Conceptul de selectie a fost folosit la inceput intr-o actiune de profil economicosocial, fundamentata stiintific inca de la inceputul secolului al XX-lea pentru diagnosticarea precoce a aptitudinilor profesionale si orientarea talentelor catre o profesie sau alta, pe baza unor teste si metode menite sa evidentieze dexteritatea manuala, receptionarea si invatarea corecta si rapida a unor scheme motrice. Nefiind un concept clar conturat, selectia sugera doar inceputul unei actiuni de pregatire sportiva, care de-a lungul anilor, a cunoscut diferite exprimari. Cea mai vehiculata expresie a fost specializare timpurie, care exprima preocuparea spre dirijarea copilului catre o proba sportiva inca din varsta frageda. Apoi in anii `60, a fost folosita expresia initierea precoce, care atenua directionarea specializarii sportive spre un proces premergator al viitoarei consacrari de la o varsta frageda. Mai tarziu, s-a utilizat sintagma selectia primara, care reprezinta momentul intrarii copilului pe baza unor criterii in unitatile sportive. Institutionalizarea sistemului unic de selectie si pregatire a copiilor si juniorilor se realizeaza in anul 1976, fiind precedata de analiza experientei acumulate pe plan national si international. Astfel, s-a definit selectia ca un proces organizat si repetat de depistare timpurie a disponiblitatii innascute a copilului, juniorului, cu ajutorul unui sistem complex de criterii (medicale, bilogice, psiho-sociologice si motrice) pentru practicarea si specializarea lui ulterioara intr-o disciplina sau proba sportiva. Centrul de Cercetari al MTS, impreuna cu Institutul de Medicina Sportiva au elaborat un sistem complex de testare a subiectilor si, derivat din acesta, un sistem de criterii si cerinte, care se aplica unitar in operatia efectiva de selectie a copilului dintr-o masa eterogena, care prezinta certitudini in ceea ce priveste integrarea, stabilitatea, receptivitatea si capacitatea de afirmare in activitatea sportiva nationala sau intrenationala. Acest sistem imbina intr-un tot uitar o multitudine de criterii care actioneaza intro ordine prestabilita, impusa de o metodologie verificata in practica. La actul de selectie participa o echipa intredisciplinara de specialisti, fiecare actionand in acord cu rigorile instrumentelor de masurat si evaluat.

In sistemul national de selectie actioneaza cinci tipuri de criterii: I. II. III. I. IV. Criterii medico-sportive Criterii somatofiziologice Criterii biochimice Criterii psihologice Criterii motrice I. Din punct de vedere biologic si sportiv, se recomanda abordarea selectieie la trei niveluri: PRIMAR (initial): unde se abordeaza o selectie la varsta de 4-5 ani si pana la 8-10 ani in functie de disciplina sau proba sportiva. SECUNDAR (pubertana) intre 10-14 ani, de asemenea, cu variatii in functie de sport/proba, dar la un interval de timp de 3-5 ani fata de prima etapa. SELECTIA FINALA (de performanta nationala sau internationala), care marcheaza de fapt trecerea spre sportul de performanta, fiind dominata in principal de criteriul valorii performantei sportive. Ssanogeneza ramane criteriul cu cea mai mare stabilitate de-a lungul diverselor etape de selctie: maxima exigenta la nivelul primar al selectiei; exigenta la nivelul selectiei secundare, mai ales acolo unde apare elementul limitativ in performanta din motive de sanatate survenite pe parcursul pregatirii; indulgenta la nivelul selectiei finale, avand in vedere, pe de o parte, investigatiile morale si materiale, investigatiile morale si materiale. La selectia primara se va acorda atentie afectiunilor reumatice din copilarie, bacilare, neuropsihice (epilepsie, stari spastice), metabolice (diabet), cardiovasculare (congenitale sau dobandite), hepato-renale hepatita, insuficienta renala), deformari cu limitari functionale ale aparatului locomotor, afectiuni endocrine (hipofizare, tiroidiene, suprarenale, paratiroidiene), defectele analizatorilor vizual (miopie si strabism peste 5 dioptrii), auditiv. Criteriul biotipului constitutional intervine in selectie intr-o noua viziune a acesteia: somatofiziologic, motric, psihic si biochimic. Acesti indici vor fi descrisi separat. Criteriile neuropsihice care se aplica la nivelul selectiei primare, de exemplu, biopsia musculara. Aceste criterii se aplica doar in mod exceptional.

