03 Capitolul 3

8/15/2019 03 Capitolul 3

1/19

1

Capitolul 3

Analiza potenţialului intern al întreprinderii

CUPRINS:

3.1 Anali za gestiunii potenţialului uman

3.2 Analiza gestiunii potenţialului material

Performanţa întreprinderii, forţa şi capacitatea acesteia de a răspunde cerinţelor şi reacţiilor

pieţei sunt dependente de gradul de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare, precum şide eficacitatea folosirii lor.

3.1. Analiza gestiunii potenţialului uman

Aspecte vizate de analiză:

- dimensiunea (cantitativă şi calitativă) şi stabilitatea efectivului de personal;

- utilizarea timpului de muncă;

- eficienţa utilizării potenţialului uman.

3.1.1. Analiza dimensiunii şi stabilităţii potenţialului uman

Analiza cantitativă

Indicatori specifici:

numărul de personal, care cuprinde totalitatea personalului existent în evidenţa entităţii

la un moment dat (începutul sau sfârşitul anului) în baza unui contract individual de

muncă (pe durată determinată sau nedeterminată) sau unui alt document generator de

drepturi şi obligaţii pentru ambele păr ţi;

numărul mediu de personal (lunar, trimestrial, anual), care se calculează ca medie

aritmetică simplă a efectivului zilnic de personal;

numărul maxim admisibil de personal, care reprezintă limita superioară în cadrul căreia

se poate înscrie entitatea, în funcţie de volumul de activitate şi de productivitatea muncii.

8/15/2019 03 Capitolul 3

2/19

2

Analiza cantitativă a asigurării cu potenţial uman se face distinct, în funcţie de munca

depusă, pe categorii, de exemplu:

personal operativ:

- muncitori (direct productivi şi indirect productivi sau calificaţi şi necalificaţi);

-

personal TESADP (tehnic, economic, de altă specialitate, administrativ, dedeservire şi pază);

personal de administraţie şi conducere.

Analiza stabilităţii personalului

Stabilitatea efectivului de salariaţi este afectată de mobilitatea personalului şi se apreciază

pe baza indicatorilor circulaţiei şi fluctuaţiei acestuia.

Circulaţia forţei de muncă reprezintă mişcarea personalului în cursul unei perioade

determinată de cauze normale (transfer, pensionare, obligaţii cetăţeneşti, invaliditate, studii, decese,

incapacitate de muncă, restrângerea activităţii intreprinderii, încheierea unor contracte de muncă cu

durată determinată etc.). Circulaţia reprezintă un fenomen normal.

Fluctuaţia forţei de muncă constituie un fenomen anormal (nejustificat), fiind determinat de

ieşirile din întreprindere fără aprobarea conducerii (plecaţi din proprie iniţiativă - demisiile) sau prin

desfacerea contractului de muncă (ca urmare a încălcării prevederilor contractului colectiv de

muncă). Are implicaţii nefavorabile asupra volumului şi calităţii producţiei.

Indicatori ai mobilităţii, care caracterizează intensitatea acestui fenomen:

- coeficientul mediu al intrărilor de personal (Ci), calculat ca raport între numărul de personal

intrat într-o perioadă de timp (I) şi numărul mediu de personal din perioada respectivă (

Ci = ( I /

- coeficientul mediu alieşirilor

de personal (Ce), calculat ca raport între numărul de

personal

plecat într-o perioadă de timp din cauze justificate şi nejustificate (E) şi numărul mediu de personal

din perioada respectivă (

Ce = ( E /

- coeficientul mediu al mişcării totale de personal (Cm) sau coeficientul de mobilitate, calculat ca

raport între totalul intrărilor şi ieşirilor dintr-o perioadă de timp (I + E) şi numărul mediu de salariaţi

din perioada respectivă (

Cm =

(I + E) /

8/15/2019 03 Capitolul 3

3/19

3

- coeficientul fluctuaţiei (Cf), calculat ca raport între total ieşiri de personal din motive nejustificate

(En) şi numărul mediu de personal din perioada respectivă (

Cf = ( En /

Indicatori ai stabilităţii:

- gradul de stabilitate (Gs), determinat pe baza relaţiei:

Gs = 1 – Cm.

