GulagulGulagul a fost o ramură a poliţiei interne şi serviciilor de securitate sovietice care controla sistemul penal al lagărelor de muncă forţată şi a închisorilor şi lagărelor de detenţie şi de tranzit asociate. Sistemul Gulag-ului a devenit cunoscut ca un loc pentru deţinuţii politici şi ca un mecanism de represiune a opoziţiei politice în Uniunea Sovietică. Ca o instituţie a întregii Uniuni, Gulag-ul a fost organizat în mod oficial pe 25 aprilie 1930 sub numele de "ULAG" prin ordinul OGPU numărul 130/63 în conformitate cu ordinul 22/248 al Sovnarkom din data de 7 aprilie al aceluiaşi an şi a fost redenumit ca "GULAG" în noiembrie.

" Atât nazismul, cât şi comunismul sovietic s-au născut din experienţele barbare ale Primului Război Mondial şi ale războiului civil din Rusia, care a survenit la scurtă vreme.?" (Anne APPLEBAUM, Gulagul, o istorie)

Lagărele de concentrare sovietice şi naziste sunt, de asemenea, legate între ele fiindcă aparţin istoriei mai vaste a lagărelor de concentrare, care începe la sfârşitul secolului al XIX - Iea.. În momentul în care aducem în discuţie ideea de lagăr de concentrare, ne referim la încarcerarea oamenilor pentru ceea ce sunt, nu pentru acţiunile înfăptuite.

Potrivit acestei definiţii, primele lagăre de concentrare moderne au fost construite nu în Germania sau în Rusia, ci în Cuba colonială în 1895. Spania imperială, în efortul său de a pune capăt unei serii de revolte locale, va elabora o politică de reconcentracion, având ca scop mutarea ţăranilor cubanezi de pe pământurile lor în lagăre de concentrare lipsindu-i de hrană, adăpost şi ajutor. În anul 1900, termenul de reconcentracion va fi preluat de către englezi cu scopul de a înfăţişa un proiect britanic similar, declanşat de Războiul Burilor din zona Africii de Sud. De aici, ideea s-a răspândit. De exemplu, pare ca şi cum termenul kontlagher ar fi apărut prima dată în Rusia ca o traducere a termenului englezesc concentration camp, probabil datorită cunoştinţelor lui Troţki despre istoria Războiului Burilor.

"Gulagul a avut antecedente în Rusia ţaristă, în brigăzile de muncă forţată care au existat în Siberia din secolul al XVII - lea până la începutul secolului XX. Termenul de muncă silnică reprezintă " o formă de pedeapsă care va deveni cunoscută sub numele de katorga , de la cuvântul grec kateirgon, « a forţa». Imediat dupa încheierea revoluţiei bolşevice, Lenin" ceruse deja ca « elementele care nu inspiră încredere» să fie închise în lagăre de concentrare situate în afara oraşelor mari. Numeroşi aristocraţi, negustori şi alţi oameni catalogaţi drept posbili « duşmani» au fost, drept urmare, închişi. În 1921 existau deja 84 de lagăre în 43 de regiuni, majoritatea având sarcina de a-i «reabilita» pe aceşti primi duşmani ai poporului.'?' " Duşmanul poporului nu este doar cel care comite sabotajul, ci şi acela care se îndoieşte de justeţea măsurilor luate de partid. Aşadar, « duşman» putea fi oricine se împotrivea conducerii lui Stalin, pentru orice motiv, chiar dacă nu declarase în public.'?"

Din 1929, lagărele au căpătat o nouă semnificaţie. În acel an, Stalin a hotărât să folosească munca atât pentru a grăbi industrializarea Uniunii Sovietice, cât şi pentru a exploata resursele naturale din regiunile slab populate ale nordului îndepărtat ale Uniunii Sovietice.?"

Făcând o retrospectivă, nu ne este foarte greu să descoperim antecedente care anunţau practicile utilizate de Gulag. "O lege din 1736 proclama ca, atunci când un sat decidea că unul dintre locuitorii lui exercitase o influenţă nefastă asupra celorlalţi, bătrânii satului puteau să-şi împartă între ei averea nefericitului şi să-i poruncească să se mute în altă parte.?"