Criteriile endocrinometabolice isi gasesc utilitatea atat in selectia initiala, cat mai ales in cea secundara, postpubertana. Profilul hipertiroidiana este favorabil eforturilor de viteza; cel android este compatibil cu eforturile de forta (atletica grea, aruncari); cel hiperhipofizar (tip gigantoid) este ideal pentru jocurile sportive (baschet), iar profilul hiperconrticosupararenalian e favorabil eforturilor de durata, de rezistenta (atletism). Criteriile cardiorespiratorii sunt de maxima importanta in majoritatea disciplinelor sportive cu caracter predominant dinamic. Malformatiile congenitale si afectiunile congenitale cardiovasculare exclud candidatul de la selectie, la fel ca si unele afectiuni cardiovasculare capatate (fibrilatie atriala, tahicardie paroxistica). Criteriile radiologice se refera la radiografia coloanei vertebrale care evidentiaza unele anomalii vertebrale incompatibile cu practicarea anumitor sporturi (canotaj, gimnastica, haltere). II. Criteriile somatifiziologice se refera la aparatul locomoator, la inaltimea sportivului, la proportiile segmentelor corporale si la tipologia somatosexuala. Inaltimea corpului sau talia este o caracteristica antropometrica dintre cele mai reprezentative. S-au facut unele estimari la determinarea genetica a coeficientilor de corelatie dintre inaltimea corpului parintilor si aceea a urmasilor, dintre inaltimea descendentilor de diferite varste si cea a ascendentilor de grade diferite: - coeficientii de corelatie dintre inaltimea corpului la parinti si la urmasi cresc o data cu varsta, atingand valorile maxime la grupele de varsta cele mai mari. Valorile grupei de varsta inferioara sunt relativ scazute si se formeaza la un nivel similar cu valorile analoage ale populatiilor din afara Europei. indicele eritabilitatii inaltimii corpului creste, o data cu varsta. Cunoscand inaltimea corporala, se poate stabili valoarea celorlalte proportii ale segmentelor corporale. De asemenea, pentru stabilirea tipului somatic s-au facut cercetari, determinandu-se coeficinetii de eritabilitate ai dimensiunilor craniului. Exista diferite tipuri de craniu, de exemplu, cu diametrul antero- posterior mare sau mic. Stabilirea tipului somatosexual conditionat ereditar, prezinta de asemenea, importanta pentru selectia sportiva. Astfel, la gimnastica sportiva-fete, nu va obtine performante superioare o sportiva care are diametrul biacromial-bitrohanterian mare, cu glande mamare voluminoase.

Exista si formule genetice de estimare a inaltimii adultului, pornind de la cunoasterea inaltimii parintilor si staturii: (Im + It) 1,08 Inaltimea baietilor = 2 Im= inaltimea tatalui It= inaltimea mamei Statura tatalui + Statura mamei Media parintilor (M)= 2 III. Criterii biochimice - functionalitatea organismului in conditii de efort este conditionata de factorul energetic, implicat in formarea si refacera moleculelor complexe din cele simple, in producerea energiei termice si a celei mecanice atat pentru miscarile interne, cat si pentru cele externe. Sursa de energie este unica, din radiatia solara, si este absorbita prin procesul de asimilatie clorofila din plante, in electronii atomilor de H din glucide, lipide, protide, intrand in circuitul lumii animale si vegetale. Aceasta energie este apoi transferata la nivelul adenozintrifosfatului (ATP) prin transportorii de electroni: nicotinamid adenin dinucleotidul (NAD) nicotinamid adenin dinucleotidul FOSFAT (NADP) flavin- adenin- dinucleotidul (FAD) Reactiile chimice energetice sunt dependente de o serie de factori care concura la realizarea homeostaziei organismului, respectiv la mentinerea in anumite limite constante a unor serii de parametri fizici, chimici, bilologici, enizmatici ce conditioneaza intreaga functionalitate a organismului. Dintre factori mentionam: -nivelul apei endogene, cu cat apa endogena este in cantitate mai mare, cu atat caile metabolice functioneaza mai bine. -nivelul pH, respectiv al gradului de aciditate al diferitelor umori si structuri ale organismului. O scadere a pH-lui in sange sub 5,9 - 7 unitati provoaca o crestere a Inaltimea fetelor= 2(Im+It)