- stagiul în aceeaşi unitate (St) ( sau ponderea vechimii în unitate în total vechime în muncă) ,

d eterminat pe baza relaţiei

St =

t /

T ,

unde, t = vechimea în întreprinderea analizată a fiecărui lucrător;

T = vechimea totală în muncă a fiecărui lucrător.

“St” ia valori cuprinse între 0 şi 1 (0 < St < 1).

Când “St” se apropie de 1 stabilitate bună, iar când se apropie de 0 stabilitate slabă.

- vechimea medie (în ani) în aceeaşi unitate (t ) care poate caracteriza mai fidel stabilitatea şi se

determină ca o medie aritmetică ponderată a vechimii în ani a muncitorilor în unitate (t) cu numărul

muncitorilor având aceeaşi vechime (N).

t = ( i t i ) / i ,

unde Ni = numărul de personal având o anumită vechime t i ;

t i = vechimea în ani a acelei categorii în unitate.

Cu cât “ t ” va fi mai mare (având în vedere şi data înfiinţării întreprinderii) cu atât

stabilitatea forţei de muncă este mai bună.

Analiza calificării personalului

Vizează aspecte privind: - structura personalului după formele de obţinere a calificării profesionale;

-

gradul de calificare a muncitorilor şi concordanţa acestuia cu cerinţele

tehnologiei de fabricaţie (complexitatea lucrărilor).


a) coeficientul mediu de calificare ( m care se determină ca medie aritmetică ponderată între

categoria de calificare (K i) şi numărul de muncitori din categoria respectivă (Ni) :

m i i i

8/15/2019 03 Capitolul 3

4/19

4

Tendinţa de creştere a coeficientului indică preocuparea întreprinderii pentru ridicarea

calificării muncitorilor . Cu cât mărimea lui este mai apropiată de categoria maximă de încadrare, cu

atât situaţia entităţii este mai bună.

b) coeficientul mediu de complexitate a lucrărilor (coeficientul mediu tarifar al lucrărilor ), care

se determină ca o medie aritmetică ponderată a categoriei lucrărilor (K i) cu volumul de lucrări (Vi)

din fiecare categorie:

t = ( Vi i Vi ,

Din compararea celor doi coeficienţi se constată modul de utilizare a resurselor umane din

punct de vedere al calificării. Rezultă următoarele situaţii:

m t - concordanţă deplină ( situaţie ideală);

m t, - discordanţă, există lucrări de categorii superioare efectuate

de muncitori cu calificare inferioară. Consecinţa imediată: rezultate

nesatisfăcătoare pe linia calităţii şi pe linia productivităţii.

m t - discordanţă, există lucrări de complexitate inferioară care

sunt executate de muncitori cu grad de calificare superioară, ceea ce reflectă

folosirea incompletă a calificării forţei de muncă. Consecinţe: cheltuieli cu

salariile mai mari decât cele necesare.

c) coeficientul de concordanţă (Kc), care se poate determina

pe fiecare categorie de calificare sau volum de lucrări (Kci)

Kci = Vit Vim

Vit = volum de lucrări pe fiecare categorie de calificare;

Vim = total volum de lucrări pe fiecare categorie de calificare a muncitorilor;

pe total, care se determină ca o medie aritmetică ponderată între volumul de lucrări (Vi)

şi coeficientul de concordanţă (K ci) din fiecare categorie

c = ( Vi ci Vi ,

Verificarea concordanţei dintre calificarea forţei de muncă şi cerinţele tehnologice (gradul de

complexitate a lucrărilor) se realizează şi prin intermediul analizei structurii muncitorilor pe

categorii de calificare şi a volumului lucrărilor pe categorii de complexitate. Această comparaţie

în structură reflectă mai fidel categoriile la care nu există asigurată concordanţa necesară.

Exemplu la pag 147 în lucrarea Analiza economico- financiară a firmei, Editura Economică,Bucureşti, 2014, autori: Robu V., Anghel I., Şerban E. C.

8/15/2019 03 Capitolul 3

5/19

5

3.1.2. Analiza utilizării potenţialului uman

Aspecte abordate:

- utilizarea timpului de muncă (utilizare extensivă);

- eficienţa utilizării potenţialului uman (utilizare intensivă).