În perioada de început a Gulag-urilor, locaţiile pentru lagăre erau alese în primul rând pentru scopul de a izola prizonierii. Mânăstirile retrase au fost considerate ca fiind importante pentru înfiinţarea acestora. La început, condamnaţii (dintre care o parte importantă o reprezentau intelectuali ruşi) s-au bucurat de o libertate relativă, în limitele naturale ale insule lor. S-au editat reviste şi ziare locale şi s-a făcut şi cercetare ştiinţifică (de exemplu a fost iniţiată şi menţinută o grădină botanică locală, care din păcate s-a distrus în întregime).

Majoritatea lagărelor de muncă erau aşezate în cele mai îndepărtate zone ale nord-estului siberian ca şi în partea de sud-est a Uniunii Sovietice. Acestea erau zone vaste şi nelocuite, fără drumuri (de fapt, chiar construcţia drumurilor era asigurată de condamnaţii din lagărele specializate în construcţii de sosele), fără resurse de hrană, dar bogate în zăcăminte minerale şi alte resurse naturale, precum lemnul. Nu toate lagărele erau fortificate. De fapt, unele lagăre din Siberia aveau limitele marcate doar prin stâlpi. Evadările erau descurajate de condiţiile naturale grele, dar şi de patrulele dotate cu câini de urmărire care erau repartizate în fiecare lagăr.

"Valul anilor 1929-1930, mare cât fluviul Obi, a constat în arestarea a milioane de ţărani" (Alexandr SOLJENIŢÎN, Arhipelagul Gulag) Aceştia erau oameni lipsiţi de darul cuvântului şi al scrisului, motiv pentru care nu există consemnări ale plângerilor acestora sau memorii care să înfăţişeze iadul în care au trăit. Cu ei nu se chinuiau noaptea anchetatorii, pentru ei nu stricau nici un proces-verbal, era de ajuns hotărârea sovietului sătesc. Valul acesta se mai deosebeşte de toate cele precedente şi prin faptul că de data aceasta, Organele nu arestau mai întâi capul familiei, urmând să decidă cum vor proceda cu restul membrilor. Dimpotrivă, ridicau întreaga familie şi chiar aveau grij ă ca nici unul dintre copiii de paisprezece, zece ori şase ani să nu fie uitat: "toţi, până la unul, trebuiau să meargă în acelaşi loc, la aceeaşi exterminare comună."

Valul de arestări din 1937-1938 nu a fost unicul şi nici măcar principalul, CI, poate, doar unul dintre valurile uriaşe care au umflat conductele sinistere ale canalizărilor penitenciarelor cu oameni lipsiţi de orice vină.

"În istoria Gulagului, anul 1937 marchează totuşi un adevărat moment de cumpănă. În acest an, lagărele sovietice au devenit, pentru un timp, din închisori administrate cu nepăsare, unde oamenii mureau la întamplare, adevărate lagăre ale morţii, în care prizonierii erau puşi intenţionat să muncească până mureau sau erau efectiv ucişi, la o scară mult mai mare decât în trecut. Deşi transformarea era departe de a fi consecventă şi desşi mortalitatea deliberată din lagăre s-a domolit din nou în 1939 ( rata mortalităţii avea să crească şi să scadă succesiv, în funcţie de mersul războiului şi de ideologia schimbătoare până la moartea lui Stalin în 1953 ), Marea Teroare şi-a lăsat amprenta deopotrivă asupra gardienilor şi a deţinutilor din lagăre.'?"

Marea Teroare a atins punctul culminant în perioada 1936-1939, perioadă în care au fost epurate toate structurile sociale şi politice pe criterii ideologice. În această etapă a politicii staliniste au avut loc procesele împotriva elitelor, împotriva unor înalţi demnitari de partid, cadrelor de Armată. Acest lucru a demonstrat că teroarea poate atinge pe oricine, fiind de ajuns ca cineva să spună că un om este duşmanul statului, fără a fi măcar nevoie de dovezi. "În Germania nazistă primele ţinte au fost infirmii şi retardaţii. Ulterior, naziştii şi-au îndreptat atenţia asupra ţiganilor, homosexualilor şi mai ales asupra evreilor. În URSS, victimele au fost la început" foştii" - presupuşii adepţi ai vechiului regim-, iar mai târziu" duşmanii poporului", o sintagmă definită în termeni vagi, care avea să-i includă nu numai pe adversarii politici ipotetici ai regimului, dar şi anumite grupuri naţionale şi etnice, dacă păreau să reprezinte( din motive la fel de vagi definite) o ameninţare la adresa regimului sovietic sau a puterii staliniste.?" Acest lucru evidenţiază atât lipsa statului de drept, cât şi inexistenţa unei democraţii, necesară pentru orice societate. De

