte

ar fi in legatura cu executarea contractului de transport.

a) Obligajii extracontractuale. Orice transportator se afia in stare de oferta perma-

nents de a contracta, fapt pentru care are obligatia legala de a accepta orice cerere a potentialilor

clienti. Refuzul de a contracta poate sa atraga raspunderea transportatorului.

Ne aflam in prezenta unei raspunderi delictuale, intrucat nu exista contract, neexistand acord de

vointe.

Transportatorul poate refuza in mod legitim transportul in cazul bunurilor interzise la transport si in

cazul bunurilor inapte de a fi transportate. Refitzul este legitim in urma-

toarele cazuri exemplificate in doctrinal:

coletele sunt necorespunzator ambalate;

- marfurile nu au fost incarcate cu respectarea regulilor tehnice de incarcare sau fixare;

- marfurile au fost incarcate fara punerea sigiliilor sau semnelor;

- marfurile sunt interzise la transport sau admise in anumite conditii care nu au fost indeplinite;

- incarcatura difera substantial de tipul marfurilor pe care transportatorul obisnuieste sä le transporte;

destinatia dorita diferd de itinerarul obisnuit al transportatorului;

- lipsa de spatiu in vehicul sau lipsa de mijloace de transport la data solicitarii expeditiei (sub rezerva

reprogramarii);

-inexistenta mijloacelor de incarcare sau transportare.

Produsele care sufera scaderi naturale de greutate (perisabilitate) sunt supuse unui regim derogatoriu

de la dreptul comun al rdspunderii. Pierderea de greutate a incarcaturii in timpul deplasarii, din cauze

naturale proprii (intrinseci marfii), it poate degreva partial pe transportator de raspundere. Acesta va

rdspunde numai pentru partea lipsa din greutate care depa§ete procentele de perisabilitate prevdzute

de lege sau agreate de parti in contract. Aceasta degrevare de raspundere este, insa, conditionata,

transportatorul putand beneficia de aceasta exonerare partial.

In cazul transporturilor cu insotitor, prezenta acestuia (obligatorie sau decisa prin vointa

expeditorului) il degreveaza pe transportator de obligatia de a veghea la integritatea marfii, obligatie

care trece asupra insotitorului. Jurisprudenta veche, interpretand in mod literal

textul art. 425 C.com., articol ce reglementa anterior art. 1984 C.civ.materia raspunderii

transportatorului, a decis ca transportatorul poate declina in totalitate raspunderea

pentru integritatea marfii atunci and transportul se realizeaza cu insotitor, cu exceptia cazului in care

se face dovada ca prejudiciul a aparut exclusiv din vina Insotitorului'

Exonerarea de raspundere

Cauzele exoneratorii de raspundere ., acestea constand in imprejurari de forta majora sau caz

fortuit, fapta cocontractantului, fapta tertului pentru care transportatorul nu este tinut sa ras-

punda, viciul propriu al lucrului

In practica , au fost identificate drept clauzeexoneratorii: rechizitionarea marfurilor aflate in curs de

transport pentru necesitatile razboiului si capturarea incarcaturii de catre inamic, furtuni pe mare,

tangaj care duce la pierderea marfii (naufragiu) etc. Nu constituie cauze exoneratorii, neavand

caracterul fortei majore, deraierea unui tren survenita din pricina terasamentului slabit, prost

intretinut de calea ferata defectarea sistemului de franare etc.

Fapta tertului este exoneratoare de raspundere numai cand intrune5te caracteristicile fortei majore.

In cazul furturilor savar5ite de terti, raspunderea transportatorului subzista, intrucat acesta nu a luat

Masuri suficiente pentru evitarea acestora. Furtul bunurilor de care terti este exoneratoriu numai in

caz de atac armat.

Transportatorul este exonerat de raspundere si in cazul pierderii sau deteriordrii lucrurilor

transportate din cauza viciilor proprii ale acestora (art. 1991 C.civ.), adica din cauza unui defect

intrinsec al bunurilor transportate.

In transportul de bunuri, prezumtia de vinovatie a debitorului existenta o data cu neexecutarea

contractului este, in unele cazuri, rasturnata in favoarea transportatorului. Astfel, daca incarcatura a

ajuns intacta la destinatie, se prezuma ca expeditorul este liberat de raspundere intrucat si-a executat

obligatia; sarcina de a proba ca in realitate transportul este doar aparent normal incumba, dupa caz,

expeditorului sau destinatarului.