Analiza utilizării timpului de muncă

Folosirea timpului de muncă trebuie privită atât sub aspect cantitativ, al utilizării complete a

unităţilor de timp, cât şi sub aspect calitativ, al economisirii timpului cheltuit pentru realizarea unui

volum al producţiei (cifrei de afaceri).


în mărime absolută:

- fond de timp calendaristic Tc = N 365

- concedii de odihnă, sărbători şi zile de repaus legale (Tr)

- fond de timp maxim disponibil Tmax = Tc - Tr

-

fond de timp efectiv lucrat Te = Tmax - Tn

- fond de timp neutilizat - Tn - din cauze justificate

- din cauze nejustificate

în mărime relativă:

a) grad de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (coeficient de utilizare a fondului de timp

maxim disponibil) determinat după relaţia:

Gu = Te / Tmax,în care Te = fond de timp efectiv lucrat (zile sau om-zile)

Tmax = fond de timp maxim disponibil (zile sau om-zile).

b) durata medie a anului de muncă în zile:

z = Te (exprimat în om-zile) / N;

c) durata medie a zilei de muncă în ore:

Nh = Te (om-ore) / Te (om-zile);

8/15/2019 03 Capitolul 3

6/19

6

Folosirea timpului de muncă de analizează pe baza balanţei întocmită în acest sens, balanţă

ce cuprinde pe de o parte resursele totale de timp ale unei perioade, pe de altă parte modul de

utilizare a timpului de muncă disponibil.

Analiza utilizării timpului de muncă urmăreşte nu numai modul cum s-a folosit timpul de

muncă şi cauzele care au determinat utilizarea incompletă a acestuia, ci şi implicaţiile economico-financiare ale timpului nelucrat.

Efectele economice ale neutilizării timpului de muncă asupra principalilor indicatori

economico – financiari, comensurate la dimensiunea fondului total de timp de muncă (T) şi a

timpului mediu pe un salariat ( t ), se determină astfel:

a) asupra valorii producţiei marfă fabricată (Qf = T Wh; Qf = N t Wh):

(T1 – T0 ) Wh0 N1 ( t 1- t0) Wh0

b) asupra valorii adăugate aferente producţiei marfă fabricată ( VA = Qf va):

(T1 – T0 ) Wh0 va0 N1 ( t 1- t0) Wh0 va0

c) asupra cifrei de afaceri (CA = Qf , CA / Qf ):

(T1 – T0 ) Wh0 0 N1 ( t 1- t0) Wh0 0

d) asupra rezultatului financiar potenţial ( Qf pr, pr = 1 – q c / q p ):

(T1 – T0 ) Wh0 pr 0 N1 ( t 1- t0) Wh0 pr 0

e) asupra nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei producţie marfă fabricată (Chf / Qf) [Chf 0 T1 Wh0) ] [Chf 0 T0 Wh0)

[Chf 0 t1 Wh0) [Chf 0 t0 Wh0)

f) asupra profitului brut aferent cifrei de afaceri (Pr = CA pr = Qf pr; CA / Qf)

(T1 – T0 ) Wh0 0 pr 0 N1 ( t 1- t0) Wh0 0 pr 0

g) asupra ratei rentabilităţii capitalului propriu (Profit / Capital propriu = (CA pr) / Kp)

100

)(

1

0

0

0001

Kp

pr

Qf

CAWhT T

100

)(

1

0

0

00011

Kp

pr

Qf

CAWht t N

h) asupra eficienţei utilizării activelor fixe ( Profit / Active fixe ; (Qf 0 pr) / Af)

100

)(

1

0

0

0001

Af

pr Qf

CAWhT T

100

)(

1

0

0

00011

Af

pr Qf

CAWht t N

Determinarea efectelor economice ale folosirii incomplete a timpului de muncă asupra

indicatorilor economico-financiari prezintă o deosebită importanţă, deoarece folosirea completă a

timpului de muncă reprezintă o rezervă ce concretizează efortul propriu al agentului economic, de

cele mai multe ori fără cheltuieli suplimentare.