x 0,923

aciditatii, cum se intampla in cazul acumularii acidului lactic in efortul anaerob, tulbura caile metabolice, diminuand nivelul capacitatii de efort. -viteza diferitelor reactii enzimatice, care depind de concentratia substantelor (in general glucide, lipide si proteine). IV. Criterii psihologice - selectia psihologica urmareste sa asigure corespondenta dintre aptitudinile si atitudinile individului , pentru ca pe aceasta baza sa se asigure adaptarea la efort si eficienta in antrenemente si competitii. Pentru activitatea de mare performanta, actul selectiei sportive trebuie sa urmareasca depistarea potentialitatilor de exceptie, a sportivilor superdotati sub raportul unor cerinte si particularitati specifice fiecarei discipline sportive. Gradul de inteligenta exprimat prin coeficientul de inteligenta se afla intr-o puternica corelatie cu capacitatea de a rezolva sarcini motrice, temperamentul, flexibilitatea mintala sunt parametri psihici cu rol important in selectie. Dupa Paul Popescu Neveanu, contributia ereditatii este mai mare in ce priveste insusirile de sistem nervos ale analizatorilor si structurilor senzomotorii, in timp ce pentru aptitudini ce implica organizarea intelectuala si adaptarea sociala, decisive sunt exercitiile si educatia. Selectia se realizeaza la varsta de crestere, pentru unele sporturi chiar 6-8 ani pentru cunoasterea caracteristicilor psihocomportamentale. Unele calitati manifestate in copilarie se mentin si se afirma apoi in adolescenta si tinerete. Altele nu pot fi depistate de timpuriu, asteptandu-si evidentierea in pragul si pe durata adolescentei. Antrenorul are un rol foarte important deoarece experienta si maiestria lui va dubla si inlocui chiar tehnicile de testare psihologica de laborator. V. Criterii motrice sunt criterii de baza in selectia sportivilor pentru majoritatea ramurilor sportive. Intalnite sub denumirea: forta-viteza, forta-rezistenta, viteza-forta, viteza-rezistenta. Probe si norme de control pentru selectia primara (grupele de incepatori)pot fi selectionati copii proveniti din grupele de pregatire sportiva din ciclul gimnazial, din cercurile sportive ale ciclului primar sau cei care dovedesc aptitudini reale pentru activitatea sportiva.

Aprecierea motricitatii acestor copii se face pe baza rezultatelor obtinute la probele incluse intr-o baterie care are la baza testul international de capacitate fizica cunoscut sub denumirea de STANDARD FITNESS TEST, adoptat de Federatia Internationala de Educatie Fizica. Durata pregatirii in grupele de incepatori este in medie de 3 ani. Ea variaza de la o ramura la alta, in functie de complexitatea tehnicii si a efortului, intre 2 si 4 ani. La sfarsitul fiecarui an de pregatire se trec probe de control. Pentru o apreciere unitara a rezultatelor s-a stabilit un sistem de scalare a performantelor pentru fiecare varsta in parte, separat pentru baieti si fete. Acest sistem de scalare este denumit Hull, in care media primeste 50 de puncte., prezinta urmatorele avantaje: -permite antrenorului sau profesorului compararea nivelului general al grupei si al fiecarui elev in parte. -face posibila raportarea grupei la cele avute anterior in pregatire si aprecierea potentialului de care dispune aceasta. -permite aprecierea evolutiei in timp a fiecarui copil. In afara acestor probe care testeaza pregatirea fizica generala, la unele ramuri sportive au fost introduse si probe care vizeaza calitati specifice, si anume: -la gimnastica sportiva: probe de mobilitate, echilibrare si orientare in spatiu, viteza de rotatie si executie a miscarilor singulare ; -la gimnastica ritmica sportiva: proba de mobilitate, echilibrare si orientare in spatiu, viteza de reactie si de executie, ritmicitate. -la patinaj artistic: orietare in spatiu si viteza de rotatie (proba Matorin) Probele si normele de control pentru selectia secundara (grupele de avansati) se ocupa cu promovarea juniorilor si mentinerea lor in aceste grupe de pregatire. Durata pregatirii in grupele de avansati este de 5 ani, in functie de natura sportului respectiv. Aceste probe de control obiectiveaza: -gradul de insusire a procedeelor tehnico-tactice de baza si a unor combinatii tactice de atac si aparare. -nivelul pregatirii fizice.

Probele si normele de control pentru selectia finala (grupele de performanta) - promovarea in grupele de performanta se face pe baza rezultatelor de la probele de control specifice pentru fiecare ramura de sportv, precum si a rezultatelor din competitii. Pregatirea in aceste grupe dureaza doi ani si vizeaza in principal: -cresterea ponderii lucrului specific pregatirea tehnico-tactica; -cresterea capacitatii sportivului. Astfel, selectia este un fenomen continuu bine organizat pentru depistarea timpurie a disponibilitatii innascute a copilului, juniorului, specializandu-l intr-o disciplina sau proba sportiva.

BIBLIOGRAFIE ALEXE, Nicu. Teoria si metodica antrenamentului sportiv. Bucuresti: Editura Fundatiei Romania de Maine, 1999. 231p. DRAGAN, I. Selectia si orientarea medico-sportiva. Bucuresti: Editura SportTurism, 1989.