Cuantumul despAgubirilor

In transportul de bunuri, raspunderea transportatorului este limitata sub cloud aspecte:

-pentru lipsuri cantitative sau degraddri ale bunurilor, transportatorul raspunde numai pentru

acoperirea prejudiciului efectiv suferit de cocontractant (art. 1985 C.civ.), cu exceptia de la art. 1990

C.civ., pentru intarzierea transportului, transportatorul raspunde in conditiile 5i in limitele stabilite de

legislatiile speciale (art. 1992 C.civ.);

-cuantumul despagubirilor este limitat, prin evaluarea legala a acestora

Prejudiciul ce trebuie acoperit de transportator pentru pierderea lucrurilor (lipsuri cantitative) sau

stricaciunea acestora (deficiente calitative) se calculeaza dupa valoarea reala a bunurilor.

In cazul in care valoarea bunului a fost declarata la predare, despagubirea se calculeaza in raport cu

acea valoare. Cu toate acestea, dna valoarea reala a bunului de la locul si momentul predarii este mai

mica, despagubirea se calculeaza in raport cu aceasta din urma valoare.

12. Notiunea si caracteristicile contractului de expeditie de bunuri

Transportul de marfuri este o operatiune complexa ce combina unul sau mai multe tipuri de

transport (feroviar, rutier, naval, multimodal) cu operatiuni de incarcare-descarcare a bunurilor, de

gestiune a informatiilor referitoare la deplasarea incarcaturii si a costurilor acesteia, efectuarea

formalitatilor de import-export, asigurarea incarcaturii etc

Rolul central in acest complex de operatiuni it define contractul de transport de bunuri, dar pentru a

face posibila deplasarea marfii in conditii eficiente din punct de vedere economic si sigure din punct

de vedere juridic pentru comitent, pe contractul de transport se grefeaza in mod obisnuit un contract

de expeditie a incarcaturii, menit sa indeplineasea rolul de a asigura legatura dintre client

(comitentul) si transportator, inlesnind organizarea deplasarii.

Expeditia de bunuri are ca object asigurarea, de catre expeditor, in beneficiul clientului sau

(comitentul), a circuitului bunurilor, adica tot ceea ce este necesar pentru a face posibila deplasarea

bunurilor de la client/comitent la destinatar.

1. Contractul de expeditie este un contract consensual, simplul acord de vointa al partilor fiind

suficient pentru valabilitatea contractului. Totusi, normele contractuale standardizate instituie

regula forme' scrise a contractului, precum si un continut minim al clauzelor contractuale, ceea ce

ridicA, la fel ca in cazul contractului de transport, problema caracterului acestei forme scrise,

daca este o forma ceruta ad validitatem sau doar ad probationem.

2. Contractul de expeditie are caracter profesional pentru expeditor (comisionar), care

indeplineste, prin definitie, o activitate profesionala de intermediere, sub forma unei

intreprinderi. Daca expeditia de bunuri este o activitate conexa unei aite activitati obisnuite, cum

ar fi cea de transport, caracterul profesional al expeditiei va fi dat de conexitatea cu

intreprinderea autondui.

3. Contractul de expeditie este un contract oneros comutativ, dat find caracterul

profesional al acestuia

4. Contractul de expeditie este un contract autonom, intrucat expeditorul exercita din proprie

initiativa optiunile in alegerea tipului de transport adecvat pentru executarea deplasarii bunurilor,

precum si in alegerea transportatorului eel mai potrivit

5. Expeditia este, in principiu, o operatiune ce se exercita de care expeditor intuitu personae.

Substituirea expeditorului sau pluralitatea de expeditori sunt permise doar in conditii

exceptionale. Clientul are dreptul, insa, ca in caz de neexecutare a obligatiei de catre expeditor,

sa execute el obligatia acestuia, prin intermediul unui tert, dar pe cheltuiala expeditorului (art.

1528 C.civ.). Contractul are, in consecinta, numai un caracter limitat intuitu personae, in sensul

ca expeditorului nu ii este permis sa-si substituie unilateral alt executant, iar clientului fiindu-i

permisa inlocuirea numai in caz de neexecutare in natura a obligatiei expeditorului.