8/15/2019 03 Capitolul 3

7/19

7

Analiza eficienţei utilizării resurselor umane

Eficienţa utilizării resurselor umane se exprimă cu ajutorul următorilor indicatori:

-

productivitatea medie a muncii Wa = Q / T;

- productivitatea marginală a muncii Wm = Q / T.

- profitul mediu pe un salariat Ns

Pr

a) Analiza productivităţii medii

Productivitatea muncii reprezintă însuşirea muncii de a crea o anumită cantitate de valori de

întrebuinţare într -o unitate de timp, reflectând, în ultimă instanţă, eficienţa cu care este cheltuită o

cantitate de muncă. Ea se poate determina în unităţi fizice (naturale sau natural-convenţionale), în unităţi de

muncă şi în unităţi valorice.

În cazul utilizării indicatorilor valorici, productivitatea muncii poate fi determinată pe baza

valorii producţiei (Q) la nivelul unui salariat (anuală, zilnică, orară).

Notă: Q poate să reprezinte: producţia exerciţiului (Qe), producţia marfă fabricate (Qf),

valoarea adăugată (VA) sau cifra de afaceri (CA)

Utilizând valoarea producţiei marfă fabricate, relaţiile de calcul sunt următoarele:

- productivitatea medie anuală Wa = Qf / Ns;

- productivitatea medie zilnică Wz = Qf / Z, unde Z = total om-zile lucrate;

- productivitatea medie orară Wh = Qf / T, unde T = total om-ore lucrate.

Între aceşti trei indicatori, stabiliţi în funcţie de modul de evaluare a cheltuielilor de

muncă, există o deosebire de conţinut. Analiza va descoperi prin intermediul lor rezervele de

creştere a productivităţii şi aspecte concrete ale modului de utilizare a timpului de muncă şi ale

evoluţiei structurii personalului pe categorii.

Wa = Nz Wz, Wz = Nh Wh, Wh =100

1 n

i

ii whg

unde: Nz = numărul mediu de zile lucrate de un salariat; Nh = numărul mediu de ore lucrate de un salariat pe zi;

gi = structura producţiei pe produs sau grupe de produse;whi = productivitatea orară pe produs sau grupe de produse.

Aşadar, modelul factorial de analiză a productivităţii medii anuale este:

Wa = Nz Wz = Nz Nh Wh = Nz Nh 100

1 n

iii whg

8/15/2019 03 Capitolul 3

8/19

8

b) Analiza productivităţii marginale a muncii

Productivitatea muncii poate fi analizată în primul rând avându-se în vedere raportul dintre

producţie (Q) şi muncă (T), care reprezintă productivitatea medie a muncii ( W), iar în al doilea

rând raportul dintre sporul de producţie (Q) şi cantitatea suplimentară de muncă ( care

reprezintă productivitatea marginală a muncii (Wm).

Deci, W = Q / T şi Wm = Q / T.

Productivitatea marginală cuantifică sporul de producţie obţinut cu ajutorul unei unităţi

suplimentare din factorul muncă,

Wm = Q / T = (Q1 – Q0) / (T1 – T0).

Productivitatea marginală, ca formă de exprimare a eficacităţii factorului uman are anumite

limite determinate de faptul că este un raport de mărimi absolute a cărui valoare este sensibil

influenţată de unitatea de măsură folosită pentru exprimarea volumului de activitate.

Pentru a completa informaţiile furnizate de productivitatea marginală s-a introdus noţiunea

de elasticitate a producţiei în funcţie de factorul muncă (sau la variaţia factorului uman utilizat).

Elasticitatea producţiei reprezintă raportul dintre variaţia (modificarea) relativă a producţiei

şi variaţia relativă a factorului muncă, reflectând variaţia procentuală a producţiei la modificarea cu

un procent a factorului muncă.

Expresia elasticităţii este:

E = ( Q / Q ) / (T / T) = (Q / Q) (T / T) = (Q / T) (Q / T) = Wm / W.

Deci E = Wm / W.