asemenea, aceasta este perioada în care frica pune stăpânire pe societatea sovietică, mai ales prin existenţa Gulagului, precum am precizat anterior.

În timpul planului cincinal, Stalin s-a folosit şi de Gulag care a însemnat deportarea în masă a familiilor de ţărani în zone îndepărtate din Munţii Ural şi Siberia şi supunerea lor la muncă forţată. În momentul în care supui indivizii la muncă silnică, prin deducţie logică, ceea ce trebuie realizat într-o anumită perioadă de timp este înfăptuit, în urma acestui tratament, într-o perioadă de timp mult mai scurtă. De altfel, există şi dovezi care întăresc ideea enunţată mai sus. " Un supravieţuitor al acelei epoci şi-a amintit cum mărşăluia în jurul sălii de clasă de la grădiniţă, ducând o mică pancartă şi scandând: "Cinci în patru, cinci în patru şi nu în cinci!". Dar, vai, înţelesul acestei fraze - anume că planul cincinal trebuia îndeplinit în patru ani şi nu în cinci - îl depăşea cu totul.'?"

" În ochii opiniei publice internaţionale, « Marea Epurare» a inceput la 19 august 1936, când în Sala « Octombrie» a Casei Sindicatelor din Moscova a fost deschis un proces împotriva câtorva vechi bolşevici, pregătit printr-o mare campanie de presă şi la care avuseseră acces corespondenţii de presă străini şi un auditoriu sovietic selecţionat. ,,30 (30 Emst NOL TE, Razboiul civil European)

Ca o altă etapă a "revoluţiei de sus", "Marea Epurare" a schimbat radical regimul sovietic, precum şi conducerea elitelor. " Într-un fel era logic ca un partid care întotdeuna combătuse şi lichidase duşmani, înainte de orice altceva, să-şi caute acum duşmanii în propriile rânduri. Însa chiar populaţia de rând, care suferise deja atât de mult, nu a fost nici pe departe cruţată. Era imposibil ca toate cele aproximativ opt milioane de deportaţi în « lagăre de îmbunătăţire a muncii» să fi constat numai din membrii de partid, iar pentru a fi trimis în lagăr era suficientă o afirmaţie inofensivă şi adevărată, precum aceea că pantofii sovietici erau de proastă calitate. Aceste lagăre, subordonate departamentului special «Gulag» al NKVD, dobândiseră o importanţă economică ce le facea de-a dreptul indispensabile, în primul rând în teritoriile nesfârşite şi încă inaccesibile ale Siberiei nordice, dar nu puţine erau adevărate lagăre de exterminare, unde speranţa de viaţă era în medie de doi ani, astfel că dupa primul an, jumătate dintre cei inchisi erau deja morţi. Pentru acest demers, Stalin s-a inspirat din ideile lui Ivan al IV -lea cel Groaznic, primul ţar al Rusiei, precum şi din cele ale lui Petru cel Mare, ambii fiind consideraţi de acesta ca autori ai primelor idei socialiste. La inceputul secolului al XVII - lea, Petru cel Mare folosise ocnaşi şi serbi ca să construiască drumuri, fortăreţe, fabrici, nave, şi chiar oraşul Sankt-Petersburg. În 1722 el a dat o lege specială prin care-i condamna pe delicvenţi, împreună cu soţiile şi copiii lor la deportare într-un ţinut din apropierea mine lor de argint de la Dauria, în vestul Siberiei.

"Anul 1937 a rămas în memoria colectivă a lagărelor nu doar ca anul Marii Terori. A fost şi anul în care propaganda privind succesul re educării infractorilor a încetat în cele din urmă, odata cu orice făţărnicie legată de acest ideal."