13. Partile contractului de expeditie de bunuri, conditii de fond si forma

Partile contractului

Partile contractului de expeditie sunt comitentul (client) si expeditorul. Fiind vorba de o figura

juridica distincta de contractul de transport, pentru contractul de expeditie este irelevanta pozitia

destinatarului. De altfel, contractul de expeditie nu produce efecte directe fata de destinatar (drepturi

si obligatii), ci numai efecte cu totul colaterale (drepturile expeditorului asupra bunurilor transportate

sunt opozabile si destinataruluibunurilor).

Clientuleste persoana care ar avea, in contractul de transport, pozitia expeditorului, daeA ar incheia

in mod direct acest contract, si nu prin intermedierea expeditorului. Art. I pct. 2 din Conditiile

generale U.S.E.R. prevede ca este client once persoana juridica sau fizick detinator si/sau care are

drept de dispozitie asupra unei cantitati de marra si solicita efectuarea transportului acesteia, inclusiv

operatiuni conexe deplasarii. Clientul estecel care plateste sau garanteaza plata pretului transportului

si a operatiunilor legate de acesta.

Expeditorul, denumit traditional „Expeditionarul" (desemnat uneori Si prin termenul de

„comisionar-expeditor" sau cel de „casa de expeditie") este cel care se obliga sa incheie, in nume

propriu si in contul comitentului, un contract de transport si sa indeplineasca operatiunile accesorii,

in sensul art. 2064 C.civ.

Expeditorul, actionand ca un intermediar mntre client (comitent) si transportator, incheie contractul

de transport si asigura buna derulare a acestuia, in beneficiul clientului sau.

Expeditorul este factorul determinant al derularii optime a transporturilor de bunuri'.

Expeditorul nu este el insusi un transportator, el doar „face sa se transporte" bunul de la client

la destinatar. Transportul efectiv este executat, de regulA, de catre transportator. Dar un

transportator, mai ales in cazul transporturilor succesive, poate actiona si in dubla cali-

tate, de transportator si expeditor, facand sa se transporte bunurile de care transportatorii succesivi.

Conditiile de fond

Conditiile generale de valabilitate a oricarei conventii (consimtamantul, capacitatea, obiectul si

cauza, potrivit art. 1179 C.civ.) sunt obligatorii si in cazul contractului de expeditie.

In cazul in care expeditorul este o persoana juridica, activitatea de expeditie de bunuri trebuie sa fact

parte din obiectul de activitate al acesteia, in caz contrar putand fi puss in discutie nulitatea actelor

juridice incheiate cu incalcarea obiectului de activitate. In toate cazurile, activitatea de expeditie

trebuie in prealabil autorizatd de Ministerul Transporturilor. Lipsa autorizatiei nu duce la nulitatea

actului incheiat fait autorizatie, ci poate angaja raspunderea pentru daune a expeditorului sau o

eventuala raspundere contraventio¬nala sau penala, dupa caz.

Aspecte specifice prezinta modalitatea de realizare a acordului de vointe (consimtamantul).

Contractul de expeditie este incheiat, in general, sub forma unor documente tipizate, care includ

conditiile generale de afaceri impuse de expeditor. Ceea ce este, in general, supus negocierii este

doar comisionul expeditorului.

In aceste conditii, contractul de expeditie este, in mare parte, un contract de adeziune, acordul de

vointe necesar perfectarii contractului realizandu-se prin simpla acceptare a conditiilor generale de

catre client, intrucat expeditorul se afla, asemeni majoritatii transportatorilor, in stare de oferta

permanenta de a contracta.

. Conditiile de forma

Normele conventionale institute, de regula, cerinta intocmirii unui inscris pentru a consemna

raporturile juridice dintre partite contractului de expeditie. De aitfel, ar fi si ilogic ca dispozitii

contractuale standard ce devin aplicabile numai daca sunt incorporate in contractul partilor sa fie

facute aplicabile unui contract verbal. Chiar daca forma scrisa a contractului nu este ceruta ad

validitatem prin dispozitii legale exprese sau prin norme consuetudinare (ceea ce ar face aplicabil

principiul consensualismului, conform caruia simplul acord de vointe valoreaza contract, forma

scrisa ad validitatem find o exceptie de stricta interpretare), totusi, pozitia celui interesat a invoca un

contract verbal este dificila; pentru valorifica drepturile pretinse, acesta urmeaza a declansa un litigiu

in care va trebui sa probeze existenta contractului.