Între productivitatea marginală şi productivitatea medie se formează relaţiile:

Wm > W, E>1 înaintea punctului maxim al productivităţii medii;

Wm = W, E=1 în punctul maxim al productivităţii medii;

Wm

8/15/2019 03 Capitolul 3

9/19

9

c) Analiza profitului mediu pe un salariat

Un indicator complementar pentru caracterizarea eficienţei utilizării resurselor umane este

profitul mediu pe un salariat, care se determină ca raport între profit şi numărul mediu de personal:

Ns

Pr

Modelul factorial pentru analiza profitului mediu pe un salariat se prezintă astfel:

CA

Pr

Q

CA

Ns

Q

Ns

Pr

Eficienţa muncii se îmbunătăţeşte atunci când creşte profitul mediu pe un salariat.

Creşterea profitului pe un salariat este efectul:

-

creşterii productivităţii muncii

NsQ ;

- creşterii gradului de valorificare a producţiei

Q

CA;

- creşterii ratei rentabilităţii comerciale

CA

Pr calculată ca profit la un leu cifră de

afaceri).

Exemplu la pag 108 în lucrarea Analiză economico- financiară aprofundată, Editura Alma Mater,

Bacău, 2015, autori: Muntean M., Solomon D.C.

8/15/2019 03 Capitolul 3

10/19

10

3.2. Analiza gestiunii potenţialului material

Analiza potenţialului material al întreprinderii vizează

- potenţialul tehnic (mijloacele fixe) şi

- activele circulante materiale

3.2.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe (potenţialului tehnic)

Aspecte vizate de analiză:

-

dinamica, structura, stare;

- utilizarea mijloacelor fixe.

-

eficienţa utilizării potenţialului uman.

3.2.1.1. Analiza dinamicii, structurii şi stării funcţionale a mijloacelor fixe

Analiza dinamicii mijloacelor fixe

Două valori sunt edificatoare:

- valoarea iniţială (de intrare);

-

valoarea medie anuală.

Valoarea de intrare arată dimensiunea (în sensul volumului mijloacelor fixe).

V aloarea medie anuală relevă acelaşi lucru, dar corelat cu timpul de funcţionare, ceea ce

permite stabilirea mai corectă a legăturii cu efectele economico – financiare (rezultatele obţinute) în

perioada dată.


a) modificarea absolută a mijloacelor fixe:

a.1. pe categoria “i” Mf i = Mf i1- Mf i0

a.2. pe total Mf = Mf 1- Mf 0

b) modificarea relativă a mijloacelor fixe:

b.1. pe categoria “i” Mf i(%) = [(Mf i1- Mf i0) / Mf i0] 100

b.2. pe total Mf(%) = [(Mf 1- Mf 0) / Mf 0] 100

8/15/2019 03 Capitolul 3

11/19

8/15/2019 03 Capitolul 3

12/19

12

Analiza stării mijloacelor fixe


a) coeficientul de uzură, calculat ca ra port între suma amortizării cumulate şi valoarea totală a

mijloacelor fixe:

Ku = (A / Mf )

100.

Cu cât valoarea coeficientului Ku se reduce faţă de o bază de referinţă cu atât starea

activelor se îmbunătăţeşte.

Acest coeficient se calculează atât pe total mi jloace fixe cât şi pe categorii şi se stabilesc pe

baza acestuia categoriile la care se înregistrează un grad de uzură ridicat şi care necesită fieînlocuirea, fie elaborarea unui plan de reparaţii capitale.

b) coeficientul de reînnoire, care exprimă raportul dintre valoarea mijloacelor fixe intrate prin

investiţii (Inv) şi valoarea totală (Mf) la sfârşitul anului sau valoarea medie anuală a acestora

(Vma):

Kr = ( Inv / Mf ) 100 sau Kr = ( Inv / Vma ) 100.

c) coeficientul de modernizare, car e reprezintă ponderea mijloacelor fixe modernizate (M) în

totalul mijloacelor fixe:

Km = ( M / Mf ) 100 .

Indicatorii de stare prezentaţi sunt utili conducerii întreprinderii pentru fundamentarea

deciziilor privind întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor fixe.

8/15/2019 03 Capitolul 3

13/19

13

3.2.1.2. Analiza utilizării mijloacelor fixe

Analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe

Utilizarea extensivă priveşte utilizarea timpului de lucru al utilajelor.

Principalul indicator:

gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (Gmax).

Complementar se pot utiliza şi indicatorii:

- grad de programare a folosirii fondului de timp calendaristic;

- grad de utilizare a fondului de timp calendaristic.

Modul de calcul al indicatorului Gmax este:

100Tu

TuGmax

max

l

unde, Tul = fondul de timp efectiv lucrat al utilajelor

Tumax = fondul de timp maxim disponibil al utilajelor

Tumax se determină prin diminuarea fondului de timp calendaristic cu fondul de timp aferent

opririlor legale, opririlor tehnologice şi reparaţiilor programate.

Tul se determină prin diminuarea fondului de timp maxim disponibil cu fondul de timpneutilizat.

Comparând gradul de folosire a fondului de timp maxim disponibil din două perioade

(Gmax1 cu Gmax0 ) se pot întâlni următoarele trei situaţii:

a) Gmax1 > Gmax0 - denotă o situaţie pozitivă sau cel puţin o îmbunătăţire (ameliorare), în sensul

înlăturării unor cauze ale folosirii incomplete a fondului de timp maxim disponibil.

b) Gmax1 = Gmax0 - satisface atunci când în perioada precedentă Tumax a fost folosit complet şi

nu satisface în situaţia în care reflectă o perpetuare a cauzelor utilizării incomplete a timpului de

lucru din perioada precedentă.

c) Gmax1 < Gmax0 - atrage atenţia asupra unei agravări a situaţiei ca urmare a acţiunii şi mai

intense a factorilor de dereglare a folosirii timpului de lucru.

8/15/2019 03 Capitolul 3

14/19

14

Reflectarea utilizării timpului de lucru al echipamentelor industriale în principalii

indicatori economico-financiari

Prin intermediul indicatorului producţie marfă fabricată exprimat în funcţie de numărul de

utilaje ( Nu), timpul mediu lucrat de un utilaj (t) şi randamentul mediu pe unitatea de timp ( r ) se

poate reprezenta legătura dintre utilizarea extensivă şi şi principalii indicatori economico financiari.

Relaţia de calcul este următoarea: Qf = Nu t r

1) valoarea producţiei marfă fabricată: Nu1 ( t1 - to) r o;

2) cifra de afaceri: Nu1 ( t1 - to) r o (CA0/Qf 0

3) valoarea adăugată: Nu1 ( t1 - to) r o vao;

4) cheltuielile cu amortizarea la 1.000 lei producţie marfă: 10001000001

0

011

0

r t N

A

r t N

A

;

5) rezultatul financiar potenţial: Nu1 ( t1- to) r o pr o

pr = profitul mediu la un leu producţie marfă fabricată.

6) profitul brut aferent cifrei de afaceri: Nu1 ( t1- to) r o (CA0/Qf 0 pr o ;

pr = profitul mediu la un leu cifră de afaceri

7) eficienţa capitalului social (Ks), capitalului permanent (Kper), capitalului propriu (Kp), activelor

fixe (Af), eficienţa muncii (numărului mediu de salariaţi Ns, măsurată prin producţia marfă fabricată,

valoarea ad ăugată, cifra de afaceri, profitul brut:

100 Ns Af,Kp,Kper,Ks,

5,6 3,2,1, punctelelade Relatiile

Analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe


a) gradul de utilizare a capacităţii de producţie sau indicele de utilizare intensivă;

b) randamentul echipamentelor industriale (mediu).

a) gradul de utilizare a capacităţii de producţie (GUcp) se determină ca raport între producţia

obţinută şi capacitatea maximă de producţie (Qmax).

GUcp = ( Q / Qmax ) 100 .

b) randamentului echipamentelor industriale (utilajelor)

-

randamentul mediu ( r ) ;- randamentul marginal ( r m).

8/15/2019 03 Capitolul 3

15/19

15

b.1 Randamentul mediu reprezintă cantitatea fizică a producţiei sau valoarea acesteia pe o unitate a

factorului utilizat, care se poate exprima fie în număr de echipamente (maşini, utilaje) - Nu, fie în

timpul de lucru al acestora - Tu.

Deci r = Q / Nu sau r = Q / Tu .

b.2 Randamentul marginal reflectă creşterea producţiei fizice sau valorice pe o unitate

suplimentară a factorului utilizat exprimat în una din modalităţile prezentate mai sus.