14. Efectele contractului de expeditie- obligatiile si raspunderea clientului

. Obligatiile si raspunderea clientului

In virtutea contractului de expeditie, clientul este obligat fata de expeditor sa-I puna in posesia incareaturii

sa garanteze ca el este proprietarul incarcaturii de transportat (sau agentul autorizat al proprietarului). De

asemenea, clientul trebuie sa puna la dispozitia expeditorului documentele necesarc efectuarii transportului

si instructiunile aferente, sa garanteze exactitatea si acuratetea datelor transmise.

Clientul este, de asemenea, obligat, sa plateasca pretul serviciilor prestate de catre expeditor (comision).

Intrucat expeditia de bunuri prezinta de regula caracteristicile unui contract de adeziune, cuantumul

comisionului este predeterrninat de comisionar

Expeditorul are dreptul la comisionul prevazut in contract sau, in lipsa, stabilit potrivit tarifelor profesionale

on uzantelor sau, daca acestea nu exists, de catre instants in functie de dificultatea operatiunii si de

diligentele expeditorului.

Conform Conditiilor generale U.S.E.R., plata transportului si a celorlalte servicii se face de catre client sau

de destinatar, daca s-a convenit astfel prin contractul de expeditie.

In sarcina clientului (comitent) sunt, de asemenea, si spezele suportate de expeditor pentru Indeplinirea

contractului.In acest sens sunt dispozitiile art. 5 din contractul-model S.F.A. cele din art. 1 (2) al Conditiilor

generale U.S.E.R. care pun in sarcina clientului plata sau garantia platii operatiunilor legate de transport. In

caz de refuz al bunurilor de catre destinatar sau in caz de absenta a acestuia, indiferent de motiv, clientul

este obligat sa suporte cheltuielile initiate, cat si cele suplimentare, efectuate sau angajate de catre expeditor.

Plata comisionului se efectueaza, de obicei, in avans, cel putin in parte.

Plata comisionului se efectueaza, de obicei, in avans, cel putin in parte. Contractul-

model Romtrans impune, prin art. 10 (1), plata comisionului numai in avans, ceea cc apare ca excesiv, Mult

mai corecta este uzanta formats in activitatea de expeditie a bunurilor, do a se deschide un cont curent in

raporturile dintre cei doi contractanti. Comitentul va fi debitat succesiv cu sumele cheltuite de catre

expeditor, urmand sa-i fie compensate prin varsaminte corespunzatoare, denumite rimese, in propriul cont.

In acest fel, expeditorul beneficiaza de o garantie a platii, ca urmare a efectului specific de garantie al

contractului de cant curent.

Pentru plata comisionului, expeditorul beneficiaza de un drept de retentie si de un privilegiu asupra

bunurilor transportate

Clientul isi poate angaja raspunderea fata de expeditor pentru deficiente ale marfii sau documentelor

referitoare la aceasta incredintate expeditorului, daca au cauzat acestuia din ulna prejudicii in executarea

contractului de expeditie.Pentru neplata pretului, conditiile generale de afaceri impun, de regula, penalitati

de intarziere.

15. Efectele contractului de expeditie- obligatiile expeditorului

Clientul (comitent) angajeaza un expeditor nu numai spre a se degreva de a serie de formalitati si de masuri

inerente pregatirii deplasarii, ci mai ales pentru a avea certitudinea ea incarcatura va ajunge in conditiile cele

mai bune la destinatie. De aceea, expeditorul asuma o obligalie de rezultat (asemanatoare celei care revine

transportatorului), iar nu o obligatie de mijloace. In virtutea acestei obligatii de rezultat, expeditorul

garanteaza clientului (comitent):

- sosirea incarcatura la destinatie in termenul convenit;

- conservarea bunei stari a bunurilor pe parcurs (in afara de imprejurari de forta majora sau de clauza

contrara in documental de transport);

- executarea corecta a obligatiilor de catre comisionarul substituit (intermediar).

In mod uzual, la data incheierii contractului de expeditie, expeditorul trebuie sa dispuna de structurile,

echipamentele mijloacele necesare executarii misiunii, precum si consultanta necesara clientului, in

organizarea transportului de bunuri solicitat.