Deci rm = Q / Nu sau rm = Q / Tu

Coeficientul de elasticitate facilitează înţelegerea corelaţiei dintre dinamica factorului

variabil şi cea a randamentului mediu şi marginal al acestuia.

E = (

Q / Q ) / (

Nu / Nu ) = (

Q /

Nu)

( Nu / Q ) = rm / r

Reflectarea modificării randamentului mediu al echipamentelor industriale în

principalii indicatori economico-financiari

Prin intermediul indicatorului producţie marfă fabricată exprimat în funcţie de numărul de

utilaje (

Nu), timpul mediu lucrat de un utilaj (t) şi randamentul mediu pe unitatea de timp ( r ) se

poate reprezenta legătura dintre utilizarea extensivă şi utilizarea intensivă a utilajelor. Relaţia de

calcul este următoarea: Qf = Nu t r = T r

1) valoarea producţiei marfă fabricată: Nu1 t1 r 1 r o) = T1 r 1 r o);

2) valoarea cifrei de afaceri: T1 r 1 r o) CA o/Qf o );

3) valoarea adăugată: T1 r 1 r o) vao;

4) cheltuielile cu amortizarea la 1000 lei producţie marfă: 1000100001

0

11

0 r T

A

r T

A;

5) rezultatul financiar potenţial : T1 r 1 r o) pr o;

6) profitul brut aferent cifrei de afaceri: T1 r 1 r o) CAo / Qf o ) pr o;

8/15/2019 03 Capitolul 3

16/19

16

7) rata rentabilităţii capitalului propriu

100

00

0011

100 propriuCapital

Profit

1

Kp

pr Qf

CAr r T

8) eficienţa utilizării activelor fixe (Af), eficienţa muncii (numărului mediu de salariaţi Ns etc.,

măsurată prin producţia marfă fabricată, valoarea adăugată, cifra de afaceri, profitul brut:

100.

etc Ns Af,

6 5,3,2,1, punctelelade Relatiile

3.2.1.3. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe

Evaluarea eficienţei utilizării mijloacelor fixe presupune corelarea dimensiunii acestora cu

efectele utile obţinute prin folosirea lor.

Atât efectele cât şi eforturile au un conţinut complex ceea ce impune folosirea în analiză a

unui sistem de indicatori.


1. producţia marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe:

(Qf / Mf ) (‰)

2. cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe:

(CA/ Mf )

(‰)

3. profitul la 1000 lei mijloace fixe:

(Pr / Mf ) (‰).

Creşterea eficienţei se realizează în măsura în care raportul creşte:

- când creşte Qf , valoarea Mf rămânând constantă;

- când scade valoarea Mf în condiţiile menţinerii aceleiaşi producţii.

Având în vedere însă tendinţa normală a celor doi factori (determinată de introducerea

progresului tehnic în producţie, care majorează valoarea mijloacelor fixe, şi de creşterea preţurilor)

pentru creşterea eficienţei mijloacelor fixe este necesar să se respecte corelaţia:

iQf > iMf

adică indicele producţiei să devanseze indicele mijloacelor fixe.

8/15/2019 03 Capitolul 3

17/19

17

O a doua condiţie rezultă din introducerea în relaţia de calcul a numărului mediu de

personal:

(Qf / Mf ) = ( Qf / N ) / (Mf / N ) 1000 Wa / H ) 1000 unde

H = Mf / N şi reprezintă gradul de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe.

A doua condiţie de bază a creşterii eficienţei mijloacelor fixe este

iWa > iH .

Referitor la indicatorul ( Pr / Mf ) condiţia este ca

IPr > iMf .

Exemplu la pag 108 în lucrarea Analiză economico- financiară aprofundată, Editura Alma Mater,

Bacău, 2015, autori: Muntean M., Solomon D.C.

3.2.2. Analiza activelor circulante materiale (obiectelor muncii)

La nivelul întreprinderii analiza obiectelor muncii îmbracă următoarele aspecte principale:

a) determinarea gradului de asigurare cantitativă şi calitativă a procesului de producţie cu

resurse materiale şi urmărirea realizării unei aprovizionări ritmice;

b) stabilirea gradului de utilizare a resurselor materiale în strânsă legătură cu volumul

producţiei şi reflectarea utilizării obiectelor muncii în principalii indicatori economico- financiari ai

întreprinderii

a) Asigurarea procesului de producţie cu resursele materiale necesare

Una din cele mai importante condiţii pentru îndeplinirea ritmică a programului de producţie

o constituie aprovizionarea ritmică cu resurse materiale necesare.

Organizarea aprovizionării se bazează pe câteva elemente de bază, şi anume:

- urmărirea normării riguroase a consumului de materiale pe unitatea de produs;

- stabilirea unor proporţii optime între stocurile din depozitele întreprinderii;

-

stabilirea necesarului de aprovizionat în conformitate cu structura sortimentală a producţiei.

8/15/2019 03 Capitolul 3

18/19

18

Analiza va evidenţia sortimentele de materiale efectiv intrate în întreprindere comparativ cu

cele prevăzute, reliefând modul în care intrările şi stocul iniţial au influenţat îndeplinirea

programului de producţie, având în vedere necesarul pe feluri de materiale componente, stocul

iniţial, data intrării materialelor, cantităţile intrate şi formarea stocului final.

Pentru aprecierea modificării stocurilor se înregistrează toate situaţiile când stocul efectiv a

scăzut sub nivelul normal şi se stabilesc cauzele pentru fiecare caz în parte. De multe ori studiul

mişcării stocurilor poate înlocui verificarea respectării termenelor planificate de aprovizionare,

întrucât aceşti indicatori sunt strâns legaţi între ei.

În condiţii normale, în cadrul stocurilor de producţie trebuie să existe pe lângă stocurile

curente şi stocurile de siguranţă menite să asigure necesarul producţiei în cazul când, din diferite

motive, stocurile curente nu pot fi refăcute la timp.

Finalitatea actului de aprovizionare o reprezintă asigurarea necesarului pentru producţie din

punct de vedere cantitativ, calitativ şi la termen (ritmicitate).

b) Analiza gradului de utilizare a resurselor materiale

Pentru analiza gradului de utilizare a resurselor materiale se folosesc o serie de indicatori:

1. Coeficientul de utilizare sau randamentul materialelor, obţinut prin raportarea producţiei

obţinute (Q) la totalul materialelor consumate (M).

r = Q / M

Exemplu: Cantitatea de zahăr ce se obţine dintr -o tonă de sfeclă caracterizează eficienţa

folosirii materialelor.

Cu cât indicatorul are valoare mai apropiată de 1 cu atât este mai bine utilizat materialul.

2. Consumul specific exprimă cantitatea de materiale ce revine unei unităţi de produs.

Este inversul randamentului materialelor:

Cs = M / Q

3. Gradul de realizare a normelor de consum previzionat, stabilit ca raport între consumul efectiv

şi cel previzionat de materiale sau grupe de materiale pe unitatea de produs (numit şi indicele

consumului specific).

Ics = (Cs1 / Cs0 ) 100 , respectiv Ics = (Cs1 / Cs0 ) 100 .

8/15/2019 03 Capitolul 3

19/19

19

Consumul specific este inversul randamentului materialelor,

Cs = M / Q ,

şi exprimă cantitatea de materiale ce revine unei unităţi de produs.

4. Valoarea adăugată la un leu resurse materiale:

VA / M

5. Rezultatul din exploatare la un leu resurse materiale:

P / M

Legătura dintre consumul de materiale şi volumul producţiei se analizează plecând de la modelul

Q = M / Cs

Volumul producţiei este influenţat de:

consumul total de materiale (M), care depinde de elementele legate de

aprovizionare:

M = Si + I - Sf

consumului specific (Cs)

Factorii direcţi care determină creşterea volumului producţiei:

- creşterea consumului total de materiale;

- scăderea consumului specific.

Factorii indirecţi care determină creşterea volumului producţiei:

- creşterea stocului iniţial de materiale;

- creşterea intrărilor de materiale;

-

reducerea stocului final de materiale.

Un aspect important: analiza duratei de mobilizare a stocurilor (Di).

360 E

S Di ,

unde: S = stocul mediu anual;

E = ieşirile de materiale din magazie pentru consumuri interne.

03 Capitolul 3

Documents

Transcript of 03 Capitolul 3