Expeditorului poate, de asemenea, sa-i revina sarcina sa faciliteze clientului incasarea contravalorii bunurilor

ce urmeaza sa-i fie predata destinatarului. Practica a consacrat, in acest scop, uzanta unor certificate pe care

expeditorul le pune la dispozitia clientului imediat dupa preluarea bunurilor in vederea organizarii deplasarii,

acestea continand, pe contra-pagina conditiile generale de expediere a bunurilor. Aceste certificate fac

dovada punerii bunurilor la dispozitia expeditorului, in vederea deplasarii (de altfel, ele fac dovada

contractului de expeditie in sine), cu aceste certificate clientul putand solicita plata de la destinatar a

bunurilor ce urmeaza a fi transportata sau, dupd caz, putandu-le tranzactiona. 0 serie de astfel de certificate

au fost tipizate $i codificate in sistemul F.I.A.T.A.

Acest gen de certificate, emise in forma codificata, sunt adevarate documente reprezentative ale

marfiiechivalente, ca valoare probatorie $i circulatorie, cu conosamentele din dreptul maritim. Cele mai

cunoscute certificate sunt urmatoarele:

- F.C.R. (Forwarding Agents Certificate of Receipt) face dovada deplina ca expeditorul a luat

in posesie marfa individualizata Ca atare in cuprinsul inscrisului $i ca a primit dispozitii

irevocabile sa o elibereze destinatarului.

- F.C.T. (Forwarding Agents Certificate of Transport) face, la randul sau, dovada, asemeni

F.C.R., ca expeditorul a luat in primire marfa, individualizata in cuprinsul inscrisului. Spre

deosebire de F.C.T., certificatul in discutie nu indica persoana destinatarului, ci

mentioneaza ea deplasarea bunurilor se va executa in conformitate cu instructiunile date de

comitent $i inscrise pe contra-pagina.Lipsa numelui destinatarului se explica prin faptul cg

certificatul F.C.T. este un titlu de valoare la ordin care, spre deosebire de F.C.R., circula prin

gir.

- F.B.L. (F.I.A.T.A. combined Bill of Lading) echivaleaza, prin natura sa, cu un conosament,

care este prin definitie un titlu de valoare negociabil. Certificatul F.B.L. se el ibereaza de

expeditor in cazul unui transport muttimodal

- Certificatul F.W.R. (F.I.A.T.A. Warehouse Receipt) este o recipisa de depozit. Inscrisul

este eliberat de catre expeditor data circumstantele transportului ii impun sa pastreze

temporar incarcatura in depozitele sale

Expeditionarul isi poate asuma fata de client (comitent) obligatia de a efectua operatiunile de export $i de

import, inclusiv cele vamale, pentru bunurile pe care acesta levinde in strainatate sau le cumpara de peste

hotare. Operatiunea se realizeaza in baza unui document cu regim special denumit „dispozitie de transport si

vamuire". In scopul realizarii operatiunii, clientul (comitent) urrrieaza sa trimita expeditorului, indata dupe

definitivarca contractului extern, dispozitia de transport si vamuire privind bunurile in cauza. Dispozitia de

transport si vamuire, continand datele necesare intocmirii scrisorii de trasura internationals va f

inaintata expeditorului in trei exemplare, insotite de cloud fotografii ale licentei de export, precum si de toate

documentele prevazute in contractele externe.

16. Raspunderea eexpeditorului pentru fapta proprie si fapta altuia. Actiunile contra

expeditorului

Pe planul raspunderii, expeditionarul detine o pozitie independents de cea a transportatorului. Expeditorul

raspunderata de client (comitent), atat pentru fapta proprie, cat si pentru transportator, care este un tert in

raport cu contractul de expeditie.

. Raspunderea expeditorului pentru fapta proprie

Expeditorul isi angajeaza raspunderea personala daca, prin fapta sa ilicita, savarsita cu vinovatie, cauzeaza

un prejudiciu clientului (comitent).

Pe langa obligatiile ce decurg nemijlocit din contractul de expeditie, organizarea transportului de bunuri

impune expeditorului si sarcini neprevazute explicit de conventia incheiata cu clientul (comitent)

contractul valabil incheiat obliga nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar Si la toate urrnarile pe care

practicile statornicite intre parti, uzantele, legea sau echitatea le dau contractului, dupd natura lui".

Raspunderea expeditorului poate interveni in urmatoarele cazuri exemplificative:

1. - daca expeditorul nu a pus la dispozitie clientului care I-a angajat informatii complete cu privire la

conditiile contractului de transport al bunurilor; expeditorul se afla in culpa daca nu a atras atentia

comitentului (client) ea, prin aplicarea tarifului unui anumit transportator, despagubirile vor fi

plafonate la o sums inferioara pagubei effective

2. daca expeditorul a convenit prin contractul incheiat cu transportatorul un tarif prea mare in raport cu

puterea financiard a clientului, on a ales un transportator insolvabil neasigurat sau daca a dispus

desemnarea unui inlocuitor care a prestat o activitate deficitara; in aceste cazuri este vorba de o culpa

in eligendo, adica expeditorul nu a ales, asa cum era obligat, modalitatea cea mai eficienta si sigura

pentru client de a efectua transportul

3. - daca expeditorul a omis sa indeplineasca formalitatile necesare pentru conservarea dreptului la

actiune al clientului

Culpa comuna a partilor este de natura a atenua raspunderea expeditorul. Daca instructiunile primite

de la client sunt incomplete sau prezinta greseli, pe care expeditorul nu le-a putut observa,

raspunderea este partajata intre client si expeditor.

Raspunderea expeditionarului poate fi limitatei prin clauze contractuale. Restrangerile pot avea ca

obiect atat daunele compensatorii, cat si cele moratorii, partile contractului de expeditie dispunand in

aceasta privinta de o libertate mai larga de a decide cleat in materie de contract de transport. Spre

exemplu, daunele compensatorii pentru pierderi sau avarii sunt limitate conventional la o sums neta

per kg. sau per colet on per expeditie. Pentru toate celelalte pagube, responsabilitatea expeditorului se

limiteaza la pretul transportului marfii.Daunele moratorii, mai ales in cazul contractelor de expeditie

care au caracter de contract de adeziune, sunt limitate intr-o proportie $i mai severe. Raspunderea

expeditorului este limitata, in cazul pagubelor ce decurg din intarzierea livrarii, „la pretul

transportului marfii".

Raspunderea expeditorului poate fi angajata fata de alti contractanti

Expeditorul este obligat sa organizeze in conditii eficiente transportul, in care scop incheie contractul de

transport cu transportatorul in numele clientului. In plus, marfa trebuie asigurata contra riscurilor,

depozitata, transbordata etc. Expeditorul iii asuma, daca Incalea vreuna dintre obligatiile ce decurg din

operatiunile aratate, o raspundere proprie fata de asigurator, transportator, depozitar sau alti parteneri

contractuali. Pe de alta parte, expeditorul este, in baza raporturilor juridice directe pe care le leaga cu aeestia,

si creditor al transportatorului, asiguratorului, depozitarului etc. In mod obipuit, expeditorul ii cesioneaza

clientului actiunile judiciare sau arbitrale contra acestora, fara a fi exonerat de obligatia conservarii acestor

actiuni, pentru a nu prejudicia prin inactiune drepturile clientului

2. Raspunderea expeditorului pentru fapta altuia

asemenea forma de raspundere poate aparea in urmatoarele doua situatii:

1 ) expeditorul este responsabil fata de client dad obligatiile transportatorului angajat de expeditor sau ale

persoanei care it inlocuieste pe acesta din urma an ramas neexecutate (total sau partial) sau an fost

indeplinite defectuos. Clientul (comitent) are tot dreptul sa-$i valorifice impotriva expeditorului

(cocontractantul sau) pretentiile pentru acoperirea daunelor suferite. Aceasta se explica prin mecanismul

juridic al comisionului, in baza caruia expeditorul incheie, in nume propriu dar pe socoteala comitentului sau

(clientul), un contract de transport cu transportatorul pentru stramutarea incareaturii;

2) daca expeditorul si-a substituit uni tert in executarea obligatiilor sale, ii incumba fata de client

(comitentul initial) raspunderea pentru daunele suferite de client ca urmare a activitatii defectuoase a

substituitului.

In ambele eauze este vorba de o raspundere contractuala pentru altul, justificata, in cazul expeditorului

substituit, de dispozitiile art. 2023 C.eiv., dar pe plan general, de dispozitiile art. 1482 Ceiv.